Capitolul I

Budulea cel bătrân era un om vesel și cel mai bun cântăreț din Cocorăști, în special la
cimpoi. Soția îi fugise de acasă cu un scriitor din sat, iar acum îl creștea singur pe băiatul
său Huțu.

Povestitorul mergea la aceeași școală cu Huțu, pe care îl admira foarte mult. Acesta fiind
cu câțiva ani mai mare decât el.

După ce autorul a plecat la oraș să facă școala pentru a deveni popă, dascălul din sat îl
sfătuiește pe Budulea să-și dea și el copilul la școală să devină dascăl.

Dar, cum pentru a face școală de dascăl trebuia să aibă patru clase primare, ajunge coleg
cu autorul.

Capitolul II

Budulea era tare mândru de fiul lui care învața la oraș pentru a deveni dascăl. Și se
gândea cât s-ar bucura mama lui Huțu dacă ar ști toate astea.

Așadar, într-o zi Budulea apare la oraș cu Buduleasa. Nerăbdător ca aceasta să-l vadă pe
Huțu, căci trecuseră zece ani de când plecase, intră în clasă și-l strigă “Budulea taichii”,
astfel încât, de atunci așa i-a rămas numele.

Huțu nu prea a știu ce să zică la vederea mamei sale, dar a început să plângă de emoție.
Nu o mai văzuse de când avea cinci ani.

  Zâna Munților de Petre Ispirescu - rezumat

Capitolul III

Profesorul Wondracek, văzând că Huțu este un băiat bun și sârguincios, l-a luat la el
acasă. La examenul mic a ieșit al cincilea, făcându-i mândri pe toți.
Doar dascălul Clăiță era nemulțumit când a auzit că profesorul vrea să-l dea pe Budulea
Taichii la școlile latinești. Între timp Budulea cel bătrân se mândrea la toată lumea cu fiul
lui care, zicea el, știe toate limbile.

Capitolul IV

Huțu, care era acum student, a primit opt zilele libere în care putea merge acasă. Astfel,
și-a petrecut Crăciunul la Cocorăști alături de familie și a reușit să-l îmbuneze și pe dascăl
cu privire la școlile latinești.

Capitolul V

Însă, Budulea Taichii nu s-a oprit la a-și dori a fi dascăl și nici popă. A vrut mai mult. Iar
învățătura cere ani mulți. Iubind-o pe Livia, fata dascălului Clăița, spera că aceasta îl va
aștepta, dar, într-o zi află că urmează să se mărite. Devine, astfel, și mai retras în sine,
făcându-l pe Budulea cel bătrân să regrete că s-a luat după dascălul satului și l-a dat la
școli înalte.

Capitolul VI

După ce a umblat prin țări străine, iar Budulea îl roagă să vină acasă, Budulea Taichii se
întoarce și devine arhivist la episcopie în timp ce își continuă studiile la universitate.
Astfel, lui Budulea cel bătrân îi revine pofta de viață.

Capitolul VII

După ce și-a terminat studiile, își menține dorința de a se călugări. Însă, după ce este
invitat de protopopul Toda la el acasă, unde-i cunoaște familia, inclusiv pe cele două fete
ale sale, este pus pe gânduri.

Capitolul VIII

După o vizită la Cocorăști, unde o întâlnește pe Mili, fiica dascălului Clăiță, Budulea
Taichii se hotărăște să se facă protopop și pe Mili să o facă protopopeasa lui. În cele din
urmă, autorul ne spune despre invitația la botez pe care a primit-o ca urmare a nașterii
primul lor băiețel și încheie povestirea cu următoarele cuvinte:

Tu, Doamne, cu nemărginită înțelepciune ai întocmit lumea și frumoasă ne-

ai lăsat-o nouă locaș de viețuire!