Actorul

Azi scriem poezia pe mari bucăţi de pâine,

arta-i maşinăria de curăţat cartofi,
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine,
actor retras ca melcul în pantofi.

Iată cum din teroare pianul spală rufe

şi sar din pieptul nostru cameleoni de preţ,
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere şi dispret.

Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă,

cum calcă pacea beată pe morţii din tranşei,
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă,
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.

Tu, care-ţi pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare

când sus în nori rânjeşte hazardul roz şi chel,
tu, care mori de noapte şi mori de fiecare,
porţi viermele în palmă ca pe un scump inel.

Septembrie iţi sare ca o pisică-n faţă

şi înfloresc în tine vise de şoarec mic,
nimic nu-ţi mai ajunge şi totul te răsfaţă,
proprietar pe vorbe şi rege pe nimic,

Smulge-ţi tu singur limba, scrie pe ea Adio,

îneacă-te-n saliva celor ce te-au râvnit,
ascultă trenul toamnei cum se răstoarnă-n ziuă
cu tâmpla mea de aur într-un vagon rănit.
 Ai grijă - Mircea Dinescu
Ai grijă sa nu faci si tu explozie
(din inger n-a ramas nici macar o schija)
calcă pe virful plopilor cu grijă
sa nu versi sufertasul cu ambrozie

Sint zei abandonati ca puii mîtii

prin gropile ceresti scîncind de sete,
sint arhitectii Domnului, in cete,
ce-au lins pe urma lui dira tăritii.

Tu voiajor al stărilor de transă

ai grijă de caminul de batrini,
minte-i c-au fost eroi si c-au fost buni
si ca mai au acolo jos o sansa

Sunt tânăr, Doamnă - Mircea Dinescu


Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul

ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos

şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin

chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Nessun dorma - Mircea Dinescu

În gara anonimă, dat jos, fără bilet,

mă simt ca reumatismul la școala de balet
știind că-aceste fete ce mă privesc râzînd
au să îmi cadă toate în brațe, rând pe rând,
purtând stigmatul dulce-al durerii-n carnea moale
vor pomeni de mine la băile termale
și cînd fustițe scurte s-or veșteji-n dulapuri
se vor trata de mine-ndelung, cu-amare hapuri,
uitând de alfabetul fățarnic al pudorii,
se vor lăsa călcate-n picioare când trec norii,
umflate și lascive, parcă pierzându-și forma,
le-oi picura-n ureche, fierbinte, nessun dorma,
până or să priceapă, târziu, că reumatismul nu trece,
cum nu trece pe lume comunismul.