Poezia (din grecescul "ποίησις", poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare")

este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice
și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă. Poezia
poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în
conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor
cântece.

Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii
filosofi care au încercat să definească poezia în tratatul Poetica, care pune
accent pe utilizarea discursului în retorică, dramă, cântec și comedie.[1]
Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi
repetiția sau rima și au accentuat estetica prin care poezia se distinge de proză.
[2] Începând de la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definită într-un
sens larg, ca un act creativ fundamental care utilizează limba.[3]