Importanța activităților educative realizate în online cu ajutorul metodelor interactive

Prof.înv.primar.Trăneci Daniela
Școala Gimnazială Udrești, Dănicei,Vâlcea

Predarea online, este o predare care a apărut odată cu apariția virusului si constă în
pregătirea din timp a materialelor pentru a face demonstrații, a povesti si a le arăta concret
elevilor ceea ce au de făcut. de multe ori, devine un monlog, iar elevul are rolul de a urmări, și
apoi de a participa activ la activitățile propuse pentru învățare.
Este foarte puțin pentru a putea vorbi de învățare eficientă. Pentru a construi cunoașterea,
elevul trebuie să testeze cunoștințele noi sau să le explice altcuiva. Procesul de învățământ este
un ansamblu de activități organizate si dirijate care se desfășoară etapizat, în cadrul unor instituții
specializate, sub îndrumarea unor persoana pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii
anumitor obiective instructiv-educative.
In cadrul procesului de învățământ se desfășoară mai multe tipuri de activități primordiale
fiind cele de predare – învățare-evaluare.
Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile
folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea,
lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile,
deprinderile şi capacitățile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii
transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi
personalitatea.
„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de
cunoaştere propusă de profesor într-o cale de învăţare realizată efectiv de preşcolar, elev,
student, în cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.”
-Sorin Cristea
Metodele tradiționale se caracterizează prin:

 Centrare pe profesor (sursa de informații)

 Comunicarea unidirecțională
 Transmitere de cunoștințe
 Evaluare = reproducere
 Pasivitatea copiilor
 Autoritatea cadrului didactic.

În cazul predării tradiționale, profesorii obligă elevii să gândească ca ei, să adopte modul lor
de a gândi. Profesorii decurg prea des la explicații și demonstrații de genul „hai-să-ți-arăt-acum-
și-hai-să-vedem-ce-se-întâmplă-dacă”. Prezentarea/ demonstrația poate fi foarte bună și să
impresioneze pe moment elevul, dar dacă nu are o memorie excepțională elevul reține puține
informații. Elevii trebuie să-și organizeze ceea ce au auzit sau au văzut. În cazul în care elevilor
nu li se oferă ocazia discuției, a investigației și a acțiunii, învățarea nu are loc. Învățarea
presupune înțelegerea, iar asta înseamnă mai mult decât cunoașterea faptelor.
 Învăţarea este o activitate prin care se obţin achiziţii, progrese în adaptare, care vizează
cunoştinţe, operaţii ale gândirii şi trăsături de personalitate, achiziţii ce apar la nivelul individului
ca „bunuri” personale, obţinându-se predominant pe bază de exerciţiu. Învățarea eficientă
presupune preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învățări; elevul este  stăpânul
propriei transformări şi formări.
Este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul
propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Construcţie personală este
favorizată de interacţiunea cu cei care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea
proprie, ei nu o fac singuri. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în
contexte noi. Nu e doar simplu activă, individual-activă, ci interactivă. Reciprocitatea este un
stimulent al învăţării, și este bine să se lucreze în echipă / grup.
Metodele interactive se caracterizează prin:
– Centrare pe elevi și pe activitate
– Comunicare multidirecțională
– Accent pe dezvoltarea gândirii, formare de aptitudini, deprinderi
– Evaluare formativă
– Încurajează participarea elevilor, inițiativa, creativitatea
– Îmbunătățirea relației cadru didactic / elev.
În cazul învățării interactive, elevii:
– învață cum să învețe
– să se exprimă liber
– să experimentează
– să se ajută unii pe alții să învețe
– să-și împărtășească ideile
Elevii trebuie să fie capabili: să asigure conducerea grupului, să coordoneze comunicarea, să
poată lua decizii, să asigure un climat de încredere, să medieze conflicte, să fie motivați, să poată
lucra conform cerințelor profesorului.
„Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicării, observând tendinţele inhibitorii care
pot apărea în interiorul grupului.” -Ion-Ovidiu Pânișoară
Avantajele învățării interactive sunt:
– stimularea efortului și a productivității individului,
– formarea capacității de a sintetiza și de a folosi cunoștințele dobândite;
– dezvoltarea capacității elevilor de a lucra în echipă;
– dezvoltarea inteligențelor multiple;
– stimulare dezvoltării capacității cognitive complexe;
– împărțirea sarcinilor de lucru în părți egale în cadrul muncii în grup / echipă;
– reducerea timpului de soluționare a problemelor;
– reducerea la minim a fenomenul de blocaj emoțional;
Descrierea câtorva metode și tehnici interactive de grup
Metoda de predare-învățare reciprocă este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de
studiere a unui text. După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului,
instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev. Se poate desfășura pe
grupuri / echipe sau toată clasa. Metoda învățării reciproce este folosit de oricine care face un
studiu de text pe teme sociale, științifice sau un text narativ. Strategiile sunt: rezumarea, punerea
de întrebări, clarificarea datelor, precizarea. Etapele de lucru sunt: explicarea scopului și
descrierea metodei și a celor patru strategii, împărțirea rolurilor elevilor, organizarea pe grupe,
lucru pe text, realizarea învățării reciproce, aprecieri, completări, comentarii.
Metoda Brainstorming-ului, în traducere liberă „furtună în creier” sau „asalt de idei”, este o
metoda de stimulare a creativității ce constă în enunțarea spontană a mai multor idei pentru
soluționarea unei probleme. Obiectivul metodei constă în exersarea capacitații creatoare a
copiilor în procesul didactic care să conducă la formarea unor elevi activi.
Avantajele utilizării metodei sunt: costuri reduse necesare folosirii metodei, obținerea unor
rezultate rapide, dezvoltă abilitatea lucrului în echipă, dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, etc.
Limitele metodei: uneori poate fi obositoare, nu suplinește cercetarea de durată, clasică, oferă
doar soluții posibile.
Portofoliul de grup  (cel mai des folosit la clasele V-XII) reprezintă “cartea de vizită” a elevului,
prin care profesorul poate să-i urmărească progresul în plan cognitiv, atitudinal şi
comportamental la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de timp. Se bazează pe
adunarea mai multor produse ale unor activități a elevilor în legătură cu o temă dată sau o
anumită materie. Poate fi întocmit individual sau pe baza unor activităţi desfăşurate în echipă,
ceea ce ajută elevul să comunice mai eficient, să-şi exprime şi să-şi argumenteze părerea, să se
aprecieze în raport cu ceilalţi membrii ai echipei.
Un portofoliu, pentru a fi cu adevărat util, trebuie să posede anumite caracteristici:
– Să utilizeze mai multe surse de obţinere a datelor;
– Să conţină date autentice;
– Să fie dinamic;
– Să fie eficient;
– Să se întrepătrundă şcoala cu viaţa;
– Să aparţină celui evaluat;
– Să aibă obiective multiple.
Eficacitatea metodelor interactive în învățământul românesc și nu numai este dovedită de
utilizarea acestora atât la nivelul învățământului primar, gimnazial, cât și la nivelul
învățământului liceal. Elevul nu este un simplu actant sau participant al demersului didactic, ci
devine propriul formator.
Bibliografie:
1) Cristea, Sorin, „Sociologia Educației”, ed. Hardiscom, Pitești, 1998.
2) Pânișoară, Ion-Ovidiu, „Comunicarea eficientă-metode de interacțiuni educaționale”, ed.
Polirom, Iași, 2003.
3) Oprea L.,Crenguța, „Metoda activ-participative de stimulare și dezvoltare a creativității în
educația adulților”, în revista „Paideia”, nr. 1-2/2000.