Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daniel Goleman - InteligenÅ A Emoå ională-Curtea Veche (2001)
Daniel Goleman - InteligenÅ A Emoå ională-Curtea Veche (2001)
Traducere de
IRINA-MARGARETA NISTOR
BUCUREŞTI, 2001
D escrierea C IP a B ib lio tecii N aţion ale
G O L EM A N , D A N IE L
In teligen ţa em oţion ală / Daniel G olem an
trad.: Irina-M argareta N istor
Bucureşti: C urtea Veche Pubiishing, 2001
424 p.; 20 cm (C ărţi cheie; 28)
ISBN 973-8120-67-5
159.942
D A N IEL G O LEM A N
EM O ŢIO N AL IN TELLIG EN CE
Why it can matter more than IQ
C opyright © 1995 by Daniel Golem an
Published by arrangem en ts w ith Bantam Books
ISBN 973-8120-67-5
Pentru Tara ,
izvor de înţelepciune
emoţională
P ro v o carea lui A ristotel
O ricine poate deveni fu rio s — e sim p lu. D ar să te în-
fu r ii pe cine trebuie, cît trebuie, cînd trebuie, pentru
ceea ce trebuie şi cu m trebuie — nu este deloc uşor.
D E CE T O C M A I A C U M A C E A S T Ă
EXPLO RA RE
C Ă L Ă T O R IA N O A S T R Ă
C reierul em oţio n al
/
P en tru ce
există sen tim en tele?
Bine n u poţi vedea decît cu sufletul; ceea ce este esen-
ţial este invizibil pentru ochi.
Să an alizăm u ltim ele clipe ale lui G ary şi M ary Jan e C hau n-
cey, u n cu p lu co m p let d evo tat fetiţei lor de u nsprezece ani, A n -
drea, care era con d am n ată la un scaun ru lant, în u rm a u nei p a-
ralizii. F am ilia C h au n cey se afla în tr-u n tren A m trak ce s-a p ră-
b u şit în tr-u n rîu, după ce u n şlep lovise şi slăbise un pod de ca-
le ferată d in Louisiana. G în d in d u -se m ai întîi la fiica lor, cei doi
au făcut tot ce-au p u tu t ca s-o salveze pe A ndrea atu nci cînd
apele au n ăv ălit în trenul scu fu n d at; ei au reu şit să o îm pingă pe
o fereastră către salvatori, du pă care, cînd vagonu l s-a dus la
fund, au p ie rit1.
P ov estea A nd reei şi a p ărin ţilor ei, al căror ultim act eroic a
fost să îşi salveze cop ilu l, su rp rin d e un m om en t al u n u i curaj
aproape m itic. Fără în d oială, asem en ea d ovezi de sacrificiu p ă-
rintesc pen tru copii s-au rep etat de n en u m ărate ori în istoria
om eriirii sau în p reistorie şi de n en u m ărate ori de-a lu ngu l evo-
luţiei speciei n oastre2. P rivit din p ersp ectiv a b io lo g ilo r evolu ţio-
nişti, un asem enea sacrificiu de sine p ărin tesc stă la baza „suc-
cesului rep ro d u cerii" în trecerea g en elor la o nou ă generaţie.
D ar din persp ectiva p ărin telu i care ia o decizie d isp erată într-un
m om en t de criză n u este n im ic altceva d ecît iu bire.
Ca privire aruncată asupra scopului şi p u terii em oţiilor, u n
asem enea act exem p lar de eroism p ărin tesc stă m ărtu rie p en tru
rolul altru ist al iu birii — şi p en tru toate celelalte sentim en te pe
care le trăim — într-o viaţă de om 3. A cest lu cru sugerează că
sentim en tele n oastre cele m ai p ro fu n d e, p asiu nile sau lu cru rile
după care tînjim sînt călău ze esen ţiale şi că specia n oastră îşi d a-
torează în m are parte existenţa cap acităţii u m an e de a iubi.
A ceasta este o putere extraord in ară: doar o iubire p u tern ică —
nevoia absolută de a salva co p ilu l iu bit — poate determ in a un
părinte să-şi anuleze in stin ctu l de con serv are. Din pu nct de v e-
18 C r e ie r u l em o t io n a l
dere al in telectu lu i, sigu r că sacrificiu l lor de sine a fost u n u l ira-
ţional; din p u n ct de ved ere sufletesc, a fost singu ra alegere pe
care o pu teau face.
Sociobiologii subliniază întîietatea sufletului faţă de m inte în
asem enea m om en te cru ciale, atunci cînd se pune întrebarea de
ce, de-a lu ngu l evolu ţiei, em oţiei i-a fost în cred inţat un rol atît
de im p ortan t în p sih icu l u m an. Ei spun că em oţiile ne călău zesc
în în fru ntarea situ aţiilor d ificile şi a în d ato ririlor m ult prea im -
p ortan te spre a fi lăsate d oar în grija in telectu lu i — p rim ejd ia, o
pierdere dureroasă, p erseverarea în atingerea unu i scop în ciu -
da frustrărilor, legătu ra cu u n p arten er de viaţă, clădirea u nei fa-
m ilii. Fiecare em oţie în p arte oferă o d orinţă d istin ctă de a acţio -
na; fiecare ne arată direcţia cea b u n ă în abordarea p rovocărilor
inerente ale v ieţii4. C u m aceste situ aţii s-au repetat m ereu de-a
lu ngu l istoriei evolu ţiei n oastre, valoarea suprav ieţu irii rep erto-
riului nostru em oţion al a fost atestată de faptul că s-au im p ri-
m at în structu ra n oastră n erv o asă ca n işte tendinţe au tom ate, în -
născu te ale su fletu lu i o m en esc.
A cea p erspectivă asupra n atu rii u m ane care ignoră puterea
em oţiilor este una în tristător de în g u stă. D enum irea în sine de
H om o sapiens, specia care g în d eşte, du ce pe un făgaş greşit în
aprecierea locului pe care îl au em oţiile în viaţa n oastră, aşa cu m
con stată recent ştiin ţa. D u p ă cu m ştim cu toţii din exp erienţă,
atu nci cînd trebuie să ne m od elăm h otărîrile şi acţiunile, sen ti-
m entele contează în egală m ăsu ră — şi uneori ch iar m ai m u lt —
decît g înd urile. Am m ers m u lt prea dep arte cu sublinierea im -
portan ţei raţion alităţii pure — adică a ceea ce m ăsoară IQ -u l —
în viaţa om u lu i. La bin e sau la rău, in teligen ţa poate să n u m ai
aibă nici o im portan ţă atu n ci cînd sentim en tele îi iau locul.
C ÎN D P A S IU N IL E C O P L E Ş E S C R A Ţ IU N E A
C U M S-A D EZ V O LT A T C R E IE R U L
tiţi pînă peste u rechi sau m orţi de frică, sistem u l lim bic este cel
care p reia de fapt com and a, p rinzîn d u -n e în strînsoarea sa.
Pe m ăsu ră ce a evolu at, sistem u l lim bic şi-a rafin at d ouă in-
stru m en te extrem de eficien te: în v ăţatu l şi m em oria. A cest p ro -
gres rev o lu ţio n ar a perm is u n u i an im al să fie m u lt m ai d eştep t
în alegerile sale de supravieţuire şi să îşi modeleze cu grijă reac-
ţiile, p en tru a se ad ap ta cerinţelor m ereu în sch im b are, fără a re-
acţion a de fiecare dată in variabil şi au tom at la fel. D acă un an u -
m it alim en t d u cea la îm bo ln ăv ire, el p u tea fi evitat data v iito a-
re. D ecizii cu m ar fi ce an u m e trebu ie m în cat şi ce n u co n tin u au
să d epind ă în mare m ăsu ră de m iros; con exiu n ile dintre bu lbu l
olfactiv şi sistem u l lim bic au p relu at sarcina de a face d istin cţie
în tre m iro su ri şi de a le recu n oaşte, com p arîn d un m iros actual
cu unul d in trecut, d îstin gînd astfel între bin e şi rău. A cest lu cru
s-a făcu t p rin „ rin o cefa lo n ", în tr-o tradu cere exactă: „creierul
n a su lu i", p arte d in circu m v olu ţiu n ile lim bice şi bază ru d im en -
tară p en tru n eo co rtex, creierul care g în d eşte.
A cu m 100 de m ilioan e de ani, creieru l m am iferelo r a ev o lu at
sp ectacu lo s. Situ ate d easu p ra celor două stratu ri su bţiri de co r-
tex — reg iu nile care p lan ifică şi în ţeleg ceea ce este sim ţit, coor-
d onînd m işcările — , alte cîteva n oi straturi de celu le n erv o ase
s-au ad ău gat spre a fo rm a n eocortexu l. Spre deosebire de co rte-
xu l cel v ech i în d o u ă stratu ri, n eocortexu l oferea o latu ră extra-
ord in ară, in telectu ală.
N eo co rtexu l lu i H oino sapien s, m ult m ai m are d ecît la orice al-
tă sp ecie, a d at trăsătu ra d istin ctiv u m an ă. N eo co rtexu l este lo-
cul în care sălăşlu ieşte gîndirea; aici se află cen trii care pu n cap
la cap şi în ţeleg ceea ce percep sim ţu rile. A cest lu cru ad au gă
u n u i an u m it sen tim en t ceea ce gîn dim despre — şi ne perm ite
să avem sen tim en te în legătu ră cu d iverse idei sau cu arta, sim -
b o lu rile, im ag in ile.
D e-a lu n g u l ev o lu ţiei, n eocortexu l a p erm is o fină aju stare
ju d icio a să , care fără în d o ială că a creat en orm e avan taje în cap a-
citatea o rg an ism u lu i de a su p rav ieţu i în con d iţii p o triv n ice, fă-
cînd p osib il ca u rm aşii săi să tran sm ită prin gene acelaşi circu it
n eu ral. Su p rav ieţu irea se datorează talen tului n eocortexu lu i de
a crea strategii şi p lan ificări pe term en lu ng, p recu m şi alte ter-
tip u ri m in tale. în afară de asta, triu m ful artelor, al civilizaţiei şi
al cu ltu rii sîn t la rîn d u l lo r rodul neocortexu lu i.
A ceastă n ou ă ad ău gire la creier a perm is n u an ţări în viaţa
em oţion ală. D e exem p lu , iu birea. Stru ctu rile lim bice generează
sen tim en te de p lăcere şi de dorinţă sexuală — em oţii care h ră-
P e n t r u ce e x i s t ă s e n t im e n t e le ? 27
n esc pasiu nea sexuală. D ar ad ău garea n eocortexu lu i şi a co n e-
xiu n ilo r sale la sistem ul p eriferic au perm is şi d ezvoltarea leg ă-
turii dintre m am ă şi copil, lucru ce stă la baza u n ităţii fam iliei şi
a im p licării pe term en lung în în grijirea cop ilu lu i, fapt ce a făcut
posibilă d ezvoltarea um ană. (Speciile care nu au n eocortex, cum
ar fi reptilele, n u au in stinct m atern; cînd ies din ouă, puii tre-
bu ie să se ascundă pentru a evita să nu fie cu m va m încaţi de
m em b rii p ropriei specii.) în cazu l oam enilor, legătu ra p ro tecto a-
re părinte-cop il perm ite o m atu rizare ce durează pe toată p e-
rioad a copilăriei — tim p în care, de altfel, creierul con tinu ă să se
d ezvolte.
Pe m ăsu ră ce avan săm pe scara filogen etică de la reptile la
m aim u ţe şi la oam eni, creşte şi v o lu m u l n eocortexu lu i; odată cu
această creştere, se form ează o an u m ită g eom etrie a co n exiu n i-
lor circu itului creierului. C u cît aceste leg ătu ri sînt m ai n u m e-
roase la nivelu l creierului, cu atît sîn t p o sibile m ai m ulte reacţii.
N eo co rtexu l perm ite subtilităţi şi co m p lexităţi ale vieţii em oţio -
n ale, cu m ar fi cap acitatea de a avea sen tim en te fa ţ ă de sen tim en -
tele noastre. La prim ate există o m ai m are legătu ră între n eo co r-
tex şi sistem u l lim bic decît la orice alte specii — dar şi m ai sem -
nificative sînt legăturile de la oam eni — , care sugerează de ce sîn-
tem capabili să dăm dovadă de o m u lt m ai m are gam ă de reacţii
în rap o rt cu em oţiile n oastre, reuşind să le n u an ţăm . în vreme? ce
u n iepure sau o m aim uţă au doar cîteva reacţii tipice restrînse la
frică, n eocortexu l um an, m ai m are ca d im en siu n e, perm ite şi un
rep erto riu m ai larg — in clu siv su n atu l la P oliţie. Cu cît sistem u l
social este m ai com plex, cu atît flexib ilitatea este m ai im p o rtan -
tă — şi nu există un sistem social m ai co m p lex decît cel al lum ii
în care trăim 12.
A ceşti cen tri sup eriori n u stăp în esc în să în treag a noastră v ia -
ţă em oţion ală; în ch estiunile su fleteşti esen ţiale — şi m ai ales în
u rgen ţele em oţion ale — se poate sp u n e că ele sîn t lăsate în g ri-
ja sistem u lu i lim bic. Avînd în v ed ere că partea cea m ai m are a
cen trilor superiori ai creieru lu i au în m u g u rit d in zona p eriferi-
că sau s-au extins în fu ncţie de ea, creieru l em oţion al are un rol
cru cial în arhitectu ra n eu rală. Fiind răd ăcin a de la care s-a d ez-
vo ltat n ou l creier, zonele em oţion ale sîn t în trep ătru n se de m iria -
de de circuite legate între ele şi care străb at n eocortexu l. A cest
lu cru dă o en orm ă putere cen trilor em oţion ali, pu tîn d astfel să
in flu en ţeze fu ncţionarea restulu i creieru lu i — inclusiv a cen tri-
lor gîn d irii.
A n atom ia un u i blocaj
em oţion al
Viaţa este o comedie pentru cei care gîndesc şi o tra-
gedie pentru cei care au sentim ente.
H O RA CE WALPOLE
L O C U L T U T U R O R P A S IU N IL O R
REŢEAU A N EU RA LA
S A N T IN E L A e m o ţ io n a l ă
Un sem nal vizual ajunge de la retină mai întîi la talamus, unde este tradus în
limbajul creierului. M are parte a mesajului m erge apoi la cortexul vizual, u n -
de este analizat şi evaluat ca înţeles şi răspuns potrivit; dacă acest răspuns este
emoţional, sem nalul m erge la nucleul amigdalian, pentru a activa centrii emo-
ţionali. D ar o parte mai mică a sem nalului iniţial m erge de la talamus direct la
nucleul amigdalian într-o transmisie rapidă, care perm ite o reacţie rapidă (deşi
mai. puţin precisă). Astfel, nucleul amigdalian poate declanşa o reacţie emoţio-
nală înainte ca respectivii centri corticali să fi înţeles în totalitate ce se întîmplă.
S P E C IA L IS T U L ÎN M E M O R IE
E M O Ţ IO N A L Ă
A LA R M ELE N EU R A LE D EM O D ATE
C ÎN D E M O Ţ IIL E S ÎN T R A P ID E
ŞI CO NFU ZE
Era cam trei d im in eaţa cînd un obiect en orm a căzu t p rin ta-
van u l din colţu l d orm ito ru lu i m eu, îm prăştiin d în în căpere ceea
ce se afla în pod. Intr-o secu n d ă, am sărit din pat şi am ieşit din
A n a t o m ia u n t ti b lo c a j e m o ţio n a l 39
cam eră îngrozit, ca nu cum va să cadă în treg u l tavan. A poi, dîn-
du-m i seam a că sînt în sigu ran ţă, am tras p ru d en t cu ochiul în
d orm itor, pen tru a vedea ce a dus Ia acest d ezastru — şi aveam
să d escop ăr că lucrul ce m i s-a păru t a fi fost tavanul d ărîm at nu
era altceva decît o grăm ad ă de cutii pe care soţia m ea le în ghe-
suise intr-un colţ cu o zi în ain te, d u pă ce le triase din debara, şi
care acu m căzu seră pe jos. N u căzu se n im ic din pod: pentru că
nu aveam pod. Tavanul era intact, ca si m in e, de altfel.
Faptul că am sărit din pat pe ju m ătate ad orm it — ceea ce p o a-
te că m -ar fi salvat să nu fiu răn it dacă în tr-ad ev ăr ar fi căzu t ta-
vanul — ilustrează puterea nu cleu lu i am igd alian de a declanşa o
anum ită acţiune la care recurgem în situaţiile de urgenţă, în m o-
m entele vitale, în ain te ca n eocortexu l să aibă tim p să în reg istre-
ze în întregim e ce s-a întîm plat. Traseul stării de u rgenţă care
m erge de la ochi sau de la ureche la talam u s şi apoi la nucleul
am igd alian este crucial: se econ om iseşte tim p într-o situaţie de
urgenţă, m ai ales cînd este necesară o reacţie instantanee. D ar
acest circu it de la talam us la n ucleul am igdalian nu transm ite d e-
cît o m ică parte din m esajul senzorial, partea cea m ai m are din el
luînd d ru m u l principal către n eocortex. D eci, ceea ce se înregis-
trează în n ucleul am igdalian via drum ul direct este în cel m ai feri-
cit caz un sem nal b ru t suficien t doar pen tru un avertism ent. Sau
cum sublinia LeD oux: „Nu e n evoie să ştii exact ce este un anu -
m it lu cru pentru a-ţi da seam a că poate fi p e ricu lo s."!0
D ru m u l d irect prezintă un en orm avantaj la n ivelu l tim pu lu i
creieru lu i, care se m ăsoară în m iim i de secu n d ă. N u cleu l am ig -
dalian al şob o lan u lu i poate genera o reacţie în rap o rt cu o p er-
cep ţie în d o u ăsp rezece m iim i de secu n d ă. D ru m u l de la talam us
ia n eocortex şi apoi la nu cleu l am ig d alian d u rează cam dublu.
Trebuie încă să se facă m ăsu răto ri sim ilare în cazu l creierului
u m an, dar în m are, ritm u l este m ai m u lt ca sigu r acelaşi.
In term eni evolu ţion işti, su p rav ieţu irea d ep in d e de acest
d ru m direct, pen tru că astfel s-a aju ns ca ea să fie de m ai lungă
durată, p erm iţînd reacţii rapide şi op ţiu ni care eco n om isesc cî-
teva m iim i de secundă cru ciale în reacţia faţă de p ericol. A ceste
m iim i de secu n d ă ar fi p u tu t tot aşa de b in e să salveze vieţile
străm o şilo r n oştri protom am ifere şi p ro babil de aceea există
aceste tipare în creierele m am iferelor, in clu siv în al dvs. şi al
m eu. De fapt, în vrem e ce acest circu it p o ate ju ca un rol relativ
lim itat în viaţa m intală a oam enilor, redu s d o ar la crizele em o -
ţionale, m are parte din viaţa m in tală a p ăsărilor, peştilor şi rep-
40 C r e ie r u l e m o ţio n a l
tilelor gravitează în jurul lui, pentru că în săşi sup rav ieţu irea lor
d epind e de o analizare perm an entă a p răd ăto rilor sau a p răzi-
lor. „A cest creier prim itiv m in or la m am ifere este creierul p rin -
cipal la n em am ifere", spune L eD oux. „El oferă o cale foarte ra-
pid ă de d eclanşare a em oţiilor. Este însă un proces rapid şi d ez-
ordonat: celulele sînt rapide, dar nu foarte p re c ise /'
O asem enea im precizie, de exem plu la o v ev eriţă, e bu nă de-
oarece o d eterm in ă să se ascun dă, fugind la cel m ai m ic sem n că
în preajm ă ar p u tea fi vreun du şm an, sau să se aru nce pe orice
lu cru com estibil. D ar în cazu l vieţii em oţion ale a oam enilor,
această im precizie poate avea con secinţe d ezastru o ase p en tru
relaţiile n oastre, d eoarece în seam n ă, vo rbin d la figu rat, că p u -
tem să ne repezim la cineva sau să fu gim de cineva de care nu
este cazu l (de exem plu , o ch eln eriţă a scăp at d in m înă tava cu
şase com enzi atu nci cînd a zărit o fem eie care avea o claie de păr
roşu şi creţ — asem en i celei pen tru care o p ărăsise fostu l ei s o ţ).
A sem en ea greşeli em oţion ale aflate în stad iu iniţial se b azea-
ză pe sen tim en te prioritare în rap ort cu gîndirea. LeD oux n u -
m eşte acest lu cru „em oţie p reco g n itiv ă", o reacţie bazată pe in -
form aţii fragm entare senzoriale, care nu au fo st stocate co m p let
şi nu au fost in tegrate în tr-u n obiect recognoscibil. Este o form ă
b ru tă de in form aţie senzorială, ceva de genul C um se cheam ă m e-
lodia, în care, în loc să se facă o ju d ecată rapidă a b u căţii m u zi-
cale pe baza a d oar cîtorva n ote, se aju nge la o percep ţie in teg ra-
lă p rin cîteva în cercări. D acă nucleul am ig d alian sim te apărînd
un tipar senzorial de im port, el trage o anum ită con clu zie, de-
clanşînd reacţii în că în ain te de a-i con firm a realitatea pe
d e-a-ntregul — sau chiar deloc.
N u e, deci, de m irare că de fapt n u pu tem p ătru n d e su ficien t
de bine în în tu n ericu l em oţiilor n oastre exp lozive, m ai ales
atu nci cînd încă sîntem sclavii lor. N u cleu l am ig d alian poate re-
acţion a într-o criză de fu rie sau de frică în ain te ca însuşi co rte-
xul să-şi dea seam a ce se în tîm p lă şi de ce o asem en ea em oţie
este d eclanşată in d ep en d en t sau anterior gîn dirii.
M A N A G E R E M O Ţ IO N A L
A R M O N IZ A R E A E M O Ţ IIL O R
Ş I A G ÎN D U R IL O R
L egătu rile d in tre n u cleu l am ig d alian (şi stru ctu rile lim bice
aferente) şi n eocortex sînt centru l lu p telor sau al tratatelo r de co -
operare d intre m in te şi suflet, dintre gînd şi sentim en t. A cest cir-
cuit exp lică de ce em oţia este atît de im p ortan tă într-o gîndire
44 C r e ie r u l e m o ţio n a l
eficientă, atît în luarea h otărîrilor în ţelepte, cît şi în în găd uirea
unei gîndiri lim p ezi.
Să lu ăm în co n sid erare puterea em oţiilor de a în treru p e gîn-
direa. N eu rologii folosesc term enu l de „m em orie fu n cţio n ală"
pentru cap acitatea de aten ţie care reţine în m inte faptele esen ţia-
le pentru a rezolva o an u m ită în sărcinare sau problem ă, in d ife-
rent dacă este vorba de anum ite trăsături ideale pe care le-ar
căuta cineva atu nci cînd vizitează m ai m ulte locu in ţe p osibile
ori despre elem en tele de raţion am en t în rezolvarea u nu i test.
C ortexul prefron tal este acea regiune a creieru lu i care răsp u n d e
în m od direct de m em oria fu n cţio n ală17. C ircu itele de la creierul
lim bic la lobii prefron tali m ai dau seam ă şi de faptul că sem n a-
lele de em oţie p u tern ică — nelin iştea, m înia şi altele asem enea
— pot crea o stare n eu rală ce poate sabota cap acitatea lobilor
p refrontali de a m en ţin e activă m em oria. D e aceea, atu nci cînd
sîntem su p ăraţi din p u n ct de vedere em oţion al, spunem : „N u
m ai pot gîndi lim p ed e" — şi din acelaşi m otiv o stare perm an en -
tă de d isco n fo rt em o ţio n al poate crea d eficien ţe în cap acitatea
in telectu ală a co p ilu lu i, schilod in d u -i p o sibilităţile de a învăţa.
A ceastă d eficien ţă este m ai subtilă şi nu p oate fi în to td eau n a
înreg istrată prin testele de in teligen ţă, chiar dacă ele ne indică
p rin u nele m ăsu rători n eu rop sih olog ice precise agitaţia şi im -
pu lsivitatea co n tin u ă a unui copil. în tr-u n stud iu , de exem p lu ,
s-a d oved it că p roblem a u n o r băieţi de şcoală p rim ară, care deşi
aveau un co eficien t de in teligen ţă peste m edie, totuşi nu dăd eau
rezu ltate prea b u n e la şcoală, putea fi exp licată prin testele n eu -
rop sihologice care au in d icat o proastă fu ncţionare a cortexu lu i
fro n tal18. E i erau im p u lsivi şi n elin iştiţi, adesea distru gători şi cu
problem e — ceea ce su gera o proastă fu ncţionare a lobilor pre-
frontali în rap o rt cu n ev o ile lim bice. In ciuda p o ten ţialu lu i lor
in telectu al, aceştia sînt copiii cu cele m ai m ari riscuri, în sensul
că pot avea eşecu ri p rofesionale, pot aju nge alcoolici şi d elin c-
venţi — n u pen tru că in telectu l lor ar fi deficitar, ci p en tru că nu
reuşesc să-şi stăp în ească viaţa em oţion ală. C reieru l em oţion al,
sep arat de zonele co rticale în registrate în testele IQ , con trolează
în egală m ăsu ră m om en tele de furie şi de com p asiu n e. A ceste
circuite em oţion ale sînt m od elate de experienţele d in cop ilărie
— şi aceste exp erien ţe sîn t cele care stau la baza reacţiilor n oas-
tre în m om en tele de p ericol.
Trebuie să ne gîn d im şi la rolul em oţiilor în cazul h otărîrilo r
celor m ai „ raţio n ale". în cîteva lucrări cu im plicaţii m u ltip le în
A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l
IN T E L IG E N T A E M O Ţ IO N A L Ă
Ş I D E S T IN U L
U N A L T F E L D E IN T E L IG E N Ţ Ă
S P O C K VS. D ATA: A T U N C I
C ÎN D C U N O A Ş T E R E A N U E STE D E A JU N S
E M O Ţ IIL E P O T F I IN T E L IG E N T E ?
IQ -U L Ş I IN T E L IG E N Ţ A E M O Ţ IO N A L Ă :
T IP U R I P U R E
P Ă T IM A Ş U L Ş I IN D IF E R E N T U L
O M U L F Ă R Ă S E N T IM E N T E
G ary şi-a în fu riat lo g od n ica, pe Ellen, pen tru că, deşi era un
tip in teligen t, aten t şi un chiru rg care reuşise în carieră, nu avea
nici un fel de em oţii şi nici un fel de reacţie la orice m an ifestare
sentim en tală. G ary pu tea vorbi strălu cit despre ştiin ţe şi arte,
dar cînd era v o rb a de sen tim en te — ch iar şi p en tru E llen —
am uţea. D eşi ea se străd u ise să-i stîrnească p asiu n ea, G ary ră-
m ăsese im p asib il şi lip sit de cea m ai m ică reacţie. „Eu n u -m i ex-
p rim se n tim e n te le ", i-a spus G ary terap eu tu lu i la care E llen l-a
trim is cu in sisten ţă. „C înd este vorba de viaţa e m o ţio n a lă ", a
m ai ad ău gat el, „nu ştiu despre ce să vorbesc; n -am sen tim en te
p u tern ice — n ici p o zitiv e, nici n e g a tiv e /7
N u doar E llen era fru strată de răceala lui G ary: p e m ăsu ră ce
i se con fesa terap eu tu lu i, el şi-a dat seam a că este in cap ab il să
vorbească d esch is cu iva despre sen tim en tele sale. M otivu l: m ai
întîi, că nu ştia ce sim ţea de fapt. D u pă cîte îşi dădea el seam a,
nu se m în iase, n u se în tristase şi n u se bu cu rase n icio d ată8.
A şa cum a co n statat terap eu tu l, acest vid em oţion al i-a făcu t
pe cei asem en i lu i G ary in colori şi inodori: „Ei p lictisesc pe to a-
tă lu m ea. D e aceea îi şi trim it n evestele la tratam en t." P latitu d i-
nea em oţion ală a lui G ary exem p lifică ceea ce p sih iatrii n u m esc
alexitim ie, de la grecescu l a — care în seam n ă „lip să ", lexis, care
în seam n ă „ cu v în t" şi thym os, care în seam n ă „em o ţie". A ceşti oa-
m eni nu-şi g ăsesc cu v in tele p en tru a-şi exp rim a sen tim en tele,
într-ad evăr, ei p a r lipsiţi de toate sentim en tele, deşi asta s-ar p u -
tea datora m ai d eg rabă in cap acităţii de a-şi exprim a em oţia d ecît
absenţei totale a em oţiei. A ceastă categorie de oam en i a fo st o b -
servată m ai în tîi de p sih an aliştii care s-au m irat că există o cate-
gorie de p acien ţi care n u p u teau fi trataţi p rin nici o m etod ă,
p en tru că nu d ăd eau sem n e să aibă sentim en te, fan tezii sau vi-
se colorate — pe scu rt, nu dădeau dovadă de o viaţă em o ţio n a-
lă in terioară d espre care ar fi p u tu t să v o rbească9. Trăsătu rile cli-
nice d efinitorii ale alexitim icilo r includ dificu ltatea de a descrie
sen tim en tele — ale lo r sau ale altora — şi u n v o cab u lar em o ţio -
nal extrem de lim ita t10. M ai m u lt, d iscern cu greu em oţiile între
ele sau de sen zaţiile tru p eşti, astfel în cît p o t p ovesti că au nervi
la stom ac, p alp itaţii, tran sp iraţii sau am eţeli — dar n u -şi dau
seam a că de fap t sim t o stare de n elin işte.
„Ei dau im p resia că sînt altfel, n işte extraterestri care au pi-
cat de pe o cu totu l altă lum e şi au fost paraşutaţi în m ijlocu l
C u n o a ş t e - t e p e tin e î n s u ţ i 71
unei societăţi d om inate de sen tim en te", aşa îi descrie doctoru l
Peter Sifn eos, psih iatru l de Ia H arvard, care, în 1972, a in ven tat
term enu l de alex itim ieu . A lexitim icii plîng rareori, dar şi cînd o
fac, n u se m ai opresc. Totuşi, sînt foarte încu rcaţi dacă sînt în tre-
baţi de ce plîng. O pacientă cu alexitim ie era atît de su p ărată d u -
pă ce a v ăzu t un film cu o fem eie ce avea opt copii şi urm a să
m oară de cancer, în cît a plîns pînă ce a ad orm it. C înd terap eu tu l
i-a su g erat că probabil a în tristat-o film ul, fiindcă îi am in tise de
p rop ria ei m am ă care suferea de u n cancer în u ltim u l stadiu, fe-
m eia a în m ărm u rit com p let u lu ită şi a răm as fără grai. C înd te-
rap eu tu l a în trebat-o apoi ce sim te, ea i-a răsp u n s că se sim te
„în g ro z ito r", dar nu şi-a p u tu t clarifica m ai m u lt sentim en tele.
Şi a ad ău gat că din cînd în cînd se trezeşte p lîn g în d , dar nu ştie
n icio d ată exact de ce p lîn g e12.
A ceasta este esenţa problem ei. A lexitim icii n u că n u ar sim ţi
n icio d ată n im ic, dar sînt in cap ab ili să-şi dea seam a — şi m ai ales
să se exp rim e — sau să exp lice exact ce sen tim en te au. Le lipseş-
te în m od acu t cap acitatea fu n d am en tală de a da d ovad ă de in-
teligen ţă em oţion ală, de con ştien tizare de sine — faptu l de a şti
ce sim ţim , ce em oţii ne tu lbu ră în interior. A lexitim icii dezm in t
acea co n cep ţie a sim ţulu i co m u n p o triv it căreia este m ai m u lt
d ecît clar ceea ce sim ţim : ei h abar nu au d espre ce este vorba.
C în d ceva — sau m ai precis cin ev a — îi im p resion ează într-atît
în cît să sim tă ceva, experienţa în sine îi b lo ch ează şi îi cop leşeş-
te, d eci trebu ie evitată cu orice preţ. Sen tim en tele aju ng la ei,
atu nci cînd aju n g, ca o am eţitoare n elin işte; sau aşa cu m spunea
p acienta care a plîns după un film , e vorba despre ceva „îngrozi-
to r", d ar pe care nu-1 poate exp lica, p recizîn d c e fe i de îngrozitor.
A ceastă con fuzie fu n d am en tală în p riv in ţa sentim en telor p a-
re să d ucă ad esea la vagi p ro b lem e m ed icale, atu nci cînd real-
m ente aceste senzaţii de disp erare em o ţio n ală sînt trăite; acest
fen o m en este cu noscu t în p sih iatrie sub n u m ele de som atizare —
o durere em oţion ală poate fi co n fu n d ată cu u na fizică (şi este d i-
ferită de o boală p sih oso m atică, în cazu l căreia problem ele em o-
ţionale duc la com p licaţii realm en te de ord in m ed ical). In tr-ad e-
văr, m are parte din interesul p sih iatrilo r faţă de alexitim ici este
acela de a-i d eosebi de cei care v in la d o cto r pen tru a cere ajutor
spre d eosebire de cei care cad p rad ă u nei obsesii sterpe de a gă-
si u n d iag n ostic m ed ical şi un tratam en t p en tru ceea ce este de
fap t o p roblem ă em oţională.
72 M a t u r a iiite lig e n ţe i e m o ţio n a le
L Ă U D ÎN D S E N T IM E N T E L E
V IS C E R A L E
Tum ora care creştea în sp atele fru nţii lui E llio t avea d im en -
siunea unei m ici portocale; i s-a făcu t op eraţie şi a fost în d ep ăr-
tată. D eşi intervenţia ch iru rgicală a fost declarată o reuşită, u lte-
rior, cei care-î cu noscu seră bin e au spus că E llio t nu m ai era
E lliot — el suferise o schim bare severă de personalitate. C îndva,
fusese un avocat celebru, iar acum nu m ai era în stare să-şi ţină
slujba. Soţia l-a părăsit. El şi-a in v estit econ om iile în afaceri p ă-
guboase şi a sfîrşit prin a locu i în dorm itorul p en tru oaspeţi din
casa fratelui său.
în cazul lui E lliot, in terven ise o problem ă care îi uim ea pe
toţi. D in p u n ct de ved ere in telectu al, era la fel de d eştept ca m ai
înainte, dar nu m ai ştia să-şi drăm uiască tim pul, pierzînd u-se în
am ănu nte m inore; îşi p ierduse sim ţul priorităţilor. R eproşu rile
care i se făceau nu p ăreau să-l afecteze; fusese con ced iat din m ai
m ulte slujbe de avocatu ră. D eşi testele de inteligenţă nu detec-
taseră n im ic în neregu lă cu facultăţile m intale ale lui Elliot, el s-a
dus totuşi la un n eurolog, sperîn d să descopere vreo p roblem ă
n eurologică; pe baza acesteia ar fi obţinut unele avantaje finan -
ciare, despre care credea că i s-ar fi cuvenit ca urm are a in cap a-
G u n o a ş t e - t e p e tin e î n s u ţ i 73
cităţii sale de după operaţie. A ltfel, con clu zia nu p u tea fi decît
că este un b o ln av în ch ipu it.
A ntonio D am asio, n eurologul la care a m ers Elliot, a fost şo -
cat de un elem en t care lipsea din repertoriu l m in tal al lui Elliot:
deşi nu era n im ic în neregu lă cu logica sa, cu m em o ria, cu aten-
ţia sau cu orice altă cap acitate cognitivă, E llio t p u r şi sim plu îşi
uitase sentim en tele referitoare la ceea ce se în tîm p lase cu el13. Şi
m ai izbitor era faptu l că E llio t putea p ovesti trag icele întîm plări
din viaţa sa cu o d etaşare totală, ca şi cum ar fi p riv it de la d is-
tanţă p ierd erile şi eşecu rile din trecutul său — fără nici un dram
de regret sau de tristeţe, de fru strare sau de m în ie faţă de n e-
d reptăţile vieţii. P ropria lui traged ie nu-1 în d u rera; D am asio era
mai im p resionat de p ovestea lui Elliot decît E llio t însu şi.
D am asio a aju ns la con clu zia că această n econştien tizare
em oţională avea d rept sursă în d ep ărtarea odată cu tu m ora de
pe creier şi a u nei părţi din lobii prefrontali. C a u rm are, inter-
venţia ch iru rg icală a tăiat legătura dintre cen trii de jo s ai creie-
rului em oţion al, în special n u cleu l am ig d alian şi circu itele cola-
terale, şi cap acitatea de gîndire la n ivelul n eocortexu lu i. G îndi-
rea lui E llio t d even ise una ca de calculator, cap abilă deci să trea-
că prin toate fazele calcu lării u nei h otărîri, dar in cap ab ilă să de-
sem neze valori p en tru diversele po sibilităţi. F iecare o pţiu ne în
parte era u na n eu tră. A cest raţion am en t total lip sit de orice im -
plicare em oţion ală era esenţa p roblem ei lui E llio t, sau cel puţin
aşa băn uia D am asio: o prea puţină co n ştien tizare a sen tim en te-
lor sale în rap o rt cu lu cru rile îl făcea pe E llio t să p ro d u că u n ra-
ţionam ent greşit.
A cest h an d icap şi-a făcut sim ţită prezenţa şi în h otărîrile de
zi cu zi. A tunci cînd D am asio a în cercat să aleag ă o zi şi o oră
pentru u rm ătoarea program are a lui E lliot, rezu ltatu l a fost o
m ultitudine de n ehotărîri: E lliot găsea arg u m en te p ro şi contra
în cazul fiecărei zile şi ore propuse de D am asio, dar nu putea
alege între ele. La nivel raţional, avea m otive p erfect lo g ice p en -
tru a obiecta sau de a accepta practic orice m o m en t pen tru p ro -
gramare. Numai că lui Elliot îi lipsea acel simţ a ceea ce simţea în
legătură cu oricare dintre aceste m om en te. L ip sin d u -i con ştien -
tizarea p ro p riilo r sentim en te, nu avea nici un fel de preferinţe.
D in n ehotărîrea lui E lliot pu tem învăţa o lecţie esenţială, şi
anum e aceea a rolu lu i cru cial al sen tim en telor atu n ci cînd navi-
găm pe a cest n esfîrşit torent al d eciziilor p erso n ale din viaţă. în
vrem e ce sen tim en tele pu ternice p o t face p răp ăd în raţio n am en -
74 N a t tc r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le
te, lipsa co n ştien tizării sen tim en telo r poate fi şi ea d ezastru oasă,
m ai ales atu nci cînd trebuie să cîntărim h otărîrile de care d ep in -
de în m are parte soarta noastră: ce carieră să u rm ăm , dacă să ră-
m în em intr-o slujbă sigu ră sau să ne m u tăm la una m ai riscantă
dar şi m ai interesantă, cu cine să ieşim în oraş sau cu cine să ne
căsătorim, unde să trăim, ce apartament să închiriem sau ce ca-
să să cu m p ărăm — şi aşa m ai dep arte. A sem en ea h otărîri n u p o t
fi b u ne dacă sîn t luate doar raţion al, ele p resu p u n şi u n sen ti-
m ent visceral şi în ţelep ciu n ea em oţion ală ad u nată din exp erien -
ţele trecute. L ogica fo rm ală n u poate fu ncţiona de una sin g u ră
ca b ază p entru a h o tărî cu cine să ne căsăto rim sau în cine să
avem în cred ere sau ce slu jbă să ne luăm : acestea sînt zone în ca-
re raţiu nea fără sen tim en t este oarbă.
Sem n alele in tu itiv e care ne călău zesc în asem en ea m om en te
apar sub form a unor valu ri acţion ate lim bic din viscere, pe care
D am asio le m ai n u m eşte şi „m arcatori so m a tici", sau m ai b in e
zis, sentim en te viscerale. M arcato ru l som atic este un fel de alar-
m ă au tom ată care de obicei atrage atenţia asupra u nu i p erico l
potenţial presu p u s de o an u m ită acţiun e în d esfăşu rare. C el m ai
adesea, aceşti m arcato ri ne în depărtează de o alegere îm p o triv a
căreia sîntem avertizaţi de exp erien ţa an terioară. Totodată, ei ne
pot avertiza şi cînd apare o ocazie excelentă. De obicei, pe m o -
m ent, nu n e am in tim exact ce anum e a dus la form area sen ti-
m entu lu i n egativ; n u avem n evo ie d ecît de un sem nal că o p o -
tenţială perseverare într-o an u m ită d irecţie poate fi u n dezastru .
De cîte ori apare un asem en ea sen tim en t visceral p u tem să re-
n u n ţăm im ed iat sau să co n tin u ăm cu m ai m ultă în cred ere, ast-
fel în cît m u ltitu d in ea de aleg eri să devină o m atrice decizională
m ai u şor de m an ev rat. C h eia u n o r d ecizii p ersonale săn ăto ase
este sim plă: să fim în acord cu sen tim en tele noastre.
G O L IR E A IN C O N Ş T IE N T U L U I
plăcute din m otive p ragm atice: doctorii care trebuie să fie sobri
p entru a le da veştile proaste p acienţilor; asistenţii sociali care îşi
cultivă in transig en ţa faţă de n edreptăţi p en tru a fi m ai eficien ţi
în b ătălia pe care o duc; ch iar şi un tînăr a spus că îşi cu ltiv ă mî~
nia pentru a-1 ajuta pe frăţioru l lu i să le facă faţă co p iilo r răi de
pe terenul de jo acă. Şi apoi există şi cei care sîn t de-a drep tu l m a-
chiavelici, în tr-u n sens pozitiv, în p rivinţa m an ip u lării d isp o zi-
ţiilor — u rm ăriţi-i cu aten ţie pe cei care vin să strîngă ban i p en -
tru facturi şi care în ad in s se străd u iesc să pară cît m ai fu rioşi,
pentru a da im presia de ferm itate în faţa d ato rn icilor3. D ar ca-
zu rile în care sînt cu ltivate disp oziţiile n eplăcu te sîn t rare, p en -
tru că în rest aproape toată lu m ea se plînge că este la m ila d is-
p oziţiilor sufleteşti. Felu rile în care oam enii încearcă să se scu tu -
re de o proastă d isp oziţie sînt categ oric foarte d iferite.
A N A T O M IA M ÎN IE I
M în ia se clădeşte pe m înie
Stud iile lui Z illm an n p ar să explice d in am ica fu n cţio n ării
u nei d ram e de fam ilie a căru i m artor am fost în tr-o zi cînd am
m ers la cu m p ărătu ri. M ă aflam la su p erm ag azin cînd am au zit
cu m o m am ă i-a spus fiulu i său doar atît, dar foarte apăsat: „Pu-
n e -o ... la ... lo c!"
„D ar o vreaul", s-a m io rlăit el, ţinînd strîns în b raţe cutia cu
fu lgi de poru m b pe care era u n desen cu Ţ esto asele N inja.
,/Pune-o la lo c!" — sp u se ea m ai tare, de astă dată cu p rin -
zîn d -o m înia.
în acel m om en t, celălalt co p ilaş care se afla în căru cioru l de
cu m p ărătu ri a d ărîm at un borcan cu d u lceaţă. C înd acesta a ate-
rizat pe jos, m am a a ţipat: „A sta e prea de to t", pălm uindu-1 fu-
rioasă; a în şfăcat cu tia b ăieţelu lu i de trei ani şi a aru ncat-o în cel
m ai ap ro p iat raft, l-a ap u cat de în ch eietu ra m îin ii şi s-a g răbit
p rin m agazin, îm p in g în d p ericu los căru cioru l în care se afla su -
g arul care acum p lîngea, în tim p ce celălalt b ăieţel dădea d in p i-
cioare şi protesta: „Lasă-m ă /os, la să -m ă /o s!"
Z illm an n a d esco p erit că atu nci cînd tru pul este deja în tr-o
stare de ag itaţie, ca în cazu l m am ei de m ai sus, şi ceva d eclan -
şează o d etu rnare em oţion ală, em oţia care apare, fie că este v o r-
ba de m în ie sau de n elin işte, este extrem de in tensă. A ceasta este
d in am ica ce apare atu nci cînd cineva se în fu rie. Z illm an n so co -
teşte că explozia furiei este „o secven ţă de provocări, fiecare de-
clanşîn d o reacţie excitantă care dispare în ce t". în această în şi-
ruire, fiecare gînd succesiv care p rovoacă m înia sau fiecare p er-
cep ţie d evine un m in id eclan şato r p en tru im p u lsu l n u cleu lu i
am ig d alian de a crea valu ri de catecolam in e, fiecare în p arte cre-
înd un im pu ls h orm onal. Trece o secu n d ă în ain te să apară u rm ă-
to ru l şi apoi cel de-al treilea ş.a.m .d .; fiecare v al sporeşte ceea ce
a existat deja, escalad înd rapid n ivelu l de trezire p sih olog ică al
tru p u lu i. U n gînd care in tervine u lterio r în acest declanşator de-
84 "N a tu ra in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le
ja existent este şi m ai intens în m înie d ecît Ia în cep u t. M înia se
clăd eşte pe m înie; creierul em oţion al se în cin g e. în tre tim p, m î-
nia n etem p erată de raţiu ne se tran sform ă u şor în violenţă.
în acel m om ent, oam en ii d evin n eiertăto ri şi nu m ai gîndesc
raţion al, gîn d urile lor se con cen trează asupra răzbu nării şi ri-
p ostei, uitînd de ev en tu alele co n secin ţe. A cest în alt n ivel de ex-
citare Z illm an n îl d efineşte ca: „ad ăp ostind iluzia p u terii şi a in -
v u ln erab ilităţii ce poate inspira şi facilita o ag resiu n e", astfel în-
cît persoana fu rioasă „îşi pierde controlul ra ţio n a l", avînd o re-
acţie dintre cele m ai prim itive. Im p u lsu l lim bic este ascend ent.
Lecţia cea m ai d u ră de bru talitate călău zeşte p ersoana la fapte.
C alm area
C în d a v e a m treisp re z e ce ani, m -a m în fu ria t o d a tă fo a rte tare şi a m
ieşit d in ca să ju rîn d că n -a m să m ă m a i în to rc n ic io d a tă . E ra o fru -
m o a să zi d e v a ră şi m -a m p lim b a t p e su p e rb e le pajişti p în ă ce liniş-
tea şi fru m u se ţe a p eisaju lu i m -a u c a lm a t, ia r d u p ă cîte v a o re m -a m
în to rs sp ă sit şi a p ro a p e c o m p le t p o to lit. D e a tu n ci, d e cîte o ri m ă în -
furii, p ro ce d e z la fel şi m i se p a re c ă este cel m a i b u n leac.
E ro area d escărcării
C înd tocm ai m ăm rcam în tr-u n taxi la N ew York, un tîn ăr ca-
re traversa strad a s-a op rit în faţa m aşinii, ca să aştep te red u ce-
rea circu laţiei. Şoferu l, n erăbd ăto r să p o rn ească, l-a claxon at,
strig înd u -i să plece din drum . R ăsp u n su l a fost o în ju rătu ră şi
u n gest obscen.
„N enorocitul d ra cu lu i!", a zb ierat taxim etristu l, am en in ţîn -
du-1 cu m aşin a, ap ăsîn d pe accelerato r şi pe frînă în acelaşi tim p.
în faţa acestui p erico l m ortal, tînăruî s-a dat deop arte şi a d at un
p u m n în taxi, în m om en tu l în care acesta a in trat în trafic. A tun ci
şoferul a în cep u t să îi strige o în treagă colecţie de in ju rii.
în r o b it d e p a t i m i 87
Pe m ăsu ră ce am în cep u t să avan săm , şoferu l încă foarte ag i-
tat m i-a spus: „N u trebuie să p erm iţi n im ăn u i să te calce în p i-
cioare. Trebuie să-i răspun zi cu aceeaşi m on ed ă — m ăcar te
sim ţi u şu ra t!"
C ath arsisu l — a da frîu liber m îniei — este u neori o m od ali-
tate de a abord a furia. Teoria p o p u lară susţine că „te face să te
sim ţi m ai b in e ". D ar aşa cu m o su g erează şi descop eririle lui
Z illm ann, există şi argum en te con tra cath arsisu lu i. A cest lucru
a fost in d icat pînă în anul 1950, cînd p sih olog ii au în cep u t să tes-
teze efectele cath arsisu lu i şi au d esco p erit de fiecare dată că a da
frîu liber m în iei nu în seam n ă a o alu n g a (chiar dacă din pricina
n atu rii sed u cătoare a m în iei te sim ţi satisfăcu t)8. S-ar pu tea să
existe şi u nele situaţii sp eciale, în care acest sistem de a da frîu
liber m în iei fu ncţionează: atu nci cînd este exp rim ată d irect către
persoana ce reprezintă ţinta, dîn d u -ţi sen zaţia că eşti din nou
stăpîn pe situ aţie sau că în d rep ţi o n ed rep tate sau atu nci cînd
presu p u n e „răul cu v en it" adus celeilalte p ersoane, ceea ce ar
d eterm in a-o să îşi schim be p oziţia fără să p lătească, eventual, cu
aceeaşi m on ed ă. D ar p en tru că m în ia are o natu ră incendiară,
ad esea acest lu cru este m ai u şor de sp u s d ecît de făcut9.
Tice a d esco p erit că d escărcarea m în iei este una dintre cele
m ai proaste m od alităţi de calm are, izbu cn irile de furie îm p ied i-
cînd de obicei trezirea creierului em oţion al, iar asta făcînd u-i pe
oam en i şi m ai furioşi decît erau . Tice a con statat că atu nci cînd
oam enii sp u n că şi-au v ărsat n ervii pe p erso an a care i-a provo-
cat, efectu l o b ţin u t este o p relu n gire a d isp o ziţiei furioase şi nu
o în ch eiere a ei. M u lt m ai eficien t este ca oam en ii să se calm eze
m ai în tîi şi abia apoi, într-o m anieră m u lt m ai con stru ctiv ă, să se
con fru nte cu persoana respectivă, p en tru a-şi rezolva disputa.
Sau cu m spun ea m aestru l tibetan C h o g y am Trungpa atunci
cînd a fo st în treb at cum e m ai bin e să-ţi stăp în eşti m înia: „N -o
sufoca. D ar nici nu acţiona în fu n cţie de e a ."
C A L M A R E A N E L IN IŞ T II:
C IN E , E U S Ă -M I F A C G R IJI?
A B O R D A R E A M E L A N C O L IE I
C E I C E R E P R IM Ă : N E G A R E A JO V IA L Ă
C O N T R O L A R E A IM P U L S U R IL O R :
T E S T U L P R Ă JIT U R II
D IS P O Z IŢ II P R O A S T E , G ÎN D IR E
PRO A STĂ
C U T IA P A N D O R E I Ş I P O L L IA N N A : F O R Ţ A
G ÎN D IR II P O Z IT IV E
O P T IM IS M U L : M A R E L E M O T IV A T O R
T R A N SA : N E U R O B IO L O G IA M Ă IE S T R IE I
ÎN V Ă Ţ A T U L Ş I T R A N S A : U N N O U M O D E L
' D E E D U C A Ţ IE
deloc su rp rinzătoare con statarea că aceia care n-au reu şit m are
lucru au în vă ta t acasă cam cin cisp rezece ore pe săp tăm înă, cu
m ult m ai pu ţin d ecît cele d ou ăzeci şi şapte de ore pe săptăm înă
în care îşi p regătiseră tem ele colegii lor cu rezultate excelente.
Cei care nu au reuşit m are lucru îşi ocupau m ai tot tim pul în ca-
re nu învăţau cu mondenităţi sau cu statul la taclale cu prietenii
şi fam ilia.
A tu n ci cînd le-a fost an alizată disp oziţia, a ieşit la iveală o
d escop erire grăitoare. A tît unii cît şi ceilalţi petreceau foarte
m u lt tim p din săptăm înă p lictisin d u -se cu activităţi cu m ar fi u i-
tatul la televizor, ceea ce nu în sem n a o provocare pentru cap aci-
tatea lor intelectu ală. La urm a urm ei, acest lucru este valabil
p entru aproape toţi ad olescen ţii. D iferenţa esenţială con sta în
exp erienţa de a stud ia. Pentru cei care au reu şit sp ectacu lo s, în -
văţatu l era o plăcere, un stim u len t care îi absorbea în această
transă cam 40% d in tim pu l acord at acestei activităţi. P entru cei
care n -au reu şit m are lucru, transa apărea doar cam în 16% din
tim pul afectat stu d iu lu i; cel m ai ad esea apărea o stare de an xie-
tate care le depăşea cap acitatea de a o stăpîni. C ei care nu au re-
u şit prea m ulte d escop ereau plăcerea şi transa în m o n d en ităţi şi
nu în stud iu . Pe scurt, elev ii care au avut reuşite de vîrf, la n iv e-
lul p o ten ţialu lu i lor de în văţătu ră, sînt cel m ai adesea atraşi de
studiul prop riu -zis pentru că în felul acesta cad în această stare
de transă. D in păcate, cei care n u reuşesc m are lucru în viaţă şi
nu aju n g să atingă acele ap titu d in i care să le p rovoace transa se
lipsesc de b u cu ria stu d iu lu i şi riscă să-şi lim iteze n ivelul in telec-
tual de care ar fi p u tu t să se bu cu re pe viito r32.
H ow ard G ardner, p sih olog u l de la H arvard care a d ezv o ltat
teoria in telig en ţelo r m u ltiple, con sid eră transa şi stările pozitiv e
care o clasifică astfel d rept cea m ai sănătoasă cale de a-i în văţa
pe copii, m otivîn d u -i din in terio r şi nu cu am en in ţări sau p ro m i-
siuni de recom p en se. „A r trebui să folosim starea pozitiv ă a co -
piilor p en tru a-i d eterm in a să în veţe la m ateriile la care şi-ar p u -
tea d ezvolta an u m ite co m p eten ţe", propunea G ardner. „Transa
este o stare in terioară care den otă că acel copil este an trenat în-
tr-o m isiu n e corectă. în general, trebuie să găseşti ceva care să-ţi
placă şi de care să te ţii. A tu n ci cînd copiii se p lictisesc la şcoală
în cep să se b ată. C înd însă sîn t co pleşiţi de o anum ită treabă, d e-
vin n erăbd ători să-şi facă tem ele. Cel m ai bin e se învaţă atu nci
cînd ţii la un an u m it lu cru şi poţi să sim ţi o anum ită plăcere în
faptul că te-ai an gajat în acea tre a b ă /'
A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i 123
Strategia folosită în m ulte şcoli care p u n în practică m od elul
in teligen telor m u ltiple d escop erit de G ardn er se axează asupra
identificării profilului co m p eten ţelo r fireşti ale co pilului, pu-
nînd accent pe pu nctele tari şi în cercînd u n aju tor în p u nctele lui
slabe. U n copil cu talent în născu t la m u zică sau la sport, de
exem plu, va intra m ai uşor în transă în d om eniu l respectiv de-
cît într-u n altu l, spre care are o m ai m ică în clin aţie. C unoscînd
profilul cop ilu lu i, profesorul poate să ad apteze felul în care este
prezentată o anum ită m aterie şi să-i ofere lecţiile la acest nivel
precis, în cep înd cu faza de iniţiere şi pînă la una m ai avansată
— în felul acesta oferin d u -i un stim u len t optim . A stfel se învaţă
m ai cu plăcere şi nu m ai apar nici frica sau p lictiseala. „Speran -
ţa este ca atu nci cînd copiii intră în transa în văţatu lu i aceasta
să-i în d em n e să m ai încerce şi în alte d o m en ii", spune Gardner,
ad ău gind că exp erienţa arată că aşa se şi în tîm p lă.
în general vorbind , acest m od el al transei sugerează că stăpî-
nirea u nu i talen t sau a unui set de cu noştin ţe ar pu tea să aibă loc
de la sine, pe m ăsură ce copilul este atras în zonele în care se an-
gajează în m od spontan — adică, în esenţă, care îi plac. A ceastă
p asiu ne iniţială poate fi săm înţa ce va d eterm in a reuşite de cel
m ai în alt nivel* pe m ăsură ce copilul va în ţeleg e că urm înd un
an u m it d om eniu — in d iferent că este vorba de dans, m atem ati-
că sau m u zică — acesta devine o sursă de b u cu rie pe care nu o
poţi avea decît în starea de transă. Şi cu m p en tru a se ajunge în
această stare de transă este n evo ie de a trece d in colo de an u m i-
tele lim ite ale cap acităţii fiecăru ia, ea devine o m otivaţie p rim -
ordială de progres; iar cop ilu l va fi m ai fericit. A cesta, desigur,
este un m od el pozitiv de învăţare şi de ed u caţie în raport cu ce-
le pe care le găsim în şcoli. C in e n u -şi m ai am in teşte şcoala ca pe
o în şiru ire de nesfîrşite ore de p lictiseală p u n ctate de m om ente
de m are pan ică? U rm ărirea unei stări de tran să prin interm ediul
în văţătu rii este m ai um an, m ai firesc şi p rin u rm are m ai eficient
pentru canalizarea em oţiilor în serviciu l ed u caţiei.
A cest lu cru este aplicabil şi în tr-u n sens m ai general, în care
can alizarea em oţiilor spre scopuri p ro d u ctiv e este o aptitudine
m ajoră. Fie că este vorba de controlarea u n u i im pu ls sau de am î-
narea u nei recom pense, de reglarea d isp o ziţiilo r în aşa fel încît
ele să faciliteze şi nu să îm piedice g în d irea, de m otivarea p erso -
n ală de a persevera şi de a încerca iar şi iar atu nci cînd intervin
obstacolele sau de a găsi căi de a intra în starea de transă pentru
o m ai m are eficacitate — toate acestea d o v ed esc că puterea em o-
ţiei con stă în ghidarea unui efort eficien t.
R ăd ăcin ile em patiei
C U M A C Ţ IO N E A Z Ă EM PA TIA
C O P IL U L B IN E R A C O R D A T
P R E Ţ U L R A C O R D Ă R II G R E Ş IT E
N E U R O L O G IA E M P A T IE I
E M P A T IA Ş I E T IC A : R Ă D Ă C IN IL E
A L T R U IS M U L U I
„N iciod ată să n u crezi că ştii pen tru cine b a t clop otele; ele
b at ch iar p en tru tin e" — este una dintre cele m ai celebre fraze
din literatu ra en gleză. Jo h n D oim e vorbeşte de fapt despre leg ă-
tura d intre em p atie şi afecţiune: su ferinţa altcuiva d evine a ta. A
sim ţi ceva faţă de celălalt în seam n ă că-ţi pasă. în acest sens, con-
trariu l em patiei este an tipatia. A titu d in ea em p atică este m ereu
antrenată în ju d e că ţi m orale, în dilem e m orale care im p lică p o -
tenţiale v ictim e: oare trebuie să m in ţi ca să n u îţi jig n eşti un p rie-
ten? O are trebu ie să te ţii de cu vîn t şi să m ergi la un p rieten b o l-
n av sau să accep ţi o in vitaţie la cină apărută în u ltim u l m om en t?
O are trebu ie ţinută artificial în viaţă o p ersoană care altfel ar
m uri?
A ceste p ro b lem e m orale sînt form ulate de u n cercetător care
s-a ocu pat de em p atie, M artin H offm an, ce susţine că răd ăcin ile
m oralităţii se află în em patie, pen tru că ea ne face să ne pese de
p o ten ţialele v ictim e — cineva care suferă, este în p erico l sau d u -
ce o viată cu lip su ri grave, de exem plu — şi să le îm p ărtăşim su -
ferinţa, ceea ce n e im p resion ează su ficien t ca să îi a ju tă m 15. D in-
colo de această legătu ră im ediată dintre em patie şi altru ism ,
H offm an p resu p u n e că aceeaşi cap acitate pen tru o afecţiun e
R ă d ă c i n i le e m p a tie i 135
em patică, faptul de a ne pune în locul altcuiva — îi face pe o a-
m eni să respecte anum ite princip ii m orale.
H offm an crede că există un fel de progres firesc al em patiei
încă din cea m ai fragedă copilărie. A şa cu m s-a constatat, la un
an, copilul intră în panică atu nci cînd vede un alt copil căzînd şi
începe să plîngă; raportul este atît de pu ternic şi de im ediat, în-
cît îşi bag ă d egeţelu l în gură şi îşi în fu n d ă cap u l în poala m am ei,
ca şi cu m şi el ar fi avut de suferit. D upă p rim u l an, cînd copiii
d evin m ai conştienţi că sînt o en titate d iferită, în cearcă în m od
activ să aline un alt copil care p lîng e, oferin d u -i, de exem plu , u r-
suleţu l lui. în că de la doi ani, co p iii încep să înţeleagă că sen ti-
m entele altcuiva diferă de ale lor şi devin m ai sensibili la orice
alu zie care dezvăluie ceea ce sim te de fapt celălalt; în această fa-
ză, de exem p lu , ei îşi dau seam a că celălalt copil are m în d ria lui
şi în co n secin ţă cea m ai bu n ă solu ţie p en tru a-1 ajuta atunci cînd
plînge nu este n eap ărat să îi acord e toată atenţia.
M ai tîrziu, în tim pul co p ilăriei, cel m ai avan sat nivel de em -
p atie se m anifestă atunci cînd co p iii sîn t în stare să în ţeleagă o
su p ărare d in colo de situaţia im ed iată şi să p riceapă că starea
cuiva sau situaţia în viaţă poate fi o sursă de n em u lţu m ire cro-
nică. în acest m om ent, ei d evin în ţeleg ăto ri faţă de un în treg
grup , cum ar fi cei săraci, cei o p rim aţi sau cei m arginalizaţi.
A ceastă în ţelegere din ad o lescen ţă p o ate duce la co n vin g eri m o -
rale axate pe ideea de a alina n efericirea şi n ed rep tatea.
E m p atia subliniază m u lte faţete ale ju d ecăţii m orale şi ale
faptei. U na ar fi „m înia e m p a tică ", pe care Jo h n Stu art M ill o d e-
scrie ca fiind „sentim en tul firesc re v a n şa rd ... care se form ează
la nivelu l in telectu lu i şi al s im p a tie i... atu nci cînd este vorba de
su ferin ţe care ne afectează p en tru că îi afectează pe a lţii"; M ill îl
m ai n um ea şi „apărătoru l d rep tă ţii". O altă situaţie în care em -
p atia duce la o acţiune m orală este atu nci cînd o p erso an ă din
afară este su ficien t de im p resio n ată ca să in tervină în favoarea
unei victim e; cercetările arată că în realitate cu cît em p atia faţă
de v ictim ă este m ai m are cu atît şan sele ca acest m artor exterior
să intervină sîn t m ai m ari. Există d ovezi conform cărora n ivelul
de em p atie al oam en ilor ar co resp u n d e cu ju d ecăţile lor m orale.
D e exem p lu , diverse studii din G erm an ia şi SU A au arătat că pe
m ăsu ră ce oam enii sînt m ai em p atiei, ei fav orizează m ai m u lt
p rin cip iile m orale şi, în co n secin ţă, resu rsele alocate celor n ev o -
ia şi16.
136 N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le
M A T A F Ă R Ă E M P A T IE :
C E E S T E ÎN M IN T E A C E L U I C A R E M O L E S T E A Z Ă ;
M O R A L IT A T E A S O C IO P A T U L U I
M A N IF E S T A Ţ I-V Ă E M O Ţ IIL E
E X P R E S IV IT A T E A Ş I C O N T A M IN A R E A
E M O Ţ IO N A L Ă
S E M N E LE IN C O M P E T E N Ţ E I D IN P U N C T
D E V E D E R E S O C IA L
„NIT TE P U T E M S U F E R I": P R A G U L
A B O R D Ă R II
IN T E L IG E N Ţ A ÎN R E L A Ţ IIL E E M O Ţ IO N A L E :
U N S T U D IU D E C A Z
Sigm u n d Freud rem arca faţă de d iscip olu l său E rikson fap -
tul că a iubi şi a m unci sînt cele d ouă cap acităţi um ane care d e-
term ină m atu ritatea com pletă. D acă aşa stau lu cru rile, atunci
m aturitatea ar pu tea fi pu să în pericol, avînd în vedere ten d in -
ţele actu ale ale căsniciei şi ale d iv orţu lu i, care fac ca inteligenţa
em oţion ală să fie m ai im portantă ca oricînd.
Să ne gînd im la procen taju l divorţurilor. N u m ăru l d iv orţu ri-
lor s-a stab ilizat la un an u m it n ivel. D ar m ai există o p o sibilita-
te de a calcula rata divorţurilor, care sugerează o creştere v erti-
ginoasă: privin d la şansele unui cu p lu proasp ăt căsătorit de a
sfîrşi în cele din urm ă în tr-u n divorţ. D eşi în ansam blu n u m ăru l
d iv orţu rilor nu a m ai crescut, riscul de d iv orţ s-a m od ificat în ca-
zul tin erilor căsătoriţi.
A ceastă m od ificare este şi m ai vizibilă atunci cînd co m p a-
răm rata d ivorţu rilor în cazu l cu p lu rilor căsătorite în tr-u n an u -
m it an. La am ericani, din căsniciile care au în cep u t la 1890, cam
10% au sfîrşit printr-u n divorţ. P entru cei căsătoriţi în 1 9 2 0 ,1 8 % ;
p en tru cei căsătoriţi în 1950, 30% . C ăsăto riile din 1970 au avut o
p rop orţie de 50% de d espărţiri. Iar pen tru cei căsătoriţi în 1990,
p o sib ilitatea ca m ariaju l să se sfîrsească p rintr-u n d ivorţ a ajuns
la în fricoşătoarea cifră de 67% 1î D acă aceste estim ări vor co n ti-
nua pe aceeaşi linie, doar trei din zece cu p lu ri căsătorite recent
p ot conta că vor răm îne n ed esp ărţiţi toată viaţa.
Se poate spune că, în m are parte, această creştere nu se d ato-
rează atît de m u lt scăderii in telig en ţei em oţion ale, cît eroziu nii
p erm an en te a con strîn gerilor sociale — cei care d ivorţează nu
m ai sînt stigm atizaţi, n evestele n u m ai sînt d epen den te din
p u n ct de ved ere financiar de soţii lor — căci asta ţinea m ulte cu -
p lu ri la un loc, ch iar şi în cazul celor m ai n efericite perechi. Dar
dacă aceste con strîn geri sociale n u m ai reprezintă un factor ce
164 I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă
C Ă S N IC IA L U I Ş I A E I:
R Ă D Ă C IN IL E SE A F L Ă ÎN C O P IL Ă R IE
nuă să fie d ispu şi la con fru ntări directe atu nci cînd sînt furioşi,
ign orînd strategiile m ascate6. A cesta este u nu l din tre n u m ero a-
sele m otive pen tru care b ăieţii — şi u lterior bărb aţii — sînt m ai
p u ţin sofisticaţi d ecît sexu l op u s în p rivin ţa tertip u rilor vieţii
em oţion ale.
Cînd fetiţele se jo a că între ele, o fac în grupuri m ici, pu nînd
accentu l pe o m in im ă ostilitate şi pe o m axim ă cooperare, în vre-
m e ce jo cu rile b ă ieţilo r se fac în gru p u ri m ai m ari, p u n în d u -se
accentu l pe co n cu ren ţă. O d iferenţă ch eie poate fi con statată în
ceea ce se în tîm p lă atu n ci cînd jo cu l băieţilo r sau al fetelor este
în treru p t p entru că cineva p ăţeşte ceva. D acă u n b ăiat accid en -
tat este foarte n ecăjit, ceilalţi aşteap tă de la el să se dea d e-o p ar-
te şi să n u m ai plîng ă, p en tru ca jo aca să poată co n tin u a. D acă
acelaşi lu cru se în tîm p lă în cazu l u nor fetiţe care se jo acă, jocu l
se opreşte şi toate se adu nă în jur, ca să-i vină în aju to r fetiţei ca-
re p lînge. D iferenţa m an ifestată de băieţei şi fetiţe la jo acă rezu -
m ă ceea ce C arol G illig an de la H arvard su blin iază ca fiind o de-
osebire cheie între sexe: b ăieţii se m în d resc cu au ton o m ia şi in -
d ep en d en ţa lor, rezistîn d cu stoicism şi singu ri la greu, în vrem e
ce fetele se con sid eră parte a u nei ad evărate reţele de legătu ri.
A stfel, b ăieţii se sim t am en in ţaţi de tot ceea ce le-ar p u tea pu ne
în pericol in d ep en d en ţa, în v rem e ce fetele se sim t m ai am en in -
ţate de o ru ptură la n ivel relaţion al. A şa cu m su blinia şi D ebo-
rah Tannen în cartea ei Yon Ju st Don't U nderstand (P u r şi sim plu
nu înţelegi)r aceste p ersp ectiv e d iferite con d u c la faptu l că b ă rb a-
ţii şi fem eile doresc şi aştep tă lu cru ri total d iferite de la o co n -
versaţie; în vrem e ce b ărb aţii se m u lţu m esc să v o rbească despre
d iverse „lu cru ri", fem eile u rm ăresc legătu rile em oţion ale.
Pe scurt, aceste co n traste ap ar şi în p erioada de şcolarizare,
em oţiile fiind b aza d iv erselor calităţi. A stfel, fetele devin „apte
să interpreteze atît sem n ele em oţion ale verbale cît şi pe cele
n on verb ale, să-şi exp rim e şi să-şi com u n ice sen tim en tele", iar
băieţii sîn t apţi să „m in im alizeze em oţiile care duc la v u ln erab i-
litate, sentim en te de v in o v ăţie, team ă sau d u re re ."7 D ovada
acestor stări d iferite este una de n etăgăd u it în literatu ra de sp e-
cialitate. în urm a a su te de stu d ii, s-a con statat, de exem p lu , că,
în m ed ie, fem eile sînt m ai em p atice decît bărbaţii, cel pu ţin în
ceea ce p riveşte m ăsu rarea cap acităţii de a interpreta sen tim en -
tele n egrăite după exp resia feţei, după tonul vocii sau du pă alte
aluzii n on verb ale. în m od sim ilar, în general, sînt m ai uşor de ci-
tit sentim en tele de pe chipu l unei fem ei decît cele de pe ch ipu l
D u s n ia n i i n t in i i 167
unui b ărb at; în vrem e ce în p rivin ţa exp resiv ităţii băieţilor şi fe-
telor foarte m ici nu există diferenţe, du pă ce trec de şcoala p ri-
m ară, b ăieţii d evin m ai puţin exp resiv i decît fetele. A cest lucru
poate reflecta în parte o altă d iferenţă cheie: în m edie, fem eile
trăiesc întreaga gam ă de em oţii cu o m ai m are intensitate şi va-
riabilitate d ecît b ărb aţii — în sen su l că fem eile sînt m ai „em oti-
v e " d ecît b ă rb a ţii8.
Toate acestea în seam n ă în general că fem eile intră în căsnicie
pregătite p en tru rolul de ad m in istrato r em oţion al, în vrem e ce
în cazu l b ărb aţilo r acest lu cru co n tează m u lt m ai p u ţin pentru
su p rav ieţu irea relaţiei. Intr-adevăr, cel m ai im portant elem ent
p en tru fem ei — dar nu şi p en tru b ărb aţi — pentru ca o relaţie să
fie satisfăcătoare s-a arătat că ar fi, co n fo rm unui studiu efectuat
asupra a 264 de cu p lu ri, „o b u n ă co m u n icare//9. Ted H uston, p si-
h olog la U niversitatea din Texas, stu d iin d în profu nzim e cu p lu -
rile, a constatat: „Pentru soţii, in tim itatea în seam n ă a discuta d i-
verse lu cru ri, m ai ales despre cele referitoare la relaţia în sine. In
general, b ărb aţii nu în ţeleg ce v o r n ev estele de la ei. Ei spun aşa:
«Eu v reau să fac d iverse lu cru ri cu ea, iar ea nu vrea d ecît să-vor-
b im .» " H u sto n a con statat că în p erioad a în care fac curte, b ăr-
b a ţii sînt m ult m ai d ispu şi să stea de vo rbă, dintr-o dorinţă de
in tim itate, cu viitoarele lor soţii. D ar odată căsătoriţi, cu trecerea
tim p u lu i — m ai ales în cu p lu rile trad iţion ale — ei petrec tot m ai
p u ţin ă vrem e stînd de vorbă cu soţiile lor, con sid erînd că acest
sen tim en t de apropiere p o ate fi exp rim at şi prin g rădinăritu l îm -
p reu nă, m ai d egrabă ch iar d ecît p rin d iscu tarea div erselor as-
p ecte.
T ăcerea crescîndă a soţilor se datorează şi faptu lu i că bărb a-
ţii sîn t m ai optim işti în privin ţa căsn iciei lor, în vrem e ce soţiile
se p reocu p ă de toate p ro blem ele care ap ar; în tr-u n studiu d e-
spre căsnicii, bărb aţii văd m ai în roz d ecît soţiile lor întreaga re-
laţie — actu l sexual, finanţele, leg ătu rile cu rudele prin alianţă,
cît de bine se ascultă unul pe celălalt, ce im p ortan ţă au n eaju n -
su rile p e rso n a le10. N evestele, în gen eral, îşi exprim ă m ai m u lt
d ecît b ărb aţii n em u lţu m irile şi o fac v erb al m ai ales în cu plu rile
n efericite. C om b inîn d m od ul o p tim ist în care bărbaţii percep că-
sătoria cu aversiu nea lor faţă de co n fru n tările em oţion ale, d evi-
ne clar de ce soţiile se plîng atît de des că soţii lor încearcă să ev i-
te d iscu ţiile d espre lu cru rile su p ărăto are d in relaţia lor. (D esigur
că această d iferenţiere pe sexe este o g en eralizare şi nu este v a-
lab ilă în fiecare caz; un p rieten p sih iatru se plingea că în căsn i-
168 I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă
cia lui soţia nu d oreşte să discute despre ch estiu n ile em oţion ale,
drept p entru care eî este cel care le abordează.)
în cetin eala cu care b ărbaţii deschid d iscu ţiile in com od e în-
tr-o relaţie fără în d oială că se datorează relativei lor incapacităţi
de a interpreta exprim area facială a em oţiei.
Fem eile, de exem plu, sînt m ai sensibile la o expresie tristă de
pe chipul bărbatului decît sînt bărbaţii în a detecta tristeţea din
expresia u nei fem ei11. A stfel, o fem eie trebuie să fie cu m ult m ai
tristă decît un bărb at pentru ca acesta să-i observe sentim entele şi
eventual să pună problem a referitor la ce a dus la această situaţie.
A şadar, trebuie să ne g în d im la im p licaţiile diferenţelor em o-
ţionale între sexe pentru a explica felul în care cu p lu rile reuşesc
să d epăşească su p ărările şi n eîn ţelegerile la care se aju nge inevi-
tabil într-o relaţie intimă. D e fapt, chestiunile precise cum ar fi
cît de des face un cuplu d ragoste, sau cu m trebu ie crescu ţi co -
piii, ori ce datorii sau econ om ii are un cu p lu n u sînt elem ente
care p ot să în ch ege sau să strice o căsn icie. D e fapt, de felul cum
d iscută u n cu plu despre aceste p u ncte d elicate d epind e soarta
căsniciei lor. A ju ngerea la o în ţeleg ere despre cum să dep ăşeas-
că n eîn ţelegerile con stitu ie cheia su p rav ieţu irii unui m ariaj; b ăr-
baţii şi fem eile trebuie să depăşească d iferenţele în născu te între
sexe, abordînd em oţiile dificile. C înd nu reu şesc, cu plu rile d e-
vin v u ln erab ile în faţa em oţiilor şi în final asta le poate distruge
relaţia propriu-zisă. A şa cu m vom ved ea, aceste fisuri au m ai
m ulte şanse de dezvoltare atunci cînd u nu l sau am bii parteneri
au an u m ite d eficien ţe de inteligenţă em oţion ală.
N E A JU N S U R IL E D IN C Ă S N IC IE
G ÎN D U R I T O X IC E
P O T O P U L : S C U F U N D A R E A C Ă S N IC IE I
B Ă R B A Ţ II: SE X U L V U L N E R A B IL
A L L U I Ş I A L E I: SFAT M A T R IM O N IA L
CEA R TA SĂ N Ă TO A SĂ
C alm area
Fiecare em oţie p u ternică are la bază un im p u ls de a acţion a;
stăpînirea acestor im p u lsu ri este fu nd am en tală pen tru in teli-
genţa em oţion ală. U neori p oate fi extrem de greu, m ai ales în re-
laţiile de iubire, unde m iza este foarte m are. R eacţiile d eclanşa-
te în aceste situaţii se răsfrîn g asupra celor m ai profu nd e nevoi
ale noastre — de a fi iubiţi şi de a ne sim ţi respectaţi, de a nu fi pă-
răsiţi sau lipsiţi de afecţiun e. N u e de m irare că în tr-o ceartă în
căsnicie reacţionăm ca şi cu m ar fi o ch estiu n e de supravieţu ire.
D ar n im ic nu se poate rezolva p ozitiv atîta vrem e cît soţu l şi
soţia se află în plin blocaj em oţional. U nu l dintre talentele cheie
într-o căsnicie este ca p arten erii să înveţe să-şi calm eze sen ti-
m entele de n em u lţu m ire. D e fapt, asta în seam n ă stăpîn irea ca-
pacităţii de a-şi reveni rapid în urm a p otop u lu i produs de un
blocaj em oţion al. C um capacitatea de a asculta, de a gîndi şi de
a vorbi logic pare să dispară într-un m om en t de criză em oţion a-
lă, calm area este un pas extrem de con stru ctiv şi fără de care nu
m ai este posibil nici un progres în rezolvarea chestiunii în cauză.
C up lu rile am biţioase p o t învăţa să-şi m on itorizeze pulsul
din cinci în cinci m inute în tim ul confruntărilor, luîndu-şi-1 la ca-
D u ş m a n i in t im i 181
rotidă, la cîţiva cen tim etri între lobul urechii şi m axilar (cei care
fac gim nastică aerobică în vaţă uşor asta)27. Luarea pu lsulu i în
cincisprezece secu n d e şi înm ulţirea lui cu patru dă valoarea lui
pe m in ut. Făcînd aceasta în m om entele de calm , aveţi un pu nct
de reper; dacă p u lsul creşte cu peste zece bătăi pe m in ut faţă de
nivelul obişnuit, în seam n ă că a în cepu t potopul. D acă s-a ajuns
la această cifră, cu plu l trebu ie să facă o pau ză de douăzeci de
m inute, în care să se calm eze înainte de a lua o hotărîre. C hiar
dacă o pau ză de cinci m in u te ar putea părea suficientă, recu pe-
rarea fiziologică se face treptat. A şa cum am văzu t în C ap itolu l
5, m înia care persistă generează alt val de m înie; p rin u rm are, o
pauză m ai lu ngă dă un răgaz m ai m are tru pului să-şi revină din
starea de surescitare iniţială.
Pentru cu p lu rile cărora li se pare ciudat, şi este de în ţeles,
să-şi i-a p u lsul în tim p ce se ceartă e m ai sim plu să existe o în ţe-
legere stabilită în p realabil care să perm ită oricăru ia dintre p ar-
teneri să ceară o pau ză la primele semne de potop detectate. In
această perioad ă, calm area poate fi ajutată printr-o tehnică de
relaxare sau p rin tr-u n exerciţiu de gim nastică aerobică (sau p rin
oricare dintre celelalte m etode enunţate în C apitolu l 6), ceea ce îi
poate face pe p arteneri să iasă m ai repede din blocaju l em oţion al.
Exersarea
Pentru că aceste m anevre sînt ceru te în tim p u l u n ei co n fru n -
tări aprinse, cînd cu sigu ran ţă surescitarea em oţion ală este m a-
re, ele trebuie învăţate tem ein ic, astfel in cit la n evo ie să fie acce-
sibile. In fapt, creierul em oţion al declanşează reacţiile de ru tină
d obîn d ite anterior în viaţă, de-a lu ngu l rep etatelor clipe de m î-
riie sau de supărare care au d even it d om inan te. C um m em oria
şi reacţia au ca trăsătură de bază em oţia, în aceste m om en te răs-
p u nsurile im ed iate trebuie asociate u nor clipe m ai calm e, de ca-
re ne am intim m ai greu în situ aţiile de cu m p ănă. D acă o reacţie
em oţională p ozitiv ă nu ne este fam iliară sau am exersat-o m ai
puţin, ea devine foarte greu de aplicat în m om en tele de criză.
D ar dacă reacţia este repetată în tr-atît în eît să devină un au to-
m atism , un reflex, ea are m ai m u lte şanse să se poată exprim a
într-o criză em oţion ală. D in aceste m otive, strategiile m en ţion a-
te trebuie p robate şi exersate în tim pu l co n tactelo r m ai puţin
stresante, dar şi în toiul scand alului, dacă vrem să devină o pri-
m ă reacţie de la sine (sau m ăcar o reacţie nu prea în tîrziată) în
repertoriul circu itului em oţion al. în esenţă, aceste antidoturi ale
d estăm ării căsniciei sînt un m ic rem ediu ed u caţion al la nivelul
in teligen ţei em oţionale.
C on d u cîn d cu in im a
C R IT IC A E S T E O S L U JB Ă
A rta criticii
D ar există şi o alternativă asupra căreia ar trebui să ne oprim .
C ritica poate fi făcută cu m u ltă artă şi atu nci devine un m e-
saj de m are aju tor transm is de m anag eru l respectiv. D e exem -
plu, ce ar fi p u tu t să-i spună vicep reşed in tele de care am vorbit
in gineru lu i sp ecialist în softw are — dar n-a făcut-o — ar suna
cam aşa: „P rin cip ala d ificu ltate în faza actuală este faptu l că p la-
nul vostru v-a lu at prea m u lt tim p şi vor creşte astfel costurile.
Aş vrea să vă m ai gîn d iţi la p ropu nerea v oastră, m ai ales la am ă-
nuntele de d esign pen tru soft-ul respectiv, spre a ved ea dacă nu
există o cale de rezolvare m ai ra p id ă ." U n asem en ea m esaj are
un im p act con trar unu i reproş d istructiv: în loc să creeze o s e n -
zaţie de neaju torare, de m în ie, de revoltă, păstrează speranţa că
se poate şi m ai bine şi sugerează începutul unui plan de realizare.
A cest tip de critică făcută cu artă se con cen trează asupra a
ceea ce p ersoana a făcu t şi poate face şi nu asupra rem arcării
u nu i d efect dintr-o treabă p rost făcută. C u m observ ă şi Larson:
„U n atac — cu m ar fi acela să faci pe cin ev a prost sau in co m p e-
tent — este total lip sit de sens. C el v izat in tră im ed iat în d efen -
sivă, deci nu m ai este recep tiv la ceea ce ai să-i sp u i şi cu m ar p u -
tea să în d rep te lu cru rile." A cest sfat, evid ent, este valabil şi în
cazu l cu p lu rilor căsătorite, care trebuie să-şi d ezam orseze n eîn -
ţelegerile.
în privin ţa m otivaţiei, atunci cînd oam enii cred că n eaju n su -
rile lor se d atorează unei deficien ţe ce nu poate fi d ep ăşită, ei îşi
pierd sp eranţa şi nu m ai în cearcă. Trebuie să nu u itaţi că acea
con vin gere care stă la baza o p tim ism u lu i constă în faptu l că obs-
tacolele sau eşecu rile se datorează în tîm p lărilo r pe care le p u -
tem m od ifica, o bţin în d solu ţii m ai bune.
H arry L evinson, p sih analist, d ev en it co n su ltan t al unei co m -
panii, a d at u rm ăto ru l sfat în p rivinţa artei de a critica, legată in -
trinsec de arta de a lauda:
192 I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă
C U M TE D E S C U R C I C U D IV E R S IT A T E A
Sylvia Skeeter, care a fost căp itan în arm ată cînd avea 30 de
ani, a ajuns şef de tură la restauran tul D en n y 's din C olum bia,
C arolina de Sud . în tr-o d u p ă-am iază, cînd nu prea era clientelă,
au in trat cîteva p ersoan e de culoare — un preot, u n p astor asis-
tent şi doi cîntăreţi dintr-u n cor religios — ca să m ănînce şi au
aşteptat, în vrem e ce ch eln eriţele i-au ign orat. Skeeter îşi am in -
teşte că osp ătăriţele „stăteau cu ochii în jo s, vorbind în tre ele ca
şi cum p ersoan ele de cu loare care se aflau la u n m etru de ele nici
n-ar fi e x ista t".
In d ignată, S keeter le-a în fru n tat pe ch eln eriţe şi s-a p lîns d i-
rectorului, care le-a apărat, spunînd: „A şa au fost crescute, n-am
ce să fa c." Skeeter şi-a dat dem isia im ediat. Şi ea era de culoare.
D acă acesta ar fi fost un in cid ent izolat, o asem en ea p reju d e-
cată rasială osten tativă ar fi trecut probabil n eobserv ată. N um ai
că Sylvia Skeeter a făcut parte dintre sutele de p ersoan e care au
venit să depună m ărtu rie în legătu ră cu d iscrim in ările rasiale de
care s-a d at dovadă în în tregul lan ţ de restau ran te D en n y 's, ceea
ce a dus la un proces cu despăgubiri de 54 de m ilioan e de dolari
în num ele a m ii de clien ţi de cu loare care au avu t de su ferit ase-
m enea jign iri.
D epoziţiile au inclus şi relatarea a şap te agenţi afro-am eri-
cani de la Secret Service care au stat şi au aştep tat o oră să li se
servească m icul dejun, în vrem e ce colegii lor albi de la m asa de
alături au fost serviţi im ed iat — deşi cu toţii u rm au să asigure
194 I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă
paza în cad ru l u nei vizite a p reşed in telu i C lin ton la A cadem ia
N avală a Statelo r U nite din A nn apolis. De «asemenea, m ai exista
şi cazu l u nei fete de cu loare p aralizate din Tam pa, Florida, care
a răm as în scau n u l ei ru lan t două ore, aştep tîn d să i se adu că de
m încare într-o seară, după un bal de absolvire. D iscrim inările
care au dus Ia acest proces au avu t loc în toate localurile
D e n n y 's — în sp ecial la n ivelu l m an ag erilor d istrictu ali şi de ra-
m ură — , p en tru că se sp u n ea că n eg rii p reju d iciază afacerile. în
prezent, în m are parte ca u rm are a acestui proces şi a p u blicită-
ţii care i s-a făcu t, lan ţu l de restau ran te D en n y 's şi-a îndreptat
poziţia faţă de co m u n itatea de cu loare. Toţi an gajaţii, în special
m an ag erii, trebuie să facă u nele cu rsu ri despre avan tajele clien-
telei m u ltirasiale.
A sem en ea sem in arii se ţin în aproape toate com p an iile din
A m erica, d eoarece ch iar şi cei care au preju d ecăţi trebuie să în-
ţeleagă că ele trebuie d ep ăşite, iar an gajaţii să reacţion eze ca şi
cu m nu le-ar avea. M otivele, d in co lo de cele ce ţin de decenţa
u m an ă, sîn t de ordin p rag m atic. U nu l dintre ele ar fi faptul că
piaţa de m u n că s-a m od ificat, b ărbaţii albi n em aifiin d grupul
d o m in an t, ci d even in d o m in oritate. U n sondaj făcut la cîteva
sute de co m p an ii am erican e a arătat că peste trei sferturi dintre
n oii an g ajaţi n u erau albi — o m od ificare d em ografică ce se re-
flectă în m are m ăsu ră în co m p o n en ţa clien ţilo r8. U n alt motiv
este n ev o ia crescînd ă a co m p an iilo r in tern aţion ale de a avea an-
gajaţi care n u d oar să lase la o p arte p reju d ecăţile şi să aprecie-
ze celelalte cu ltu ri (şi p ieţe), ci chiar să tran sform e aceste apre-
cieri în avan taje con cu renţiale. A treia m otiv aţie ar fi m area di-
versitate în p rivin ţa co lectiv ităţilo r creatoare şi a en ergiei antre-
p ren oriale.
Toate acestea arată că d ep rin d erile cu ltu rale ale u nei organi-
zaţii trebu ie schim b ată în sen su l stim u lării toleran ţei, chiar dacă
p reju d ecăţile in d iv id u ale răm în. D ar cu m ar putea face com-
p an iile acest lu cru ? Trista realitate este că în treaga panoplie de
cu rsu ri v id eo , de cu rsu ri de o zi, de o săp tăm în ă „asupra diver-
sităţii" duc cu adevărat la o îndepărtare a prejudecăţilor angajaţi-
lor care p articip ă la aceste pregătiri, fie că este vorba de ura ra-
sială între albi şi n egri, între n egri şi asiatici sau în tre asiatici şi
h isp an ici. Intr-adevăr, efectul real al cu rsu rilor inepte de diver-
sitate cu ltu rală — acela că duc la false aştep tări prin promisiuni
prea m ari sau p u r şi sim p lu creează o atm osferă de confruntare/
în loc de în ţeleg ere — poate creşte ten siu n ile care d ivizează grii-
C o n d u c îf id c u in im a 195
purile la locul d e m un că, determ in în d ch iar o m ai m are atenţie
acordată diferenţelor. P entru a în ţeleg e ce se pcate face, trebuie
m ai întîi să în ţelegem natu ra p reju d ecăţilo r în sele.
fost m artori tăcuţi sau indirecţi să-şi exp rim e n em u lţu m irile şi
o biecţiile. U n alt elem en t activ în cad ru l acestor cu rsu ri este acea
persp ectivă de abordare, acea stare care în cu rajează em patia şi
toleran ţa. A stfel, oam en ii v o r pu tea să în ţeleag ă su ferinţa celor
afectaţi de discriminări şi atunci vor vorbi deschis împotriva
acestu i sistem .
Pe scu rt, este m ai p ractic să în cercăm să an u lăm exprim area
p reju d ecăţilo r d ecît să elim in ăm atitu d in ea în săşi. Stereotip u ri-
le se sch im b ă foarte greu, în cazul în care se schim bă vreodată.
P unerea la un loc a stereotip u rilo r din d iv erse gru p u ri culturale
nu ajută prea tare la scăd erea in to leran ţei, aşa cu m se d oved eş-
te în şcoli, u nd e ostilitatea creşte în loc să scad ă, In m ajoritatea
cazurilor, aceste cu rsu ri de in stru ire sp eciale şi program e de la
n ivelu l co m p an iilo r u rm ăresc un scop foarte p rag m atic, schim -
barea n orm elor p rin care se aju n ge la p reju d ecăţi sau la hărţuiri;
asem en ea p rogram e p ot ajuta m ult ia co n ştien tizarea ideii că in-
toleranţa sau hărţu irea nu sîn t şi nu vor fi accep tate. Insă ideea
că un asem en ea p ro g ram ar pu tea să d ezrăd ăcin eze preju d ecă-
ţile este u na n erealistă.
Totuşi, avînd în vedere că p reju d ecăţile sînt o form ă în v ăţa-
tă em oţion al, este posibilă o reînyăţare a d atelor — deşi durea-
ză ceva vrem e, iar rezu ltatu l nu p o ate fi aştep tat im ed iat ce se
term ină un sem in ar de sp ecialitate. C eea ce con tează în să enorm
ar fi o cam arad erie su sţinu tă şi efortu rile ziln ice spre un scop co-
m u n ale u n o r p erso an e ven ite din m ed ii d iferite. Lecţia aceasta
poate fi.în v ăţată din ceea ce se în tîm p lă în şcoli: atu nci cînd di-
verse grup uri n u reuşesc să co n vieţu iască din p u n ct de vedere
social, se aju n ge la ban d e ostile, în care stereotip u rile n egative se
in ten sifică. D ar cînd elevii au m u n cit cot la cot ca egali p en tru a
atinge un scop com u n , ca de exem plu în ech ip ele sp ortive sau în
fo rm aţiile m u zicale, stereotip u rile d isp ar — aşa cu m se în tîm plă
în m od firesc şi la locul de m un că, atunci cînd o am en ii lucrează
cu cei a sem en i lo r ani de z ile 16.
R efu zu l d ato rat p reju d ecăţilor al u nei d iv ersităţi cu ltu rale la
locul de m u n că în seam n ă ratarea u nei m ari ocazii: avan taju l
u nor p o sib ilităţi creatoare şi în treprin zătoare, care ar oferi o for-
ţă de m u n că d iv ersă, la rîndu l său. Aşa cum vom ved ea, o ech i-
pă de lu cru form ată din oam eni cu diverse cu ltu ri şi p ersp ecti-
ve p o ate lu cra în m od arm onios şi p o ate aju n ge la solu ţii m ai
b u n e, m ai creatoare şi m ai eficiente decît cei care lucrează izolat.
C o n d u c în d c u in im a 199
T A L E N T U L O R G A N IZ A T O R IC
Ş I IQ -U L G R U P U L U I
le m ai im portan te a fost form area u nei reţele a unor oam eni che-
ie. L u cru rile au fost şi m ai sim p le în cazu l celebrităţilor, pentru
că ele au investit tim p în cu ltiv area bu n elor relaţii cu cei ale că-
ror servicii ar fi pu tu t fi necesare în cazu l form ării u nei echipe
ad -h oc p en tru rezolvarea unei p roblem e sau depăşirea u nei cri-
ze. „Un angajat cu p erfo rm an ţe m edii la laboratoarele Bell toc-
m ai vorb ea d espre o p roblem ă tehnică su rv e n ită ", au constatat
K elley şi C aplan. „El s-a străd u it să ap eleze la d iverşi «guru» în
d om eniu l tehnic şi apoi i-a aştep tat pe aceştia, p ierzînd un timp
valoros, p en tru că nu i s-a răsp u n s la m esajele lăsate şi nici la
e-m ail-u rile tran sm ise. C eleb rităţile rareori se confru ntă cu ase-
m enea situaţii, pentru că îşi co n stru iesc reţele su ficien t de soli-
de încă în ain te de a avea n ev o ie de ele. A tunci cînd cer un sfat,
aproape în to td eau n a aceştia obţin u n răspuns rap id ."
R eţelele in form ale sînt extrem de im p ortan te pen tru rezolva-
rea p roblem elor n ep revăzu te. „O rgan izaţiile form ale există pen-
tru a rezolva problem ele u şo r de an ticip at", cel pu ţin aşa arată
u n stu d iu referitor la aceste reţele. „D ar atu nci cînd apar p roble-
m e n eaştep tate, organ izaţiile in fo rm ale intră în acţiune. A ceastă
reţea extrem de com p lexă d e leg ătu ri sociale form ează o echipă
de colegi gata oricînd de acţiu n e şi care se întăreşte în m od sur-
prinzător, tran sform în d u -se în reţele stabile. Reţelele inform ale
se ad ap tează m ai repede şi se m işcă rapid pe diagonală, eliptic,
d ep ăşin d b iro craţia p en tru a rezolva propriu-zis trea b a ."20
A n aliza acestor reţele in form ale arată faptul că deşi oam enii
lu crează zi de zi îm p reu nă n u în seam n ă n eap ărat că au în cred e-
re u nu l în celălalt, p en tru a-şi îm p ărtăşi in form aţii m ai intim e
(cum ar fi d orinţa de a-şi sch im b a slu jba sau resentim en tele faţă
de co m p o rtam en tu l u nu i şef sau al colegilor) şi n ici n u le vor
transform a în crize. în tr-ad evăr, u n p u n ct de vedere m ai sofisti-
ca t asupra reţelelor in fo rm ale arată că există cel puţin trei cate-
gorii de reţele de com u n icare — cine cu cine vorbeşte; reţeaua
experţilor, b azată pe p erso an ele care sînt pregătite să dea sfa-
turi; şi reţeaua de în cred ere. Să fii u n p u n ct nodal într-o reţea a
exp erţilo r în seam n ă să ai o fo arte bu n ă reputaţie în d om eniu l
tehnic, ceea ce adesea du ce la o avan sare. N u există însă n ici o
legătu ră între a fi exp ert şi a fi o persoană în care ceilalţi să aibă
în cred ere pen tru a-şi m ărtu risi secretele, în d oielile şi v u ln erab i-
lităţile. U n m ic tiran local sau un m icrom anag er poate să fie un
m are expert, dar nu va in sp ira în cred ere şi atunci, d oved in d u -se
in cap ab il să con d ucă, îşi va pierd e şi eficien ţa la nivelul unei re-
(Z o n d u c în d cti in im a 203
ţele in form ale. C elebrităţile unei firm e sînt adesea acei angajaţi
care au foarte m u lte relaţii în toate reţelele, indiferent că este
vorba de cea de com un icare, de cea a experţilor sau de cea de în -
credere.
D in colo de talen tu l de a organiza aceste reţele esenţiale, în
cazul celeb rităţilor s~a observat, la laboratoarele Bell, ca ele au
ştiut să-şi coord oneze foarte eficient efortu rile în ech ip ă; s-au
d oved it lid eri în constru irea unui consens. A u reu şit să vadă lu -
crurile din p ersp ectiv a celorlalţi, adică din aceea a clien ţilor sau
a celorlalţi m em b ri ai echipei; au dat dovadă de pu tere de co n -
vingere; şi au în cu rajat cooperarea, evitînd co n flictele. Toate
acestea se bazează pe cap acităţi sociale, drept p en tru care cele-
brităţile au d o v ed it că au şi un alt atribut esenţial: cap acitatea de
a lua in iţiativa — de a fi su ficien t de m otiv aţi p en tru a-şi asum a
răspun d erea m ai presus de slujba oficială — şi de au toad m in is-
tram , în sensul reglării efortu rilor de tim p şi de m u n că. Toate
aceste cap acităţi d esigur că sînt aspecte ale in telig en ţei em oţio -
nale.
E xistă sem n e p u ternice că de fapt ceea ce se în tîm p lă la labo-
ratoarele Bell ar fi de bun au gu r p en tru viitoarea existenţă a
com paniilor, p en tru lum ea de m îin e, în care cap acităţile fu nda-
m entale ale in teligen ţei em oţion ale vo r fi tot m ai im p ortan te în
m u n ca în ech ip ă, în colaborări, în aju torarea o am en ilor de a în -
văţa îm p reu nă cu m să lu creze m ai eficien t. Avînd în vedere că
serviciile b azate pe cu noaştere şi cap italu l in telectu al devin tot
m ai im p ortan te la nivelul firm elor, îm bu n ătăţirea felu lu i în care
oam en ii m u n cesc îm p reu nă va deveni o cale m ajoră de sporire
a cap italu lu i in telectu al şi în aceasta va con sta d iferenţa esenţia-
lă a con cu renţei. P entru a se descurca şi p en tru a supravieţu i,
co m p an iile ar face bin e să-şi sporească in teligen ţa em oţion ală
colectivă.
M in te si m ed icin ă
— C ine te-a învăţat toate astea, doctore?
R ăspunsul a venit imediat:
— Suferinţa.
ALBERT C A M U S, Ciuma
M IN T E A T R U P U L U I: F E L U L Î N C A R E E M O Ţ IIL E
IN F L U E N Ţ E A Z Ă SĂ N Ă TA TEA
E M O Ţ IIL E T O X IC E : D A TE C L IN IC E
A V A N T A JE L E M E D IC A L E A L E E M O Ţ IIL O R
P O Z IT IV E
Sau aşa cu m spun ea dr. Jim m ie H olland, p sih iatru l şef oncolog
de la Spitalu l de U rgenţă S lo an -K etterin g , un centru de tratare a
canceru lu i din N ew York: „O rice p acient cu can cer ar trebui să
particip e la acest tip de în tru n iri/' Intr-adevăr, dacă acesta ar fi
fost un nou m ed icam en t care să sporească speranţa de viaţă,
co m p an iile farm aceu tice s-ar fi b ătu t pe el care să-l p rodu că m ai
întîi.
A P O R T U L IN T E L IG E N Ţ E I E M O Ţ IO N A L E
L A ÎN G R IJ IR IL E M E D IC A L E
S P R E O M E D IC IN Ă C Ă R E IA S Ă -I P E S E
O aze de oportunităţi
C reu zetu l fam iliei
P E P R O P R IIL E P IC IO A R E — H E A R T S T A R T
turile em oţion ale form ate în anii cînd cop iii sîn t încă preşcolari.
A şa cu m am v ăzu t în C ap itolu l 6, de exem p lu , cap acitatea unui
copil de patru ani de a-şi stăpîn i im p u lsu l de a în hăţa im ediat o
p răjitu rică ind ică obţinerea unui punctaj m u lt m ai bu n la testul
de adm itere, care va avea loc paisp rezece ani m ai tîrziu.
Prim a ocazie de a form a elem en tele de in telig en ţă em oţiona-
lă apare în p rim ii ani ai vieţii cop ilu lu i, deşi această capacitate
con tinu ă să se form eze de-a lu ngu l an ilo r de şcoală. A bilităţile
em oţion ale pe care copiii le d obîn d esc u lterio r în viaţă se bazea-
ză pe cele form ate în prim ii ani. Şi aceste cap acităţi, aşa cu m am
văzu t în C ap itolu l 6, sînt baza fu nd am en tală a în văţării. U n ra-
p ort al C entru lu i N aţional de P rogram e p en tru C op ii M ici sub-
liniază faptul că reuşita la şcoală nu p o ate fi previzibilă în func-
ţie de an um ite fapte ale cop ilu lu i sau de cap acitatea precoce de
a citi, ci de în clin aţiile em oţion ale şi sociale: sigu ran ţa de sine şi
interesu l; să ştie ce tip de co m p o rtam en t se aşteaptă din partea
lui şi cu m să-şi stăpîn ească im p u lsu l greşit; să fie cap abil să
aştepte, să u rm eze in dicaţii şi să apeleze la aju torul profesoru-
lui; să-şi exp rim e n evoile atu nci cînd se află în com pan ia altor
co p ii5.
A proape toţi elev ii cu rezu ltate slabe la şcoală* scrie în ra-
port, duc lipsă de unul sau de m ai m u lte dintre aceste elem ente
de in teligen ţă em oţion ală (ind iferent dacă au sau nu şi dificul-
tăţi cog nitive, cu m ar fi d isfu n cţiile de în văţare). Problem a nu e
una m in oră; în u nele state, u nu din cinci copii trebuie să repete
clasa întîi, iar pe m ăsură ce anii trec răn im în urm ă faţă de co-
legi, devenind tot m ai d escu rajaţi, resen tim en tari şi violenţi.
D isp onibilitatea unui copil faţă de şcoală d ep ind e în special
de cap acitatea de a şti cum să în veţe. In acest raport, apare o lis-
tă cu cele şapte elem en te cheie pen tru această cap acitate cru cia-
lă -— toate avînd o legătu ră directă cu in telig en ţa em oţion ală6:
1. în cred ere. O senzaţie de control şi de stăpînire a corpu lu i, a
co m p o rtam en tu lu i şi a lu m ii din ju r; în cred erea copilului în fap-
tul că va reuşi cu siguranţă în ceea ce în cearcă şi că adulţii îi vor
fi de ajutor.
2. C uriozitate. Ideea că d escoperirea u n o r lu cru ri noi este un
fapt pozitiv şi conduce la plăcere.
3. Intenţie. D orinţa şi cap acitatea de a avea un an u m it im pact şi
de a acţiona cu o anum ită perseverenţă. A cest lu cru este în strîn-
să legătu ră cu un sim ţ al co m peten ţei, al eficacităţii.
C r e u z e t u l f a m ilie i 237
4» Control de sine. C ap acitatea de a-şi regla şi de a-şi controla ac-
ţiunile conform vîrstei; un sens al co n trolului interior.
5* Raportare. C ap acitatea de a se im plica alătu ri de alţii, în ide-
ea de a fi în ţeles şi de a-i în ţeleg e pe alţii.
6. C apacitate de a com unica. D orin ţa şi cap acitatea de a schim ba
la nivel verbal idei, sen tim en te şi con cep te cu ceilalţi. A ceastă
capacitate are legătu ră cu sim ţul încrederii în ceilalţi şi cu cel al
plăcerii de a se im p lica în div erse lu cru ri alătu ri de alţii, in clu -
siv de ad ulţi.
7, C ooperare. C ap acitatea de a-şi echilibra n evoile p roprii cu ale
celorlalţi, alătu ri de care form ează un grup de activitate.
D acă un copil vine sau nu vine în p rim a zi de şcoală, sau la
grădiniţă, cu aceste calităţi deja d obîn d ite d ep ind e în m are m ă-
sură de p ărinţi — şi de ed u cato ri — să-i asigu re în d em n u l n ece-
sar „de a fi pe p ro p riile p icioare — H eart S ta rt", ech iv alentu l
program elor de calcu lato r H ead Start.
D O B ÎN D IR E A E L E M E N T E L O R E M O Ţ IO N A L E
FU N D A M EN TA LE
CUM P O Ţ I CREŞTE O BR U TĂ
M A L T R A T A R E A : D IS P A R IŢ IA E M P A T IE I
Som C hit, o refugiată cam bod g ian ă, s-a opu s categ oric atunci
cînd cei trei fii ai săi au ru g at-o să le cu m p ere m itraliere de ju că -
rie A K -4 7 . B ăieţii — în vîrstă d e şase, n ou ă şi u nsp rezece ani —
voiau p u ştile de ju cărie ca să jo ace p recu m co leg ii lo r d e şcoală
un jo c n u m it „ P u rd y ". In acest jo c, Purdy, p erso n aju l negativ, fo-
losea o asem en ea m itralieră pen tru a m asacra un g ru p de cop ii,
după care în d rep ta arm a sp re sin e. D u p ă un tim p în să, copiii
i-au găsit un alt final: l-au îm p u şcat ei p e Purdy.
P u rd y era d e fapt reco n stitu irea u nei în tîm p lări m acabre, aşa
cum â fost ea p o v estită d e su p rav ieţu ito rii u nei m ari d ram e ce
s-a p etrecu t p e 17 febru arie 1989 la şcoala elem en tară C lev elan d
din Stockto n , C aliforn ia. A co lo , în tr-o p au ză de d u p ă-am iază a
claselo r în tîi, a d o u a şi a treia, P atrick P u rd y — care la rîn d u î său
în văţase la această şcoală cu vreo d o u ăzeci d e ani m ai în ain te —
a ap ăru t p e terenul d e jo acă şi a tras la în tîm p lare rafale de
g loanţe d e 7,22 m m în su tele de copii care se ju cau aco lo . Vrem e
de şap te m in u te, P u rd y a îm p răştiat g lo an ţele în cu rte, d u p ă ca -
re şi-a d u s u n p istol la tîm p lă şi s-a îm p u şcat. C în d a v en it p o li-
ţia, cinci cop ii erau p e m o arte şi d o u ăzeci şi n ou ă răn iţi.
în lu nile im ed iat u rm ăto are, jo cu l „P u rd y " a ap ăru t în m od
sp on tan atît la b ă ieţii cît şi la fetiţele d e la şcoala elem en tară C îe-
veiand , acesta fiind u n u l d in tre n u m ero asele sem n e că acele
şapte m in u te se în tip ăriseră b in e în am in tirea lor. C înd m -am
dus la această şcoală care se află la o d istan ţă m ică d e U n iv ersi-
tatea P acific, în v ecin ătatea căreia, la rîn d u l m eu , am crescu t, tre-
cuseră cinci lu ni d u p ă p o vestea cu P urdy şi cu ad ev ăratu l co ş-
m ar pe care l-a d eclan şat. Prezenţa lui era încă fo arte vie, deşi
cele m ai în sp ăim în tăto are u rm e d isp ăru seră deja — g ău rile lă-
sate de gloan ţe, sîn g ele, b u căţelele de ca m e , p iele şi scalp fu se-
seră ad u n ate im ed iat — ch iar a doua zi d u p ă n en o ro cim , totul
244 O a z e d e o p o rtu n ită ţi
GROAZA ÎNGHEŢATĂ ÎN M EM O R IE
T U L B U R A R E A D E S T R E S P O S T T R A U M A T IC
CA T U L B U R A R E L IM B IC Ă
r e Sn v ă ţ a r e a e m o ţ i o n a l ă
R E E D U C A R E A C R E IE R U L U I E M O Ţ IO N A L
R E ÎN V Ă Ţ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă Ş I R E F A C E R E A
D U PĂ O TRAU M Ă
P S IH O T E R A P IA C A E D U C A Ţ IE
E M O Ţ IO N A L Ă
sau tem eri sînt activate ia n ivelu l relaţiilor lor in terp erson ale —
reacţii cu m ar fi faptul că sînt prea p oru ncitori, prea exigenţi, că
au crize de furie sau m anifestă o răceală totală faţă de celălalt
sau o retragere în carap acea lor într-o form ă de autoapărare,
ceea ce îl face pe celălalt să reacţion eze nep otrivit. în cazu l aces-
tor în tîln iri nefericite, p acien ţii sigu r că au fost cu p rin şi de sen -
tim ente de supărare — de lipsă de speranţă şi de tristeţe, de re-
sentim en te şi de m înie, de tensiuni p u ternice şi de tem eri, de în -
vin ovăţiri şi de au toîn vin o văţiri ş.a.m .d. In d iferen t care este ti-
parul specific p acientu lu i, se pare că el apare în aproape toate
relaţiile im p ortan te, fie că este vorba despre un soţ sau despre
un am ant, despre u n copil sau despre un părinte, despre un co-
leg sau d espre un şef.
în u rm a unei terapii de lu ngă du rată totuşi, aceşti p acienţi
prezintă două tipuri de schim bări: reacţia lor em oţion ală la eve-
nim entele d eclanşatoare devine m ai pu ţin tu lbu rătoare, uneori
ch iar calm ă sau in diferentă, iar răsp u n su l devine m ai eficien t în
ce priveşte obţin erea a ceea ce îşi doreau în tr-ad ev ăr d e la rela-
ţia respectivă. C eea ce nu se schim bă însă este dorinţa sau frica
acută şi sen tim en tu l iniţial de tortură. C în d p acien tu l nu m ai are
d ecît cîteva şed inţe de terapie, în tîm p lările pe care le-a povestit
se d oved esc a avea m ult m ai p u ţine reacţii em oţion ale n egative
com p arativ cu cele de la în cep u tu l terapiei şi răsp u n su rile p o zi-
tive sînt de două ori m ai n u m eroase din partea celeilalte p erso a-
ne, atît de rîvnite. C eea ce nu se schim bă însă deloc este acea
sensibilitate specială faţă de răd ăcin ile acestor nevoi profu nde.
în p rivinţa creieru lu i, pu tem face sp ecu laţii; circu itu lu i lim -
b ic ar pu tea trim ite sem n ale de alarm ă ca răspuns la posibila de-
tectare a u nor în tîm p lări de tem ut, dar cortexu l prefrontal şi zo-
nele în vecinate au în v ăţat între tim p o reacţie n ou ă, m ai săn ă-
toasă. Pe scurt, lecţiile em oţion ale — ch iar şi în cazul o biceiu ri-
lor celor m ai în răd ăcin ate d obîn d ite încă din cop ilărie — p o t fi
rem odelate. în v ăţarea em oţion ală este un proces de durată, pu -
ţind să ţină o viaţă în treagă.
T em peram entul nu este
p red estin at
Prin urm are, aşa pot fi m od ificate tip arele em oţion ale care
au fost în văţate pe parcurs. D ar cu m răm în e cu acele reacţii ca-
re p rovin d in codul nostru genetic — cu m răm în e cu sch im b a-
rea o b iceiu rilo r de a reacţiona într-un an u m it fel în cazul celor
care d in fire, să zicem , sîn t foarte su p erficiali sau cu m p lit de ti-
m izi? A ceastă gam ă de lim itări em oţion ale intră sub um brela
tem p eram entală, acel zgom ot de fond al sentim entelor, care ne
in flu en ţează d ispoziţia de bază. T em peram en tul poate fi definit
în fu ncţie de stări care ne înregim entează în tr-o anum ită categ o-
rie de v iaţă em oţion ală. Intr-o oarecare m ăsu ră, fiecare avem o
anum ită gam ă em oţion ală favorită; cu tem p eram entu l ne naş-
tem în parte d atorită loteriei genetice, care are o forţă extrao rd i-
nară de-a lu n g u l vieţii. Fiecare părinte a ob serv at asta: în că de ia
naştere, copilul va fi calm şi liniştit sau cap ricios şi dificil. în tre-
barea este dacă acest set em oţional d eterm in at b io lo g ic poate fi
schim b at p rin exp erienţă. O are b io lo g ia n oastră ne fixează d es-
tinul em oţion al sau ch iar şi un copil n ăscu t tim id poate deveni
un ad u lt în crezător?
C el m ai clar răspuns la această în trebare provine din studiu l
făcut de Jero m e K agan, em in entu l p sih olog al d ezvoltării de la
U niversitatea H arv ard 1. K agan su sţin e că există cel p u ţin patru
tipuri tem p eram en tale — tim id, în d răzn eţ, vesel şi m elan colic
— şi că fiecare se datorează u nu i tipar d iferit al activităţii creie-
rului. Se pare că există nenumărate diferenţe de temperament,
fiecare b azîn d u -se pe diferenţe în n ăscu te la n iv elu l circu itului
em oţion al; pentru fiecare em oţie în p arte, oam en ii se p ot d ife-
renţia în fu ncţie de cît de u şor se d eclan şează sau cît durează,
oricît de intensă este. Studiul lui Kagan se concentrează pe unul
dintre aceste tipare: d im ensiunea tem p eram en tu lu i care m erge
de la înd răzn eală la tim iditate.
262 O a z e d e o p o r t t in it ă ţ i
Z eci de ani, m am ele şi-au adu s sugarii şi copiii m ici la labo-
ratoru l lui K agan p entru D ezvoltarea C op ilu lu i, care se află la
etaju l al p aisp rezecelea al U n iversităţii H arvard, în Sala W illiam
Jam es, p en tru a lua p arte la stu d iile referitoare la dezvoltarea
cop ilu lu i. A colo, K agan şi colegii săi au observ at sem ne tim p u -
rii de timiditate în cazul unui grup de copii de un an şi nouă
luni ad u şi p en tru o bservaţii exp erim en tale. A flaţi la joacă, o
parte dintre ei s-au d oved it vioi şi sp on tan i, ju cîn d u -se cu cei-
lalţi copii p ractic fără n ici o ezitare. A lţii to tu şi erau n esig u ri şi
ezitan ţi, nu în d răzn eau şi se ag ăţau de fusta m am ei, u rm ărin-
du-i în tăcere pe ceilalţi cum se jo a că . D upă ap roap e patru ani,
cînd aceiaşi copii au aju ns la grăd in iţă, ech ipa de cercetători a
lui K agan i-a stu d iat din n ou . D e-a lu ngu l an ilor care se scu rse-
seră, n ici unul dintre copiii în d răzn eţi n u d even ise tim id, în vre-
m e ce două treim i dintre cei tim izi răm ăseseră reticenţi.
K ag an con sid eră că de fap t co p iii care sînt p rea sensibili şi te-
m ători se tran sfo rm ă în adu lţi tim izi şi tim o raţi; de la naştere,
cam 15 pînă la 20% dintre copii sîn t „in h ibaţi co m p o rtam en tal",
d u pă cu m îi n u m eşte el. C a sugari, aceşti copii sînt tim izi în p ri-
v in ţa a tot ceea ce n u le este fam iliar. A sta îi face să ezite să m ă-
n în ce lu cru ri noi, să se apropie de an im ale n ecu n o scu te sau de
lo cu ri n eştiu te şi să fie foarte sfioşi în prezenţa străinilor. D e ase-
m en ea, ei d evin sensibili şi în alte sen su ri — de exem p lu , sînt în -
clin aţi să se au toîn vin o văţească şi să-şi facă reproşuri. Există şi
co p ii care sîn t de-a dreptul paralizaţi de team ă atu nci cînd se
află în societate: la şcoală sau pe teren u l de jo acă, atu nci cînd cu-
n osc oam en i noi sau atu nci cînd reflectorul societăţii se în d reap -
tă spre ei. C a ad u lţi, sîn t sortiţi să aju n gă în sin g u raţi, trăind în-
tr-o frică groaznică atunci cînd trebu ie să ţină un d iscu rs sau să
execu te cev a în p u blic.
Tom , unul dintre b ăieţeii din stu d iu l lui K agan, este tipic
p en tru această categorie de tim id itate. La to ate m ăsu răto rile fă-
cu te în tim p u l copilăriei — la doi, cinci şi şap te ani — , Tom se
n u m ăra p rintre cei m ai tim izi copii. A tu n ci cînd a fo st ch estio-
n a t la treisprezece ani, Tom d even ise ten sio n at şi rigid, m uşcîn-
d u -şi b u zele, frîngîn d u-şi m îin ile, cu un chip îm p ietrit, care abia
zîm b ea ţim id şi fo rţat doar cînd era vo rba despre p rietena lui;
răsp u n su rile sale erau scu rte şi părea abătu t2. în anii de m ijloc ai
co p ilăriei, cam pînă p e la u nsp rezece ani, Tom îşi am in teşte că
era cu m p lit de tim id, asudînd tot de fiecare dată cînd trebuia să
se apropie de un coleg d e jo a c ă . De asem en ea, era tu lbu rat de te-
T e m p e r a m e n t u l n u e s te p r e d e s t in a i 263
m eri intense: se tem ea că-i ia foc casa, ca nu cu m va să se înece
în piscină sau să răm înă sin g u r pe în tun eric. în d esele co şm a-
ruri, era atacat de m on ştri. C h iar dacă se sim ţise m ai p u ţin tim id
în u ltim ii doi an i şi ceva, avea în că o oarecare stare de anxieţate
în preajm a co p iilo r şi p ro blem ele sale se co n cen trau acu m asu -
pra rezu ltatelor de la şcoală, deşi era în prim ii 5% cei m ai bu n i
din clasă. Tom era băiatu l u nu i om de ştiin ţă, drep t pen tru!care
şi-a făcut o carieră în acest d om eniu , tocm ai pen tru că l-a tentat
ideea că asta ar p resu p u n e o oarecare sing u rătate, p otrivită în -
clin aţiilor sale in trovertite.
în schim b , R alph era u nu l dintre cei m ai în d răzn eţi şi m ai
deschişi cop ii, in d iferent de vîrsta la care a fost supu s evaluării,
în to td eau n a relaxat şi vo rbăreţ, la treisprezece ani ştia să se aşe-
ze co n fo rtab il pe u n scaun , n u avea ticuri verbale şi vorbea fo ar-
te încrezător, pe u n ton p rieten o s, ca şi cum s-ar fi adresat cuiva
de vîrsta sa — d eşi d iferenţa de vîrstă era de d ouăzeci şi cinci de
ani. în tim pu l cop ilăriei, a av u t doar vreo două tem eri trecătoa-
re — cea de cîini, după ce un d u lău a sărit pe el cînd avea trei
ani, şi o alta d e zbu rat, p en tru că la şapte rtni auzise de un avion
care se p răb u şise. R alph era sociabil şi în d răg it şi n iciodată nu
s-a socotit tim id.
C op iii tim izi se pare că v in în viaţă cu un circu it n eu ral care
îi face să reacţion eze m ai p u tern ic ch iar şi la stresu rile m ărun te
— în că de la n aştere, in im a lor bate m ai repede decît a altor su -
gari ca reacţie la situ aţiile n ecu n o scu te sau noi. La un an şi n o -
uă luni, cînd co p ilu l reticen t refu ză să se jo ace, inim a lui, arată
m on itoarele, în cep e să b ată ca în tim pul u nei crize de anxietate.
A ceastă an xietate pare să fie la b aza tim id ităţii de o viaţă: orice
p ersoană n ou ă sau situ aţie n ou ă este socotită o p oten ţială am e-
ninţare. Ca u rm are, o fem eie de vîrstă m ijlocie care îşi am in teş-
te că a fost extrem de tim idă în cop ilărie, în co m p araţie cu alţii
m ai în d răzn eţi, are ten d in ţa de a trece prin viaţă cu m ai m ulte
tem eri, griji şi sentim en te de vinovăţie şi să sufere de problem e
cauzate de stres, cu m ar fi m ig ren ele, iritări ale vezicii biliare şi
alte in d isp oziţii stom acale3.
N E U R O C H IM IA T IM ID IT Ă Ţ II
N U M Ă D E R A N JE A Z Ă
N IM IC : T E M P E R A M E N T U L V E S E L
ÎM B L ÎN Z IR E A N U C L E U L U I A M IG D A L IA N
P R E A E X C IT A B IL
C O P IL Ă R IA : O ŞA N SĂ U N IC Ă
Ş A N S E C R U C IA L E
O S E N Z A Ţ IE E M O Ţ IO N A L Ă N E P L Ă C U T Ă
ÎM B L ÎN Z IR E A A G R E S IV IT Ă Ţ II
C înd eram în şcoala p rim ară, cop ilu l cel m ai rău era Jim m y,
care era în clasa a patra, eu fiind în tr-an tîia . Era genul care îţi fu-
ra b an ii de m încare, îţi lua bicicleta şi te apostrofa de în d ată ce-i
vorbeai. Jim m y era tipul b ătău şu lu i care se aprindea din orice,
u neori ch iar d in n im ic. Toţi ne tem eam de Jim m y — şi păstram
distanţa. Toată lu m ea îl ura şi se tem ea de Jim m y ; n im eni nu se
ju ca cu el. A tun ci cînd apărea pe terenul de jo acă era ca şi cum
un b o d y g u ard invizibil îi în d ep ărta pe toţi copiii din calea sa.
Sigu r că acei copii ca Jim m y au p ro blem e serioase. M ai prn
ţin ev id en t este faptu l că această agresivitate flagran tă din cop i-
lărie con stitu ie un sem n p entru v iito arele problem e em oţion ale.
Jim m y a făcu t pu şcărie p entru m olestare pînă să îm p linească
şaisp rezece ani.
Fap tu l că acei copii ca Jim m y m o şten esc p en tru tot restul
vieţii agresivitatea din copilărie a ieşit la iveală în m ulte dintre
stud iile făcu te11. A şa cum am văzu t, viaţa de fam ilie a acestor
copii agresivi presu p u n e în totd eaun a p ărin ţi ce altern ează n e-
glijenţa cu asp rim ea şi cu ped ep sele cap ricioase; este probabil
de în ţeles că acest tipar îi face pe copii să d evină pu ţin p aranoici
sau v iolenţi.
N u toţi copiii furioşi sînt însă şi bătău şi; o parte dintre ei sînt
nişte paria retraşi, care reacţionează exag erat atunci cînd sînt n e-
căjiţi sau faţă de ceea ce ei percep a fi n ed rep tăţi. D efectul p er-
284 A lf a b e t u l e m o ţio n a l
Ş C O A L A B Ă T Ă U Ş IL O R
P R E V E N IR E A D E P R E S IE I
P R E Ţ U L L U M II M O D E R N E : N U M Ă R U L M A R E
D E D E P R E S II
T R A IE C T O R IA D E P R E S IE I L A Ţ IN E R I
C U M SE A JU N G E LA D E P R IM A R E
S C U R T C IR C U IT A R E A D E P R E S IIL O R
T U L B U R Ă R IL E D E A L IM E N T A Ţ IE
A N T R E N A R E A P E N T R U P R IE T E N IE
E xistă speranţe" şi pen tru cop iii respinşi, în ciuda in cap acită-
ţii lor de ad aptare. Steven A sher, p sih olog la U niversitatea din
Illinois, a organ izat o serie de „an trenam en te pentru p rieten ie",
în care s-a ocu pat de copiii n ep o p u lari şi care se pare că au avu t
rezu ltate p o zitiv e46. El i-a id en tificat cei m ai neînd răgiţi elev i
d in clasa a treia şi a patra şi le-a ţin u t şase cu rsu ri despre cu m
„să facă să fie jo aca m ai am u z a n tă ", fiind „p rietenoşi, am u zan ţi
şi a m a b ili". Pentru a evita stigm atizarea copiilor, li s-a spus tu -
turor că cei aleşi sîn t un fel de „co n su ltan ţi" ai acestu i curs, prin
care se în cerca să se afle ce an u m e se poate face pen tru ca jo aca
să fie m ai plăcută.
C op iii erau învăţaţi să acţion eze în an um ite feluri pe care
A sh er le-a d escop erit a fi tipice co p iilo r în d răgiţi. D e exem plu ,
erau în cu rajaţi să se gîn dească la su g estii altern ativ e şi să facă
unele co m p ro m isu ri (în loc să se certe), în cazu l în care nu erau
de acord cu regula jocu lu i; să-şi am in tească să vorbească şi să
pu nă în treb ări celu ilalt copil în tim p ce se jo acă; să asculte şi să-l
privească pe celălalt copil pen tru a ved ea ce face; să spună ceva
d răgu ţ atu nci cînd celălalt face bin e un lucru; să zîm bească şi
să-şi ofere sp rijinu l sau să dea su gestii ori să în cu rajeze. C op iii
au m ai în cercat să creeze condiţii ag reabile social în tim p ce ju -
304 A lf a b e t u l e m o ţio n a l
B Ă U T U R A Ş I D R O G U R IL E : D E P E N D E N Ţ A
CA A U T O M E D IC A Ţ IE
Stud en ţii din cam pu su l u niv ersitar spun a bea pîn ă ţi se întu-
n e c ă — adică a bea o can titate enorm ă de bere, pînă la leşin. U na
dintre tehnici: se pu ne un furtun de grădină la u n bu toi, drept
p en tru care cantitatea unei cutii de bere se duce pe gît în zece se-
cund e. A ceastă m etodă nu este o cu riozitate izolată. U n sondaj
a co n statat că două cincim i dintre studenţi beau cîte şapte şi
ch iar m ai m ulte sticle odată, în vrem e ce 11% îşi spun ch iar „be-
ţivi în ră iţi". U n alt term en ar putea fi cel de „ a lco o lici"48. C am
C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l 305
ju m ătate dintre studenţi şi aproape 40% dintre studente se îm -
bată cel puţin de două ori pe lu nă49.
In Statele U nite, num ăru l tinerilor care se droghează a cres-
cut foarte m ult în anii 1980 şi există o tendinţă p erm an entă de
scădere a vîrstei de la care se începe să se consu m e alcool. U n
sondaj d in 1993 a co n statat că 35% dintre studente au d eclarat că
b eau ca să se îm bete, în vrem e ce în 1977 n u m ai 10% făceau a s -
ta; în ansam blu, unu din trei stud en ţi bea ca să se îm bete. A cest
fapt reprezintă şi alte riscuri: 90% dintre violu rile petrecu te în
cam pu su rile u niversitare se petrec în tim p ce atacatoru l sau v ic-
tim a — sau am înd oi — au b ău t50. A ccidentele pricin uite de a l-
cool sînt cauza n u m ăru l unu pentru d ecesele tinerilor între 15 şi
24 de an i51.
E xperienţa d rogurilor şi a alcoolu lu i pare a fi un fel de ritu -
al de trecere la v îrsta ad olescen ţei, dar din păcate această cu rio -
zitate poate avea rezu ltate deloc plăcute pe term en lu ng. P en tru
m ajoritatea alcoolicilor şi drogaţilor, încep u tu l d ep en d en ţei se
plasează undeva în anii de adolescenţă, deşi p u ţin i dintre cei ca-
re încearcă sfîrşesc prin a deveni alcoolici sau drogaţi. La termi-
narea liceu lui, peste 90% dintre ad olescen ţi au g u stat alcoolu l
tare, dar n u m ai 14% au d even it alcoolici; dintre m ilioan ele de
am ericani care au în cercat cocaina, m ai p u ţin de 5% au d even it
dependenţi^2. D e unde provine diferenţa?
C u siguranţă că aceia care locu iesc în cartiere cu o m are rată
a crim inalităţii, u nde drogurile se vînd la colţu l străzii, iar trafi-
canţii sînt un fel de m od el local de reuşită econ om ică, riscu l de
a se aju nge la d epen d en ţă este m u lt m ai m are. U nii v o r d even i
depend enţi după ce un tim p au fost trafican ţi m ăru n ţi, alţii p u r
şi sim plu p en tru că în felul acesta au m ai u şor acces la cu ltu ra
celor de o seam ă cu ei, care id ealizează drogul — factor ce sp o -
reşte riscu l de a se aju nge la con su m u l de droguri în o rice car-
tier, ch iar şi (poate m ai ales) în cele m ai elegan te. Totuşi, răm în e
problem a care dintre cei ce se dedau acestor plăceri ad em en ito a-
re, în cercînd u-le, vor aju n ge la o d epen d en ţă serioasă?
O teorie ştiinţifică actuală spune că aceia care îşi fac un obi-
cei din consu m u l de alcool sau de droguri, devenind to t m ai d e-
pendenţi, folosesc aceste su bstanţe ca pe un fel de m ed icam en t,
ca pe o m od alitate de a-şi calm a an xietatea, m înia sau d ep resia.
Prin experienţele lor tim pu rii, ajung la un anum it dozaj ch im ic
ce poate potoli sentim en tele de an xietate sau de m elan co lie care
îi ch inuiesc. A stfel, din cele cîteva sute ele elevi din clasele a sap-
306 A lf a b e t u l e m o ţio n a l
tea şi a opta care au fost stu d iaţi vrem e de d oi ani, s-a d oved it
că aceia care aveau tu lbu rări em oţion ale m ai p u ternice au ajuns
şi ia un abuz de co n su m de su bstanţe n ociv e53. A cest lucru ar
pu tea explica de ce atît: de m ulţi tineri sînt cap abili să încerce
d rogurile şi bău tu ra fără să devină depen d en ţi, în vrem e ce alţii
devin dependenţi de ia bun început: cei mai vulnerabili la de-
p en d enţă se pare că găsesc în droguri şi alcool o m od alitate ra-
pid ă de a-şi calm a em oţiile care i-au ch in uit ani de zile.
Sau cu m spun ea R alph Tarter, p sih olog la W estern Psychia-
tric In stitu te şi la clin ica din P ittsburgh: „Pentru cei care au o
pred isp oziţie b io lo g ică, p rim u l p ah ar sau p rim a doză de dro-
guri are un im p act covîrşitor, ceea ce nu se în tîm p lă cu ceilalţi.
M u lţi d intre cei care au fost la d ezin toxicare m i-au spus:
«A tunci cînd am luat droguri pentru prim a dată, m -am sim ţit
n orm al pen tru prim a dată.» Ele îi stabilizează din p u nct de ve-
dere p sih olog ic, cel p u ţin pe term en s c u r t/'54 Sig u r că acesta este
un pact cu d iav olu l p en tru o viitoare d ep en d en ţă; u n sentim en t
de bine de scurtă durată în schim b u l unei distrugeri p entru tot-
d eauna a vieţii.
Există an um ite tipare em oţion ale care par să-i pred ispu n ă pe
unii să-şi găsească o alinare em oţion ală m ai degrabă într-o anu-
m ită su bstanţă d ecît în alta. D e exem p lu , există două căi em oţio-
n ale care d u c la alcoolism . U na în cepe atunci cînd cineva care a
fost foarte în cord at şi n elin iştit în cop ilărie de obicei con stată în
ad olescen ţă că alcoolu l îi calm ează n elin iştea. C el m ai adesea
sînt cop iii — de obicei, b ăieţi — cu p ărinţi alcoolici, care la rîn-
dul lor au ap elat la bău tu ră p en tru a-şi potoli nervii. U n factor
b io lo g ic al acestu i tip ar este o secreţie insu ficientă de G A BA ,
un n eu ro tran sm iţăto r care reglează anxietatea — prea puţină
G A B A este exp erim en tată ca un n ivel în alt de tensiune. Un stu-
diu a arătat că fiii cu taţi alcoolici au u n n ivel scăzu t de G A BA
şi sînt extrem de n elin iştiţi, dar cînd beau alcool, n ivelu l de
G A B A creşte şi anxietatea scad e55. A ceşti copii de alcoolici beau
p en tru a se d eten sion a, găsin d o relaxare doar în alcool. Ei sînt
vu ln erab ili şi din alte p u n cte de vedere: ei pot lua, de exem plu,
prea m ulte sed ative cu alcool tocm ai p entru a-şi redu ce starea
de an xietate.
U n stud iu de n eu ro p sih olog ie asupra fiilor de alcoolici care
la 12 ani d ăd eau sem ne de an xietate, cum ar fi un ritm cardiac
crescu t ca reacţie la stres, precum şi o im p u lsivitate exagerată,
arăta că b ăieţii prezentau şi o proastă fu ncţionare a lobilor fron-
C o s t u r il e a n a l f a b e t i s i n u lu i e m o ţio n a l 307
tali56. A stfel, acele zone de pe creier care ar fi p u tu t ajuta la p o -
tolirea anxietăţii sau la controlarea im p u lsiv ităţii i-au aju tat m ai
p u ţin d ecît pe alţi băieţi. Şi cum lobii prefron tali au un rol im -
p ortan t şi în fu ncţionarea m em oriei — acolo m em o rîn d u -se co n -
secin ţele d iv erselor acţiuni atunci cînd se ia o anum ită hotărîre
— , fu ncţionarea lor deficitară poate du ce la o înclinaţie spre al-
coolism , aju tînd u -i să ignore d ezavan tajele pe term en lung ale
bău tu rii, aşa cu m alcoolul le asigură o liniştire im ed iată a an xie-
tăţii.
A ceastă d orinţă nestăvilită de calm pare a fi un factor em o-
ţional de natură genetică în rap ort cu alcoo lism u l. U n stu d iu fă-
cut pe 1300 de rude de alcoolici a arătat că de fapt copiii de al-
coolici riscă cel m ai tare să ajungă alcoolici, m ai ales dacă au dat
dovad ă de o anxietate cronică pu ternică. Intr-adevăr, cercetăto-
rii au ajuns la con clu zia că alcoo lism u l ce se dezvoltă la aceste
persoane este de fapt un „m ed icam en t au toad m in istrat îm p o tri-
va sim p tom elo r de an xietate//57.
O a d oua cale em oţion ală ce con d u ce la alcoolism provine
dintr-o stare de agitaţie p u ternică, de im p u lsivitate şi de p licti-
seală. A cest tip ar se m anifestă încă din p rim a copilărie, copilul
fiind d ificil şi greu de stăpînit în şcoala p rim ară, hiperactiv, in-
trînd m ereu în tot felul de în cu rcătu ri, dînd d ovad ă de o în clin a-
ţie care, aşa cu m am văzu t, poate să-l îm p in g ă să-şi caute prie-
teni în d o ieln ici — u n eo ri aju n gînd u -se la delincven tă sau la
d iag n osticu l de „tulburare de p erso n alitate an tiso cia lă ". A ceşti
oam en i (m ajoritatea sînt bărbaţi) se p lîn g în p rim u l rînd de o
stare de ag itaţie. Principala slăbiciu n e este o im pu lsivitate ne-
stăp în ită; reacţia lor obişnu ită la p lictiseală — pe care adesea o
sim t — este o d orinţă im pulsivă de a cu noaşte riscu l sau ceva cît
m ai palp itan t. Ca adu lţi, p ersoanele cu acest tipar m in tal (care
poate avea legătu ră cu deficien ţele de n eu ro tran sm iţăto ri, sero-
tonină şi M A O ) con stată că alcoolu l le p o ate p otoli agitaţia. Fap-
tul că nu su p ortă m on oton ia îi face să fie d isp u şi să în cerce o ri-
ce; acest lu cru asociat cu im pu lsivitatea lo r firească îi face să ai-
bă o înclinaţie clară spre a abuza de o serie în treag ă de droguri
p u ternice, n u n u m ai de alcool58.
In tim p ce d epresia îi poate determ in a pe unii să bea, efecte-
le m etab o lice ale alcoolu lu i adesea în rău tăţesc depresia după o
scurtă liniştire. C ei care se apucă de b ău tu ră con sid erîn d -o un
p aleativ em oţion al o fac cel m ai adesea p en tru a-şi calm a an xie-
tatea, şi n u depresia; o cu totul altă categ o rie de d roguri sau de
308 A lf a b e t u l e m o ţio n a l
In g re d ie n te active
A sem en ea con statări au dus la o altă p erspectivă asupra in-
gred ientelor ce trebuie conţinu te de un p rogram op tim de pre-
venire, cum ar trebu i el să arate pornind de la acele evalu ări im -
parţiale care s-au d o v ed it cu adevărat eficien te. în tr-u n proiect
de cinci ani sp on sorizat de fu ndaţia W.T. G rant, un con sorţiu de
cercetători a stu d iat acest peisaj, distingînd elem en tele active ce
păreau cru ciale în reuşita u nor asem enea p rogram e fu ncţiona-
le68. C ercetătorii au aju ns la concluzia că trebu ie acoperită în -
treaga listă a cap acităţilor cheie in terpretate ca elem en te de inte-
ligenţă em oţion ală, in d iferent ce problem ă anum e trebu ie pre-
venită. (Vezi A nexa D p entru lista com p letă.)69
C ap acităţile em oţion ale presupun şi conştientizarea de sine;
identificarea, exp rim area şi stăpînirea sentim entelor, controlul
asupra im p u lsu rilor şi am înarea recom penselor; stăpînirea stre-
sului şi a anxietăţii. O cap acitate cheie în controlarea im pulsului
C o s ti i rile a n a lf a b e t is m u l u i e m o ţio n a l 313
ar fi cunoaşterea diferenţei dintre sentim en te şi acţiu n i şi în vă-
ţarea de a lua h otărîri em oţion ale m ai bu ne, m ai întîi prin co n -
trolarea im pu lsurilor şi apoi prin id en tificarea reacţiilor altern a-
tive şi a consecinţelor înainte de a acţion a. M u lte com peten ţe
sînt interpersonale: interpretarea in d iciilo r sociale şi em oţion a-
le, ascultarea atentă, cap acitatea de a rezista la influ en ţele n ega-
tive, abordarea lu cru rilor din p erspectiva altora şi înţelegerea
com portam en tu lui acceptabil în tr-o anum ită situaţie.
A cestea sînt cap acităţile em oţion ale şi sociale ch eie pentru
întreaga viaţă şi presup un cel puţin rem edii p arţiale, dacă nu
pentru toate, m ăcar pentru m ajoritatea p ro blem elo r pe care
le-am d iscu tat în acest cap itol. A legerea p ro blem elo r specifice
îm potriva cărora se p ot inocula cap acităţile em oţion ale este
aproape arbitrară — cazu rile sîn t sim ilare în ceea ce p riveşte ro-
lul ju ca t de com peten ţele em oţion ale şi sociale; de exem plu , sar-
cini ned orite la vîrsta ad olescen ţei sau sinu cid ere în aceeaşi p e-
rioad ă.
Sigur că, de fapt, cau zele tuturor acesto r p ro blem e sînt co m -
plexe, in tervenind în d iferite proporţii d estin u l b io lo g ic, d in a-
m ica fam iliei, politica sărăciei şi cu ltu ra străzii. N ici un singur
tip de m od alitate de a interveni şi nici con cen trarea asupra unei
singure em oţii nu poate p retinde că rezolvă în treaga problem ă.
D ar în m ăsura în care d eficienţele em oţion ale sp oresc riscul co-
pilului — şi am v ăzu t că într-o m are m ăsu ră — atenţia trebuie
să se concentreze asupra rem ediilor em oţion ale, nu prin exclud e-
rea altor răspunsuri, ci prin găsirea lor îm preu nă. U rm ătoarea în -
trebare este cum ar putea arăta educaţia în dom eniu l em oţional.
Ş colarizarea em oţiilo r
/ /
ERASM US
L E C Ţ IA D E S P R E C O O P E R A R E
U N P U N C T DE CO N TRO VERSĂ
P O S T M O R T E M : O C E A R T Ă C A R E N -A M A I
IZ B U C N IT
ÎN G R IJO R Ă R IL E Z IL E I
A B C -U L IN T E L IG E N Ţ E I E M O Ţ IO N A L E
ALFABETIZARE EMOŢIONALĂ
D E G H IZ A T Ă
O R A R U L E M O Ţ IO N A L
A L F A B E T IZ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă CA M IJL O C
D E P R E V E N IR E
O M IS IU N E E X T IN S Ă P E N T R U Ş C O L I
O A R E A L F A B E T IZ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă
CO NTEAZĂ?
em oţion ale a celor care trec prin asem en ea m om en te. D atele ara-
tă că deşi asem en ea cu rsu ri nu schim bă viaţa peste n oap te, pe
m ăsu ră ce copiii trec de la o program ă la alta, de la o clasă la al-
ta, apar am eliorări vizibile în atitu dinea şi m od ul de a privi
şcoala — precu m şi ale n ivelu lu i de com p eten ţă em oţion ală —
atît pentru fetele, cît şi p entru băieţii care le-au u rm at.
A u existat o m u lţim e de evaluări obiective, cele m ai intere-
sante constînd în com pararea celor care au u rm at aceste cursuri
cu cei care nu le-au urm at, de către observatori in d epen d enţi,
care le-au an alizat co m p o rtam en tu l. O altă m etodă ar fi detecta-
rea sch im b ărilo r în reg istrate de aceşti cu rsanţi în ain te şi după ce
au u rm at aceste cu rsu ri, bazată pe m ăsu rători obiective ale com -
p o rtam en tu lu i lor, cu m ar fi n u m ăru l de bătăi în cu rtea şcolii
sau de elim inări. S-a ajuns la con clu zia că există foarte m ulte
avantaje în p rivinţa co m p eten ţei em oţion ale şi sociale a copiilor,
a co m p o rtam en tu lu i lor la clasă sau în afara şcolii, cît şi în cap a-
citatea lor de a învăţa (vezi A nexa F pentru am ănu nte):
C O N Ş T IE N T IZ A R E A D E S IN E E M O Ţ IO N A L Ă
• îm b u n ă tă ţire a re cu n o a şte rii şi definirii p ro p riilo r em o ţii
• O m ai b u n ă în ţe le g e re a c a u z e lo r ca re au g e n e ra t d iv e rse sen ti-
m en te
• R e cu n o a şte re a d iferen ţei d in tre se n tim e n te şi acţiu n i
S T Ă P ÎN IR E A E M O Ţ IIL O R
• O m ai b u n ă to le ra n ţă la fru stra re şi o m a i b u n ă stă p în ire a m îniei
• M ai p u ţin e in su lte, b ătăi şi a c te de in d iscip lin ă la ore
• P u tin ţa d e e x p rim a re a m în iei în tr-u n m o d p o triv it, fără ce a rtă
• M ai p u ţin e elim in ări şi e x m a tricu lă ri
• M ai p u ţin ă a g re siv ita te sau c o m p o rta m e n t a u to d istru ctiv
• M ai m u lte sen tim e n te p o z itiv e d e sp re sine, şco a lă şi fam ilie
• O m ai b u n ă stăp în ire a stresu lu i
• M ai p u ţin ă izolare şi a n x ie ta te în so cie ta te
U T IL IZ A R E A E M O Ţ IIL O R ÎN M O D P R O D U C T IV
• M ai m u ltă resp o n sab ilitate
• O m ai b u n ă co n ce n tra re a su p ra în d eplin irii u nei m isiu n i şi a c o r-
d a re a aten ţiei n e ce sa re
• M ai p u ţin ă im p u lsiv itate; m ai m u lt au to co n tro l
• P u n ctaje m ai bune la testele d e în v ă ţă tu ră
EM P A T IA : C IT IR E A E M O Ţ IIL O R
• O mai m are cap acitate de a privi lucrurile din perspectiva celu i-
lalt
Ş c o la r iz a r e a e m o ţiilo r 341
• O m ai m a re e m p a tie şi sen sib ilitate faţă de se n tim e n te le celo rlalţi
• O ascu ltare m ai a te n tă a celo rlalţi
A B O R D A R E A R E L A Ţ IIL O R IN T E R P E R S O N A L E
• O m ai b u n ă ca p a c ita te d e a an aliza şi d e a în ţeleg e relaţiile
• O m ai b u n ă re z o lv a re a co n flictelo r şi a n e în ţe le g e rilo r p rin n e g o -
cieri
• O m ai b u n ă re z o lv a re a p ro b le m e lo r la n iv elu l relaţiilo r
• O m ai b u n ă e x p rim a re şi talen t în co m u n ic a re
• M ai m u lt su cce s şi s ig u ra n ţă d e sin e; a b o rd a re a cu p rieten ie şi im -
p licarea în v iaţa se m e n ilo r
• M ai m u ltă aten ţie faţă d e sem en i
• M ai m u ltă p re o c u p a re şi am ab ilitate
• M ai m u ltă a rm o n ie şi so cia liz a re în g ru p u ri
• M ai m u ltă îm p ă rtă ş ire , co la b o ra re şi a ju to r
• M ai m u ltă d e m o c ra ţie în tra ta re a celo rlalţi
U N U LT IM C U V ÎN T
Ce este em oţia? /
Pecetile /
C on sorţiu l W .T . G rant:
r
A
în v ăţarea r
rezultate
Căi
M arc G reenberg, P roiect rapid din cad ru l U niversităţii din
W ashington.
Evaluări în şcolile din Seattle, clasele 1 -5 ; evaluări făcute de
profesori com p arativ între m ai m ulte tipuri de elevi: 1) obiş-
nuiţi, 2) surzi, 3) de la clase speciale.
REZULTATE:
• îm b u n ătăţirea cap acităţilor socio-cognitive
• îm bu nătăţirea em oţiilor, cap acităţii de recu noaştere şi a ce-
lei de în ţelegere
• U n m ai bun au tocontrol
• O m ai bu nă plan ificare a rezolvării m isiu n ilor cognitive
• O m ai m are reflecţie în ain te de a acţiona
• O m ai eficientă rezolvare a con flictelor
• O m ai b u nă atm osferă în clasă
E L E V II C U N E V O I SPE C IA LE:
îm bu nătăţirea co m p o rtam en tu lu i la clasă în privinţa:
• Toleranţei la fru strare
• M anifestării cap acităţilor sociale
• M isiu n ilor de orientare
• C apacităţii sem en ilo r
• îm p ărtăşirii
• Sociabilităţii
• A u to c o n tro lu lu i
O ÎN Ţ E L E G E R E EM O Ţ IO N A L Ă ÎM BU N Ă TĂ ŢITĂ :
• R ecu noaşterea
• Etichetarea
• D escreşterea num ăru lui de m ărtu risiri în legătură cu tris-
teţea şi d epresia
« D escreşterea anxietăţii şi izolării
îm b u n ătăţirea
con ştien tizării sociale în cadrul proiectu lu i
de rezolvare a p ro b lem elo r sociale
M aurice Elias, U niversitatea R utgers
A naliză făcută în şcolile din N ew Jersey la clasele a 6-a p rin
evaluări acord ate de profesori, din afirm aţiile sem en ilo r şi din
cataloage com p arativ cu n on p articip an ţii.
REZULTATE:
e O m ai m are sensibilitate faţă de sen tim en tele altora
• O m ai bună înţelegere a consecinţelor com portam entu lui lor
• O cap acitate crescută de a „m ăsu ra" situ aţiile in terp erso-
nale şi de a gîndi acţiun ile cele m ai adecvate
• O m ai b u n ă părere de sine
• Un com p ortam en t m ai p ro-social
• A pelarea la aju torul sem en ilor
• O m ai bu nă cap acitate de a fac«- t v tv ; -,pre gim naziu
368 A nexa F
PA R TEA ÎN T ÎI
C R E IE R U L E M O Ţ IO N A L
PARTEA A D O U A
N A T U R A IN T E L IG E N Ţ E I E M O Ţ IO N A L E
C a p i t o l u l 6. A p t i t u d i n e a d e a s t ă p î n i
1. G ro aza d e e x a m e n : D an iel G o le m a n , Vital Lies, Sim ple Truths: The
Psychology o f Self-Deception (M in ciu n i vitale, adevăruri simple: psiholo-
gia autoînşelării), S im o n an d S ch u ster, N e w Y ork , 1 9 8 5 .
2. F u n cţio n a re a m em o rie i: A la n B ad d eley , W orking M em ory (Funcţiona-
rea m em oriei), C la re n d o n P re ss, O x fo rd , 1 9 8 6 .
3. C o rte x u l p refro n ta l şi fu n cţio n a re a m e m o rie i: P a tric ia G o ld m a n -R a -
kic, „C ellu lar an d C ircu it B asis of W o rk in g M e m o ry in P refro n tal
C o rte x of N o n h u m a n P rim a te s " („ B a z a ce lu la ră şi a circu ite lo r m e -
m o riei fu n cţio n ale aflate în c o rte x u l p refro n tal ia p rim a te le non-
u m a n e " ), Progress in Brain Research, 85, 1 9 9 0 ; D an iel W ein b erg er —
M o ţe 379
„A C o n n e ctio n isi A p p ro a c h to the P re fro n ta l C o rte x " („O ab o rd a re
co relaţio n ară a co rte x u lu i p re fro n ta l"), Journal o f Neuropsychiatry 5
(1993).
4. M o tivaţia şi p e rfo rm a n ta d e elită: A n d e rs E ric s s o n , „ E x p e rt P e rfo r-
m an ce: Its S tru ctu re an d A q u isitio n " („ P e rfo rm a n ţa e xp erţilo r,
stru ctu ra şi d o b în d irea s a " ), A m erican Psychologist (a u g . 1 9 9 4 ).
5. A van taju l ÎQ -u lu i a siatic: H e rrn ste in şi M u rra y , The Bell Curve.
6. IQ -ul şi o cu p a ţia a m e rica n ilo r d e o rig in e asiatică: Ja m e s Fly n n ,
A sian-A m erican A chievem ent Beyond IQ (Reuşitele americanilor de origi-
ne asiatică mai presus de IQ ), L a w re n c e E rlb a u m , N e w Jersey, 1991.
7. Stu diu l a su p ra am în ării ră sp la te i la cop iii d e p a tru an i a fost p re z e n -
tat în lu crarea „P re d ictin g A d o le s c e n t C o g n itiv e an d S elf-reg u lato ry
C o m p e te n cie s F ro m P re sch o o l D elay of G ra tifica tio n " („ P re z ic e re a
co m p e te n ţe lo r co g n itiv e şi d e a u to re g la re p o rn in d d e la am în a re a
răsp latei în ca z u l p re ş c o la rilo r") de Y uichi S h o d a , W alter M isch el şi
Philip K . P eak e, Developmental Psychology, 2 6 , 6 (1 9 9 0 ), p p . 9 7 8 -9 8 6 .
8. R ez u ltatele la testele SAT în ca z u l co p iilo r im p u lsiv i d a r şi al ce lo r
stăp în iţi: an alizare a d a te lo r d e la e x a m e n e a fost fă cu tă d e Phil P e a -
ke, p sih o lo g la C o leg iu l S m ith . 1
9. IQ v s. am în area ca fa cto r d e p re v iz iu n e p e n tru e x a m e n e le d e a d m i-
tere: co m u n ica re p e rso n a lă a p sih o lo g u lu i Fh il P eak e de la C o leg iu l
Sm ith, care a a n aliz a t d a te le d e la testele SAT în tr-u n stu d iu al a m î-
n ării re co m p e n se i fă cu t d e W alter M isch el.
10. Im p u lsiv itate şi d elin cv e n ţă : v e z i d iscu ţia d in: Jack B lock , „O n the
R elation B etw een IQ , Im p u lsivity , an d D e lin q u e n cy " („D esp re re la -
ţia d in tre IQ , im p u lsiv ita te şi d e lin c v e n ţă "), Journal o f Abnorrnal
Psychology, 104 (1 9 9 5 ).
11. M am a în g rijo rată: T im o th y A . B ro w n şi alţii, „ G e n eralized A n x ie ty
D is o rd e r" („D isfu n cţii d e a n x ie ta te g e n e ra liz a tă ") d in Clinical H and-
book o f Psychological D isorders d e D a v id H . B a rlo w (e d .), G u ilford
P ress, N e w Y ork , 1 9 9 3 .
12. C o n tro lo rii d e trafic şi a n x ie ta te a : W . E . C o llin s şi alţii, „R elatio n -
sh ip s of A n x ie ty S cores to A c a d e m y a n d Field T rain in g P e rfo rm a n -
ce of A ir Traffic C o n tro l S p e cia lists" („R elaţia d in tre p u n ctajele ob-
ţinu te la testu l de a n x ie ta te d in c a d ru l A ca d e m ie i de A viaţie şi p e r-
fo rm an ţa p ra ctică a c o n tro lo rilo r d e trafic a e ria n " ), FAA Office of
Aviation M edicine Reports (m a i 1 9 8 9 ).
13. A n x ie ta te a şi re z u lta te le la şco a lă : B ettin a Seip p, „ A n x ie ty an d
A c a d e m ic P c îfo rm a n c e : A M e ta -a n a ly s is " („ A n x ie ta te a şi re z u lta te -
le la şco ală: o m e ta -a ria liz ă "), A n x iety Research, 4, 1 (1 9 9 1 ).
14. În grijorări: R ich a rd M e tz g e r şi alţii, „W o rry C h a n g e s D ecişio n -m a-
king: T h e E ffects of N e g a tiv e T h o u g h ts on C o g n itiv e P ro c e s s in g "
(„în g rijo rările m o d ifică felul în ca re sîn t lu a te h o tă rîrile : efectele
gîn d irii n e g a tiv e a su p ra p ro ce su lu i c o g n itiv ", Journal o f Clinical
Psychology (ian. 1 9 9 0 ).
380 N o te
15. R alph H ab er şi R ich ard A lp e rt, „Test A n x ie ty " („T este d e a n x ie ta -
te"), Journal o f Abnormul and Social Psychology 13 (1 9 5 8 ).
16. S tu den ţi an xio şi: T h e o d o re C h a p in , „T he R elatio n sh ip of T răit A n -
xiety an d A cad em ic P e rfo rm a n ce to A ch iev em en t A n x ie ty " („R elaţia
d in tre a n x ie ta te a d a to ra tă re z u lta te lo r la în v ă ţă tu ră şi grija d e a
re u şi"), Journal o f College Student Developm ent (m ai 1 9 8 9 ).
17. G în d u rile n e g a tiv e şi re z u lta te le la teste: Jo h n H u n sley , „In tern ai
D ialo gu e D u rin g A c a d e m ic E x a m in a tio n s " („D ialo g u l in tern în
tim p u l e x a m e n e lo r "), Cognitive Therapy and Research (d e c. 1 9 8 7 ).
18. In terniştii c a re fac c a d o u o b o m b o a n ă : A lice Isen şi alţii, „T he In-
fluence of P o sitiv e A ffect on C lin ical P ro b le m S o lv in g " („Influ enţa
afectu lu i p o zitiv a su p ra re z o lv ă rii p ro b le m e lo r c lin ic e "), Medical
Decision Making ( i u l —sep t. 1 9 9 1 ).
19. S p eran ţa şi n otele p ro a ste : C .R . S n y d e r şi alţii, „T he W ill an d th e
W ays: D e v e lo p m e n t an d V alid ation of an In d iv id u al-D ifferen ces
M easu re of H o p e " („V oinţa şi căile: d e z v o lta re a şi v a lid a re a g ra d u -
lui de d iferen ţiere in d iv id u a lă a s p e ra n ţe i"), Journal o f Personaliiy
and Social Psychology 6 0 , 4 (1 9 9 1 ), p . 5 7 9 .
2 0 . I-am lu at u n in terv iu lui C .R . S n y d e r în The New York Times (24 d e c.
199 1).
2 1 . în o tăto rii o p tim işti: M a rtin S elig m an , Learned Optimism ( Optimismul
dobîndit), K n o p f, N e w Y ork , 1 9 9 1 .
2 2 . O p tim ism u l realist faţă d e cel n a iv : v e z i, d e e x e m p lu , C aro l VVhalen
şi alţii, „O p tim ism in C h ild re n 's Ju d g m e n ts of H e a lth an d E n v iro n -
m en tal R isk s" („O p tim ism u l în ju d e că ţile co p iilo r a su p ra săn ătăţii
şi riscu rilo r d in m ed iu l în c o n ju ră to r"), Health Psychology 13 (1 9 9 4 ).
23. I-am lu at un in terv iu lui M a rtin S elig m an d e sp re o p tim ism în The
Nezv York Times (3 feb. 1 9 8 7 ).
2 4 . I-am lu a t u n in terv iu lui A lb e rt B a n d u ra d e sp re a u to e ficie n ţă în The
New York Times (8 m a i 1 9 8 8 ).
2 5 . M ihaly C sik szen tm ih a ly i, „ P la y an d In trin sic R e w a rd s " („ Jo a ca şi
răsp lăţile in trin se c e "), Journal ofHumanistic Psychology 1 5 , 3 (1 9 7 5 ).
2 6 . M ih aly C sik szen tm ih a ly i, Flozu: The Psychology o f Optimal Experience
( Transa: psihologia experienţei optime ), e d . 1, H a rp e r an d Row , N e w
York, 1990.
2 7 . „Like a w a te rfa ll" („C a o c a s c a d ă " ): Nezvszueck (28 feb* 1 9 9 4 ).
2 8 . I-am lu a t un in terv iu dr. C sik sz e n tm ih a ly i în The Nezu York Times (4
m a rt. 1 986).
29. C reieru l în tran să : Je a n H a m ilto n şi alţii, „In trin sic E n jo y m e n t an d
B o re d o m C o p in g S cales: V alid ation W ith P erso n ality, E v o k e d , P o -
tenţial and A tten tio n M e a s u re s " („S cala a d a p tă rii b u cu riei in trin se-
ce şi a plictiselii: v a lid a re a p rin p e rso n a lita te , p rin p o ten ţialu l e v o -
ca t şi p rin m ă su ra re a a te n ţie i"), Personality and Indizndual Differcnces
5 , 2 (1984).
N o te 381
30. A ctiv a re a co rticala şi o b o seala: E rn e st H a rtm a n n , The Functions o f
Slcep (Funcţiile som nului), Yale U n iv e rsity P re ss, N e w H a v e n , 1 9 7 3 .
31. I-a m lu at un in terviu dr. C sik sz e n tm ih a ly i în The New York Times (22
m a rt. 1 9 9 2 ).
3 2 . S tu d iu l tran sei şi stu d en ţii la m a te m a tică : Je a n n e N a k a m u ra , „O p ti-
m al E x p e rie n ce a n d th e U se s of T alen t" („ E x p e rie n ţa o p tim ă şi folo-
sirea ta le n tu lu i") din M ih aly C sik szen tm ih aly i şi Isab ella C sik sz e n t-
m ihaly, Optimal Experience: Psyetiologica! Studies ofFlozv in Conscious-
ness (Experienţa optimă: studii psihologice asupra transei în conştientiza-
re), C a m b rid g e U n iv e rs ity P re ss, C a m b rid g e , 1 9 8 8 .
P A R TEA A T R E IA
IN T E L IG E N Ţ A E M O Ţ IO N A L Ă A P L IC A T Ă
PA R TEA A C IN C E A
A L F A B E T U L E M O Ţ IO N A L
E d ito r: G r . A r sen e