Prizonieri în lumea haină

autor: Nichifor Nicu

Prizonieri într-o lume haină, căutând fericirea mereu

Vrem să trăim tot mai liberi fără credință și Dumnezeu.
Vrem mai multă plăcere, vrem putere, statură și bani,
Iar în ultima clipă a vieții, devenim cerșetorii de ani.

Nu vrem să vedem adevărul, minciuna ne gâdilă firea,

Ne place o lume deșartă ce-i soră direct cu-amăgirea.
Noi nu vrem să știm ce-i iubirea, ne place să fim seci și goi,
Suntem prizonieri în lumea haină, ce zace-n păcat și noroi.

Ne-ncredem în lucruri mizere și facem din ele altar

Uitând de jertfa supremă ce-a fost cândva la calvar.
Nu ne mai place nici pacea, trăim într-un veșnic război
Și-acuma, eu am o-ntrebare, ce se întâmplă cu noi?

Trăim mereu încruntați, un sfat nu știm să mai dăm

Suntem mai mult divizați, atunci când ne adunăm.
Un zâmbet acum, e o crimă, ești luat chiar drept, un nebun
Suntem precum niște zombii, prizonieri pe al vieții drum.

Ce tristă și cruntă viață avem, nimic nu ne mai convine,

Și noi trăim cu o senzație, că totul e frumos, e bine.
Oare când vom realiza, nevoia noastră de Hristos,
Cât mai vrem să rătăcim pe pământ, fără folos?

Astăzi, Domnul ne primește, păcătoși, murdari și goi,

El ne spală-n Sânge Sfânt, ne oferă haine noi.
Și-n iubirea Lui cea mare, devenim ai Lui copii,
Astfel, noi, primim viață și eterne bucurii