Revista Romana Statistica Supliment 9 2019 0

REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT
SUMAR / CONTENTS 9/2019
ANALIZA STATISTICĂ A INCLUZIUNII FINANCIARE 3

STATISTICAL ANALYSIS OF THE FINANCIAL INCLUSION 15
Prof. Constantin ANGHELACHE PhD
Olivia –Georgiana NIȚĂ PhD Student
ASPECTE METODOLOGICE SI MODELE ECONOMETRICE UTILIZATE ÎN
MANAGEMENTUL RISCULUI 27
METHODOLOGICAL ASPECTS AND ECONOMETRIC MODELS USED IN
RISK MANAGEMENT 39
Associate lecturer Dumitru-Cristian OANEA PhD
METODE ŞI MODELE UTILIZATE ÎN MĂSURAREA PERFORMANŢELOR

FINANCIARE ALE SOCIETĂŢII COMERCIALE 51
METHODS AND MODELS USED IN MEASURING OF THE FINANCIAL
PERFORMANCES OF THE TRADING COMPANY 69
Assoc. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD
Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ PhD Student
Daniel DUMITRU Ph.D Student
Radu STOICA Ph.D Student
DIFUZIUNEA INFORMAŢIEI ÎN RÂNDUL CONSUMATORILOR 87
DIFFUSION OF INFORMATION AMONG CONSUMERS 93
Lecturer Ștefan Virgil IACOB PhD
CREDITUL BANCAR, INSTRUMENT DE FINANŢARE A SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE 99
BANKING CREDIT, INSTRUMENT FOR FINANCING OF COMMERCIAL
COMPANIES 112
Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA
Doina AVRAM Ph.D Student
Alexandru BADIU PhD Student
Doina BUREA PhD Student
IMPACTUL METODOLOGIEI FOLOSITE ÎN PREZICEREA RISCULUI:
VARIANŢĂ-COVARIANŢĂ VS. SIMULAREA ISTORICĂ 125
IMPACT OF USED METHODOLOGY IN RISK PREDICTION: VARIANCE-
COVARIANCE VS. HISTORICAL SIMULATION 135
Associate lecturer Dumitru-Cristian OANEA PhD
www.revistadestatistica.ro/supliment
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019
2 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019
Analiza statistică a incluziunii financiare
Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE (actincon@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București
Drd. Olivia –Georgiana NIȚĂ (georgi_nita@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București
Abstract
Incluziunea financiară este definită de Banca Mondială a fi un
mecanism prin care indivizii și intreprinderile au acces la produse și servicii
financiare accesibile, corespunzătoare nevoilor lor constând în tranzacții,
servicii de economisire, credite pe termen lung, scurt, ipoteci, asigurări ș.a.m.d.
Excluziunea financiară, pe cale de consecință, este procesul în care oamenii
se confruntă cu dificultăți în utilizarea produselor și serviciilor financiare
adecvate sau în plasarea rezultatelor activității lor în exterior de unde aduc
redevențe, acestea fiind determinate de condiții sociale, condiții de strategie
ș.a.m.d. Articolul își propune să stabilească persoanele expuse excluziunii
financiare în sensul că incluziunea este procesul de aderare iar excluziunea
este procesul prin care anumite persoane sunt îndepărtate sau stopate și nu
au acces la această incluziune financiară. Persoanele expuse excluziunii
financiare sunt în primul rând persoanele sărace care provin din gospodării cu
venituri foarte mici. Conform Global Findex 2017 în acest an, de două ori mai
multer persoane aflate chiar în pragul sărăciei sau chiar în sărăcie absolută
sau relativă sunt excluse pentru că nu au cu ce se integra pentru a fi incluse
financiar. În proporție de 56%, femeile sunt nebancarizate la nivel global
deoarece la nivelul gospodăriilor capul de familie este de regulă bărbatul.
Dacă am studia pe gospodării am elimina acest procent destul de ridicat al
excluziunii financiare a femeilor. De asemenea migranții internaționali chiar
dacă sunt economi și aduc remitențe în țările lor contribuind astfel la creșterea
economică din acele state, în termeni de incluziune financiară îi găsim la
margine. De fapt, în proporție foarte ridicată ei sunt excluși de la această
incluziune financiară. Banca Mondială se referă la incluziunile financiare
în Global Findex arătând că peste o jumătate de miliard de persoane și-au
deschis un cont putând fi astfel gândite că sunt incluse. Procentul acesta este
ceva mai mare decât în 2014 ceea ce înseamnă că nivelul de economisire,
nivelul de trai se află în condiție superioară. În cadrul Uniunii Europene
incluziunea financiară arată că populația nebancarizată cu vârste de peste 15
ani ajunge aproape la 39 de milioane adica 7% din populație. Această cifra
este dublă față de câțiva ani în urmă deoarece sistemul bancar a evoluat,
sumele deținute de cei care economisesc sunt tot mai reduse și nu asigură
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 3

posibilitatea incluziunii financiare globale. Tranzacțiile în numerar sunt din
ce în ce mai ridicate dar temperate de instituțiile naționale care doresc o
activitate controlată, o incluziune financiară adecvată pentru a elimina riscul
financiar al celor care dispun de astfel de surse.
Cuvinte cheie: incluziune, excluziune, serviciu financiar, personae
sărce, Banca Mondială
Clasificarea JEL: F24, I32, O15
Introducere
În cadrul acestui articol, s-a pornit de la definirea incluziunii financiare
pentru a constata dacă erxistă și excluziune financiară. Desigur există
excluziune financiară și grupele de populație în această situație sunt definite
ca persoanele sărace, femeile și o parte a migranților internaționali. Tendința
generală a incluziunii financiare este una pozitivă, în sensul că mai multe
persoane, dobândind resurse financiare prin economisire, prin alte modalități
de a ajunge la aceste resurse financiare se includ în grupul celor care dispun
de venituri și contribuie prin procesul de incluziune financiară la dezvoltarea
de programe. Iată de pildă de ce apreciem la acest punct că economiile
populației depuse în depozite la bănci, la vedere sau la termen scurt, mediu
sau lung reprezintă o formă de incluziune socială. Desigur, în România poate
fi combătută această afirmație în contextul în care politica băncilor comerciale
nu este atractivă pentru populație în sensul invitării determinării lor să-și țină
economiile la bănci. Dobânda la depozite este insignifiantă și de asemenea apar
fenomene în care o serie de persoane rămân în afara acestui spațiu. Tendința
generală în Uniunea Europeană și pe plan mai larg este de creștere, context
în care putem vorbi de creșterea numerarului, de creștere a lichidităților și de
posibilități ridicate de a finanța o serie de afaceri prin credite și toate celelalte.
Motivele pentru care migranți preferă utilizarea numerarului sunt determinate
de atitudinea statului, de limba vorbită, considerând cu unele neînțelegeri pot
să determine pierderi sau mai ales datorită remitențelor pe care unii preferă să
le transfere în mod fizic și nu prin sistemul bancar.
Literature review
Anghelache și Anghel (2019) au analizat indicatorii statisttici utilizați
în analizele economice. Anghelache, Partachi, Anghel și Niță (2017) au tratat
aspecte ale impactului pozitiv al remitențelor asupra reducerii sărăciei. O
temă similară a fost studiată de Pekovic, D. (2017). Anghelache, Niță și Badiu
(2016), Pradhan (2016), precum și Javid, Umaima și Qayyum (2012) au studiat
rolul remitențelor în dezvoltarea economică a unui stat. Anghelache, Niță și
Badiu (2015) au abordat o serie de elemente privind incluziunea financiară.

Anghelache (2009) a utilizat instumentarul statistic în studiul migrației.
Adams (2009) a analizat factorii determinanți ai remitențelor. Aggarwal,
Demirguc-Kunt și Peria (2011) a încercat să identifice dacă remitențele
au rol în dezvoltarea financiară. Giuliano și Ruiz-Arranz (2009) au studiat
corelația dintre remitențe, dezvoltarea financiară și creșterea economică.
Hassan și Holmes (2013) au analizat corelația dintre remitențe și cursul de
schimb. Niță (2018) și Ziesemer (2012) au cercetat importanța remitențelor
lucrătorilor asupra creșterii economice. Ustubici și Irdam (2011) a efectuat
un studiu cantitativ al remitențelor și rolul acestora asupra dezvoltării umane.
Zheng și Musteen (2018) au analizat impactul remitențelor asupra activităților
antreprenoriale.
Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

Definiția incluziunii financiare a Băncii Mondiale se referă la
mecanismul prin care indivizii și întreprinderile au acces la produse și servicii
financiare utile și accesibile, corespunzătoare nevoilor lor, livrate într-un mod
responsabil și sustenabil. Din categoria acestor servicii financiare fac parte:
tranzacțiile, plățile, serviciile de economisire, creditele pe termen scurt sau
lung, ipotecile, asigurările, transferurile de bani locale și internaționale, etc. Ca
o completare a acestei definiții voi descrie și fenomenul excluziunii financiare,
prin care înțelegem procesul în care oamenii se confruntă cu dificultăți în
accesarea și utilizarea produselor sau serviciilor financiare adecvate nevoilor
lor, care îi împiedică să-și desfășoare o viață socială normală în cadrul societății
de care aparțin.
Incluziunea financiară a devenit o problemă de interes major, fiind o
prioritate pentru agențiile de dezvoltare la global, autoritățile de reglementare
și factorii de decizie politică. Inclusiv Banca Mondială analizează acest
fenomen și a dezvoltat o baza de date “Global Findex Database” care
colectează informații despre incluziunea financiară la nivel de țară.
Potrivit Băncii Mondiale primul pas către o incluziunea financiară
mai cuprinzătoare este deținerea unui cont bancar, care permite deținătorului
să efectueze tranzacții, să economisească, să primească sau să trimită bani și
pe termen lung să investească în propriile afaceri, în educație sau sănătate, pe
scurt să fie capabil să-și îmbunătățească nivelul de trai și să se integreze în
societatea din care face parte.
Din categoria persoanelor expuse excluziunii financiare fac parte:
- persoanele sărace, care provin din gospodării cu un venituri mici.
Conform Global Findex 2017, de două ori mai multe persoane
nebancarizate provin din gospodării sărace din cadrul regiunilor
economice slab dezvoltate, procentul gospodăriilor sărace fiind

mai scăzut în regiunile economice dezvoltate. De asemenea, un
studiu realizat de Comisia Europeană despre prevenirea excluziunii
financiare arată că există o legătură între persoanele excluse
financiar și vârsta acestora, persoanele tinere și cele mai în vârstă
fiind predispuse excluziunii financiare;
- femeile, 56% in populația nebancarizată la nivel global este
reprezentată de femei. Acest lucru este valabil chiar și în țările unde
rata de bancarizare a crescut;
- migranții internaționali, un grup vulnerabil a cărui condiție depinde
de nivelul de integrare a migrantului în țara de destinație. Acest
segment al populației este exclus financiar datorită unor barieire
psihologice cum ar fi lipsa încrederii în sistemele financiare, a
culturii financiare din țara de origine, a lipsei educației financiare și
nu în ultimul rând a dorinței acestui grup de a face parte din sistemul
bancar. În funcție de planul său pe termen lung sau scurt, migrantul
poate să-și schimbe atitudinea față de sistemul bancar și să decidă să
facă parte din acest sistem.
La momentul inițial, când migrantul ajunge în țara de destinație
preocuparea principală a acestuia este de a-și acoperi necesități legate de
acomodarea la noua destinație: stabilirea locului de muncă, găsirea unei
locuințe și foarte important de altfel, cunoașterea limbii vorbite în țara
respectivă. Pe parcurs nevoile migrantului se schimbă și aici poate interveni și
dorința lui de a fi inclus la în sistemul financiar al țării de destinație.
În următoarea etapă a șederii în țara de destinație, preocuparea
migrantului este legată de motivul plecării din țara de origine și anume acela
de a obține un venit constant, mai mare decât în țara din care a plecat astfel
încât să poată economisii și transmite bani familiei de acasă, așa cum am
menționat anterior pentru a ajuta gospodăria să-și satisfacă nevoile.
Volumul și frecvența remitențelor depind de nevoile familiei și de
planul migrantului de a locui în țara de destinație pe o perioadă temporară
sau permanentă de timp. În ambele cazuri însă atât volumul, cât și frecvența
remitențelor tind să scadă, fie pentru că migrantul se întoarce în țara de origine,
fie pentru că migrantul alege să rămână în țara de destinație, dar își va aduce
și familia aici, are loc fenomenul de reîntregire a familiei.
Dorința migrantului de a face parte din sistemul financiar poate apărea
în acestă etapă, fie pentru că, atunci când se întoarce acasă, cu economiile
strânse în perioada lucrată în străinătate dorește să-și deschidă o afacere în
țara de origine și în acest caz vorbim de impactul pozitiv al remitențelor în
dezvoltarea antreprenoriatului și includerea migrantului în sistemul financiar,
prin primirea unui credit de business. Fie pentru că alege să transmită bani

familiei pentru a investi în locuință, exemplul în care migrantul va cumpara o
casă prin credit bancar și a parte a remitențelor transmise va fi folosită pentru
plata ratelor bancare sau exemplul în care migrantul alege să-și construiască
o casă și va folosi un credit bancar, în plus față de economiile sale, pentru
achiziționarea materialelor de construcție. Bărbații migranți investesc în
locuințe și mașini, pe când femeile investesc în educația și sănătatea copiilor.
Dorința și necesitatea apartenenței la sistemul financiar poate interveni și pe
perioada șederii migrantului în țara de destinație, exemplul în care migrantul
își aduce familia și dorește să achiziționeze o locuință pentru întreaga familie
cu ajutorul unui credit bancar.
Există în discuție mai multe posibilități de a crește incluziunea
financiară, dintre acestea le amintesc pe cele mai importante: utilizarea
tehnologiilor inovative și serviciilor financiare attractive, dedicate persoanelor
nebancarizate; creșterea educației financiare; extindererea rețelelor bancare și
creșterea accesului populației nebancarizate la serviciile bancare; facilitarea
primirii remitențelor, deoarece remitențele cresc venitul gospodăriei și
beneficiarii pot fi mai înclinați să se alăture sectorului financiar.
• Tendințe generale ale incluziunii financiare

În anul 2017, conform bazei de date a Băncii Mondiale dedicate
incluziunii financiare Global Findex, peste 515 milioane persoane adulte și-au
deschis un cont la o instituție financiară sau prin intermediul unui furnizor de
telefonie mobilă, ceea ce a dus la o creștere a populației bancarizate la nivel
global de până la 69%, față de 62% în 2014.Această creștere se presupune ca a
fost accelerată de accesul la servicii financiare prin intermediul furnizorilor de
telefonie mobilă, un impact mai mare s-a înregistrat în Africa Subsahariană,
unde creșterea a fost de 10% față de 2014, dar și în afara acestei regiuni,
creșteri de 20% s-au înregistrat în Bangladesh, Republica Islamică Iran,
Mongolia sau Paraguay.
Cu toate acestea, creșterea nu este uniformă la nivel global, serviciile
financiare prin telefonie mobilă nu au primit același nivel de încredere și nu au
fost adoptate în multe dintre economiile aflate în curs de dezvoltare, unde nu s-au
întâlnit modificări sau chiar s-au înregistrat scăderi ale incluziunii financiare.
Studiul arată, de asemenea, că la nivel global 31% din populația
globală rămâne nebancarizată, lucru care se datorează factorilor de natură
psihologică, culturală sau educațională, dar și datorită neîncrederii în
sistemele financiare tradiționale, a lipsei educației financiare și a necunoașterii
serviciilor financiare și a avantajelor acestora.
Printre principalele motive pentru care persoanele nebancarizate nu-
și doresc un cont bancar se numără: veniturile mici, nu consideră oportună

deschiderea unui cont bancar, atât timp cât în cadrul gospodăriei există
o persoană bancarizată, costurile ridicate, distanțe mari de parcurs până la
cea mai apropiată instituție financiară. Rezultatul acestor motive duce la o
populație nebancarizată de 1.7 miliarde de persoane, dintre care 230 milioane
persoane nebancarizate care preferă să-și primească salariile numerar și alte
235 milioane persoane nebancarizate care sunt plătiți în numerar pentru
vânzarea produselor agricole.
• Specificul incluziunii financiare în Uniunea Europeană

Conform celor mai recente date de la Banca Mondială, populația
nebancarizată, cu vârste de peste 15 ani, din UE ajunge la aproape 39 milioane,
7% din totalul populației. Numărul persoanelor nebancarizate este cel mai
probabil dublu, având în vedere faptul că pensionarii și o parte din angajați
au fost obligați să-și deschidă conturi bancare doar pentru primirea pensiei
sau a salariului, ceea ce reprezintă o falsă bancarizare, deoarece cardul bancar
respectiv se folosește o singură dată pe lună, doar pentru retragerea pensiei sau
a salariului, fără ca titularul contului să folosească produse bancare adiacente.
Acestă grupare a populației rămâne nebancarizată, în adevăratul sens al
cuvântului, neavând nici macar un cont de economii asociat relației bancare.
Din estimările proprii am ajuns la concluzia că aproximativ 15% din populația
Uniunii Europene este nebancarizată. Figura 1 prezintă inlcuziunea financiară,
ca procent la nivel de țară, în UE.
Procentul populatiei nebancarizata in UE, la nivel de țară 2014 vs 2017

Figura 1
Sursa: Banca Mondială, Global Findex 2017

După cum se poate observa din figura 1, situația populației
nebancarizate variază foarte mult în cadrul țărilor din UE, cu țări din Europa
Occidentală și de Nord înregistrând peste 90% din populația adultă inclusă
financiar. Creșteri ale incluziunii financiare s-au înregistrat și în: Bulgaria,
Polonia, Slovacia, Italia, Portugalia și Lituania. La cealaltă extremă se află
România, cu cel mai mare procent al populației nebancarizate și una dintre
țările unde nu a fost înregistrat un progres al incluziunii financiare, populația
nebancarizată a crescut în 2017 față de 2014, de la 39% la 42% din totalul
populației. Scăderi semnificative au mai fost înregistrate și în Spania, Marea
Britanie, Franța și Grecia. Marea Britanie are peste 2,4 milioane persoane
nebancarizate, persoane care se bazează în continuare pe utilizarea cash-
ului. Scăderea populației bancarizate în Grecia de exemplu, unde procentul
populației bancarizate este de 85% , cu 3% mai mic față de 2014, se datorează
controalelor de capital la care a fost supusă în 2015, contoralelor privind
retragerile de numerar, retrageri de la ATM de maxim 60 Euro pe zi. Așadar
ajungem să vorbim despre cash și importanța acestuia atât în țările dezvoltate,
cât și în cele în curs de dezvoltare.
• Conținutul numerarului in societate

Tot mai des în ultima perioadă s-a discutat despre faptul că numerarul
este în declin, că nu se va mai utiliza și că tindem către o economie digitalizată.
Motivul cel mai des invocat este acela că numerarul nu este un mijloc sigur
de plată, însă este un mijloc de plată care oferă anonimitate și este folosit
și ca o metodă de a ține bugetul sub control. Atunci când vorbim despre
plăți și achiziții, rapoartele au arătat că oamenii preferă anonimitatea și că în
continuarea metoda favorită de plată este cea în numerar.
Un articol recent din “The Guardian” prezintă un alt aspect al dorinței
instituțiilor financiare, acela de a controla direct interacția cu consumatorul
prin intermediul infrastructurii lor digitale. Astfel băncile, prin închiderea
sucursalelor și a bancomatelor nu fac decât să îngrădească consumatorii, să
adâncească mai mult diferența dintre persoanele bancarizate și persoanele
vulnerabile, forțând consumatorii către utilizarea serviciilor digitale, aceasta
fiind singura opțiune de interacție cu sistemul financiar. Astfel, persoanele
nebancarizate vor fi în continuare marginalizate, fără conturi bancare și mai
ales fără acces la numerar. Un alt obiectiv principal al băncilor este de a-și
crește profitabilitatea prin tăierea costurilor cu angajații și prin automatizarea
operațiunilor repetitive cu ajutorul sistemelor digitale. Chiar dacă băncile
încearcă să impună o societate fără numerar, susținând că cererea provine de
la consumatori, rapoartele recente prezentate de Banca Centrală Europeană
au arătat că situația este diferită, preferința pentru numerar existând în

continuare, atât la nivelul țărilor în curs de dezvoltare, cât și la nivelul celor
dezvoltate.
Argumentul principal pentru care numerarul trebuie să dețină un
rol mai important în societate este acela că utilizarea numerarului trebuie
văzută ca un prim pas al creșterii incluziunii financiare, prin implementarea
unor mecanisme financiare accesibile și eficiente de atragerea populației
nebancarizate.
Faptul că numerarul este încă mijlocul de plată preferat la nivel global
și nu reprezintă o caracteristică a anumitor țări este demonstrat prin statisticile
Băncii Centrale Europeane care arată ca numerarul aflat în circulație în anul
2017 a crescut cu 6% față de anul 2016.
Același raport al Băncii Centrale Europene prezintă faptul că și
persoanele care dețin carduri bancare preferă să efectueze plățile prin
intermediul numerarului, 79% dintre achiziții au fost realizate în numerar și
doar 19% utilizând cardul bancar. Același lucru s-a observat și la valoarea
tranzacțiilor realizate în numerar, 54% din volumul total al tranzacțiilor au
fost realizate prin utilizarea numerarului. Una dintre presupuneri este accea
că oamenii din dorința de a-și păstra anonimitatea efectuează plățile de valori
mici și repetitive utilizând numerarul, pe cînd atunci când doresc să păstreze
istoricul tranzacțiilor, mai rare, dar cu volum mai mare, folosesc cardul bancar
pentru plată. După cum am precizant anterior, preferința pentru numerar
s-a constatat nu numai în țările aflate în curs de dezvoltare, cât și în țările
dezvoltate. Acest lucru se poate datora mai multor factori cum ar fi: condițiile
în care se pot efectua plăți în țările respective, dorința unei situații a bugetului
și cheltuielilor mai clară, numerarul este accesibil, ușor de utilizat, iar plata
este realizată în timp scurt și mai ales este păstrată anonimitatea tranzacției.
Figura 2, pe baza datelor prezentate de Banca Centrală Europeană
arată distribuția procentuală în zona EURO a tranzacțiilor, în numerar. Astfel
se poate observa că și în țări dezvoltate cum sunt: Italia, Spania, Germania și
Austria peste 80% din plăți au fost realizate în numerar. În țări ca Finlanda,
Olanda și Estonia numerarul este folosit mai puțin, metoda de plată utilizată
mai des este cea prin cardul bancar. În Italia, cultura societății și neîncrederea
în banii care nu sunt palpabili a dus la dezvoltarea unui program numit “Nici
o zi în numerar” care îndeamnă oamenii să nu folosească numerarul pentru
efectuarea plăților timp de 24 de ore. Și în Germania, cultura numerarului
este transmisă din generație în generație, numerarul fiind considerat cea mai
sigură modalitate de plată. Un alt factor important care poate influența aceste
procente este reprezentat de un alt segment exclus financiar: migranții și
familiile acestora. Migranții sunt expuși unui risc mai mare de excluziune
socială și fianciară din cauza lipsei istoricului financiar, a creditelor sau a

activelor, a veniturilor mai mici decât media și a unei recunoașteri scăzute a
competențelor. Lucrătorii migranți și familiile acestora reprezintă un segment
special al populației nebancarizate.
Distribuția procentuală a tranzacțiilor în numerar, zona EURO

Figura 2
Sursa: Banca Centrală Europeană
• Motivele pentru care migranții preferă utilizarea numerarului sunt:

- statutul, lipsa documentelor și a istoricului financiar pentru a deschide
un cont bancar în țara de destinație. În faza inițială migranții doresc
să plece din țara de origine doar pentru câțiva ani, pentru a oferi
familiei de acasă sprijin financiar. Ulterior poate apărea necesitatea
integrării financiare și a deschiderii unui cont bancar în țara de
destinație, care nu se realizează ușor sau chiar deloc, atât timp cât
migrantul nu are un istoric fianciar;
- limba vorbită în țara de destinație, reprezintă o barieră de adaptare și
de accesare a serviciilor financiare, datorită documentelor necesar a

fi completate în limba respectivă, a conversației cu operatorul bănci,
precum și a lipsei de experiență în utilizarea serviciilor financiare în
țara de origine. Toate acestea dezvoltă reticența migranților față de
serviciile financiare;
- remitențele, transferurile de la migranți către familiile de acasă.
Migranții folosesc numerarul pentru a-și păstra anonimitatea,
transmit frecvent sume mici familiei de acasă pentru a acoperi
necesitățile de zi cu zi. Se confirmă și aici faptul că pentru plăți
repetitive și de valoare mică este preferat numerarul.
Și familiile migranților din dorința de a păstra anonimitatea banilor
proveniți din străinătate folosesc tot numerarul pentru efectuarea plăților. Chiar
și atunci când primesc remitențele prin intermediul infrastructurii băncilor,
beneficiarii remitențelor nu sunt atrași în sistemul financiar, remitențele
având, în general sume mici sunt folosite pentru consum și nu pentru economii
sau investiții. Potrivit studiului “Incluziunea financiară și mijloacele noi
de plată” realizat de Fundația Europeană pentru Incluziune Financiară în
mai 2013, migranții ar putea fi îndreptați către utilizarea unor instrumente
de plată moderne, dar din cauza sărăciei, a veniturilor scăzute și a locurilor
de muncă instabile, sunt forțați să folosească numerarul. Băncile în loc să
adâncească nivelul de sărăcie al persoanelor nebancarizate prin restricționarea
accesului la numerar, ar trebui să privească numerarul, așa cum precizează
și Banca Centrală Europeană, ca pe o oportunitate de a crea servicii pentru
un segment marginalizat prin implementarea unor instrumente de atragere a
populației nebancarizate mai aproape de sistemele financiare și prin asocierea
numerarului cu o metodă de creștere a loialității și încrederii cetățenilor față de
bănci. O consecință a excluziunii financiare este sărăcia, persoanele excluse
din sistemul financiar sunt condamnate la sărăcie.
Concluzii
Pe baza studiului efectuat de autori, rezultă că incluziunea financiară
este un fenomen de actualitate. Trebuie găsite soluții și strategii pentru ca
incluziunea financiară a majorității populației dintr-o țară, o zonă sau regiune
sau pe plan mai larg internațional să devină accesibilă tuturor celor care
economisesc, au cheltuieli, fac plăți, fac tranzacții ș.a.m.d. pe plan național și
internațional. A doua concluzie este aceea că un număr de grupuri de populație
sunt excluse de la aceste incluziuni financiare, de fapt sunt în excluziune
financiară, deoarece fie au venituri foarte puține, fie au o atitudine rezervată
față de sistemul respectiv, fie, când vorbim despre gospodării, de regulă un cap
de gospodărie este cel care mânuiește aceste fonduri, aceste sume financiare,
fiind clar că femeile sunt ușor excluse de la procesul de incluziune, dar,

acesta este un proces nereversibil, el continuă și se poate merge înainte. Din
studiul tendințelor generale ale incluziunii financiare, pe glob și în Uniunea
Europeană se desprinde concluzia că incluziunile financiare sunt în creștere,
Banca mondială prin documentele pe care le întocmește periodic, constatând
pe bază de cifre și de modele econometrico-statistice această tendință de
creștere. Procesul se va îmbunătăți și mai mult în perioadele următoare. Pe de
altă parte, putem constata că incluziunea financiară este un proces progresiv
și este util pentru toți cei care în felul lor au acces la păstrarea economiilor și
la investiții pe această cale. Totul este ca strategia bancară și cea națională să
încurajeze acest proces prin sistemul de dobânzi acordate depozitelor la vedere
sau pe termene diferite, precum și prin reducerea taxării, credem și până la 0
a acestor economisiri pe care, persoanele chiar dacă nu le declară le au și
le pot pune în contextul general al sumelor evidențiate care dau posibilități
sporite instituțiilor care fac analize economico-sociale să uzeze de date tot mai
realiste.
Bibliografie
1. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică generală, ediția a
doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti
2. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G., Niță, G. (2017). Remittances, element
with positive influence on poverty reduction, Proceedings of the International
Scientific Conference “10 years membership in the European Union - Analyses,
methods, models regarding the results of Romania”, 111-119
3. Anghelache, C., Niță, G., Badiu, A. (2016). Migrant remittances – an important
and stable source of external funds, in the economic development of a country,
Proceedings of the International Scientific Conference “Research - Forcast -
Decision in the Social-Economic System”, 256-264
4. Anghelache, C., Niță, G., Badiu, A. (2015). Financial Inclusion, focus on Romanian
migrants and their families, Proceedings of the International Scientific Conference
“Romania on the Recovery Path – Economic – Financial Decision under Risk”, 253-262
5. Anghelache, C. (2009). Statistical possibilities for the analysis of migration.
Metalurgia Internațional, XIV (14), Special Issue, 155-156
6. Adams, R.H.J. (2009). The determinants of international remittances in developing
countries. World Development, 37 (1), 93–103
7. Aggarwal, R., Demirguc-Kunt, A., Peria, M.S.M. (2011). Do remitances promote
financial development?, Journal of Develoment Economics, 96 (2), 255–264
8. Giuliano, P., Ruiz-Arranz, M. (2009). Remittances, financial development, and
growth. Journal of Development Economics, 90, 144-152
9. Hassan, G.M., Holmes, M.J. (2013). Remittances and the real effective exchange
rate. Applied Economics, 45 (35), 4959-4970
10. Javid, M., Umaima, A. and Qayyum, A. (2012), „Impact of Remittances on
Economic Growth”, Academic Research International, 2 (1), 433-447
11. Niță, G. (2018). Remittances form migrant workers and their importance in
economic growth. International Journal of Academic Research in Accounting,
Finance and Management Sciences, 8 (1), 161–166

12. Pekovic, D. (2017). The effects of remittances on poverty alleviation in transition
countries. Journal of International Studies, 10 (4), 37-46
13. Pradhan, K.C. (2016). Does remittance drive economic growth in emerging
economies: Evidence from FMOLS and Panel VECM. Theoretical and Applied
Economics, XXIII (4) (609), Winter, 57-74
14. Ustubici, A., Irdam, D. (2011). The impact of remittances on human development:
a quantitative analysis and policy implications. Economics Sociology, 5 (1), 74-95
15. Zheng, C., Musteen, M. (2018). The impact of remittances on opportunity-based
and necessity-based entrepreneurial activities. Academy of Entrepreneurship
Journal, 24 (3)
16. Ziesemer, T.H.W. (2012). Worker remittances, migration, accumulation and
growth in poor developing countries: Survey and analysis of direct indirect
effects. Economic Modeling, 29, 103-118

STATISTICAL ANALYSIS OF THE
FINANCIAL INCLUSION
Prof. Constantin ANGHELACHE PhD (actincon@yahoo.com)
Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of Bucharest
Olivia –Georgiana NIȚĂ PhD Student (georgi_nita@yahoo.com)
Bucharest University of Economic Studies
Abstract
The Financial inclusion is defined by the World Bank as a mechanism
by which individuals and businesses have access to accessible financial
products and services, corresponding to their needs consisting of transactions,
savings services, long-term, short-term loans, mortgages, insurance and so
on. The financial exclusion, as a consequence, is the process in which people
face difficulties in using the appropriate financial products and services or
placing the results of their activity abroad where they bring royalties, these
being determined by social conditions, strategy conditions and so on. The
article aims to establish the persons exposed to financial exclusion in the
sense that inclusion is the process of accession and exclusion is the process
by which certain persons are removed or stopped and do not have access to
this financial inclusion. The people exposed to financial exclusion are first and
foremost poor people who come from very low income households. According
to Global Findex 2017 this year, twice as many people who are on the verge
of poverty or even absolute or relative poverty are excluded because they
do not have to integrate to be financially included. 56% of the women are
non-marketed globally because the head of household is usually the man. If
we study the households we will eliminate this quite high percentage of the
financial exclusion of women. Also, international migrants, even if they are
economical and bring remittances to their countries thus contributing to the
economic growth of those states, in terms of financial inclusion we find them
at the edge. In fact, in a very high proportion they are excluded from this
financial inclusion. The World Bank refers to the financial inclusions in Global
Findex, showing that over half a billion people have opened an account so
they can be thought of as being included. This percentage is slightly higher
than in 2014 which means that the saving level, the living standard is in a
higher condition. Within the European Union, financial inclusion shows that
the non-banked population over 15 years old reaches almost 39 million, ie
7% of the population. This figure is double from a few years ago because the
banking system has evolved, the amounts held by those who are saving are

decreasing and do not ensure the possibility of global financial inclusion. Cash
transactions are increasingly high but tempered by the national institutions
that want a controlled activity, an adequate financial inclusion to eliminate
the financial risk of those who have such sources.
Keywords: inclusion, exclusion, financial service, poor person,
World Bank
JEL Classification: F24, I32, O15
Introduction
In this article, we started from the definition of financial inclusion to
find out if there is a financial exclusion. Of course there is financial exclusion
and the population groups in this situation are defined as the poor, the women
and some of the international migrants. The general trend of financial inclusion
is a positive one, in the sense that more people, acquiring financial resources
through savings, through other ways to reach these financial resources are
included in the group of those who have income and contribute through the
financial inclusion process to the development. of programs. This is why we
appreciate at this point that the savings of the population deposited in deposits
with banks, on sight or in the short, medium or long term are a form of social
inclusion. Of course, in Romania this statement can be countered in the context
in which the commercial banks policy is not attractive for the population in
the sense of inviting their determination to keep their savings in banks. The
interest on deposits is insignificant and there are also phenomena in which
a number of people remain outside this space. The general tendency in the
European Union and on a wider level is growth, context in which we can talk
about the increase in cash, the increase of liquidity and the high possibilities
to finance a series of businesses through loans and all the others. The reasons
why migrants prefer to use cash are determined by the attitude of the state, the
language spoken, considering with some misunderstandings they can cause
losses or especially due to remittances that some prefer to transfer physically
and not through the banking system.
Literature review
Anghelache and Anghel (2019) analyzed the statistical indicators
used in the economic analyzes. Anghelache, Partachi, Anghel and Niță (2017)
addressed aspects of the positive impact of remittances on poverty reduction. A
similar theme was studied by Pekovic, D. (2017). Anghelache, Niță and Badiu
(2016), Pradhan (2016), as well as Javid, Umaima and Qayyum (2012) studied
the role of remittances in the economic development of a state. Anghelache,
Niță and Badiu (2015) addressed a number of elements regarding financial

inclusion. Anghelache (2009) used the statistical instrumentation in the
study of migration. Adams (2009) analyzed the determinants of remittances.
Aggarwal, Demirguc-Kunt and Peria (2011) attempted to identify whether
remittances play a role in financial development. Giuliano and Ruiz-Arranz
(2009) studied the correlation between remittances, financial development
and economic growth. Hassan and Holmes (2013) analyzed the correlation
between remittances and the exchange rate. Niță (2018) and Ziesemer (2012)
have researched the importance of remittances of workers on economic growth.
Ustubici and Irdam (2011) conducted a quantitative study of remittances and
their role on human development. Zheng and Musteen (2018) analyzed the
impact of remittances on entrepreneurial activities.
Research methodology, data, results and discussions

The definition of financial inclusion of the World Bank refers to
the mechanism by which individuals and businesses have access to useful
and accessible financial products and services, appropriate to their needs,
delivered in a responsible and sustainable manner. The financial services
category includes: transactions, payments, savings services, short or long
term loans, mortgages, insurance, local and international money transfers, etc.
As a complement to this definition we will also describe the phenomenon
of financial exclusion, by which we understand the process in which people
face difficulties in accessing and using the financial products or services
appropriate to their needs, which prevents them from conducting a normal
social life within the society. of which we belong.
Financial inclusion has become a major issue, being a priority for
global development agencies, regulators and policy makers. Even the
World Bank analyzes this phenomenon and has developed a “Global Findex
Database” database that collects information on financial inclusion at country
level.
According to the World Bank, the first step towards a more
comprehensive financial inclusion is to have a bank account, which allows the
holder to carry out transactions, save, receive or send money and in the long
run to invest in his own business, education or health, in short. to be able to
improve their standard of living and integrate into the society of which they
are part.
Among the persons exposed to financial exclusion are:
- poor people, who come from households with low incomes.
According to Global Findex 2017, twice as many unbanked people
come from poor households in poorly developed economic regions,
the percentage of poor households being lower in developed

economic regions. Also, a study carried out by the European
Commission on the prevention of financial exclusion shows that
there is a connection between the financially excluded and their age,
the young and the elderly being predisposed to financial exclusion;
- women, 56% of the global non-bank population is represented
by women. This is true even in countries where the bank rate has
increased;
- international migrants, a vulnerable group whose condition depends
on the level of integration of the migrant in the country of destination.
This segment of the population is financially excluded due to
psychological barriers such as lack of trust in financial systems,
financial culture in the country of origin, lack of financial education
and not least of this group’s desire to be part of the banking system.
Depending on his long-term or short-term plan, the migrant may
change his attitude towards the banking system and decide to be part
of this system.
At the initial moment, when the migrant arrives in the country of
destination, his main concern is to cover his needs related to the accommodation
at the new destination: finding a job, finding a home and, more importantly,
knowing the language spoken in that country. During the migrant’s needs
change and here his desire to be included in the financial system of the country
of destination can intervene.
In the next stage of the stay in the country of destination, the migrant’s
concern is related to the reason for leaving the country of origin, that is to
obtain a constant income, higher than in the country from which he left so that
he can save and send money to his family. at home, as I mentioned earlier, to
help households meet their needs.
The volume and frequency of remittances depend on the family’s needs
and the migrant’s plan to live in the country of destination for a temporary
or permanent period of time. In both cases, however, both the volume and
frequency of remittances tend to decrease, either because the migrant returns
to the country of origin, or because the migrant chooses to stay in the country
of destination, but will bring his family here, as well. family reunion.
The migrant’s desire to be part of the financial system can arise at
this stage, either because, when he returns home, with the savings collected
during the period worked abroad he wants to open a business in the country of
origin and in this case we are talking about the positive impact of remittances
in the development of entrepreneurship and the inclusion of the migrant in the
financial system, by receiving a business loan. Whether it is choosing to send
money to the family to invest in, the example where the migrant will buy a

house by bank credit and the part of the remittances sent will be used to pay
the bank rates or the example where the migrant chooses to build a house
and will use a bank loan, in addition to its savings, to purchase construction
materials. Migrant men invest in homes and cars, while women invest in
children’s education and health. The desire and necessity of belonging to the
financial system can also occur during the migrant’s stay in the country of
destination, the example in which the migrant brings his family and wants to
purchase a home for the whole family with the help of a bank loan.
There are several possibilities to increase the financial inclusion, of
which I mention the most important ones: the use of innovative technologies
and attractive financial services, dedicated to non-banked persons; increasing
financial education; expanding banking networks and increasing access
of non-banking population to banking services; facilitating the receipt of
remittances, as remittances increase household income and beneficiaries may
be more inclined to join the financial sector.
• General trends of financial inclusion

In 2017, according to the World Bank database for Global Findex
financial inclusion, over 515 million adults have opened an account at a
financial institution or through a mobile phone provider, which has led to
an increase in population. globally banked up to 69%, compared to 62% in
2014. This growth is supposed to be accelerated by access to financial services
through mobile providers, a greater impact was registered in Sub-Saharan
Africa, where the growth has was 10% compared to 2014, but outside this
region, increases of 20% were registered in Bangladesh, the Islamic Republic
of Iran, Mongolia or Paraguay.
However, growth is not uniform globally, mobile financial services
have not received the same level of confidence and have not been adopted in
many of the developing economies, where no changes or even changes have
been made. decreased financial inclusion.
The study also shows that globally 31% of the global population
remains unbanked, which is due to psychological, cultural or educational
factors, but also due to distrust in traditional financial systems, lack of financial
education and lack of financial services and of their benefits.
Among the main reasons why non-banked people do not want a
bank account are: low incomes, do not consider it appropriate to open a bank
account, as long as within the household there is a banked person, high costs,
long distances to the most near financial institution. The result of these reasons
leads to an unbanked population of 1.7 billion people, of which 230 million
non-banked people who prefer to receive their cash salaries and another 235

million non-banked people who are paid in cash for the sale of agricultural
products.
• Specificity of financial inclusion in the European Union

According to the latest data from the World Bank, the unbanked
population, over 15 years old, in the EU reaches almost 39 million, 7% of the
total population. The number of non-banked persons is most likely double,
given that pensioners and some of the employees were forced to open bank
accounts only to receive the pension or salary, which is a false bank, because
the bank card is used only once a month, only for the withdrawal of the pension
or salary, without the account holder using adjacent banking products. This
grouping of the population remains unbanked, in the true sense of the word,
not even having a savings account associated with the banking relationship.
From my own estimates we have come to the conclusion that about 15% of the
population of the European Union is unbanked. Figure 1 shows the financial
inclusion, as a percentage at country level, in the EU.
Percentage of unbanked population in the EU,

at country level 2014 vs 2017
Figure 1
Source: World Bank, Global Findex 2017
As can be seen from Figure 1, the situation of the unbanked population

varies greatly in the EU countries, with countries in Western and Northern
Europe accounting for over 90% of the financially included adult population.
Increases in financial inclusion were also recorded in: Bulgaria, Poland,
Slovakia, Italy, Portugal and Lithuania. At the other extreme is Romania, with
the highest percentage of the non-banked population and one of the countries
where no progress of financial inclusion was registered, the non-banked
population increased in 2017 compared to 2014, from 39% to 42% of the
total population . Significant declines were also recorded in Spain, the United

Kingdom, France and Greece. The UK has over 2.4 million non-banked people,
people who still rely on the use of cash. The decline of the banked population
in Greece, for example, where the percentage of the banked population is
85%, 3% lower than in 2014, is due to the capital controls it was subjected
to in 2015, the cash withdrawals, ATM withdrawals. maximum 60 Euro per
day. So we get to talk about cash and its importance in both developed and
developing countries.
• The content of cash in the society

More and more often in the last period it has been discussed that the
cash is in decline, that it will not be used anymore and that we tend towards
a digitalized economy. The most common reason is that cash is not a secure
means of payment, but is a means of payment that offers anonymity and is
also used as a means of keeping the budget under control. When we talk about
payments and purchases, reports have shown that people prefer anonymity
and that the preferred method of payment is cash.
A recent article in “The Guardian” presents another aspect of the
desire of financial institutions, that of directly controlling the interaction with
the consumer through their digital infrastructure. Thus, banks, by closing
branches and ATMs, merely restrict consumers, further deepening the gap
between banked persons and vulnerable persons, forcing consumers to use
digital services, which is the only option for interaction with the financial
system. Thus, non-banked persons will continue to be marginalized, without
bank accounts and especially without access to cash. Another main objective
of banks is to increase their profitability by cutting costs with employees and
by automating repetitive operations using digital systems. Even though banks
are trying to impose a cashless society, claiming that demand comes from
consumers, recent reports from the European Central Bank have shown that
the situation is different, with the preference for cash still existing, both at the
level of developing countries and and at the level of those developed.
The main argument for which cash must play a more important role in
society is that the use of cash should be seen as a first step in increasing financial
inclusion, by implementing accessible and efficient financial mechanisms for
attracting the non-bank population.
The fact that cash is still the preferred means of payment globally
and is not a feature of certain countries is demonstrated by the statistics of
the European Central Bank which shows that the cash in circulation in 2017
increased by 6% compared to 2016.
The same report by the European Central Bank shows that even those
who hold bank cards prefer to make payments through cash, 79% of purchases

were made in cash and only 19% using bank card. The same was observed in
the value of the transactions carried out in cash, 54% of the total volume of
transactions were carried out using cash. One of the assumptions is that people
who want to keep their anonymity make small and repetitive payments using
cash, whereas when they want to keep the transaction history, rarer, but with
higher volume, they use the bank card for payment. As I mentioned earlier,
the preference for cash was found not only in developing countries, but also in
developed countries. This can be due to several factors such as: the conditions
in which payments can be made in the respective countries, the desire for
a clearer budget and spending situation, the cash is accessible, easy to use,
and the payment is made in a shorter time and more the anonymity of the
transaction is maintained.
Figure 2, based on the data presented by the European Central Bank,
shows the percentage distribution in the EURO area of transactions, in cash.
Thus it can be observed that in developed countries such as: Italy, Spain,
Germany and Austria over 80% of payments were made in cash. In countries
such as Finland, the Netherlands and Estonia less cash is used, the payment
method used most often is by bank card. In Italy, the culture of the company
and the lack of trust in the non-tangible money has led to the development
of a program called “No day in cash” that urges people not to use cash to
make payments for 24 hours. And in Germany, cash culture is passed down
from generation to generation, with cash being considered the safest method
of payment. Another important factor that can influence these percentages is
another financially excluded segment: migrants and their families. Migrants
are at greater risk of social and financial exclusion due to the lack of financial
history, credits or assets, lower-than-average incomes and low recognition of
skills. Migrant workers and their families represent a special segment of the
non-bank population.

Percentage distribution of cash transactions, EURO area
Figure 2
Source: European Central Bank
• The reasons why migrants prefer to use cash are:

- the status, lack of documents and financial history to open a bank
account in the country of destination. In the initial phase, the
migrants want to leave the country of origin only for a few years,
to provide financial support to the family at home. Later, the need
for financial integration and the opening of a bank account in the
country of destination may arise, which is not easy or not at all, as
long as the migrant does not have a financial history;
- the language spoken in the country of destination, represents a
barrier to adaptation and access to financial services, due to the
documents required to be completed in the respective language, the
conversation with the bank operator, as well as the lack of experience
in using financial services in the country of origin . All this develops
the reluctance of migrants towards financial services;

- remittances, transfers from migrants to families at home. Migrants
use cash to keep their anonymity, frequently sending small amounts
to their family at home to cover their daily needs. It is also confirmed
here that for repetitive and small payments, cash is preferred.
Also the families of the migrants, in order to keep the anonymity of
the money from abroad, use all the cash to make the payments. Even when
they receive remittances through the infrastructure of banks, the beneficiaries
of remittances are not attracted to the financial system, as remittances
generally have small amounts used for consumption and not for savings or
investments. According to the study “Financial inclusion and new means of
payment” by the European Foundation for Financial Inclusion in May 2013,
migrants may be directed to the use of modern payment instruments, but due
to poverty, low incomes and unstable jobs, they are forced to use cash. Banks,
instead of deepening the poverty level of non-bankers by restricting access to
cash, should look at cash, as the European Central Bank also points out, as an
opportunity to create services for a marginalized segment by implementing
tools to attract banks. non-banking population closer to financial systems
and by associating cash with a method of increasing the loyalty and trust of
citizens to banks. One consequence of financial exclusion is poverty, people
excluded from the financial system are doomed to poverty.
Conclusions
Based on the study carried out by the authors it turns out that financial
inclusion is a topical phenomenon. Solutions and strategies must be found
so that the financial inclusion of the majority of the population of a country,
area or region or on a wider international level becomes accessible to all
those who save, have expenses, make payments, make transactions and so
on. nationally and internationally. The second conclusion is that a number of
population groups are excluded from these financial inclusions, in fact they
are financially excluded, because they either have very little income, or have
a reserved attitude towards the system in question, or when we talk about
households. , usually a head of household is the one who manages these funds,
these financial amounts, being clear that women are easily excluded from the
inclusion process, but, this is an irreversible process, it continues and can
go ahead. From the study of the general tendencies of financial inclusion,
globally and in the European Union, one comes to the conclusion that financial
inclusions are increasing, the World Bank through the documents it draws up
periodically, ascertaining based on figures and econometric-statistical models
this growth trend. The process will be further improved in subsequent periods.
On the other hand, we can see that financial inclusion is a progressive process

and is useful for all those who have access to savings and investments in this
way. Everything is that the banking and the national strategy to encourage
this process through the system of interest granted to the deposits in sight or
on different terms, as well as by reducing the taxation, we believe and up to
0 of these savings that, the people even if they do not declare them have and
we can put them in the general context of the highlighted amounts that give
increased possibilities to the institutions that make economic-social analysis
to use increasingly realistic data.
References
1. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică generală, ediția a
doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti
2. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G., Niță, G. (2017). Remittances, element
with positive influence on poverty reduction, Proceedings of the International
Scientific Conference “10 years membership in the European Union - Analyses,
methods, models regarding the results of Romania”, 111-119
3. Anghelache, C., Niță, G., Badiu, A. (2016). Migrant remittances – an important
and stable source of external funds, in the economic development of a country,
Proceedings of the International Scientific Conference “Research - Forcast -
Decision in the Social-Economic System”, 256-264
4. Anghelache, C., Niță, G., Badiu, A. (2015). Financial Inclusion, focus on Romanian
migrants and their families, Proceedings of the International Scientific Conference
“Romania on the Recovery Path – Economic – Financial Decision under Risk”, 253-262
5. Anghelache, C. (2009). Statistical possibilities for the analysis of migration.
Metalurgia Internațional, XIV (14), Special Issue, 155-156
6. Adams, R.H.J. (2009). The determinants of international remittances in developing
countries. World Development, 37 (1), 93–103
7. Aggarwal, R., Demirguc-Kunt, A., Peria, M.S.M. (2011). Do remitances promote
financial development?, Journal of Develoment Economics, 96 (2), 255–264
8. Giuliano, P., Ruiz-Arranz, M. (2009). Remittances, financial development, and
growth. Journal of Development Economics, 90, 144-152
9. Hassan, G.M., Holmes, M.J. (2013). Remittances and the real effective exchange
rate. Applied Economics, 45 (35), 4959-4970
10. Javid, M., Umaima, A. and Qayyum, A. (2012), „Impact of Remittances on
Economic Growth”, Academic Research International, 2 (1), 433-447
11. Niță, G. (2018). Remittances form migrant workers and their importance in
economic growth. International Journal of Academic Research in Accounting,
Finance and Management Sciences, 8 (1), 161–166
12. Pekovic, D. (2017). The effects of remittances on poverty alleviation in transition
countries. Journal of International Studies, 10 (4), 37-46
13. Pradhan, K.C. (2016). Does remittance drive economic growth in emerging
economies: Evidence from FMOLS and Panel VECM. Theoretical and Applied
Economics, XXIII (4) (609), Winter, 57-74
14. Ustubici, A., Irdam, D. (2011). The impact of remittances on human development:
a quantitative analysis and policy implications. Economics Sociology, 5 (1), 74-95

15. Zheng, C., Musteen, M. (2018). The impact of remittances on opportunity-based
and necessity-based entrepreneurial activities. Academy of Entrepreneurship
Journal, 24 (3)
16. Ziesemer, T.H.W. (2012). Worker remittances, migration, accumulation and
growth in poor developing countries: Survey and analysis of direct indirect
effects. Economic Modeling, 29, 103-118

Aspecte metodologice si modele econometrice
utilizate în managementul riscului
Lector univ. dr. asociat Dumitru-Cristian OANEA (oanea.cristian@gmail.com)
Universitatea „Artifex” din București
Abstract
Managementul riscului este un subiect de o importanță crucială
în contextul actual al economiei mondiale, dar mai ales în analiza piețelor
de capital. Prin acest lucru este vizat eliminarea sau măcar diminuarea
considerabilă a ricului, fiind nevoie de un instrument care să-l cuantifice.
Cea mai reprezentativă metodă utilizată este Valoarea Riscată, considerată
atât de practicieni, cât și de autoritățile din domeniul de supraveghere
financiară de o importanță covârșitoare, astfel încât Comitetul Basel a decis
obligativitatea băncilor de a folosi acest intrument în măsurarea riscului, cu
scopul reglementării capitalurilor proprii.
Prin demersul realizat în această cercetare, voi analiza aplicarea
Valorii Riscate utilizând metoda varianţei-covarianţei (utilizată de modelul
RiskMetrics), cât și simularea istorică, pentru a puncta influența modelelor
matematice în rezultatul final de cuantificare al riscului, și maniera acestora
de a surprinde cât mai fidel riscul existent pe piața de capital.
Keywords: instrument financiar, modele de risc, predicția riscului,
Valoarea Riscată
JEL Classification: D81, G32
Introducere și Literature Review

În 1994, JP Morgan propune prima tehnică completă de cuantificare
a riscului, respectiv RiskMetrics, determinând ca Valoarea Riscată să devină
facil de utilizat în cuantificarea riscului eferent piețelor de capital. Evident,
această metodologie a suferit îmbunătățiri considerabile de-a lungul timpului.
Acest domeniu relativ nou în literatura de specialitate economică,
managementul riscului, a cunoscut o dezvoltare considerabilă, mai ales după
apariția instrumentelor derivate. Punctul de plecare ar putea fi considerată
cercetarea realizată de Louis Bacheiler în 1900, prin care se aplica miscarea
browniană în analiza fluctuației prețului unui instrument financiar.
Prima manieră de calcul a Valorii Riscate a fost propusă de Leavens
în 1945, și îmbunătățită ulterior de Markowitz (1952) şi Roy (1952). Evident,
au existat mai mulți cercetători care au contribuit la evoluția și clarificarea
manierei de calcul al Valorii Riscate, în special pe fundamentarea teoretică

(Tobin (1958), Treynor (1961), Sharpe (1964), Lintner (1965) şi Mossin
(1966)). Cu toate acestea, cea mai practică metodologie a fost realizată de JP
Morgan în 1994, prin intermediul RiskMetrics, ajutând Valoarea Riscată să
devină cea mai facilă manieră de măsurare a riscului, care prezintă propriile
limitări, fiind în definitiv un calcul matematic pe baza unor ipoteze prestabilite.
Literatura de specialitate a delimitat trei abordări de cuantificare a
Valorii Riscate şi anume:
1. Abordarea varianţă-covarianţă – principalul avantaj constă în
aplicarea facilă, însă principalul dezavantaj este dat ipoteza prestabilită privind
distribuția setului de rentabilități atașate activului financiar analizat. În cadrul
acestei metodologii, Valorea Riscată se calculează astfel:
VaR º q = k s (l ) [1]
a a ,t a t
unde ka este inversa funcţiei distribuţiei normale - f -1 (a ) sau

u -2
inversa funcţiei Student-t - H -1 (a ) cu u - grade de libertate.
u
În formula [1], volatilitatea poate fi estimată prin: estimarea volatilităţii
condiţionate pe baza datelor istorice, estimarea volatilităţii pe baza modelului
RiskMetrics, estimarea volatilităţii pe baza modelului GARCH, cât şi a altor
subcategorii ale acestuia.
2. Simularea istorică – această abordarea în calculul Valorii Riscate
presupune utilizarea rentabilităţilor istorice ale unui instrument financiar.
Acest lucru presupune că vom lua preţurile istorice ale activului financiar,
vom calcula rentabilităţile, şi vom afla în final distribuţia reală a acestora, pe
baza căreia vom calcula Valoarea Riscată.
3. Simularea Monte Carlo – această abordare este similară abordării
varianţă-covarianţă, însă în loc să presupunem apriorii o distribuţie pentru
rentabilităţile unui activ financiar, vom simula această distribuţie, pe baza
valorilor istorice ale instrumentului analizat.
Metodologia cercetării, rezultate și discuții
Abordarea varianţă-covarianţă
Fiind dat X un instrument financiar, P , P , P ,..., P - preţurile zilnice
1 2 3 T
înregistrate aferente perioadei T, rentabilitatea zilnică - rt este dată de formula
[2]:
%
%%% 1 [2]
%
/"
28 Romanian
Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Mai mult, modelul RiskMetrics folosește ipoteza conform căreia,
rentabilităţile zilnice urmează un proces stohastic, astfel:
rt = m t + e t = m t + s t z t [3]
unde z t - variabilă Gaussiană independentă şi identic distribuită
având E[ z t ] = 0 şi V [ z t ] = 1 , iar m t = E[rt | I t -1 ] și s t2 = E[e t2 | I t -1 ] ;
mai mult, m t º 0 "t .
Fie l - factorul de importanţă, unde l Î 0,1 iar varianţa este ( )

determinată cu ajutorul modelului mediei mobile exponenţiale ponderate
(EWMA - Exponentially Weighted Moving Average):
t -1
s t2 (l ) = (1 - l )å li -1 rt 2-i [4]
i =1
care poate fi rescrisă prin aplicarea RiskMetrics:
1 1 0 2 1 [5]
: "
Conform ipotezelor metodologiei RiskMetrics propusă de JP Morgan

in 1996, factorul de importanţă ia valoarea l = 0,94
0. pentru date zilnice și l = 0
0,97 pentru date lunare. Mai mult, ipoteza privind distribuția erorirlor a fost
considerabil îmbunătățită de-a lungul timpului. Dacă în 1994 se utiliza ipoteza
de normalitate a erorilor, în 2006 s-a utilizat ipoteza conform căreia erorile
urmează o distribuţie Student-t cu 5 grade de libertate (Zumbach, 2006).
În vederea testării abilității modelului RiskMetrics de a surprinde
riscul în timpul crizei financiare, vom folosi backtesting pe baza metodologiei
rolling window (Anghelache et al., 2013).
Factorul de importanţă va fi estimat cu ajutorul a două metodologii:
metodologia utilizată de RiskMetrics dată de relația [6] (minimizării funcţiei
erorilor pătratice pentru varianţă) și metodologia folosită de Gonzalez-Riviera
et al. (2007) (minimizării funcţiei de verificare a erorilor), dată de relația [7]:
T -M
1
lˆt = arg min
lÎ( 0 ,1) T -M
å [s
j =1
2
j (l ) - r j2 ] 2 [6]
ì a ×ej ej ³ 0
r a (e j ) = í , unde e j = r j - VaR j ,a [7]
î(a - 1) ×e j ej < 0
În final, vom estima factorul de importanţă pe baza următoarei relaţii:
T -M
1
lˆt = arg min
lÎ( 0 ,1) T -M
å r a (e
j =1
j ) [8]

Simularea istorică
Fie R – setul rentabilităților activului financiar, care urmează o funcție de
densitate dată de formula [9] (de Vries (2000)):

7 0 2 0 2 ,

unde F : R → [0, 1] [9]
=< ''< %
cu p(r) – funcţia de densitate a probabilităţilor.
Valoarea Riscată aferentă unei perioade de timp dată, este considerată
a fi pierderea maximă L(t) realizată cu o probabilitate (1-α):
P( L(t ) K£ VaR) = 1 - a [10]

~
Deoarece P ( L(t ) £ VaR) = F (VaR ) , atunci VaR este percentila (1 − α):
Interdependența pe piața de capital

Pentru cuantificarea interdependenței dintre piețele de capital, vom
utiliza testul de cauzalitate Granger (Granger, 1969) pe baza căruia putem
identifica atât interdependența, cât și sensul acesteia. Econometric, acest lucru
se testează pe baza regresiei liniare dintre valoarea seriei i pentru momentul t
și valorile seriei i, respectiv valorile seriei j din momentele anterioare t-1, t-2,
..., t-k, unde k este numărul de lag-uri selectat.
Pentru două serii de rentabilități aferente indicilor bursieri, regresiile
liniare aferente pot fi reprezentate astfel:

, - - ! - 6 6 - >?[11]
- -

,
6 6
-6 6 - ! -6 - 6 >1?[12]
- -
unde et j
și e i
t sunt termenii eroare necorelați,
$ , - ! - 6 ,6 -6 ! -6 sunt
coefi
$
cienții modelelor de regresie liniară, t –
este indicatorul de timp, iar l – este
= = ( numărul de lag-uri selectat pentru aplicarea
testului.
Vom putea spune că seria de date i influențează “Granger” seria de
- ! - este
6
date j dacă diferit de 0, și similar seria de date j influențează “Granger”
= - ! - este diferit de 0.
6
seria de date i
dacă
= Pe
baza indicatorului
propus de Billio et al. (2012), gradul de
cauzalitate Granger (GCG), vom evidenția procentul cauzalităților de tip
Granger din numărul total posibil de cauzalități, pe baza relației de mai jos:

N
åå I (i ® j )
1 N
åå I (i® j ) ,
i =1 i ¹ j
GCG = = [13]
Leg max N ( N - 1) i =1 i ¹ j
;O $" 6

8 5 1 ' ; 1
1
; 0 ; 2 / 3 0 # 6 2
0 ; 12O1O , 5$

Testarea metodologiilor folosite

În demersul de testare a metodologiile utilizate vom folosi: testul de
acoperire necondiţionată şi testul de acoperire condiţionată.
Ipoteza nulă a testului de acoperire necondiţionată propus de Kupiec
(1995), afirmă că probabilitatea de eşec este egală cu nivelul de încredere
M N3
selectat (α), şi astfel modelul este “correct” şi este acceptat:

0 2 ,
8)' 0 2 1
K $ 012 >1?
[14]
* ' ,
(
%

) , & ,

unde, n0 este numărul de observaţii care verifi
' < < cărelaţia rt ³ -VaRr
()
iar n1 este numărul de observaţii
care verifică relaţia rt < -VaRr .
Testul de acoperire condiţionată, propus de Christoffersen (1998)
îmbunătăţeşte testul propus de Kupiec, fiind un test cumulativ astfel încât
, care urmează o distribuţie c
8)'' 8)' 8)3;= " 2

( 2 ) . Definim variabila
indicator It – astfel încât:
ì1 rt < VaRt
It = í [15]
î0 rt ³ -VaRt
+
Testul de acoperire condiţionată este dat de următoarea relație:
6 < $
0 2 ,
8)'' 1
K $ 011 2 >?
[16]
0 +I , 2 +I , 0 +I 2 +I
,, , ,
unde, nij este numărul de observaţii care au valoarea i şi care sunt

urmate de observaţii care au valoarea j, p ij = Pr( I t = i | I t -1 = j ) (i, j=0,1),
+ +I , , +I .%
,2 +
,, , ,

Evoluția piețelor de capital în contextul crizei financiare
Situaţia financiară regională în contextul crizei, o vom analiza pentru
6 piaţe de capital din Europa Centrală şi de Est, respectiv: Bulgaria (SOFIX),
Cehia (PX), Polonia (WIG), România (BET), Ungaria (BUX), Slovacia
(SAX).
Rata de creştere a PIB cumulat aferent țărilor analizate

Fig. 1
Se știe că falimentul Lehman Brothers (15 septembrie 2008) este

considerată data oficială de declanşare a crizei financiare. În Europa Centrală
şi de Est, efectele crizei s-au resimțit mai drastic în anul 2009, când s-a
înregistrat o scădere de 4% în produsul intern brut cumulat al celor 6 ţări
selectate. Pe baza evoluţiei PIB (datele fiind obţinute de pe site-ul Băncii
Mondiale), prezentat în figura 1, am delimitat perioada de intensitate maximă
a crizei financiare în cazul celor 6 ţări, între perioada 2008-2009, deoarece
deşi criza s-a resimţit doar în a doua parte a anului 2008, intensitatea ridicată
a determinat scăderea ratei de creştere a PIB în 2008 comparativ cu 2007.
Anul 2010 poate fi considerat primul an de revenire din criza financiară, fiind
primul an în care s-a înregistrat o creştere a PIB, după şocul crizei financiare.

Statistică descriptivă pentru indicii bursieri selectați
Tabel 1
Index BET BUX PX SAX SOFIX WIG
Pre-criză: 2001 – 2007
Medie 51.04% 17.96% 22.03% 23.72% 47.49% 16.84%
Mediană 13.74% 1.86% 22.24% 0.00% 11.29% 4.26%
Max 6.15% 5.35% 7.05% 4.86% 5.43% 4.46%
Min -7.13% -6.65% -5.91% -4.67% -4.97% -6.31%
SD 21.62% 20.68% 18.01% 16.38% 18.85% 18.47%
Skewness 0.09 -0.15 -0.25 0.10 0.27 -0.12
Kurtosis 2.67 1.53 2.40 3.48 3.35 1.54
Testul ADF -36.01*** -41.63*** -41.24*** -43.62*** -38.08*** -40.09***
Perioada crizei: 2008 – 2009
Medie -11.64% 3.72% -8.75% -14.98% -37.48% -8.19%
Mediană 0.00% 0.00% 0.00% 0.00% 0.00% 0.00%
Max 8.15% 8.84% 6.14% 4.39% 4.72% 6.08%
Min -7.37% -7.60% -5.81% -4.79% -5.22% -6.44%
SD 36.10% 35.14% 29.22% 14.80% 25.34% 28.53%
Skewness -0.01 0.29 0.04 -0.61 -0.15 -0.01
Kurtosis 0.65 1.62 0.92 7.48 1.26 1.09
Testul ADF -20.12*** -21.42*** -21.17*** -22.94*** -19.31*** -20.19***
Post-criză: 2010 – 2016
Medie 5.85% 4.14% -1.88% 8.68% 3.53% 3.52%
Mediană 5.56% 0.00% 0.00% 0.00% 0.00% 4.00%
Max 6.14% 5.51% 7.25% 4.29% 3.90% 4.58%
Min -6.97% -6.98% -5.32% -5.00% -4.74% -6.24%
SD 16.37% 20.12% 17.13% 15.86% 13.24% 16.01%
Skewness -0.55 -0.30 -0.27 -0.03 -0.23 -0.69
Kurtosis 5.86 2.89 3.34 2.77 3.97 4.33
Testul ADF -40.93*** -41.30*** -41.81*** -29.46*** -40.11*** -39.10***
Perioadă completă: 2001 – 2016
Medie 21.01% 9.96% 7.01% 11.57% 13.54% 7.55%
Mediană 5.65% 0.00% 2.15% 0.00% 0.00% 1.82%
Max 8.15% 8.84% 7.25% 4.86% 5.43% 6.08%
Min -7.37% -7.60% -5.91% -5.00% -5.22% -6.44%
SD 22.08% 22.79% 19.44% 15.98% 17.78% 19.08%
Skewness -0.10 -0.02 -0.17 -0.02 0.00 -0.25
Kurtosis 6.76 6.15 5.90 6.57 6.84 5.89
Testul ADF -56.80*** -62.05*** -46.85*** -70.54*** -56.98*** -59.11***
Note: Sunt prezentate valoarea medie anuală a rentabilității,valoarea mediană anuală a

rentabilității, valoarea anuală a deviației standard, valoarea maximă, respectiv minimă a
rentabilității zilnice, indicatorul de simetrie Skewness și indicatorul de boltire Kurtosis pentru
fiecare indice bursier, respectiv perioadă analizată.
*** - testul de staționaritate ADF (Augmented Dickey-Fuller) este semnificativ la un prag de
semnificație de 1%.
Pe baza datelor prezentate în tabelul 1, putem să vedem că toţi indicii

au înregistrat o rentabilitate medie pozitivă pentru perioada 2001 – 2016.
Cel mai rentabil indice de piață pentru perioada analizată a fost BET, care a

înregistrat o rentabilitate medie anuală de 21.01%. În același timp putem vedea
că cea mai puțin profitabilă piață de capital a fost cea din Cehia, înregistrând
o rentabilitate medie anuală de doar 7.01%.
Dacă analizăm principalele date descriptive pe sub-perioade, se poate
observa cu ușurință că perioada pre-criză 2001-2007 este cea mai profitabilă,
înregistrându-se valori medii ale rentabilității cuprinse între 16.84% (WIG) și
51.04% (BET).
Criza financiară a avut un impact semnificativ asupra evoluției acestor
indicatori, de aceea putem observa cu ușurință că în perioada 2008 – 2009
toate piețele de capital au înregistrat rentabilități negative (excepție BUX),
iar riscul a crescut la valori considrabile, cea mai mică fiind de 14.8% pentru
SAX, iar cea mai mare fiind înregistrată pentru BET de 36.1%.
Perioada 2010 – 2016 este caracterizată de o scădere a riscului pe
piețele de capital, valorile aferente deviaților standard anuale fiind sub 21%,
în timp ce rentabilitatea medie anuală înregistrează valori pozitive (excepție
face piața de capital din Cehia care înregistrază o scădere de 1.88%), deși sub
9%.
Rentabilitatea şi volatilitatea medie

Fig. 2
8,V
+&6
9RCPS
% &
$!:GG9&
,V :GGH
9)S

S
'
1,V +US
%
&TP@
$!:G9G& 9)S
:G9K +US
9RCPS +&6

,V TP@ +US

S TP@
S +&6
9)S
(1,V %
$!:GGI&
:GGJ
9RCPS
(,V
1V 8V 1,V 1V 17V B1V B8V ,V
G (

7 :) ?

Prin această analiză ne propunem să determinăm și amplitudinea
impactului pe care criza financiară l-a avut asupra pieţelor de capital analizate.
Un preambul pentru acest lucru l-am realizat prin calculul mediei rentabilităţii
celor șase indici analizaţi pentru sub-perioadele analizate. Rezultatele sunt
prezentate în figura 2, unde putem vedea existenţa clară a 3 clustere. La o
primă analiză putem să observăm că piețele de capital au fost afectate de
criza financiară, care a determinat o scădere a rentabilităţilor înregistrate,
concomitent cu o creştere a volatilităţii de pe piață.
Pentru a înțelege mai bine interdependența dintre fiecare piață de
capital selectată, vom aplica testul de cauzalitate de tip Granger pe baza
metodei rolling window, ce va cuprinde câte 500 de observații fiecare. Grad
de interdependență înregistrat în perioada crizei financiare este maxim, lucru
ce poate fi văzut în figura 3.
Evoluția gradului de cauzalitate Granger pentru indicii bursieri selectați

Fig. 3
În perioada pre-crizei gradul de cauzalitate a crescut de la o valoare

de 11% între 2001 – 2003 la o valoare de 17%, spre anul 2007. Mai mult
în perioada crizei financiare, această valoare a crescut considerabil, atingând
nivelul de 37%.
Probabilitatea declanșării riscurilor sistemice este direct proportională
cu gradul de cauzalitate Granger, de aceea în perioadele caracterizate de un
grad ridicat al acestui indicator, probabilitatea de declanșare a riscurilor crește.
Pentru perioada post criză se poate observa o îmbunătățire a situației,
astfel plecând de la perioada 2010 – 2013, când valoarea medie a cauzalităților
de tip Granger era de 13.9%, această valoare scade până la o medie de 8.2%
pentru perioada 2014 – 2016.

În opinia noastră acest lucru arată faptul că piețele de capital au
început să devină mai stabile în perioada recentă, astfel încât riscul sistemic
a scăzut și astfel probabilitatea de declanșare a riscului sistemic pe piețele de
capital este mult mai mică.
Pe lângă acest lucru, vedem că în perioada post-crizei (2010-2016)
situația tinde să își revină, astfel încât rentabilitatea medie devine 3.9%, în
timp ce deviația standard scade la 16.5%.
T-test pentru diferenţă

Tabel 2
Perioadă Media rentabilităţii Media deviaţiei standard
Pre-criză – Criză 3.976** -3.711**
Pre-criză – Post-criză 4.226*** 2.660
Criză – Post-criză -2.884** 4.153***
***, **
- ipoteza nulă de egalitate a mediei pentru cele 2 perioade este resprinsă la un prag de
semnificaţie de 1%, respectiv 5%
Pentru a fi siguri de acest lucru, am testat diferenţa statistică între

eşantioane, atât pentru rentabilitate, cât şi pentru volatilitate. Rezultatele
arată că media rentabilităţii, respectiv media volatilităţii este statistic diferită
în perioada crizei financiare, comparativ cu perioada de dinainte, dar și cu
perioada de după. Acest lucru poate fi văzut în tabelul 2.
În același timp putem observa că media anuală a deviației standard
pentru perioada post-criză (2010-2016) nu este diferită semnificativ de
valoarea înregistrată în perioada de pre-criză (2001-2007). Acest lucru arată
că riscul pe piețele de capital este redus și la o valoare similară cu cea existență
înainte de declanșarea crizei financiare, însă rentabilitatea înregistrată este cu
mult sub cea existentă pe piață înainte de criză, ceea ce e oarecum normal,
dacă luăm în calcul faptul că valorile înregistrate în perioada dinaintea
crizei financiare erau valori mult supraestimate, de aici și declanșarea crizei
financiare.
Concluzii
Estimarea riscului individual aferent instrumentelor financiare este
foarte importantă mai ales pentru investitori insituționali, ale căror expunere
depinde de evoluția activelor suport pe baza cărora au făcut investițiile.
Analizând indicii piețelor de capital din Europa Centrală și de Est (Bulgaria,
Cehia, Polonia, România, Slovacia și Ungaria), putem să vedem că toţi indicii
au înregistrat o rentabilitate medie pozitivă pentru perioada 2001 – 2016.
Cel mai rentabil indice de piață pentru perioada analizată a fost BET, care a
înregistrat o rentabilitate medie anuală de 21.01%. În același timp putem vedea

că cea mai puțin profitabilă piață de capital a fost cea din Cehia, înregistrând
o rentabilitate medie anuală de doar 7.01%.
Modelele matematice complexe, nu fac altceva decât să distorsioneze
realitatea prin încercarea de captare a unor elemente subiective în cadrul unor
metodologii rigide, care au la bază numeroase ipoteze. Ca urmare a acestui
fapt, am analizat cel mai utilizat instrument de cuantificare a riscului individual
de către practicieni şi anume Valoarea Riscată pe baza a două principale
modalități de estimare: abordarea varianță-covarianță și simularea istorică.
Analizând mai multe versiuni de modele pentru ambele abordări, am
arătat impactul pe care ipotezele folosite le au asupra rezultatelor estimărilor,
și anume: pragul de semnificație ales, distribuția presupusă a rentabilităților,
modalitatea de estimare a factorului de importanță în cadrul modelului
RiskMetrics, cât și modalitatea de estimare: eșantion complet sau metoda
rolling window.
Interdependenţa dintre pieţele de capital, cât şi instituţiile financiare
este o cauză care poate predispune la declanșarea riscului sistemic. Folosind
metodologia utilizată de Billio et al. (2012), şi anume testul de cauzalitate
Granger (Granger, 1969) pe baza căruia putem identifica atât interdependența
dintre instituțiile financiare, cât și sensul acesteia, am analizat interdependenţa
existentă între piețele de capital din Europa Centrală și de Est.
Ppiaţa de capital din Polonia are cel mai mare impact asupra celorlalte
pieţe, în timp ce piaţa de capital din România este influenţată de evoluţia
celorlalte. Gradul de cauzalitate dintre pieţele financiare a crescut considerabil
în perioada crizei financiare atingând nivelul de 37% (comparativ cu valoarea
medie de 17% înregistrată anterior). Acest lucru evidenţiază probabilitatea
ridicată a declanșării riscurilor sistemice, probabilitate care în perioada relativ
recentă, respectiv 2014 – 2016, a scăzut foarte mult, până la nivelul de 8.2%,
fapt ce a determinat o stabilizare a pieţei de capital în regiune.
Bibliografie
1. Anghelache, V. G.; Oanea, D. C.; Zugravu, B., (2013). General Aspects Regarding
the Methodology for Prediction Risk, Romanian Statistical Review, Supplement
no.2, 66-71.
2. Billio, M., Getmansky, M., Lo, A. W., & Pelizzon, L. (2012). Econometric measures
of connectedness and systemic risk in the finance and insurance sectors. Journal of
Financial Economics, 104(3), 535-559.
3. Christoffersen, P., (1998). Evaluating Interval Forecasts, International Economic
Review, 39(4), 841-862.
4. Gonzales-Rivera, G., Lee, T.H., Yoldas, E., (2007). Optimality of the RiskMetrics
VaR model. Finance Research Letters, 4, 137-145.
5. Granger, C. W. (1969). Investigating causal relations by econometric models and
cross-spectral methods. Econometrica: Journal of the Econometric Society, 424-438.

6. Kupiec, P.H., (1995). Techniques for Verifying the Accuracy of Risk Measurement
Models. The Journal of Derivatives, 3, 73-84.
7. Markowitz, H. (1952). Portfolio selection. The journal of finance, 7(1), 77-91.
8. Morgan, J.P. (1996). Risk Metrics technology document (4th ed.).
9. Oanea, D. C.; Anghelache, V. G.; Zugravu, B. (2013), Econometric Model for Risk
Forecasting, Romanian Statistical Review, Supplement no.2, 123-127.
10. Roengpitya, R. & Rungcharoenkitkul, P. (2011). Measuring Systemic Risk
and Financial Linkages in the Thai Banking System, Systemic Risk, Basel III.
Financial Stability and Regulation 2011.
11. Soros G. (2008). The New Paradigm of Financial Markets. The credit crisis of
2008 and what it means, PublicAffairs, New York.
12. Tobin J., (1969), „A General Equilibrium Approach to Monetary Theory”, Journal
of Money, Credit and Banking, vol. 1, issue 1, 15-29, link: http://www.jstor.org/
stable/1991374.
13. de Vries, A. (2000). The Value at Risk, Working Paper, FH Südwestfalen
University of Applied Sciences, Germany.
14. Zugravu, B.; Oanea, D. C.; Anghelache, V. G. (2013), Analysis Based on the Risk
Metrics Model, Romanian Statistical Review, Supplement no.2, 145-154.
15. Zumbach, G., (2006). A gentle introduction to the RM 2006 methodology.
RiskMetrics Group, New York

METHODOLOGICAL ASPECTS AND
ECONOMETRIC MODELS USED IN RISK
MANAGEMENT
Associate lecturer Dumitru-Cristian OANEA PhD (oanea.cristian@gmail.com)
„Artifex” University of Bucharest
Abstract
Risk management is a topic of crucial importance in the current context
of the world’s economy, but especially in the analysis of capital markets. Based
on it, we aimed to eliminate or at least to considerably diminish the risk, by
using an instrument to quantify the risk. The most representative method used
is the Value at Risk, considered of a high importance by both practitioners
and financial authorities. Moreover, Basel Committee decided the banks’
obligation to use this instrument to measure the risk, in order to regulate their
own capital.
The aim of this research is to analyze the use of Value at Risk, based on
variance-covariance method (used by the RiskMetrics model), and historical
simulation, in order to point out the influence of the mathematical models in
the result of quantifying the risk, and their accuracy in surprising the risk
existing on the capital market.
Keywords: financial instrument, prediction, risk metrics, risk
prediction, Value at Risk
Introduction and Literature Review

In 1994 JP Morgan proposed the first complete risk quantification
technique, respectively RiskMetrics, such that the Value at Risk becomes easy
to use in quantifying the risk inherent in the capital markets. Obviously, this
methodology has undergone considerable improvements over time.
This relatively new field in the economic literature, risk management,
has undergone considerable development, especially after the emergence of
derivatives. The starting point is the research conducted by Louis Bacheiler in
1900, who used Brownian movement in the analysis of the price fluctuation of
a financial instrument.
The first method for calculating Value at Risk proposed by Leavens
in 1945, was further improved by Markowitz (1952) and Roy (1952).
Obviously, there were several researchers who contributed to the evolution
and clarification of the way of calculating the Value at Risk, especially on
the theoretical basis (Tobin (1958), Treynor (1961), Sharpe (1964), Lintner

(1965) and Mossin (1966)). However, a more practical methodology were
developed by JP Morgan in 1994, using RiskMetrics, helping the Value at Risk
to become the easiest way to measure the risk. Anyway, this method presents
its own limitations, being in the end a mathematical calculation based on some
hypotheses.
The economic literature has delimited three approaches to quantifying
the Value at Risk, namely:
1. Variance-covariance approach - the main advantage consists in the
easy application, but the main disadvantage is given by the predetermined
assumption regarding the distribution of the set of returns attached to the
analyzed financial asset. Value at Risk is calculated as follows:
VaRa º qa ,t = k a s t (l ) [1]
-1
where ka is the inverse of the normal distribution function - f (a )
u -2
or the inverse function of Student-t - H -1 (a ) with u - degrees of
freedom. u
In formula [1], volatility can be estimated by: estimating conditional
volatility based on historical data, estimating volatility based on the
RiskMetrics model, estimating volatility based on the GARCH model, as well
as other sub-categories models.
2. Historical simulation - this approach in the calculation of the Value
at Risk implies the use of the historical returns of a financial instrument. We
will take the historical prices of the financial asset, calculate the returns, and
finally find out the actual distribution of them, used further in Value at Risk
computation.
3. Monte Carlo simulation - this approach is similar to the variance-
covariance approach, but instead of assuming a priori distribution for the
returns of a financial asset, we will simulate this distribution, based on the
historical values of the analyzed financial instrument.
Variance-covariance approach
Given X a financial instrument, P1 , P2 , P3 ,..., PT - daily prices recorded
for period T, daily return - rt is computed as follows:
%
%%% 1 [2]
%
/"
40
Romanian
Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Furthermore, the RiskMetrics model uses the hypothesis that daily
returns follow a stochastic process:
rt = m t + e t = m t + s t z t [3]
where z t - independent and identically distributed Gaussian
variable having E[ z t ] = 0 and V [ z t ] = 1 , and m t = E[rt | I t -1 ] and
s t2 = E[e t2 | I t -1 ] ; moreover, m t º 0 "t .
( )
Let be l - decay factor, where l Î 0,1 and variance is computed
based on EWMA - Exponentially Weighted Moving Average:
t -1
s t2 (l ) = (1 - l )å li -1 rt 2-i [4]
i =1
which can be restate with RiskMetrics:
1 1 0 2 1 [5]

: "
According to the assumptions of the RiskMetrics methodology
proposed by JP Morgan in 1996, decay factor takes the value l = 00.94 for
daily data and l = 0 0.97 for monthly data. Moreover, the assumption regarding
error distribution improved considerably over time. If in 1994 the error was,
consider being normality distributed, in 2006 we considered that errors follow
a Student-t distribution with 5 degrees of freedom (Zumbach, 2006).
In order to test the RiskMetrics model’s ability to capture risk during
the financial crisis, we will use back testing based on the rolling window
methodology (Anghelache et al., 2013).
Decay factor will be estimated using two methodologies: the
methodology used by RiskMetrics given by relation [6] (minimizing the
function of the squared errors for the variance) and the methodology used
by Gonzalez-Riviera et al. (2007) (minimizing the error checking function),
given by relation [7]:
T -M
1
lˆt = arg min
lÎ( 0 ,1) T -M
å [s
j =1
2
j (l ) - r j2 ] 2 [6]
ì a ×ej ej ³ 0
r a (e j ) = í , unde e j = r j - VaR j ,a [7]
î(a - 1) ×e j ej < 0
Finally, we will estimate the decay factor based on the following

formula:

T -M
1
lˆt = arg min
lÎ( 0 ,1) T -M
å r a (e
j =1
j ) [8]
Historical simulation
Let be R – the set of returns of the financial asset, which follows a
density function given by the formula [9] (de Vries (2000)):

7 0 2 0 2 ,

unde F : R → [0, 1] [9]
=< ''< %
with p(r) – the probability density function.
The Value at Risk for a given period of time is considered to be the

maximum loss L(t) with probability (1-α):
P( L(t ) K£ VaR) = 1 - a [10]
~
Because P ( L(t ) £ VaR) = F (VaR ) , then VaR is the percentile (1 − α):
Interdependence on the capital market

In order to quantify the interdependence between capital markets, we
will use the Granger causality test (Granger, 1969) based on which we can
identify both: interdependence and direction. Econometric, this is tested based
on the linear regression between the value of the series i for the moment t
and the values of the series i, respectively the values of the series j from the
previous moments t-1, t-2, ..., tk, where k is the number of selected lags.
For two series of returns, the related linear regressions can be presented
as follows:

, - - ! - 6 6 - >?[11]
- -

,
6 6
-6 6 - ! -6 - 6 >1?[12]
- -
e t and

where
j
e uncorrelated
i
error terms, , - ! - , - ! - $
$
t
6 6 6 6
are the coefficients of the linear regression model,

= t –
time,
andl=–
is the (
number of lags selected.
We can say that the data series i influences “Granger” the data series j
-if ! - is
6
not 0, and similar data series j influences “Granger” data series i -if
! - 6
is not
= 0. =
Based on the indicator proposed by Billio et al. (2012), Granger
Causality Degree (GCG), we will highlight the percentage of Granger
causalities out of the total possible number of causalities, based on the
relationship below:

N
åå I (i ® j )
1 N
åå I (i® j ) ,
i =1 i ¹ j
GCG = = [13]
Leg max N ( N - 1) i =1 i ¹ j
7J 2
& 4 ? - ) 7 -
-
7 , 7 . 1 , # 2 .
, 7 -.J-J )

Testing the methodologies used

For testing the methodologies used we will use: the unconditioned
coverage test and the conditional coverage test.
The null hypothesis of the unconditional coverage test proposed by
Kupiec (1995) states that the probability of failure is equal to the selected
confidence level (α), and thus the model is “correct” and it is accepted:
M N3

0 2 ,
8)' 0 2 1 K $ 012 >1?
[14]
* ' ,
(
%

) , & ,
where, n0 is number of observations checking

' < < () the
relationship
rt ³ -VaRr and n1 isnumber
of observations checking the relationship
rt < -VaRr .
The conditional coverage test, proposed by Christoffersen (1998),

improves the test proposed by Kupiec, being a cumulative test such that
8)'' 8)' 8)3;= "
, which follows a c (22 ) distribution. We define the
next variable It – as follows:
ì1 rt < VaRt
It = í [15]
î0 rt ³ -VaRt
The conditional coverage test is given by the following formula:
6 < $
0 2 ,
8)'' 1
K $ 011 2 >?
[16]
0 +
I , 2
+I
, 0 +I ,,
2
+
I
, ,
where, nij is the number of observations having the value i and which
are followed
+ by the observations
having the value j, p ij = Pr( I t = i | I t -1 = j )

+I , , +I .%
+ + (i, j=0,1),
,2
,, , ,

The evolution of capital markets in the context of the financial crisis
The regional financial situation in the context of the crisis, we will
analyze it for 6 capital markets in Central and Eastern Europe, respectively:
Bulgaria (SOFIX), Czech Republic (PX), Poland (WIG), Romania (BET),
Hungary (BUX), Slovakia (SAX).
The cumulative GDP growth rate for the analyzed countries

Fig. 1
It is known that the bankruptcy of Lehman Brothers (September 15th,

2008) is considered the official date of the financial crisis stating point. In
Central and Eastern Europe, the effects of the crisis were most drastically
felt in 2009, when there was a 4% decrease in the cumulative GDP of the 6
selected countries. Based on the evolution of GDP (data source: World Bank’s
website), presented in figure 1, we delimited the period of maximum intensity
of the financial crisis in the case of the 6 countries, between 2008-2009. Even
if the crisis was felt only in the second part of 2008, the high intensity caused
a significant decrease of the GDP in 2008 compared to 2007. 2010 can be
considered the first year of recovery from the financial crisis, being the first
year in which there was a growth of GDP.

Descriptive statistics for selected stock indices
Table 1
Index BET BUX PX SAX SOFIX WIG
Pre-crisis: 2001 – 2007
Average 51.04% 17.96% 22.03% 23.72% 47.49% 16.84%
Median 13.74% 1.86% 22.24% 0.00% 11.29% 4.26%
Max 6.15% 5.35% 7.05% 4.86% 5.43% 4.46%
Min -7.13% -6.65% -5.91% -4.67% -4.97% -6.31%
SD 21.62% 20.68% 18.01% 16.38% 18.85% 18.47%
Skewness 0.09 -0.15 -0.25 0.10 0.27 -0.12
Kurtosis 2.67 1.53 2.40 3.48 3.35 1.54
ADF test -36.01*** -41.63*** -41.24*** -43.62*** -38.08*** -40.09***
Crisis period: 2008 – 2009
Average -11.64% 3.72% -8.75% -14.98% -37.48% -8.19%
Median 0.00% 0.00% 0.00% 0.00% 0.00% 0.00%
Max 8.15% 8.84% 6.14% 4.39% 4.72% 6.08%
Min -7.37% -7.60% -5.81% -4.79% -5.22% -6.44%
SD 36.10% 35.14% 29.22% 14.80% 25.34% 28.53%
Skewness -0.01 0.29 0.04 -0.61 -0.15 -0.01
Kurtosis 0.65 1.62 0.92 7.48 1.26 1.09
ADF test -20.12*** -21.42*** -21.17*** -22.94*** -19.31*** -20.19***
Post-crisis: 2010 – 2016
Average 5.85% 4.14% -1.88% 8.68% 3.53% 3.52%
Median 5.56% 0.00% 0.00% 0.00% 0.00% 4.00%
Max 6.14% 5.51% 7.25% 4.29% 3.90% 4.58%
Min -6.97% -6.98% -5.32% -5.00% -4.74% -6.24%
SD 16.37% 20.12% 17.13% 15.86% 13.24% 16.01%
Skewness -0.55 -0.30 -0.27 -0.03 -0.23 -0.69
Kurtosis 5.86 2.89 3.34 2.77 3.97 4.33
ADF test -40.93*** -41.30*** -41.81*** -29.46*** -40.11*** -39.10***
Full period: 2001 – 2016
Average 21.01% 9.96% 7.01% 11.57% 13.54% 7.55%
Median 5.65% 0.00% 2.15% 0.00% 0.00% 1.82%
Max 8.15% 8.84% 7.25% 4.86% 5.43% 6.08%
Min -7.37% -7.60% -5.91% -5.00% -5.22% -6.44%
SD 22.08% 22.79% 19.44% 15.98% 17.78% 19.08%
Skewness -0.10 -0.02 -0.17 -0.02 0.00 -0.25
Kurtosis 6.76 6.15 5.90 6.57 6.84 5.89
ADF test -56.80*** -62.05*** -46.85*** -70.54*** -56.98*** -59.11***
Note: We present; annual average value of market return, the annual median value of market
return, the annual value of the standard deviation, the maximum and minimum value of the
daily market return, the Skewness symmetry indicator and the Kurtosis vault indicator for each
stock index.
*** - the ADF (Augmented Dickey-Fuller) stationarity test is significant at a threshold of 1%.
Based on the data presented in table 1, we can see that all the indices
registered a positive average return for the period 2001 - 2016. The most
profitable market index for the analyzed period was BET, which registered an
average annual return of 21.01%.

In the same time we can see that the least profitable capital market was the
Czech market, with an average annual return of only 7.01%.
If we analyze the main descriptive data by sub-periods, it can be easily observed
that the pre-crisis period 2001-2007 is the most profitable, with average return
values between 16.84% (WIG) and 51.04% (BET).
The financial crisis had a significant impact on the evolution of these
indicators, which is why we can see that during the period 2008-2009 all capital
markets registered negative returns (except BUX), and the risk increased to
considerable values, the lowest being 14.8% for SAX, and the highest being
registered for BET of 36.1%.
The period 2010 - 2016 is characterized by a decrease in risk on the capital
markets, the annual standard deviations being below 21%, while the average
annual return recorded positive values (except for the Czech capital market
which recorded a 1.88% decrease), although below 9%.
Average return and volatility

Fig. 2
0)N
(>%
1$;L
/,

6BB5,6BBC
)N
13L
L
"
-)N (ML
97
/
,

13L

6B5B,6B5F
(ML
(>%
1$;L
)N 97 (ML
L 97 L (>%
13L
4-)N )

!
6BBD,6BBE
1$;L
4)N
-N 0N -)N -N -/N :-N :0N )N
14
C4
Through this analysis we intend to determine the magnitude of the

impact that financial crisis has had on the analyzed capital markets. We made a
preamble for this by calculating the average returns of the six indices analyzed

for the analyzed sub-periods. The results are in Figure 2, where we can see the
clear existence of a three clusters. At a first glance, we can see that the capital
markets were affected by the financial crisis, which led to a decrease in the
registered returns, together with an increase in market volatility.
For a better understanding of the interdependence between each
selected capital market, we will apply the Granger Causality test based on
the rolling window method, which will include 500 observations each. The
evolution of degree of interdependence is presented in figure 3, and we see
that the value recorded during the financial crisis is maximum.
Granger causality evolution for selected stock indices

Fig. 3
In the pre-crisis period, the degree of causality increased from a value

of 11% (2001 – 2003) to 17%, towards 2007. Moreover, during the financial
crisis, this value increased considerably, reaching the level of 37%.
The probability of triggering systemic risks is directly proportional to
the degree of Granger causality, which is why in the periods characterized by
a high degree of this indicator, the probability of triggering risks increases.
For the post-crisis period an improvement of the situation can be
observed, thus starting from the period 2010 - 2013, when the average value
of the Granger type causalities was 13.9%, this value decreases to an average
of 8.2% for the period 2014 - 2016.
In our opinion, this shows that the capital markets have started to
become more stable in the recent period, so that the systemic risk has decreased
and thus the probability of triggering the systemic risk on the capital markets is
much lower.

Besides this, we see that in the post-crisis period (2010-2016) the
situation tends to recover, so that the average return becomes 3.9%, while the
standard deviation decreases to 16.5%.
T-test for differences

Table 2
Period Return average Standard deviation average
Pre-crisis – Crisis 3.976** -3.711**
Pre-crisis – Post-crisis 4.226*** 2.660
Crisis – Post-crisis -2.884** 4.153***
***, ** - the null hypothesis of equality of the average for the 2 periods is rejected at a significance
threshold of 1%, respectively 5%
To be sure, we tested the statistical difference between the samples

for both return and volatility. The results show that the average return,
respectively the average volatility, is statistically different during the financial
crisis period, compared with the previous period, but also with the period
after. This is presented in table 2.
Moreover, we can observe that the annual average of the standard
deviation for the post-crisis period (2010-2016) is not significantly different
from the value recorded in the pre-crisis period (2001-2007). This shows that
the risk in the capital markets decreased to a value similar to the one that
existed before the financial crisis. Despite this, the profitability registered is
well below the one existing on the market before the crisis, which is somewhat
normal if we take into account the fact that the values recorded in the period
before the financial crisis were much overestimated, hence the triggering of
the financial crisis.
Conclusions
The estimation of the individual risk related to the financial instruments
is very important especially for the institutional investors, whose exposure
depends on the evolution of the underlying assets. Analyzing the indices of the
capital markets in Central and Eastern Europe (Bulgaria, Czech Republic, Poland,
Romania, Slovakia and Hungary), we can see that all the indices registered a
positive average return for the period 2001 - 2016. The most profitable market
index for the period analyzed was BET, which had an average annual return of
21.01%. In the same time we can see that the least profitable capital market was
the Czech market, with an average annual return of only 7.01%.
Complex mathematical models do nothing but distort reality by
trying to capture subjective elements within rigid methodologies, based on

numerous hypotheses. As a result, we analyzed the most used instrument for
quantifying the individual risk by the practitioners, namely the Value ate Risk
based on two main estimation methods: the variance-covariance approach and
the historical simulation.
Analyzing several versions of models for both approaches, we showed
the impact that the assumptions used have on the estimation results, namely:
the chosen significance threshold, the assumed distribution of the returns, the
way of estimating the decay factor within the RiskMetrics model, as well as
estimation method: complete sample or rolling window method.
The interdependence between the capital markets is a cause that
may predispose to triggering systemic risk. Using the methodology used by
Billio et al. (2012), namely the Granger causality test (Granger, 1969) based
on which we can identify both the interdependence between financial market
and its direction, we analyzed the interdependence between capital markets in
Central and Eastern Europe.
The Polish capital market has the greatest impact on the other markets,
while the Romanian capital market is influenced by the evolution of the others.
The degree of causality between financial markets has increased considerably
during the financial crisis (reaching level of 37% vs. the average value of
17% recorded previously). This highlights the high probability of triggering
systemic risks. Moreover, in period 2014 – 2016, there is recorded a decrease
in Granger causality degree to 8.2%, which led to a stabilization of the capital
market in the region.
References
no.2, 66-71.
of connectedness and systemic risk in the finance and insurance sectors. Journal of
3. Christoffersen, P., (1998). Evaluating Interval Forecasts, International Economic
Review, 39(4), 841-862.
cross-spectral methods. Econometrica: Journal of the Econometric Society, 424-438.
9. Oanea, D. C.; Anghelache, V. G.; Zugravu, B. (2013), Econometric Model for Risk
Forecasting, Romanian Statistical Review, Supplement no.2, 123-127.

stable/1991374.

Metode şi modele utilizate în măsurarea
performanţelor financiare ale societăţii
comerciale
Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL(madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Drd. Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ (stefan.dumbrava@gmail.com)
Drd. Daniel DUMITRU (dumitru.teticdaniel@gmail.com)
Drd. Radu STOICA (radustoica68@yahoo.com)
Abstract
Societățile comerciale își desfășoară activitatea în condițiile pieței
libere. Măsurarea performanțelor financiare este importantă mai ales din punct
de vedere al stabilirii poziției pe care o are în piață o societate comercială.
De aceea se calculează o serie de elemente care sunt definitorii în stabilirea
performanței unei societăți comerciale. Așa de pildă sunt utilizate elementele
de bază privind analiza pe bază de bilanț, analiza pe baza unor indicatori
cum sunt trezoreria netă, lichiditatea curentă, solvabilitatea generală, rata
autonomiei financiare și altele care dau sens analizei și situației concrete a
firmei respective. Analiza funcțională a bilanțului este una dintre metodele
care se utilizează în termeni generali pentru stabilirea situației unei firme.
De asemenea există modalități de analiză a performanțelor financiare pe
baza soldurilor intermediare de gestiune, a capacității de autofinanțare sau
aspectul privind gradul de rentabilitate. Există unele modalități de analiză
a activului societății comerciale bazată pe viteza de rotație, cea care scoate
în evidență anumite aspecte care sunt importante în a concluziona despre
situația societății comerciale. Și nu în ultimul rând, se efectuează și prognoza
unor indicatori financiari pe baza ratelor de rotație. Toate aceste aspecte, ca
metode și modele sunt utile pentru cei care analizează situația unei societăți
comerciale la un moment dat.
Cuvinte cheie: model, metodă, performanță financiară, bilanț,
solvabilitate, autonomie financiară, analiză funcțională
Clasificarea JEL: D61, G32, L25

Introducere
Analiza are scopul de a oferi celor preocupaţi de a fundamenta
deciziile, o caracterizare cât mai pertinentă a situaţiei cu care societatea se
confruntă. Analiza financiară este necesară oricui este preocupat de problemele
întreprinderii (societăţii comerciale) şi, în plus, este la îndemâna oricui.
Practicienii finanţelor întreprinderii s-au confruntat de multe ori cu
situaţii greșite rezultate ca urmare a aplicării mecanice a unor formule.
Un aspect important, care modifică de multe ori concluziile analizei
financiare, îl constituie nu numai capacitatea profesională, ci şi volumul de
date disponibile la care analistul financiar are acces, precum şi timpul avut
la dispoziţie pentru finalizarea studiului. Trebuie subliniat faptul că analistul
financiar poate face erori, uneori spectaculoase, fară a greşi, ci doar pentru
că nu dispune de informaţiile necesare studiului său. întotdeauna vor exista
persoane în interiorul unei firme care vor deţine informaţii mult mai exacte
cu privire la aceasta şi mai ales vor cunoaşte perspectivele sale. Acestea vor
beneficia întotdeauna de un posibil avantaj faţă de ceilalţi stakeholderi, fie ei
acţionari, creditori, salariaţi.
În aceste condiţii ceea ce ne propunem este să identificăm un set de
elemente fundamentale legate de problematica analizei financiare, oferind
astfel celui interesat posibilitatea evaluării pertinente a situaţiei firmei în
prezenţa unui volum de informaţii mai mult sau mai puţin complet.
Volumul de informaţii poate constitui o adevărată problemă pentru
analist chiar şi în cazul când acesta deţine prea multe date referitoare la
firmă. în ciuda tentaţiei manifestate de numeroşi practicieni, o analiză prea
aprofundată poate genera nu câştiguri, ci chiar pierderi pentru firmă din cel
puţin două motive: oferirea factorului de decizie a unor elemente contradictorii
şi furnizarea unui ansamblu de date, chiar perfect fundamentate mult mai
târziu decât este nevoie.
Literature review
Anghel și Calotă (2016), precum și Anghelache, Anghelache și Kralik
(2012) au utilizat instrumentarul statistico-econometric în vederea analizei
performanțelor firmei. O temă similară este studiată de Dumbravă (2010).
Anghel (2013) a propus un model de analiză a rezultatelor entităților economice.
Anghelache și Anghel (2019) au analizat elementele de bază din domeniul
modelării economice. Anghelache, Anghel și Bodo (2017) au abordat o serie
de aspecte cu privire la rolul informațiilor în modelarea deciziilor economico-
financiare. Anghelache (2006) a prezentat principalele noțiuni specifice
managementului financiar. Anghelache și Anghelache (2009) au studiat
elementele ale rentabilității și riscului activităților financiare. Behrens (2015)

au studiat etapele procesului decizional în gestionarea portofoliului de inovare.
Davis, Faberman și Haltiwanger (2006) au tratat aspecte ale pieței muncii,
Lemieux, MacLeod și Parent (2009) au analizat structura de salarizare corectă
într-o firmă. Doepke și Schneider (2017) s-au referit la funcția de cont a monedei.
Ganguly, Nilchiani și Farr (2009) au evaluat modul de acțiune în corporații.
Levratto și Tessier (2016) au cercetat aspecte ale performanței afacerilor. Slade
(2004) a studiat unele modele de rentabilitate la nivel de agent economic.
Metodologie, date, rezultate și discuții

Primul segment al analizei financiare la care ne vom referi în cele
ce urmează îl constituie analiza pe baza bilanţului. Statică prin excelenţă,
analiza pe baza bilanţului încearcă să identifice starea de echilibru (de
dezechilibru) existentă la nivelul firmei. Conform reglementărilor actuale din
România,pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie
incluse în situaţiile financiare, în contabilitate trebuie făcute cele mai bune
estimări. în acest scop, uneori este necesară revizuirea valorilor înregistrate
în documentele contabile pentru a reflecta evenimente ulterioare datei de
închidere a exerciţiului financiar, schimbările de circumstanţe sau dobândirea
de noi informaţii, ori de câte ori aceste informaţii sunt semnificative. în afara
acestor corecţii, asupra bilanţului contabil trebuie efectuate anumite corecţii
ale posturilor, în funcţie de obiectivul final urmărit în analiză. O analiză a
situaţiei financiare integrată în procedurile operaţionale legate de evaluarea
performanţelor financiare ale întreprinderii diferă de cea efectuată de bancă
în cazul acordării unui împrumut, deoarece analiza dosarului de creditare
presupune atât o analiză financiară orientată spre rentabilitate, lichiditate,
solvabilitate, cât şi o analiză non-financiară.
Aşa, de exemplu, din studiul unui bilanţ vom reţine următoarele
aspecte importante: Active imobilizate, Active circulante, Cheltuieli în avans,
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an, Active circulante nete /
Datorii curente nete, Total active minus Datorii curente, Datorii ce trebuie
plătite într-o perioadă mai mare de un an, Provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli, Venituri în avans, Capitaluri şi rezerve.
Pentru necesităţile de analiză financiară, se consideră posibilitatea
utilizării a trei tipuri de bilanţuri, respectiv financiar, funcţional şi economic.
Acestea constituie în fapt prelucrări ale bilanţului contabil, pentru a facilita
obţinerea anumitor informaţii în concordanţă cu obiectivul specific analizei şi
cu interesul utilizatorului de informaţii:
- Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care posturile
sunt ordonate în funcţie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv
exigibilitate (pentru posturile de pasiv);

- Bilanţul funcţional constituie acel tip de bilanţ fundamentat pe
ordonarea posturilor în funcţie de natura lor, punând accentul pe ciclurile de
exploatare, de investiţii şi de finanţare;
- Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o
separare strictă între elementele financiare şi elementele relevante pentru
procesul productiv sau comercial desfăşurat de firmă.
Subliniem faptul că în efectuarea unei analize performante nu trebuie
să ne limităm la nivelul indicatorilor prezentaţi în bilanţul contabil, întocmit,
conform cerinţelor legale, la finele exerciţiului. La această concluzie ne pot
duce cel puţin două elemente: unele firme pot prezenta o activitate sezonieră.
într-o astfel de categorie se pot înscrie întreprinderile agricole, dar şi multe alte
tipuri de societăţi (de exemplu hotelurile de pe litoral sau din zonele de schi,
anumite fabrici din industria textilă etc). Această sezonalitate are un impact
semnificativ asupra bilanţului, situaţia indicatorilor contabili prezentaţi la
finele exerciţiului, în cadrul documentelor contabile, încetând a mai avea o
relevanţă acceptabilă în analiză; unele firme pot utiliza tehnici de cosmetizare
a situaţiei prezentate în bilanţ. Spre exemplu, o firmă care doreşte să păstreze
aparenţe legate de o stare de lichiditate corespunzătoare poate apela la un
credit pe termen lung, care îi va creşte nivelul disponibilităţilor şi va crea o
stare de aparentă lichiditate, liniştitoare pentru stakeholderi.
Cu alte cuvinte, în cazul în care este posibil, în analiză trebuie să se
respecte o serie de principii: atunci când cunoaştem atât valoarea de piaţă a
activului sau nivelul datoriei, cât şi cea contabilă, este preferabilă utilizarea
în analiză a celei dintâi; în cazul în care există posibilitatea de a efectua
analizele la nivelul unei medii calculate pe o perioadă satisfăcătoare, este bine
să se opteze pentru indicatorii astfel calculaţi; Dacă indicatorii financiari din
bilanţ sunt puternic afectaţi de inflaţie, este absolut necesară efectuarea unor
corecţii pe baza unei auditări a conturilor, astfel încât să se elimine, în măsura
posibilităţilor, impactul acestui fenomen.
Ideile fundamentale care pot fi deduse pe baza analizei bilanţului
pot fi structurate, în următoarele puncte fundamentale: analiza structurii
activului şi pasivului bilanţier; analiza echilibrului dintre resurse şi alocări, în
funcţie de termene, pe care o vom numi în continuare analiză patrimonială a
bilanţului; analiza echilibrului firmei la nivel funcţional, respectiv pe activităţi
de (exploatare şi în afara exploatării); concluziile generale privind analiza
financiară pe bază de bilanţ.
Toate tipurile de analiză se pot realiza pe bază de valori absolute, sau
relative (în procente din activul/pasivul bilanţier).

• Aprecieri privind structura activului şi pasivului bilanţier
Bilanţul, chiar şi după prelucrările la care a fost supus, nu poate oferi
întotdeauna o imagine extrem de clară a stării de echilibru sau dezechilibru
financiar. Datele fiind exprimate în unităţi monetare, nu se pot observa
imediat diferitele corelaţii dintre elementele de bilanţ. O soluţie o reprezintă
prezentarea elementelor de bilanţ sub formă de mărimi relative/procente.
Credem că este important să subliniem, încă o dată, că orice firmă
constituie un unicat, iar încercarea de a stabili nişte reguli generale de
interpretare a indicatorilor poate fi periculoasa. Vom da numai câteva exemple:
o întreprindere nou creată are o structură a bilanţului diferită fundamental de
cea caracteristică uneia ajunsă la maturitate; întreprinderile mici, fiind mult
mai sensibile la factorii de mediu economic externi şi, aşadar mult mai riscante,
sunt de multe ori obligate să se acopere împotriva riscurilor prin crearea unor
fonduri de rezervă sub forma conturilor la vedere la bancă, ce pot înregistra în
aceste condiţii ponderi mult mai semnificative decât în cazul firmelor de mari
dimensiuni; o întreprindere poate prezenta un grad ridicat de imobilizare a
activelor sale în comparaţie cu o alta numai datorită prezenţei în bilanţ a unor
clădiri şi terenuri, pentru care aceasta deţine drepturi de proprietate; un nivel
prea ridicat al stocurilor poate exprima de multe ori: politica de aprovizionare
exagerată cu materii prime şi materiale, ineficientă în activitatea de producţie,
un nivel de calitate necorespunzător sau un departament de marketing depăşit
de situaţie; o pondere exagerată a creanţelor poate semnala deficienţe în
încasarea acestora, dar şi o politică agresivă de expansiune pe piaţă; ponderea
activelor de trezorerie trebuie să se situeze la niveluri reduse; ca principiu,
trebuie să se asigure niveluri ale ponderilor capitalurilor proprii şi capitalurilor
împrumutate aproximativ egale.
• Elementele de analiză a bilanţului financiar

Analiza bilanţului financiar urmărește stabilirea echilibrului fie un
cost prea ridicat al procurării de capitaluri.
Calculul indicatorilor se face ținând-se seama de ierarhizarea
lichidității.
Pentru structurarea imobilizărilor se va respecta următoarea ordine
de prezentare: imobilizările necorporale sunt studiu de cercetare a tuturor
imobilizărilor necorporale, neputând fi adaptate în lichidităţi; imobilizările
corporale materializate în clădiri, terenuri etc, în care este situat sediul
întreprinderii; imobilizări pentru active fixe care sunt folosite în aparatura
pentru producție.
Activele circulante sunt ordonate tot după de gradul de lichiditate,
astfel: stocurile vor fi structurate înregistrându-se pentru început stocurile de

siguranţă şi producţie; cele mai lichide stocuri sunt cele de produse finite,
mărfuri, materii prime; creanţele sunt în general mai lichide decât stocurile.
Astfel, o creanţă cu termen de încasare mai mare de un an va fi asimilată unei
imobilizări.
Trecând la pasiv, în ordonare se ia în calcul exigibilitatea capitalurilor.
Astfel, exigibilitatea minimă este înregistrată de capitalurile proprii, care au o
scadenţă practic infinită; datoriile cu termene de rambursare mai mari de un
an; în categoria datoriilor pe termen sub un an.
Pasivele sunt creditele de trezorerie acordate pe termene de câteva
zile.
Pentru a se asigura o stare de echilibru perfect ar trebui ca activele
şi pasivele să fie corelate din punctul de vedere al termenelor. Echilibrul pe
termen lung poate fi identificat prin fondul de rulment permanent. Relația de
calcul pentru Fondul de rulment permanent este:
Fond de rulment permanent = Capital propriu total + împrumuturi și

datorii financiare - Total active imobilizate
Existenţa unui fond de rulment permanent pozitiv certifică starea pe

termen lung. Un fond de rulment negativ va evidenţia imposibilitatea activității
firmei.
Pentru caracterizarea stării de echilibru pe termen lung realizat pe
seama resurselor proprii se utilizează ca indicator de analiză fondul de rulment
propriu. Relația de calcul pentru Fondul de rulment propriu este:
Fondul de rulment propriu = Capital propriu total - Total active

imobilizate
În același sens se poate calcula și gradul de acoperire a activelor

circulante cu capital propriu, ca raport între fondul de rulment propriu și
fondul de rulment total.
Diferența dintre activele pe termen scurt și pasivele pe termen scurt
este definită prin indicatorul necesar de fond de rulment. Necesarul de fond de
rulment este reprezentat în următoarea formulă:
Necesarul de fond de rulment = Stocuri + Creanțe + Active de

regularizare - Datorii curente - Pasive de regularizare
Trezoreria netă poate fi calculată ca diferență între activele de

trezorerie și pasivele de trezorerie. Relația de calcul pentru trezoreria netă:

Trezoreria netă = Active de trezorerie - Pasive de trezorerie
Existența unei trezorerii nete pozitive certifică o stare de echilibrul

financiar al întreprinderi.
Pentru aprofundarea analizei se pot utiliza indicatori precum rata de
finanțare a stocurilor (RFS), definită prin raportul dintre fondul de rulment
permanent și nivelul total al stocurilor.
Lichiditatea curentă (definită uneori și ca lichiditate generală) (Lc) este
definită prin raportul dintre activele curente (circulante) și datoriile curente.
Pentru a identifica rapid starea de lichiditate la nivelul unei firme se
calculează lichiditatea imediată (Li), determinată ca raport între suma dintre
creanţe şi active de trezorerie şi datoriile curente.
Asupra riscurilor de neplată, se poate calcula și lichiditatea la vedere
(Lv), ca raport între activele de trezorerie și datoriile curente.
Rata solvabilității generale (Rs) exprimă riscul de incapacitate de
plată a datoriilor. Se presupune că firma va aloca pentru acoperirea acestor
datorii întregul volum al activelor.
În aceeași categorie de indicatori poate fi inclusă și situația netă (S.N.),
fiind definită diferență între nivelul total al activului și totalul datoriilor. Se poate
remarca faptul că, în realitate, prin acest indicator se verifică dacă firma prezintă
un nivel pozitiv al capitalurilor proprii. Relaţia de calcul pentru Situaţia netă este:
SN = Activ - Datorii totale = Capitaluri proprii
Rata autonomiei financiare (Raf) se calculează prin raportarea

capitalurilor proprii (CPR) la capitalurile permanente (CPER). Indicatorul
cuantifică valoarea posibilităților proprii referitor la situațiile stabile,
ademenite pe o perioadă mai mare de către societate.
Rata datoriilor este definită ca raport între nivelul total al datoriilor și
nivelul activelor totale.
Indicatorii prezentați de noi nu se constituie a fi unicul set viabil de
analiză, lista nefiind exhaustivă, ci numai exemplificativă. Analiza poate fi
mai aprofundată, sau mai simplificată, în funcție de timpul disponibil și de
scopul acesteia.
۲‫܍ܔ܉ܜܗܜܑܑܚܗܜ܉‬
‫ ܚܗܔܑܑܚܗܜ܉܌܉ܜ܉܀‬ൌ
‫܍ܔ܉ܜܗܜ܍ܞܑܜ܋ۯ‬
• Analiza funcţională a bilanţului
Cele mai importante corelaţii ce se pot desprinde din analiza pe baza
bilanţului sunt cele oferite de analiza funcţională.

Bilanţul funcţional pune accentul pe prezentarea diferenţiată a
elementelor bilanţiere implicate în cadrul cheltuielilor de exploatare ale firmei.
Ciclul de finanţare are în vedere resursele stabile şi cele atrase ca
urmare a activităţii de exploatare. în cadrul analizei ciclului de exploatare
se au în vedere în primul rând operaţiile legate de aprovizionare, producţie
şi vânzări, respectiv activele pe termen scurt utilizate pentru desfăşurarea
acestora în condiţii normale.
în prezentarea bilanţului funcţional se va încerca prezentarea
indicatorilor structuraţi pe baza lichidităţii şi, respectiv, exigibilităţii, ci şi
din cel al relaţiei acestora cu activităţile de investiţii, finanţare şi exploatare
ale firmei. într-o prezentare sintetică. Bilanţul funcţional poate fi prezentat în
următoarea manieră:
Bilanț funcțional ( prezentare sintetică)

Tabel 1
ACTIV PASIV
Resurse stabile (fonduri poprii, datorii
Active stabile (imobilizări), la valoarea brută
pe termen lung, precum și amortizarea
(inclusiv amortizarea cumulată)
cumulată aferentă imobilizărilor din activ)
Active de exploatare Resurse de exploatare
Active în afara explotării Resurse în afara exploatării
Active de trezorerie Pasive de trezorerie
Referitor la conţinutul economic al fiecărei categorii de elemente de

activ, respectiv de pasiv, se pot evidenţia:
- Activele imobilizate sunt considerate activele din bilanț, conform
definiției clasice a acestora, dar la care se adaugă amortizarea cumulată,
aferentă întregii durate de viață folosite (consumate) a activelor respective;
- Corespunzător creșterii de valoare a posturilor de active imobilizate
(cu suma amortizărilor cumulate), se va majora și suma resurselor stabile;
- Calitatea de activ (respectiv pasiv) stabil are prioritate în raport cu
cea de activ de exploatare, respectiv pasiv de exploatare;
- În categoria activelor de exploatare se pot include, de asemenea și
după domeniul de activitate în care acționează firma, respectiv stocuri de
materii prime, produse fabricate, produse finite sau mărfuri.
- Ca resurse de exploatare se pot aminti: împrumuturile contractate
pentru necesitățile de exploatare, avansurile încasate în contul comenzilor,
datoriile comerciale, decontările cu salariații etc;
- Activele în afara exploatării cuprind: creanțele legate de cesiunea
imobilizărilor, sumele care trebuiesc încasate de la alte societăți din cadrul
grupului.

- În categoria resurselor în afara exploatării se pot include elemente
precum: impozitele de plată, dividendele de plată, sumele datorate societăților
din cadrul grupului, sumele datorate privind interesele de participare etc;
- Datorită structurii bilanțului funcțional, prezența activelor, respectiv
a pasivelor de trezorerie nu este indispensabilă.
În analiza funcțională a bilanțului, indicatorul principal îl constituie
necesarul de fond de rulment de exploatare, definit ca diferență între activele
curente de exploatare.
Necesarul de fond de rulment se poate exprima prin următoarea
formulă de calcul:
NFRE = Stocuri legate de exploatare + Creanțe de exploatare - Datorii

de exploatare
Definirea acestui indicator ridică problema delimitării activităţii de

exploatare de cea în afara exploatării. în acest demers fundamentală este
definirea clară a activităţii de bază a firmei. Ceea ce constituie activitate
de bază, de exploatare, conform obiectului principal de activitate, pentru o
anumită firmă poate constitui o activitate conexă, tară o relevanţă deosebită,
pentru o alta.
De asemenea, necesarul de fond de rulment de exploatare poate fi
interpretat în mod independent de valorile înregistrate de ceilalți indicatori
de analiză funcțională a bilanțului. într-o primă etapă, prin compararea
indicatorului înregistrat la un moment dat (NFRt) cu zero se pot emite două
ipoteze.
a) NFRt > 0
Poate constitui o situație normală în cazul în care se situează la
niveluri rezonabile, concordante cu specificul domeniului de activitate. Poate
fi interpretată ca o stare anormală în cazul în care reprezintă efectul existenței
unor stocuri prea ridicate, al existenței unor clienți litigioși sau a unor datorii
de exploatare prea reduse.
b) NFRt < 0
Poate constitui o stare extrem de favorizantă, în cazul în care este
efectul unui ciclu de fabricație optim și al unei politici a termenelor de plată a
furnizorilor în raport cu cele de încasare a clienților avantajoase pentru firmă.
Poate fi efectul unei restrângeri a nivelului de activitate a firmei, manifestată
printr-o reducere a stocurilor și creanțelor (nu se mai produce și nu se mai
vinde, deci nivelul stocurilor și creanțelor este redus), concomitent cu existența
unor restanțe de plată a datoriilor de exploatare.

Fondul de rulment net global (FRNG) este definit ca diferență între
capitalurile permanente și activele imobilizate și arată soliditatea financiară a firmei.
Pentru evidențierea stării de echilibru general la nivelul firmei se
poate calcula trezoreria netă.
Formula de calcul pentru Trezoreria netă este:
Trezoreria netă = Fond de rulment net global - Necesar de fond de rulment
Capitalul de lucru net este determinat ca diferență între activele

circulante și pasivele pe termen scurt.
Modalități de analiză a performanțelor financiare ale societății

comerciale
• Soldurile intermediare de gestiune
În analiză indicatorii care sunt utilizaţi pentru efectuarea contului de rezultate.
Primul sold intermediar de gestiune îl reprezintă marja comercială.
Marja comercială raportată la costul mărfurilor vândute reprezintă
practic adaosul comercial practicat de firmă. In aceste condiţii se poate
identifica politica practicată de firmă: preţuri mari -rulaj încet sau preţuri mici
- viteză rapidă de rotaţie a mărfurilor.
Teoria calcul al soldurilor intermediare de gestiune este aceea a
cascadei: fiecare sold intermediar de gestiune se bazează pe cel anterior calculat.
Următorul sold este reprezentat de v a l o a r e a a d ă u g a t ă , cuantificând exact
plusul de valoare adăugat de firmă prin activitatea desfăşurată.
Relaţia de calcul pentru Valoarea adăugată este:
Valoarea adăugată = Marja comercială + Producția vândută + Venituri

din producția stocată + Venituri din producția de imobilizări - Cheltuieli
cu materiile prime - Cheltuieli cu materiale consumabile - Cheltuieli cu
energia și apa - Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți
Valoarea adăugată poate fi interpretată şi ca un potenţial de remunerare

a stakeholderilor din cadrul firmei, înţelegând prin acest termen investitorii de
capital şi angajaţii, la care se adaugă statul. Fluxurile prin care sunt remuneraţi
aceşti parteneri ai întreprinderii şi care se deduc treptat din valoarea adăugată
creată sunt următoarele: cheltuielile de personal, ce asigură remunerarea
salariaților implicați în desfășurarea procesului de producție; impozitele și
taxele, ce revin statului ca plată pentru asigurarea cadrului de desfășurare a
activității întreprinderii; amortizarea, o cheltuială calculată de întreprindere
în scopul asigurării reînnoirii capacităților actuale de producție; cheltuielile

financiare, reprezentând dobânzile ce revin creditorilor pentru creditele pe
care aceștia le acordă în scopul finanțării afacerii; profitul net (nerepartizat sau
distribuit ca dividende), prin care se remunerează proprietarii întreprinderii
pentru capitalurile pe care aceștia le-au avansat în afacere.
Fluctuaţiile înregistrate la nivelul procentelor de repartiţie au ca factori
determinanţi: evoluția sortimentelor de produse realizate și comercializate de
către întreprindere; evoluția tehnologiilor; evoluția volumului de producție;
evoluția productivității; evoluția prețurilor.
• Capacitatea de autofinanțare
Alături de soldurile intermediare de gestiune, în analiză este utilizat
indicatorul capacitate de autofinanţare, exprimând în termeni monetari
capacitatea firmei de a-şi asigura dezvoltarea prin mijloacele financiare
proprii.
Literatura de specialitate a consacrat două metode de calcul al acesteia,
cunoscute sub denumirea de metodă substractivă, respectiv metodă adiţională.
Indicator calculat pe baza contului de rezultate, capacitatea de
autofinanţare exprimă practic o diferenţă între veniturile încasabile ale firmei
şi cheltuielile plătibile ale acesteia. Capacitatea de autofinanţare nu poate
evidenţia situaţia încasărilor şi a plăţilor efective cu aceeaşi claritate ca şi o
situaţie a trezoreriei, dar, în absenţa altor surse de informare, se poate constitui
ca o posibilă aproximare a situaţiei acestora. Din punct de vedere , rezultă ca un
indicator măsoară numerarul potenţial creat de întreprindere prin intermediul
activităţii sale, în determinarea sa nu se iau în calcul elementele de venituri
şi cheltuieli.De asemenea din trezoreria firmei nu sunt intrări sau ieșiri de
numerar al firmei.În această categorie intră toate veniturile şi cheltuielile
calculate de întreprindere cu amortizarea şi provizioanele pentru evidenţierea
uzurii sau a deprecierii valorii activelor din proprietatea sa.
Metoda substractivă porneşte de la ideea de bază a capacităţii de
autofinanţare a firmei (CAF), şi anume de nivel potenţial al resurselor de
finanţare, dat de veniturile încasabile şi cheltuielile plătibile. Relaţia de calcul
pentru Capacitatea de autofinanţare este:
CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile

CAF = Rezultatul net al exerciţiului financiar -Veniturile din
vânzarea activelor şi alte operaţii de capital -
Veniturile din subvenţii pentru investiţii + Ajustarea valorii imobilizărilor
corporale şi necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări
privind provizioanele pentruriscuri şi cheltuieli + Cheltuielile privind
activele cedate şi alte operaţii de capital

Formula de calcul pentru autofinanţare este:
Autofinanţarea = CAF - Dividende - Cota managerului -Participarea

salariaţilor Ia profit
• Aspecte privind pragul de rentabilitate

Analiza performanţelor întreprinderii are în vedere şi calculul pragului de
rentabilitate. Calculul are ca principal resort proporţia cheltuielilor variabile,
respectiv a celor fixe în totalul cheltuielilor implicate de desfăşurarea activităţii
întreprinderii. Analiza dimensiunii cheltuielilor fixe constituie punctul de
pornire al analizei pragului de rentabilitate şi a efectului de levier al exploatării.
Rentabilitatea este reprezentată de cantitatea de produse, ceea ce îndeplinește
întreprinderea, dar și ceea ce rezultă din vânări.
Pragul de rentabilitate este reprezentat de următoarea formulă:
۱‫ܐ‬Ǥ ۴
۱‫ ܀۾ۯ‬ൌ
૚െ‫ܞ‬
unde:
CApr = cifra de afaceri;
Ch.F = mărimea cheltuielilor fixe implicate;
v = ponderea cheltuielilor variabile.
Atunci când se doreşte calcularea producţiei necesare de realizat
trebuie făcută pentru ca societatea să obțină profit.
Levierul operaţional măsoară variabilitatea rezultatului de exploatare
în raport cu cifra de afaceri.
Modalități de analiză a activității întreprinderii pe baza vitezei

de rotație
• Vitezele de rotație și cifra de afaceri
Termenul de activitate a întreprinderii este suficient de general pentru
a nu afirma practic nimic în legătură cu conţinutul său economic. In aceste
condiţii considerăm necesară definirea acestuia în concordanţă cu majoritatea
lucrărilor de specialitate elaborate de autorii de prestigiu din domeniul
finanţelor corporative, terminologie ce a fost adoptată şi în legislaţia din
România. Prin indicatori de activitate înţelegem indicatorii ce cuantifică viteza
de intrare sau de ieşire a numerarului, implicându-se desfășurarea afacerii
şi, corespunzător interpretările lor. Prin extensie, se poate realiza o analiză
similară şi pentru cazul celorlalte posturi bilanţiere, în special a imobilizărilor.
Cu alte cuvinte, scopul de bază al indicatorilor de activitate este
cel de cuantificare a vitezei cu care o anumită categorie de active parcurge

circuitul bani - produs - bani, regăsindu-se în final, prin intermediul proceselor
de producţie sau comercializare la care participă, în valoarea produselor sau
mărfurilor oferite spre vânzare. Viteza cu care aceste elemente bilanţiere - ce
pot fi privitedatorită alocărilor, cât şi al surselor de finanţare - se transformă
în lichidităţi diferă în funcţie de tipul activelor, de ramura economică în care
firma analizată acţionează, dar şi de modul în care acestea sunt utilizate,
respectiv de capacitatea managementului firmei de a le gestiona. O viteză mai
ridicată poate certifica faptul că firma funcţionează (pe segmentul analizat)
mai eficient.
În general se consideră că întreprinderile, au acceptul de a practica
doar politici fundamentale la vânzări.
Principalele rate de apreciere a nivelului de performanţă a activităţii
întreprinderii sunt ratele de rotaţie a elementelor bilanţiere prin cifra de afaceri.
Numărul de rotaţii (Nr) prin cifra de afaceri se calculează după relaţia:
۱‫ۯ‬
‫ ܚۼ‬ൌ
‫ܖ܉ܔܑ܊܍܌ܜܛܗ۾‬ì
unde:
CA = cifra de afaceri aferentă perioadei analizate.
Indicatorul exprimă de fapt de câte ori un element de activ sau de

pasiv se transformă în lichidităţi pe parcursul perioadei de gestiune analizate.
Indicatorii număr de rotaţii se pot calcula pentru toate posturile de
activ şi, respectiv, de pasiV ale întreprinderii. Ca observaţie, se poate sesiza
că, pentru anumite posturi de bilanţ, calculul acestor indicatori de rotaţie
nu are un conţinut economic: pentru disponibilităţile în casă şi în bancă, la
vedere, un astfel de indicator ar exprima de câte ori se transformă în lichidităţi,
pe parcursul unui exerciţiu, lichidităţile, evident fară logică; pentru capitalul
social al firmei, cât timp acesta are, cel puţin teoretic, o exigibilitate nulă,
calculul unui număr de rotaţii nu are de asemenea conţinut economic.
Indicatorii de rotaţie se pot exprima şi în număr de zile, respectiv ca
durate în care postul analizat de activ sau de pasiv se transformă în lichidităţi.
Valorile indicatorilor din bilanţ sunt prezentate la nivelul valoric
înregistrat, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar. Din acest motiv, mai
ales în cazul în care întreprinderea acţionează într-un sector de activitate
influenţat semnificativ de sezon, dimensiunea înregistrată în bilanţ nu reflectă
situaţia caracteristică firmei pentru întreaga perioadă.
Principalele rate de rotaţie utilizate în analiza financiară sunt cele
referitoare la activul (pasivul) total, la activele imobilizate, la stocuri, la
creanţe şi la decontările cu furnizorii.

Rata de rotaţie a activului (pasivului) se poate calcula din relaţiile:

‫ܞܑܜ܋܉ܔ܉ܜܗ܂‬ሺ‫ܞܑܛ܉ܘ‬ሻ
۲‫܉ܜܗܚ܍܌܉ܜ܉ܚܝ‬ìܑ‫ܑܝܔܝܞܑܜ܋܉܉܍‬ሺ‫ܑܝܔܝܞܑܛ܉ܘ‬ሻ ൌ
۱‫ۯ‬

Aceşti indicatori exprimă eficienţa utilizării activelor (pasivelor)
firmei și se poate calcula conform relației:

‫܍ܜ܉ܢܑܔܑ܊ܗܕܑ܍ܞܑܜ܋ۯ‬
۲‫܉ܜܗܚ܍܌܉ܜ܉ܚܝ‬ìܑ‫ ܍ܜ܉ܢܑܔܑ܊ܗܕܑܚܗܔ܍ܞܑܜ܋܉܉܍‬ൌ ή ૜૟૞
۱‫ۯ‬

sau
۱‫ۯ‬
‫ ܚۼ‬ൌ ۱‫ۯ‬
‫܍ܜ܉ܢܑܔܑ܊ܗܕܑ܍ܞܑܜ܋ۯ‬
Interpretarea tuturor ratelor de rotaţie trebuie să respecte aceleaşi

principii ca şi indicatorii calculaţi mai sus.
Ratele de rotaţie a activelor imobilizate evaluează eficacitatea
managementului activelor imobilizate , datorită faptului că cifra de afaceri
poate stârni prin măsurarea valorii un volum de active imobilizate.
Rata de rotaţie a stocurilor constituie unul dintre cei mai relevanţi
indicatori legaţi de activitatea întreprinderii. în condiţiile desfăşurării unei
activităţi eficiente, este recomandabil ca durata de rotaţie a stocurilor să fie
limitată ia nivelul duratei normale de rotaţie a ciclului de producţie. Aceasta
reprezintă o durată normală cumulată a perioadelor de stocare a materiilor
prime şi materialelor necesare, a perioadei ciclului de producţie şi a perioadei
de formare a loturilor de produse finite ce trebuie livrate clienţilor.
În general, pentru a avea o viziune cât mai cuprinzătoare asupra
eficienţei fiecărui compartiment al firmei aflat în legătură cu stocurile, este
necesar calculul unor rate de rotaţie pentru fiecare categorie de stocuri
relevantă, în principal pentru cele patru categorii fundamentale: de materii
prime şi materiale, de produse în curs de fabricaţie, de produse finite, de
mărfuri.
Eficienţa cererii fiecărei categorii de stocuri poate fi atribuită: stocurile
de materii prime, directorului de marketing (responsabilul cu aprovizionările);
stocurile de produse în curs de fabricație, directorului de producție; stocurile
de produse finite și de mărfuri, directorului de marketing (responsabilul cu
vânzările).
Rata de rotaţie a debitelor-clienţi (RRDC) constituie un indicator
relevant pentru întreprinderile realizatoare de vânzări. Cu ajutorul acestui
indicator se poate aprecia eficacitatea întreprinderii în colectarea creanţelor
sale.

Rata de rotaţie creditelor-furnizori (RRCF) exprimă perioada medie
în care se realizează plăţile faţă de furnizori. Spre deosebire de indicatorii
calculaţi în legătură cu posturile de activ, o durată de rotaţie îndelungată este
avantajoasă pentru firmă cât timp nu afectează relaţiile cu furnizorii.
• Analiza vitezei de rotație utilizând structura valorică a cifrei de

afaceri
Conform interpretării duratei de rotaţie a imobilizărilor, ar rezulta că
într-un anumit timp se poate face reînnoirea completă a acestui post bilanţier,
în condiţiile în care întreaga cifră de afaceri ar fi alocată pentru această
destinaţie.
Pentru fiecare post bilanţier se poate calcula o anumită rată de
rotaţie specifică, mult mai relevantă decât ratele de rotaţie prin intermediul
cifrei de afaceri. Din punct de vedere conceptual, vom defini duratele de
rotaţie calculate în funcţie de cifra de afaceri durate de rotaţie globale, iar
pe cele calculate în funcţie de o componentă a acesteia — durate de rotaţie
parţiale. Pentru identificarea elementelor componente ale cifrei de afaceri
corespunzătoare fiecărui element bilanţier este util de urmărit structura
costurilor de achiziţionare, de prelucrare sau de livrare a elementelor de activ,
a ciclurilor de producţie la care elementul respectiv de activ participă, iar
pentru cele de pasiv - modalitatea de recuperare a fondurilor investite. între
elementele din bilanţ şi componentele cifrei de afaceri, necesare calculului
duratelor de rotaţie, se poate sesiza întotdeauna o legătură logică. Redăm
schematic câteva exemple de corelaţii ce se stabilesc între elementele din
bilanţ şi componentele valorice ale cifrei de afaceri :
Element din bilanț Componenta cifrei de afaceri

Imobilizări Cheltuieli cu amortizarea
Stocuri de materii prime Cheltuieli cu materiile prime
Stocuri de producție neterminată Costul aferent produselor neterminate
Stocuri produse finite Costul de producție (produse finite)
Creanțe Încasări +TVA aferente vânzărilor pe credit comercial
Datorii bancare pe termen lung Rata de rambursare a datoriilor financiare
Furnizori Cheltuieli cu frunizorii,pentru cumpărările pe credit
Decontări cu bugetului statului Impozite și taxe (inclusiv impozitul pe profit)
Decontări cu salariații Cheltuieli cu personalul
Pornind de la corelaţiile de mai sus, se obțin observaţii pentru o serie

de ordin practic: în cazul în care există această posibilitate, este recomandată
utilizarea mărimilor medii pentru posturile bilanţiere; în cazul în care se

doreşte cunoaşterea duratei de rotaţie a stocurilor, relaţia de calcul va fi pusă
în practică.
Dacă durata luată în considerare ar fi fost de 365 de zile, s-ar fi realizat
o supradimensionare a duratei, fără un fundament economic .
• Posibilități de accelerare a vitezelor de rotație a elementelor de activ

Analiza activităţii firmei evidenţiază starea de performanţă a
managementului sau a anumitor compartimente ale acesteia. Menţionăm că
lista prezentată în continuare este numai exemplificativă, şi în nici un caz
exhaustivă.
In faza aprovizionării cu materii prime, materiale etc, se pot menţiona:
creșterea operativității; selectarea furnizorilor astfel încât să se renunțe
la cei care nu livrează materiile prime sau materialele conform termenelor
stipulate în contract; eliminarea stocurilor create peste nivelul efectiv
necesar desfășurării procesului de producție conform unei viteze normale;
fundamentarea necesarului de materii prime în concordanță cu cererea
actuală și potențială privind produsele fabricate etc.
În faza producției se vor urmări: stabilirea unor fluxuri raționale
de fabricație; folosirea integrală a timpului normal de lucru; perfecționarea
calificării personalului în concordanță cu munca prestată; mecanizarea,
automatizarea şi robotizarea proceselor de fabricaţie etc.
În legătură cu etapa comercializării produselor finite se poate acţiona
pentru: fabricarea produselor finite și este asigurată desfacerea acestora;
livrarea rapidă a produselor finite etc. în ceea ce priveşte creanţele, de multe
ori firma este nevoită să accepte termene de plată mai relaxate, pentru a crea un
grad de atractivitate suplimentar contractelor şi pentru a-i convinge astfel pe
cât mai mulţi potenţiali clienţi să apeleze la serviciile sau produsele acesteia.
Cu toate acestea este recomandabilă eliminarea din sfera clienţilor a celor ce
au creat dificultăţi la încasare în trecut.
• Prognoza unor indicatori financiari pe baza ratelor de rotaţie

Duratele de rotaţie prezentate constituie un instrument util pentru
aprecierea nivelului de performanţă a managementului întreprinderii. Alături
de acest rol, duratele de rotaţie constituie un mijloc de prognoză a nivelului
elementelor bilanţiere de activ şi de pasiv. Practic, prin intermediul acestor
indicatori se poate realiza previzionarea necesităţilor de finanţare pentru exerciţiul
financiar viitor şi a unei anumite părţi a resurselor de finanţare a acestora.
Pentru o întreprindere se poate realiza o prognoză a cifrei de afaceri.
în condiţiile în care durata de rotaţie a anumitor elemente de activ se menţine
la nivelul- înregistrat în exerciţiul anterior.

Concluzii
Din studiul efectuat se desprinde concluzia că o societate comercială
trebuie să-și măsoare performanța financiară așa încât să cunoască capacitatea
sa de evoluție în perioada următoare. Această analiză se face pe seama unor
indicatori sau un sistem de indicatori care relevă în mod complex situația
firmei și capacitatea ei de a regenera profit și pentru a putea să-și desfășoare o
activitate de creștere economică în perioada următoare. De asemenea, viteza
de rotație a capitalurilor de care dispune o societate comercială este important
și prin indicatorii ce se calculează, dau o anumită semnificație a evoluției în
perioada următoare. Analiza prin metode și modele statistico-econometrice
este utilă pentru că dă o imagine complexă asupra performanței financiare
a societății, dar mai ales, asupra perspectivei acesteia de a se dezvolta în
perioada următoare.
Bibliografie
1. Anghel, M.G., Calotă, L.M. (2016). Statistical-econometric model used in
performance analysis of the company. Romanian Statistical Review, Supplement,
10, 33-40
2. Anghel, M.G. (2013). Identification of financial instruments – important step in
building portfolios. Romanian Statistical Review, 9, 52-65
3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Modelare economică. Teorie şi studii de
caz, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti
4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Bodo, G. (2017). Theoretical aspects of the role
of information in the process of decisions/risks modeling. Romanian Statistical
Review, Supplement, 6, 102-111
5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Kralik, L. (2012). Model for the Analysis of the
Commercial Company Performance. Romanian Statistical Review Supplement,
april, 269-279
6. Anghelache, C. (2006). Elemente privind managementul financiar, Editura Artifex,
București
7. Anghelache, G.V., Anghelache, C. (2009). Risk and profitability – Basis of the
financial analysis. Metalurgia Internaţional, XIV, 12 Special Issue, Editura
ştiinţifică F.M.R., 120-121
8. Behrens, J. (2015). A Lack of Insight: An Experimental Analysis of R&D Managers’
Decision Making in Innovation Portfolio Management. Creativity and Innovation
Management, 25 (2), 239-250
9. Davis, S., Faberman, J., Haltiwanger, J. (2006). The flow approach to labor markets:
New data sources and micro-macro links. Journal of Economic Perspectives, 20
(3), 3 – 26
10. Doepke, M., Schneider, M. (2017). Money as a Unit of Account. Econometrica,
85, 1537-1574
11. Dumbravă, M. (2010). Analiza performanţei firmei. Metode şi modele, Editura
Economică, Bucureşti
12. Ganguly, A., Nilchiani, R., Farr, J.V. (2009). Evaluating agility in corporate
enterprises. International Journal Production Economics, 118 (2), 410-423

13. Lemieux, T., MacLeod, B., Parent, D. (2009). Performance Pay and Wage
Inequality. The Quarterly Journal of Economics, 124 (1), 1-49
14. Levratto, N., Tessier, L. (2016). Business angels et performance des entreprises:
une analyse empirique sur données françaises. Innovations, 49 (1),141-176
15. Slade, M. (2004). Models of Firm-Level Profitability. International Journal of
Industrial Organization, 22, 289-308

METHODS AND MODELS USED IN
MEASURING OF THE FINANCIAL
PERFORMANCES OF THE TRADING
COMPANY
Assoc. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ PhD Student (stefan.dumbrava@gmail.com)
Daniel DUMITRU Ph.D Student (dumitru.teticdaniel@gmail.com)
Radu STOICA Ph.D Student (radustoica68@yahoo.com)
Abstract
Trading companies operate in free market conditions. The
measurement of financial performance is especially important in terms of
establishing the position of a trading company in the market. Therefore, a
number of elements that are defining in determining the performance of a
trading company are calculated. For example, the basic elements regarding
the analysis based on the balance sheet, the analysis based on indicators
such as net cash, current liquidity, general solvency, financial autonomy rate
and others that give meaning to the analysis and the concrete situation of
the respective company are used. Functional analysis of the balance sheet is
one of the methods that are used in general terms to determine the situation
of a company. There are also ways to analyze financial performance based
on intermediate management balances, self-financing capacity or the aspect
regarding the degree of profitability. There are some ways of analyzing the
assets of the company based on the speed of rotation, which highlights some
aspects that are important in concluding about the situation of the company.
And last but not least, the forecast of financial indicators based on rotation
rates is also made. All these aspects, as methods and models are useful for
those who analyze the situation of a trading company at any given time.
Keywords: model, method, financial performance, balance sheet,
solvency, financial autonomy, functional analysis
JEL Classification: D61, G32, L25

Introduction
The analysis aims to provide those concerned with substantiating
the decisions, a most relevant characterization of the situation facing the
company. The financial analysis is necessary for anyone who is concerned
about the problems of the company (the company) and, in addition, it is within
everyone’s reach.
Financial practitioners of the company have often encountered wrong
situations as a result of the mechanical application of some formulas.
An important aspect, which often changes the conclusions of the
financial analysis, is not only the professional capacity, but also the volume
of available data to which the financial analyst has access, as well as the time
available for completing the study. It should be emphasized that the financial
analyst can make mistakes, sometimes spectacular, without mistakes, but
only because he does not have the information necessary for his study. there
will always be people inside a company who will have much more accurate
information about it and especially will know its prospects. They will always
benefit from a possible advantage over the other stakeholders, be they
shareholders, creditors, employees.
In these conditions, what we propose is to identify a set of fundamental
elements related to the problem of financial analysis, thus offering the
interested one the possibility of relevant assessment of the company situation
in the presence of a more or less complete volume of information.
The volume of information can be a real problem for the analyst even
if he has too much company data. Despite the temptation manifested by many
practitioners, too much analysis can generate not profits, but even losses for
the company for at least two reasons: offering the decision-making factor of
contradictory elements and providing a data set, even perfectly well founded
much later than it’s needed.
Literature review
Anghel and Calotă (2016), as well as Anghelache, Anghelache and
Kralik (2012) used the statistical-econometric instrumentation to analyze the
firm’s performance. A similar theme is studied by Dumbravă (2010). Anghel
(2013) proposed a model for analyzing the results of economic entities.
Anghelache and Anghel (2019) analyzed the basic elements of economic
modeling. Anghelache, Anghel and Bodo (2017) addressed a number of issues
regarding the role of information in shaping economic-financial decisions.
Anghelache (2006) presented the main concepts specific to financial
management. Anghelache and Anghelache (2009) studied the elements of
profitability and risk of financial activities. Behrens (2015) studied the stages

of the decision-making process in managing the innovation portfolio. Davis,
Faberman and Haltiwanger (2006) discussed aspects of the labor market,
Lemieux, MacLeod and Parent (2009) analyzed the correct pay structure
in a firm. Doepke and Schneider (2017) referred to the currency account
function. Ganguly, Nilchiani and Farr (2009) evaluated the mode of action
in corporations. Levratto and Tessier (2016) researched aspects of business
performance. Slade (2004) studied some profitability models at the economic
agent level.
Methodology, data, results and discussions

The first segment of the financial analysis to which we will refer in the
following is the analysis based on the balance sheet. Static by excellence, the
analysis based on the balance sheet tries to identify the equilibrium state (of
imbalance) existing at the company level. According to the current regulations
in Romania, for those elements whose value is uncertain and which should
be included in the financial statements, the best estimates must be made
in accounting. To this end, it is sometimes necessary to review the values
recorded in the accounting documents to reflect events subsequent to the
closing date of the financial year, changes in circumstances or the acquisition
of new information, whenever this information is significant. In addition to
these corrections, certain corrections of items must be made on the balance
sheet, depending on the final objective pursued in the analysis. An analysis of
the financial situation integrated in the operational procedures related to the
evaluation of the financial performance of the company differs from the one
performed by the bank in case of granting a loan, because the analysis of the
credit file involves both a financial analysis oriented to profitability, liquidity,
solvency and an analysis. non-financial.
Thus, for example, from the study of a balance sheet we will keep in
mind the following important aspects: Fixed assets, Current assets, Advance
expenses, Debts to be paid within one year, Net current assets / Net current
liabilities, Total assets minus current Liabilities , Debts to be paid over one
year, Provisions for risks and expenses, Advance income, Capital and reserves.
For the needs of financial analysis, it is considered the possibility
of using three types of balance sheets, respectively financial, functional and
economic. These are actually processing of the balance sheet, in order to
facilitate the obtaining of certain information in accordance with the specific
objective of the analysis and with the interest of the information user:
- The financial balance is the type of balance sheet in which the positions
are ordered according to liquidity (for the assets positions), respectively due
(for the liabilities positions);

- The functional balance constitutes that type of balance based on the
ordering of the positions according to their nature, emphasizing the cycles of
exploitation, investment and financing;
- The economic balance sheet is the type of balance sheet that achieves
a strict separation between the financial elements and the relevant elements for
the productive or commercial process carried out by the company.
We emphasize that in performing a performance analysis we should
not limit ourselves to the level of the indicators presented in the balance sheet,
prepared, according to the legal requirements, at the end of the year. This
conclusion can lead us to at least two elements: some companies may present
a seasonal activity. In such a category can be included agricultural enterprises,
but also many other types of companies (for example, hotels on the coast or
in the ski areas, certain factories in the textile industry, etc.). This seasonality
has a significant impact on the balance sheet, the situation of the accounting
indicators presented at the end of the year, within the accounting documents,
ceasing to have an acceptable relevance in the analysis; some companies may
use cosmetic techniques for the situation presented in the balance sheet. For
example, a firm wishing to maintain appearances related to a proper liquidity
status may apply for a long-term credit, which will increase its availability
level and create an apparent liquidity, soothing to the stakeholders.
In other words, if possible, the analysis must follow a series of
principles: when we know both the market value of the asset or the level of
the debt, as well as the accounting one, it is preferable to use in the analysis
of the first; if it is possible to carry out the analyzes at the level of a calculated
average over a satisfactory period, it is advisable to opt for the indicators thus
calculated; If the financial indicators in the balance sheet are strongly affected
by inflation, it is absolutely necessary to make corrections based on an audit
of the accounts, in order to eliminate, as far as possible, the impact of this
phenomenon.
The fundamental ideas that can be deduced based on the analysis of the
balance sheet can be structured, in the following fundamental points: analysis
of the structure of the balance sheet assets and liabilities; the analysis of the
balance between resources and allocations, according to terms, which we will
continue to call patrimonial analysis of the balance sheet; analyzing the balance
of the company at functional level, respectively by activities (exploitation and
outside exploitation); general conclusions regarding financial analysis based
on balance sheet.
All types of analysis can be performed based on absolute or relative
values (as a percentage of the balance sheet assets / liabilities).

• Estimates regarding the structure of the balance sheet assets and
liabilities
The balance sheet, even after the processing it has been subjected
to, cannot always give an extremely clear picture of the state of balance or
financial imbalance. The data being expressed in monetary units, one cannot
immediately notice the different correlations between the balance sheet items.
One solution is to present the balance sheet items in the form of relative /
percentage sizes.
We believe that it is important to emphasize, once again, that any
company is unique, and trying to establish general rules for interpreting
indicators can be dangerous. We will give only a few examples: a newly
created company has a balance sheet structure that is fundamentally different
from the one characteristic of a mature one; Small businesses, being more
sensitive to external economic factors and therefore more risky, are often
forced to hedge against risks by setting up reserve funds in the form of bank
accounts, which can register under these conditions. much more significant
weights than in the case of large companies; an enterprise may have a high
degree of immobilization of its assets in comparison with another only due
to the presence in the balance sheet of some buildings and lands, for which
it holds property rights; too high a level of stocks can often express: an
exaggerated supply policy with raw materials and materials, inefficient in the
production activity, an inadequate quality level or a marketing department
outdated; an exaggerated weight of receivables may indicate deficiencies in
their collection, but also an aggressive policy of expansion in the market; the
share of treasury assets must be at low levels; as a principle, levels of the
shares of equity and borrowed capital should be ensured.
• The elements of analysis of the financial balance sheet

The analysis of the financial balance seeks to establish the balance or
a too high cost of purchasing capital.
The calculation of the indicators is done taking into account the
hierarchy of liquidity.
In order to structure the fixed assets, the following order of presentation
will be observed: the intangible assets are a research study of all the intangible
assets, they cannot be adapted in liquidity; tangible fixed assets materialized
in buildings, land, etc., in which the headquarters of the company is located;
fixed assets for fixed assets that are used in production equipment.
Current assets are also sorted by liquidity degree, as follows: stocks
will be structured by initially registering safety and production stocks; the
most liquid stocks are those of finished products, commodities, raw materials;

receivables are generally more liquid than stocks. Thus, a debt with a maturity
of more than one year will be treated as an asset.
Moving to the liabilities, the requirement of capital is taken into
account when ordering. Thus, the minimum exigency is registered by the
own capitals, which have a practically infinite maturity; debts with repayment
terms of more than one year; in the category of term debt under one year.
Liabilities are cash loans granted over several days.
In order to ensure a perfect balance, assets and liabilities should be
correlated in terms of terms. The long-term balance can be identified through
the permanent working fund. The calculation relationship for the Permanent
Working Capital Fund is:
Permanent working capital = Total equity + financial loans and debts -

Total fixed assets
The existence of a permanent positive working capital certifies the

long-term status. A negative working fund will highlight the impossibility of
the company’s activity.
In order to characterize the long-term equilibrium state realized on the
basis of own resources, the own working fund is used as an analysis indicator.
The calculation relationship for the Working Capital Fund is:
Own working capital = Total own capital - Total fixed assets
In the same sense, the degree of coverage of current assets with own
capital can be calculated, as a ratio between own working capital and total
working capital.
The difference between short-term assets and short-term liabilities
is defined by the required working capital indicator. The required working
capital is represented in the following formula:
Working capital requirement = Stocks + Receivables + Adjustment

assets - Current liabilities - Adjustment liabilities
Net cash can be calculated as the difference between cash assets and
cash liabilities. Calculation relationship for net cash:
Net cash = Cash assets - Cash liabilities

The existence of a positive net treasury certifies a state of the financial
balance of the enterprise.
For further analysis, indicators such as the stock financing ratio (RFS),
defined by the ratio between the permanent working fund and the total level of
the stocks, can be used.
Current liquidity (sometimes defined as general liquidity) (Lc) is
defined by the ratio between current (current) assets and current liabilities.
In order to quickly identify the liquidity status of a firm, the immediate
liquidity (Li) is calculated, determined as a ratio between the sum of receivables
and cash assets and current liabilities.
In addition to the risks of non-payment, liquidity (Lv) can also be
calculated as a ratio between treasury assets and current liabilities.
The general solvency rate (Rs) expresses the risk of incapacity to
pay the debts. It is assumed that the company will allocate for the coverage of
these debts the entire volume of assets.
In the same category of indicators can also be included the net situation
(S.N.), being defined difference between the total level of the asset and the
total of the debts. It can be noted that, in reality, this indicator verifies whether
the company has a positive level of equity. The calculation relationship for the
Net situation is:
SN = Active - Total debt = Equity
The rate of financial autonomy (Raf) is calculated by comparing

equity (CPR) to permanent capital (CPER). The indicator quantifies the value
of its own possibilities regarding the stable situations, lured over a longer
period by the company.
The debt ratio is defined as the ratio between the total level of debt
and the level of total assets.
The indicators presented by us do not constitute to be the only viable
set of analysis, the list is not exhaustive, but only an example. The analysis
can be more in-depth, or simplified, depending on the time available and its
purpose.
• Functional analysis of the balance sheet

The most important correlations that can be deduced from the analysis
based on the balance sheet are those offered by the functional analysis.

The functional balance emphasizes the differentiated presentation of
the balance sheet elements involved in the operating expenses of the company.
The financing cycle considers the stable and attracted resources as a
result of the exploitation activity. In the analysis of the operating cycle, the
operations related to the supply, production and sales, respectively the short-
term assets used for carrying them under normal conditions are considered.
In presenting the functional balance, the presentation of the indicators
structured on the basis of liquidity and demand will be tried, but also of the
one of their relation with the investment, financing and operating activities
of the company. in a synthetic presentation. The functional balance can be
presented in the following manner:
Functional balance sheet (synthetic presentation)

Table 1
ASSETS LIABILITIES
Stable resources (bank funds, long-term
Stable assets (fixed assets) at gross value
debt, and accumulated depreciation related
(including accumulated depreciation)
to fixed assets)
Operating assets Operating resources
Non-operating assets Resources outside the exploitation
Treasury assets Treasury liabilities
Regarding the economic content of each category of assets,

respectively liabilities, we can highlight:
- The fixed assets are considered the assets in the balance sheet,
according to their classic definition, but to which is added the accumulated
depreciation, related to the entire used (consumed) life of the respective assets;
- Corresponding to the increase in the value of the fixed asset items
(with the sum of the accumulated depreciation), the amount of the stable
resources will be increased;
- Stabil The quality of stable assets (respectively liabilities) takes
precedence over those of operating assets, respectively operating liabilities;
- In the category of operating assets, it can also be included according
to the field of activity in which the company operates, namely stocks of raw
materials, manufactured products, finished products or goods.
- As operating resources, we can mention: loans contracted for
operating needs, advances collected on account orders, commercial debts,
settlements with employees, etc;
- Non-operating assets include: receivables related to the assignment
of fixed assets, the amounts to be collected from other companies within the
group.

- In the category of resources outside the exploitation may include
elements such as: payment taxes, payment dividends, amounts owed to
the companies within the group, amounts due regarding the interests of
participation, etc.;
- Due to the structure of the functional bilnate, the presence of the
assets, respectively of the treasury liabilities is not indispensable.
In the functional analysis of the balance sheet, the main indicator
is the need for operating working capital, defined as the difference between
current operating assets.
The required working capital can be expressed by the following
calculation formula:
NFRE = Stocks related to operating + Operating receivables - Operating

debts
Defining this indicator raises the problem of delimiting the operating

activity from the one outside the operation. In this fundamental approach is the
clear definition of the basic activity of the company. What constitutes basic activity,
exploitation, according to the main object of activity, for a certain company may
constitute a related activity, a country of particular relevance, for another.
Also, the operating operating fund requirement may be interpreted
independently of the values recorded by the other indicators of functional
analysis of the balance sheet. In a first stage, by comparing the indicator
registered at one time (NFRt) with zero, two hypotheses can be issued.
a) NFRt> 0
It may be a normal situation if it is at reasonable levels, consistent with
the specific field of activity. It can be interpreted as an abnormal condition if
it represents the effect of the existence of too high stocks, the existence of
litigious customers or of too low operating debts.
b) NFRt <0
It can be an extremely favorable state, if it is the effect of an optimum
manufacturing cycle and a policy of the payment terms of the suppliers in
relation to the ones of the customers receiving advantage for the company.
It may be the effect of a restriction of the level of activity of the company,
manifested by a reduction of stocks and receivables (no longer produced and
no longer sold, so the level of stocks and receivables is reduced), together with
the existence of outstanding payments of debts. operating.
The global net working fund (FRNG) is defined as the difference
between the permanent capital and the fixed assets and shows the financial
soundness of the company.

In order to highlight the general equilibrium state at the company
level, the net treasury can be calculated.
The calculation formula for the Net Treasury is:
Net cash = Global net working capital - Need for working capital
Net working capital is determined as the difference between current

assets and short-term liabilities.
Ways of analyzing the financial performance of the company
• Intermediate management balances

In the analysis the indicators that are used to perform the income
statement.
The first intermediate management balance is the commercial margin.
The commercial margin related to the cost of the goods sold represents
practically the commercial addition practiced by the company. Under these
conditions, the company policy can be identified: high prices - slow rolling or
low prices - fast speed of rotation of the goods.
The calculation theory of intermediate management balances is that
of the cascade: each intermediate management balance is based on the one
previously calculated. The next balance is the value added, quantifying exactly
the added value of the firm through the activity carried out.
The calculation relationship for Value Added is:
Added value = Trade margin + Production sold + Revenue from stored

production + Revenue from production of fixed assets - Expenditure on
raw materials - Expenditure on consumables - Expenditure on energy
and water - Expenditure on works and services performed by third
parties
The added value can also be interpreted as a potential for the

remuneration of the stakeholders within the company, thus understanding the
capital investors and employees, to which the state is added. The flows through
which these partners of the company are remunerated and which are gradually
deducted from the added value created are the following: personnel costs,
which ensure the remuneration of the employees involved in the production
process; taxes and taxes, which are the responsibility of the state as payment
for ensuring the framework for the activity of the enterprise; depreciation, an
expense calculated by the company in order to ensure the renewal of the current

production capacities; financial expenses, representing the interest owed to the
creditors for the credits they grant for the purpose of financing the business;
net profit (not distributed or distributed as dividends), which remunerates the
owners of the company for the capital they advanced in the business.
The fluctuations recorded in the distribution percentages have as
determining factors: the evolution of the assortments of products made
and marketed by the company; the evolution of technologies; evolution of
production volume; the evolution of productivity; the evolution of prices.
• Self-financing capacity
In addition to the intermediate management balances, the self-
financing capacity indicator is used in the analysis, expressing in monetary
terms the ability of the company to ensure its development through its own
financial means.
The specialized literature has devoted two methods of calculating it,
known as subtractive method, respectively additional method.
An indicator calculated on the basis of the profit and loss account, the
self-financing capacity practically expresses a difference between the company’s
receivable income and its payable expenses. The self-financing capacity cannot
highlight the situation of actual receipts and payments with the same clarity as
a treasury situation, but, in the absence of other sources of information, it can
be constituted as a possible approximation of their situation. From the point of
view, it turns out that as an indicator it measures the potential cash created by the
company through its activity, in its determination the elements of income and
expenses are not taken into account. Also from the company’s treasury there are
no cash inflows or outflows. this category includes all the revenues and expenses
calculated by the company with the depreciation and provisions for highlighting
the wear or impairment of the value of the assets in its property.
The subtractive method starts from the basic idea of the company’s
self-financing capacity (CAF), namely the potential level of the financing
resources, given by the receivables and the expenses payable. The calculation
relationship for Self-financing capacity is:
CAF = Revenue receivable - Expenses payable

CAF = Net result for the financial year - Revenues from the sale of
assets and other capital operations -
Income from investment subsidies + Adjustment of the value of tangible and
intangible assets + Adjustment of the value of current assets + Adjustments
for provisions for expenses and expenses + Expenditure on divested assets
and other capital operations

The calculation formula for self-financing is:
Self-financing = CAF - Dividends - Manager’s share - Employee

participation Take profit
• Aspects regarding the profitability threshold

The analysis of the performance of the company also considers the
calculation of the profitability threshold. The calculation has as main the
proportion of variable costs, respectively of fixed costs in the total of the
expenses involved in carrying out the activity of the company. The analysis of
the size of the fixed expenses constitutes the starting point of the analysis of
the profitability threshold and the leverage effect of the operation.
Profitability is represented by the quantity of products, what the
company does, but also what results from hunting.
The profitability threshold is represented by the following formula
۱‫ܐ‬Ǥ ۴
۱‫ ܀۾ۯ‬ൌ
૚െ‫ܞ‬
where:
CApr = cifra de afaceri;
Ch.F = mărimea cheltuielilor fixe implicate;
v = ponderea cheltuielilor variabile.
Atunci când se doreşte calcularea producţiei necesare de realizat
trebuie făcută pentru ca societatea să obțină profit.
Levierul operaţional măsoară variabilitatea rezultatului de exploatare
în raport cu cifra de afaceri.
Ways of analyzing the activity of the company based on the speed of

rotation
• Rotation speeds and turnover
The term of activity of the enterprise is sufficiently general to say nothing
about its economic content. In these conditions we consider it necessary to define
it in accordance with most of the specialized works elaborated by the prestigious
authors in the field of corporate finance, terminology that has been adopted in the
Romanian legislation. By activity indicators we mean the indicators that quantify
the speed of entry or exit of the cash, involving the conduct of the business
and, according to their interpretations. By extension, a similar analysis can be
performed also for the other balance sheet items, especially the fixed assets.
In other words, the basic purpose of the activity indicators is to quantify
the speed with which a certain category of assets travels through the money -

product - money circuit, finally finding themselves through the production or
marketing processes in which they participate, in the value of the products or
goods offered for sale. The speed with which these balance sheet items - which
can be regarded as allocations, as well as the sources of financing - turn into
liquidity differs depending on the type of assets, the economic branch in which
the analyzed company acts, but also the way in which they are used, respectively
the ability of the management of the company to manage them. A higher speed
can certify that the company works (on the analyzed segment) more efficiently.
It is generally considered that companies have the acceptance to
practice only fundamental sales policies.
The main rates of appreciation of the performance level of the
enterprise activity are the turnover rates of the balance sheet items by turnover.
The number of turnover (Nr) by turnover is calculated according to
the relation:
where:
CA = turnover for the analyzed period.
The indicator actually expresses how many times an asset or liability

element turns into liquidity during the analyzed period.
The number of turnover indicators can be calculated for all the assets
and respectively the steps of the enterprise. As an observation, it can be noticed
that, for certain balance sheet items, the calculation of these rotation indicators
does not have an economic content: for the availability in the house and in the
bank, in sight, such an indicator would express how often it turns into liquidity,
during an exercise, liquidity, obviously not logical; for the social capital of
the company, as long as it has, at least theoretically, a zero exigibility, the
calculation of a number of rotations also has no economic content.
Rotation indicators can also be expressed in number of days,
respectively as times during which the item analyzed for assets or liabilities
turns into liquidity.
The values of the indicators in the balance sheet are presented at the
value level, usually, at the end of the financial year. For this reason, especially
if the company operates in a sector activity significantly influenced by the
season, the size recorded in the balance sheet does not reflect the characteristic
situation of the company for the entire period.
The main turnover rates used in the financial analysis are those related
to total assets (liabilities), fixed assets, stocks, receivables and settlements
with suppliers.

The turnover rate of the asset (liability) can be calculated from the
relationships:
These indicators express the efficiency of using the assets (liabilities)

of the company and can be calculated according to the relationship:
or
The interpretation of all rotation rates must follow the same principles
as the indicators calculated above.
The turnover rates of the fixed assets evaluate the efficiency of the
management of the fixed assets, due to the fact that the turnover can stimulate
by measuring the value of a volume of fixed assets.
The stock turnover rate is one of the most relevant indicators related
to the activity of the company. In the conditions of an efficient activity, it is
advisable to limit the rotation time of the stocks to the level of the normal
duration of rotation of the production cycle. This represents a cumulative
normal duration of the storage periods of the raw materials and the necessary
materials, the period of the production cycle and the period of formation of the
finished product batches to be delivered to the customers.
In general, in order to have the most comprehensive view on the
efficiency of each company compartment in relation to stocks, it is necessary
to calculate rotation rates for each relevant stock category, mainly for the four
fundamental categories: raw materials and materials , of products in progress,
of finished products, of goods.
The efficiency of the demand of each category of stocks can be
attributed: the stocks of raw materials, to the marketing director (responsible
for the supplies); inventories of products in progress, to the production
manager; stocks of finished products and merchandise, to the marketing
director (sales manager).
Rotation rate of customer debt (RRDC) is a relevant indicator for
sales companies. With the help of this indicator one can assess the efficiency
of the company in collecting its debts.

The loan-provider turnover rate (RRCF) expresses the average period
in which payments are made to suppliers. Unlike the indicators calculated in
relation to the asset items, a long rotation duration is advantageous for the
company as long as it does not affect the relations with the suppliers.
• Analysis of the rotation speed using the value structure of the

turnover
According to the interpretation of the duration of rotation of the
fixed assets, it would result that in a certain time the complete renewal of this
balance sheet item can be done, under the condition that the entire turnover
would be allocated for this destination.
For each balance sheet item, a specific turnover rate can be
calculated, which is much more relevant than turnover rates through turnover.
Conceptually, we will define the rotation times calculated according to
the turnover global turnover times, and those calculated according to a
component of it - partial rotation times. In order to identify the component
elements of the turnover corresponding to each balance sheet item, it
is useful to follow the structure of the costs of purchasing, processing or
delivery of the assets, of the production cycles to which the respective asset
participates, and for the liabilities - the modality to recover the invested
funds. between the elements of the balance sheet and the components of
the turnover, necessary for the calculation of the rotation times, a logical
connection can always be noticed. We show schematically some examples
of correlations that are established between the balance sheet items and the
value components of the turnover:
Item on balance sheet The turnover component

property Amortization expenses
Stocks of raw materials Expenditure on raw materials
Stocks of unfinished production The cost of unfinished products
Finished product stocks Production cost (finished products)
Receivables Receipts + VAT related to sales on commercial credit
Long-term bank debt Repayment rate of financial debts
Suppliers Expenses with the friaris, for purchases on credit
Settlements with the state budget Taxes and taxes (including corporate income tax)
Settlements with employees Staff costs
Starting from the above correlations, observations are obtained for a

series of practical order: if this possibility exists, it is recommended to use the
average sizes for the balance sheet items; If the duration of stock rotation is to
be known, the calculation relationship will be put into practice.

If the duration considered was 365 days, an over-dimension of the
duration would have been achieved without an economic basis.
• Possibilities of accelerating the rotation speeds of the assets

The analysis of the company’s activity highlights the performance
status of the management or of certain compartments thereof27. We mention
that the list presented below is only an example, and in no case exhaustive.
In the phase of supplying with raw materials, materials, etc., we can
mention:
increased operability; selecting suppliers so as to give up those who
do not deliver the raw materials or materials according to the terms stipulated
in the contract; elimination of the stocks created above the actual level
necessary to carry out the production process according to a normal speed;
substantiation of the need for raw materials in accordance with the current and
potential demand for manufactured products, etc.
In the production phase, the following will be pursued: establishing
rational manufacturing flows; full use of normal working time; improving
the qualification of the personnel in accordance with the work performed;
mechanization, automation and robotization of manufacturing processes etc.
In connection with the stage of commercialization of the finished
products one can act for: the manufacture of the finished products and their
sale is assured; fast delivery of finished products etc. In terms of receivables,
the company often has to accept more relaxed payment terms, in order to
create a degree of attractiveness in addition to the contracts and to convince
as many potential customers as possible to resort to its services or products.
However, it is advisable to eliminate from the clients sphere those who have
created difficulties in collecting in the past.
• Forecast of financial indicators based on rotation rates

The rotational durations presented are a useful tool for assessing the
level of performance of the enterprise management. Along with this role,
rotation times are a means of forecasting the level of balance sheet assets and
liabilities. Basically, these indicators can be used to forecast the financing
needs for the next financial year and a certain part of their financing resources.
For an enterprise, a forecast of the turnover can be realized. under the
conditions in which the rotation duration of certain assets is maintained at the
level recorded in the previous year.

Conclusions
The study shows that a trading company must measure its financial
performance so that it knows its evolution capacity in the next period. This
analysis is done on the basis of indicators or a system of indicators that
complexly reveals the situation of the company and its ability to regenerate
profit and to be able to carry on an activity of economic growth in the next
period. Also, the turnover rate of the capital stock of a trading company is
important and by the calculated indicators, they give a certain significance of
the evolution in the next period. The analysis by statistical and econometric
methods and models is useful because it gives a complex picture on the
financial performance of the company, but especially on its perspective to
develop in the next period.
References
1. Anghel, M.G., Calotă, L.M. (2016). Statistical-econometric model used in

performance analysis of the company. Romanian Statistical Review, Supplement,
10, 33-40
2. Anghel, M.G. (2013). Identification of financial instruments – important step in
building portfolios. Romanian Statistical Review, 9, 52-65
3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Modelare economică. Teorie şi studii de
caz, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti
4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Bodo, G. (2017). Theoretical aspects of the role
of information in the process of decisions/risks modeling. Romanian Statistical
Review, Supplement, 6, 102-111
5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Kralik, L. (2012). Model for the Analysis of the
Commercial Company Performance. Romanian Statistical Review Supplement,
april, 269-279
6. Anghelache, C. (2006). Elemente privind managementul financiar, Editura Artifex,
București
7. Anghelache, G.V., Anghelache, C. (2009). Risk and profitability – Basis of the
financial analysis. Metalurgia Internaţional, XIV, 12 Special Issue, Editura
ştiinţifică F.M.R., 120-121
8. Behrens, J. (2015). A Lack of Insight: An Experimental Analysis of R&D Managers’
Decision Making in Innovation Portfolio Management. Creativity and Innovation
Management, 25 (2), 239-250
9. Davis, S., Faberman, J., Haltiwanger, J. (2006). The flow approach to labor markets:
New data sources and micro-macro links. Journal of Economic Perspectives, 20
(3), 3 – 26
10. Doepke, M., Schneider, M. (2017). Money as a Unit of Account. Econometrica,
85, 1537-1574
11. Dumbravă, M. (2010). Analiza performanţei firmei. Metode şi modele, Editura
Economică, Bucureşti
12. Ganguly, A., Nilchiani, R., Farr, J.V. (2009). Evaluating agility in corporate
enterprises. International Journal Production Economics, 118 (2), 410-423

13. Lemieux, T., MacLeod, B., Parent, D. (2009). Performance Pay and Wage
Inequality. The Quarterly Journal of Economics, 124 (1), 1-49
14. Levratto, N., Tessier, L. (2016). Business angels et performance des entreprises:
une analyse empirique sur données françaises. Innovations, 49 (1),141-176
15. Slade, M. (2004). Models of Firm-Level Profitability. International Journal of
Industrial Organization, 22, 289-308

Difuziunea informaţiei în rândul consumatorilor
Lector univ. dr. Ștefan Virgil IACOB (stefaniacob79@yahoo.com)
Universitatea Artifex din București
Abstract
Ireversibilitatea și tendința spre echilibru observate certifică
modalitatea de difuzare continuă în aceeași direcție pană se atinge o stare de
echilibru în sensul omogenizării și atingerea unui maxim de entropie.
În fizică atunci când un sistem izolat evoluează în timp, se face într-o
direcție bine definită și anume, de la o stare mai puțin haotică spre o stare
haotică. Un exemplu în acest sens sunt moleculele unui gaz care se ciocnesc
una de alta schimbând astfel energie, iar starea de echilibru independentă de
timp, se atinge în ultima instanță, corespunzând la cea mai haotică distribuție
a energiei totale pentru toate moleculele gazului.
Similar regăsim procese și în societate, atunci când ne referim la
difuzarea informațiilor și generalizarea unor comportamente. De exemplu, în
domeniul legat de promovarea și vânzarea produselor și serviciilor, constatăm
des rolul pe care îl are reclama, insistența acesteia și procesul de difuziune în
rândul consumatorilor.
Așadar, o formă de promovare a unei firme o reprezintă și poziționarea
acesteia pe un site care să prezinte tipul de produse sau servicii oferite și care
ar genera un semnal în piața care se difuzează în rândul consumatorilor.
La nivel macroeconomic întâlnim adesea măsuri guvernamentale în
zona fiscalității care sunt receptate în timp de către firme, analog unui proces
de difuziune a informațiilor privind măsurile guvernamentale.
Îndeosebi în agricultură, măsurile care privesc încurajarea activității
fermierilor ajung treptat să producă efecte, fenomen similar unui proces de
difuziune.
De altfel, în economie, este cunoscut așa numitul „efect de propagare”
concretizat prin influența dezvoltării economice dintr-o anumita regiune
asupra dezvoltării altor regiuni, începând cu cele învecinate. Oarecum
similar este și „efectul de vecinătate” utilizat îndeosebi în analizele de mediu
(probleme de poluare).
Cuvinte cheie: difuzie, preț, vânzări, coeficienți, regresie, teste
statistice, variabile
Clasificarea JEL: C01, L11, L61

Introducere
Pornind de la fenomenul fizic de difuziune moleculară care a fost
amplu studiat de specialiștii în domeniu și observând similitudinile care sunt
prezente în economie, î-mi propun ca în lucrarea de față să analizez fenomenul
economic de difuziune a informaților legate de activitatea comercială a
agenților economici care își desfășoară activitatea în domeniul comerțului cu
materiale de construcții destinate confecțiilor metalice ușoare, medii și grele
din România.
Astfel, atenția î-mi este îndreptată către agenții economici care
își desfășoară activitatea comercială într-un mod clasic, prin magazine
prezente pe marile artere comerciale și care intenționează să-și promoveze
produsele și serviciile în zona virtuală (on-line). Este interesant de urmărit
care va fi impactul măsurii administrative amintite în piață și cum va percepe
consumatorul informația în noua variantă de promovare.
Concret, voi urmării modul în care informația va fi transmisă consumatorului
prin intermediul internetului și legătură pe care o are cu fenomenul fizic unde
informația este transmisă de la o moleculă la alta
Interesant este de urmărit și cum este difuzată informația percepută de
consumator în rândul acestora, de la un individ la altul, în sensul direct din
fizică (de la moleculă la moleculă) fenomen care poate fi urmărit prin feetback-
ul primit de la consumatorii care vin la magazinul fizic sa cumpere produse
în urma recomandărilor primite de la alți clienți care au cumpărat deja de la
magazinul respectiv.
Literature review
Anghelache, C., Angel, M.G. (2018), abordează modelele
econometrice de analiză a fenomenelor economice. Anghel C. și Stanescu C.
(2016). Autorii au schitează fenomenul fizic și prezintă modul de difuzie al
moleculelor printr-o suprafata respectand legile fizice caracteristice. Brenneke
R., Schuster G. (1973) descriu și exemplifică diversele fenomene fizice.
Bulinski, M. (2007) abordează domeniul econofizicii. Gheorghiu, A. (2007)
clasifică diferite modele economice și utilizează o serie de modele din fizică
pentru analiza fenomenelor economice. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. (2007)
au studiat aspecte referitoare la aplicarea fizicii și matematicii în teoriile
economice. Gligor,M.,Ignat,M. (2003) au analizat aplicațiile fizicii teoretice în
modelarea macroeconomică. Iacob Ș.V.(2019) cercetează metodele de analiză
econofizică și analogiile între fenomenele care se petrec atât în fizică, cât și
în economie, prin analize concrete făcute firmelor de distribuție din România.
Pecican E.S. (2005) abordează modelele de regresie (liniar unifactorial sau
multifactorial), semnificația și nesemnificația dependenței dintre variabile.

În fizică, o prezentare a difuziei moleculare a fost facuta de Anghel C. și
Stanescu C. (2016). Autorii au schitat fenomenul fizic si au prezentat modul de
difuzie al moleculelor printr-o suprafață respectand legile fizice caracteristice.
Difuzie moleculară
Figura 1
Sursa datelor: Anghel C. și Stanescu C. (2016)
Determinarea numarului de molecule N1 care strabat suprafata S

în direcția pozitivă a axei orizontale și N2 care strabat în sens opus se face
conform relațiilor:
[1]
[2]
unde: S= suprafața prin care se face difuzia
n = concentrația moleculară
λ = distanța dintre cele două planuri paralele (la stânga și la dreapta)
cu suprafața S
v = înalțimea

Astfel, este determinat numărul de molecule care sunt difuzate prin
suprafața S în unitatea de timp dt conform relației:
[3]
Totodată este determint fluxul de masă prin suprafața de arie S și

coeficientul de difuzie prin relațiile:
[4]
[5]
În economie, în domeniul legat de promovarea și vânzarea produselor

și serviciilor am constat rolul pe care îl are reclama, insistența acesteia și
procesul de difuziune în rândul consumatorilor.
Analog fenomenului fizic de difuziune moleculară, voi analiza în
continuare forma de promovare a unei firme prin poziționarea acesteia pe un
site care să prezinte tipul de produse și servicii oferite. Această promovare
urmează să genereze un semnal în piață care se va difuzează în rândul
consumatorilor.
Pentru a analiza măsura în care noul mod de a face cunoscute
produsele comercializate de firma de distribuție pieței de profil, voi utiliza
modelul liniar de regresie – cazul unifactorial. Rezultatele analizei de regresie
sunt verificate statistic (testul F, testul t, etc.) pentru a aprecia semnificația
influenței modificării efectului la modificarea cauzei.
Modelul de regresie liniar – cazul unifactorial:
yt = a0 + a1xt + ut [6]
unde:
yt, xt = factori
a0, a1 = parametrii de regresie
ut = valoare reziduală
Pentru analiză, o primă etapă constă în colectarea și sintetizarea

datelor statistice referitoare la încasările din vânzări pe care le-a avut firma de
distribuție supusă analizei în perioada cuprinsă între anul 2015 și anul 2018
și prețurile practicate de această firmă. Pentru a diminua cat mai mult posibil
erorile voi face analiza pe baza datelor referitoare la cantitățile anuale vândute
pe care le calculez prin raportarea vânzărilor la prețurile practicate. Acestea le
vom nota cu Q.

Totodată pentru a cuantifica rezultatul difuziei informațiilor în piață
despre produsele comercializate de firma de distribuție, soluția este de a
introduce variabila alternativă pe care o notăm cu X. Aceasta va avea valoarea
zero până în anul 2011 și valoarea unu pentru perioada cuprinsă între anii
2012 și 2018.
Modelul liniar de regresie unifactorială în cazul analizat se va scrie
astfel:
Q = C1 + C2*X [7]
Dependent Variable: Q
Method: Least Squares
Sample: 2005 2018
Included observations: 14
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C 1043.143 111.3662 9.366781 0.0000
X 1200.143 157.4956 7.620168 0.0000
R-squared 0.828735 Mean dependent var 1643.214
Adjusted R-squared 0.814463 S.D. dependent var 684.0493
S.E. of regression 294.6473 Akaike info criterion 14.34100
Sum squared resid 1041804. Schwarz criterion 14.43229
Log likelihood -98.38699 F-statistic 58.06695
Durbin-Watson stat 1.766211 Prob(F-statistic) 0.000006
Sursa datelor: http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
https://www.listafirme.ro/search.asp
Conform rezultatelor în cazul agentului economic analizat în perioada

cuprinsă între anii 2005 și 2018, F-statistic are valoarea 58,06 validând astfel
modelul utilizat.
În ceea ce privește t-statistic pentru X, înregistrează valoarea de 7,62
care este de asemenea mai mare decât ttabelat = 2,131 ceea ce indică o creștere
semnificativă a rulajelor firmei de distribuție la modificarea intervenită prin
difuzia informațiilor legate de produsele comercializate în mediul online. De
asemenea probabilitatea erorii pentru X este minimă.
De asemenea valorile lui R-squared de 0,82 se apropie de valoarea
unitară.
Concluzii
Având în vedere creșterea semnificativă a rulajelor firmei de distribuție
după modificarea intervenită la nivelul metodelor de promovare și vânzare a
produselor și serviciilor specifice firmei analizate, prin difuzia informațiilor legate
de produsele comercializate în mediul on-line, indică faptul că soluția adoptată a
avut rezultatele așteptate de administrația firmei și anume a reușit să atragă clienți
noi, de care în mod normal, doar cu magazinul fizic, nu ar fi beneficiat.
Așadar, informația care a fost transmisă prin acest canal de difuziune
prin intermediul internetului, a fost recepționată de consumatori, iar aceștia au

venit la magazinul fizic și au făcut achiziții conform rezultatelor financiare ale
firmei analizate.
Având în vedere nivelul mare al diferenței dintre volumul de materiale
vândute înainte de implementarea soluției de difuziune a informației on-line și
cel ulterior, indică o difuziune bună a informației prin această metodă.
Bibliografie
1. Angel, S., Stanescu, C. (2016), Termodinamica si fizica moleculara, Ed. Universitatii
din Pitesti
2. Anghelache, C., Angel, M.G. (2018) Econometrie generală. Teorie și studii de caz,
Editura Economică, București
3. Brenneke R., Schuster G. (1973), Fizica, Ed. Did. Si pedagogica București
4. Bulinski, M. (2007), Econofizică și complexitate, Editura Universitară, București
5. Gheorghiu, A. (2007), Econofizică Investiționala, Editura Victor, București
6. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. (2007), Noi abordări și modele econofizice, Editura
Economică, București
7. Gligor, M.,Ignat,M. (2003). Econofizică, Ed. Economica, București
8. Iacob Ș.V. (2019), Utilizarea metodelor statistico-econometrice și econofizice în
analize economice, Editura Economică, București
9. Pecican E.S. (2005). Econometria pentru...economisti: econometrie si aplicatii, Ed.
10. Reif, F. (1983), Fizica statistica (Berkeley vol. V), Ed. did. si pedagogica București
- *** https://www.listafirme.ro/search.asp
- *** http://www.mfinante.ro
- *** http://www.revistadestatistica.ro/supliment
- *** https://www.sciencedirect.com/science/article/pii

DIFFUSION OF INFORMATION AMONG
CONSUMERS
Lecturer Ștefan Virgil IACOB PhD (stefaniacob79@yahoo.com)
Artifex University of Bucharest
Abstract
The observed irreversibility and tendency towards equilibrium
certify the mode of continuous diffusion in the same direction until a state of
equilibrium is reached in the sense of homogenization and a maximum entropy
is reached.
In physics, when an isolated system evolves over time, it is done
in a well-defined direction, from a less chaotic state to a chaotic state. An
example of this is the gas molecules that collide with each other thus changing
energy, and the time-independent equilibrium state is ultimately reached,
corresponding to the most chaotic distribution of total energy for all gas
molecules.
Similarly we find processes in society, when we refer to the
dissemination of information and the generalization of certain behaviors.
For example, in the field related to the promotion and sale of products and
services, we often find the role that the advertising has, its insistence and the
dissemination process among consumers.
Therefore, a form of promotion of a company is represented by its
positioning on a site that presents the type of products or services offered and
which would generate a signal in the market that is being disseminated among
consumers.
At the macroeconomic level, we often encounter government measures
in the area of taxation that are received in time by companies, analogous to a
process of disseminating information on government measures.
Particularly in agriculture, measures that encourage the activity of
farmers are gradually producing effects, a phenomenon similar to a diffusion
process.
In fact, in the economy, the so-called „propagation effect” is known,
materialized by the influence of the economic development in one region on the
development of other regions, starting with the neighboring ones. Somewhat
similar is the „neighborhood effect” used especially in environmental analyzes
(pollution problems).
Keywords: diffusion, price, sales, coefficients, regression, statistical
tests, variables
Classification JEL: C01, L11, L61

Introduction
Starting from the physical phenomenon of molecular diffusion that
has been extensively studied by the specialists in the field and observing the
similarities that are present in the economy, I propose that in this paper I
analyze the economic phenomenon of dissemination of information related to
the commercial activity of the economic agents which carries out its activity
in the field of trade in building materials intended for light, medium and heavy
metal fabrications in Romania.
Thus, my attention is directed to the economic agents who carry out
their commercial activity in a classic way, through shops present on the big
commercial thoroughfares and who intend to promote their products and
services in the virtual area (online). It is interesting to watch what will be the
impact of the administrative measure mentioned in the market and how the
consumer will perceive the information in the new variant of promotion.
Specifically, I will follow how the information will be transmitted to
the consumer via the Internet and its connection with the physical phenomenon
where the information is transmitted from one molecule to another.
It is interesting to see how the information perceived by the consumer
is disseminated among them, from one individual to another, in the direct
sense of the physical (from molecule to molecule) phenomenon that can
be traced through the footback received from the coming consumers at the
physical store to buy products following the recommendations received from
other customers who have already purchased from the respective store.
Literature review
Anghelache, C., Angel, M.G. (2018), approaches the econometric
models for the analysis of economic phenomena. Anghel C. și Stanescu C. (2016)
the authors outline the physical phenomenon and present the way of diffusion
of the molecules through a surface respecting the characteristic physical laws.
Brenneke R., Schuster G. (1973) describe and exemplify the various physical
phenomena. Bulinski, M. (2007) approaches the field of econophysics.
Gheorghiu, A. (2007) classifies different economic models and uses a
number of models from physics to analyze economic phenomena. Gheorghiu,
A., Spanulescu, I. (2007) they studied aspects related to the application of
physics and mathematics in economic theories. Gligor,M.,Ignat,M. (2003)
they analyzed the applications of theoretical physics in macroeconomic
modeling. Iacob Ș.V.(2019) it investigates the methods of economophysical
analysis and the analogies between the phenomena that occur both in physics
and in economy, through concrete analyzes made to distribution companies
in Romania. Pecican E.S. (2005) approaches the regression models (linear

unifactorial or multifactorial), the significance and the insignificance of the
dependence between variables.

In physics, a presentation of molecular diffusion was made by Anghel
C. and Stanescu C. (2016). The authors outlined the physical phenomenon and
presented the diffusion mode of the molecules through a surface respecting the
characteristic physical laws.
Molecular diffusion
Figure 1
Data source: Anghel C. și Stanescu C. (2016)
Determination of the number of N1 molecules that cross the S surface

in the positive direction of the horizontal axis and N2 that cross in the opposite
direction is made according to the relationships:
[1]
[2]

where:
S = the surface through which the diffusion is made
n = molecular concentration
λ = the distance between the two parallel planes (left and right) with
the surface S
v = height.
Thus, the number of molecules that are diffused through the surface S
in the unit of time dt is determined according to the relation:
[3]
At the same time, the mass flow through the surface area S and the
diffusion coefficient through the relations are determined:
[4]
[5]
In the economy, in the field related to the promotion and sale of

products and services, we have noticed the role that the advertising has, its
insistence and the diffusion process among consumers.
Analogous to the physical phenomenon of molecular diffusion, I will
continue to analyze the form of promotion of a company by positioning it on
a site that presents the type of products and services offered. This promotion
will generate a signal in the market that will be broadcast to consumers.
To analyze the extent to which the new way of making known the
products marketed by the distribution company to the profile market, I will use
the linear regression model - the one-factor case. The results of the regression
analysis are statistically verified (F-test, t-test, etc.) to assess the significance
of the influence of the effect change in the cause change.Modelul de regresie
liniar – cazul unifactorial:
yt = a0 + a1xt + ut [6]
where:
yt, xt = factors
a0, a1 = regression parameters
ut = residual value.

For the analysis, a first step consists in collecting and synthesizing the
statistical data regarding the sales receipts that the distribution company had
undergone during the period between 2015 and 2018 and the prices practiced
by this company. In order to minimize errors, I will analyze the data based on
the annual quantities sold, which I calculate by comparing sales to the prices.
We will note them with Q.
At the same time to quantify the result of the diffusion of information
on the market about the products marketed by the distribution company, the
solution is to introduce the alternative variable that we note with X. It will
have zero value until 2011 and one value for the period between 2012 and
2018.
The linear one-factor regression model for the analyzed case will be
written as follows:
Q = C1 + C2*X [7]
Dependent Variable: Q
Method: Least Squares
Sample: 2005 2018
Included observations: 14
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C 1043.143 111.3662 9.366781 0.0000
X 1200.143 157.4956 7.620168 0.0000
R-squared 0.828735 Mean dependent var 1643.214
Adjusted R-squared 0.814463 S.D. dependent var 684.0493
S.E. of regression 294.6473 Akaike info criterion 14.34100
Sum squared resid 1041804. Schwarz criterion 14.43229
Log likelihood -98.38699 F-statistic 58.06695
Durbin-Watson stat 1.766211 Prob(F-statistic) 0.000006
Data source: http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
https://www.listafirme.ro/search.asp
According to the results for the economic agent analyzed between

2005 and 2018, the F-statistic has the value 58.06 thus validating the model
used.
Regarding the t-statistic for X, it registers the value of 7.62 which is
also higher than recorded = 2,131 which indicates a significant increase of
the turnover of the distribution company when the change occurred through
the diffusion of information related to the products marketed in the online
environment. Also the probability of error for X is minimal.
Also the values of R-squared of 0.82 are approaching the unit value.

Conclusions
Considering the significant increase of the turnover of the distribution
company after the change in the methods of promotion and sale of the products
and services specific to the analyzed company, by diffusion the information
related to the products marketed in the online environment, it indicates that
the solution adopted had the expected results by the administration of the
company, that was able to attract new customers, which would normally not
benefit only with the physical store.
Therefore, the information that was transmitted through this diffusion
channel through the Internet, was received by consumers, and they came to
the physical store and made purchases according to the financial results of the
analyzed company.
Given the high level of difference between the volume of materials
sold before the implementation of the online information diffusion solution
and the subsequent one, it indicates a good diffusion of information through
this method.
References
1. Angel, S., Stanescu, C. (2016), Termodinamica si fizica moleculara, Ed. Universitatii
din Pitesti
2. Anghelache, C., Angel, M.G. (2018) Econometrie generală. Teorie și studii de caz,
Editura Economică, București
3. Brenneke R., Schuster G. (1973), Fizica, Ed. Did. Si pedagogica București
4. Bulinski, M. (2007), Econofizică și complexitate, Editura Universitară, București
5. Gheorghiu, A. (2007), Econofizică Investiționala, Editura Victor, București
6. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. (2007), Noi abordări și modele econofizice, Editura
7. Gligor, M.,Ignat,M. (2003). Econofizică, Ed. Economica, București
8. Iacob Ș.V. (2019), Utilizarea metodelor statistico-econometrice și econofizice în
analize economice, Editura Economică, București
9. Pecican E.S. (2005). Econometria pentru...economisti: econometrie si aplicatii, Ed.
10. Reif, F. (1983), Fizica statistica (Berkeley vol. V), Ed. did. si pedagogica București
- *** https://www.listafirme.ro/search.asp
- *** http://www.mfinante.ro
- *** http://www.revistadestatistica.ro/supliment
- *** https://www.sciencedirect.com/science/article/pii

Creditul bancar, instrument de finanţare a
societăţilor comerciale
Conf. univ. dr. Florin Paul Costel LILEA (florin.lilea@gmail.com)
Universitatea Artifex din București
Drd. Doina AVRAM (doina.avram@gmail.com)
Drd. Alexandru BADIU (badiu@transferrapid.com)
Drd. Doina BUREA (doina.burea@yahoo.com)
Abstract
Problema finanțării societăților comerciale este una de maximă
importanță pentru orice agent economic. Fără existența unor surse certe de
finanțare, societatea comercială nu își poate pune în aplicare planul de activitate
pe care și l-a dorit. Din acest punct de vedere sursele proprii nu sunt întotdeauna
îndestulătoare și de aceea pentru a-și completa sursele de venituri societatea
comercială este nevoită să recurgă de foarte multe ori la împrumuturi bancare.
Creditul bancar devine un instrument de finanțare certă a oricărei societăți
comerciale. Desigur, în sistemul pieței financiar-bancare este dificil de găsit aceste
credite, care să asigure pe deplin o finanțare corectă și, de aceea, de cele mai
multe ori, se recurge la alte forme de asociere, de cooperare sau de identificarea
altor surse în afara celor care trebuie avute în vedere la întocmirea planurilor de
afaceri. De cele mai multe ori, un plan de afaceri care se bazează pe coperarea
cu o bancă este unul care poate să dea rezultate, dar în același timp trebuie avut
în vedere că sistemul de creditare comercială este unul care nu beneficiază pentru
moment în România de cele mai favorabile condiții, în sensul că, rata dobânzii de
creditare este mult mai ridicată decât dobânda care se plătește pentru economiile
și rezervele pe care agenții economici le direcționează către băncile comerciale.
Cuvinte-cheie: credit bancar, finanțare, indicator macroeconomic,
capitalizare, risc de creditare, clienți nebancari, credite nerambursabile
Clasificarea JEL: G21, H81, M21
Introducere
In ultimii ani, creditarea a luat amploare in toata regiunea Europei
Centrale si de Est, iar extinderea rapida a creditelor este estimata sa continue in
toate pietele din zona, condusa de segmentul de retail, capitol la care Romania
se claseaza pe locul trei in regiune dupa Rusia si Serbia (grupul Unicredit).

Analiza indicatorilor macroeconomici releva mentinerea ritmului
ridicat al cresterii economice. Totusi, expansiunea cererii interne continua sa
depaseasca semnificativ capacitatea de raspuns a ofertei. Procesul de dezinflatie
s-a intrerupt in principal ca efect al socurilor de natura ofertei (ajustari ample
ale preturilor administrate, combustibililor si regimului accizelor), dar si al
mentinerii presiunilor din partea cererii agregate.
Literature review
Anghel (2015) a analizat rolul creditului în economie. Anghel și
Anghelache (2018) au realizat un studiu referitor la portofoliul de credite.
Anghelache și Bodo au analizat aspectele generale ale gestionării riscului de
credit (2018). O temă similară este studiată și de Anghel, Popescu, Sfetcu și
Mirea (2018). Anghelache, Anghel, Soare și Badiu (2016) au abordat aspecte
privind performanţa financiară a creditului și debitorului. Anghelache (2010)
a analizat principalele modele de măsurare a performanţelor și riscurilor
financiare. Anghelache, Dumbravă și Sfetcu (2009) au prezentat elemente ale
managementului riscurilor bancare. Cipovová și Dlasková (2016) au efectuat
o analiză comparativă a diferitelor metode de gestionare a riscului de credit.
Gasha și colab. (2009) au prezentat ultimele evoluții din domeniul modelării
riscului de credit. Gavalas și Syriopoulos (2014), precum și Goyal (2005) au
tratat aspecte ale riscurilor bancare. Hakens și Schnabel (2010) au cercetat
implicațiile transferului riscului de credit. Miller (2014) s-a referit la rolul
managementului riscului. Mirzaei, Moore și Liu (2013) au încercat să identifice
dacă structura pieței are influență asupra rentabilității și stabilității băncilor.
Norden și Kampen (2015) a studiat dinamica creditului comercial. Pasiouras
și Kosmidou (2007) au studiat factorii care influențează rentabilitatea băncilor
din Uniunea Europeană.

• Evolutia creditului bancar
In anul 2010 sistemul bancar era compus din 42 de institutii; ponderea
capitalului majoritar privat se ridica la 94,6 la suta, iar cea a capitalului strain
era 68 la suta (cu 1,7 puncte procentuale peste nivelul inregistrat la sfarsitul
anului anterior).
Procesul de capitalizare a sistemului bancar a continuat si in perioada
analizata prin finalizarea ultimei etape de majorare graduala a limitei minime a
capitalului social si a fondurilor proprii, prevazuta prin Normele nr. 11/2008 (
de la 320 miliarde lei la 370 miliarde lei pana la 31 mai 2018). In acest context,
la finele lunii iunie 2010, nivelul de capitalizare era superior celui înregistrat
în decembrie 2018 cu 8,6 ia sută în termeni nominali.

După primele şase luni ale anului 2017, valoarea activului bilantier
agregat net se majorase în termeni reali cu 12,2 la sută (până Ia 703.555,8
miliarde RON), dinamică susţinută de continuarea intensificării activităţii de
creditare a clientelei nebancare (+12,2 la sută, chiar dacă într-un ritm mai redus
decât cel consemnat în a doua parte a anului 2017) şi de creşterea plasamentelor
interbancare (+7,2 la sută, ca urmare a menţinerii la un nivel ridicat a dobânzii
la depozitele atrase de BNR). In sens contrar a acţionat scăderea volumului
de operaţiuni cu titluri de stat cu 3,1 la sută în luna iunie faţă de decembrie
2018, pe fondul diminuării alractivităţii acestui gen de plasamente. In ceea ce
priveşte gradul de concentrare a activelor bancare la nivelul primelor cinci
instituţii financiare (BCR, BRD, Raiffeisen Bank, CEC şi Banc Post), acesta
s-a redus comparativ cu sfârşitul anului 2017 cu 0,5 puncte procentuale, până
la un nivel de 61,2 la suta.
Consolidarea procesului de creditare a economiei este reflectată şi
de datele furnizate de Centrala Riscurilor Bancare, conform ca rom volumul
creditelor şi angajamentelor asumate de sistemul bancar a crescut în iunie
2018 cu 34,5 la sută în termeni reali faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior
şi cu 17,3 la sută faţă de decembrie 2017. Cu toate că cele mai multe resurse
financiare au fost îndreptate în continuare către sectorul industriei, ponderea
acestora în totalul creditelor şi angajamentelor asumate de sistemul bancar
se află pe un trend descendent (39,4 la sută în iunie, faţă de 42,3 la sută în
decembrie 2017 şi 45,9 la sută în iunie 2017), sectoarele care au avut de câştigat
de pe urma acestei evoluţii fiind cel al serviciilor şi al activităţilor financiare
(situaţie justificată de importanţa crescândă a acestora în economie).
Conduita prudentă a politicii monetare {rata dobânzii de intervenţie a
fost menţinută Ia un nivel de 21,25 la sută de Ia sfârşitul anului anterior (nivel
care a fost stabilit în noiembrie 2017, după trei ajustări crescătoare succesive, pe
fondul îngrijorării privind majorarea deficitului de cont curent, apreciindu-se
că o mare parte a dezechilibrului extern este potenţat de creşterea cererii interne
într-un ritm superior capacităţii de producţie, fenomen susţinut în principal
de creditul de consum) până în luna iunie 2018, când s-a decis diminuarea
acesteia cu 0,5 puncte procentuale} a temperat evoluţia componentei în Iei a
creditului neguvernamental, care în intervalul ianuarie-iunie 2018 a crescut
în termeni reali cu 93 la sută, comparativ cu 24,7 ia sutei în aceeaşi perioadă
a anului precedent şi cu 12,4 la sută în semestrul II 2017. Aprecierea reală
a leului faţă de principalele devize, precum şi dobânzile mult mai mici la
creditele în valută au condus însă la accelerarea dinamicii împrumuturilor în
euro şi dolari, a căror expansiune a depăşit ritmul de creştere înregistrat de
creditele şi angajamentele în lei (+27,9 la sută la euro şi +12,2 la sută la dolari
în iunie faţă de decembrie 2017).

In anul 2017 volumul total al creditelor este de 1.377.714 mld. RON
cu 288.824 mld. RON mai mult fata de anul 2016. Ponderea creditelor in PIB
a crescut la 15,9% cu 4.1% mai mult fata de anul 2016. Volumul creditelor
acordate companiilor a reprezentat 11.9 % din PIB la sfârşitul anului, iar
creditele acordate populaţiei 4% din PIB. In ceea ce priveşte structura
creditului acordat populaţiei creditele imobiliare si ipotecare au volum
aproximativ 20.000 mld., iar creditele de consum 58.000 mld. RON. Se
observa ca ponderea creditelor de consum în total credite este de peste 75%.
Se observa si o creştere aproape dubla a creditelor acordate in euro fata de
anul anterior.
Creditul neguvernamental in 2018 a crescut cu 26% fata de 2017.
Volumul total al creditelor a fost de 4.293.973.15 mld. RON. Procentual in
PIB a reprezentat 17,5%o. Creditele in valuta au crescut cu 38,5% fata de
anul 2017, iar cele in lei cu 11,1% (creditul neguvernamental). Creditele
acordate companiilor au crescut de la 11,9% din PIB in 2017 la 12,5% din
PIB in 2018. Creditele acordate populaţiei au crescut cu 44.8% mai mult fata
de anul 2017. Creditele ipotecare si imobiliare au crescut cu 60,5% iar cele
de consum cu 39%. Un factor care a determinat creşterea creditului pentru
populaţie a fost o creştere a salariului cu 11,2% fata de decembrie 2017. Fata
de anul 2017 se observa o creştere a creditelor pe termen mediu cu 37,2%,
termen lung 61,1%, iar pe termen scurt de doar 9,2%. Se confirma in acest
fel procesul de consolidare pe termen mediu si lung a surselor de creditare
ale băncilor comerciale. Tot in anul 2018 se urmăreşte menţinerea stabilităţii
macroeconomice si a sustenabilitatii finanţării deficitului programat.
• Dinamica si structura creditului neguvernamental pe monede

Anul 2016 cu o pondere in P1B de 19,2%. Volumul creditului a
crescut cu 331.450.806 mld. RON fata de anul 2018. Creşterea creditului
neguvernamental a fost cu 28,6%, mai temperata fata de anul 2018. La
creditele in valuta se observa ca acestea au crescut aproximativ cu 10.000
u.m. in fiecare luna.
Activitatea de creditare din 2017 a depăşit estimările, datorită
performanţelor economice şi a consumului încă robust, înregistrându-se
creşteri semnificative ale împrumuturilor în moneda naţională. Volumul total
al creditelor in lei si valuta a fost de 922.589.040,06 mld. RON. Creditul
guvernamental net a înregistrat în luna octombrie a.c. un sold creditor de
21.415 milioane RON faţă de un sold creditor de 11.530 milioane RON în
luna septembrie 2017. La baza acestei evoluţii stau, în principal, doi factori:
creşterea contului de disponibilităţi în valută al Ministerului finanţelor Publice
deschis la Banca Naţională (+ 7.895,1 milioane RON), ca urmare a intrărilor

provenite din privatizarea Băncii Comerciale Române; majorarea soldului
Contului General al Trezoreriei Statului (+1.907,9 milioane RON), consecinţă
a încasării impozitelor trimestriale.
Creşterea împrumuturilor acordate instituţiilor financiare nonbancare
a rămas robustă în 2017, în pofida unor încetiniri ale ritmului de creştere,
ea urmare a recentei înăspriri a legislaţiei referitoare la sistemul financiar
nonbancar. în lipsa deficituluii bugetar, împrumuturile guvernamentale
au scăzut semnificativ, în vreme ce rezervele de stat au rămas constant pe
surplus. Ponderea creditului acordat gospodăriilor populaţiei in total credit
neguvernamental la sfârsitul lunii martie a fost de 44%. Creditele acordate
societăţilor comerciale in luna martie 2006 au fost cu 11 mld. RON mai mari
fata de martie 2017.
Câteva premise :
- In perioada 2015-2017, in România, creditarea a crescut in medie cu
25% pe an;
- In anul 2017, împrumuturile pe segmentul retail in Europa Centrala
si de Est a sporit cu o medie anuala de 31%. Cea mai mare creştere a fost
observata in Rusia, unde acest sector a urcat cu 56%. In Europa Centrala si
de Est, volumul de credite pentru persoane fizice va avea o medie anuala de
creştere de 24%, in timp ce in zona euro, creşterea va fi de doar 6%.
- Astfel, se estima ca, pana in 2017, volumul ereditarii in România
sa crească in medie cu 25% pe an, o dinamica mai accentuata fiind aşteptata
la nivelul creditului acordat populaţiei. Creditul acordat populaţiei, desi va
creste in continuare, nu va avea totuşi aceasi intensitate pe care a inregistrat-o
pana acum.
- Ca urmare a creşterii ereditarii, este de aşteptat ca depozitele
provenite de la -clientela nonbancara sa crească de asemenea. Pentru perioada
2015-2017, depozitele populaţiei au avut o creştere medie anuala de 18%.
- Depozitele au crescut ca urmare a creşterii veniturilor, a
performantelor economice si a credibilităţii sistemului bancar roman. Pe
viitor se estimează o uşoara încetinire a acestei creşteri ca urmare a dezvoltării
produselor alternative.
Pe termen lung apreciem ca probabilă o repliere a cererii de finanţare
către creditul pentru investiţii imobiliare, deoarece: piaţa creditului de consum
se va apropia de saturaţie; veniturile disponibile ale cetăţenilor vor creşte;
oferta de bunuri imobiliare se va îmbunătăţi; preţurile de pe piaţa imobiliară
sunt relativ ridicate; piaţa creditului ipotecar se va dinamiza prin intensificarea
utilizării metodelor de finanţare de tipul emisiunii de obligaţiuni ipotecare şi al
securitizării creanţelor; au fost eliminate constrângerile de natură prudenţială
şi administrativă impuse asupra veniturilor solicitanţilor de credit (limitarea

gradului de îndatorare, limitarea creditării în valută); se manifestă o tendinţă
de îmbunătăţire a standardului de viață.
In februarie 2019, volumul total al creditelor a urcat la 77,094.9
milioane lei. Din acestea 22,644.9 milioane au fost acordate in Bucuresti.
Creditele acordate rezidentilor sunt majoritate cu o pondere de peste 99% iar
cele acordate nerezidentilor sunt in suma de 140,1 milioane lei.
• Elemente favorizante in expansiunea creditelor

Ponderea din PIB a economiilor populaţiei este mai mare decât cea a
creditelor (raport BNR). De asemenea, serviciul datoriei raportat la veniturile
nete incasate este inca sub nivelul european, dar in creştere rapida.
Mărirea salariilor in sectorul public a condus in anul 2017 la creşterea
creditului de consum si a gradului de îndatorare, in timp ce efectul introducerii
cotei unice a fost relativ neutru, se arata in Raportul asupra stabilităţii financiare
2017.
Reforma fiscala nu a condus la creşterea creditului de consum sau a
gradului de indatorare.
Potrivit BNR, introducerea cotei unice a dus la mărirea veniturilor
disponibile la nivel agregat, insa distribuţia creşterilor salariale nu a fost
uniforma, deoarece au fost favorizate persoanele cu venituri mari. Conform
băncii centrale, deficitul bugetar de anul trecut, mai redus fata de cel
programat, s-a datorat reducerii cheltuielilor guvernamentale, in condiţiile in
care ponderea veniturilor a rămas constanta in produsul intern brut. Dinamica
creditului neguvernamental a pus cea mai mare presiune asupra inflaţiei, dar a
avut consecinţe si asupra deficitului de cont curent.
Economiile populaţiei ca procent in PIB si in câştigurile anuale s-au
majorat in 2005, in ciuda creşterii foarte mari a consumului, ceea ce arata ca
satisfacerea consumului s-a făcut mai ales prin împrumuturi.
In acelaşi timp, economiile in banci ale populaţiei au avut o evoluţie
pozitiva. Ele au crescut atât ca pondere in PIB, cat si raportat la veniturile
nete.
Structura creditului diferă insa fata de tarile din zona euro. pentru ca in
România cea mai mare parte a serviciului datoriei provine din creditul de
consum, care se acorda pe termene mai scurte si cu dobânzi mai mari. Ori,
ritmul de creştere a împrumuturilor bancare ale populaţiei a depăşit ritmul
de creştere a veniturilor, tendinţa care s-a accentuat in cea de-a doua parte a
anului 2017, ceea ce poate afecta onorarea plaţilor scadente in cazul stagnării
sau scăderii veniturilor sau a creşterii dobânzilor bancare, mai ales la valuta.
Premisele macroeconomice care au influenţat creşterea creditelor
sunt: continuarea dezinflatiei; reducerea creditului guvernamental care are un

potenţial destabilizator asupra indatoririi excesive si prezintă un risc valutar;
creşterea masei monetare (sporirea depozitelor populaţiei, creşterea depozitelor
persoanelor juridice, majorarea surselor de creditare din împrumuturi externe.
Cele trei au determinat pentru banca resurse atrase pe care acestea a putut sa
letrimită pe piaţa creditului).
Factorii de influenta ai creşterii creditului pentru populaţie sunt:
accentuarea orientării băncilor către retail; reducerea ratelor dobânzilor la
creditele in lei si valuta; creşterea salariului real de la an la an.
Creşterea consumului s-a datorat in mare măsura majorării veniturilor,
survenita după 2002, dar si anticipării acestei majorări, pe fondul sporirii
gradului de optimism privind evoluţiile macroeconomice. O alta cauza
importanta a avut-o creşterea averii romanilor, mai ales datorita creşterii valorii
imobilelor (case, apartamente, terenuri) deţinute, care reprezintă aproximativ
90% din activele populaţiei, potrivit BNR. Astfel, averea neta a tuturor
romanilor, calculata ca diferenţa intre imobilele deţinute plus disponibilităţi
băneşti si datorii, a depăşit 600 miliarde lei (165 miliarde euro) in 2017, lucru
care a sporit capacitatea de îndatorare a populaţiei prin utilizarea imobilelor
drept garanţii.
Competiţia bancara din anii 2014-2017 a constituit unul din principalii
factori care a condus ia o imbunatatire a condiţiilor de ereditare, de la reduceri
de comisioane percepute de banca pana la scurtarea timpului de acordare a
creditului. Tot mai multe banei sunt hotărâte sa atace segmentul de retail si in
special piata creditului imobiliar/ipotecar.
• Piaţa creditelor ipotecare va atinge un nivel de 8 miliarde de euro

Piaţa creditelor ipotecare a crescut anual cu pana la 75 de procente.
Relaxarea condiţiilor de împrumut si creşterea veniturilor populaţiei vor
menţine aceasta tendinţa si pe parcursul următoarelor luni, susţin analiştii
imobiliari, care cred ca piaţa ar putea atinge un nivel de 8 miliarde de euro.
Cu un ritm anual de creştere de pana la 75%, piaţa creditelor ipotecare
din România nu reprezintă decât 3,4% din Produsul Intern Brut. Nivelul este
extrem de mic tata de cel al statelor dczvolhUe din Europa, unde împrumuturile
pentru case au o pondere de 50% din PIB.
Potrivit studiilor de piaţa, doar 5% din bucuresteni pot obţine
imprumuturi de peste 100.000 de euro cu un grad de indatorare de 30%. Chiar
si asa, analiştii imobiliari sunt increzatori ca creditele ipotecare contractate in
tara noastră vor ajunge la 8 miliarde de euro. Băncile au început deja sa ofere
pachete adaptate nevoilor populaţiei, dar mai ales puterii lor de indatorare.
De si unele dintre ele au renunţat la avansul de 25%, putini sunt cei care se
califica.

Printre soluţiile analizate in prezent se număra creditele de 50-60 de
ani si acordarea unui grad de indatorare de pana la 70% din venituri. Chiar
daca băncile incearca sa fie mai flexibile, mulţi dezvoltatori mai tin inca la
avansul de minim 10% din valoarea imobilului. Cel mai adesea ei solicita
o plata etapizata a locuinţei, tocmai pentru a-si asigura un flux continuu al
veniturilor. Relaxarea condiţiilor de creditare i-a făcut si pe dezvoltatorii
imobiliari sa îsi regandesca ofertele. Ei au introdus sisteme de plaţi in rate
lunare ori trimestriale, au început sa acorde discounturi consistcnente la
achiziţie ori diferite pachete de finisaje la preturi promotionale. De asemenea,
mulţi developeri au încheiat acorduri cu banei finanţatoare pentru a uşura
procesul de achiziţie al clienţilor lor.
Potrivit consultanţilor Coldwell Banker, perspectivele pentru viitorii
cumpărători de locuinţe sunt bune, si asta pentru ca le va fi mai uşor sa găsească
imobile care sa se încadreze in bugetele lor.
In plus, obligaţiunile ipotecare vor crea oportunitatea diversificării
produselor de credit ipotecar si chiar îmbunătăţirea lor. Astfel, acum media
dobânzilor ipotecare pe total sistem bancar este de 9,5% pentru creditele in
dolari si euro. Pe partea imobiliara se aşteaptă noi creşteri de preturi. Pe de
alta parte insa, acest procent de creştere ar putea fi mai mare, deoarece exista
cei doi factori de presiune enumeraţi mai sus: majorarea cererii de credite
ipotecare si liberalizarea contului de capital, care va aduce un surplus de valuta
in piaţa. In ultima perioada, piaţa creditului s-a modificat substanţial, atât pe
partea cererii de creditare, cat si pe partea ofertei. Pe de o parte, restructurarea
economiei si creşterea veniturilor populaţiei provoacă o creştere a acesteia, in
timp ce restructurarea băncilor si creşterea concurentei duc la o expansiune a
ofertei de creditare.
Ritmul de creştere a creditului, ca si orientarea lui spre finanţare in
valuta reprezintă o rendinta valabila nu doar pentru România, ci e prezenta
in majoritatea tarilor din Europa. Se observa ca băncile mari s-au orientat
cel mai puţin spre plasamentul in valuta. Preocuparea băncilor mici de a
rămâne pe piaţa si chiar de a-si creste cota Ie fac sa fie mult mai flexibile
si adaptate consumatorului final. Pe de alta parte, menţinerea unui excedent
de cerere interna accentuează presiunile inflaţioniste pe termen scurt. Rata in
care populaţia se indatoreaza depăşeşte rata de creştere a veniturilor acesteia,
ceea ce ar putea conduce, ui vntui, la creşterea mai accentuata a ratei de
default. Gradul de îndatorare a populaţiei, calculat ca pondere a creditelor
bancare acordate populaţiei in salariile nete anuale, a crescut simţitor. Pentru
a contracara eventualele dezechilibre macroeconomice s-au introdus norme
mult mai flexibile.

• Măsurile BNR de limitare a riscului de credit
Factorul esenţial de creştere a sectorului privat îl reprezintă privatizarea
băncilor din România. Odată cu angrenarea economiei romaneşti spre
economia de piaţa, unul dintre sectoarele căruia i s-a acordat prioritate a fost
si cel financiar-bancar in care a avut loc un proces de restructurare. Reforma
sectorului financiar bancar vizează organizarea interna si internaţionala si
relaţiile dinlre banei si agenţii economici, relaţiile dintre băncile comerciale.
Elaborarea strategiei fiecărei banei comerciale se poate face numai pe baza
unei riguroase evaluări interne care trebuie sa cuprindă gradul de capitalizare
si privatizare, nivelul resurselor, structurile funcţionale si organizatorice,
implicarea pe piaţa capitalului, pregătirea persoanlului conform unor viziuni
pe termen lung. Activitatea Bancara tinde si va capata in viitor în România
dimensiunile unei industrii bancare.
Datorita rolului vital pe care ii are creditul in susţinerea intreprinderilor
pentru depăşirea fazelor descendente ale evoluţiei economice a fost necesara
adoptarea unei legislaţii care sa reglementeze sistemul de creditare. Astfel, pentru
realizarea fund ici creditul de redistribuire a resurselor băneşti disponiblie a
fost adoptata Legea numărul 33/1991 privind activitatea bancara. Masurile
intreprinse de BNR care au ca scop modificarea unor parametri ai mecanismului
rezervelor minime obligatorii şi a normelor privind creditarea persoanelor
fizice nu urmăresc numai temperarea unor tendinţe generatoare de riscuri
pentru economia romaneasca şi sistemul bancar în ansamblu, dar şi asigurarea
unei expansiuni sănătoase şi sustenabile pe termen lung a creditului. Una dintre
condiţiile interne care influenţează dobânzile este rezerva minima obligatorie
depusa la BNR, ea reprezentând 40 la suta din depozitele în valuta atrase de
banci si 20 la suta din depozitele în lei.
Banca centrală a emis o serie de norme prudenţiale privind creditul de
consum (Normele nr. A5/2009 privind limitarea riscului de credit la creditul
de consum), care au intrat în vigoare Ia începutul lunii februarie 2009, acestea
fiind întărite de măsura luată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
prin care se stabileau plafoane de expunere mult mai restrictive pentru
asigurarea riscului de ncrambursare asumat de bănci (Prin asigurarea riscului
de ncrambursare, băncile puteau acorda credite de consum fără girant şi iară
avans, poliţa de asigurare fiind considerată drept garanţie
Exista patru moduri prin care Banca Naţionala vrea sa facă
împrumuturile in valuta oferite de băncile comerciale mai dificile sau mai
scumpe si astfel, prin contrast, împrumuturile in RON sa devină mai atractive:
prin modificarea metodologiei de evaluare a riscului de creditare la acordarea
împrumutului; prin impunerea unei limite stricte a sumei pe care o banca o poate
acorda ca imprumut in valuta fata de propriile sale rezerve; prin schimbarea

regulilor de verificare a solvabilităţii băncilor - rata activelor băncilor
(rezervele proprii ale băncilor) fata de obligaţii (de exemplu, împrumuturi in
valuta luate de la băncile etraine); prin creşterea rezervelor minime (cantitatea
de valuta deţinuta de băncile private trebuie ţinuta la Banca Naţionala la rate
ale dobanzii foarte scazute). Aceste masuri restrictive ale creditarii in valuta
ar putea fi modificate atunci când rata inflaţiei va scădea.
Consiliul de Administraţie a decis, modificarea normelor privind
limitarea riscului de credit pentru împrumuturile persoanelor fizice. Conform
art. 11 din noile norme de creditare ale BNR:
1) La evaluarea bonităţii solicitantului se va avea in vedere ca
angajamentele totale de plata lunare, respectiv principalul si dobânda, ale
solicitantului si ale familiei acestuia, decurgând din contractul de credit,
precum si din alte contracte de aceeaşi natura,cum ar fi alte contracte de credit,
contracte de leasing, contracte de cumpărare de bunuri in rate, indiferent de
creditor, sa reprezinte cel mult 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului
si, după caz, ale familiei acestuia;
2) In plus fata de condiţia anterioară, la acordarea creditelor trebuie
respectate următoarele limite: angajamentele de plata lunare, respectiv
principalul si dobânda,decurgând din credite de consum, precum si din alte
contracte de aceeaşi natura, indiferent de creditor, nu vor depasi 30% din
veniturile nete ale solicitantului si familiei acestuia; angajamentele de plata
lunare, respectiv principalul si dobânda, decurgând din credite pentru investiţii
imobiliare, precum si din alte contracte de aceeaşi natura, indiferent de creditor,
nu vor depasi 35% din veniturile nete ale solicitantului si familiei acestuia;
3) Veniturile nete lunare vor fi calculate ca diferenţa intre veniturile
totale certe, cu caracter de continuitate, ajustate prin aplicarea unor coeficienţi si
angajamentele de plata de alta natura decât cele decurgând din contracte de credit.
4) Toate angajamentele de plata vor fi evidenţiate in declaraţia anexa.
Rata inflaţiei a coborât la mai puţin de 5%, ca urmare a conduitei
restrictive a politicilor monetare si fiscale si diminuării dinamicii preturilor
administrate. Consolidarea unei inflaţii medii sub 5% pe an necesita insa
eforturi economice si financiare susţinute de-a lungul perioade mai îndelungate.
Perspectivele pe termen scurt sunt de continuare a procesului
dezinflationist. Perpetuarea excedentului de cerere pe fondul unor ritmuri
inalte de creştere a investiţiilor si consumului - susţinute inclusiv prin
politicile bugetare si de venituri -face necesara menţinerea unor condiţii
monetare restrictive.
La sfârşitul anului 2016, BNR a raportat o rata de inflaţie de 4,8%, iar
pentru 2017 - 3,8%, cu o abatere de +/- 1 punct procentual si pentru anul 2018
de 3,5%.

In esenţă, aceste reglementări stipulează că totalul angajamentelor de
plată lunare - respectiv rata creditului şi dobânda aferentă tuturor tipurilor
de contracte de credit, precum şi altor contracte de aceeaşi natură, cum ar
ti cele de leasing, ori de cumpărare de bunuri în rate - nu poate depăşi un
plafon maxim de 30 la sută din veniturile nete lunare ale solicitantului de
credit şi, după caz, al familiei acestuia. De asemenea, angajamentele de plată
lunare decurgând din credite imobiliare, indiferent de creditor, nu pot depăşi
35 la sută din veniturile nete lunare ale solicitantului de credit si, după caz, ale
familiei acestuia.
Pentru a spori eficienţa măsurilor de limitare a riscului de credit pentru
persoanele fizice şi în concordanţă cu memorandumul de politici economice
convenit cu Fondul Monetar International, executivul şi Banca Naţională au
elaborat un act normativ care să stabilească standarde minime de autorizare,
reglementare si supraveghere pentru instituţiile financiare nebancare. Banca
Naţională va continua să monitorizeze cu atenţie evoluţiile economice şi
monetare astfel încât prin adecvarea instrumentelor sale să asigure menţinerea
conduitei prudente a politicii monetare în vederea atingerii ţintelor de inflaţie
pe termen mediu şi lung. Ascensiunea spectaculoasă a creditelor de consum,
preocuparea ca evoluţia creditului să lic echilibrată, armonioasă, Iară creşteri
bruşte urmate de scăderi spectaculoase, a determinat Banca Naţională a
României să ia măsuri - concretizate în noile norme privind condiţiile de
creditare ale persoanelor fizice. Acestea reprezintă un cumul de norme minime
de prudenţă.
Incepând cu anul 2017 s-a impus aplicarea reglementarilor Basel II
patru din cele 39 de banci din România au aplicat inca din 2016 reglementările
sitemului Basel II, restul au avut posibilitatea de a amâna adoptarea acestui
sistem pana la 1 ianuarie 2017. Reglementările Basel II au intrat in vigoare
de la inceputul anului 2017. România trebuie sa se adapteze cerinţelor Basel
II in perspectiva integrării in Uniunea Europeana (UE), pentru ca prevederile
acestui sistem au titlu de lege in UE. Conform Basel II, instituţiile de credit
din România, in care sunt incluse, atât băncile, cat si instituţiile financiare
nebancare (IFN), vor trebui sa isi adapteze capitalul la riscul pe care si-1
asuma atunci când acorda credite populaţiei si firmelor. Basel II foloseşte
un concept structurat pe trei criterii, menite sa asigure stabilitate financiara
sistemului bancar. Primul criteriu este cel al cerinţelor minime de capital,
care are ca scop îmbunătăţirea senzitivitatii riscului. Astfel, Basel II cere
calcularea capitalului unei banei astfel incat aceasta sa facă fata unui set de
trei componente majore ale riscului; riscul de creditare, cel operaţional si
acela al pieţelor. Fiecare dintre cele trei componente au cel puţin doua sau trei
moduri de evaluare, pe diferite nivele de sofisticare a riscului. Se considera

ca alte riscuri nu pot fi cuantificate. Acordul Basel I nu se referea decal parţial
la aceste riscuri. Astfel, in Basel I, riscul de creditare era tratat de o maniera
mai simpla, iar riscul de piaţa era evaluat post-factum. Riscul operaţional
nu era luat in considerare. Al doilea pilon, care se refera la supravegherea
sistemului, se ocupa de răspunsul organismelor de supraveghere si control
la riscul bancar, asa cum e descris de primul criteriu. Se presupune ca pune
la dispoziţia băncilor centrale mecanisme imbunatalite fata de cele oferite de
implementarea Basel I. In plus, oferă băncilor un cadru pentru a face fata altor
riscuri, de tipul celor privitoare la lichiditate, risc legislativ sau al mărcilor, asa
numitele riscuri reziduale. Disciplina bancara este al treilea pilon al acordului
Basel II si măreşte transparenta pieţei bancare, obligând băncile sa publice
informaţii mai numeroase. Scopul acestei masuri este de a da pieţei o mai
buna imagine a poziţiei unei banei in privinţa riscurilor pe care aceasta si le
asuma creditând.
Banca Naţională a României (BNR) a emis, la începutul anului 2016,
un regulament (Regulamentul nr. 3/12.03.2007) prin care au fost desfiinţate o
serie de măsuri restrictive impuse instituţiilor de creditare. Noul regulament
a abrogat reglementarea anterioara in materie si odată cu aceasta, o serie de
restricţii impuse băncilor, cum ar fi: eliminarea plafonului maxim creditare de
75% din valoarea imobilului pentru achiziţionarea căruia se solicita creditul
si/sau din valoarea devizului estimativ; eliminarea valorii minime a garanţiilor
pentru investiţii imobiliare (care era de 133% din valoarea creditului).
Drept urmare, Regulamentul nr. 3/12.03.2007 prevede ca
acordarea, garantarea şi derularea creditelor destinate persoanelor fizice să
se realizeze pe bază contractuală, în conformitate cu reglementările interne
ale împrumutătorilor (instituţii de credit, sucursale ale instituţiilor de credit,
instituţii financiare nebancare străine) precum si transmiterea riscului de credit
de la centrala băncii la băncile comerciale.
Concluzii
Din studiul efectuat și prezentat în acest articol se desprinde
concluzia că nevoia de resurse a societăților comerciale nu poate fi acoperit
în totalitate numai prin activitatea proprie și a resurselor proprii care pot fi
astfel direcționate. De aceea, creditul bancar reprezintă sursa principală
de completare a resurselor pentru orice societate comercială. De aceea,
la nivelul sistemului bancar există încă unele probleme în ceea ce privește
costul creditelor, dar tocmai de aceea trebuie avută în vedere posibilitatea de
întocmire a acestor credite, mai ales că uneori agenții economici pot apela la
credite externe în locul creditelor interne de care au dispus. În această ordine
de idei rezultă ca o concluzie finală că aceste credite bancare, utilizate cu

chibzuință și în condiții de realitate a pieței financiar-bancare din România,
reprezintă o sursă importantă de finanțare a activității societăților comerciale.
Bibliografie
1. Anghel, M.G. (2015). Analiză financiar-monetară, Editura Economică, Bucureşti
2. Anghel, M.G., Anghelache, C. (2018). Credit portfolio analysis model and the level
of provisions, Proceedings of the International Scientific Conference “Information
Society and Sustainable Development” – ISSD 2018, Vth Edition, April 27-28,
2018, Targu-Jiu, Academica Brâncuşi Publishing House, 201-204
3. Anghel, M.G., Popescu, A.M., Sfetcu, M., Mirea, M. (2018). Model of Credit Risk
Analysis and Management. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 29-38
4. Anghelache, C., Bodo, G. (2018). General Methods of Management the Credit
Risk. International Journal of Academic Research in Accounting, Finance and
Management Sciences, 8 (1), January 2018, 143-152
5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Soare, D.V., Badiu, A. (2016). Model Analysis
of the financial Performance of the Loan and the Borrower. Romanian Statistical
Review Supplement, 5, 50-56
6. Anghelache, C. (2010). Metode şi modele de măsurare a riscurilor şi performanţelor
financiar-bancare, Ediţia a II-a, Editura Artifex, Bucureşti
7. Anghelache, C., Dumbravă, M., Sfetcu, M. (2009). Gestiunea globală a riscurilor
bancare. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 147-150
8. Cipovová, E., Dlasková, G. (2016). Comparison of Different Methods of Credit
Risk Management of the Commercial Bank to Accelerate Lending Activities for
SME Segment. European Research Studies, 19 (4), 17-26
9. Gasha, J.G. et al. (2009). Recent Advances in Credit Risk Modeling, International
Monetary Fund in IMF Working Papers
10. Gavalas, D., Syriopoulos T. (2014) Bank Credit Risk Management and Rating
Migration Analysis on the Business Cycle. International Journal of Financial
Studies, 2 (1), 122-143
11. Goyal, V. (2005). Market discipline of bank risk: Evidence from subordinated
debt contracts. Journal of Financial Intermediation, 14 (3), 318-350
12. Hakens, H., Schnabel, I. (2010). Credit Risk Transfer and Bank Competition.
Journal of Financial Intermediation, 19 (3), 308-332
13. Miller, P.G. (2014). The Role of Risk Management and Compliance in Banking
Integration, New York University Law and Economics Working Paper, 2014-11, pp.
1-26
14. Mirzaei, A., Moore, T., Liu, G. (2013). Does market structure matter on banks’
profitability and stability? Emerging vs. advanced economies. Journal of Banking
& Finance, 37 (8), 2920-2937
15. Norden, L., van Kampen, S. (2015). The Dynamics of Trade Credit and Bank
Debt in SME Finance: International Evidence, in: Angus Moore & John Simon
(ed.) Small Business Conditions and Finance, Reserve Bank of Australia, 149-
173
16. Pasiouras, F., Kosmidou, K. (2007). Factors influencing the profitability of
domestic and foreign commercial banks in the European Union. Research in
International Business and Finance, 21 (2), 222-237
17. www.bnro.ro – site-ul oficial al Băncii Naționale a României

BANKING CREDIT, INSTRUMENT FOR
FINANCING OF COMMERCIAL COMPANIES
Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA (florin.lilea@gmail.com)
Doina AVRAM Ph.D Student (doina.avram@gmail.com)
Alexandru BADIU PhD Student (badiu@transferrapid.com)
Doina BUREA PhD Student (doina.burea@yahoo.com)
Abstract
The problem of financing companies is one of the highest importance for
any economic agent. Without the existence of certain sources of financing, the
trading company cannot implement the activity plan it wanted. From this point
of view the own sources are not always sufficient and therefore to complete the
sources of income the commercial company has to resort to bank loans very often.
Bank credit becomes a reliable financing instrument for any trading company. Of
course, in the system of the financial-banking market it is difficult to find these
loans, which can fully ensure a correct financing and, therefore, most of the time,
it is resorted to other forms of association, cooperation or identification of other
sources in other than those to be considered when drawing up business plans.
Most of the time, a business plan that is based on co-operation with a bank is
one that can give results, but at the same time it should be kept in mind that
the commercial lending system is one that does not benefit for the moment in
Romania from the ones more favorable conditions, in the sense that the lending
interest rate is much higher than the interest that is paid for the savings and
reserves that the economic agents direct to the commercial banks.
Keywords: bank credit, financing, macroeconomic indicator,
capitalization, credit risk, non-bank customers, non-repayable loans
JEL Classification: G21, H81, M21
Introduction
In recent years, lending has grown throughout the Central and Eastern
European region, and rapid credit expansion is expected to continue in all
markets in the area, led by the retail segment, which Romania ranks third in
the region after Russia and Serbia (Unicredit group).
The analysis of the macroeconomic indicators reveals the maintenance
of the high rate of economic growth. However, the expansion of domestic

demand continues to significantly exceed the responsiveness of the supply. The
disinflation process was interrupted mainly as an effect of the shocks of the
nature of the offer (wide adjustments of the administered prices, fuel and excise
regime), but also of maintaining the pressures from the aggregate demand.
Literature review
Anghel (2015) analyzed the role of credit in the economy. Anghel
and Anghelache (2018) conducted a study on the loan portfolio. Anghelache
and Bodo analyzed the general aspects of credit risk management (2018). A
similar theme is also studied by Anghel, Popescu, Sfetcu and Mirea (2018).
Anghelache, Anghel, Soare and Badiu (2016) addressed aspects regarding the
financial performance of the loan and the debtor. Anghelache (2010) analyzed
the main models of financial performance and risk measurement. Anghelache,
Dumbravă and Sfetcu (2009) presented elements of bank risk management.
Cipovová and Dlasková (2016) performed a comparative analysis of the
different methods of credit risk management. Gasha et al. (2009) presented
the latest developments in the field of credit risk modeling. Gavalas and
Syriopoulos (2014) and Goyal (2005) dealt with banking risk issues. Hakens
and Schnabel (2010) investigated the implications of credit risk transfer.
Miller (2014) referred to the role of risk management. Mirzaei, Moore and
Liu (2013) tried to identify whether the market structure has an influence on
the profitability and stability of banks. Norden and Kampen (2015) studied the
dynamics of commercial credit. Pasiouras and Kosmidou (2007) studied the
factors that influence the profitability of banks in the European Union.

• Evolution of banking credit
In 2010, the banking system was composed of 42 institutions; the
share of private majority capital stands at 94.6 percent, and that of foreign
capital was 68 percent (by 1.7 percentage points above the level recorded at the
end of the previous year).
The process of capitalization of the banking system continued during
the period analyzed by the completion of the last stage of gradual increase of
the minimum limit of the share capital and own funds, provided by the Norms
no. 11/2008 (from 320 billion lei to 370 billion lei until 31 May 2018). In this
context, at the end of June 2010, the level of capitalization was higher than the
one registered in December 2018 by 8.6% in nominal terms.
After the first six months of 2017, the value of net aggregate balance
sheet assets had increased in real terms by 12.2% (up to RON 703.555.8
billion), a dynamic supported by the continued intensification of the non-bank

customer lending activity (+12.2 percent, even if at a lower rate than recorded
in the second half of 2017) and by the increase of interbank investments (+7.2
percent, as a result of maintaining a high interest rate on deposits attracted
by the NBR ). On the contrary, the volume of transactions with government
securities decreased by 3.1 percent in June compared to December 2018, against
the background of diminishing the attractiveness of this kind of investments.
Regarding the degree of concentration of banking assets at the level of the first
five financial institutions (BCR, BRD, Raiffeisen Bank, CEC and Banc Post),
it decreased by 0.5 percentage points compared to the end of 2017, to a level of
61.2 percent.
The consolidation of the lending process of the economy is also
reflected by the data provided by the Banking Risk Center, according to
which the volume of loans and commitments assumed by the banking system
increased in June 2018 by 34.5% in real terms compared to the same period
of the previous year and with 17.3 percent as of December 2017. Although
most financial resources have been directed to the industry sector, their share
in the total credits and commitments assumed by the banking system is on a
downward trend (39.4 percent one hundred in June, compared to 42.3 percent
in December 2017 and 45.9 percent in June 2017), the sectors that had to gain
from this evolution being that of services and financial activities (situation
justified by the increasing importance of them in the economy).
The prudent conduct of the monetary policy {the interest rate of
intervention was maintained at a level of 21.25% as of the end of the previous
year (level that was established in November 2017, after three successive
adjustments increasing, amid concerns about the increase of the deficit of
current account, considering that a large part of the external imbalance is
enhanced by the increase of the domestic demand at a rate higher than the
production capacity, phenomenon supported mainly by the consumer credit)
until June 2018, when it was decided to decrease it by 0 , 5 percentage points}
tempered the evolution of the non-governmental credit component in IE, which
in January-June 2018 increased in real terms by 93 percent, compared with
24.7 percent in the same period of the previous year and by 12.4 percent in
the second semester of 2017. The real appreciation of the lei against the main
currencies, as well as the much lower interest rates on loans in v however,
led to the acceleration of the dynamics of loans in euros and dollars, whose
expansion exceeded the growth rate recorded by loans and commitments in
lei (+ 27.9% in euros and + 12.2% in dollars in June compared to December
2017).
In 2017, the total volume of loans is RON 1,377,714 billion with RON
288,824 billion more than in 2016. The share of credits in GDP increased

to 15.9% with 4.1% more than in 2016. The volume of credits granted to
companies represented 11.9% of GDP at the end of the year, and loans granted
to the population 4% of GDP. Regarding the structure of the credit granted
to the population, the real estate and mortgage loans have a volume of about
20,000 billion, and the consumer loans of 58,000 billion RON. It is noted that
the share of consumer loans in total loans is over 75%. There is also an almost
double increase in loans granted in euros compared to the previous year.
The non-governmental loan in 2018 increased by 26% compared to
2017. The total volume of loans was RON 4,293,973.15 billion. Percentage
in GDP represented 17.5% o. Loans in foreign currency increased by 38.5%
compared to 2017, and those in lei by 11.1% (non-governmental credit). Loans
granted to companies increased from 11.9% of GDP in 2017 to 12.5% of GDP
in 2018. Loans granted to the population increased by 44.8% more than in
2017. Mortgages and real estate loans increased by 60.5 % and those with 39%.
One factor that determined the growth of the credit for the population was an
increase of the salary by 11.2% compared to December 2017. Compared to
the year 2017, an increase of the credits in the medium term with 37.2%,
long term 61.1% is observed , and in the short term only 9.2%. This confirms
the process of consolidating the medium and long term credit sources of
commercial banks. Also in 2018, the aim is to maintain the macroeconomic
stability and sustainability of the programmed deficit financing.
• Dynamics and structure of non-governmental credit, in currencies

The year 2016 with a share in P1B of 19.2%. The volume of credit
increased by RON 331,450,806 billion compared to 2018. The increase in
non-governmental credit was 28.6%, more temperate than in 2018. In foreign
currency loans it was observed that they increased approximately by 10,000
u.m. each month.
The lending activity of 2017 exceeded the estimates, due to the
economic performances and the still robust consumption, registering significant
increases of the loans in the national currency. The total volume of loans in
lei and currency was 922.589.040.06 billion RON. The net government credit
registered in October a.c. a credit balance of RON 21,415 million compared
to a credit balance of RON 11,530 million in September 2017. Two factors are
the basis of this evolution: (i) the increase in the foreign currency availability
account of the Ministry of Public Finance opened at the National Bank (+
RON 7,895.1 million), as a result of the inputs from the privatization of the
Romanian Commercial Bank; (ii) increase of the balance of the General
Account of the State Treasury (RON 1,907.9 million), as a consequence of the
collection of quarterly taxes.

The growth of loans granted to non-banking financial institutions
remained robust in 2017, despite some slowdowns, due to the recent tightening
of the legislation on the non-banking financial system. In the absence of
the budget deficit, government borrowing has dropped significantly, while
state reserves have remained steadily surplus. The share of credit granted to
households in total non-governmental credit at the end of March was 44%.
The loans granted to companies in March 2006 were 11 billion RON higher
than in March 2017.
Some premises
- In the period 2015-2017, in Romania, lending increased on average
by 25% per year;
- In 2017, loans on the retail segment in Central and Eastern Europe
increased by an annual average of 31%. The largest increase was observed
in Russia, where this sector rose by 56%. In Central and Eastern Europe, the
volume of loans for individuals will have an annual average growth of 24%,
while in the euro area, the growth will be only 6%.
- Thus, it is estimated that, by 2017, the volume of heredity in Romania
will increase on average by 25% per year, a more pronounced dynamic being
expected at the level of credit granted to the population. The credit granted
to the population, although it will continue to grow, will not have the same
intensity that it has registered so far.
- As a result of the increase in heredity, it is expected that deposits
from the non-bank clientele will also increase. For the period 2015-2017, the
population deposits had an average annual growth of 18%.
- Deposits increased as a result of increased revenues, economic
performance and the credibility of the Romanian banking system. In the
future, a slight slowdown of this growth is expected due to the development
of alternative products.
In the long term, we consider as probable a withdrawal of the
application for financing for credit for real estate investments, because: the
consumer credit market will approach saturation; the disposable income of
citizens will increase; the supply of real estate will improve; prices on the real
estate market are relatively high; the mortgage credit market will be energized
by intensifying the use of financing methods such as the issuance of mortgage
bonds and the securitization of debts; the prudential and administrative
constraints imposed on the incomes of the credit applicants were eliminated
(limiting the degree of indebtedness, limiting the credit in foreign currency);
there is a tendency to improve the standard of living.
In February 2019, the total volume of loans rose to 77,094.9 million
lei. Of these, 22,644.9 million were granted in Bucharest. The loans granted to

the residents are majority with a weight of over 99% and those granted to the
non-residents are in the amount of 140.1 million lei.
• Favorable elements in credit expansion

The share of GDP of population savings is higher than that of loans
(NBR report). Also, the debt service related to the net income collected is still
below the European level, but growing rapidly.
The increase of salaries in the public sector led in 2017 to the
increase of consumer credit and the degree of indebtedness, while the effect of
introducing the single share was relatively neutral, is shown in the Report on
financial stability 2017.
The fiscal reform did not lead to an increase in consumer credit or
indebtedness.
According to the NBR, the introduction of the single share has led to
an increase in disposable incomes at the aggregate level, but the distribution
of wage increases has not been uniform, as people with high incomes have
been favored. According to the central bank, the budget deficit last year, lower
than the programmed one, was due to the reduction of government spending,
given that the share of revenues remained constant in the gross domestic
product. The dynamics of non-governmental credit put the greatest pressure
on inflation, but it also had consequences on the current account deficit.
Population savings as a percentage of GDP and annual earnings
increased in 2005, despite the very large increase in consumption, which
shows that consumption satisfaction has been made mainly through loans.
At the same time, the bank savings of the population had a positive
evolution. They have increased both as a share of GDP and in relation to net
income.
However, the credit structure differs from the euro area countries.
because in
Romania most of the debt service comes from consumer credit, which
is granted on shorter terms and with higher interest rates. Or, the growth rate
of bank loans of the population has exceeded the rate of increase of incomes,
the tendency that was accentuated in the second part of 2017, which can affect
the honor of the late payments in case of stagnation or decrease of the incomes
or the increase of the interests. banking, especially in the currency.
The macroeconomic assumptions that have influenced the growth of
loans are: the continuation of disinflation; the reduction of the government
credit which has a destabilizing potential over excessive debt and presents a
currency risk; increase of the monetary mass (increase of population deposits,
increase of deposits of legal entities, increase of credit sources from external

loans. The three determined for the bank attracted resources that they could
limit on the credit market).
Factors influencing the growth of credit for the population are:
increasing the orientation of banks towards retail; reducing interest rates on
loans in lei and currency; increasing the real salary from year to year.
The increase in consumption was due in large part to the increase in
revenues, which occurred after 2002, but also to the anticipation of this increase,
amid the increase of optimism regarding macroeconomic developments.
Another important cause was the increase of the Romanians’ wealth, mainly
due to the increase of the value of the buildings (houses, apartments, lands)
held, which represents about 90% of the assets of the population, according to
the NBR. Thus, the net assets of all Romanians, calculated as the difference
between the real estate held plus cash and debt availability, exceeded 600
billion lei (165 billion euros) in 2017, which increased the debt capacity of the
population by using the buildings as collateral.
The banking competition from 2014-2017 was one of the main factors
that led to an improvement of the hereditary conditions, from reductions in
commissions received by the bank to the shortening of the time for granting
the credit. More and more money are determined to attack the retail segment
and especially the real estate / mortgage loan market.
• The mortgage market will reach a level of 8 billion euros

The mortgage market has grown annually by up to 75 percent.
Relaxing loan conditions and increasing population incomes will continue
this trend over the next few months, say real estate analysts, who believe the
market could reach a level of 8 billion euros.
With an annual growth rate of up to 75%, the Romanian mortgage
market represents only 3.4% of the Gross Domestic Product. The level is
extremely small compared to that of the developing countries of Europe,
where home loans account for 50% of GDP.
According to market studies, only 5% of Bucharest residents can
obtain loans over 100,000 euros with a debt ratio of 30%. Even so, real estate
analysts are confident that the mortgages contracted in our country will reach
8 billion euros. Banks have already started offering packages tailored to the
needs of the population, but especially their borrowing power. Although some
of them gave up the advance of 25%, few are the ones who qualify.
Among the solutions currently analyzed were loans of 50-60 years
and the granting of indebtedness up to 70% of revenues. Even though banks
are trying to be more flexible, many developers still hold at least 10% of the
value of the property. Most often they demand a phased payment of the house,

precisely to ensure a continuous flow of income. The relaxation of the lending
conditions also made the real estate developers rethink their offers. They
introduced payment systems in monthly or quarterly installments, began to
provide consistent discounts on the purchase or different finishing packages at
promotional prices. Also, many developers have entered into agreements with
the money lender to facilitate the process of acquiring their clients.
According to Coldwell Banker consultants, prospects for future
homebuyers are good, and that will make it easier for them to find real estate
that fits within their budgets.
In addition, mortgage bonds will create the opportunity to diversify
mortgage products and even improve them. Thus, now the average mortgage
interest per total banking system is 9.5% for loans in dollars and euros. On
the real estate side, new price increases are expected. On the other hand, this
growth rate could be higher, because there are the two pressure factors listed
above: the increase in the demand for mortgages and the liberalization of the
capital account, which will bring a surplus of currency to the market. Lately,
the credit market has changed substantially, both on the lending demand side
and on the supply side. On the one hand, the restructuring of the economy
and the increase of population incomes cause an increase of this, while the
restructuring of the banks and the increase of the competition lead to an
expansion of the loan offer.
The pace of credit growth, as well as its orientation towards foreign
currency financing, is a valid performance not only for Romania, but is present
in most countries in Europe. It was observed that large banks were least
oriented towards foreign currency placement. The concern of small banks to
remain on the market and even to increase their share make them much more
flexible and adapted to the final consumer. On the other hand, maintaining
a surplus of domestic demand exacerbates short-term inflationary pressures.
The rate at which the population is indebted exceeds the rate of growth of its
incomes, which could lead to a more pronounced increase in the default rate.
The indebtedness of the population, calculated as a share of the bank loans
granted to the population in the annual net salaries, has increased markedly. In
order to counteract any macroeconomic imbalances, more flexible rules have
been introduced.
• NBR measures to limit credit risk

The essential growth factor of the private sector is the privatization
of banks in Romania. With the Romanian economy being geared towards the
market economy, one of the sectors that was given priority was the financial-
banking one, in which a restructuring process took place. The reform of the

banking financial sector aims at the internal and international organization and
the relations between the money and the economic agents, the relations between
the commercial banks. The elaboration of the strategy of each commercial
money can be done only on the basis of a rigorous internal evaluation that
must include the degree of capitalization and privatization, the level of the
resources, the functional and organizational structures, the involvement on
the capital market, the training of the person according to long-term visions.
Banking activity tends and will acquire in the future in Romania the size of a
banking industry.
Due to the vital role that credit plays in supporting businesses in
overcoming the downward phases of economic evolution, it was necessary to
adopt legislation to regulate the lending system. Thus, for the realization of
the fund here the credit for the redistribution of the available money resources
was adopted Law number 33/1991 on banking activity. The measures taken
by the NBR that aim to modify some parameters of the mechanism of the
minimum reserves and the norms regarding the lending of individuals not only
aim to temper certain risk-generating trends for the Romanian economy and
the banking system as a whole, but also to ensure a healthy and sustainable
expansion on long term credit. One of the internal conditions that influence
the interests is the mandatory minimum reserve deposited with the NBR,
representing 40 percent of the deposits in foreign currency attracted by banks
and 20 percent of the deposits in lei.
The central bank issued a series of prudential rules regarding
consumer credit (Norms A5 / 2009 regarding the limitation of credit risk to
consumer credit), which entered into force at the beginning of February 2009,
these being reinforced by the measure taken by the Commission of Insurance
Supervision which set much more restrictive exposure ceilings to insure the
risk of overpayment assumed by banks (By insuring the risk of overpayment,
banks could grant consumer loans without guarantee and again, the insurance
policy being considered as a guarantee
There are four ways in which the National Bank wants to make the
foreign currency loans offered by the commercial banks more difficult or
expensive and thus, by contrast, the RON loans become more attractive: by
modifying the credit risk assessment methodology when granting the loan;
by imposing a strict limit on the amount that a bank can grant as a loan in
foreign currency against its own reserves; by changing the rules for checking
the solvency of banks - the rate of the banks ‘assets (the banks’ own reserves)
against the obligations (for example, foreign currency loans taken from the
foreign banks); by increasing minimum reserves (the amount of currency held
by private banks must be kept at the National Bank at very low interest rates).

These restrictive measures of currency lending could be changed when the
inflation rate goes down.
The Board of Directors has decided to amend the rules regarding the
limitation of the credit risk for the loans of the natural persons. New lending
rules of the NBR provide:
1) When assessing the applicant’s creditworthiness, it will be taken
into account that the total monthly payment commitments, respectively
the principal and interest, of the applicant and his family, arising from the
credit agreement, as well as from other contracts of the same nature, such as
other contracts credit, leasing contracts, contracts for the purchase of goods
in installments, irrespective of the lender, to represent at most 40% of the
monthly net income of the applicant and, as the case may be, of his family;
2) In addition to the previous condition, when granting loans
the following limits must be observed: monthly payment commitments,
respectively principal and interest, arising from consumer loans, as well as
from other contracts of the same nature, regardless of the creditor, will not
exceed 30 % of the net income of the applicant and his family; the monthly
payment commitments, respectively the principal and the interest, arising
from loans for real estate investments, as well as from other contracts of the
same nature, regardless of the creditor, will not exceed 35% of the net income
of the applicant and his family;
3) The monthly net income will be calculated as the difference between
the total incomes, with a continuity nature, adjusted by applying coefficients
and payment commitments of a different nature than those arising from credit
agreements.
4) All payment commitments will be highlighted in the attached
statement.
The inflation rate dropped to less than 5%, as a result of the restrictive
conduct of monetary and fiscal policies and the decrease in the dynamics of
administered prices. The consolidation of an average inflation below 5% per
year, however, requires sustained economic and financial efforts over longer
periods.
The short-term prospects are to continue the disinflationary process.
The perpetuation of the surplus of demand against the backdrop of high rates
of growth of investments and consumption - supported even by the budgetary
and income policies - makes it necessary to maintain restrictive monetary
conditions.
At the end of 2016, the NBR reported an inflation rate of 4.8%, and
for 2017 - 3.8%, with a deviation of +/- 1 percentage point and for 2018 of
3.5%.

In essence, these regulations stipulate that the total monthly payment
commitments - respectively the credit rate and the interest related to all types
of credit agreements, as well as to other contracts of the same nature, such
as leasing, or the purchase of goods in installments - do not it can exceed a
maximum of 30 percent of the monthly net income of the credit applicant and
his family, as the case may be. Also, monthly payment commitments arising
from real estate loans, regardless of the creditor, may not exceed 35 percent of
the monthly net income of the credit applicant and, as the case may be, of his
family.
To increase the efficiency of the measures to limit the credit risk for
individuals and in accordance with the memorandum of economic policies
agreed with the International Monetary Fund, the executive and the National
Bank have elaborated a normative act that establishes minimum standards of
authorization, regulation and supervision for the institutions. financial non-
banking. The National Bank will continue to closely monitor the economic
and monetary developments so that, by adapting its instruments, it will ensure
the prudent conduct of the monetary policy in order to achieve the medium
and long term inflation targets. The spectacular rise of consumer loans, the
concern that the credit evolution should be balanced, harmonious, And the
sudden increases followed by spectacular decreases, determined the National
Bank of Romania to take measures - materialized in the new rules regarding
the credit conditions of the natural persons. These are a combination of
minimum rules of prudence.
Starting with the year 2017 it was imposed the application of the Basel
II regulations four of the 39 banks in Romania have applied since 2016 the
regulations of the Basel II system, the rest had the possibility to postpone the
adoption of this system until January 1, 2017. The Basel II regulations entered
effective from the beginning of 2017. Romania has to adapt to the Basel II
requirements with a view to integration in the European Union (EU), because
the provisions of this system have the title of law in the EU. According to
Basel II, the credit institutions in Romania, which include both banks and non-
bank financial institutions (IFNs), will have to adapt their capital to the risk
they take when granting loans to the population and companies. Basel II uses
a concept structured on three criteria, meant to ensure financial stability of the
banking system. The first criterion is that of minimum capital requirements,
which aims to improve the sensitivity of the risk. Thus, Basel II requires
the calculation of the capital of a money so that it faces a set of three major
components of risk; credit risk, operational and market risk. Each of the three
components have at least two or three modes of assessment, on different levels
of risk sophistication. It is considered that other risks cannot be quantified.

The Basel I agreement did not refer in part to these risks. Thus, in Basel I,
the credit risk was treated in a simpler way, and the market risk was post-
factum evaluated. The operational risk was not taken into account. The second
pillar, which refers to the supervision of the system, deals with the response
of the supervisory and control bodies to the banking risk, as described by
the first criterion. It is supposed to provide central banks with improved
mechanisms compared to those offered by the Basel I. In addition, it offers
banks a framework to deal with other risks, such as those related to liquidity,
legislative risk or brands, so-called residual risks. . Banking discipline is the
third pillar of the Basel II agreement and increases the transparency of the
banking market, forcing banks to publish more information. The purpose of
this measure is to give the market a better picture of the position of a bank
regarding the risks it assumes by lending.
At the beginning of 2016, the National Bank of Romania (BNR)
issued a regulation (Regulation no. 3 / 12.03.2007) by which a series of
restrictive measures imposed on lending institutions were abolished. The new
regulation repealed the previous regulation on the subject and with it, a series
of restrictions imposed on banks, such as: the elimination of the maximum
credit ceiling of 75% of the value of the building for the purchase for which the
loan was requested and / or of the value of the estimated currency; elimination
of the minimum value of collateral for real estate investments (which was
133% of the credit value).
As a result, Regulation no. 3 / 12.03.2007 stipulates that the granting,
guaranteeing and carrying out of the credits destined to the natural persons to
be realized on a contractual basis, in accordance with the internal regulations
of the borrowers (credit institutions, branches of credit institutions, foreign
non-banking financial institutions) as well as the transmission of risk credit
from the central bank to commercial banks.
Conclusions
From the study carried out and presented in this article, it is concluded
that the need for resources of commercial companies can not be fully covered
only through their own activity and own resources that can thus be directed.
Therefore, bank credit is the main source of resources for any trading company.
That is why, at the level of the banking system, there are still some problems
regarding the cost of the loans, but that is why the possibility of drawing
up these loans must be considered, especially since sometimes the economic
agents can resort to external loans instead of the internal credits. willing.
In this order of ideas it comes as a final conclusion that these bank loans,
used deliberately and under conditions of reality of the financial-banking

market in Romania, represent an important source of financing the activity of
commercial companies.
References
1. Anghel, M.G. (2015). Analiză financiar-monetară, Editura Economică, Bucureşti
2. Anghel, M.G., Anghelache, C. (2018). Credit portfolio analysis model and the level
of provisions, Proceedings of the International Scientific Conference “Information
Society and Sustainable Development” – ISSD 2018, Vth Edition, April 27-28,
2018, Targu-Jiu, Academica Brâncuşi Publishing House, 201-204
3. Anghel, M.G., Popescu, A.M., Sfetcu, M., Mirea, M. (2018). Model of Credit Risk
Analysis and Management. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 29-38
4. Anghelache, C., Bodo, G. (2018). General Methods of Management the Credit
Risk. International Journal of Academic Research in Accounting, Finance and
Management Sciences, 8 (1), January 2018, 143-152
5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Soare, D.V., Badiu, A. (2016). Model Analysis
of the financial Performance of the Loan and the Borrower. Romanian Statistical
Review Supplement, 5, 50-56
6. Anghelache, C. (2010). Metode şi modele de măsurare a riscurilor şi performanţelor
financiar-bancare, Ediţia a II-a, Editura Artifex, Bucureşti
7. Anghelache, C., Dumbravă, M., Sfetcu, M. (2009). Gestiunea globală a riscurilor
bancare. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 147-150
8. Cipovová, E., Dlasková, G. (2016). Comparison of Different Methods of Credit
Risk Management of the Commercial Bank to Accelerate Lending Activities for
SME Segment. European Research Studies, 19 (4), 17-26
9. Gasha, J.G. et al. (2009). Recent Advances in Credit Risk Modeling, International
Monetary Fund in IMF Working Papers
10. Gavalas, D., Syriopoulos T. (2014) Bank Credit Risk Management and Rating
Migration Analysis on the Business Cycle. International Journal of Financial
Studies, 2 (1), 122-143
11. Goyal, V. (2005). Market discipline of bank risk: Evidence from subordinated
debt contracts. Journal of Financial Intermediation, 14 (3), 318-350
12. Hakens, H., Schnabel, I. (2010). Credit Risk Transfer and Bank Competition.
Journal of Financial Intermediation, 19 (3), 308-332
13. Miller, P.G. (2014). The Role of Risk Management and Compliance in Banking
Integration, New York University Law and Economics Working Paper, 2014-11, pp.
1-26
14. Mirzaei, A., Moore, T., Liu, G. (2013). Does market structure matter on banks’
profitability and stability? Emerging vs. advanced economies. Journal of Banking
& Finance, 37 (8), 2920-2937
15. Norden, L., van Kampen, S. (2015). The Dynamics of Trade Credit and Bank
Debt in SME Finance: International Evidence, in: Angus Moore & John Simon
(ed.) Small Business Conditions and Finance, Reserve Bank of Australia, 149-
173
16. Pasiouras, F., Kosmidou, K. (2007). Factors influencing the profitability of
domestic and foreign commercial banks in the European Union. Research in
International Business and Finance, 21 (2), 222-237
17. www.bnro.ro – site-ul oficial al Băncii Naționale a României

Impactul metodologiei folosite în prezicerea
riscului: varianţă-covarianţă vs. Simularea
istorică
Lector univ. dr. asociat Dumitru-Cristian OANEA (oanea.cristian@gmail.com)
Abstract
Scopul acestui articol este acela de a identifica diferența dintre aplicarea
metodei varianţei-covarianţei (utilizată de modelul RiskMetrics) și simulării istorice,
în cuantificarea riscului. Ca urmare a diferitelor ipoteze din spatele acestor modele,
ajungem la concluzia că riscul este mai corect sau mai puțin corect identificat.
Principalele ipoteze care influențează abilitatea modelelor analizate
de a cuantifica riscul sunt: maniera de estimare a factorului de importanță,
distribuția presupusă aferentă rentabilităților piețelor de capital analizate,
cât și cadrul metodologic folosit.
Keywords: RiskMetrics, factor de importanță, varianță-covarianță,
simulare istorică
Introducere
Literatura de specialitate a delimitat trei abordări de cuantificare a
Valorii Riscate şi anume: abordarea varianţă-covarianţă (avantaj = aplicarea
facilă; dezavantaj = ipoteza prestabilită privind distribuția setului de
rentabilități), simularea istorică și simularea Monte Carlo.
Pentru analizarea practică, vom utiliza valorile zilnice ale indicilor
bursieri aferenți piețelor de capital din Europa Centrală și de Est: BET
(România), BUX (Ungaria), PX (Cehia), SAX (Slovacia), SOFIX (Bulgaria)
și WIG (Polonia). Eșantionul este format din 6 piețe de capital din Europa
Centrală și de Est, fiind incluse doar acele țări care sunt membre ale Uniunii
Europene și din care România a importat mai mult de 1% din valoarea totală
a importurilor din perioada 2011-2013, conform datelor obținute de pe site-ul
oficial al Institutului Național de Statistică.
Metodologia cercetării, rezultate și discuții

Metoda varianță-covarianță
Vom pleca de la utilizarea metodologiei propusă de JP. Morgan în
estimarea riscului și anume modelul RiskMetrics, pe baza căreia am estimat 3
tipuri de modele, şi anume:

► RM1 – l = 00.94 și 2 tipuri de distribuţii pentru rentabilităţi:
distribuţia Normală (RiskMetrics-1994) şi distribuţia t-Student
(RiskMetrics-2006);
► RM2 – λ este estimat pe baza funcţiei de verificare a erorilor,
considerând 2 tipuri de distribuţii pentru rentabilităţi:
distribuţia Normală (RiskMetrics-1994) şi distribuţia t-Student
(RiskMetrics-2006);
► RM3 – λ este estimat pe baza funcţiei erorilor pătratice, considerând
2 tipuri de distribuţii pentru rentabilităţi: distribuţia Normală
(RiskMetrics-1994) şi distribuţia t-Student (RiskMetrics-2006);
O primă constatare privind maniera de influențare a modelului
matematic asupra estimărilor se referă la existența diferenţelor în estimarea
factorului de importanţă. Aceste diferenţe sunt prezentate în tabelul 1. Cu
ușurință putem observa cum ipoteza privind distribuția rentabilităților, cât
și pragul de încredere selectat influențează valoarea finală obținută pentru
factorul de importanță. Referitor la acest aspect, se observa o relație direct
proporțională între valoarea factorului de importanță estimat și gradul de
semnificație folosit.
Estimarea factorului de importanţă

+ ')

Tabel 1
4
4
!
G
G
1

5E OF/ OF/ ;#; OF/ ;#;H OF/ ;#; OF/ ;#; OF/ ;#;H OF/ ;#;
*)+ ;'B: ;'B8 ;'B< ;'IB ;'BH ;'B< ;'IB
*-. ;'BH ;'BH ;'B8 ;'B8 ;'BC ;'B8 ;'B8
(. ;'B; 89: ;'B; ;'IB ;'BH ;'B: ;'B;
12. ;'BJ ;'B8 898 8.9 ;'BH 892 898
1345. ;'B: ;'BH 8.8 8;: ;'BC 8./ 8;9
657 ;'B< ;'B8 ;'B8 ;'BH 89; 899 ;'BH
0 #-/," #
# #1 2

,
Legendă: Tabelul prezintă estimările facturului de importanţă pentru tot eşantionul. Valorile
scrise cu bold arată discrepanţe mai mari de 4% dintre cele două funcţii pe baza cărora am
estimat factorul de importanţă
Estimarea valorii factorului de importanță pe baza funcţiei erorilor

pătratice este prezentată în figura 1.

Estimarea factorului de importanţă pe baza funcţiei erorilor pătratice
Fig. 1

;'B8 ';; ;'BH
*)+ *-. (.
;'BC ;'B8 ;'B<
;'B: ;'B: ;'B;
;'B; ;'II ;'II
;'II ;'IC ;'IH

:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
';;
;'B8 ;'BI
12. 1345. 657
;'BI ;'B8
;'B:
;'BH ;'BC
;'II
;'B< ;'B:
;'B; ;'IC ;'B;

:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

5 67
#," #
Performanţa estimărilor Valorii Riscate pe baza modelului RM1
Tabel 2
Distribuție
Normală
Distribuție
t-Student

INDICE 10% 5% 1% 10% 5% 1%
Testul de acoperire necondiționată (Kupiec)
BET 0.57 2.40 6.76 6.87 5.62 1.72
BUX 0.13 0.27 0.05 8.89 1.90 0.03
PX 0.25 8.12 2.72 8.19 12.08 0.36
SAX 2.74 1.47 25.98 0.08 1.90 10.21
SOFIX 0.03 5.62 23.42 4.04 11.02 6.76
WIG 0.25
1.90 14.17 11.96 3.54 3.90

Perioada post-criză: 2010 – 2016
BET 7.58 0.59 17.01 0.06 0.29 5.73
BUX 1.07 0.29 7.80 5.65 2.50 0.48
PX 0.06 6.24 23.50 8.41 15.02 3.94
SAX 3.71 0.92 32.69 0.01 5.27 7.80
SOFIX 2.82 1.36 12.71 1.74 3.20 4.80
WIG 1.07 5.27 25.24 3.42 15.02 3.16
Testul de acoperire condiționată (Christoffersen)
BET 3.57 4.54 7.43 13.34 7.90 2.07
BUX 1.81 0.98 0.23 13.96 2.14 0.16
PX 2.69 9.66 4.59 9.57 13.87 3.41
SAX 4.78 1.66 27.76 1.05 2.15 11.08
SOFIX 4.14 6.66 27.77 10.17 12.00 11.37
WIG 2.69 6.25 15.26 17.89 6.75 4.40
BET 7.75 3.05 18.39 1.66 1.18 6.24
BUX 7.44 3.32 8.92 10.89 6.25 1.00
PX 4.50 12.25 26.42 15.69 21.71 4.61
SAX 10.01 2.48 32.79 8.81 8.59 8.17
SOFIX 6.69 11.67 29.98 3.06 11.35 7.98
WIG 11.60 15.57 27.97 9.53 25.08 6.84
Note: Valorile critice pentru c (21) sunt 2.706 (90%), 3.841 (95%) și 6.635 (99%). Valorile critice

pentru c ( 2 ) sunt 4.605 (90%), 5.991 (95%) și 9.210 (99%). Valorile cu bold indică faptul că
2
modelul e acceptat (probabilitatea de eșec este egală cu pragul de semnificație – α).

Tabel 3
Distribuție Normală Distribuție t-Student
INDICE 10% 5% 1% 10% 5% 1%
BET 0.78 4.18 6.76 8.19 5.62 0.36
BUX 0.06 0.03 0.05 6.25 2.94 0.05
PX 0.39 10.01 10.21 7.52 14.30 1.72
SAX 0.93 4.18 23.42 0.00 4.18 14.17
SOFIX 4.04 14.30 23.42 18.30 20.55 6.76
WIG 0.18 0.12 14.17 4.55 1.47 0.93

BET 5.08 1.21 10.13 0.01 0.05 5.73
BUX 1.62 0.10 5.73 7.16 2.19 0.84
PX 0.02 7.27 34.67 7.57 14.28 11.39
SAX 1.07 2.19 17.01 0.30 6.24 2.45
SOFIX 2.63 10.83 14.09 16.61 18.15 3.94
WIG 1.42 5.74 23.50 1.18 8.39 1.29

BET 7.89 5.61 7.43 13.70 6.66 0.59
BUX 3.11 0.19 0.23 9.26 3.66 0.23
PX 2.56 12.32 13.84 9.10 15.66 3.93
SAX 1.92 4.33 25.05 1.41 4.33 15.26
SOFIX 11.53 18.33 27.77 26.34 22.92 11.37
WIG 6.94 0.98 14.63 9.97 4.19 1.22

BET 5.33 1.88 10.39 0.47 0.81 6.24
BUX 7.61 6.95 6.71 13.26 7.69 1.41
PX 4.65 11.33 34.79 16.63 19.78 11.61
SAX 5.06 6.26 17.10 8.88 9.88 3.33
SOFIX 3.00 12.70 15.75 16.89 20.31 4.79
WIG 12.73 22.36 36.54 7.99 29.96 5.84
2
2
În final am verificat performanţa modelelor utilizate în estimare

respectiv RM1 (factorul de importanţă este 0,94), RM2 – factorul de importanţă
este estimat pe baza funcţiei de verificare a erorilor și RM3 – factorul de
importanţă este estimat pe baza funcţiei erorilor pătratice pentru fiecare indice
în parte.

Tabel 4
INDICE 10% 5% 1% 10% 5% 1%
BET 0.57 3.54 6.76 6.87 6.41 1.72
BUX 0.25 0.75 0.36 9.62 2.40 0.03
PX 1.29 11.02 5.25 8.19 14.30 0.05
SAX 2.29 1.47 23.42 0.48 1.90 14.17
SOFIX 0.06 7.24 28.63 7.52 9.05 6.76
WIG 0.01 1.08 12.13 10.37 4.18 2.72

BET 5.46 0.05 20.15 0.02 1.36 8.93
BUX 0.91 0.05 5.73 6.02 1.62 0.22
PX 0.73 7.82 34.67 16.02 15.02 10.13
SAX 4.03 0.73 20.15 0.01 3.20 6.73
SOFIX 0.06 3.20 20.15 6.39 6.24 4.80
WIG 0.51 5.27 27.04 4.31 15.02 3.94

BET 4.90 5.18 7.86 13.34 8.42 2.07
BUX 1.70 1.23 0.59 14.26 2.59 0.16
PX 3.42 13.07 6.57 9.01 16.82 0.23
SAX 4.09 1.66 25.05 1.19 2.15 15.26
SOFIX 4.51 9.01 32.13 18.59 10.38 11.37
WIG 4.88 6.30 12.71 14.61 7.06 3.14

BET 5.68 1.74 21.28 1.06 1.81 11.27
BUX 7.00 3.68 6.71 11.00 7.66 0.69
PX 3.54 11.66 36.52 20.23 16.90 11.40
SAX 10.10 2.18 20.21 8.27 5.76 7.17
SOFIX 2.31 9.54 30.15 7.34 13.93 7.98
WIG 11.06 11.86 29.57 8.71 21.71 7.36
2
Analizând rezultatele prezentate în tabelele 2, 3, și 4 constatăm că

că cele mai bune modele care reuşesc să capteze riscul sunt reprezenatate
de RM1 ( l = 0.94)
0 și RM2 (λ este estimat pe baza funcţiei de verificare a
erorilor).
Cele două modele sunt acceptate pentru peste 50% dintre indicii
analizați, atât în perioada crizei financiare (2008 – 2009), cât și în perioada
post-criză (2010 – 2016).

Metoda simulării istorice
Utilizând a doua metodă de estimare a riscului individual, și anume
simularea istorică, am estimat VaR pentru aceiași indici de piață analizați.
VaR pentru 2008 – 2016

Fig. 2

;9 ;9 I9
*)+ *-. (.
H9 H9 C9
;9 ;9 ;9
H9 H9 C9
) ) )

;9 ;9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
;9
;9 I9

*)+ *-. (.
H9 H9 C9
;9 ;9 ;9
H9 H9 C9
/LL /LL /LL

;9 ;9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

I9 I9 I9
12. 1345. 657
C9 C9 C9
;9 ;9 ;9
C9 C9 C9
) ) )

I9 I9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

I9 I9 I9
12. 1345. 6 57
C9 C9 C9
;9 ;9 ;9
C9 C9 C9

/LL /LL /LL
I9 I9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

5 ;2$;88@A;86=2$A>>4'2$A>94'2$A>84
5 ;2$;88@A;86=2$A>>4'2$A>94'2$A>84
Cu scopul evidențierii impactului pe care îl are dimensiunea

eșantionului de estimare, estimăm Valorea Riscată în două maniere: luând în
calcul toate valorile istorice disponibile, cât și pe baza folosirii unui eşantion
fix, cu ajutorul metodei rolling window. Rezultatele obținute pentru Valoarea
Riscată pot fi vizualizate în figura 2.

Performanţa estimărilor Valorii Riscate pe baza simulării istorice
Tabel 5
Eșantion complet Rolling window
INDICE 10% 5% 1% 10% 5% 1%
BET 68.14 82.35 31.36 68.14 77.73 25.98
BUX 48.54 48.33 8.42 48.54 46.44 12.13
PX 42.64 35.76 16.32 56.37 40.96 18.58
SAX 6.30 0.33 0.36 3.75 0.00 0.36
SOFIX 57.99 39.19 14.17 69.89 42.76 16.32
WIG 44.09 24.75 23.42 45.55 27.73 23.42

BET 64.73 53.93 10.90 87.23 45.64 13.29
BUX 16.92 13.63 3.19 40.23 33.32 4.28
PX 6.69 12.73 5.57 12.34 17.58 7.08
SAX 4.01 1.89 1.55 7.57 1.62 3.19
SOFIX 52.96 38.28 16.08 54.35 41.85 13.29
WIG 37.93 17.58 0.97 24.88 18.67 3.19

BET 73.52 87.81 37.49 74.57 82.78 33.30
BUX 51.67 54.11 9.32 53.28 52.70 12.71
PX 45.33 41.64 18.81 57.98 47.05 20.76
SAX 12.33 0.76 0.59 7.99 3.04 0.59
SOFIX 66.91 47.61 20.68 79.74 51.91 22.23
WIG 51.44 30.52 27.77 52.36 34.32 27.77

BET 66.57 54.30 10.94 91.52 45.81 13.32
BUX 26.25 22.90 3.34 55.85 39.03 4.40
PX 19.79 35.99 5.67 28.49 35.96 12.08
SAX 9.88 5.80 4.62 14.59 3.53 6.90
SOFIX 74.03 57.73 16.10 70.21 62.78 13.32
WIG 60.58 44.65 16.40 50.70 41.96 3.34
2
2
Eficienţa estimărilor este testată cu ajutorul celor două teste

bine cunoscute în literatura de specialitate, și anume: testul de acoperire
necondiţionată și testul de acoperire condiționată.
Rezultatele obținute sunt cumarizate în tabelul 5, pe baza cărora
putem vedea că Valoarea Riscată reuseşte să capteze mai bine riscul de pe
piaţa de capital, doar în cazul în care considerăm pragul de semnificaţie de
1%, și cu precădere pentru perioada post-criză.

Comparație metodologie varianță-covarianță și simularea istorică
Scopul acestui articol a fost cel de estimare a riscului individual
existent pe piața de capital, folosind în acest sens indicii piețelor de capital din
Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia și Ungaria, acestea fiind cele mai
imporante piețe de capital din Europa Centrală și de Est.
În momentul în care este aplicată metoda varianță-covarianță în
estimarea riscului, se poate observa că modelel sunt acceptate cu precădere în
cazul presupunerii unei distribuții t-Student a rentabilităților folosite, cât și a
pragului de 1% semnificație statistică, lucru ce poate fi observat în rezultatele
prezentate în tabelul 6.
Gradul de acceptare a modelelor estimate în cazul varianței-covarianței

Tabel 6
MODEL 10% 5% 1% 10% 5% 1%
RM1 83.3% 66.7% 33.3% 16.7% 50.0% 66.7%
RM2 83.3% 33.3% 16.7% 16.7% 33.3% 66.7%
RM3 100.0% 66.7% 33.3% 16.7% 33.3% 66.7%

RM1 50.0% 66.7% 0.0% 50.0% 50.0% 83.3%
RM2 83.3% 50.0% 16.7% 50.0% 33.3% 83.3%
RM3 66.7% 66.7% 16.7% 33.3% 50.0% 50.0%

RM1 83.3% 50.0% 50.0% 16.7% 33.3% 66.7%
RM2 50.0% 66.7% 33.3% 16.7% 50.0% 66.7%
RM3 66.7% 50.0% 50.0% 16.7% 33.3% 66.7%

RM1 16.7% 50.0% 16.7% 33.3% 16.7% 100.0%
RM2 16.7% 16.7% 16.7% 16.7% 16.7% 83.3%
RM3 33.3% 50.0% 16.7% 16.7% 33.3% 66.7%
În tabelul 7 sunt prezentate rezultatele testelor în cazul simulării

istorice. Pe baza acestor rezultate, este accentuată încă o dată importanţa pe
care o are alegerea pragului de semnificaţie statistică în estimarea riscului
pe pieţele de capital, deoarece singurele zone de performanță acceptabilă
a estimării istorice sunt reprezentate de alegerea unui prag de semnificație
statistic de 1%, indiferent de modalitatea de estimare: eșantion complet sau
rolling window.
Comparând tabelele 6 și 7 ajungem la concluzia că metodologia
varianță-covarianță este mai utilă în estimarea riscului pe piața de capital,
generând rezultate mai bune comparativ cu simularea istorică. În același

timp, investitorii trebuie să fie conștienți și de impactul pe care presupunerea
referitoare la distribuția rentabilităților, cât și selecția gradului de semnificație
îl au asupra corectitudinii estimării Valorii Riscate.
Gradul de acceptare a modelelor estimate în cazul simulării istorice

Tabel 7
Eșantion complet Rolling window
MODEL 10% 5% 1% 10% 5% 1%
Grad acceptare 0.0% 16.7% 16.7% 0.0% 16.7% 16.7%

Grad acceptare 0.0% 16.7% 66.7% 0.0% 16.7% 50.0%

Grad acceptare 0.0% 16.7% 16.7% 0.0% 16.7% 16.7%

Grad acceptare 0.0% 16.7% 50.0% 0.0% 16.7% 50.0%
Concluzii
Această cercetare are scopul de a identifica impactul principalelor
ipoteze matematice ale modelelor folosite în estimarea Valorii Riscate,
utilizând două principale modalități de estimare: abordarea varianță-covarianță
și simularea istorică. Am arătat impactul avut asupra rezultatelor estimării
a următoarelor principale ipoteze: pragul de semnificație ales, distribuția
presupusă a rentabilităților, modalitatea de estimare a factorului de importanță
în cadrul modelului RiskMetrics, cât și dimensiunea eșantionului selectat.
În acest sens, se poate observa că modelele sunt acceptate cu precădere
în cazul presupunerii unei distribuții t-Student a rentabilităților folosite, cât și
a pragului de 1% semnificație statistică.
O importanţă deosebită în estimare o are alegerea pragului de
semnificaţie statistică în estimarea riscului pe pieţele de capital, deoarece
singurele zone de performanță acceptabilă a estimării istorice sunt reprezentate
de alegerea unui prag de semnificație statistic de 1%.
În final se poate observa că metodologia varianță-covarianță este mai
utilă în estimarea riscului pe piața de capital, generând rezultate mai bune
comparativ cu simularea istorică.

Bibliografie
1. Anghelache, V. G.; Jakova, S.; Oanea, D. C., (2018). Politica fiscal-bugetară și
piața de capital, Editura Economică, ISBN 978-973-709-840-5, București.
no.2, 66-71.
Review, 39(4), 841-862.
cross-spectral methods. Econometrica: Journal of the Econometric Society, 424-
438.
10. Oanea, D. C.; Anghelache, V. G.; Zugravu, B. (2013), Econometric Model for
Risk Forecasting, Romanian Statistical Review, Supplement no.2, 123-127.
stable/1991374.

IMPACT OF USED METHODOLOGY IN RISK
PREDICTION: VARIANCE-COVARIANCE VS.
HISTORICAL SIMULATION
Associate lecturer Dumitru-Cristian OANEA PhD (oanea.cristian@gmail.com)
Abstract
The purpose of this article is to identify the difference between
applying the variance-covariance method (used by the RiskMetrics model)
and the historical simulation, in quantifying the risk. As a result of the different
assumptions behind these models, we conclude that the risk is more correctly
or less correctly identified.
The main analyzed hypotheses that influence the ability of the models
to quantify the risk are: the way of estimating the decay factor, the supposed
distribution of returns, as well as the methodological framework used.
Keywords: RiskMetrics, decay factor, variance-covariance, historical
simulation
Introduction
The economic literature has delimited three approaches to quantifying
Value at Risk, namely: the variance-covariance approach (advantage =
easy application; disadvantage = predetermined hypothesis regarding the
distribution of the set of returns), the historical simulation and the Monte
Carlo simulation.
For the practical analysis, we will use the daily values of the stock
exchange indices for the capital markets of Central and Eastern Europe: BET
(Romania), BUX (Hungary), PX (Czech Republic), SAX (Slovakia), SOFIX
(Bulgaria) and WIG (Poland). The sample consists of 6 capital markets from
Central and Eastern Europe, including only those countries that are members
of the European Union and from which Romania imported more than 1% of
the total value of imports from 2011-2013, according to the data, obtained
from the official website of the National Institute of Statistics.

Variance-covariance method
We will start from using the methodology proposed by JP. Morgan in
risk estimation, namely RiskMetrics model, based on which we estimated 3
types of models, namely:

►RM1 – l = 00.94 and 2 types of distribution for returns: Normal
distribution (RiskMetrics-1994) and t-Student distribution (RiskMetrics-2006);
► RM2 – λ is estimated based on error checking function, and 2
types of distribution for returns: Normal distribution (RiskMetrics-1994) and
t-Student distribution (RiskMetrics-2006);
► RM3 – λ is estimated based on square errors, and 2 types of
distribution for returns: Normal distribution (RiskMetrics-1994) and t-Student
distribution (RiskMetrics-2006);
A first finding concerns the manner of influence of a mathematical
model in the estimation can refer to the existence of differences in the
estimation of the decay factor. The differences are presented in table 1. Easelly
we can see that the hypothesize regarding the distribution of returns, and also
the selected level of confidence influence in the end the estimated value for
decay factor. In this respect, a direct proportional relationship is observed
between the decay factor value and selected level of confidence.
Decay factor estimation

+ ')

Table 1
4
4
!
G
G
1

5E OF/ OF/ ;#; OF/ ;#;H OF/ ;#; OF/ ;#; OF/ ;#;H OF/ ;#;
*)+ ;'B: ;'B8 ;'B< ;'IB ;'BH ;'B< ;'IB
*-. ;'BH ;'BH ;'B8 ;'B8 ;'BC ;'B8 ;'B8
(. ;'B; 89: ;'B; ;'IB ;'BH ;'B: ;'B;
12. ;'BJ ;'B8 898 8.9 ;'BH 892 898
1345. ;'B: ;'BH 8.8 8;: ;'BC 8./ 8;9
657 ;'B< ;'B8 ;'B8 ;'BH 89; 899 ;'BH
0 #-/," #
# #1 2

,
Legend: The table presents the estimates of the decay factor for the entire sample. Bold values
show discrepancies greater than 4% between the two functions based on which we made the
estimation
The estimation of decay factor value based on the function of the

square errors is presented in figure 1.

Estimation of the decay factor based on the function of the squared
errors
Fig. 1
;'B8 ';; ;'BH
*)+ *-. (.
;'BC ;'B8 ;'B<
;'B: ;'B: ;'B;
;'B; ;'II ;'II
;'II ;'IC ;'IH

:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
';;
;'B8 ;'BI
12. 1345. 657
;'BI ;'B8
;'B:
;'BH ;'BC
;'II
;'B< ;'B:
;'B; ;'IC ;'B;

:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

5 67
#," #
Performance of estimated Value at Risk based on the model RM1

Table 2

Normal
distribution
t-Student
distribution
Index10% 5% 1% 10% 5% 1%
The unconditional coverage
test (Kupiec)

BET 0.57
2.40 6.76 6.87 5.62 1.72
BUX 0.13 0.27 0.05 8.89 1.90 0.03
PX
0.25 8.12 2.72 8.19 12.08 0.36
SAX 1.47
2.74 25.98 0.08 1.90 10.21
SOFIX
0.03 5.62 23.42 4.04 11.02 6.76
WIG 1.90
0.25 14.17 11.96 3.54
3.90
Post-crisis period: 2010 – 2016
BET 7.58 0.59 17.01 0.06 0.29 5.73
BUX 1.07 0.29 7.80 5.65 2.50 0.48
PX 0.06 6.24 23.50 8.41 15.02 3.94
SAX 3.71 0.92 32.69 0.01 5.27 7.80
SOFIX 2.82 1.36 12.71 1.74 3.20 4.80
WIG 1.07 5.27 25.24 3.42 15.02 3.16
The conditional coverage test (Christoffersen)
BET 3.57 4.54 7.43 13.34 7.90 2.07
BUX 1.81 0.98 0.23 13.96 2.14 0.16
PX 2.69 9.66 4.59 9.57 13.87 3.41
SAX 4.78 1.66 27.76 1.05 2.15 11.08
SOFIX 4.14 6.66 27.77 10.17 12.00 11.37
WIG 2.69 6.25 15.26 17.89 6.75 4.40
BET 7.75 3.05 18.39 1.66 1.18 6.24
BUX 7.44 3.32 8.92 10.89 6.25 1.00
PX 4.50 12.25 26.42 15.69 21.71 4.61
SAX 10.01 2.48 32.79 8.81 8.59 8.17
SOFIX 6.69 11.67 29.98 3.06 11.35 7.98
WIG 11.60 15.57 27.97 9.53 25.08 6.84
Note: Critical values for c (21) are 2.706 (90%), 3.841 (95%) and 6.635 (99%). Critical values

for c ( 2 ) are 4.605 (90%), 5.991 (95%) and 9.210 (99%). Bold values indicate that the model is
2
accepted (the probability of failure is equal to the selected confidence level – α).

Table 3
Normal distribution t-Student distribution
Index 10% 5% 1% 10% 5% 1%
The unconditional coverage test (Kupiec)
BET 0.78 4.18 6.76 8.19 5.62 0.36
BUX 0.06 0.03 0.05 6.25 2.94 0.05
PX 0.39 10.01 10.21 7.52 14.30 1.72
SAX 0.93 4.18 23.42 0.00 4.18 14.17
SOFIX 4.04 14.30 23.42 18.30 20.55 6.76
WIG 0.18 0.12 14.17 4.55 1.47 0.93

BET 5.08 1.21 10.13 0.01 0.05 5.73
BUX 1.62 0.10 5.73 7.16 2.19 0.84
PX 0.02 7.27 34.67 7.57 14.28 11.39
SAX 1.07 2.19 17.01 0.30 6.24 2.45
SOFIX 2.63 10.83 14.09 16.61 18.15 3.94
WIG 1.42 5.74 23.50 1.18 8.39 1.29

BET 7.89 5.61 7.43 13.70 6.66 0.59
BUX 3.11 0.19 0.23 9.26 3.66 0.23
PX 2.56 12.32 13.84 9.10 15.66 3.93
SAX 1.92 4.33 25.05 1.41 4.33 15.26
SOFIX 11.53 18.33 27.77 26.34 22.92 11.37
WIG 6.94 0.98 14.63 9.97 4.19 1.22

BET 5.33 1.88 10.39 0.47 0.81 6.24
BUX 7.61 6.95 6.71 13.26 7.69 1.41
PX 4.65 11.33 34.79 16.63 19.78 11.61
SAX 5.06 6.26 17.10 8.88 9.88 3.33
SOFIX 3.00 12.70 15.75 16.89 20.31 4.79
WIG 12.73 22.36 36.54 7.99 29.96 5.84
2
2
Finally, we checked the performance of the models used in the

estimation respectively RM1 (decay factor is 0.94), RM2 - decay factor is
estimated based on the error checking function and RM3 - decay factor is
estimated based on the squared error function for each index.

Table 4
Index 10% 5% 1% 10% 5% 1%
BET 0.57 3.54 6.76 6.87 6.41 1.72
BUX 0.25 0.75 0.36 9.62 2.40 0.03
PX 1.29 11.02 5.25 8.19 14.30 0.05
SAX 2.29 1.47 23.42 0.48 1.90 14.17
SOFIX 0.06 7.24 28.63 7.52 9.05 6.76
WIG 0.01 1.08 12.13 10.37 4.18 2.72

BET 5.46 0.05 20.15 0.02 1.36 8.93
BUX 0.91 0.05 5.73 6.02 1.62 0.22
PX 0.73 7.82 34.67 16.02 15.02 10.13
SAX 4.03 0.73 20.15 0.01 3.20 6.73
SOFIX 0.06 3.20 20.15 6.39 6.24 4.80
WIG 0.51 5.27 27.04 4.31 15.02 3.94

BET 4.90 5.18 7.86 13.34 8.42 2.07
BUX 1.70 1.23 0.59 14.26 2.59 0.16
PX 3.42 13.07 6.57 9.01 16.82 0.23
SAX 4.09 1.66 25.05 1.19 2.15 15.26
SOFIX 4.51 9.01 32.13 18.59 10.38 11.37
WIG 4.88 6.30 12.71 14.61 7.06 3.14

BET 5.68 1.74 21.28 1.06 1.81 11.27
BUX 7.00 3.68 6.71 11.00 7.66 0.69
PX 3.54 11.66 36.52 20.23 16.90 11.40
SAX 10.10 2.18 20.21 8.27 5.76 7.17
SOFIX 2.31 9.54 30.15 7.34 13.93 7.98
WIG 11.06 11.86 29.57 8.71 21.71 7.36
2
Analyzing the results presented in tables 2, 3 and 4, we find that the

best models that manage to capture the risk are represented by RM1 ( l = 0.
0.94) and RM2 (λ is estimated based on the error checking function).
The two models are accepted for over 50% of the indexes analyzed,
both during the financial crisis (2008 - 2009) and in the post-crisis period
(2010 - 2016).
Historical simulation method

Using the second method of estimating individual risk, namely
historical simulation, we estimated VaR for the same market indices analyzed.

VaR for period 2008 – 2016
Fig. 2

;9 ;9 I9
*)+ *-. (.
H9 H9 C9
;9 ;9 ;9
H9 H9 C9
) ) )

;9 ;9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
;9
;9 I9

*)+ *-. (.
H9 H9 C9
;9 ;9 ;9
H9 H9 C9
/LL /LL /LL

;9 ;9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

I9 I9 I9
12. 1345. 657
C9 C9 C9
;9 ;9 ;9
C9 C9 C9
) ) )

I9 I9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

I9 I9 I9
12. 1345. 6 57
C9 C9 C9
;9 ;9 ;9
C9 C9 C9

/LL /LL /LL
I9 I9 I9
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8
:;;J
:;;I
:;;B
:;;
:;
:;:
:;<
:;C
:;H
:;8

5 ;2$;88@A;86=2$A>>4'2$A>94'2$A>84
5 ;2$;88@A;86=2$A>>4'2$A>94'2$A>84
In order to highlight the impact of the size of the estimation sample,

we estimate the Value at Risk in two ways: taking into account all available
historical values, and also based on the use of a fixed sample, using the rolling
window method. The results obtained for the Value at risk can be seen in
figure 2

Performance of estimated Value at Risk based on historical simulation
method
Table 5
Full sample Rolling window
Index 10% 5% 1% 10% 5% 1%
BET 68.14 82.35 31.36 68.14 77.73 25.98
BUX 48.54 48.33 8.42 48.54 46.44 12.13
PX 42.64 35.76 16.32 56.37 40.96 18.58
SAX 6.30 0.33 0.36 3.75 0.00 0.36
SOFIX 57.99 39.19 14.17 69.89 42.76 16.32
WIG 44.09 24.75 23.42 45.55 27.73 23.42

BET 64.73 53.93 10.90 87.23 45.64 13.29
BUX 16.92 13.63 3.19 40.23 33.32 4.28
PX 6.69 12.73 5.57 12.34 17.58 7.08
SAX 4.01 1.89 1.55 7.57 1.62 3.19
SOFIX 52.96 38.28 16.08 54.35 41.85 13.29
WIG 37.93 17.58 0.97 24.88 18.67 3.19

BET 73.52 87.81 37.49 74.57 82.78 33.30
BUX 51.67 54.11 9.32 53.28 52.70 12.71
PX 45.33 41.64 18.81 57.98 47.05 20.76
SAX 12.33 0.76 0.59 7.99 3.04 0.59
SOFIX 66.91 47.61 20.68 79.74 51.91 22.23
WIG 51.44 30.52 27.77 52.36 34.32 27.77

BET 66.57 54.30 10.94 91.52 45.81 13.32
BUX 26.25 22.90 3.34 55.85 39.03 4.40
PX 19.79 35.99 5.67 28.49 35.96 12.08
SAX 9.88 5.80 4.62 14.59 3.53 6.90
SOFIX 74.03 57.73 16.10 70.21 62.78 13.32
WIG 60.58 44.65 16.40 50.70 41.96 3.34
2
for c (22 ) are 4.605 (90%), 5.991 (95%) and 9.210 (99%). Bold values indicate that the model is
The efficiency of the estimates is tested using the two tests well known
in the economic literature, namely: the unconditional coverage test and the
conditional coverage test.
The results obtained are summarized in table 5, based on which we
can see that the Value at Risk manages to better capture the risk on the capital
market, only if we consider the confidence level of 1%, and especially for the
post-crisis period.

Comparison of variance-covariance methodology and historical
simulation
The purpose of this article was to estimate the individual risk existing
on the capital market, using for this purpose the indices of the capital markets
of Bulgaria, the Czech Republic, Poland, Romania, Slovakia and Hungary,
these being the most important capital markets in Central and Estern Europe.
When the variance-covariance method is applied in the risk estimation,
it can be observed that the models are mainly accepted in case of a t-Student
distribution of the returns, as well as of using 1% significance level, which can
be observed in the results presented in table 6.
The degree of acceptance of the variance-covariance models

Table 6
Model 10% 5% 1% 10% 5% 1%
RM1 83.3% 66.7% 33.3% 16.7% 50.0% 66.7%
RM2 83.3% 33.3% 16.7% 16.7% 33.3% 66.7%
RM3 100.0% 66.7% 33.3% 16.7% 33.3% 66.7%
RM1 50.0% 66.7% 0.0% 50.0% 50.0% 83.3%
RM2 83.3% 50.0% 16.7% 50.0% 33.3% 83.3%
RM3 66.7% 66.7% 16.7% 33.3% 50.0% 50.0%
RM1 83.3% 50.0% 50.0% 16.7% 33.3% 66.7%
RM2 50.0% 66.7% 33.3% 16.7% 50.0% 66.7%
RM3 66.7% 50.0% 50.0% 16.7% 33.3% 66.7%
RM1 16.7% 50.0% 16.7% 33.3% 16.7% 100.0%
RM2 16.7% 16.7% 16.7% 16.7% 16.7% 83.3%
RM3 33.3% 50.0% 16.7% 16.7% 33.3% 66.7%
Table 7 presents the test results in the case of historical simulation.

Based on these results, the importance of choosing the level of confidence
in risk estimation on capital markets is emphasized once again, as the only
acceptable performance areas of historical estimation are the choice of a
statistical significance threshold of 1%, regardless of the estimation method:
complete sample or rolling window.
Comparing tables 6 and 7 we conclude that the variance-covariance
methodology is more useful in estimating the risk on the capital market,
generating better results compared to the historical simulation. In the same
time, investors must also be aware of the impact that the assumption regarding
the distribution of returns, as well as the selection of the degree of significance
have on the correctness of estimating the Value at Risk.

The degree of acceptance of the historical simulation models
Table 7
Full sample Rolling window
Model 10% 5% 1% 10% 5% 1%
Degree of acceptance 0.0% 16.7% 16.7% 0.0% 16.7% 16.7%



Conclusions
This research aims to identify the impact of main mathematical
assumptions of the models used in the estimation of the Value at risk,
using two main estimation methods: the variance-covariance approach and
the historical simulation. We have shown the impact on the results of the
estimation of the following main hypotheses: the chosen confidence level, the
assumed distribution of the returns, the way of estimating the decay factor in
the RiskMetrics model, as well as the size of the selected sample.
In this regards, it can be observed that the models are accepted
especially in the case of the assumption of a t-Student distribution of the used
returns, as well as of the threshold of 1% statistical significance.
The choice of the statistical confidence level in the estimation of the
risk is of particular importance in the estimation, since the only acceptable
performance areas of the historical estimation are represented by the choice of
a statistical significance threshold of 1%.
Finally, it can be observed that the variance-covariance methodology
is more useful in estimating the risk on the capital market, generating better
results compared to the historical simulation.

References
1. Anghelache, V. G.; Jakova, S.; Oanea, D. C., (2018). Politica fiscal-bugetară și
piața de capital, Editura Economică, ISBN 978-973-709-840-5, București.
no.2, 66-71.
Review, 39(4), 841-862.
cross-spectral methods. Econometrica: Journal of the Econometric Society, 424-
438.
10. Oanea, D. C.; Anghelache, V. G.; Zugravu, B. (2013), Econometric Model for
Risk Forecasting, Romanian Statistical Review, Supplement no.2, 123-127.
stable/1991374.

Revista Romana Statistica Supliment 9 2019 0

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Romana Statistica Supliment 9 2019 0

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

SUMAR / CONTENTS 9/2019

ANALIZA STATISTICĂ A INCLUZIUNII FINANCIARE 3

METODE ŞI MODELE UTILIZATE ÎN MĂSURAREA PERFORMANŢELOR

CREDITUL BANCAR, INSTRUMENT DE FINANŢARE A SOCIETĂŢILOR

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 3

4 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 5

6 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

• Tendințe generale ale incluziunii ﬁnanciare

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 7

• Speciﬁcul incluziunii ﬁnanciare în Uniunea Europeană

Procentul populatiei nebancarizata in UE, la nivel de țară 2014 vs 2017

Sursa: Banca Mondială, Global Findex 2017

8 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

• Conținutul numerarului in societate

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 9

10 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Distribuția procentuală a tranzacțiilor în numerar, zona EURO

Sursa: Banca Centrală Europeană

• Motivele pentru care migranții preferă utilizarea numerarului sunt:

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 11

12 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 13

14 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 15

16 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Research methodology, data, results and discussions

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 17

18 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

• General trends of ﬁnancial inclusion

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 19

• Speciﬁcity of ﬁnancial inclusion in the European Union

Percentage of unbanked population in the EU,

Source: World Bank, Global Findex 2017

As can be seen from Figure 1, the situation of the unbanked population

20 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

• The content of cash in the society

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 21

22 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Source: European Central Bank

• The reasons why migrants prefer to use cash are:

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 23

24 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 25

26 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

Introducere și Literature Review

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 27

unde ka este inversa funcţiei distribuţiei normale - f -1 (a ) sau

Metodologia cercetării, rezultate și discuții

     / " 

Fie l - factorul de importanţă, unde l Î 0,1 iar varianţa este ( )

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 29

P( L(t ) K£ VaR) = 1 - a [10]

Interdependența pe piața de capital

30 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

;O    $" 6

Testarea metodologiilor folosite

unde, nij este numărul de observaţii care au valoarea i şi care sunt

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 31

Rata de creştere a PIB cumulat aferent țărilor analizate

Se știe că falimentul Lehman Brothers (15 septembrie 2008) este

32 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2019

/"

;O $" 6

G (

/"

1 1 0 2 1 [5]

are the coeﬃcients of the linear regression model,