Verbul

Def. Verbul este partea de vorbire flexibilă, care numește o acțiune, starea sau existența.

După capacitatea de a forma predicatul ( de a avea funcție sintactică de predicat),

verbele se împart în:

I Verbe predicative ( sunt verbele care pot forma singure predicatul, dacă se află la un
mod personal)
ex: Noi citim o carte.

Vb. predicativ, f.s de PV.

II Verbe nepredicative ( sunt verbele care nu pot forma singure predicatul)

Verbele nepredicative se împart în 2 categorii:
1. Verbe auxiliare( sunt verbe care ajută la formarea unor timpuri si moduri) ;
- verbele auxiliare, în română sunt: a fi, a avea, a vrea/a voi.
- aceste verbe sunt auxiliare când ajută la formarea unor timpuri compuse precum:
 modul indicativ, timpul perfect compus ( vb. aux. „ a avea ”)
ex: Eu am avut o carte.
Vb. aux; vb. predicativ

- viitor standard ( a voi)

ex: Eu voi citi mâine.

Vb. aux vb. predicativ

- viitor popular ( a vre/a voi)

Ex: El va invata mâine.

Vb. auxiliare vb predicativ

2. Verbe copulative ( sunt verebele care nu pot forma singure predicatul, având nevoie
de o altă parte de vorbire:
- un subst/un adj./un pronume/un numeral care să îl însoțească și să formeze
împreună predicatul nominal.
Predicatul nominal răspunde la întrebările cine este /ce este /cum este? subiectul.

Verbul copulativ a fi.