In opinia mea , in opera ,, După melci,, de Ion Barbu se reprezintă tema joc si

joaca prin care se evidențiază puterea cuvintelor si consecințele acestora. Această poezie a fost
publicată în revista Viața românească în anul 1921.

In prima parte a poeziei este descrisa întâlnirea copilului cu melcul care reprezintă
pentru copil ,întâlnirea cu necunoscutul. Vremea este schimbătoare, iar baba Dochia își scutura
cojoacele . astfel Copii s-au decis sa iasă pe afara pt a se bucura de vreme, printre ceilalți se
evidențiază un copil datorita atașamentul lui fata de viețuitoarele mici. Inițial, aceasta a vrut sa calce
mica vietate fapt care arata reacția inocenta a copilului . Curios ca orice copil , vrea sa vadă cum iese
melcul din cochilie , așa ca îl descânta. Descântecul face parte din literatura populara, este cunoscut
sub pretextul unui text magic care invoca puterile naturi. Acesta are o efect neașteptat dezlănțuind
o furtuna din senin. Copilul joaca rolul unui ucenic vrăjitor care este incapabil sa stăpâneasca
fostele magice ale naturi pe care le a pus singur in mișcare. Copilul se sperie de vântul aprig cu care
avea de a face așa ca fuge asca, abandonându-l pe melc in ninsoare. Precipitațiile pe care melcul
trebuie sa le supere poate reprezenta etapa trecerea de la copilărie spre maturitate. Ajungând acasă
copilului, începe sa regrete decizia făcută așa ca dimineața acesta fuge înapoi in pădure pentru a îl
regăsi .Însă melcul deja murise, așa ca unica speranța a copilului a fost cea de a reinvoca din nou
magia descântecului însă aceasta nu mai are efect iar răul săvârșit nu mai poate fi reparat. Cu toate
ca melcul moare ,copilul se simte dator fata de el așa ca îl ia acasă, ducându-l in pod. Băiatul începe
sa ii cânte din nou același descântec doar ca de data aceasta pe un ton trist, ca un boget.

In concluzie, poetul încearcă sa reinterpreteze printr-un mod deosebit faptul ca joaca

pentru copii înseamnă doar o experiență a cunoașterii, astfel încât copilul se maturizează trecând
într-o noua etapa a vieți.