bee) CLLTBALA iG AG: 5 ae) SERIA ,FRATIL TENEBRELOR* Domnisoara Minerva Lane este 0 fat’ linigtiti, eu ochelari, care se pierde in multime si mu vrea si schimbe nimic. La trma urmei, ultima dati cind a fost in centrul atentici cotul s-a terminac prost — Pretec eran e te Pet aur renee Rc Rear) ecm Lica: Goring ED oo a etic eit] DTT gradina, dar cel putin nu sunt calcate in picioare. Asa ci, atunci cind un duce chipes vine in oras, ultimul lucru pe care si! doreste este atentia lui. DAR TOCMAI ASTA ESTE CEEA CE PRIMESTE Pentru ci Robert Blaisdell, ducele de Clermont, nu se lasa pac ‘Cand Minnie isi di seama ce pune la cale, el o rer ecu e ct ares meee er toate secretele, inainte ca ea si le descopere pe ale Ini. Dar, de data aceasta, o domniyoara timida se poate dovedi a fi mai mult decat prada lui... bid Be Fra) (oy Cirtile lui Courtney Milan au primi recenzii foarte bune in Publishers Weekly si Booklist. Este o seriitoare de bestselleruri New York Times si USA Today si castigitoarea premiului RITA’. fituri de sorul ei, un caine perfect Spero eB sTReureo tie Peet ‘Tradiie din 1989 ‘a7 Pee a wisi S797COURTNEY MILAN Traducere din limba englez& Anca Mihéilescu LITERA BucuregttPentru Carey, mare iubitoare de caini, dar nu si de paineCapitolul 1 CEEESD Leicester, notembrie 1863 Robert Blaisdell, al noudlea duce de Clermont, nu se ascundea. Eva adevirat cA se retrasese tn biblioteca de la etaj din vechiul conac Guildhall, suficient de departe de multimea de dedesubt pen- trucazgomotul adunarii sd se transforme intr-un vuiet indepartat. Era adevarat gi cd mu era nimeni prin jue. ‘De asemenea adevarat: stitea in spatele unor draperii groase din catifea gri-albastruie, care il ascundeau vederii. fi fusese nevoit si mute canapeaua grea din picle maronie, cu nasturi, ca si ajunga acolo. Dar nu o facuse pentru a se ascunde, ci pentru ca — tar asta era punctul-cheie din aceasta logicd anume a gandurilor sale ~ in aceasta cladire veche de secole, din tencuiala si lemn, doar unul dintre panourite de geam se deschidea, jar acesta se intampla a fi cel ascuns in spatele sofalei. Aga cd iaté-] acolo cu figara in mani aerul rece al toamnei. Nu se ascundea, era d feri cArtile vechi de fumul tutunului. Ar G putut chiar s4 creada asta, dacd ar fi fumat. Cu toate astea, prin panourile valurite de sticla veche distingea piatra gntunecata a bisericii aflate chiar pe partea cealalta. Un teanc de broguri fusese odinioara stivuit de ugi, dar vantul toamnei le ridicase ile impragtiase pe drum, aruncdndu-le prin balfi. acea mizerie. O afurisita de mizerie, splendida. Zambi ¢i fgilovi figara neatinsd de deschizdtura geamului, trimitand scrurnul spre pietrele din pavaj aflate dedesubt. Scartaitul ugor al ugii Hl facu 58 tresara. Se intoarse de la fereas- trd, auzind apoi scaryaitul podelei, Cineva urcase scarile si intrase in camera aldturata, Pagii erau ugori — poate o femeie sau un co- pil, Brau straniu de ezitang. Cel mai multi oameni care veneau fn 7 3, fumul iegind rotocoale in loar o chestiune de a— Courtney Milan ———_ biblioteca in mijlocul unei serate muzicale aveau un motiy g5 4G facd. Poate o intalnire clandestina sau poate cdutarea unui membry al familiei care disparuse. Din punctul lui de observatie din spatele draperiilor, Robert ye. dea doar o parte a bibliotecii. Oricine ar fi fost, se apropia pasind ezitant. Ea nu eva in raza vizuala - cumva era sigur ci era o femme. je — dar fi putea auzi pasii usori, ca de felina, oprindu-se destul de des ca si examineze imprejurimile. Femeia nu strigase pe nimeni si nici nu cauta in mod decis pe cineva. Nu parea ca si cum ar fi cutat un jubit ascuns. In schimb, ea inconjura perimetrul camerei. Robert avu nevoie de o jumatate de minut ca sa isi dea seama ca asteptase prea mult ca sa isi facd simtita prezenta. isi imagina cum ar fi putut sa exclame iesind din spatele draperiilor: ~Aha! Tocmai admiram tencuiala. Cat de neted este aplicata aici in spate, stiati asta? Ar crede ca e nebun. $i deocamdata, nimeni nu ajunsese inca la concluzia asta. Aga ca, in loc s4 vorbeasca, barbatul dadu drumul ti garii pe fereastra, Se rostogoli spre margine si apoi in jos, cu varful portocaliu sclipind, pana cand ateriza intr-o balta unde se stinse. ‘Tot ce putea vedea din incapere era o jumitate de raft de carti spatele canapelei si o masa alaturi, pe care fusese aranjat un joc de sah. Jocul era in desfasurare. Din putinul pe care si-] amintea din reguli, negrul parea sa castige. Robert se retrase mai mult, spriji nindu-se de fereastra. Ea intra in raza lui vizuala. Nu era una dintre acele tinere domnite pe care le intalnise mai devreme in sala de bal, Acelea fusesera toate nigte frumuseti care sperau sa fi atragé atentia. lar ea, oricine ar fi fost, nu era o frumu- sete. Parul ei negru era strans intr-un coc simplu, fara pretentii, la ceafa, Buzele {i erau subtiri si nasul ascutit si putin cam lung. Era imbracata intr-o rochie albastru -inchis cu margini ivoar ~ far dantela, panglici, doar materialul simplu, Chiar i croiala era destul de severa: talia asa de stramta incat se intreba cum de putea sa mai respire, manecile de la umeri pana la incheieturi fara nici un pic de material in exces ca si mai imblanzeasca imaginea. Nu il vazupe Robert stand in spatele draperiilor. {gi inclinase ca. pul intr-o parte si se uita la jocul de sah in felulin care un Membry al Ligii Abstinentilor s-ar uita lao lada cu sticle de coniac, de pareg fa 8———— Razbotul dicesei ——— ar fi fost ceva rau care trebuia alungat cu rugactuni gi psalmi - iar dacd asta nu functiona, cu legea martiala. Facu un pas inainte, apoi incd unul. Apof bag’ mana in sacu- letul care fi atarna a incheieturd gi scoase 0 pereche de ochelari. Ochelarii ar fi trebuit 9& o fact sA pard gi mai sever’. Dar de indata ce ti puse, privirea ej paru sd se imblanzeasca. Barbatul o apreciase in. mod gresit. Ochii ei nu fuseserd mijiti de suparare, ea pur gisim- plu igi mijea ochii ca s4 vada mai bine. Nu era severitate ce vozuse el in privirea ei, ci complet altceva - ceva de care nu reugea sé igi dea seama. Ea fatinse mana, Ind calul negru ¢i tl intoarse in mand jar glia. Bl nu vedea nimic la acele piese care si merite 0 asemenea atentie. Erau din lemn solid, seulptate cu pricepere. Cu toateastea, ea fi studia, cu ochii mari gi luminogi. Apoi, inexplicabil, il duse la buze gi il sdrutd. Robert priviscena in tcere. Se simfea aproape ca gi cum ar fi intrerupt o aventura. dintre o femeie si amantul ei, Aceasta era o lady care avea secrete $i nu voia sd le impartégeasca. Uga de la inciperea indepartata scart din nou, deschizéndu-se. Ochii femeii se (curd mari gi salbatici, Se uitd frenetic in jur gi searunci peste canapea in graba de a se ascunde, ateriz&nd intr-un morman jenant Ja nici doud picioare de el, Ea nu il vazu nici atunci pe Robert. Se facuse ghem, trigandu-si fustele in apatele barieret de piele acanapelei, tragand sacadat gi ugor-aer fn piept. Era bine c& mutase mai devreme canapeaua cu 0 jumatate de picioy mai in fata. Nu ar fi avut cum $8 igi ascunda altfel voluraul fustelor in spatele ei. Avea pamnul stréns in jurul pieset de sah si impinse puternic calul sub canapea. De data asta in incSpere patrunse o pereche de pagi mult mai apasaHl. =Minnie? zise 0 voce de barbat. Miss Pursling? Egti aici? Ba stramba din nas ise lipi de perete, Nu se stradui s4 raspunda. —Doamne, omule, se auzio alté voce pe care Robert nu o recu- noscu - tandra gf usor impleticita de la bauturd. Chiar nu te invi- diez pentru asta. —Nu vorbi de rau despre aproape-logadnica mea, zise prima voce. §tii cd e perfect& pentru mine. ~Soricelul ala timid?~—— Courtney ‘Milan —— —O sa tind o cas& buna. Va avea grija de confortul meu. Se va ocupa de copii si nu se va plange de amantele mele. Se auzi scartaitul unor balamale - sunetul inconfundabil pe care-I auzeai cand deschidea cineva usile de sticla, care protejau rafturile de carti. ~Ce faci, Gardley? intreba barbatul baut. O cauti printre cartile in limba german? Nu cred ca s-ar potrivi. , Comentariul fu insotit de un ras dezagreabil. Gardley. Acesta nu putea fi batranul domn Gardley, proprietarul distileriei — nu cu un glas asa de tanar. Acesta trebuia sa fie domnul Gardley cel tanar. Robert fl vazuse de departe ~ un individ banal, de inaltime medie, par castaniu banal si trasaturi care ii aminteau vag de cel putin alte cinci persoane. —Dimpotriva, zise tanarul Gardley. Cred ca s-ar potrivi foarte bine. Ca sotie, Miss Pursling va fi exact ca aceste carfi. Cand voi vrea si o iau de pe raft si sa o citesc, ea va fiacolo. Cand nu, va astepta rabdatoare, exact acolo unde am lasat-o. Imi va fio sotie confortabila, Ames. In afara de asta, mamei mele ii place. Robert nu credea ca il cunoscuse pe acel Ames. Ridicd din umeri si se uit in jos la ~ Miss Pursling, binui el ~ ca si vada cum reac- tioneaza la aceasta revelatie. Va trebui s4 te duci in patul ei, sa stii, zise Ames. ~Adevarat. Dar, slava Domnului, nu foarte des. ~E un soricel. Ca orice rozatoare, imi imaginez ca va chitai daca e impunsa. Se auzi o bubuitura ugoara. —Ce €? tipa Ames. ~Vorbesti de viitoarea mea sofie, zise Gardley. Poate ca individul nu era chiar aga de rau. Dar apoi Gardley continua: Eu sunt singu- val care are vole si se gandeasca la cum va impunge acea rozitoare, Miss Pursling isi stranse buzele si ridica privirea, de parc ar fi implorat cerurile. Dax in interiorul bibliotecii nu existau ce. yuri care s@ fie implorate. Insa cand se uita in sus, prin deschiza. tura draperiilor... Privirea ei o int Nu tipa, nu scoase nici nici macar un pic. Pur gi si acuzatie tacuta, veninoasa. alni pe a lui Robert. Ea facu ochii mari gi rotunzi macar o exclamafie de surpriza. Nu tregay; i simplu il fixa cu 0 privire care era pling ad Narile fi frematara. 10~~ Razboiul duceset Robert nu putu face altceva decat sa ridice mana $i sd 0 salute ‘usor cu un flaturat. Ea igi scoase ochelarii gi se intoarse cu spatele, intr-un gest dis- pretuitor, ci el trebui si se uite de doud ori ca sa igi aminteasca de faptul cd ea statea grémada la picioarele lui, Ca din ace] unghi ciu- dat, el putea vedea direct in jos tn decolteul ei ~ direct spre o parte din ea care nu i se parea deloc severd, ci moale... ,Lasd asta pentru mai tarziu’, se certa el pe sine gi tsi ridica pri- virea cu cdtiva centimetri. Pentru cd ea se intorsese, el vazu pentru prima data gi cicatricea palida de pe obrazul ei stang, ca 0 panza alba de paianjen, cu linii intretalate. ~Oriunde a disparut soarecele tau, aici nu ¢, 2ise Ames. E foarte posibil s4 fie in camera de odihna a doamnelor. Ag zice sé ne in- toarcem si ne distrim. Poti si-1 spui mamei tale cd te-ai certat cu ea in biblioteca. _Adevarat, zise Gardley. $i nu trebuie $4 amintesc cdcanua fost de fata Ja discufie— nu eca gi cum ar fispus ceva drept réspuns chiar dacd ar Gi fost aici. Pagii se indepartard; upa anai scArtai o data gi barbatii iepiré. Dupé plecarea lor, Miss Purshing nici macar nu se uit laei, nid micar ca sd ia act de prezenta lui printr-o ciutatura suparata. In schimb, se ridica in genunchi, stranse pumnul si lovi cu el tare gn spatele canapelei — 0 data, de doud ori -, lovind aga de tare cd 0 jmpinse in fafa de la forta loviturii, toat greutatea ei de aproape cincizeci de kilograme. Bl ii prinse pumnnul inainte s4 mai loveasea gia treia oard. ~Ei acum, facu el. Nu merita s4 va raniti din cauza lui. El au merita. Ba se uit in sus la el cu ochii mari. t sd spund ci femeia asta era timida. Nu stia cum putea un barbat Practic, aproape ca trosnea de sfidatoare ce era. fi dadu drumul la brat inainte ca furia ef sd urce spre mana lui si sa fl consume. Avea suficientd furie a lui acummulata. —Nu tinefi cont de mine, zise ea. Se pare c4 nu prea pot sa mA controlez. El aproape cd tresari. Nu era sigur cum se asteptase si fie vo- cea ei - taioasd gi severd, aga cum sugera aparitia ei? Poate ca isi ll—— Courtney Milan imaginase c vorbea cu un chitait subtire, de Parca ar fi fost yo. zatoarea de care vorbisera cei doi. Dar vocea ei era joasa, cald3 gj profund senzuala. Era genul de voce care il facu dintr-odata Sa-si dea seama ca ca era in genunchi in fata lui cu capul la nivelul s1j- tului sau, Lasa gi asta pentru mai tarziu, ~Sunt o rozatoare, Toate rozatoarele chitaie cand sunt im- punse. Batu din nou canapeaua cu pumnul. Avea si isi invine- teascd mana daca mai continua. Intentionati sa ma impungeti si dumneavoastra? -Nu. Slava Domnului, gandurile izolate nu contau. Daca ar fi facut-o, barbatii ar arde pentru totdeauna in iad, ~Intotdeauna stati pitit in spatele draperiilor in speranta de a surprinde conversatii intime? Robert simti cum i se incing urechile, ~Intotdeauna sariti in spatele canapelei cand va auzi logodnicul venind? ratacita. Intr-o buna zi, unul dintre perita de praf in mijlocul curateniei de primavara, Aha, va spune majordomul, aici a sféxsit Miss Wilhelmina. Uitasem cu totul de ea, Wilhelmina Pursling? Ce nume ingrozitor! Trase adanc aer in piept. Va rog sa nu spuneti nimanui despre asta. Inchise ochii si isi Puse degetele pe degetele lui. ~Va rog sa plecati, oricine ati fi, Dadu draperiile la o Parte si ocoli canapeaua. D, distanta nici nu o putea zari. $i-o putea doar ima, pe podea, furioasa pana la punctul dea izbucni j Minnie, zise el, Nu era politicos sa fi spuna pe numele a; astea, Voia sa il auda pe limba, Ea nu raspunse. -Va dau douazeci de minute, zise el, Daca nu va pana atunci, voi veni sus s4 va caut. Pret de cateva momente nu veni nici un raspuns, 12 servitorii lui ma va gasi aco- e la cativa past gina facuta ghem in lacrimi. sa de intim. Cy toate vad la ParteyRézboiul duceset Apoi: _-Lucrul frumos la cAsitorie este dreptul pe care mi] dA la mo- nogamie. Un barbat care intenfioneaza si imi dicteze unde s4 fiu ede ajuns, nu credeti? Bl se vita nedumerit la canapea inainte sa-si dea seama ch ea credea c& el ameninti sd 0 tarascd afard de acolo. Robert se pricepea la multe lucruri, dar nu gi sd comunice bine cu femeile. ~Nu astaam veut s4 spun, bombani el. Doar ca... Else duse inapoila canapea gi se uitd peste spatarul acestela. —Dacii o femeie la care tin s-ar fn spatele canapelei, a5 pera cd se gisegte cineva care 8 il facd tirup sd se asigure cl e bine. Urma o pauz lungs. Materialul fogni si ea se witd fn sus spre el, Parul incepuse sa ii scape din cocul sever in care era strans; if atfrna in jurul fefei, smblanzindu-i trasaturile, subliniind paloarea cicatricei ei. Nu era frumoasé... dar era interesanta. $i arfiputut s4 oasculte vorbind toatd noaptea- Se uitd confuza la el. 0, zise ea plat. Incercati sa fiti amabil. Vorbi de parca posibili- fi trecut prin minte. Slobozi un oftat tatea asta nici macar 7 tar sill oferiun seuturat din cap. Dar amabilitatea dumneavoastra € inutila. Vedeti, asta - zise ea sifacu semn cu capul spre uga unde disparuse aproape-logodnicul ei ~ este cel mai bun rezultat la care pot spera. Mi-am dorit aga ceva de ani buni. Gi de indata ce voi reugi SA suportideea, ma voi cisatori cu el. In glasul ei nu era nid urma de sarcasm. Se ridicd. Cu o mand exersaté, isi netezi pirul inapoi in coc $i isi indreptd fustele pind cand infatigarea ei era din nou cum se cuvenea. Doar atunci se lisa in jos gi pipai sub canapea, ca 54 gaseascA locul unde aruncase calul. Studie tabla de gah, igi inclind capul gi apoi puse, cu foarte mate grija, piesa Ja locul ei. tn timp ce el rimase acolo, privind-o gi incercand sa ti tnteleaga vorbele, ea iesi pe usa. Minnie cobori searile care duceau de la bibliotec4 spre curtea intunecata chiar in fata Salii Mari, cu pulsul ined foarte agitat. Pret de o clip se gandi c& barbatul va incepe 94 o interogheze, Dar nu, scdpase fird 94 i se pund vreo intrebare. Totul era exact asa cum, 13Courtney Milan ——_ era mereu: tacut si naucitor de plictisitor. Exact de ce avea Nevoie Nimic de care sa se teama ai Sunetele slabe de la concertul interpretat prost, cu Pricepereg indiferenta a cvartetului local de coarde, abia daca rasunau in curte. Intunericul scilda curtea deschisa intr-o paleta de nuan- te de gri. Nu ca ziua ar fi fost foarte multe culori de vazut: doar gri-albastrul dalelor cu care era pavata curtea si tencuiala veche de pe peretii din lemn. Cateva buruieni rezistente se itisera printre crapaturile pietrelor din pavaj, dar acum erau doar niste firicele in nuanta de sepia. Abia daca aveau un pic de culoare in albastrul intunecat $i aspru al noptii. Cateva siluete intunecate stateau la intrarea in sala cu pahare de punci fn mana. Totul era amutit aici ~ sunetele, imaginile si toate emotiile agitate ale lui Minnie. Serata muzicala atrasese surprinzator de multa lume. De ajuns pentru ca inc&perea principala sa fie plind si toate locurile ocupate, Erau si destui oameni insirati pe margine. Straniu ca acordurile slabe ale unui Beethoven cAntat prost fi atrisesera pe atat de mul- ti, dar multimea venise in forta. O privire aruncata inauntru, gi Minnie se retrasese cu stomacul incordat in noduri stranse. Nu putea intra in incaperea aia. Poate ca putea sa se prefaca bolnava in realitate, nici macar nu ar trebui si pretinda. Dar... In spatele ei se deschise o usa. ~Miss Pursling, Aici erati. Minnie tresari la auzul vocii si se intoarse jute. Guildhall din Leicester era o cladire veche ~ una dintre putinele structuri din lemn din vremuri medievale care nu Pierise intr-un incendiu sau altul. In decursul secolelor capatase un talmes-balmes de utilitati. Era o sala de adunari pentru evenimente ca acesta, ° sala de audiente pentru primar si consilierii sai municipali, depo- zit pentru cele cateva obiecte de ceremonie ale orasului. Ba chiar convertisera una dintre incaperi intr-o celula pentru prizonieri; o parte din curte era din caramida gi nu din tencuiala gi era locuinta contabilului-sef. In seara asta ins, Sala Mare era in folosinta — de asta nici nu se agteptase sa vada pe cineva de la birourile primarului. O silueta indesata se apropie de ea cu pagiiuti gi siguri, La. 14——— Razbotul ducesei ~ Lydia va cauta deja de o jumatate de ora. La fel si eu. Minnie rasufla ugurata. George Stevens era un om decent. Mai bun decat cei doi nesimtiti de care tocmai scipase. Era c4pitanul politiei locale silogodnicul celei mai bune prietene ale ei. — Capitane Stevens. E aga de inghesuiala acolo. Pur si simplu simteam nevoia de aer. ~Aga sa fie? El veni spre ea. La inceput nu era nimic mai mult decat o umbra. Apoi se apropie destul pentru ca ea sa fi vada trasaturile in detaliu si fara ochelari, trasdturi familiare: mustata joviala si favoriti stufosi. Nu va plac multimile, nu-i aga? vorbi el pe un ton preocupat. -Nu. -Decenu? ~Niciodata nu mi-au placut. Dar ei fi placusera odata. Avea o amintire vaga cu un stol de bar- bati care o inconjurau, strigand-o pe nume, vrand sa vorbeasca cu ea. Nu exista pe atunci posibilitatea de cochetarii — ea avea opt ani gi era imbracata ca un baiat -, dar fusese o vreme cand energia unei multimi o incanta in loc s& fi facé stomacul sa se stranga in noduri. Capitanul Stevens veni sa stea langa ea. —Nu-mi place nici zmeura, marturisi Minnie. Ma gadila pe gat neplacut. Dar el se uita inspre ea, cu mustata lasata in jos de la greutatea incruntarii sale. Se freca la ochi de parc& nu era sigur de ce vedea. —Haideti, zise Minnie cu un zambet. Ma cunoasteti de atatia ani siin tot timpul asta nu mi-au placut niciodata adunarile mari, Nu’, zise el ganditor. ,Dar vedeti, Miss Pursling, s-a intamplat 4 flu saptaména trecuta la Manchester cu treaba". $a nu reactionezi. Instinctul asta fi era bine inradacinat; Minnie se asigura ci zambetul ii era la fel de relaxat, ca isi netezea in conti- nuare fustele fara sa incremeneasca de frica. Dar in urechi fi rasuna un vuiet si inima incepu sa ii bubuie mult prea repede gi prea tare. 0? se auzi spunand. Propria voce ii rasuna in urechi mult prea vesela gi cam sacadata. Vechiul meu camin. A trecut prea mult timp. Cum l-ati gasit? ~Destul de straniu, raspunse el si facu un pas spre ea. Am vi- zitat vechiul cartier al stramatusii voastre Caroline. Intentionam doar sa fac conversatie politicoasa si si le transmit vesti celor care 15Courtney Milan ————_ isi aminteau de dumneavoastra din copi . Dar nimenj Nu is amintea de sora lui Caroline sa se fi casdtorit. Iar cand am céutat nu exista nici o insemnare despre nasterea dumneavoastra inte. gistrul parohiei. ~Cat de straniu, zise Minnie si se uita Ja pietrele din Pavaj. Ny stiu unde a fost inregistrata nasterea mea. Va trebui so intrebati pe stramatusa Caroline. ~Nimeni nua auzit de dumneavoastra. Ati locuit in acelasi car- tler in care a crescut si ea, nu-i aga? Vantul sfichiuia prin curte cu un fluierat indurerat Pe doua to- nuri. Inima lui Minnie bubuia intr-un ritm de acompaniament, Nu acum, te rog sa nu te pierzi cu firea acum, ~Niciodata nu mi-au placut multimile, se auzi vorbind. Ni mi- car atunci. Nu am fost prea cunoscuta in copilarie, -Hmm. ~Eram aga de mica atunci cand am plecat, incat ma tem ci nu va pot ajuta. Abia daca imi amintesc de Manchester. Stramatusa Caro pe de alta parte... ~Dar eu nu-mi fac tra, zise el incet. Sti ririle mele. sriji cu privire la strimatusa dumneavoas- ica pastrarea pacii este o parte din indato- Stevens fusese mereu un tip serios. Desi Politia fusese chemata © singura data anul trecut - siasta ca s& ajute la stingerea unui incendiu -, el igi lua sarcinile foarte in serios, Femeia nu mai fu nevoita sa Pretinda ci e nedumerita, ~Nuinteleg. Ce are asta cu pastrarea pacii? ~Astea sunt vremuri periculoase, intona el. Ba chiar, Parte a politiei care a inabusit demonstra nuam uitat cum au inceput, ~ Asta tot nu are nimic dea... ~Imi amintesc de zilele de dinainte si izbucneasca violentele, continua el pe un ton rece. Stu cum incep, Incepe cu cine” care le spune muncitorilor c& ar trebui sa aiba vocea lor, in loc $4 facg ce lise spune. Intruniri. Discu Fluturasi. Am auzit ce ati spus ca parte din Comisia pentru Igiena Muncitorilor, Miss Pursling. $i nu imi place. Nu-mi place nici un pic. Vocea lui devenise foarte rece, ii urca un fior pe brate, ~ Dar n-am spus decat... 16 euam fost tille chartiste in 1842 intr-adevar, si Minnie simti cum,Razboiul duceset ~S§tiu ce ati spus. La momentul respectiv am crezut cA doar dena tc iba ca suntel Maga acum gtiu adevarul. Nu sunteti cine sustineti Inima ei incepu 54 batA gi mai tare. Se uitd spre stanga, 5] i- cul grup aflat la zece puioare distant. Una dintre fete bea ane ‘i chicotea. Cu ciguranti dacd tipa... Dar si ipe nui-ar servi la nimic. Oric&t de imposibil parea, cineva descoperise adevarul. —Nu pot sa fu sigur, zise el. Dar simt in adancul meu A ceva nu ¢ in reguld. Sunteti parte din asta. Cu aceste vorbe, el impinse o bucatd de hartie spre ea, aproape pnd in cosul pieptului. Lua hartia de Ja el, ganditoare, gi o ridica in sus ca 98 0 vada in Jumina care se revarsa pe ferestre. Pret de o secunda se intreba la ce se uita ~ era un articol de ziar? Fusesera destule, dar hartia nu era ca aceea de ziar. Sau poate cd era certificatul ei de nagtere. Asta ar fidestul de rau. Isi scoase ochelarii din buzunar. Cand reusi s4 citeascd in sfargit, ea aproape c4 izbucni in ris de usurare. : Dintre toate acuzatiile pe care el i le-ar fi putut aduce - din- tre toate minciunile pe care ea le spusese, incepand cu propriul nume -, el credea ca ea era implicata in asta? MUNCITORI, scria in randul de sus cu litere mari. $i apoi dede- subt: ORGANIZATI-VA, ORGANIZATI-VA, ORGANIZATI-VANI!! ~O, nu, protesté ea. N-am vazut asta niciodaté fn viata mea. Si chiar nu e genul meu delucru. In primul rand, era destul de sigurd ca orice propositie care folo- sea mai multe semne de exclamare decat cuvinte era 0 abominatie. Sunt peste tot in oras, mardi el. Cineva e raspunzator pentro ele, El ridica un degete. V-ati oferit si faceti flaturagi pentru Comisia pentru Igiena Muncitorilor. Asta va oferd scuza de a vizita fiecare tipografie din oras. —Dar... El ridicd un al doilea deget. ~ Ati sugerat ca muncitorii si fie implicagi in comisie, ~Am spus doar cd are sens 64 {i intrebam pe muncitori cu privi- re la accesul lor la apa de fantana! Dac4 nu intrebarn, facem toata treaba doar ca s4 descoperim ca sinatatea lor nu s-a schimbat in bine. E cale lunga de aici la a sugera aA se organizeze. Al treilea deget. 17Courtney Milan ——__ ~ Strématusile dumneavoastra sunt implicate intr-o Ingrocitory cooperativa de hrana si se intampla sa stiu c& ati fost Principaiy) artizan al acesteia ~E 0 tranzactie comerciala! Ce conteaza unde n Stevens arata cu cele trei degete spre ea. ~E un stil de lucru. Sunteti intelegatoare fata de MUNCitor sj nu sunteti cine sustineti ca sunteti. Cineva fi ajuta sq tipareascy fluturasii. Trebuie si credeti ci sunt prost ca sale semnati asa, El facu semn spre partea de josa fluturasului. Era Ia final. Ea isi miji ochii prin ochelari, Nu era un nume, Un pseudonim De minimis, citi ea. Nu invafase niciodata latina, dar $tia puting italiana si destula francesa si se gandi ca insemna ceva de genul nfleacuri", —Nu intele, face cu mine? vindem Varza) un nume acolg & scutura ea din cap nedumerita. Ce are astadea el plesni hartia din mainile oj cine sunteti. Voi dovedi ca sun Siasta va va distruge. ~Eu n-am nicio legatura cu asta! Protesta ea, dar era inutil, Barbatal se intorcea deja sa plece, Stranse flu turasul in pumn. Ce Int De minimis, Diferenta dintre ruin; foarte mic, dar ea nu ay 18 a si Siguranti era u, ea sil piarda, 0 lucru mie, Un lucryCapitolul 2 -Minniel De data asta vocea care risund fn curte nu o facu pe Minnie s4 twesara. $i nicl inima nu +0 lua la galop. in schimb, constatd cd de- -veni mai calmé gi pe fata i aparu un zambet adevarat. Se intoarse spre cea care o strigase cu mainile intinse. —Lydlia, zise ea cu calduré. Ma bucur si te vad. ~Unde ai fost? intreba Lydia. Te-am cautat peste tot. Ay fi putut sd minta pe oricine altcineva. Dar Lydia... Ma ascundeam, raspunse Minnie. In spatele canapelei din biblioteca. Oricine altcineva ar fi considerat c& era ceva im neregula. Lydia insd o gtia pe Minnie cat de bine o putea gti cineva. Pufni doar gi scutura din cap. ~Asta e aga de... aga de.... ~Ridicol? ~Deloc surprinzator, raspunse te-am gisit. E timpul. ~Timpul? Timpul pentru ce? Dar prietena ei nu opuse nimic. O lua pur gisimpli pe Minnie de cot gi o conduse pe uga spre salonul primarului. Minnie se propti pe picioare. Lydia, vorbeam serios. B timpul pentru ce? -Stiam cA nu vei suporta sa fii prezentatd in Sala Mare cu cori oamenii aceia in jus, zise Lydia cu un zambet. Aga ca am rugat pe papa si stea de paza in salon. E timpul sé fii prezentata. " Prezentata? Curtea era aproape goal tn spatele lor. Cui si fu prezentata? Prietena ei o dojeni cu degetul. ~Trebule sé fii la curent cu barfele, Cum e posibil sd nu gti? Are doar doudzedl si opt de ani, gtii, i ate reputatie de om de stat ~ este 19 prietena ei. Dar mi bucur ca__——— Courtney Milan ——_ considerat de multa lume autorul Compromisului Comercia} din 1860. Lydia spuse asta de parca ar fi stiut ce era ~ de parca toatalumeg gtia ce era Compromisul Comercial din 1860. Minnie nu mai auzige de asta pana acum ¢i era destul de sigura ca nici Lydia nu auzige, Lydia slobozi un oftat incantat. -Si ele aici —Da, dar cine e el? intreba Minnie $i ii mai arunca prietenei gj o privire. $i ce vrei sa sugerezi cu acest oftat. Doar esti logodita, —Da, zise Lydia. $i chiar foarte, foarte fericita. Cam multi de foarte ca sa fie credibila, dar cum Minnie argu. mentase de prea multe ori pe subiectul asta, nu avea rost si mai deschida discutia acum. ~Dar tu nu esti logodita, o trase Lydia de mana. Nu inca. Siin orice caz, ce are realitatea de-a face cu imaginatia? Nu poti sa visezi ca esti imbracata in matase rosie superba, coborand spre masele adoratoare cu un barbat chipes alaturi de tine? Minnie isi putea imagina, dar masele din imaginatia ei nu erau adoratoare. Ele strigau. $i aruncau cu lucruri, fi aruncau insulte si ea trebuia doar s4 astepte un cogmar ca sa retrdiasca aceste scene. ~Nu spun cé trebuie sa rezervi fonduri pentru un mic dejun de nunta in clipa asta. Doar viseaza. Un pic, Zicand asta, Lydia deschise usa. In incapere se aflau doar cativa oameni. Domnul Charingford statea chiar langa usa, asteptandu-le, {si saluta fiica cu o inclinare a capului. Incaperea era mica, dar peretii erau placati cu lem si ferestrele erau cu vitralii, iar semineul avea decoratiunt sculptate Stema oragului Leicester statea mandra pe peretele indeparear fotoliul greu al primarului statea in partea din fata a camerej, Acolo se adunasera cele cateva persoane — primarul, sotia lui, Stevens, un barbat pe care nu-l cunostea gi... lui Minnie i se opi rasuflarea. opri Era el. Barbatul cu parul blond si ochi albastri care ij Vor! biblioteca, Arata mult prea tanar sa fie cineva important, mult, parea mult prea dragut pentru asta. $4 il va, invartindu-se in jurul lui ca si-i faca pe plac... ~ Vezi? zise Lydia cu voce joasa. Cred ca pana Chipes, si bun, si important. 20 bise in, Ba maj a be Drimay #1 tu ai putea Visa,———— Razboiul ducesei ——— Imaginatia i se declanga aproape ca un lucru visceral, condu- cand-o pe carari pavate cu fantezii la lumina lunii. —Uneori, zise Minnie, daca crezi in imposibil... Era foarte tanara cand tatal ei fusese destul de admirat ca sa fie invitat peste tot. Viena, Paris, Roma. Nu avea alt credit in afara de vechiul nume al familiei, un stil relaxat de a face conversatie si un talent pentru jocul de gah care era aproape neintrecut. El visase io contaminase ¢i pe ea cu nebunia lui. la imposibil s Nu trebuie decat sa crezi, fi spusese el cand avea doar cinci ani. Nu avem nevoie de avere. Nu avem nevoie de bogati Noi, cei din familia Lane, credem doar mult mai tare decat oricine altcineva, si lucrurile bune ni se intampla." Asa ca ea crezuse. Crezuse in el asa de tare incat sese cu altceva in afara de credinga goala cand toate schemele lui nu mai rama- se sfaramasera. ~ Daca crezi in imposibil, zise Lydia gi se intoarse in prezent, s-ar putea sa se intaémple. —Daca crezi in imposibil, zise Minnie acru, dai drumulla ce ai deja. Nu existau carari sub razele de luna care duceau spre acest bar- bat. Exista doar un domn care fi vorbise cu bunitate. Asta era tot. Para visuri. Fara fantezii. $i ai aga de multe de pierdut, rosti Lydia pe un ton ironic. _ Am multe de pierdut, intr-adevar. Nimeni nu ma arata cu de- getul si nu sopteste despre mine cand merg pe strada. Multimi furioase nu ma urmeaza cdutand razbunare. Nimeni nu arunca cu pietre. $i barbati straini inca fi mai aratau bunatate. El era destul de chipes — fara indoiala ca asta explica sclipirea din ochii Lydiei. Din ce spusese Lydia despre importuri comerciale, era implicat in politica. Un membru al parlamentului, poate? Parea prea tanar pentru asta. —Asa de serioasa, zise Lydia si facu o grimasa. Da, ai dreptate. Ai putea fi scuipata gi considerata un monstru. $i poate ca ai putea fi mancata de dragoni. Fi rezonabila! Nimic din toate astea nue nici pe departe posibil, Cum nu poti sé ifi imaginezi asta pentru tine, 0 voi face ei, Pentru urmatorul minut o s4-mi imaginez cé el se va intoarce, se va uita o datala tine... 21———— Courtney Milan —————__ Nu era nevoie sa-si imagineze asta. Bl, oricine era, se intoarse fix in acel moment. Se wita la Lydia, care era agitata de incdntare F&cu o reverent adanca. Apoi ochii ei se oprira asupra lui Minnie. Jata-te, paru sa spuna privirea lui. Sau ceva de genul asta. Pentry cAscanteia recunoasterii patrunse prin ea. Nu era ceva aga de sim. plu ca a-ivedea fata sia tise parea familiara. Era un sentiment caye le spunea ca se cunosteau, cd se cunosteau mai profund decat ar 4 permis cele cateva clipe petrecute impreuna in spatele canapelej, Ochii barbatului se mutara spre dreapta, aprinzandu-se la vede- rea tatalui Lydiei, care statea lang ele. El facu cativa pasi in fata, abandonand persoanele care stateay in jurul lui. -Domnul Charingford, nu-i aga? intreba el. In timp ce se apropia, el fi surprinse privirea lui Minnie si fi aruncd un 2ambet usor chinuit - unul care fi starni o amintire de mult ascunsa. Daca agitatia domnului Charingford nu i-ar fi fost de ajuns, zambetul ar fi convins-o. Barbatul asta era cineva important. Avu nevoie de o clipa ca sa plaseze expresia ciudata de pe chipul lui - zambetul acela mic, dimpreuna cu ochii care se increteau in ceva care aducea a tristete Ea mai vazuse expresia cu opt ani in urmé pe fata lui Willy Jenkins. Willy Jenkins era mai mare decat alti baieti de varsta lui, avea peste un metru gi optzeci de centimetri gi aproape 83 de ki- lograme. Avea si forfa corespunzatoare staturii sale. [l vazuse ridi- candu-gi cei doi frati mai tineri, unul in fiecare mana. Willy Jenkins era mare si puternic si ceilalti baieti ar f fost spe- viati de el daca nu ar fi fost zambetul lui. Domnul Charingford facu o plecaciune umila, aga de adanca in- ct aproape ca se plie. Abia daca reusi sa vorbeasca, Imi permiteti sa va prezint...? Domnul Charingford nici macar nu presupuse ci ac; va permite prezentarile — parea sa creada ca era cat se ordine si spuna nu. —Desigur, rispunse barbatul gi ii intalni privirea lui Mi se uita iute in alta parte, Cercul meu de cunostinte n mare incat s4 nu poata include inca doua tinere, 22 i La a est barbat Poate de in innie, care We asa deRazboiul ducesei ~ Din nou zambetul ca de scuza - 24mbetul lui Willy. Era cel pe care-] oferea Willy cand castiga un joc de skanderbeg -, iar el cag- tiga mereu la jocurile astea. Era cel care spunea: , [mi pare rau ca sunt mai mare si mai puternic decat tine. O si castig mereu, dar voi incerca s nu-ti fac rau cand 0 fac”. Era zambetul unui barbat care stia ci poseda o putere incredibila si gasea asta usor jenant. Aga de amabil, facu domnul Charingford. Aceasta este fii- ca mea, Miss Lydia Charingford si prietena ei, Miss Wilhelmina Pursling. Barbatul blond facu o pleciciune peste mana Lydiei 0 inclinare usoard a capului si se intinse sd ia degetele lui Minnie. _Tinere domnisoare, 2ise domnul Charingford, acesta este Robert Alan Graydon Blaisdell. Ochii Jui - un albastru asa de lipsit de culoare incat jiamintea de apele unui lac iamna ~ fi intalnira pe ai ei. Zambetul se curba in sus la colturi, mai intristat ca oricand. Degetele lui le atinsera pe ale ei gi chiar gi prin manusa ii simti cal- dura intensa. In ciuda fiecdrui gram de ratiune, Minnie nu se putu abtine sa nu reactioneze. Zambetul ei se accentua ca si semene cu allui. In imaginatia ei, cel putin pentru o clipa, chiar aparura carari sub dar de lund. $i lumina argintie picta fiecare aspect intunecat al vietii ei cu magie. Alaturi de ea, domnul Charingford inghiti in sec. ~Eleste, desigur, inaltimea Sa, ducele de Clermont. Minnie aproape ca igi trase degetele. Un duce? Un afurisit de duce o gasise in spatele canapelei? Nu. Nu. Imposibil. Charingford indica spre celalalt barbat de langa el. ~lar acesta este omul de afaceri... ~Prietenul meu, il intrerupse ducele. ~Da, inghiti Charingford. Desigur. Prietenul siu, domnul Oliver Marshall, ~ Miss Charingford. Miss Pursling, zise ducele facand un semn din cap spre Lydia peste umarul lui Minnie. ~Toata placerea prezentarii este cu siguranta a mea. Minnie igi inclina capul ugor. Excelent, reugi ea s& rosteascA gatuit. 23———— Courtney Milan ———— Intreaga noapte conspira sa 0 distruga. Logodnicul celei maj prietene ale ei credea cd se ocupa de revolte, iar ducele de Clermont putea sao distrugé cu un singur cuvant. Cam asta despre imaginatig ej tradatoare. Cam asta despre carari sub raze de luna. Cam asta pen. tru chiar si un moment in care sa se gandeasca la romantism. Visuy} esuate, cand fugeau lasau in urmi o realitate tot mai rece. Excelenta Sa se uita la ea inainte ca Minnie sa se scuze si 3 plece. $i din nou el ti oferi zambetul acela jenat. De data asta, ex stiu ce insemna. Ea nu era nimic. El avea totul. $i oricat de putin ar fi insemnat, el era jenat de propria putere. ‘Trasura se legind, nu foarte ugor, ci cu miscari grele de inainte si inapoi. Pe vremuri, presupuse Minnie, arcurile fusesera noi si fiecare denivelare din drumul inapoi la ferma stramatusilor ei nu ar fi fost amplificata in zdruncinaturile care ii scuturau maxilarul. i si reparatiile erau un lux pe care stramatusile ei nu si le puteau permite. Stramatuga ei Caroline sedea pe banca vizavi de Minnie, cu bas- tonul sprijinit pe genunchi. Alaturi de ea sedea Elizabeth, mai pu- tin adusa de spate, dar mai incaruntita. Nu puteau arata mai diferit nici daca ar fi fost alese la intamplare dintr-o multime. Caro era inalta si durdulie, in vreme ce Eliza era mica $i colfuroasa. Parul lui Caro era neted si negru, cu doar cateva suvite albe, parul odinioara blond al Elizei devenise alb si infoiat. La varsta lor ar fi trebuit sa se odihneasca acasa lang foc intr-0 noapte rece de noiembrie, nu sa iasa sa participe la serate muzicale, Dar venisera cu ea $i acum aveau amandoua aceeasi expresie de incruntare nemultumita. In intunericul noptii, ascunse de vederea barbatului care condu- cea trasura, ele se luasera de mana in cautare de consolare, —Stramatusa Caro. Stramatusa Eliza. Vocea ei era inceata in noaptea de catifea, aproape acoperita de zgomotul rotilor. _Trebuie sa va spun ceva. Este despre capitanul Stevens, Cele doua femei schimbara o privire lunga. -Stim, zise stramatuga Caro. Ne intrebam daca sa iti spunem sau nu. 2 ioRézboiul duceset —Imi investigheaz trecutul. Cele doud femei mai schimbaré o privire hing’. Dar Caro fu cea care vorbi in cele din urma. : ~E un pas in spate, cu siguranta, dar am trecut peste momente mai dificile. Minnie scutura din cap. —Stie. Sau va gti. Curand, Nu stiu ce sd fac. Eliza se intinse gi o batu pe Minnie pe genunchi. —Intri in panicd, zise ea ugor. Nu intra niciodatd in panic’, asta le spune celorlalti cd e ceva in neregula. Amintegte-ti cA adevarul este mult prea iesit din comun ca sd fie luatin considerare. Nimeni nau va ghici vreodata. . Minnie lu o inghitituri de aer si apoi inc una. - Dar... Ca s4 descopere adevarul, zise Bliza, ar trebui si puna intre- barile corecte. $i crede-ma, draga mea, nimeni, day nimeni nu 0 s4 intrebe dacd tata] tAu te-a prezentat drept baiat in primii tai doisprezece ani de viata. ~Chiar gi aga, el trebuie doar sa banuiasca... ~Inceteaz&. Minnie, Respir’. Nu are rost sa te agiti, pentru ca aga nu rezolvi nimic. Era ugor si vorbeasca. Cu ochii inchisi, aproape c& vedea mul- fimea apropiindu-se de ea, inconjurand-o, strigatele aspre, discor- dante emanand de pe chipuri schimonosite de furie... ~Nue nimic, zise Eliza, rearanjandu-se neindemanatica in tra- surd ca s4 stea ang’ Minnie. igi puse o mand pe umarul Ini Minnie. -Nue nimic. Nu enimic. Cu fiecave repetitie, ea ti netezea parul lui Minnie. Fiecaxe soap- t& aducea gi mai mult calm, pand cind Minnie rengi sa Igi opreas- <4 panica tot mai puternic’. Ascunse amintirea undeva in trecut, unde ii era locul, o tinu acolo pana cdnd vederea inceta si li mai fie Sncetogata gi respiratia fi reveni la un ritm normal. ~Agae mai bine, zise Bliza. O s4 rezolvam asta. Stevens a vorbit sicumine. El crede cd ne mingi— de fapt, a sugerat cA s-ar putea s& nu fii cine sustii cd egti gi cd profiti de bundtatea noastra. ~0, Doamne, zise Minnie gi tsilu capul in maini. 25Courtney Milan -Nu, nu, zise Caro. Povestea asta e usor de combatut pentn, .. este asa de evident fals. Nu e nici macar nevoie sa mintim. a2 spus c4 am fost acolo in aiua in care te-ai ndscut gii-am prom mamei tale pe patul de moarte ca ma voi ocupa de bunastarea ' si cd nu apreciez ca isi baga nasul unde nu fi fierbe oala. Cand i-am spus c& nu esti un pui de cuc care ne-a fost pus in cuib fara si ne dam seama, m-a crezut. Caro dadu din cap hotarata. -Stie ca esti stranepoata mea ~ nu exista nici un semn de in- trebare in privinta asta. Banuieste ca ceva nu e in regula, darl-am facut sa fie foarte nesigur. Nu va face nimic. —Dar nu sunt, facu Minnie si trase aer in piept. Nu sunt strane- poata ta. Eu sunt... Caro se intinse cu bastonul si o batu pe Minnie jute pe picior. -Sa nu vorbesti aga. $tii cum sta treaba. Ea stia. De cand igi putea aminti Minnie, ea le spusese lui Caro gi Elizei stramatugi, desi doar Bliza era ruda ei de singe. Cu aproape cincizeci de ani in urma, cele doua femei fusesera la scoala impreuna. Debutasera in acelagi timp in societatea londone- 24, Jar cand, dupa mai multe sezoane, nu reusira sa gaseasca ba bati pe care si-i iubeascé, refuzasera sa se marite din convenienta. in schimb, se retrasesera impreuna la mica ferma pe care Caro 0 detinea la marginea oragului Leicester — prietene si fete bitrane . Erau la fel de apropiate ca doua surori, Ba chiar pentru restul viet mai apropiate, banuia Minnie. $4 nu ii faci griji, zise Eliza. Chiar i-am promis mamei tale, Amandoua i-am promis. Vocea fi tremura. Am gresit o data fata de ea, spre marea mea rugine. Nu se va repeta. 3 Minnie intinse mana si igi atinse cicatricea de pe obraz. Cand e credea invulnerabila. Alti oameni puteau s§ ezite sisa greseasca, dar ea nu. Indrazneala a ceea ce realizase era pe ae eaderii pe care o suferise dupa aceea. Inca isi mai amintea cum a cea in intuneric, in trebandu-se daca isi va mai putea folos; wae vreodata. Atunci venisera stramatugile ei dupa ea. iu) _ Daca vii cu noi, fi spusese Caro, vei avea o sansa. Ele nu ii oferisera viaja sclipitoare la care visau cele mai m dintre fete. Dacd mergea cu matugile ei, se putea agtepta Ja 4 a frugala. La un nume fals. Ar avea inca nigte ani ai copi era mica, st 26Razbotul ducesei de un pic de timp ca s& cunoascd barbatii din orag. Ar putea sd se mirite si sai alba copii. Nu ar exista faima sau adulatie. Dar puteaut sa-i ofere un singur avantaj: un viitor fara rnultimi furioase. Stramatusile ei sacrificasera foarte multe ca sé ti ofere aceasta sansa. Steanseserd fiecare banut ca sd fi ofere 0 garderoba respec- tabili de indata ce ajunsese fa varsta la care s4 iasd in companie mixta. Nw s-au plans niciodata, dar Minnie stia de ce nu era zahar gn ceaiul lor. Ea stia de ce nu isi mai retnnoiserd — din pacate — abonamentul Ja biblioteca. Sacrificasera orice confort Ja batranete pentru Minnie. Tar ea nici macar nu avea bunav seri ele cu atata generozitate pentru ea. ~Poate, sugera ea, poate daca ii spun ointa de a vrea ceea ce castiga- em adevarul capitanului Stevens... Matusile ei se uitara la ea gocate. _ Minnie, zise Eliza incet. Draga mea. Dupi tot acest timp! Sti cAnu trebuie sa faci asta niciodata. Caro relud acolo unde se oprise Eliza. ~ Aceste reguli au fost facute pentru tine, dar nu sunt meni- te si fie ingradiri. Sau pedepse. Le-am facut pentru

S-ar putea să vă placă și

• Merrill C. Tenney - Studiu Al Noului Testament

  

  Document224 pagini

  Merrill C. Tenney - Studiu Al Noului Testament

  miradiabv

  100% (4)
• Martirii Din Catacombe

  

  Document57 pagini

  Martirii Din Catacombe

  Petrescu Dan

  100% (2)
• Lorraine Heath - Pacate Pentru Orice Anotimp 5 - Fantezia Unui Conte

  

  Document287 pagini

  Lorraine Heath - Pacate Pentru Orice Anotimp 5 - Fantezia Unui Conte

  Petrescu Dan

  88% (16)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• New Age Dintr-O Perspectiva Biblica

  

  Document12 pagini

  New Age Dintr-O Perspectiva Biblica

  Petrescu Dan

  Încă nu există evaluări