PROCESUL DE ROMANIZARE

Cucerirea Daciei de către romani are loc în urma celor două războaie ( 101-102
p.Chr, 105-106 p.Chr) când Traian îl învinge pe Decebal și Dacia devine provincie
romană.
Cetățenii romani credeau că misiunea lor este aceea de a pacifica lumea și de a o
transforma într-una mai bună. În toate regiunile cucerite ei impun modul lor de
viață. Astfel, mulți dintre cei cuceriti adoptă limba și obiceiurile romanilor, au loc
căsătorii mixte, oamenii încep să cunoască limba latină și ea devine cu timpul cea
mai folosită.
În Roma , limba latină devine mijloc de comunicare pe întregul imperiu, mai ales
pentru cei care urmau cariera militară și politică.
În bibliotecile medievale sunt descoperite manuale de învățare a limbii latine, cele
mai cunoscute fiind ” Colloquia Latina” (=Dialoguri latinești), un fel de ghiduri
de conversație din zilele noastre.
Romanizarea reprezintă procesul istoric prin care se impune unei țări , unei
regiuni sau unei populații, caracterul civilizației romane ( adică limba, cultura și
civilizația) motiv pentru care s-a numit și aculturație. Aceasta se produce acolo
unde cei cuceriți erau pe o treaptă inferioară de civilizație și nu erau influențați de
cultura greacă , adică în cea mai mare parte a Italiei, în provinciile din Galia,
Hispania, Dacia , Africa însă nu întotdeauna romanitatea s-a menținut .