1.

Costurile privind calitatea se clasifică, în funcţie de natura lor, în:

a) costuri de desfacere;
b) costurile de prevenire a defectelor;
c) costuri de aprovizionare;
d) costurile identificării defectelor;
e) costurile remedierii defectelor.

2. În analiza factorială a cheltuielilor totale la 1 leu cifră de afaceri se stabileşte un sistem de

factori cu acţiune directă care cuprinde: a) structura producţiei;
b) costul total pe unitatea de producţie;
c) costul variabil pe unitatea de producţie;
d) preţul de producţie sau de valorificare ;
e) costul fix pe unitatea de producţie. A(b+d); B(a+b+ d); C(a+b); D(a+c); E(a+d+e).

3. Introducerea în vânzare a unor produse ce au o calitate necorespunzătoare are ca efecte:

a) creşterea costurilor suportate de firmă;
b) creşterea costurilor suportate de client;
c) deteriorarea imaginii firmei;
d) diminuarea nivelului vânzărilor;
e) reducerea cotei de piaţă.

4. Soldurile intermediare de gestiune nu se caracterizează prin:

a) permit analiza structurală a rezultatelor firmei;
b) întocmirea lor este obligatorie;
c) pun în evidenţă etapele formării rezultatului unui exerciţiu financiar;
d) pun în evidenţă modul de folosire a resurselor materiale financiare şi umane în activitatea
întreprinderilor;
e) sunt indicatori parţiali realizaţi pe construcţia în trepte pornind de la cel mai cuprinzător şi
încheind cu cel mai sintetic.

5. Valoarea adăugată are ca destinaţie remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la

activitatea economică a firmei: a) salariaţii;
b) statul;
c) creditorii;
d) acţionarii;
e) firma.
A(a+b+e); B(b+c+d); C(b+e); D(a+b+c+d+e); E(a+c+e).