I.

Introducere

Toxicomania a fost şi este una dintre cele mai spinoase probleme ale societăţii
contemporane, cu accente dramatice chiar şi în ţara noastră. Şi aceasta mai ales pentru
faptul că deşi existau informări publice despre pericolul pentru societate al drogurilor,
mulţi ani după anul de răscruce 1989 instituţiile abilitate şi retribuite pentru prevenirea
consumului de droguri în ţara noastră au aplicat “ politica struţului”. Ba, mai mult, au
încercat continuu să asigure opinia publică despre inexistenţa unei astfel de probleme;
chiar daca o admiteau uneori, clamau sus şi tare “ ţinerea sub control” a consumului de
droguri.
Expresia “ consum de droguri” are o semnificaţie evidenţiată şi este lipsită de
judecăţi morale: consumul este consum, iar termenul presupune administrarea atât într- o
manieră aprobată de societate, cât şi ubna dezaprobată. Limita dincolo de care utilizarea
devine consum excesiv este una cât se poate de subiectivă. “ Consumul de droguri “ este
termenul preferat în Marea Britenie atunci când comportamentul este, din perspectiva
autorităţilor, problematic, în vreme ce în America, în asemenea situaţii, se foloseşte cu
precădere termenul mai peiorativ de “ abuz”. “ Consumul în scop recreativ “ implică un
consum inofensiv şi ocazional, în cadrul unui stil de viată libertin.
“ Un consumator de droguri ajuns la stadiul de toxicomanie îşi petrece marea
majoritate a timpului căutând şi consumând droguri. Modul său de viaţă este total
dezorganizat . Pentru el , necesităţile vitale de a bea, a mânca şi a dormi trec pe planul al
doilea . Bioritmul său este inversat: trăieşte noaptea şi doarme ziua. Apar şi semne care
traduc degradarea stării generale . El nu- şi mai îngrijeşte sănătatea, deoarece nu mai
percepe corect durerea provocată de procesele infecţioase , reumatice , etc . Trăind într- o
anumită clandestinitate , căutând fără încetare bani pentru a- şi procura drogul, situaţia sa
de insecuritate socială nu îi mai permite să se ocupe nici de sănătatea şi nici de viaţa sa.“1
“ O persoană poate alege în mod conştient, la un moment dat, să folosească
droguri, dar dependenţa de substanţe nu înseamnă numai uz excesiv de droguri. Cercetări
ştiinţifice recente au dovedit în mod indubitabil că drogurile nu numai că interferează cu
funcţionarea normală a creierului, creând sentimente puternice de plăcere, dar au de
1
Octavian Popescu et al., Viaţa în hexagonal morţii, Ed. Fiat Lux, Bucureşti, 2004, p. 112

1
asemenea şi efecte pe termen lung asupra metabolismului şi activităţii creierului.
Modificările produse în neurobiologia creierului transformă abuzul de substanţe în
dependenţă, care este o boală cronică, recurentă şi care poate fi tratată. Prin tratament,
ajustat fiecarei persoane şi situaţii în parte, persoanele cu dependenţă de droguri pot
învăţa să- şi controleze condiţia şi să ducă o viaţă normală.”2

II. Clasificarea drogurilor:

Există o clasificare a drogurilor în funcţie de efectul principal pe care îl au asupra

minţii umane:
 Sedativele: acestea sunt: alcoolul pastilele sub formă de barbiturice sau de
tranchilizante slabe, precum valium- ul sau alte benzodiazepine, gazele anestezice
şi alte substanţe volatile. Aceste sedative au capacitatea de a scădea controlat
activitatea cerebrală şi de a produce o stare de relaxare sau de somnolenţă. În doze
mai mari, ele provoacă intoxicaţie şi chiar inconştienţă. Aceste substanţe au de
asemenea şi capacitatea de a mări timpul de reacţie şi de a scădea coordonarea.
 Stimulentele sunt: cocaina, amfetamina şi cofeina. Acestea au capacitatea de a
creşte activitatea cerebrală, provocând o stare de excitare nervoasă şi de vigilenţă.
Drogurile cele mai puternice din această grupă pot provoca, în cazul unor doze
mari, discontinuitatea procesului de gândire, excitabil extremă şi halucinaţii.
 Opiacee. Opiul este părintele tuturor opiaceelor, însă în această grupă există şi
droguri sintetice ce simulează efectele opiului.Acestea produc o euforie de tip
special, intens, ce se diferenţiază de tipul mai grosolan al efectului indus de
sedative.
 Halucinogene. Două exemple de halucinogene sunt mescalina, o substanţă din
plate, şi LSD ( acid hisergic dietilamid), un drog sintetic.
 Droguri cu acţiuni multiple. Printre aceste substanţe se numără canabisul ( sedativ
şi halucinogen ), nicotina ( sedativ şi stimulent ), ecstasy ( stimulent şi
halucinogen).
III. Cauzele consumului de droguri:
2
Ioan Bradu Iamandescu, Psihologie medicală, Ed. Info Medica, Bucureşti, 2005, p. 101

2
 Toate datele din literatură susţin foarte puternic o abordare integrativă, multi-
disciplinară în format bio- psiho- social a tulburării legate de substanţe.

1. Factori psihosociali generali

O persoană poate folosi drogurile din mai multe motive, cum ar fi:
 Curiozitate sau experimentare
 Presiune din partea grupului sau dorinţa de a fi parte a grupului
 Trăirea unui sentiment de relaxare şi euforie plăcută
 Efect de anestezie care ajută la uşurarea durerii fizice sau emoţionale
Cauzele medicale ale dependenţei de droguri nu sunt pe deplin cunoscute. Cercetătorii nu
pot să afirme cu certitudine decât că uzul repetat de droguri active poate aduce schimbări
dramatice în structura şi funcnu pot să afirme cu certitudine decât că uzul repetat de
droguri active poate aduce schimbări dramatice în structura şi funcţia creierului, încât se
poate ajunge la uzul compulsiv al drogului.

2. Factori biologici
Cercetari ştiinţifice recente speculează că anumiţi oameni sunt predispuşi la
adicţia la drog mai mult decât alţii şi că aceasta se datorează factorului genetic. Toate
studiile genetice efectuate pe gemeni, au arătat că vulnerabilitatea datorată factorului
genetic constituie în mod semnificativ la posibilitatea de a folosi droguri şi de a deveni
dependent de droguri ( sau de alcool), inclusiv dependenţa de nicotină sau cafeină. Un
fapt care nu a fost încă stabilit este dacă vulnerabilitatea genetică este o vulnerabilitate
generală, non- specifică sau specifică pentru fiecare substanţă.

3. Procesul de învăţare şi condiţionare

Consumul de droguri este un comportament menţinut de consecinţele sale.
Drogurile pot întări comportamentul de uz de substanţă fie prin efectele plăcute asupra
organismului ( întărire pozitivă ), fie prin efectele negative care apar la întreruperea
consumului ( sevrajul determină întărire negativă).

3
 4. Factori de mediu şi sociali
Factorii culturali, comportamentul de grup, legea, costul şi disponibilitatea
drogului, toate influenţează experimentarea iniţială a substanţelor de abuz, inclusiv
alcoolul şi tutunul . Aceşti factori influentează de asemenea, folosirea iniţială a drogului
dezaprobate social cum sunt opiaceele şi cocaina, dar factorii de personalitate contribuie
cu un rol mult mai important.
Factorii sociali şi de mediu influenţează de asemenea folosirea drogului, deşi
vulnerabilitatea individuală şi psihopatologia sunt probabil, determinanţi mult mai
importanţi ai dezvoltării dependenţei de drog. În general folosirea unor substanţe mai
puţin dezaprobate ( cum sunt alcoolul, tutunul, canabisul) precedă uzul de opioizi şi
cocaină, iar aceste substanţe premergătoare sunt uneori denumite “ droguri de intrare “.

5. Factori familiali
Unii cercetători atestă faptul că dependenţa de drog este un simptom care determină un
conflict între membrii familiei subiectului dependent şi că acesta din urmă poate juca un
rol în menţinerea problemelor unei familii desfuncţionale. În acelaşi timp, dependenţa de
droguri apare de multe ori în familii în care unul sau ambii părinţi sunt dependenţi de
drog sau de alcool sau prezintă altă patologie psihiatrică.
Caracteristici ale familiilor subiecţilor dependenţi de drog ( şi ale celor dependenţi de
alcool):
 Dependenţă de substanţă la multe generaţii ale aceleiaşi familii
 Incidenţă crescută a lipsei unui părinte prin divorţ, abandon, deces sau încarcerare
 Supraprotecţie sau control excesiv de către unul dintre părinţi ( de obicei mama),
a cărei viaţă este dependenta de comportamentul copilului cu dependenţă ( relatii
simbiotice)
 Tată distant, neangajat, rece sau absent ( când tatăl este în viaţă)
 Copil neascultător, care deşi apare ca fiind legat de grup rămâne în mod
neobişnuit dependent de familia de origine, chiar şi la vârsta adulta.

IV. Cum este afectat creirul de droguri?

4
 “ Efectele psihice ale drogurilor asupra creierului pot fi înţelese doar în conextul
sistemului de transmiţători chimici ai organismului , adică serotonina, dopomina şi acidul
gama- aminobutiric; aceste substanţe ajută în permanenţă transmiterea semnalelor de-a
lungul conexiunilor nervoase. Fiecare drog va interacţiona într- un mod propriu cu ele: el
poate simula, bloca sau amplifica selectiv acţiunea. Neurotransmiţătorii sunt chei
chimice, fiecare având o broască bine determinată, aceasta fiind reprezentată de diferitele
tipuri de locuri receptoare găsite pe suprafaţa celulelor nervoase. “3
Aşteptările pe care le are o persoană de la un drog va influenţa semnificativ
efectul acelui drog asupra persoanei respective. Cineva care se aşteaptă ca o ţigară sa- i
ofere plăcere este foarte probabil ca prin următorul fum să capete o senzaţie agreabilă,
fapt ce nu va fi valabil şi în cazul unui nefumător. Felul în care este perceput un drog este
influenţat într- o masură copleşitoare de opiniile celor din jur şi de perspectiva societăţii
asupra efectelor acestui drog.

V. Sindroamele dependenţei:

În ultimii douăzeci şi cinci de ani s- au depus eforturi susţinute pentru

identificarea caracteristicilor fundamentale ale sindromului dependenţei de droguri.
Cercetarea a debutat în anii 1970 cu identificarea criteriilor ce pot defini această stare
graduală, cu faze susscesive, care este dependenţa de un drog. Indiferent de drog,
criteriile enumerate mai jos furnizează, cu o anumită marjă de eroare, chenarul de
definire a existenţei unui sindrom al dependenţei de droguri.Acestea sunt raportate la
consumul de alcool.
 Conştiinta subiectivă a schimbării relaţiei cu un drog. Un bun exemplu al acestui
lucru este recunoaşterea de către membrii Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi a
faptului că alcoolul a ajuns să- i controleze.
 O toleranţă dobândită a creierului la efectele drogului. Aceeaşi doza din drogul
respectiv va avea un efect mai redus asupra unei persoane dependente decât
asupra unui consumator ocazional. Astfel se explică fenomenul “ băutorului călit”
3
Griffith Edwards, Drogurile- o tentaţie ucigaşă, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006, p. 14

5
 ce se laudă într- o manieră periculoasă cu capacitatea de a- i băga pe alţii sub
masă.
 Apariţia simptomelor de sevraj. Gama şi intensitatea simptomelor ce pot apărea în
urma renunţării la diferite droguri variază de la cele evidente şi catastrofice până
la unele subtile şi nu foarte clare. Simptomele de sevraj în cazul alcoolului pot
varia de la o vaga instabilitate, resimţită imediat după trezire, până la convulsii
sau la delirium tremens, o afecţiune posibil fatală.
 Reluarea consumului pentru reducerea simptomelor. Astfel se justifică păhărelul
de dimineată.
 Accentuarea gradului de importantă pe care îl are necesitatea consumului drogului
în faţa altor nevoi şi responsabilităţi. Cumpărarea băuturii devine mai importantă
decât achitarea chiriei; timpul petrecut consumând alcool depăşeşte timpul
petrecut alături de familie; consumatorul preferă să conducă băut ca să ajungă
înapoi în casă.
 Reducerea variaţiilor privind consumul. Alcoolicul cu un grad mare de
dependenţă nu- şi mai variază consumul în funcţie de ziua săptămânii, de
caracterul festiv sau obişnuit al ocaziei, sau de prezenţa vreunei mătuşi abstinente.
Consumul va fi stabilit de nevoia de a bea şi va ajunge un automatism.
 Recidiva dupa abstinentă. Dacă un alcoolic cronic este abstinent vreme de un an,
apoi încearcă să revină la un consum de alcool în limite moderate, este foarte
probabil ca în câteva zile să ajungă la o intensitate a simptomelor de sevraj la care
anterior ajunsese după mulţi ani de consum. Dependenţa are memorie.

VI. Prevenţia:

Scopul activităţii de prevenţie trebuie să fie creşterea gradului de condtientizare a

aspectelor caracteristice şi a riscurilor implicate de consumul de drog, precum şi formarea
unei atitudini generale asupra drogurilor prin informare şi educare. Credterea gradului de
conştientizare are rol în formarea trăsăturilor de caracter ( stimă şi încredere în sine,
abilitatea de a lua decizii, aptitudini sociale, etc). În acest fel se poate atinge scopul

6
preventiv: schimbarea comportamentului de consum de substanţe psihoactive- reducere
sau abandonare.
Există câteva arii de intervenţie de tip protectiv:
 Relaţiile intrafamiliale
 Relaţiile din cadrul grupului
 Mediul şcolar
 Relaţiile din cadrul comunităţii

VII. Criteriu de diagnostic al dependenţei :

DSM4:
Există un mod particular de consum a sunstanţelor care conduce la o deteriorare
clinică manifestată prin cel puţin trei din următoarele elemente care evoluează timp de un
an:
1. Tolentanţa definită de una dintre următoarele situaţii:
a) Nevoia de creştere a dozei de substanţă psihoactivă pentru a tinge efectul dorit;
b) Marcanta diminuare a efectului dacă se continuă consumul aceleiaşi doze.
2. Sevrajul relevat de următoarele situatii:
a) Apariţia sindromului caracteristic de sevraj la întreruperea consumului de
substanţă psihoactivă ;
b) Substanţa respectivă sau alta înrudită este consumată pentru a ameliora sau
îndepărta simptomele de sevraj.
3. Substanţa este adesea consumată în cantităţi mai mari au pe o perioadă mai mare de
timp decât a intenţionat clientul initial.
4. Există o dorinţă persistentă de consum sau există eşecuri în intenţia de a întrerupe
acest consum.
5. O mare perioadă de timp este petrecută în activităţi necesare obţinerii substanţei
psihoactive.
6. Activitaţi importante din punct de vedere social, educaţional, recreativ sunt reduse sau
chiar anulate din cauza consumului de substanţe.

7
7. Consumul de substanţă psihoactiva este continuat în pofida faptului ca clientul ştie ca
acesta este factorul agravant din punct de vedere psihologic şi somatic.
Criterii de diagnosticare a sevrajului  :
1. Una dintre cele mai de jos:
a) Întreruperea sau reducerea consumului de opiacee, consum care era în doze mari
şi de o lungă perioadă de timp;
b) Administrarea unui antagonist opiaceu după o perioadă lungă de consum.
2. Trei sau mai multe dintre simptomele care apar la câteva minute după criteriul 1):
a) Dispoziţia disforica
b) Greaţă sau vărsături
c) Dureri musculare
d) Lăcrimare
e) Transpiraţie
f) Diaree
g) Căscat
h) Febră
i) Insomnie
3. Simptomele de la criterul 2) determină o deteriorare clinică semnificativă sau alterarea
ariilor de funcţionare socială sau ocupaţională.
4. Simptomele nu sunt determinate de o condiţie medicală generală sau de o boală
psihică.

VIII. Studiu de caz:

În acest studiu de caz este vorba despre un adolescent, Marius în vârstă de 17 ani.
Aceasta a plecat de acasă de un an. De câteva luni are un grup de prieteni care
consumă heroină, motiv pentru care a ajuns şi Marius să consume.De când a plecat de
acasă, datorită influenţei negative a prietenilor săi, a renunţat la şcoală.
Marius face parte dintr- o familie cu o situaţie materială foarte bună. Datorită
lipsei afecţiunii din partea părinţilor deoarece sunt oameni ocupaţi, cu slujbe care le

8
ocupă destul de mult timp, Marius a fost nevoit să caute afecţiune în altă parte.În acest fel
a intrat într- un anturaj greşit, majoritatea prietenilor drogându- se. Cât timp a stat cu
părinţii acesta era consumator doar de droguri uşoare. La câteva luni după plecarea de
acasă, când s- a apucat de consumat heroina , pentru a – şi putea procura dozele de drog
Marius s- a apucat de furtul din buzunare.
Cu ajutorul sistemului DSM4 Marius poate fi diagnosticat.Marius simte nevoia să
crească doza de substanţă. Consumul duce la manifestări de genul: greaţă, vărsături,
transpiraţie, diaree. Datorită acestor simptome se determină o deteriorare clinică
semnificativă sau alterarea ariilor de funcţionare socială sau ocupaţională, aceste
simptome nu sunt determinate de o condiţie medicală generală sau de o boală psihică ci
sunt urmările consumului de drog.
Datorită plecării de acasă, a absenteismului şcolar acesta comite anumite
infracţiuni pentru a reuşi să îşi procure dozele de drog. Aceste lucruri îi pot afecta
activitatea cognitivă, afectivitatea şi multe alte funcţii care din cauza consumului de drog
au suferit dereglări.

IX. Concluzii:

Orice încercare de a înţelege fenomenul dependenţei trebuie să înceapă astfel,

ascultând ce spun oamenii, căutând să înţelegem senzaţiile reale, dându- ne seama că,
fundamental, dependenţa este resimţită ca o modificare a relaţiei de puteri dintre persoană
şi drog. Cât despre baza ştiinţifică a producerii acestei modificări, mecanismele sunt atât
de ordin psihologic, cât şi biologic.
Drogurile ce provoacă dependenţă au capacitatea de a oferi satisfacţii. Ele
determină eliberarea unor substanţe ce acţionează asupra unor zone specifice ale
creierului pentru a induce senzaţie de plăcere. Experienţa repetată a satisfacţiilor de acest
gen formează obiceiul căutării drogului. Din perspectiva cea mai simplistă, dependenţa
este un obicei puternic, asimilat treptat, de căutare a drogului, iar gradul său de influenţă
este variabil.
BIBLIOGRAFIE:

9
1. Achim, Vasile, Octavian Popescu, and Aristide Liviu Popescu, Viaţa în
hexagonul morţii, Bucureşti , Editura Fiat Lux, 2004
2. Anghel, Petre, Tehnici de redactare, Bucureşti, Editura Eita, 2005
3. Edwards, Griffith, Drogurile- o tentaţie ucigaşă, Piteşti, Editura Paralela 45,
2006
4. Ferreol, Gilles, Adolescenţii şi toxicomania, Iaşi, Editura Polirom, 2000
5. Iamandescu, Ioan Bradu, Psihologie Medicală, Bucureşti, Editura Info Medica,
2005
6. Raşcanu, Ruxandra, Alcool şi droguri: “ virtuţi” şi capcane pentru tineri,
Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004
7. Stoica, Cristina Denisa, Relaţii- capcană în familia toxicomanului, Bucureşti,
Editura Sper, 2002
8. Agenţia Naţională Antidrog, Buletin de informare şi documentare, Bucureşti,
Editura Tig MAI, 2006
9. Abraham, Pavel, “ Dimensiuni naţionale şi europene ale luptei antidrog”. Revista
de asistenţa socială, Nr.3-4,2003
10. Mihai, Sanda Luminiţa, “ Centrul de zi pentru tratamentul adolescenţilor
consumatori de droguri”. Revista de asistenţă socială, Nr. 2, 2003

10