Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Seminarul 2 BAB FR
Seminarul 2 BAB FR
1
Instrumentele de fonduri proprii reprezintă instrumentele de capital emise
de bancă care se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de
bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente
de fonduri proprii de nivel 2.
Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale băncii constau din elementele indicate în figura
3.2.
subpunctul 1
2 conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor menţionate la
rezultatul reportat
3
alte rezerve
5
Figura 3.2. Componenţa elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale băncii
Instrumentele de capital se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai
dacă sunt îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii:
1) instrumentele sunt emise direct de bancă cu acordul prealabil al acţionarilor băncii sau al organului
de conducere a acesteia;
2) instrumentele sunt achitate integral cu mijloace băneşti, iar achiziţionarea lor nu este finanţată în
mod direct sau indirect de bancă;
3) instrumentele îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii referitoare la clasificarea lor:
a) se califică drept capital propriu subscris de acţionari;
b) sunt clasificate drept capitaluri proprii în sensul cadrului contabil;
c) sunt clasificate drept capitaluri proprii în scopul stabilirii activului net negativ;
4) instrumentele sunt prezentate în mod clar şi distinct în bilanţ în situaţiile financiare ale băncii etc.
2
Instrumentele de capital se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar
numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
1) instrumentele sunt emise şi plătite;
2) instrumentele nu sunt achiziţionate de:
a) bancă sau filialele sale;
b) o întreprindere în care banca deţine o participaţie ce constă în deţinerea, directă sau prin control,
a cel puţin 20% din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;
3) achiziţionarea instrumentelor nu este finanţată în mod direct sau indirect de bancă;
4) instrumentele sunt de rang inferior instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 în cazul lichidării
băncii etc.
Elementele de fonduri proprii de nivel 2 constau în:
1) instrumente de capital, inclusiv acţiuni preferenţiale, care nu au clauza de convertire în
instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază şi împrumuturi subordonate dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute în legislaţie;
2) conturile de prime de emisiune aferente instrumentelor menţionate la subpunctul 1);
3) ajustările generale pentru riscul de credit, înainte de impozite, de până la 1,0% din cuantumurile
ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a
Moldovei aferente tratamentului riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate.
Instrumentele de capital şi datoriile subordonate se califică drept instrumente de fonduri proprii de
nivel 2 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1) instrumentele sunt emise sau, după caz, datoriile subordonate sunt obţinute şi plătite integral;
2) instrumentele nu sunt achiziţionate sau, după caz, datoriile subordonate nu sunt acordate de
niciuna dintre următoarele:
a) bancă sau filialele sale;
b) o întreprindere în care banca deţine o participaţie ce constă în deţinerea, directă sau prin control, a
cel puţin 20% din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;
3) achiziţionarea instrumentelor sau, după caz, acordarea împrumuturilor subordonate nu este
finanţată în mod direct sau indirect de bancă;
4) creanţa asupra principalului instrumentelor, în temeiul dispoziţiilor care reglementează
instrumentele sau, după caz, creanţa asupra principalului împrumuturilor subordonate, în temeiul
dispoziţiilor care reglementează datoriile subordonate, este în întregime subordonată creanţelor tuturor
creditorilor nesubordonaţi etc.
Băncile nu includ în elementele de fonduri proprii elementele menţionate în figura 3.3.
rezervele rezultate din evaluarea la valoarea justă, reprezentând câştiguri sau pierderi
generate de acoperirile fluxurilor de trezorerie ale instrumentelor financiare care nu
sunt evaluate la valoarea justă, inclusiv fluxurile de trezorerie previzionate
câştigurile şi pierderile din evaluarea la valoarea justă a datoriilor care provin din
instrumente financiare derivate ale băncii care rezultă din modificarea riscului de
credit al acesteia
3
Figura 3.3. Elementele neincluse în fonduri proprii
Capitalul intern este o formă de cuantificare a riscului şi leagă capitalul de riscurile specifice băncii,
indiferent de existenţa activelor.
Capital eligibil este suma următoarelor elemente:
1) fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menţionate în Regulamentul
cu privire la fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital,
2) fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menţionate în Regulamentul
cu privire la fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital, care nu vor
depăşi o treime din fondurile proprii de nivel 1.
Scopurile cheie ale capitalului sunt acelea de a oferi stabilitate şi de a absorbi pierderile, furnizând
astfel o măsură de protecţie pentru deponenţi şi alţi creditori în cazul lichidării. Astfel, capitalul unei bănci
trebuie să posede 3 caracteristici importante:
- trebuie să fie permanent;
- nu trebuie să genereze cheltuieli fixe obligatorii;
- trebuie să permită subordonarea legală faţă de drepturile deponenţilor şi ale altor creditori.
4
Calculul normativelor care reglementează activităţile băncilor se realizează în funcţie de fondurile
proprii.
capitalul social
alte fonduri
Capitalul social al băncii se constituie din valoarea aporturilor primite în contul achitării acţiunilor şi
este egal cu suma valorii nominale a acţiunilor plasate. Dacă valoarea aporturilor efectuate în contul plăţii
acţiunilor depăşeşte valoarea nominală a acţiunilor plasate, această diferenţă constituie capitalul suplimentar
al băncii.
Elementele capitalului propriu, formate prin atragerea mijloacelor financiare din exterior sunt:
1. Acţiunea ordinară nominativă a băncii oferă acţionarului dreptul la un vot în cadrul Adunării
Generale a Acţionarilor băncii, dreptul de a primi o cotă-parte din profitul Băncii sub formă de dividend şi o
cotă-parte din bunurile băncii în cazul lichidării acesteia.
Acţiunile băncii sunt emise sub formă de înscrieri în conturi personale deschise pe numele
acţionarilor sau custodele acţiunilor în Registrul acţionarilor băncii.
În conformitate cu articolul 14 al Legii privind Societăţile pe Acţiuni acţiunea ordinară conferă
proprietarului ei:
- dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor;
- dreptul de a primi o cota-parte din dividende;
- o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia.
2. Acţiunile privilegiate sau preferenţiale se caracterizează prin faptul că dividendul este stabilit şi
nu depinde de beneficiu. Posesorii acţiunilor date au facilităţi în caz de faliment, au dreptul la înaintarea
reclamaţiilor faţă de bancă. Ele pot fi:
- nelimitate, ce nu au termen de stingere;
- convertibile, ce conţin menţiuni despre schimbarea lor contra unui anumit număr de acţiuni simple
pe o perioadă determinată;
- cu termen nelimitat, ce se cumpără după o dată determinată avizată preliminar.
Banca va forma un capital de rezervă, care va constitui nu mai puţin de 10% din capitalul social al
băncii.
Capitalul de rezervă se formează din defalcări anuale în proporţie de nu mai puţin de 5% din profitul
net al băncii, până la atingerea mărimii stabilite la aliniatul precedent. Capitalul de rezervă poate fi folosit
5
numai în cazul insuficienţei de profit, precum şi de mijloace ale fondurilor speciale ale băncii. Acesta se
utilizează doar pentru acoperirea pierderilor băncii şi/sau la majorarea capitalului social.
Prin hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor, banca poate forma şi alte fonduri prin distribuire
din profit (figura 3.5).
Fonduri
Fondurile Fondurile
obligatorii neobligatorii
Fondul de
Fondul
Fondul de stimulare şi
(capitalul) de Fondul de risc
amortizare remunerare a
rezervă
personalului
Fonduri cu
destinaţie
specială
Beneficiul nerepartizat reprezintă suma beneficiului acumulat ce rămâne în posesia băncii după
repartizarea profitului realizat în cadrul exerciţiului de gestiune. Volumul beneficiului nerepartizat depinde
de mărimea dividendelor, achitate acţionarilor din profitul net, rămas după impozitare şi de cotele defalcate
în diverse fonduri. Utilizarea beneficiului nerepartizat este necondiţionată de anumite scopuri, ca în cazul
fondurilor, rămânând la discreţia managementului bancar. El poate fi distribuit în cadrul expansiunii
activităţii bancare la deschiderea de noi filiale şi reprezentanţe, pentru implementarea unor produse şi
servicii noi sau a unor tehnologii performante.
Capitalul social poate fi modificat în orice mod autorizat de lege şi de Statut. Hotărârea de modificare
a capitalului social se ia de Adunarea Generală a Acţionarilor băncii (figura 3.6).
6
Figura 3.6. Modalităţile de majorare sau reducere a capitalului social
Figura 3.7. Factorii ce influenţează asupra volumului şi structurii de fonduri proprii a băncii
7
1) rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază reprezintă fondurile proprii de nivel 1 de bază ale băncii
exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc;
2) rata fondurilor proprii de nivel 1 reprezintă fondurile proprii de nivel 1 ale băncii exprimate ca procent din
cuantumul total al expunerii la risc;
3) rata fondurilor proprii totale reprezintă fondurile proprii ale băncii exprimate ca procent din cuantumul
total al expunerii la risc.
Astfel, pentru determinarea Cuantmului Total al Expunerii la Risc, toate activele bancare se clasifică
în 4 categorii mari, pornind de la posibilitatea de a le pierde în urma factorilor de risc de credit (de
nerambursare) şi se ponderează cu coeficienţii de risc 0%, 20%, 50% şi 100%, după cum urmează:
Clasificarea activelor în funcție de expunerea la risc
Categoria
Categoria 0% Categoria 20% Categoria 50% Categoria 100%
Valoarea fondurilor proprii ale unei bănci nu pot scădea sub nivelul capitalului necesar pentru
emiterea licenţei.
În vederea evaluării respectării cerinţelor faţă de fondurile proprii băncile mai calculează şi
rentabilitatea capitalului propriu după următoarea relaţie de calcul:
P
x 100
ROE= Cp % (3.2)
unde R – rata rentabilităţii capitalului propriu; P – profitul care rămâne băncii; Cp – capital propriu.
8
Rentabilitatea capitalului propriu al băncii creşte direct proporţional cu gradul de îndatorare al băncii
(Ci/Cp).
În practica sistemului bancar american sunt recomandaţi următorii indicatori de analiză a riscului de
capital prezentaţi în tabelul ce urmează.
Tabelul 3.1
Indicatori de analiză a riscului de capital
Indicator Explicaţia indicatorului
K1 = Fonduri Demonstrează în ce măsură activele sunt acoperite de fondurile proprii
proprii/Active totale x sau câte din toate activele banca poate să-şi permită să le piardă; banca
100% poate să le acopere cu fonduri proprii mai mult de 5; 10% din active
totale;
K2 = Fonduri Demonstrează procesul de utilizare a fondurilor proprii, adică raportul în
proprii/Active care activele profitabile au fost acoperite din sursele fondurilor proprii
profitabile x 100% (limitele se stabilesc de bancă independent).
K3 = Fonduri Demonstrează gradul de îndatorare a băncii, determinând raportul dintre
proprii/Depozite totale x fondurile proprii şi depozitate, adică indică dependenţa solvabilităţii
100% băncii de fondurile proprii. K3 cu cât este mai mic cu atât riscul de
insolvabilitate este mai mare.
EM = Active Determină gradul de îndatorare a băncii deoarece conform egalităţii
totale/Fonduri Proprii bilanţiere A=Fp+Datorii totale. În literatura de specialitate se mai
numeşte multiplicatorul capitalului sau efect de pârghie
9
bancă.
După Berdilă A. resursele atrase reprezintă partea cea mai activă a resurselor băncii deoarece pe seama lor
banca poate face investiţii în economie, resursele proprii deţinând o pondere neînsemnată în investiţiile băncii.
Resursele atrase reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti, ce necesită rambursare, utilizate de către bancă
pentru realizarea operaţiunilor sale active. Operaţiunile bancare se bazează, în principiu, pe resursele atrase, fapt
pentru care băncile oferă clienţilor lor o gamă largă de instrumente de economisire în funcţie de:
- perioada de constituire a depozitelor;
- concurenţa existentă pe piaţa interbancară;
- structura şi veniturile populaţiei;
- factorii economici.
În accepţiunea lui Nicolescu O. resursele atrase reprezintă disponibilităţi în lei şi în valută, aflate în conturile
curente sau în conturile de depozit ale clienţilor, astfel, toate disponibilităţile clienţilor aflate în aceste conturi la bănci
intră în categoria depozitelor. Totodată, banca se poate împrumuta pe piaţa interbancară, la Banca Centrală sau pe
piaţa de capital sub formă de plasamente de obligaţiuni, cambii bancare sau certificate de depozit. Şi acestea sunt
resurse atrase, idem depozitelor, mobilizate de către bancă pentru a finanţa plasamentele sale sub formă de credite sau
investiţii în valori mobiliare, emise de terţi.
În practica bancară internaţională toate resursele atrase după sursa de provenienţă sunt grupate după cum este
reflectat în figura 4.1.
Depozitare Nondepozit
1. Resurse depozit, pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Dintre acestea fac parte: conturile de
disponibilităţi ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice, ale băncilor şi
Trezoreriei statului; Depozitele la vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice; certificatele de depozit;
depozitele instituţiilor financiare internaţionale; depozitele corespondente ale altor bănci; sumele în tranzit între
unităţile băncii;
2. Resurse nondepozit, pe care banca le poate procura în situaţii dificile, cum ar fi lipsa de lichidităţi. Dintre
acestea fac parte: împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei; împrumuturile de pe piaţa interbancară de la alte
bănci; vânzarea temporară a bonurilor de trezorerie şi altor titluri de stat sau valorilor mobiliare corporative pe care le
are în portofoliul ei; emiterea obligaţiunilor, cambiilor bancare.
Cota principală a resurselor atrase o constituie depozitele, resursele monetare depuse la bancă de clienţi -
persoane fizice şi juridice în diferite tipuri de conturi şi utilizate de către aceştia în conformitate cu regimul contului şi
reglementările bancare.
10
Finanţează
activitatea
băncii Stau la baza
exercitării funcţiei
principale a băncii
şi anume de
depozitare
11
Reprezintă capacitatea de
Formează gradul de În caz de faliment al Stau la baza formării
exercitare a băncii, a
încredere a populaţiei în băncii, deponenţii sunt relaţiei dintre bancă şi
funcţiei sale, funcţia de
bancă rambursaţi primii client
depozitare
i
Denumire depozitulu
a băncii Tipul
clientului
ale Scadența
identitate depozitulu
data constituirii Datele de i tipurile ratei
depozitului dobânzii
13
Comisioane de retragere:
- la data scadentei, de regula 0;
- nu se permit retrageri.
Resursele depozitare formează cuantumul majoritar al resurselor atrase din motivele reflectate în
figura 4.5.
existenţa volumul
Formează Relaţiile prin intermediul
necesităţii unui depozitelor se depozitelor
funcţia depozitare stau sunt cele mai
depozit pentru realizează formează
principală a la baza relaţiei ieftine din toate
efectuarea posibilitatea de volumul
băncii – de între bancă şi resursele atrase economisire a
decontărilor încrederii în
depozitare client populaţiei
bancare bancă
Cu toate acestea, toate băncile respectă câteva principii de bază în organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor de
depozit, ce constau în următoarele:
- operaţiunile de depozit trebuie să contribuie la obţinerea profitului sau să creeze condiţii pentru obţinerea
profitului în viitor;
- operaţiunile de depozit trebuie să fie diverse şi efectuate de persoane diferite;
- o atenţie sporită în procesul de organizare a operaţiunilor de depozit se va acorda depozitelor cu dobîndă;
- trebuie să se asigure legătura reciprocă între operaţiunile de depozit li cele de credit după termene şi sumele
depozitelor şi creditelor;
- organizînd operaţiunile de depozit şi de creditare banca trebuie să tindă spre reducerea mijloacelor sale
temporar libere;
- banca trebuie să ia măsuri de dezvoltare a serviciilor ce vor asigura atragerea depozitelor.
Soldul contului de depozit poate să rămână nemodificat într-o anumită perioadă de timp sau poate suferi
modificări de la o zi la alta, ca urmare a plăţilor şi încasărilor, respectiv a depunerilor sau a retragerilor operate prin
contul respectiv.
Din moment ce mijloacele atrase sunt folosite ca sursă principală pentru acordarea de credite, băncile
comerciale respectă în permanenţă următoarele principii: termenul, lichiditatea, riscul nerambursării, profitabilitatea.
Când resursele sunt plasate, se studiază în profunzime: perioada de plasare, posibilul risc de nerambursare a
respectivelor resurse, apărut în urma plasării şi dacă rata profitului la credite va acoperi cheltuielile suportate de bancă
în scopul atragerii acestor mijloace.
Băncile nu fixează restricţii depunătorilor privind numărul de conturi de depozit deschise şi sumele depuse.
Depunătorii efectuează operaţiuni de primire şi restituire a depozitelor în acele bănci în care au fost deschise conturile
respective.
Retragerea depozitelor poate fi efectuată numai de depunătorii (titularii contului de depozit) de vârstă majoră.
Depunătorul poate delega dreptul său de depozit altei persoane numai prin procură autentificată, în care se
menţionează datele de identificare ale persoanei respective şi cota de primire a depozitului (parţial sau în integral),
termenul de gestionare a contului de depozit şi alte condiţii.
Depunătorii au dreptul de a face dispoziţii testamentare privind depozitele personale pentru cazuri de deces.
Suma de depozit poate fi atribuită prin dispoziţia testamentară unei sau mai multor persoane care intră sau nu în cercul
de moştenitori legitimi, precum şi persoanelor juridice sau statului. în dispoziţia testamentară se va indica numele şi
prenumele persoanei căreia i se atribuie depozitul, data întocmirii şi legalizării documentului respectiv.
14
4.3. Costul depozitelor bancare
Rata dobânzii anuale plătite la soldul contului de depozit se stabileşte în condiţiile de emitere prin
dispoziţia Preşedintelui băncii, în baza deciziei Comitetului de Dirijare al Activelor şi Pasivelor băncii, în
dependenţă de situaţia economică în ţară; starea financiar-economică a băncii şi de condiţiile pieţei
financiare.
Banca poate modifica în mod unilateral mărimea dobânzii, dacă condiţiile depozitului nu prevăd
altfel, cu condiţia respectării unui termen de preaviz. Despre modificarea ratei dobânzii banca va anunţa
deponenţii preventiv cu 15 zile, afişând la ghişeele băncii informaţia respectivă.
Dobânda calculată la soldul contului de depozit, conform condiţiilor de păstrare poate fi transferată la
un alt cont indicat de către deponent (cont curent, cont de cârd, cont de depozit ce prevede alimentare, etc.).
Condiţiile depozitului pot prevedea ca banca să nu plătească dobânda la soldul contului.
Nu se calculează dobânda la soldul depozitului, termenul căruia a expirat, dacă condiţiile depozitului
nu prevăd altfel.
Nu se calculează dobânda la suma dobânzii calculate şi neprimite de către deponent, dacă condiţiile
depozitului nu prevăd altfel.
Constituirea unui depozit nu este, în general, comisionată de către bănci. Operaţiunea este însă
condiţionată de deschiderea unui cont curent, ceea ce conduce în majoritatea cazurilor la apariţia unor
comisioane. Cele mai multe bănci practică la aceste produse comisioane de administrare, care se percep
lunar.
Rata dobânzii este cel mai important cost aferent resurselor atrase.
În sens restrâns, dobânda reprezintă excedentul ce revine proprietarului
capitalului dat cu împrumut, din remuneraţia proprietarului capitalului
împrumutat ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă a
numerarului pe un timp determinat.
unde Pj – volumul pasivului de tip j; Ij – rata dobânzii plătite pentru pasivul de tip j.
Rata medie a dobânzii ( í), plătită pentru o unitate monetară de capital atras,seva determina
prinraportareacheltuielilorrespectivelavolumultotalderesurseatrase.
15
C h eltuielile de atragere a resurselor
í = x 100 % (4.4)
Total resurse atrase
Plăţile asupra dobânzilor nu limitează cheltuielile bancare cu resursele atrase, fiind necesară
calcularea cheltuielilor la o rata critică, sau costurile marginale (Cm):
Cm =
∑ S i Di+CO x 100 %, (4.5)
∑ A prof .
unde ∑ S i Di – plăţile asupra dobânzilor; CO–alte cheltuieli operaţionale ale băncii, ∑ A prof . – suma
activelor profitabile ale băncii.
Cheltuielile calculate,în acest mod, sunt la o rată critică a rentabilităţii, deoarece, pentru a-şi menţine
profitabilitatea, banca nu-şi poate permite să plaseze aceste resurse la o dobândă mai mică decât această rată.
Variaţia frecventă a ratelor de dobândă conferă cheltuielilor medii ponderate nesiguranţă şi irealitate.
Costul marginal al resurselor atrase evaluează costul achitat de bancă pentru a cumpăra o unitate
suplimentară de resurse, pe care aceasta le poate investi:
Cm = i1 x D1 – i x D, (4.6)
unde D1 –resursele atrase la o rată de dobândă nouă; D–resursele atrase la rata de dobândă veche; i1– rata de
dobândă nouă; i–rata de dobândă, estimată ca aceea la care se pot plasa resursele atrase.
Acest indicator reprezintă în valoare absolută volumul modificării costurilor bancare cu atragerea
resurselor, însă pentru a putea i comparabil cu rata de rentabilitate la plasamente este necesară transformarea
lui în valoare relativă.
Cm
rCm = 1 x 100 % , (4.7)
D
unde rCm - rata costului marginal al resurselor atrase; Cm – costul marginal al resurselor atrase; D 1–
resursele atrase la o rată de dobândă nouă.
Rata costului marginal rCm al resurselor atrase poate fi comparată cu rentabilitatea marginala a
plasamentului pentru a se concluziona asupra bonităţii lui.
Pentru a putea retrage banii mai uşor, fără sa stai la coada la ghişeu, multe produse bancare de
economisire au ataşat un card de debit. În funcţie de strategia băncii, cardul poate fi oferit fără taxă de
emitere şi administrare sau va trebui ca deponentul să plătească şi aceste comisioane. Deschiderea şi
lichidarea depozitului sau vizualizarea soldului acestuia prin internet banking presupune plata unui
abonament la acest serviciu. La unele bănci serviciul de internet banking este gratuit.
Lichidarea depozitului înainte de termen duce la pierderea dobânzii. Un aspect important este că
dacă posesorul contului apelează la fondurile din depozit înainte de expirarea termenului, el poate pierde
aproape toata dobânda în funcţie de condiţiile contractului. Pentru lichidarea depozitului înainte de termen,
băncile acordă doar dobânda la vedere (foarte scăzută comparativ cu dobânda la depozite, de circa 2%) sau
nu plătesc nici un fel de dobândă.
16