ROMANIAN JOURNAL OF

EXPERIMENTAL APPLIED PSYCHOLOGY

VOL.8/2017 , SPECIAL ISSUE 1 www.rjeap.ro

Vasiliu, D., (2016). Correlations between Locus of Control and Hardiness.

Romanian Journal of Experimental Applied Psychology, vol. 8/2017, Special issue 1.
DOI:10.15303/rjeap.2017.si1.a16
CORELAȚII ÎNTRE LOCUL CONTROLULUI ȘI ROBUSTEȚE

Autor: Dan VASILIU

Rezumat

Conceptul de robusteţe a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă

individuală cu semnificaţie în rezistenţa la stres. Robusteţea, a fost definită ca o dispoziţie
de personalitate, manifestă la nivel cognitiv, emoţional şi comportamental. Conceptul
exprimă atitudini și convingeri față de lume. Conceptul de locul controlului a fost introdus
de Julian Rotter în 1966. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind
relaţia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de
personalitate globală şi relativ stabilă. Cercetarea a evidențiat corelațiile între cele două
constructe atât la nivel global cât și factorial.

Cuvinte-cheie: robustețe, locul controlului, situații de criză, coping, stres,

rezistență.

1. INTRODUCERE

Factorii personalității în sanogeneză conlucrează sinergic în așa fel încât

ființa umană devine proactivă și nu doar reactivă în relația cu mediul. Strategiile de
coping adoptate de o persoană la un moment dat, ținând cont de experiența
acumulată și resursele conștientizate, pot genera stări afective confuzionale și
anxietate crescută. Daniel Kahneman (2012) definește duă sisteme ale gândirii:
sistemul 1 care operează rapid și automat și sistemul 2 care implică atenția
necesară activităților mentale, se asociază cu experiența și necesită concentrare și
consum energetic. Strategiile sunt cel mai adesea alese de către sistemul 1, în baza
credințelor și convingerilor structurate de către modul de raportare individual la
mediu și la sine, prin prisma factorilor de personalitate și a gândirii de tip
CCVETCE (ceea ce văd este tot ce este) conform aceluiași autor.
Studii privind factorii de personalitate în sanogeneză, în special legate de
locul controlului și robustețe au fost făcute de Lawler, K.A. și Schmied, L.A.
(1992) privind sănătatea femeilor sau Robinson, S.R. (2013) despre riscul de
sănătate la afro-americani funcție de cele două constructe. Dave Clarke publică în
1995 un studiu privind vulnerabilitatea la stres funcție de vârstă, gen, locul
controlului, robustețe și personalitate efectuat pe un eșantion format din 283 de
studenți de la Massey University Albany. În studiul publicat în 2015 de Sara
Keyvan Ara și Dr Susan Imamipour evidențiază influența celor două constructe la
sportivi. Într-un studiu din 2008 F. Kooranian , AR. Khosravi , H. Esmaeeli
tratează subiectul ieșirii din serviciu al asistentelor medicale funcție de locul
controlului și robustețe.
 1.1. LOCUL CONTROLULUI.

Conceptul de locul controlului a fost introdus de Julian Rotter în 1966.

Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaţia cauzală dintre
comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi
relativ stabilă. Conceptul defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul
sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile
(Bandura, 2006). Locul controlului intern este determinat de convingerea că
puterea şi controlul personal pot influenţa evenimentele și că succesele proprii
derivă din aptitudinile dezvoltate de persoana în cauză şi de munca depusă. Locul
controlului extern se manifestă prin convingerea că puterea personală influențează
foarte puțin sau deloc evenimentele, fiind cauzate mai mult de destin, de puterea
altora sau de şansă. Cercetările experimentale conduc la concluzia că, în studiul
stresului, este necesară includerea locului controlului. Locul controlului intern ar
putea avea rolul de factor protector. Externalitatea poate fi defensivă sau pasivă.
Internalitatea, de asemenea, se poate manifesta în două moduri: responsabilă şi
culpabilizantă. O persoană cu orientare spre loc al controlului intern manifestă
rezistență la stres.

1.2. ROBUSTEȚEA.

Conceptul de robustețe a fost introdus pentru prima dată de către Suzanne

C. Kobasa în 1979. Acest model se referă la rezistența la stres, delimitând
persoanele care rămân sănătoase de cele care dezvoltă probleme de sănătate sub
influența acestuia. Persoanele cu robustețe crescută au performanțe mai bune în
condiții de stres. Robustețea, ca structură de personalitate, cuprinde trei dispoziții
generale care funcționează ca resurse pentru rezistența la stres: Angajare, Control
și Provocare. Constructul de robusteţe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui
studiu prospectiv pe o perioadă de şapte ani. S-a observat la peste 900 de
participanți dinamica relaţiei dintre nivelul stresului şi incidenţa bolilor. Datele
cercetării susţin că unii participanți rămân sănătoşi în ciuda stresului intens cauza
fiind acele particularităţi de personalitate definite de autori în conceptul de
robusteţe.

2. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

2.1. OBIECTIVE

Cercetarea a urmărit evidențiere unor corelații între rezultatele obținute la

evaluarea robusteții, ca factor de rezistență la stres și predictor al eficienței
procesului decizional și de coping în situații neobișnuite, și locul controlului,
orientat spre resursele proprii și asumarea responsabilității - LOC intern sau spre

2
sprijinul obținut din partea altora și învinuirea altora în caz de eșec - LOC extern.
Rezultatele pot sta la baza unor programe de antrenament pentru persoanele
implicate în situații de risc sau expuse influenței unor factori stresori în exces.

2.2. IPOTEZE

Ipotezele de lucru au fost enunțate după cum urmează: 1) Există corelații

semnificative între valorile măsurate pentru robustețe, global și factorial, și
evaluarea locului controlului; 2) Există diferențe semnificative între valorile
măsurate ale robusteții, global și factorial, pentru participanții de gen masculin și
de gen feminin; 3) Există diferențe semnificative privind locul controlului la
participanții de gen masculin față de cei de gen feminin.

3. METODA

3.1. PARTICIPANȚII

Am colectat datele de la 357 de participanți din București și Județele: Ilfov,

Giurgiu, Buzău, Brașov, Alba, Timiș, Arad, Bihor, Dolj, Hunedoara, Maramureș.
Participanții au fost aleși din diferite categorii sociale cu vârste cuprinse între 18 și
80 de ani dintre care 164 de gen masculin (46%) și 193 de gen feminin (54%).
Participanții au fost instruiți să bifeze câte o singură opțiune pentru fiecare item al
scalelor și li s-a precizat că toate opțiunile sunt corecte. Modalitatea de completare
a scalelor a fost creion-hârtie.

3.2. INSTRUMENTE

Locul controlului a fost evaluat utilizând Chestionarul lui Rotter (1966) cu

29 de itemi, etalonat pe populația din România de Baban (1998) iar robustețea a
fost evaluată cu Scala DRS15, varianta cu 15 itemi, elaborată de Paul T. Bartone
(2005), etalonată pentru populația din România de Vasiliu, Marinescu, Marinescu
și Sîrbu (2015). Puterea statistică a cercetării a fost măsurată cu programul
PowerStaTim.
3.3. PROCEDURA

În urma instruirii participanților la cercetare au fost aplicate chestionarele

de evaluare a constructelor studiate (locul controlului și robustețea). Metoda aleasă
pentru verificarea ipotezelor a fost cea a unui studiu corelațional bidirecțional.
Pentru determinarea corelațiilor semnificative (coeficientul de corelație Pearson) a
fost ales pragul de semnificație p=0.05. A fost realizată inferența privind
diferențele de gen pentru constructele evaluate folosind testul t pentru eșantioane
independente.

3
 4. REZULTATE

Datele au fost prelucrate statistic. Din analiza descriptivă a rezultat,

conform tabelului 1, posibilitatea realizării analizei inferențiale.

Tabel 1. Rezultatele analizei descriptive.

N Min. Max. Mean Std. DeviationVariance Skewness Kurtosis

Statistic Statisti Statistic Statisti Statistic Statistic Statisti Std. Error Statisti Std. Error
c c c c
Locul controlului 357 0 22 9,29 4,016 16,130 ,068 ,129 -,157 ,257
Robustete/Control 357 3 15 11,07 2,348 5,512 -,816 ,129 ,614 ,257
Robustete/Angajare 357 2 15 11,80 2,345 5,500 -,732 ,129 ,994 ,257
Robustete/Provocar
357 1 15 9,04 2,710 7,344 -,084 ,129 -,342 ,257
e
Robustete 357 14 45 31,90 5,613 31,501 -,346 ,129 ,070 ,257

Scorurile obținute pentru locul controlului de către participanții de gen

masculin (m=8.25, std.dev.=4.058) sunt mai mici (t=-4.658, df=355, p=0.001)
decât cele ale participanților de gen feminin (m=10.18, std.dev=3.768). Intervalul
de încredere nu cuprinde valoarea zero. Mărimea efectului este medie d=0.49 ceea
ce indică că efectul pare a fi destul de important din punct de vedere practic și este
semnificativ statistic. Puterea statistică este 0.97 ceea ce indică probabilitatea de
97% de a detecta acest efect.
Între scorurile obținute la Scala DRS15, atât global cât și factorial, de către
participanții de gen masculin și cei de gen feminin nu sunt diferențe semnificative.
Există corelații semnificative negative între scorurile obținute la locul
controlului și factorii robusteții respectiv: Control (P=-0.379, p=0.001), Angajare
(P=-0.482, p=0.001), Provocare (P=-0.244, p=0.001) și scor global (P= - 0.476,
p=0.001).

5. CONCLUZII.

O primă concluzie este că persoanele de gen masculin sunt mai predispuse

în a dezvolta un loc al controlului intern decât cele de gen feminin. Conform teoriei
învățării sociale, persoanele de gen masculin sunt capabile să observe și să învețe
mai eficient un comportament adaptativ, având nevoie de mai puține întăriri, decât
cele de gen feminin. A doua concluzie este că, din punct de vedere al robusteții, nu
există diferențe semnificative între persoanele de gen masculin și feminin. Primele
două concluzii se încadrează paradigmei antropologice și teoriei învățării sociale.
A treia concluzie arată persoanele care dezvoltă un loc al controlului intern sunt
mai rezistente la stres. Un corolar al concluziilor unu și trei indică faptul că
persoanele de gen masculin fac față mai bine în situații de criză și dezvoltă

4
comportamente mai adaptative prin luarea unor decizii mai eficiente accesând mai
des Sistemul 2 de gândire.

6. BIBLIOGRAFIE

1. Baban, A. (1998). Stres și personalitate. Cluj: Presa Universitară Clujeană.

2. Bartone, P.T. (2007). Test-retest reliability of the Dispositional Resilience Scale-15, a
brief hardiness scale. Psychological Reports, 101, 943-944.
3. Clarke, D. (1995). Vulnerability to stress as a function of age, sex, locus of control,
hardiness and Type A personality. Social Behavior and Personality, volume 23, 1995, issue
3, pp: 285-286.
4. Kahneman, D. (2012). Gândire rapidă, gândire lentă. București: Publica.
5. Keyvan, S.A., Imamipour, S. (2015). Comparison of Locus of Control and Hardiness in
Professional and Novice Female Taekwondo Players. Journal of Applied Environmental
and Biological Sciences, 5(4S)12-17, 2015.
6. Kooranian, F., Khosravi, AR. , Esmaeeli, H. (2008). The relationship between
hardiness/locus of control and burnout in nurses. Horizon of Medical Sciences 2008, 14(1):
58-66.
7. Lawler, K.A. și Schmied, L.A. (1992). A prospective study of women's health: the effects
of stress, hardiness, locus of control, Type A behavior, and physiological reactivity.
Women Health. 1992; 1 9(1): 27-41.
8. Robinson, S.R. (2013). Assessing the relationship of health locus of control, hardiness,
and health risks in African Americans. Central Michigan University.
(http://gradworks.umi.com/36/01/3601388.html).
9. Rotter, J. B. (1966). Generalized expectancies for internal versus external control of
reinforcement. Psychological Monographs, 80, 609-611.
13. Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Sîrbu, M. (2015). Evaluarea Robusteții.
Proprietăți psihometrice pentru Dispositional Resilience Scale DRS-15. Revista de studii
psihologice nr. 2, Hyperion.
14. http://www.hardiness-resilience.com (consultat în ianuarie 2016).
15. http://psihologietm.ro/download/membrii/Help/pstim.htm (consultat în ianuarie 2016).