RISCURI INVESTIŢIONALE ÎN INDUSTRIA DE PETROL ŞI

GAZE

În România, riscurile tehnice şi geologice ale exploatărilor de petrol şi gaze naturale sunt
mari şi în creştere. Provocarea majoră din perspectiva industriei locale de petrol şi gaze naturale
constă în atragerea de investiţii, ţinând cont de maturitatea zăcămintelor onshore şi nevoia de a
implementa tehnici de producţie noi şi mai costisitoare.

Producţia în România se realizează atât din zăcăminte onshore, cât şi din zăcăminte offshore
de mică adâncime, potenţialul offshore de mare adâncime şi cel de gaze neconvenţionale urmând
a fi evaluat.

În ceea ce priveşte exploatarea zăcămintelor convenţionale onshore, având în vedere gradul

avansat de epuizare, dificultăţile tehnice ale creşterii gradului de recuperare sunt în creştere, la
fel şi costurile de exploatare.

Perimetrele offshore din Marea Neagră au un potenţial teoretic ridicat, dar se confruntă cu
provocări tehnice considerabile, iar riscurile şi costurile de foraj şi extracţie sunt ridicate
(probabilitate de succes de 20%, cu costuri de peste 150 mil. USD pe sondă).

Aspecte generale privind riscurile investiţionale

Riscul în investiţii comportă cauze şi manifestări specifice în funcţie de natura şi sc opul

investiţiilor (investiţii pentru reducerea costurilor producţiei, de modernizare, de extindere şi
dezvoltare, strategice, de ameliorare a condiţiilor de muncă, pentru protecţia mediului, etc.)

În domeniul investiţional riscul poate fi definit ca orice situaţie în care nu se cunosc cu

certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se cunosc cel puţin numărul de
alternative posibile ale valorilor respective şi posibilitatea de apariţie a fiecărei dintre ele.

Cu alte cuvinte, riscul investiţional este o incertitudine cu privire la viitorul beneficiilor, ce

vor fi realizate dintr-o investiţie.

Analiza riscurilor, în general, se efectuează în mod consecutiv:

-identificarea deciziilor alternative posibile;

-cercetarea riscurilor identificate din punct de vedere al dependenţei lor şi posibilităţii de a fi

controlat;

-analiza cantitativă şi calitativă a riscurilor;

-interpretarea rezultatelor.

Riscul unei investiţii ţine neapărat de venitul aşteptat, investiţiile mai riscante trebuie să
aducă un venit mai mare, orice investitor străduindu-se să-şi minimizeze riscul până la un anumit
nivel al acestuia.

Mai exact, prevenirea sau evitare unor riscuri ale investiţiilor sunt dependente de
capacitatea de autofinanţare, costul resurselor, costul capitalului permanent, variaţia valorii în
timp a banilor (deci a valorii actuale nete) şi de alţi factori.

Este foarte important ca investitorul să poată preveni acest risc, să-l poată identifica,
analiza, calcula şi reduce. Căile universale de reducere a riscului şi de creştere a certitudinii se
referă la normalizarea pe baza experienţei acumulate a cunoştinţelor şi prin socializarea
indivizilor.

De reţinut! Investitorul are anumite obligaţii: punerea la dispoziţia executanţilor a

specificaţiilor de lucru, a produselor, eliberarea resurselor, care dacă nu sunt respectate sau
este exonerat prin cauze contractuale, asigurarea în faţa riscurilor este incertă existând condiţii
să nu fie respectate duratele sau calitatea. Deci, nu este suficient să apelezi la parteneri de înalt
profesionalism, ci trebuie ca toţi contractanţii să-şi respecte obligaţiile contractuale.

Studiu de caz privind riscurilor investiţionale în cadrul unor firme importante

Principala cauză a fost ieftinirea drastică a țițeiului pe piețele internaționale. Cotația

sortimentului Brent s-a prăbușit cu peste 47%, de la 108 dolari/baril în iulie 2014 la doar 57
dolari/baril în iulie 2015.

Însă industria extractivă a fost trasă în jos de sectorul serviciilor anexe extracției, unde
volumul de activitate a scăzut cu aproape 25% în primele 7 luni ale anului. În iulie 2015,
comparativ cu luna corespunzătoare din 2014, sectorul a cunoscut o adevărată prăbușire,
contractându-se cu aproape 50%. Față de iunie 2015, scăderea a fost de 15%.

Cauza a fost reducerea investițiilor producătorilor de petrol și gaze, afectați de ieftinirea

abruptă a țițeiului. Aceștia au renunțat la/au amânat unele proiecte de explorare și producție, în
plus, au renegociat la sânge prețurile și clauzele contractelor încheiate cu furnizorii de servicii.

De exemplu, OMV Petrom, cel mai important client al companiilor de servicii petroliere
din România, și-a redus cheltuielile de capital cu circa 30% în primul semestru al anului. În al
doilea trimestru din 2015, OMV Petrom a finalizat forajul a 20 de sonde noi si sidetrack-uri,
comparativ cu 25 sonde noi forate in perioada similara a anului precedent. La Romgaz,
investițiile au scăzut cu aproape 10% în primele 6 luni din 2015.

Acest lucru s-a reflectat în bilanțurile furnizorilor de servicii petroliere. Dafora Mediaș,
societate intrată nu demult în insolvență, a avut pierderi de aproape 93 milioane lei în primele 6
luni din 2015, față de un profit net de 4,9 milioane lei în perioada similară din 2014. Veniturile
companiei au scăzut cu peste 60%, la 45,4 milioane lei. Numărul de salariați al Dafora s-a redus
cu aproape 44%, de la 562 la 316. În ultimul său raport semestrial, compania enumeră printre
cauzele insolvenței "deciziile unor clienți de a se retrage de pe piață sau de a renunța la o serie
de proiecte".

Alte două firme de servicii petroliere au intrat în insolvență anul acesta, din cauza reducerii
cererii de astfel de servicii ca urmare a ieftinirii petrolului, respectiv Foraj Sonde Scăieni și
Foraj Sonde Ernei.

Situația nu este deloc ușoară nici la Rompetrol Well Services, divizia de servicii petroliere a
companiei controlate de kazahii de la KazMunaiGaz. "Efectele scăderii prețului petrolului –
amânarea proiectelor importante de explorare și producție a hidrocarburilor, reducerea
investițiilor, diminuarea severă a cererii pentru servicii la sondă – s-au resimțit din plin și în
piețele pe care este activă compania. Prăbușirea prețului barilului de petrol a generat efecte în
lanț, principalii operatori petrolieri reducându-și semnificativ bugetele operaționale și de
investiții", se afirmă în raportul companiei pe primele șase luni ale anului.

Astfel, Rompetrol Well Services a trecut pe pierderi în prima jumătate a acestui an, cifrate la
1,82 milioane lei, față de un profit net de 7,17 milioane lei în perioada similară din 2014, iar
veniturile totale ale companiei au scăzut cu peste 33%, la 29,68 milioane lei.

Și alte companii din domeniu au fost nevoite să opereze concedieri pentru a se menține pe
linia de plutire. Numărul de salariați al Foraj Sonde Craiova a scăzut cu 19% în primul
semestru, de la 622 la 504. Firma a reușit totuși să rămână pe profit, cifrat la 11,46 milioane lei,
în scădere cu 26,5% comparativ cu prima jumătate a anului trecut. Cifra de afaceri s-a redus cu
pes te 21%, la 81,82 milioane lei.

"Conjunctura economică nefavorabilă, cotația barilului de petrol la nivel mondial

înregistrând scăderi semnificative, a condus la schimbări și în politica investițională a marilor
beneficiari (în special OMV Petrom), prin reducerea substanțială a investițiilor în sectorul de
explorare onshore, ceea ce a afectat și activitatea societății, prin limitarea derulării unor
contracte deja existente și perspective de încheiere cu dificultate a unor contracte viitoare",
spun cei de la Foraj Sonde Craiova.
 La Foraj Sonde Videle, profitul semestrial net a scăzut cu 38%, la 1,859 milioane lei. În
schimb, excepție notabilă în cadrul sectorului, veniturile totale ale companiei au crescut, cu peste
41%, la 20,72 milioane lei. Viitorul nu arată însă foarte promițător pentru Foraj Sonde Videle.

"Beneficiarul cel mai mare al societății este OMV Petrom, beneficiar de care societatea este
dependentă. Pentru anii următori, emitentul nu poate estima volumul investițiilor OMV Petrom.
Un factor perturbator a fost scăderea abruptă a prețului țițeiului, existând riscul ca volumul
investițiilor în exploatare să scadă", se arată documentul de prezentare a Foraj Sonde Videle,
întocmit în vederea listării pe platforma AeRO a BVB.

Ieftinirea amplă a țițeiului i-a obligat pe cei de la OMV Petrom să își prioritizeze cu mare
exigență proiectele de investiții, în special în ceea ce privește explorarea și exploatarea de
hidrocarburi pe uscat, acolo unde compania colaborează cu furnizori de servicii petroliere
români. Astfel, în raportul OMV Petrom pe semestrul I 2015 se arată că vor fi prioritizate
proiectele de redezvoltare de zăcăminte în funcție de valoarea adăugată a acestora.

"Din cele 17 proiecte aflate în faza de evaluare la sfârșitul anului 2014, patru vor continua.
Va continua optimizarea portofoliului upstream, prin vânzarea zăcămintelor marginale selectate.
Un mediu de preț scăzut al țițeiului potențial prelungit se așteaptă să ducă la scăderea
investițiilor anuale în upstream cu aproximativ 25-35% în perioada 2015-2017 comparativ cu
2014", se spune în ultimul raport semestrial al OMV Petrom. Anul trecut, compania a decis că va
renunța la un număr de 35 de zăcăminte marginale de hidrocarburi, pe care le-a scos la vânzare.

Pentru cel mai riscant program de investiţii din petrolul românesc “adâncurile Mării Negre”
s-au investit până acum 1,3 miliarde de dolari. ExxonMobil deţine 50% participaţie în perimetrul
de apă adâncă XIX Neptun, iar societatea OMV Petrom deţine restul de 50%, fiecare participând
cu 50% la investiţiile necesare. În calitate de cotitular şi operator pentru operaţiunile derulate în
zona de apă adâncă a perimetrului XIX Neptun, ExxonMobil Exploration and Production
România are calitatea de autoritate contractantă pentru serviciile şi echipamentele achiziţionate
prin licitaţii publice. Totuşi, pentru operaţiunile desfăşurate până la data prezentă s-au încheiat un
număr importat de contracte cu furnizori locali pentru o serie de servicii, cum ar fi: servicii de
prospecţiune geotehnică şi geofizică, închiriere bază de operare, vase de aprovizionare pe mare,
gestionarea deşeurilor.

De menţionat este că, Petrom va asigura resursele pentru investţii prin reducerea costurilor
şi printr-o majorare a capitalului social cu 600 de milioane de euro
Concluzii

Având în vedere nevoia de a stopa declinul constant al producţiei autohtone de petrol şi gaze
naturale din ultimii 30 de ani, România are nevoie de investiţii substanţiale în dezvoltarea şi
exploatarea rezervelor de petrol şi gaze naturale.

Apariţia tehnologiilor moderne deschide oportunităţi semnificative. În acest fel, poate creşte
gradul de recuperare din zăcămintele mature, este posibilă explorarea şi ulterior, în caz de
succes, exploatarea perimetrelor maritime de mare adâncime şi de mică adâncime din Marea
Neagră şi a zăcămintelor de gaz de şist.

Toate acestea presupun investiţii de mari dimensiuni pe care guvernul nu şi le poate asuma
singur, iar România se află însă într-o competiţie globală intensă pentru atragerea acestor
investiţii.

Deciziile de investiţii sunt influenţate de factorii de risc, precum şi de rentabilitatea

necesară pentru investitori. Factorii de risc includ mărimea resurselor exploatabile,
complexitatea producţiei, condiţiile comerciale şi cadrul politic şi fiscal.

România nu se află neapărat într-o poziţie privilegiată, riscurile tehnice şi geologice ale
zăcămintelor româneşti fiind mari şi în creştere. Este necesară o atitudine realistă care să
permită ţării să atragă investiţiile necesare pentru a-şi realiza potenţialul de hub energetic
regional.

Proiectele cu risc mare necesită rată internă de rentabilitate (IRR) ridicată. Este nevoie de
un echilibru între nevoile guvernului de venituri bugetare şi dorinţa companiilor petroliere de
a-şi putea finanţa proiectele şi de a obţine un randament rezonabil al investiţiei. Prin urmare,
dezvoltarea sustenabilă a acestui sector necesită o abordare echilibrată şi înţeleaptă.

Sectorul de petrol şi gaze generează creştere economică, contribuie la securitatea energetică

şi asigură o gamă largă de venituri la bugetul de stat. Contribuţia fiscală agregată a companiilor
din domeniu este o măsură mai potrivită, la redevenţe adăugându-se accizele, taxele vamale,
TVA, impozitul pe profit, contribuţiile sociale ale angajatorului şi angajatului, impozitul pe
dividende, impozitele şi taxele locale etc.

Investiţiile în sector sunt riscante, se fac pe termen lung şi au nevoie de un cadru legislativ
clar, transparent, stabil şi predictibil. Este nevoie de asemenea de o comunicare echilibrată şi
de un dialog profesional şi onest care să ducă la o situaţie “win-win-win” pentru toate părţile
implicate – guverne, companii, societate civilă – şi care să stimuleze investiţiile.
Albina Constantin Alexandru
MMIPZ 21508