Lex Papia Poppaea un roman a fost introdus în lege 9 AD să încurajeze şi să consolideze

căsătoria. It included provisions against adultery and celibacy and complemented and
supplemented Augustus ' Lex Julia de Maritandis Ordinibus of 18 BC and the Lex Iulia
de Adulteriis Coercendis of 17 BC . Este inclus prevederi împotriva adulterului şi
celibacy şi completată şi completările Augustus "Lege Julia de la Maritandis Ordinibus
din 18 î.Hr. şi Lex Iulia de la Adulteriis Coercendis din 17 î.Hr.. The lex was introduced
by the suffect consuls of that year, M. De lege a fost introdus de către suffect consulii din
acel an, M. Papius Mutilus and Q. Papius Mutilus şi Q. Poppaeus Secundus , although
they themselves were unmarried. Poppaeus secundă, deşi ei înşişi au fost necăsătorit.

Contents Cuprins
[hide]
 1 History 1 Istorie
 2 Provisions 2 Dispoziţii
o 2.1 Suitability of the Match 2,1 meci de adecvare a
o 2.2 Promotion of Marriage 2,2 Promovarea Căsătoria
 3 See also 3 Vezi şi
 4 References 4 Referinţe

 5 External links 5 Legături externe

[ edit ] History [Modifică] Istorie

Tacitus mentions several leges Iuliae (Julian Laws) pertaining to morals and marriage,
and the Lex Papia Poppaea as a separate later law, refining the Julian Laws ( Annals ,
3.25) Gaius Cornelius Tacitus menţionează mai multe leges Iuliae (Julian Legile) legate
de morala şi de căsătorie, şi lex Papia Poppaea ca o lege separată, mai târziu, rafinare
Julian Legi (Analele, 3.25)

Some writers conclude from the passage in Suetonius (Suet. Aug. 14) that the Lex Julia
de Maritandis Ordinibus of 18/17 BC was rejected, and add that it was not enacted until
AD 4 . Unii scriitori încheie, de la trecerea în Suetonius (Suet. 14 august) că Lege Julia
de la Maritandis Ordinibus de 18/17 î.Hr. a fost respinsă, şi adaugă că nu a fost în
vigoare până la AD 4. In the year AD 9 , and in the consulship of M. În anul 9 AD, şi în
consulship de M. Papius Mutilus and Q. Papius Mutilus şi Q. Poppaeus Secundus
(consules suffecti), another law was passed as a kind of amendment and supplement to
the former law, and hence arose the title of Lex Julia et Papia Poppaea by which these
two laws are often quoted. Poppaeus Secundă (consules suffecti), o altă lege a fost
adoptat ca un fel de modificare şi completare a fosta lege şi, prin urmare, a apărut nume
de Lege Julia et Papia Poppaea, prin care aceste două legi sunt adeseori citate. It has been
inferred from the two laws being separately cited that they were not made into one. Ea a
fost dedusă din cele două legi fiind separat cited că acestea nu au fost făcute într-una
singură.
The 6th century Digest only mentions the Lex Julia de Maritandis Ordinibus (Dig. 38
tit.11; Dig. 23 tit.2). De-al 6-lea Repertoriul doar menţionează Lege Julia de la
Maritandis Ordinibus (Dig. 38 tit.11; Dig. 23 tit.2).

Various titles are used according as reference is made to the various provisions;
sometimes the reference is to the Lex Julia, sometimes Papia Poppaea, sometimes Lex
Julia et Papia, sometimes Lex de Maritandis Ordinibus, from the chapter which treated of
the marriages of the senators ( Gaius , i.178; Ulp. Frag. xi.20; Lex Marita, Hor. Carm.
Sec.), sometimes Lex Caducaria, Decimaria, etc. from the various chapters (Ulp. Frag.
xxviii tit.7; Dion Cass . liv.16, lvi.1, &c.; Tacit. Ann. iii.25). Diverse titluri sunt utilizate
în funcţie după cum se face trimitere la diversele prevederi; uneori de referinţă este de a
lex Julia, uneori Papia Poppaea, uneori Lege Julia et Papia, uneori de Lege Maritandis
Ordinibus, de la capitol, care tratează din căsătoriile dintre senatori (Gaius, i.178; Ulp.
Frag. Xi.20; Lege marita, HOR. Carm. Sec.), Uneori Lege Caducaria, Decimaria, etc de
la diferite capitole (Ulp. Frag. XXVIII tit.7; Dion Cass . Liv.16, lvi.1, & C.; tacită. Ann.
Iii.25). ( see References ) (Vezi referinţe)

There were many commentaries on these laws or on this law by the Roman jurists, of
which considerable fragments are preserved in the Digest: Gaius wrote 15 books, Ulpian
20, and Paulus 10 books at least on this law. Au fost multe comentarii cu privire la aceste
legi sau de pe această lege de către Roman jurists, din care sunt conservate fragmente
considerabile în Repertoriul: Gaius a scris 15 cărţi, Ulpian 20, şi Paulus cel puţin 10 cărţi
pe această lege. The law contained at least 35 chapters (Dig. 22 tit.2 s19); but it is
impossible to say to which of the two laws included under the general title of Lex Julia et
Papia Poppaea, the several provisions as now known to us, belong. Legea conţinute de
cel puţin 35 de capitole (Dig. 22 tit.2 s19); dar este imposibil să spun care dintre cele
două legi incluse în cadrul general nume de Lege Julia et Papia Poppaea, mai multe
dispoziţii de acum cunoscuta la noi, aparţine. Attempts have been made both by J.
Gothofredus and Heineccius to restore the law, on the assumption that its provisions are
reducible to the two general heads of a Lex Maritalis and Lex Caducaria. Încercările au
fost efectuate atât de către J. Gothofredus şi Heineccius pentru a restabili lege, pe
presupunerea că dispoziţiile sale sunt reducible generale la cele două capete ale unui
Maritalis Lege şi Lege Caducaria.

[ edit ] Provisions [Modifică] Prevederi

[ edit ] Suitability of the Match [Modifică] adecvat al meci

The provisions of these laws forbade the marriage of a senator or a senator's children with
a libertina (an emancipated slave ), with a woman whose father or mother had followed
an ars ludicra (a dancer , actor , gladiator , or other entertainer), with a prostitute , and
also the marriage of a libertinus with a senator's daughter. Prevederile acestor legi
interzicea de căsătorie a unui senator sau a unui senator al copiilor cu o libertina (o
emancipated slave), cu o femeie a cărei tată sau mamă a urmat un technical ludicra (un
dansator, actor, Gladiator, sau alte entertainer), cu o prostituată, şi, de asemenea, de o
căsătorie cu un senator libertinus fiica lui. If an hereditas or a legatum ( inheritance ) was
left to a person on condition of not marrying, or on conditions which in effect prevented
marriage, the conditions were illegal, and the gift was unconditional. Dacă o hereditas
sau un legatum (moştenire) a fost lăsat la o persoană, cu condiţia de a nu casatorie, sau în
condiţiile în care efectul împiedicat de căsătorie, condiţiile au fost ilegale, şi darul a fost
necondiţionat. The condition, however, might be not to marry a certain specified person
or certain specified persons; or it might be, to marry a particular person; but then the
person must be such a one as would be a suitable match, otherwise the condition would
be in effect a condition not to marry, and therefore void (Dig.35 tit.1 s63). Condiţia,
totuşi, nu ar putea fi de a se căsători o anumită persoană sau specificate specificate
anumite persoane, sau ar putea fi, de a se căsători o anumită persoană; dar mai apoi
persoana trebuie să fie un astfel de una ca ar fi un meci de potrivit, altfel ar fi în stare fie
în vigoare nu este o condiţie de a se căsători şi, prin urmare, vidul (Dig.35 tit.1 S63).

[ edit ] Promotion of Marriage [Modifică] Căsătoria de Promovare a

In order to promote marriage, various penalties were imposed on those who lived in a
state of celibacy after a certain age. Caelibes could not take an hereditas or a legacy (
legatum ); but if a person was caelebs at the time of the testator's death, and was not
otherwise disqualified ( jure civili ), he might take the hereditas or legatum , if he obeyed
the law within one hundred days, that is, if he married within that time (Ulp. Frag. xvii.1).
În scopul de a promova căsătorie, diverse sancţiuni au fost impuse pe cei care trăiau într-
o stare de celibacy după o anumită vârstă. Caelibes nu a putut lua o hereditas sau o
mostenire (legatum); dar în cazul în care o persoană a fost caelebs în momentul de
testator moartea lui , Şi nu a fost excluşi de altfel (jure civili), el ar putea lua hereditas
sau legatum, dacă el a ascultat de lege în termen de o sută de zile, este că, dacă el
căsătorit în intervalul de timp (Ulp. Frag. Xvii.1).

If he did not comply with the law, the gift became caducum (subject to escheat ). Dacă
acesta nu respectă legea, cadou devenit caducum (sub rezerva escheat). The Lex Julia
allowed widows a term of one year ( vacatio ) from the death of a husband, and divorced
women a term ( vacatio ) of six months from the time of the divorce, within which
periods they were not subject to the penalties of the lex: the Lex Papia extended these
periods respectively to two years, and a year and six months (Ulp. Frag. xiv). Lex Julia
permis văduve un mandat de un an (vacatio) de la moarte de un soţ, şi o femeie divortata
termen (vacatio) de şase luni de la data de divorţ, perioadele în care acestea nu au fost
supuse la sancţiuni de Lex: lex Papia extins aceste perioade, respectiv, la doi ani, şi de un
an şi şase luni (Ulp. Frag. xiv).

A man, when he attained the age of sixty, and a woman, when she attained the age of
fifty, were not included within certain penalties of the law (Ulp. Frag. xvi); but if they
had not obeyed the law before attaining those respective ages, they were perpetually
bound by its penalties by a Senatus-consultum Pernicianum . Un om, cand a atins vârsta
de şaizeci, şi o femeie, atunci când ea a atins vârsta de cincizeci, nu au fost incluse în
cadrul unor anumite sancţiuni de drept (Ulp. Frag. Xvi); dar, dacă acestea nu au ascultat
de lege, înainte de atingerea respectiv cele vârstele, care au fost obligaţi perpetually de
sancţiuni de către un Senatus-consultum Pernicianum. A Senatus-consultum Claudianum
so far modified the strictness of the new rule as to give a man who married above sixty
the same advantage that he would have had if had married under sixty, provided he
married a woman who was under fifty; the ground of which rule was the legal notion that
a woman under fifty was still capable of having children (Ulpian, Frag. xvi; Sueton.
Claud. 23). Un Senatus-consultum Claudianum, până în prezent, modificat strictness din
nou regula ca pentru a oferi un om care casatorit de mai sus şaizeci acelaşi avantaj pe
care l-ar fi avut dacă au casatorit cu şaizeci, cu condiţia Aici sa casatorit o femeie care a
fost sub cincizeci; teren de care a fost în regulă juridice ideea că o femeie cu cincizeci a
fost încă capabilă de a avea copii (Ulpian, Frag. XVI; Sueton. CLAUD. 23). If the
woman was above fifty and the man under sixty, this was called Impar Matrimonium ,
and by a Senatus-consultum Calvitianum it was entirely without effect as to releasing
from incapacity to take legata and dotes . Dacă femeia a fost cincizeci de mai sus şi în
conformitate cu şaizeci de om, aceasta a fost numit Impar Căsătorie, şi de un Senatus-
consultum Calvitianum a fost în întregime, fără efect ca şi cum la eliberarea de la
incapacitatea de a lua legata si dotes. On the death of the woman, therefore, the dos
became caduca . Pe de moarte din femeie, prin urmare, a devenit expiră dos.

By the Lex Papia Poppaea a candidate who had several children was preferred to one
who had fewer (Tacit. Ann. xv.19; Plin. Ep. vii.16). Prin lex Papia Poppaea un candidat
care a avut mai multe copii a fost preferată la unul care a avut mai puţine (Tacit. Ann.
Xv.19; plin. Ep. Vii.16). Freedmen who had a certain number of children were freed
operarum obligatione (Dig. 38 tit.1 De Operis Libertorum ); and libertae , who had four
children, were released from the tutela of their patrons (Ulp. Frag. tit.29). Freedmen care
a avut un anumit număr de copii au fost eliberaţi operarum obligatione (Dig. 38 tit.1 De
Operis Libertorum); şi libertae, care a avut patru copii, au fost scutite de grijă a lor
patrons (Ulp. Frag. Tit.29). Those who had three children living at Rome , four in Italy ,
and five in the provinces , were excused from the office of tutor or curator (Inst. 1 25;
Dig.27 1). Cei care au avut trei copii care trăiesc la Roma, patru în Italia, şi în cinci
provincii, au fost excused de la biroul de tutore sau curator (Inst. 1 25; Dig.27 1). After
the passing of this law, it became usual for the senate, and afterwards the emperor (
princeps ) to give occasionally, as a privilege, the same advantage that the law secured to
those who had children. După trecerea acestei legi, el a devenit obisnuita pentru a
Senatului, şi după aceea imparatul (princeps) să acorde ocazional, ca un privilegiu, în
acelaşi avantaj că legea garantate, pentru cei care au avut copii. This was called the Jus
Liberorum . Aceasta a fost numita de jus Liberorum. Pliny says (Ep. ii.13) that he had
lately obtained from the emperor, for a friend of his, the Jus Trium Liberorum (see also
Ep. x.95, 96; and Dion Cass. lv.2, and the note of Reimarus ). Pliny spune (Ep. II.13) in
ultima vreme pe care le-a obţinut de la împărat, pentru un prieten de-al său, jus Trium
Liberorum (vezi, de asemenea, Parlamentului. X.95, 96; şi Dion Cass. Lv.2, şi nota de
Reimarus). This privilege is mentioned in some inscriptions, on which the abbreviation
ILH ( jus liberorum habens ) sometimes occurs, which is equivalent to jura parentis
habere . Acest privilegiu este menţionată în unele inscriptii, pe care abrevierea ILH (jus
liberorum habens), uneori se produce, ceea ce este echivalent cu jura Parentis HABERE.
The emperor M. Imparatul M. Antoninus provided that children should be registered by
name within thirty days after their birth with the Praefectus Aerarii Saturni (Capitol. M.
Ant. c9; compare Satire IX of Juvenal, line 84). Antoninus cu condiţia ca copiii ar trebui
să fie înregistrată în termen de treizeci de nume de zile de la data lor de naştere cu
Praefectus Aerarii Saturni (Capitol. M. Ant. C9; comparati Pamflet IX-a Juvenal, linie
84).

The law also imposed penalties on orbi , that is, married persons who had no children (
qui liberos non habent , Gaius, ii.111) from the age of twenty-five to sixty in a man, and
from the age to twenty to fifty in a woman. De asemenea, legea a impus sancţiuni pe
orbi, care este casatorit de persoane care nu au avut copii (liberos qui non habent, Gaius,
ii.111) de la vârsta de douăzeci şi cinci - şaizeci într-un om, şi de la vârsta de douăzeci la
cincizeci într-o femeie. By the Lex Papia , orbi could only take one half of an hereditas
or legatum which was left to them (Gaius, ii.286). Prin lex Papia, orbi ar putea dura doar
o jumătate din hereditas sau un legatum care a fost lăsată la ele (Gaius, ii.286). It seems
that an attempt had been made to evade this part of the law by adoptions, which a
Senatus-consultum Neronianum declared to be ineffectual for the purpose of relieving a
person from the penalties of the law (Tacit. Ann. xv.19). Se pare că o încercare de ar fi
fost făcută pentru a evade această parte a legii prin adoptii, pe care un Senatus-consultum
Neronianum declarate pentru a fi ineffectual pentru ameliorarea o persoană de la
sancţiuni de drept (Tacit. Ann. Xv.19) .

As a general rule a husband and wife could only leave to one another a tenth part of their
property; but there were exceptions in respect of children either born of the marriage or
by another marriage of one of the parties, which allowed of the free disposal of a larger
part. Ca o regulă generală, un soţ şi soţia ar putea lăsa doar una de alta parte o zecime lor
de proprietate; dar au existat excepţii, în ceea ce priveşte copiii, fie născut din căsătorie
sau de către o altă căsătorie a uneia din părţi, care a permis de libera dispunere de o mai
mare parte. This privilege might also be acquired by obtaining the Jus Liberorum (Ulp.
Frag. tit.xv, xvi). Acest privilegiu ar putea fi, de asemenea, dobândite de obţinere a jus
Liberorum (Ulp. Frag. Tit.xv, XVI).

Lex Canuleia este un drept al Republica Romană a trecut în anul 445 î.Hr.. Named after
the tribune Gaius Canuleius , who proposed it, it abolished a corresponding prohibition in
the Twelve Tables , allowing marriage between patricians and plebeians , with children
inheriting the father's class. Numit după tribuna Gaius Canuleius, care a propus-o, este
eliminată o interdicţie corespunzătoare în cele douăsprezece Tabele, permiţând căsătorie
între patricians şi plebeians, cu copii de moştenirea tatălui clasa. The Lex Canuleia
created the Equestrian or Knight class, the hybrid of patricians and plebeians. Lex
Canuleia creat Ecvestru sau Cavaler clasa, hibrid de patricians şi plebeians.

[ edit ] Other names [Modifică] Alte nume

 Lex de conubio patrum et plebis Lege de conubio patrum et plebis
Lege Julia (sau: Lege Iulia, pl: Leges Juliae / Leges Iuliae) sunt antice romane legile,
introdus de către orice membru al familiei iulian.

In the narrow sense (especially when used in the English plural form, Julian laws ) they
refer to a series of laws relating to marriage and morals, introduced by Augustus in 18 -
17 BC . În sens restrâns (în special atunci când sunt folosite în limba engleză cu
diacritice formă, Julian legile) la care se referă la o serie de legi cu privire la căsătorie şi
morala, introdus de Augustus în 18 - 17 î.Hr..

Contents Cuprins
[hide]
 1 Lex Iulia de Civitate Latinis Danda (90 BC) 1 Lex Iulia de Civitate Latinis
Danda (90 î.Hr.)
 2 Lex Iulia de Repetundis (59 BC) 2 Lex Iulia de la Repetundis (59 î.Hr.)
 3 Lex Iulia Municipalis (45 BC) 3 Lex Iulia Municipalis (45 î.Hr.)
 4 Augustus' laws on marriage and other moral topics (18 - 17 BC) 4 Augustus
"legile pe căsătorie şi alte teme morale (18 - 17 î.Hr.)
 5 Later updates to the Julian laws 5 Mai tarziu actualizările la legile Julian
o 5.1 Ulpian (3rd century) 5,1 Ulpian (3rd-lea)
o 5.2 Justinian (6th century) 5,2 Justinian (6a-lea)
 6 See also 6 Vezi şi

 7 External links 7 Legături externe

[ edit ] Lex Iulia de Civitate Latinis Danda (90 BC)

[Modifică] Lex Iulia de Civitate Latinis Danda (90 î.Hr.)
Apart from Augustus' laws on marriage, the 90 BC Lex Julia is probably the best known
of the laws under this name. În afară de Augustus "legile pe căsătorie, de 90 î.Hr. Lege
Julia este probabil cel mai cunoscut de actele cu putere de lege cu acest nume. It was
introduced by consul L. Acesta a fost introdus de către consulul L. Caesar , and offered
Roman citizenship to all citizens of Italian municipia who had not raised arms against
Rome in the Italian War ( Social War ). Cezarului, şi le-a cetăţeniei romane la toţi
cetăţenii din italiană municipia care nu au ridicat arme împotriva Roma în italiană de
război (Social razboi).

[ edit ] Lex Iulia de Repetundis (59 BC) [Modifică] Lex

Iulia de la Repetundis (59 î.Hr.)
This Law restricted the number of 'gifts' that a Governor could receive during his term in
a province, and also ensured that Governors balanced their accounts before leaving a
province. Prezenta lege restricţionat numărul de "cadouri" pe care un guvernator ar putea
primi în timpul mandatului său într-o provincie, şi, de asemenea, asigurată că
administraţie echilibrat conturile lor, înainte de a pleca o provincie.

[ edit ] Lex Iulia Municipalis (45 BC) [Modifică] Lex

Iulia Municipalis (45 î.Hr.)
Sets regulations for the Italian municipalities. Seturi de reglementare pentru italiană de
municipii.

[ edit ] Augustus' laws on marriage and other moral

topics (18 - 17 BC) [Modifică] Augustus "legile pe
căsătorie şi alte teme morale (18 - 17 î.Hr.)
Under Augustus, the Leges Juliae ( Julian Laws ) of 18 - 17 BC attempted to elevate both
the morals and the numbers of the upper classes in Rome and to increase the population
by encouraging marriage and having children ( lex Julia de maritandis ordinibus ) and
establishing adultery as a private and public crime ( lex Julia de adulteriis ). Sub
Augustus, Leges Juliae (Julian Legile) din 18 - 17 î.Hr. încercat să ridicăm atât de morala
şi de numere din clase superioare de la Roma şi de creştere a populaţiei, prin încurajarea
de căsătorie şi care au copii (lex Julia de la maritandis ordinibus) şi de stabilire a
adulterul ca o crima publice şi private (lex Julia de adulteriis).

To encourage population expansion, the Leges Juliae offered inducements to marriage

and imposed disabilities upon the celibate . Pentru a încuraja populaţia de expansiune,
Leges Juliae oferite inducements pentru a căsătoriei şi a impus handicap la celibate.
Augustus instituted the "Law of the three sons" which held those in high regard who
produced three male offspring. Augustus a instituit "Legea celor trei fii", care a avut loc
în cele produse de mare în care trei masculi puilor. Marrying-age celibates and young
widows who wouldn't marry were debarred from receiving inheritances and from
attending public games. Marrying-celibates de vârstă şi de văduve tinere care nu ar
căsători au fost debarred de la primirea inheritances publice şi de la participarea la jocuri.

These are the most often referred to Julian Laws , and comprise: Acestea sunt cele mai
des menţionate Julian dispoziţiile legale, şi cuprind:

Lex Iulia de Ambitu (18 BC) Lex Iulia de la Ambitu (18 î.Hr.)
Penalising bribery when acquiring political offices. Mita ca sancţiune atunci când
se achiziţionează politice birouri.
Lex Iulia de Maritandis Ordinibus (18 BC) Lex Iulia de la Maritandis Ordinibus (18
î.Hr.)
 Limiting marriage across social class boundaries (and thus seen as an indirect
foundation of concubinage , later regulated by Justinian , see also below).
Limitarea de căsătorie din întreaga clasă socială limite (şi, prin urmare,
considerată ca un fundament indirecte de concubinage, mai târziu, reglementată
de către Justinian, de asemenea, vezi mai jos).
Lex Iulia de Adulteriis Coercendis (17 BC) Lex Iulia de la Adulteriis Coercendis (17
î.Hr.)
This law punished adultery with banishment. Această lege pedepsit cu banishment
adulter. The two guilty parties were sent to different islands ("dummodo in
diversas insulas relegentur"), and part of their property was confiscated. Cele
două părţi au fost vinovat trimis la diferite insule ( "provided în diversas insulas
relegentur"), şi o parte a lor de proprietate a fost confiscat. Fathers were permitted
to kill daughters and their partners in adultery. Parinti au fost permise pentru
uciderea fiice şi partenerii lor în adulter. Husbands could kill the partners under
certain circumstances and were required to divorce adulterous wives. Bărbaţii ar
putea omori pe parteneri, în anumite condiţii, şi au fost necesare pentru divorţ
adulterous neveste.
Augustus himself was obliged to invoke the law against his own daughter, Julia
(relegated to the island of Pandateria ) and against her eldest daughter ( Julia the
Younger ). Tacitus adds the reproach that Augustus was stricter for his own
relatives than the law actually required ( Annals III 24) Augustus însuşi a fost
obligat să invoce propria sa lege împotriva fiica, Julia (Relegated la insula
Pandateria) şi împotriva ei eldest fiica (Julia cel Tânăr). Gaius Cornelius Tacitus
adaugă repros pe care Augustus a fost mai stricte pentru propriile sale rude decât
legea efectiv necesare (Analele III, 24)

Another law that came into existence under Augustus' reign, actually in 9 CE , the Lex
Papia Poppaea , is usually seen as an integral part of Augustus' Julian Laws . O altă lege
care a luat fiinta sub Augustus "domnie, de fapt în 9 CE, lex Papia Poppaea, este de
obicei vazut ca o parte integrantă a Augustus" Julian legi. The Lex Papia Poppaea also
explicitly promoted offspring (within lawful marriage), thus also discriminating against
celibacy. Lex Papia Poppaea în mod explicit, de asemenea, promovate pui (în termen de
căsătorie legală), astfel, de asemenea, împotriva discriminării celibacy.

[ edit ] Later updates to the Julian laws [Modifică] Mai

târziu actualizările la legile Julian
The extracts below are from later legal codes and textbooks, but are also valuable in the
sense that they are based on, and frequently quote from, the actual text of Augustus' laws.
De mai jos sunt extrase din codurile de mai târziu, juridice şi de manuale, dar sunt, de
asemenea, valoroase în sensul că se bazează pe şi, în mod frecvent de la citat, real textul
de la Augustus "legile.

[ edit ] Ulpian (3rd century) [Modifică] Ulpian (3rd-lea)

As written down by Ulpian Ca şi în scris de către Ulpian

The Lex Julia relating to marriage Julia de Lege cu privire la căsătorie

( Epitome 13-14) By the terms of the Lex Julia, senators and their descendants are
forbidden to marry freedwomen, or women who have themselves followed the
profession of the stage, or whose father or mother has done so; other freeborn
persons are forbidden to marry a common prostitute, or a procuress, or a woman
manumitted by a procurer or procuress, or a woman caught in adultery, or one
condemned in a public lawsuit, or one who has followed the profession of the
stage.... (Vară 13-14) Prin termenii de Lege Julia, senatori şi descendenţii acestora
sunt interzise de a se căsători freedwomen, sau femei care ele însele au urmat
profesia de scena, sau a cărui mamă sau tată a făcut acest lucru; freeborn alte
persoane sunt interzise de a se căsători o prostituată, sau de o procuress, sau o
femeie manumitted de un procurer sau procuress, sau o femeie prinse în adulter,
sau un condamnat într-un proces public, sau unul care a urmat profesia de
scena ....

[ edit ] Justinian (6th century) [Modifică] Justinian (6a-lea)

Under the rule of Emperor Justinian Sub domnia imparatului Justinian

The Lex Julia on adultery Lex Julia de adulter

( Institutes 4, 18, 2-3) Public prosecutions are as follows....the Lex Julia for the
suppression of adultery punishes with death not only those who dishonour the
marriage bed of another but also those who indulge in unspeakable lust with
males. (Institute 4, 18, 2-3) urmărirea penală se publică după cum urmează
Julia .... de Lege pentru suprimarea de adulter punish cu moartea, nu doar cele
care dishonour de căsătorie de un alt pat, ci şi cele care indulge în unspeakable
pofta cu bărbaţi . The same Lex Julia also punishes the offence of seduction, when
a person, without the use of force, deflowers a virgin or seduces a respectable
widow. Aceeaşi Lege Julia punish de asemenea, infracţiunea de seductie, atunci
când o persoană, fără folosirea forţei, deflowers virgin sau seduces o vaduva
respectabila. The penalty imposed by the statute on such offenders is the
confiscation of half their estate if they are of respectable standing, corporal
punishment and banishment in the case of people of the lower orders. Sancţiunii
impuse de statutul pe astfel de infractori este de confiscare a jumătate lor Break,
dacă acestea sunt de respectabila permanente, pedeapsa corporală şi banishment,
în cazul persoanelor de comenzi de mai jos.
( Digest 4, 4, 37) But as regards the provisions of the Lex Julia....a man who
confesses that he has committed the offence [ie adultery] has no right to ask for a
remission of the penalty on the ground that he was under age; nor, as I have said,
will any remission be allowed if he commits any of those offences which the
statute punishes in the same way as adultery; as, for example, if he marries a
woman who is detected in adultery and he declines to divorce her, or where he
makes a profit from her adultery, or accepts a bribe to conceal illicit intercourse
which he detects, or lends his house for the commission of adultery or illicit
 intercourse within it; youth, as I said, is no excuse in the face of clear enactments,
when a man who, though he appeals to the law, himself transgresses it. (Revista 4,
4, 37), dar în ceea ce priveşte dispoziţiile de Lege Julia .... un om care
mărturiseşte că a comis infracţiunea [adulter de exemplu] nu are dreptul de a cere
o scutire de pedeapsa pe motiv că el a fost în vârstă; nici, după cum am spus, orice
remitere va fi permisă numai dacă el a comite oricare din aceste infracţiuni care
statutul punish în acelaşi mod ca adulter; ca, de exemplu, dacă el a casatoreste cu
o femeie care este detectat în adulter şi el refuză să divorţ ei, sau în cazul în care
el a face un profit de la ei adulter, sau accepta mită pentru a conceal intercourse
ilicite pe care le detectează, sau dă casei sale pentru comiterea de adulter sau
ilicite intercourse în termen de ea; tineret, după cum am spus, este nici o scuză în
faţa enactments clare, atunci când un om care, deşi el de atac pentru a legii, chiar
de transgresses-o.

[ edit ] See also [Modifică] Vezi şi

Atitudinea fata de diferitele forme de devianta sexuala in

trecut si in prezent
     media: 5.00 din 3 voturi
Intreaga istorie a sexualitatii umane a cunoscut o serie de forme de exprimare a instinctului sexual, forme ce nu
au un caracter unitar sau omogen, ci poseda o mare variabilitate si diversitate, in functie de traditii, moravuri,
obiceiuri, reguli scrise sau nescrise etc. Astfel, neexistand doar un singur model cultural al sexualitatii umane, nu
se pot judeca "abaterile" sau formele de "devianta". De aceea se afirma ca ceea ce intr-o anumita societate poarta
eticheta de deviant, in alte societati sau perioade istorice este definit ca un fenomen normal. Spre ex. Intr-un trib
din Zambia o femeie casatorita s-a plans sfatului batranilor ca sotul ei este un "pervers sexual". La o examinare
mai atenta a cazului s-a constatat ca "perversiunea" respectiva consta in sarutarea si dezmiedarea sanilor sotiei ca
act de preludiu. Pentru acest fapt batranii tribului l-au sanctionat pe vinovat. In alte cazuri, dimpotriva, alte
obiceiuri si practici sexuale apartinand altor culturi decat cea europeana trezesc dezgustul indivizilor din
societatile europene.

M. Eliade afirma ca pentru omul modern sexualitatea nu reprzinta decat acte fiziologice, in timp ce pentru omul
culturilor arhaice, aceasta reprezenta o ceremonie, un sacrament. In acest sens, in mai multe credinte si religii
traditionale stravechi, falusul reprezenta un simbol al puterii generatoare, ce nu avea un caracter erotic cum
intalnim astazi in societatiile civilizate.

Multe dintre obiceiurile si ritualurile cu caracter sexual de altadata erau strans legate de rodnicia pamantului. Din
multitudinea de exemple cel mai important si elocvent de prezentat este cel in care fetele tinere intretineau relatii
sexuale cu preotii pentru a asigura fertilitatea pamantului. Astazi, aceste acte, daca sunt intalnite, ii fac vinovati pe
cei care i-au parte la ele si ii sanctioneaza grav. Un exemplu de actualitate ar fi cazul gurului Gregorian Bivolaru
care este acuzat ca ar fi intretinut relatii sexuale cu o minora. Situatia gurului roman nu este aceeasi cu cea de
acum mii de ani, dar se aseamana putin.
Intrucat sexualitatea poate reprezenta o sursa importanta de conflict care poate afecta ordinea sociala, fiecare
societate isi propune sa exercite un control, mai mult sau mai putin strict. Dintre practicile sexuale cel mai des
intalnite si controversate vom aminti : adulterul, prostitutia, violul si homosexualitatea.

1) ADULTERUL
In trecut, Codul lui Hamurabi prevedea o serie de sanctiuni pentru delictele sexuale. Adulterul comis de femeia
casatorita era pedepsit prin inecarea vinovatei si a amatului. In alte culturi, sotului i se dadea voie sa-i omoare pe
cei doi daca-i surprindea in cursul actului sexual.

In Egiptul antic adulterul era considerat ca reprezentand crima cea mai mare si era sanctionata cu moartea
partenerilor(sotia era arsa de vie, iar amantul era aruncat prada crocodililor.

In Grecia antica, in ceea ce priveste casatoria, legea prevedea fidelitate din partea sotiei, nu si din partea sotului.
In schimb sotul era obligat prin lege sa intretina relatii sexuale cu sotia sa de cel putin trei ori pe luna. O alta
obligatie impusa sotului era aceea de a nu se afisa in public cu alte femei decat sotia sa, dar putea sa se afiseze cu
tineri adolescenti cu care se stia ca intretine relatii sexuale. Cu toate acestea barbatul se bucura de mai multe
drepturi in materie de sexualitate decat femeia.

La germani, franci si vichingi practicarea poligamiei era atat de raspandita incat notiunea de adulter era
necunoscuta.

Astazi adulterul se sanctioneaza diferit in functie de societatea in care are loc. La noi in tara exista de ceva timp o
lege care prevede pedeapsa cu inchisoarea pentru sotul sau sotia infidela. Esential este ca celalat sot sa faca
plangere in instanta si sa aduca dovezi puternice. Denuntarea sotului infidel insa nu isi prea are rostul, de regula
acestia, cel mult divorteaza.

2) PROSTITUTIA
In Egiptul antic, prostitutia nu era considerata infractiune. Prostituatele egiptene erau cautate si se bucurau de
multa faima, obtinand multiple beneficii materiale. Herodot aminteste in scrierile sale ca insusi faraonul Kheops
si-a obligat fiica sa se prostitueze pentru a face fata cheltuielilor necesare pentru ridicarea piramidei ce-i poarta
numele.

In Grecia antica, prostitutia era larg raspandita si incurajata. Se intalnea o prostitutie cu caracter sacru ce avea loc
in templele dedicate zeitei Afrodita si o prostitutie laica, cu caracter comercial, ce se desfasura fara nici o
ingradire. Adeseori femeile din familiile bogate si respectate adoptau carierea de curtezane, acestea fiind deosebit
de culte si educate fata de restul femeilor din cetate. De altfel, singurele femei care erau tratate ca fiind egale
barbatilor erau chiar aceste curtezane. Se intalnea si o prostitutie masculina ce avea o mare raspandire, relatiile
homosexuale fiind apreciate drept practici nobile.

Religia, desi a avut pentru poporul grec o mare influenta asupra moralitatii, asupra atitudinilor si
comportamentelor sexuale a avut o mai putina influenta, ajungandu-se astfel ca betia si lacomia exagerate sa fie
condamnate mult mai aspru decat actele sexuale.
In Roma antica, prostitutia era de asemenea acceptata, dar spre deosebire de greci, romanii o priveau ca pe un rau
necesar.
La Roma exista si prostitutie masculina si chiar o prostitutie juvenila, practicata de copii de ambele sexe.
Prostitutia juvenila se mai intalneste si astazi in multe state, putand fi distinse trei categorii de copii care se
prostitueaza :

- fugarii, care fie isi parasesc domiciliul si nu sunt gasiti de parinti, fie fug de fiecare data dupa ce sunt adusi
inapoi ;
- vagabonzii, care de regula locuiesc acasa, de unde lipsesc perioade de timp, de exemplu cateva nopti la rand, in
mod repetat ;
- respinsii, ai caror parinti sunt indiferenti de soarta lor sau ii resping de-a dreptul.

Spre deosebire de statele europene in care se iau masuri de combatere a acestor acte, in tarile asiatice ca :
Thailanda, Filipine, Coreea de Sud, Vietnam s.a. exista un adevarat "turism sexual", in programul caruia intra si
aceste "servicii" pentru doritori, de regula europeni, americani sau japonezi.
Astazi, in foarte multe state, prostitutia este legala(nu si cea infantila). Cateva state interzic doar anumite tipuri,
cum ar fi solicitarea stradala sau prostitutia masculina. Tarile cele mai permisive sunt Olanda si Germania.
Este bine de cunoscut faptul ca legislatia impotriva prostitutie, acolo unde exista, foarte rar ii pedepseste pe
clienti.

3) VIOLUL
In Grecia, acest act era apreciat doar ca o actiune nepremeditata, sanctionata in cel mai rau caz doar cu o amenda.
Aceste reglementari, insa, nu erau raspandite uniform in toate cetatiile grecesti.
La romani, violul a fost tolerat doar in perioada Republicii. In epoca Imperiala acest act a devenit, insa, una dintre
cele mai grave infractiuni. Sanctiunea ducea pana la pedeapsa capitala.
In secolele VII-VIII era noastra, in unele state europene, femeile victime ale violurilor erau denumite "corupte"
si-si pierdeau orice valoare si drept de a mai avea bunuri in proprietate. Singura posibilitate care le mai ramanea,
pentru a supravietui, era prostitutia, care insa era interzisa.
Astazi, violul este unul din actele de violenta cu cea mai mare gravitate sociala si se pedepseste cu inchisoare pe o
perioada mai mare sau mai mica, in functie de gravitatea violului savarsit. Ca o particularitete distincta a
legislatiei romanesti amintim ca violul nu se pedepseste daca, inainte ca hotararea de sanctionare sa fii ramas
definitiva, autorul violululi o ia in casatorie pe victima violului respectiv. De asemenea, tentativa de viol, adica
incercarea neizbutita de comitere efectiva a violului, nu se sanctioneaza la noi in tara si in alte cateva state.

Principalele cauze ale violului ar fi :

-consumul de alcool si droguri ;
-nevoi biologic-instinctuale crescute ;
-instigarea si provocarea sexuala, uneori chiar din partea victimei ;
-atitudini misogine ;
-existenta unor complexe(de inferioritate), violul constituind o forma de rezolvare a acestui complex ;
-influenta nefasta, mai ales asupra tinerilor, din partea unor persoane cu experienta infractionala ;
-materialul pornografic.

Mai exista si violul marital, destul de intalnit in mai toate societatile. Insa legi impotriva acestuia exista doar in
cateva tari ca : Danemarca, Suedia, Norvegia, Canada si cateva state din SUA.
Intalnim chiar si violul asupra barbatilor, care este realizat doar de catre alti barbati, de regula in penitenciare.
Impotriva acestui act nu prea exista legi.

4) HOMOSEXUALITATEA
Aceasta practica a existat in toate timpurile si in toate culturile, diferit este, insa, modul de percepere a acestui
fapt. Astfel ca pentru mai multe popoare, relatiile homosexuale nu numai ca nu erau interzise, ci, dimpotriva, erau
considerate mult mai acceptate decat cele heterosexuale. Spre ex., in randul grecilor antici, dragostea unui barbat
fata de un tanar era idealizata ca fiind cea mai inalta forma de dragoste sexuala.

La romani, homosexualitatea constituia o practica frecventa si obisnuita, chiar normala si de dorit in situatia in
care multi barbati isi satisfaceau stagiul militar. Ceea ce era de condamnat in practicarea acestei relatii era
 adoptarea rolului pasiv de catre barbat sau adoptarea rolului activ de catre femeie. Important pentru romani cat si
pentru greci era sa fii partenerul activ, sexul persoanei erotice nu conta asa cum conteaza el pentru noi astazi.

In Evul Mediu, marea majoritate a comportamentelor partenerilor conjugali erau dominate de reguli severe care
nu permiteau manifestarea afectiunii in public si sanctionau orice gest care putea fi interpretat ca dezvaluire a
intimitatii. In aceasta perioada, intreaga sexualitate a fost influentata de dogmele religioase ale Bisericii catolice.
In pofida existentei unor reglementari severe, sexualitatea era larg raspandita si practicata si de catre preoti, chiar
in formele ei cele mai deviante.

Din perioada Evului Mediu si pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in Europa, cei care erai gasiti vinovati de
practici homosexuale erau ucisi. In SUA abia in anul 1800 Thomas Jefferson a propus abolirea pedepsei cu
moartea pentru homosexuali, sugerand ca pedeapsa cea mai adecvata pentru barbatul homosexualul este castrarea,
iar pentru femeia lesbiana este taierea unei portiuni din nas.

Sanctiuni severe impotriva relatiilor homosexuale s-au mentinut in legislatiile europene pana in decediul al
saptelea si al optulea ale secolului trecut. Astazi, dintre toate tarile occidentale, cele mai severe legi cu privire la
homosexuali sunt aplicate in SUA. In jumatate din statele americane aceste acte se pedepsesc de la simpa amenda
pana la 20 de ani de inchisoare. Aceste legi pedepsesc si alte practici sexuale nefiresti intre care bestialitatea sau
necrofilia, ba chiar si sexul oral sau anal intre barbati sau intre barbati si femei indiferent daca sunt casatoriti sau
nu.

Desi atitudinile cu privire la sexualitate s-au schimbat foarte mult mai ales in ultimii 20-30 de ani, devenind mai
liberale si mai permisive, nu exista inca un consens in acest domeniu. In timp ce pentru unii indivizi anumite aspecte
ale sexualitatii reprezinta lucruri firesti si naturale, pentru altii contiunua sa ramana un pacat si o forma de depravare.

Bibliografie
1) Ariés Phillipe, Béjin André, Sexualitati occidentale, Editura Antet, f.l., 1998,
pp.39-100
2) Giddens Anthony, Sociologie, Editura BIC ALL, Bucuresti, 2000, pp.112-125
3) Radulescu Sorin M., Sociologia si istoria comportamentului sexual
"deviant", Editura Nemira, Bucuresti, 1996