Brian Stevenson: Ted Talk Story

Am crescut într-o casă care era tipică pentru tradiţia afro-americană, care era dominată de o figură matriarhală,
şi acea figură matriarhală era bunica mea. Era dură, era puternică, avea autoritate. Ea avea ultimul cuvânt în
fiecare ceartă din familia mea. Ea începea multe certuri în familia noastră. Era fiica unor oameni care au trăit în
sclavie. Părinţii ei fuseseră născuţi în sclavie în Virginia în anii 1840. S-a născut în anii 1880 şi experienţa legată
de sclavie a dominat modul în care vedea ea lumea.
Bunica mea era dură, dar era şi iubitoare. Când ne întâlneam, pe vremea când eram un băieţel, venea la mine şi
mă îmbrăţişa… Şi mă strângea aşa de tare încât abia puteam să respir şi apoi îmi dădea drumul. Şi o oră mai
târziu, dacă o vedeam, venea la mine şi zicea, "Bryan, mă mai simţi şi acum îmbrăţişându-te?" Şi dacă ziceam,
"Nu", mă asalta iar, şi dacă ziceam "Da", mă lăsa în pace…. Şi avea acea calitate ce te făcea să vrei mereu să fii
lângă ea.
Şi singura provocare era că avea 10 copii. Mama mea era cea mai tânără din cei 10 copii ai ei. Şi câteodată când
mă duceam şi petreceam timp cu ea, era greu să obţin timpul şi atenţia ei. Verişorii mei alergau peste tot. Şi îmi
amintesc, când aveam cam opt sau nouă ani, m-am trezit într-o dimineaţă, m-am dus în camera de zi, şi toţi verii
mei alergau prin jur. Bunica mea stătea în capătul celălalt al camerei şi se uita fix la mine. La început am crezut că
jucam un joc. Mă uitam la ea şi zâmbeam, dar ea era foarte serioasă. Şi după 15 sau 20 de minute, s-a ridicat şi a
venit spre mine apoi m-a apucat de mână şi mi-a zis, "Haide Bryan. Eu şi cu tine vom avea o discuţie…. Îmi
amintesc ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Nu voi uita niciodată.
M-a dus în spate şi mi-a zis, "Bryan, îţi voi spune ceva, dar nu vreau să spui nimănui ce ţi-am zis."
Am zis, "Bine, mamaie."
A zis, "Să ai grijă să nu spui la nimeni." Am spus, "Sigur."
Apoi m-a aşezat şi s-a uitat la mine şi a zis, "Vreau să ştii că te-am urmărit."
Şi a spus, "Cred că eşti deosebit."
A zis, "Cred că poţi să faci orice doreşti să faci."….. Nu voi uita niciodată asta.
Şi apoi a spus, "Vreau să îmi promiţi trei lucruri, Bryan."
Am zis, "Bine, mamaie."
A zis, "Primul lucru pe care vreau să mi-l promiţi, este că îţi vei iubi întotdeauna mama."
A zis, "Ea este fetiţa mea, şi trebuie să îmi promiţi acum că vei avea mereu grijă de ea."
Îmi adoram mama, aşa că am zis, "Da, aşa voi face."
Apoi a zis, "Al doilea lucru pe care vreau să mi-l promiţi este că mereu vei face ceea ce este bine chiar şi atunci
când este greu." Şi m-am gândit apoi am spus, "Da, mamă, voi face asta."
Într-un final a spus, "Al treilea lucru pe care vreau să mi-l promiţi este că nu vei bea niciodată alcool."
Aveam nouă ani, aşa că am spus, "Da, mamaie. Voi face asta."
Am crescut într-un district din zona rurală de sud, şi am un frate cu un an mai în vârstă decât mine şi o soră mai
mică cu un an. Când aveam 14 sau 15 ani, într-o zi fratele meu a venit acasă şi avea un bax de şase beri -- nu ştiu
de unde le avea -- şi ne-a luat pe mine şi pe sora mea şi ne-a dus în pădure. Şi eram acolo făcând lucrurile care ne
plăceau la nebunie. A luat o gură din bere şi i-a dat şi sorei mele care a băut şi ea, apoi mi-au dat şi mie.
Am zis, "Nu, nu. E în regulă. Beţi voi, eu nu vreau bere."
Fratele meu a zis, "Haide, asta facem astăzi; tu mereu faci ce facem şi noi.
Eu am băut, sora ta a băut. Bea şi tu."
Am spus, "Nu, nu îmi place ideea. Beţi voi."
Apoi fratele meu a început să se holbeze la mine.
A zis, "Ce se întâmplă cu tine? Bea nişte bere."
Apoi s-a uitat la mine fix şi a zis, "Sper că nu ai rămas cu conversaţia pe care mamaia a avut-o cu tine."
Am zis, "Despre ce vorbeşti?"
A zis, "Mama spune tuturor nepoţilor că sunt deosebiţi." (Râsete)…. Am fost distrus…(Râsete)

Şi voi recunoaşte ceva faţă de voi. Vă voi spune ceva ce probabil nu ar trebui să vă spun. Ştiu că asta ar putea să
fie difuzată unui public larg…Dar am 52 de ani, şi voi recunoaşte că nu am băut niciodată alcool. (Aplauze)

Şi nu spun asta pentru că aş crede că este o dovadă de moralitate; o spun pentru că asta este puterea identităţii:
Atunci când creăm tipul corect de identitate, putem să spunem lucruri celor din jurul nostru despre care ei cred
că nu au prea mult sens. Putem să îi determinăm să facă lucruri pe care ei cred că nu pot să le facă.

www.bootcamp.ro