Metoda de cercetare sociologica : Interviul

I. Scopul: demonstrarea faptului ca generatiile noi sunt mai agresive decat cele anterioare
Studiul isi propune sa evidentieze setul de cauze care conditioneaza
aparitia/intretinerea agresivitatatii, si implicit efectele si masurile necesare diminuarii ei.

Cercetarea isi propune sa indeplineasca urmatoarele obiective:

- evidentierea gradului de agresivitate;
- sa evidentieze relatia dintre mediul istoric al familiei si agresivitate;
- sa evidentieze influenta factorului cultural asupra fenomenului agresivitatii;
II.

Documentare
Definitii agresivitate:
Agresivitatea,tendinta de a ataca-luat intr-un sens restrans,acest termen se
raporteaza la caracterul belicos al unei persoane.Intr-o acceptiune mai larga,termenul
caracterizeaza dinamismul unui subiect care se afirma,care nu fuge nici de dificultati,nici
de lupta;pe un plan inca si mai general,caracterizeaza acea dispozitie fundamentala
datorita careia fiinta vie poate obtine satisfacerea trebuintelor sale vitale,in principal
alimentare si sexuale.Pentru multi psihologi agresivitatea este strans legata de
frustrare(un copil împiedicat sa se joace se îmbufneaza sau tropaie de furie).Chiar si
medicul,noteaza cu umor Freud,poate fi in mod incostient agresiv fata de unii bolnavi pe
care nu-i poate vindeca.Agresivitatea are si alte cauze:H. Montagner(1988) a observat la
copii in restanta cu somnul accese bruste de agresivitate de agresivitate,urmate de
momente de izolare absoluta.Agresivitatea la copil se datoreaza cel mai adesea unei
insatisfactii profunde,consecutive unei lipse de afectiune sau unui sentiment de
devalorizare personala..Cand,de exemplu,in pofida eforturilor sale sincere,un scolar este
pedepsit pentru ca nu satisface exigentele parintilor,acestia îi aplica un tratament extrem
de injust,care poate duce la revolta minorului sau la prabusirea sa.
Învatarea are un rol important inagresivitate.În cartea sa Omul agresiv (1987),P. Karli
arata ca in unele grupuri umane (in Tahiti sau Mezic de ezemplu)orice agresivitate este
stigmatizată,sortită oprobriului.El consideră că şi în societatea noastra ar fi posibilă
diminuarea agresivitaţii prin masuri educative,prin glorificarea conduitelor altruiste şi a
valorilor morale.>>
‚‚Larousse Dictionar de psihologie’’– Norbert Sillamy, Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2000
- Definitia lui Dacco: Astfel, daca un om este in fata unei usi si o deschide cu
mana, putem considera ca este o agresivitate obisnuita, utilizata pentru a rezolva o
situatie cotidiana. Daca o deschide cu piciorul, putem sa spunem ca este un
comportament agresiv exagerat, violent sau periculos. Perspectiva unei situatii lipsite de
agresivitate presupune a sta in fata usii fara a o deschide.(Dacco) Fiecare din aceste trei
ipostaze vorbeste despre o dispunere energetica a agresivitatii. Tema agresivitatii pare sa
fie mai curand una care tine de energie. Cand ne referim la agresivitate, vorbim despre
„ce facem cu energia proprie”.
Agresivitatea este o modalitate obisnuita de adaptare la viata sociala. Un om are nevoie
de agresivitate pentru a putea reusi in viata, pentru a iesi din situatii cu o doza de risc,
pentru a castiga anumite concursuri, competitii etc. Noţiunea de violenţă este discutată în
relaţie cu cea de agresivitate. Majoritatea analizelor privilegiază ideea că agresivitatea
ţine mai mult de instinct, în timp ce violenţa ţine mai mult de cultură, educaţie, context.

Caracteristicile agresivităţii si comportamentului agresiv

Din perspectiva scopului urmărit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca
scop producerea unui rău unei alte persoane, în timp ce alte comportamente agresive au
în principal ca scop demonstrarea puterii sau masculinităţii agresorului, ambele
demonstrate prin agresivitate. Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, şi nu
trebuie confundată sau identificată cu delincvenţa sau cu infracţionalitatea. Agresivitatea
nu implică întotdeauna un caracter antisocial. Luptătorul de arte marţiale, în ring, poate
avea un comportament agresiv. Totuşi, în acest caz, deli există agresivitate, chiar
explicită, nu putem vorbi de comportament antisocial. De asemenea, nici situaţia inversă
nu este întotdeauna valabilă; nu orice comportament infracţional, sau antisocial poate fi
însoţit de agresivitate. Agresivitatea nu înseamnă violenţă. Deşi de foare multe ori
comportamente agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea prezintă
diferenţe fundamentale. Violenţa se exprimă prin dorinţa clară de a vătăma, de a face rău,
însă acest lucru se poate face şi fără agresivitate, fără ca iniţiatorul să dea dovadă de
comportament agresiv. De exemplu, otrăvirea unei persoane, este într-adevăr un act
agresiv, dar nu implică violenţă. Agresivitatea nu este întotdeauna îndreptată în afara
subiectului. Există situaţii când comportamentul agresiv se îndreaptă asupra subiectului
însuşi, în acest caz vorbind de comportament auto - agresiv. Dar şi aici se face distincţia
între actele auto agresive grave precum sinuciderea, auto mutilarea, şi a'comportamente
auto agresive uşoare,car pot periclita sănătatea, însă nu într-o manieră aşa evidentă. În
acest ultim caz putem vorbi de fumat, alcool, droguri, etc

Formele agresivităţii
.
În functie de agresor sau de persoana care adopta comportament agresiv, agresivitatea
poate fi clasificata în
» agresivitatea tânarului si agresivitatea adultului
» agresivitatea masculina si agresivitatea feminina
» agresivitatea individuala si agresivitatea colectiva
» agresivitatea spontana si agresivitatea premeditata

În functie de mijloacele utilizate în vederea finalizarii intentiilor agresive, putem împarti

agresivitatea în:
» Agresivitatea fizica si agresivitatea verbala
» Agresivitatea directa, care are efecte directe asupra persoanei agresate
» Agresivitatea indirecta, în cazurile în care pot apare intermediari
între agresor si persoana agresata, victima a comportamentului agresiv
Clasificarea agresivitatii în functie de obiectivele urmarite:
» Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit obtinerea unor beneficii, a unui
câstig material
» Agresivitatea ce are ca principal scop ranirea si uneori chiar distrugerea victimei.

În functie de forma de manifestare a agresivitatii aceasta poate fi:

»agresivitatea violenta
»agresivitatea non violenta
» agresivitatea latenta
»agresivitatea manifesta

Moyer prezenta o clasificare a agresivitatii in sapte categorii, din punct de vedere

psihologic, biologic si evolutionist.
- agresivitatea de pradator: atacul pradatorului
- agresivitatea inter-masculina: competitia intre masculii din aceeasi specie pentru
accesul la resurse, femele, dominanta, statut, etc.
- agresivitatea indusa de frica: agresivitatea asociata cu incercarea de a fugi din fata
unui pericol
- agresivitatea de iritabilitate: agresivitatea indusa de frustrare si directionata inspre
tinta disponibila
- agresivitatea teritoriala: apararea unei anumite zone impotriva intrusilor, in mod tipic
co-specifici
- agresivitatea materna: agresivitatea femelei cu scopul de protectie a puiului. Exista de
asemenea si agresivitate paterna
- agresivitate instrumentala: agresivitatea directionata inspre obtinerea unui scop,
considerat a fi un raspuns invatat la o anumita situatie.

Sursele agresivităţii
Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte multe, si pot fi grupate pe trei
categorii:
1.surse ce ţin de individ, de conduita şi de comportamentul acestuia
» frustrarea este una din cele mai des întâlniţi factori declanşatori ai agresivităţii
» atacul sau provocarea directă, de cele mai multe ori verbală, dar şi fizică, poate duce la
» comportamente agresive ale celui vizat.
» durerea, în formele ei fizică şi morală, poate duce la creşterea agresivităţii
» căldura este şi ea un factor declanşator al agresivităţii, fapt demonstrat de numeroase
studii
» aglomeraţia este de asemenea un factor declanşator al comportamentelor agresive, fiind
un agent stresor pentru unii oameni
» accesul la materiale pentru adulţi (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce
la intensificarea / declanşarea comportamentelor agresive. Deşi acest lucru a fost
confirmat de unele cercetări experimentale, alţi autori infirmă acest lucru.
2. Surse din cadrul familiei
În această categorie, cele mai grave forme ale agresivităţii sunt bătaia şi incestul,
având consecinţe extrem de nefavorabile.
3. Surse ale agresivitatii ce ţin de mijloacele de comunicare în masă
Aici putem include în special violenţa expusă prin intermediul presei şi altor
mijloace de comunicare în masă. Atât la televizor, cât şi în ziare şi reviste apar prezentate
diferite acte de violenţă. La întrebarea dacă expunerea actelor violente în media duce la o
creştere a agresivităţii cercetătorii în domeniul psihologiei sociale au păreri diferite. În
timp ce unii - printre care şi adepţii învăţării sociale - susţin faptul că expunerea la acte
violente duce într-o mai mare măsură la creşterea agresivităţii, alţii susţin faptul că
expunerea la acte de violenţă ar avea un caracter cathartic, reducându-se astfel nevoia
individului de a adopta un comportament agresiv.

Desigur ca pe langa aceste cauze, mai poate aparea ca si cauza a agresivitatii,

temperamentul, care tine de interiorul nostru. Temperamentul unei persoane este
preponderent innnascut si iese la iveala in situatii limita, pentru ca este asa cum spunea
Carlos Rossi (2004) capacitatea fiecaruia de a suporta presiuni. Asa se explica reactiile
impulsive ale unor persoane in comparatie cu altele, care reactioneaza mult mai lent.

Teorii referitoare la agresivitate

1.Teoria impulsului
Teoria impulsului susţine următoarele: în organism există o sursă înnăscută care produce
permanent impulsuri agresive. Aceste impulsuri trebuie să se reflecte într-un mod sau
altul – şi nu neapărat într-o manieră distructivă – asupra comportamentului nostru (…);
pentru că altfel, aceste impulsuri pot duce la dereglări emoţionale. Cei mai cunoscuţi
reprezentanţi ai acestei teorii sunt Sigmund Freud şi Konrad Lorenz. Freud vedea însă
impulsurile ca ţintind spre auto-distrugere (‘impulsul morbid’), acestea neputând fi
exteriorizate decât în combinaţie cu impulsurile sexuale, în vreme ce Lorenz înţelegea
prin impulsuri un impuls războinic, îndreptat împotriva organismelor din aceeaşi specie.
În psihologia modernă, numărul adepţilor teoriei impulsului este practic inexistent (…).
2.Teoria referitoare la frustrare (JohnDollard)
Agresivitatea este strans legata de frustrare, de insatisfactii resimtite ca profunde,
determinate de blocarea unei conduite orientate spre un scop important pentru individ,
resimtit ca vital pentru existenta sa. In acest caz tinta agresivitatii devine fie sursa
frustrarii, fie o sursa similara (agresivitate redirectionata).
Intensitatea frustrarii poate varia in functie de intensitatea impulsului initial, de
gradul de blocare a conduitei orientate spre scop si de numarul de raspunsuri frustrante.
Nu orice frustrare conduce insa la agresiuni, dupa cum arata si Alfred Adler.Manifestarea
agresivitatii este mai probabila la subiectii sau grupurile care se simt injust tratate, care au
un statut coborat sau care se simt mai putin puternice.
3. Teoria invatarii sociale
Se refera la interactiunile social umane, dar isi are originea in studiile
coportamentaliste aspra invatarii animale. Teoria se concentreaza asupra pattern-urilor
comportamentale pe care oamenii le dezvolta ca raspuns la situatii create de mediu. Multe
dintre pattern-urile comportamentale se invata prin urmarirea actiunilor celor din jur. Un
copil care observa expresia de durere a fratelui, care se afla pe scaunul dentistului, se va
teme de prima intalnire cu dentistul. Aceasta teorie scoate in evidenta rolul modelelor in
transmiterea comportamentelor specifice si a raspunsurilor emotionale. Agresivitatea
poate fi invatata prin observare sau prin imitare si, cu cat este mai intarita (incurajata), cu
atat este mai manifesta. O persoana frustrata prin blocarea scopurilor personale sau
perturbata de unele evenimente stresante, resimte o emotie negativa. Raspunsul, pe care
aceasta emotie il provoaca, depinde de tipurile de raspuns pe care individul a invatat sa
le foloseasca pentru a face fata situatiilor stresante

Dovezi

1.Televizorul
Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact asupra omului îl are
televizorul. Ca aparat, televizorul este o invenţie a minţii omeneşti – care, în sine, nu este
nocivă; însă modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi şi
în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivă armă din lume
- pentru suflet.

- Cele peste 100 de studii de specialitate din ultimii 40 de ani au demonstrat

următoarele: copiii care privesc mai mult la televizor (peste patru ore pe zi) tind să-
şi rezolve conflictele mai agresiv decât ceilalţi; de asemenea, cu cât copiii încep să
privească la televizor de la o vârstă mai fragedă, cu atât sunt mai predispuşi să
comită acte de violenţă mai târziu (studiidecaz.ro)

- Un studiu efectuat recent, pe 707 familii cu un copil, de către un grup de cercetători

americani şi publicat în revista Science, a demonstrat că timpul petrecut în faţa
televizorului este strâns legat de comportamentul agresiv de mai târziu, în special pe
intervalul de vârste 16-22 de ani.(studiidecaz.ro)

- Presa din România oferă frecvent exemple, mai ales din palierul non-adulţilor: în
doar prima lună a anului 2003, un adolescent se spânzură după un model din filme,
un puşti de 13 ani îşi înjunghie mortal surioara de 6 ani după vizionarea unui film
horror, alt teenager atacă mascat o benzinărie, un june de 18 ani violează o fetiţă de
7 ani, apoi declară senin că “s-a jucat, aşa cum a văzut la televizor” (Adevarul, 19
iulie 2005) etc.(studiidecaz.ro)

- S-au efectuat si studii transculturale vizand efectele expunerii copiilor la violenta

TV asupra nivelului agresivitatii. Relatia dintre aceste 2 variabile s-a dovedit a fi
una complexa, principalii factori ce o influenteaza fiind:
1. sexul;
2. tendinta copiilor ce vizioneaza mai multa violenta TV de a fi mai agresivi si tendinta
copiilor mai agresivi de a urmari emisiuni TV cu continut agresiv;
3. gradul identificarii copilului cu un personaj TV agresiv.(despresuflet.ro, Factorii
care determina cresterea nivelului de agresivitate)

- Televizorul favorizează apariţia unui comportament agresiv în cazul copiilor

03 nov 2009, 20:30 | Actualizat Marţi, 03 Noiembrie 2009 20:59 realitatea.net
''Pentru fiecare oră pe care copilul a petrecut-o urmărind programele TV, indicele de
agresivitate a urcat cu 0,16, pe o scală de la 0 la 30. În cazul în care televizorul era doar
deschis în casă, iar copilul nu se uita direct la el, indicele de agresivitate a crescut cu
 0,09'', a precizat autoarea studiului, Jennifer A. Manganello, de la Universitatea din
New York. Cercetătorii au analizat şi alţi factori care ar putea genera o creştere a
agresivităţii, însă au descoperit că televizorul are cea mai mare influenţă asupra
copilului favorizând apariţia unui comportament agresiv.

- O echipă de psihologi din SUA (2008) a dorit să investigheze efectul pe care

expunerea la programele TV ce conţin acte de violenţă îl are asupra
comportamentului negativ al copiilor proveniţi din diferite medii sociale. Aceştia
evaluau obiceiurile, nivelul de inteligenţă şi comportamentul unor copii de clasa a V-
a, a VI-a şi a VII-a ce se uitau frecvent la TV. Pentru evaluarea acestora, părinţii
copiilor şi profesorii completau chestionare privind agresivitatea, delincvenţa şi
cruzimea copiilor. Copiii erau supuşi unor teste de inteligenţă şi completau o serie de
chestionare ce indicau programele TV vizionate în decursul unei perioade de 7 ani
(categorisite apoi de cercetători în violente şi non-violente).
Rezultatele arătau o relaţie pozitivă între numărul crescut de programe TV violente şi
trasăturile negative de personalitate atât în cazul băieţilor, cât şi al fetelor. Mai mult,
se pare că vizionarea a mai mult de 2 ore pe zi a programelor TV în timpul copilăriei
ar duce la probleme comportamentale şi abilităţi sociale scăzute, iar un alt studiu
indică un efect îngrijorător al comportamentului alimentar al copiilor: creşterea
consumului de alimente nesănătoase cu 84% la copiii normali şi cu 134% la cei obezi.
Psihologii sugerează astfel închiderea televizorului în timpul meselor familiale şi
interzicerea deţinerii unui televizor în camera copiilor.(ziarullumina.ro,
Agresivitatea si autoagresivitate: Cum explicam aceste fenomene?)

2.Violenta in familie

Îţi plesneşti copiii, îi faci agresivi (romanialibera.ro)

13 Aprilie 2010

Un studiu efectuat de Tulane University pe un eşantion de aproape 2.500 de copii arată

că, pălmuiţi frecvent începând cu vârsta de trei ani, cei mici riscă să devină agresivi
până împlinesc cinci ani.
O altă cercetare, realizată de Duke University, avertizează că pedepsele corporale
primite de un copil de doar un an îi pot afecta acestuia capacitatea de cunoaştere până
când ajunge la trei ani.
"Mă bucură că există acum destule date care sprijină avertismenul medicilor
către părinţi de a nu-şi pedepsi copii prin violenţă fizică", spue doctorul Jayne Singer,
directorul programului pentru părinţi şi copii din cadrul Spitalului de Copii din Boston.
Singer a participat la întocmirea studiului din Tulane, primul care a ţinut cont de factorii
care ar putea să lege, în comportamentul copilului, bătaia primită de la părinţi de
agresivitatea ulterioară.

- Studiile antropologilor britanici au dovedit ca peste 70 la suta din copiii loviti cu

violenta de mama lor, fie chiar si numai o singura data, isi pierd increderea in sine si in
general in oameni, pe care ii asimileaza cu aceea care i-a tradat, lovindu-i dupa ce le-a
capatat increderea. In realitate, creierul micutului incearca sa se adapteze rapid la situatia
in care mediul devine nesigur, inselator, paradoxal. In consecinta, sistemul sau
hipotalamo-hipocampic (latura a procesarii inconstiente legate de apararea la violenta) va
obliga creierul sa priveasca indoielnic oricare om care incearca sa se apropie de el. .
(felicia.a1.ro, O singura palma il poate transforma intr-un monstru)

- Studiile finalizate anul trecut de cercetatorii din Germania au aratat ca este suficienta o
singura palma dura data micutului pentru a se declansa o anumita conformatie a
modelului de reactie agresiva. Astfel, asa cum arata rezultatele studiilor, pentru 35 la suta
din copii este nevoie de un singur act violent al mamei pentru ca procesul de configurare
agresiva sa ia o turnura negativa.(felicia.a1.ro, O singura palma il poate transforma
intr-un monstru)

- Statistic, s-a dovedit ca 80 la suta din barbatii si 71 la suta din femeile cu

comportament violent si antisocial provin din familii in care mama a folosit palma foarte
des si foarte dur in educatia acestora. Legat de mecanismul intim al conformarii
comportamentului agresiv, s-a dovedit ca durerea asociata cu perceptia afectiva a mamei
determina structurarea unor anumite circuite de neuroni, care descarca niste substante
implicate in agresivitate, numite catecolamine. (felicia.a1.ro, O singura palma il poate
transforma intr-un monstru)

- S-a constatat, in urma unor studii efectuate de antropologi in 214 scoli din Marea
Britanie, ca in special in clasele primare copiii care primeau educatie "cu palmai aveau
dificultati de intelegere a unor concepte de baza si, mai ales, dificultati de memorare.
(felicia.a1.ro, O singura palma il poate transforma intr-un monstru)

3.Violenta in scoala
- studii interne releva faptul ca peste 70 % dintre elevii romani se tem de
comportamentul agresiv al colegilor de scoala. In anul scolar 2009/2010, in Bucuresti au
fost raportate oficial 55 de cazuri de agresivitate in scoli. (www.scoalaromaneasca.ro
La-calitatea-educaţiei-codaşi-dar-la-violenţa-în-şcoli-fruntaşi)

- In privinta comportamentului avut in scoala, dintre cei 423 de elevi inculpati pe

parcursul anului scolar trecut, aproape jumatate (47,64%) erau in relatii conflictuale cu
colegii si cadrele didactice, avand totodata dificultati de comunicare si integrare in
colectivitate. Ca trebuie intervenit pentru diminuarea violentei in scoli nu mai trebuie
demonstrat. Mai ales ca de la un act de agresiune in scoala la a face o infractiune nu este
un pas foarte mare. De altfel, toate datele oficiale arata ca exista o tendinta de crestere a
ponderii elevilor in comiterea infractiunilor, de la 44,7 % in 2000, la 57,1 % in 2007, in
prezent procentul ajungand la 60 %.(www.scoalaromaneasca.ro La-calitatea-educaţiei-
codaşi-dar-la-violenţa-în-şcoli-fruntaşi)
- Cele mai frecvente forme de violenta intre elevi sunt in proportie de peste 70% injurii,
aproximativ 60% jigniri fizice sau psihice si aproape 30% bataie. Violenta in scoli nu este
un fenomen izolat si trebuie privita in context global si asociata mediului familial si
social din Romania.
(www.scoalaromaneasca.ro La-calitatea-educaţiei-codaşi-dar-la-violenţa-în-şcoli-
fruntaşi)

III.
Ipoteze: “Daca s-ar pune accent pe conduitele altruiste si valorile morale in situatia in
care acesta n-ar fi fost posibil in copilarie/adolescenta atunci diminuarea agresivitatii ar fi
posibila”
“Daca s-ar reprima agresivitatea in familiile in care unul/ambii parinti sunt
agresivi, atunci aceasta nu ar mai avea nicio repercusiune asupra copilului.”
“Daca nivelul de constientizare al tinerilor ar creste atunci agresivitatea ar fi
diminuata”

IV.
Interviul a avut o arie de aplicabilitate de 800 persoane voluntare, dintre care 360
barbati si 440 femei.Varsta persoanelor a fost cuprinsa intre 16-25 de ani fiind astfel elevi
si studenti. Distributivitatea lor este urmatoarea: 200 din Moldova, 200 din Ardeal, 200
din Oltenia si 200 din Muntenia.
De asemeni, au avut o perioada de 7 zile si au fost coordonate de 7 operatori de
ancheta(sociologi,psihologi).Fiecare interviu a durat 30 de minute.Fiecare individ a fost
supus la aproximativ 30 de intrebari, iar inainte de inceperea propriu-zisa a intrebarilor au
fost centralizate date suplimentare referitoare la sex,varsta,ocupatie,etnie, localitate etc.
precum si la diferite obiceiuri (fumator,bautor etc), acestea din urma fiind facultative.
Totodata, 4 zile au fost pentru a putea categorisi si organiza informatiile.

V.
Cercetarea sociologica a avut drept metoda interviul (tehnica de obtinere,prin intrebari si
raspunsuri,a informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane) cu scopul de a studia
mai riguros comportamentele greu observabile, non-verbale, mentalitatile, credintele si
atitudinile celor anchetati.
Tipul de interviu ales este cel face-to-face.
Dimensiuni:

Impulsivitate
1.Simtiti impulsul sa loviti pe cineva?
2.Aveti dificultati in a va controla temperamentul?
3.Ati fost vreodata atat de furios incat ati spart lucruri?
4.Ati avut vreodata impulsul de a arunca cu lucruri in cineva?
5.Va gasiti adesea in situatia de a va contrazice cu lumea?
6.Cand sunteti frustrat va manifestati iritarea?
7.Va intrebati cateodata de ce sunteti asa inversunat?
8.Va urmati intotdeauna impulsul ?

Reactivitate
10.Veti recurge la violenta daca asta trebuie sa va aparati drepturile?
11.Le spuneti deschis prietenilor atunci cand nu sunteti de acord cu ei ?
13.Aveti tendinte de acte de agresiuni verbale, fizice, imaginare etc?
14.Cand sunteti nervos spuneti lucruri pe care apoi le regretati ?5.Daca da, atunci data
viitoare faceti acelasi lucru?
15.Simtiti cumva o aritmie usoara cand sunteti nervos?

Mediul familial
16.Ati avut cazuri de violenta in familie in care ati fost implicat?
17.Ati avut cazuri de violenta in care dv. erati agresorul?
18.Ati fost considerat un copil obraznic?
19.Deveniti irascibili daca nu vi se respecta dorintele/parerile?
20.Sunteti constient de factorii care accentueaza agresivitatea?(mass-media ,tv etc.)
21.Sunteti de acord cu interventia culturii, a moralului in loc de o interventie agresiva?
22.Ati fost invatati ca bataia e metoda cea dreapta?
23.Ai fost victima unei agresari emotionale,fizice sau verbale?
Autoperceptie si atitudine
24. La ce forme de agresivitate recurgeti de obicei?
25.Va considerati o persoana agresiva?
26.Dar o persoana certareata?
27.Pe o scala de la 1 la 10 , 1 fiind cel mai mic si 10 cel mai mare, la ce nivel de
agresivitate credeti ca va incadrati?
28.Considerati ca sunteti o persoana usor influentabila?
29.Va considerati o persoana capabila de a renunta la un anturaj daca acesta se dovedeste
daunator?
30.Credeti ca puteti prelua din atitudinile celorlalti daca acestea se dovedesc mai utile
decat metoda agresivitatii?

Instrumente de cercetare: scheme de categorii, fise de observatie, tabele statistice.

Instrumentele necesare recoltarii de informatii au constat in:
- elemente de birotica(fise date spre completare operatorilor de ancheta,pixuri etc.)
- spatii destinate interviurilor.

Instructajul explica in detaliu scopul acestei cercetari

Preancheta a avut loc cu o saptamana inainte de interviurile propriu zise pe un esantion

de 10 persoane aleatorii din diferite scoli si facultati.Dupa prelucrarea informatiilor,
constatam ca urmatoarele intrebari trebuiesc eliminate:
15. Simtiti cumva o aritmie usoara?
7. Va intrebati cateodata de ce sunteti asa inversunat?
6. Cand sunteti frustrat va manifestati iritarea?
25.Pe o scala de la 1 la 10 , 1 fiind cel mai mic si 10 cel mai mare, la ce nivel de
agresivitate credeti ca va incadrati?

VI.
Perioada de interviuri propriu-zisa.

VII.

VIII.
Analiza cantitativa determina relatia de proportionalitate directa cu analiza
calitativa, deci pe masura ce numarul celor intervievati este mai mare, creste si calitatea
raspunsurilor deoarece aria de aplicabilitate este mai mare.
Analiza calitativa se centreaza in jurul calitatilor morale care determina in cele din
urma rezultatele obtinute.Astfel depinde de individ daca pare credibil, sincer sau cinstit
fata de raspunsurile date, dar in primul rand fata de el insusi.De aceea operatorii de
ancheta sunt la baza sociologi si psihologi ,pentru o mai buna capacitate de evaluare a
comportamentului verbal si mai ales non-verbal.

IX.
Dupa ce intreg materialul a fost strans timp de 4 zile,el urmeaza sa fie
analizat,prelucrat, iar datele interpretate si cuprinse apoi intr-un raport de cercetare.
Au fost elaborate scale de intensitate (Th.Adorno) pentru cele 4 dimensiuni
(impulsivitate, reactivitate, mediul familial si autoperceptie si atitudine) de forma:

-3 -2 -1 0 1 2 3
Dezacord dezacord dezacord lipsa acord acord acord
Puternic partial opinie puternic partial

Pentru prima ipoteza constatam corelatia pozitiva dintre cele doua variabile
(conduite altruiste,valori morale si agresivitate) intrucat interventia culturii poate diminua
fenomenul agresivitatii. Astfel comportamentul agresiv se afla in stransa legatura cu setul
de valori pe care individul il preia din societate sau din mediul familial. Acest set valoric
ia nastere in momentul vulnerabilitatii maxime al vietii individului in care acesta
asimileaza/absoarbe cat mai mult, prin imitatie, comportamente,atitudini si reactii ce se
petrec in jurul lui.Este important,deci, ca in aceasta faza a existentei individului, parintii
sa il penalizeze moral. Asadar, la intrebarea “Considerati ca bataia este metoda dreapta?”,
15% din cei intervievati si-au exprimat acordul puternic iar 25% au fost partial de acord.
Din fericire, 60% sunt convinsi de eficienta puterii culturii in scopul diminuarii ei, in
situatia in care acelor 15% nu li s-au oferit sansa de a corecta greselile intr-un mod moral.
Rezulta prin urmare ca este extrem de important ca incepand din copilarie copilul
sa fie invatat si orientat.Pe cealalta parte, cea mai mare importanta insa, revine rolului de
parinte care reprezinta locul de pornire sau de anihilare a agresivitatii.Asa cum era
preconizat, acei 15% au avut cazuri de agresivitate fizica si verbala in familie, pe cand
acei 25% au fost doar martori si au pus problema propriilor convingeri. La intrebarea
“Credeti ca puteti prelua din atitudinile celorlalti daca acestea se dovedesc mai utile decat
metoda agresivitatii?” aceiasi 15% desconsidera orice alta alternativa in afara de cea
proprie, 25% au recunoscut existenta alternativelor, dar si-au pastrat propria metoda
demonstrand inca odata importanta educatiei primite la momentul potrivit (experienta
individuala a organismului)
Datele statistice sprijina astfel si confirma si cea de-a doua ipoteza conform
careia reprimarea agresivitatii la nivel de parinti nu ar mai duce la aparitia fenomenului la
cel de copil. Astfel deducem ca agresivitatea in randul elevilor si studentilor se datoreaza
in primul rand parintilor care “obisnuiti”, au redefinit conceptul de normalitate pe care il
implanteaza mai departe.Reprimarea agresivitatii parintilor se poate realiza exclusiv prin
colaborarea acestora la diverse cursuri de dezvoltare personala etc. pentru a putea realiza
la un nivel cat de mic macar, de influentele nefaste care le preia copilul sau
adolescentul.Dupa cum reiese din statistici 20% recurg la agresivitate verbala cand nu li
se respecta dorintele/parerile iar 5% la agresivitate fizica. 45% declara ca recurg la
agresivitate emotionala pentru a obtine ceea ce vor, iar restul au afirmat ca agresivitatea
lor nu depaseste limita imaginarului.
Cea de-a treia ipoteza este mai dificil de confirmat, intrucat constientizarea
tinerilor nu se poate realiza pe deplin prin informarea asupra consecintelor agresivitatii
dar nici prin punerea in situatii de “victime” care i-ar afecta in mod direct.Ceea ce este
surprinzator este ca 95% sunt de parere ca factori ca mass-media,televizor, filme
accentueaza agresivitatea si totusi 55% nu tin cont de acest lucru.

X.

Agresivitatea este din pacate, un fenomen cu care ne confruntam din ce in ce mai

des datorita contextului economic care are,inevitabil, implicatii si in social.Pentru a
depasi sentimentul de inferioritate, foarte multe persoane isi asigura satisfacerea dorintei
de putere.Agresivitatea poate fi vazuta si ca o masca pe care o poarta unele persoane care
sunt complexate,din dorinta de a masca anumite trasaturi , anumite defecte.
Tinand cont de evolutia relativ progresiva a lumii, in special in acceptiunea
sociologica si culturala, putem constata o accentuare generala a fenomenelor psiho-
sociale printre care si cel al agresivitatii.Astfel noile generatii precum si cele viitoare sunt
mult mai agresive fata de cele anterioare cu cat schimbarea sociala continua sa se produca
si atat timp cat nu se vor lua masuri specifice.
Asadar pentru a aprofunda aceasta trasatura umana am plecat de la premisa ca
generatiile viitoare vor fi mai agresive decat cele anterioare.
 Setul de cauze ce intretin agresivitatea sunt multiple si evidentiaza in acelasi timp
absenta masurilor specifice pe care se presupune ca trebuie sa le ia o societate.Fenomenul
agresivitatii se majoreaza pe masura ce se majoreaza si indiferenta societatii. Nu putem
vorbi astfel despre un anume nivel de constientizare al indivizilor deoarece asa cum se
mentioneaza in statistici 55% din cei intervievati care stiu despre existenta factorilor care
determina cresterea nivelului agresivitatii continua cu aceeasi inconstienta activitatile
care ii implica.
Obiectivele propuse au fost indeplinite cu succes, nu numai ca au fost identificate
ca brese dar ci si ca domeniu de actionare pe viitor in conditiile aplicarii unor masuri
eficiente menite sa reduca agresivitatea.
Mediul istoric, familial s-a dovedit a fi crucial in comportamentul de mai tarziu al
copilului.De asemenea acesta reprezinta primul mediu de socializare pentru un copil care
in evolutia sa personala are nevoie de cea mai buna educatie, in special morala, pentru a
evita in cursul anilor distrugerea proprie sau a celorlalti.In cazul in care mediul istoric
lipseste, studiul isi propune, ca alternativa, mediul cultural ca o ultima posibilitate de
redresare a individului.
Dupa cum s-a putut observa, ipotezele lansate au fost confirmate realizandu-se
corelatii semnificative intre mediul familial si cel cultural cu fenomenul
agresivitatii.Acest lucru inseamna,deci ca atitudinile si comportamentele agresive ale
indivizilor sunt in stricta legatura cu absenta mediului familial sau cultural. Rezulta deci
generarea propriilor conceptii, convingeri, opinii, prejudecati si mentalitati care cu timpul
devin puternic inradacinate in esenta adolescentului sau adultului si odata cu
inradacinarea, dificultatea de a mai putea declansa o schimbare in interior prin
intermediul culturii.Se creeaza o viziune unidimensionala proprie care nu are in vedere
alte posibilitati,iar daca are le respinge cu putere.
Pentru a interveni in diminuarea agresivitatii propunem ca solutii adoptarea unui
program care sa informeze elevii asupra cauzelor si efectelor agresivitatii.In cadrul
acestui program elevii sa inteleaga consecinţele faptelor sale, modul în care acestea îi
afectează propria persoană şi modul în care sunt afectate celelalte persoane de
comportamentul pe care îl adoptă. Accentul cade în special asupra modului în care face
fată anumitor situaţii, care este modalitatea de percepere a acestei situaţii. Când vorbim
de astfel de situaţii ne referim la o interacţiune care poate conduce la agresivitate, fapt
datorat mai multor cauze cum ar fi diferenţele de opinie, diferenţe de personalitate sau
pur şi simplu antipatii pe care le dezvoltă fără o cauză precisă, fără un motiv bine
determinat. elevii sunt îndrumaţi să reacţioneze aşa cum ar face în mod normal, pentru ca
mai apoi profesorul coordonator să ofere o imagine mai clară asupra consecinţelor
comportamentelor desfăşurate.