Apa trece, pietrele rămân

Dar toate trecură, căci un proverb român,

Spune: apa trece, da' pietrele rămân.
 
Fost-au vremuri grele, vremuri de amar,
Sub domnii străine, chiar de la Fanar.
Fost-au vremuri grele, vremi de pribegie,
Vremi de grea durere și de asuprire.
 
Dar toate trecură, căci un proverb român,
Spune: apa trece, da' pietrele rămân.
 
Au fost și neprieteni, ce spus-au ne-ncetat,
Cum că Romania, e-un stat neînsemnat.
Da, pe harta lumii, e-un stat atât de mic,
Că dacă există, mulți nu știu nimic.
Vrut-au să-l prefacă in pașalâc turcesc,
Provincie maghiară, sau district nemțesc.
 
Dar toate trecură, căci un proverb român,
Spune: apa trece, da' pietrele rămân.