În mediul eonomic actual, multe țări europene se confruntă cu o problemă
complexă, stimularea creșterii econimice. Aceasta este însă strâns legată de o altă problemă existențială a domeniului economic, implementarea disciplinei fiscale. “Recesiunea prelungită și restabilitatea lentă a creșterii au avut implicații pe termen lung nu numai pentru forța de muncă, ci și pentru competitivitate și întreprinderile din regiune. Companiile concurează pentru credit și capital, în timp ce băncile și alte instituții financiare sunt mult mai prudente acum când iau decizii cu privire la investiții”1. Astfel, în cadrul acestui context, transparența financiară a întreprinderilor este un criteriu esential, nelipsit fiind de un mediu de reglementare solid pentru raportarea financiară a marilor corporații, creat de guverne. Cum sursele de finanțare sunt limitate, întreprinderile trebuie să indeplinească un criteriu important: rentabilitatea. Astfe, transparența financiară servește atragerea de investiții, întrucât oferă posibilitatea întreprindeirlor mici și mijlocii de a fi rentabile astfel încât să poată obține creditele bancare, în lipsa garanției cerută de bănci. Cum se întâmplă acest lucru? În ciuda lipsei garanției, băncile pot sustrage suficiente informații de la întreprinderile transparente financiar, astfel încât să poată decidă asupra creditarii sau necreditării acesteia.
Societatea contamporană nu mai poate fi imaginată fără informație, devenind un
element cheie pentru sectoarele economiilor naționale și internaționale, indiferent de natura acestora.