Educația interculturală reprezintă un demers de importanță majoră în practicile educative, care

constă în educarea relațiilor interpersonale, fapt care implică membri ai unor culturi diferite. Scopul
acestei forme de educație constă în creșterea eficientă a relațiilor de tip ,,eu-celălalt”, în sporirea
gradului de deschidere, de toleranță, de acceptare a celuilalt. Totodată, educaţia interculturală
promovează atitudini de înţelegere a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor
culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate existente între oameni şi nu prin aplicarea
polarităţii superior-inferior. Cu alte cuvinte ,, A face educaţie interculturală presupune ca însuşi
procesul educaţional să se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături, faţă în faţă, a
purtătorilor unor expresii culturale diferite.”
Educaţia interculturală:
- presupune o nouă abordare a orizontului valorilor;
- deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini de respect şi de
deschidere faţă de diversitate;
- este şi un răspuns specific, pedagogic la incercarea de soluţionare a unor consecinţe socio-culturale
impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste;
- este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor
- presupune educaţie socială şi civică, invăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa
socială, formarea formatorilor in perspectiva interacţiunii culturale,educaţia şi dezvoltarea culturală
a imigranţilor, educaţia intr-o societate multiculturală

Comunitatea şcolară îşi fixează finalităţi din ce în ce mai complexe. Printre altele, ea îşi propune
să stabilească un echilibru valoric optim şi echitabil între elementele de universalitate ale comunităţii
umane şi înrădăcinarea specifică a fiecăruia în valorile specifice comunităţii din care face parte. Şcoala
este locul de întâlnire a mai multor modele de semnificare a lumii, de valorizare a comportamentelor şi
de transmitere a experienţei specifice. Din ce în ce mai mult şcoala devine o mare diversitate culturală,
un loc al întâlnirii şi schimbului de modele sau de referinţe valorice.
Perspectiva interculturală de concepere a educaţiei poate să conducă la atenuarea conflictelor şi la
eradicarea violenţei în şcoală, prin formarea unor comportamente precum:

- aptitudinea de a comunica (a asculta şi a vorbi);

- cooperarea şi instaurarea încrederii în sânul unui grup, cum ar fi grupurile de tineri, de muncă, de

joacă etc.;

- respectul de sine şi al altora, toleranţa faţă de opiniile diferite;

- luarea de decizii în chip democratic;

- acceptarea resposabilităţii altora şi a propriei persoane;

- soluţionarea problemelor interpersonale;

- stăpânirea emoţiilor primare;

- aptitudinea de a evita altercaţiile fizice etc.