C Nicollet Sancta

Clara Nicollet – Sancta simplicitas Editura LiterNet 2003
Redactori: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro

Laura Coman lcoman@liternet.ro
Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro
Ilustraţie copertă: © Adel Adili, www.adel3d.com
Ilustraţii: Alfred Stieglitz, Paul Outerbridge, Julia Margaret Cameron, Imogen Cunningham, Tina Modotti, Karl Blossfeldt
Text: © 2003 Clara Nicollet

Toate drepturile rezervate autorului.
© 2003 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisă difuzarea liberă a acestei cărţi în acest format, în condiţiile în care nu i se aduce nici o modificare şi nu se
realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni fără acordul prealabil, în
scris, al Editurii LiterNet este interzisă.
ISBN: 973-8475-34-1
Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro
office@liternet.ro
Pagina anterioară 2 / 200 Pagina următoare

Clara Nicollet
Sancta simplicitas
Editura LiterNet
2003

În urma paşilor ei se reaştern foşnind frunzele uscate, spulberate ici şi colo de vântul posomorât, vagabondând de-a
lungul aleilor pustii. Câteva ciori singuratice croncănesc în depărtare şi la auzul lor i se înfiorează umerii, ca de o spaimă
neaşteptată. Trece o maşină cu farurile aprinse, o sclipire fugară dincolo de gardul din sârmă împletită, prăfuit şi plin de
găuri, purtând încrustate, precum nişte curioase trofee, cocoloaşe mototolite de hârtie şi pungi de plastic murdare. Se
înserează şi se grăbeşte spre casă, trecând des dintr-o mână în cealaltă sacoşa cenuşie care-i taie degetele învineţite de
frig. Nu are înăuntru decât o pâine, o sticlă cu lapte din raţia de antidot a institutului şi dosarele, deja zdrenţuite, la care a
lucrat toată săptămâna. Din faţă vine un câine zgribulit, cu coada între picioare şi, trecând pe lângă ea, amândoi se feresc
temători spre marginile aleii.
Îl întâlneşte pe Cosmin la ieşirea din parc, cum se întâmplă s-o aştepte uneori – din ce în ce mai rar în ultima vreme –
când revine seara târziu acasă. El o sărută fugar pe obraz, luându-i din mână sacoşa. Schimbă câteva fraze lipsite de
conţinut şi pornesc apoi încet pe lângă blocurile fumurii, cu ferestrele luminate sclipind ca nişte licurici rătăciţi în ceaţa
prăbuşită deasupra oraşului. Seara este tristă şi o face să se simtă singură şi neîmplinită. Îi lipseşte ceva, i-a lipsit
întotdeauna şi n-a ştiut până acum, sau s-a ferit numai să observe. Ori poate nu e decât plictiseala, care îi năclăieşte
sufletul, dându-i un sentiment de inutilitate, obosindu-i gândurile şi sfărâmându-i idealurile. O viaţă şablon, clădită zilnic
după aceleaşi ritualuri, mereu aceleaşi întâmplări anoste şi stupide – aceasta este existenţa ei măruntă, de femeie aşa-zisă
modernă. Poate că aşa trebuie de fapt să fie, poate nu are dreptul să se revolte. Însăşi acceptarea resemnată, potolită, a
condiţiei ei actuale face parte din monotonia care i-a deformat personalitatea, transformând-o într-o biată marionetă
caricaturală.
Au ajuns. Ieşind din lift, pătrund apoi în holul cu gresie rece, gălbuie, al apartamentului. Aprind în colţ lampadarul
mare, cu abajur din mătase roşie cu franjuri. Cosmin îşi scoate pe îndelete pantofii, îi perie puţin şi-i aşează la locul lor, în
debara. Ea şi-i aruncă pe ai ei mecanic, lângă uşă. Intră desculţă în bucătărie, scoate, zdrăngănind capacele, o oală albă din
cămară, aprinde focul şi fierbe laptele. Umple două căni desperecheate şi se aşează amândoi, faţă în faţă. Masa de seară. El
îşi ia şi o felie mare de pâine, dar frământă minute în şir miezul între degete fără să mănânce, încercând s-o privească drept
în ochi. Ea îi ocoleşte o vreme abilă privirile, apoi îi zâmbeşte vag, aproape sfidătoare. Este foarte, foarte obosită, îi spune, el
trebuie să înţeleagă asta, ca întotdeauna. Nu are ce discuta, nu vrea să discute, nu ştie despre ce, orice subiect posibil o
irită. De ce oare este veşnic obosită, o întreabă, doar are o meserie care o pasionează, asta şi-a dorit mereu să facă, nu-i
aşa? Omul se mai schimbă câteodată, îi răspunde, ăsta-i mersul firesc al lucrurilor, se pare, nu-i bine să rămâi acelaşi, altfel

timpul te depăşeşte repede. Deşi... uneori este atât de istovitor, atât de plictisitor totodată, să alergi mereu, să lupţi să nu
rămâi în urmă.
Mai târziu se retrage singură în dormitor, cu dosarele strânse grămadă peste plapuma învelită în cearşaful apretat, le
răsfoieşte cu nervozitate, mai scrie câteva rânduri. Se opreşte apoi. Nu merge. Ceva nu merge. Lucrurile nu se leagă cum ar
dori, deşi ar trebui să se lege, aşa ar fi normal, doar totul este atât de firesc în lume, totul se înlănţuie! Se reazămă de
speteaza patului şi priveşte în jurul ei, prin cameră, cuprinsă de o stranie şi neaşteptată uimire. Totul i se pare dintr-o dată
străin şi fără sens. Nimic nu are sens. Se strecoară sub plapumă şi-şi duce mâinile la frunte, ca într-o încercare de a-şi
atinge gândurile, căutând să înţeleagă de ce sunt oare atât de risipite. Îşi apasă arătătoarele pe tâmple, strivindu-şi pielea
aproape străvezie, lungind spre pomeţi cearcănele stinse. Repetă mişcarea de câteva ori şi se simte ceva mai odihnită.
Lumina din cameră este blândă, se împrăştie ca o poleială pe pereţi, spărgându-se apoi în oglinda mare, verticală, în care îşi
priveşte o clipă chipul cuprins parcă de panică şi atins ca de o tristă şi iremediabilă neputinţă. Nu se recunoaşte.
Pe sub uşă pătrunde în cameră miros înţepător de fum de ţigară, venind dinspre bucătărie. Apoi răzbate până la ea şi
glasul lui Cosmin, întrebând-o dacă doreşte să vină la culcare. Ea tace. Oricum este prea devreme. Ea însăşi mai are atât de
mult de lucru! El nu repetă întrebarea. Îl aude trecând în baie. Aude apa curgând cu putere în cadă. Din depărtare vine
zvonul unui tramvai grăbit, scrâşnind ascuţit pe liniile învechite. Şi încă o dată i se pare totul lipsit de orice semnificaţie. Ar
vrea să spună acest lucru cuiva, să scrie eventual câteva rânduri în legătură cu asta, să se ştie că ea şi-a dat în sfârşit seama.
Îşi ridică iarăşi mâinile spre frunte, apoi îşi priveşte lung palmele deschise, cu degetele încordate, ca şi cum ar avea de dus
la îndeplinire o mişcare de extremă importanţă. Are mâini mari, puternice, aproape masculine şi totuşi moi şi liniştite, ca
nişte nuferi albi pierduţi pe oglinda unei ape încremenite, decupându-se distinct de întreaga ei făptură, dar exprimând-o
întocmai. Încheieturile le are osoase şi, în acelaşi timp, fragile. Pe una dintre ele – o brăţară delicată din zale aurii, pe care a
uitat să şi-o scoată şi care se agaţă de marginea cearşafului la fiecare mişcare mai repezită. Îşi întoarce din nou privirile spre
dosare. Ar trebui să isprăvească, de mâine vine noul şef, de care toţi colegii ei se tem deja, fără ca măcar să-l fi văzut
vreodată. Nu ştie de ce, dar întotdeauna i s-a părut că lucrurile care întrerup dintr-o dată monotonia vieţii stârnesc
oamenilor o panică inexplicabilă.
Din baie răzbat sonore vocalizele lui Cosmin. Întotdeauna cântă în baie. La începutul căsniciei glumeau amândoi pe
seama acestui obicei. Acum n-o mai interesează. Sau poate chiar o plictiseşte. Într-o zi îi va spune că o plictiseşte. Ştie că
această clipă va veni şi ar vrea să afle de ce oare. Nu-l mai iubeşte? Întotdeauna l-a iubit, da, parcă l-ar şti dintotdeauna, nu
este în stare să-şi imagineze că va exista poate o zi când n-o să-l mai audă cântând în baie. Cum ar fi ziua aceea oare?

Când el nu s-ar mai ivi morocănos la micul dejun, cu ochii cârpiţi de somn, în bucătăria lor nu foarte mare, unde ea
pătrunde în fiecare dimineaţă cu zece minute înaintea lui ca să pregătească în grabă cafea cu lapte şi pâine prăjită pentru
amândoi.
Şi i se pare dintr-o dată îngrozitoare această imagine a lor, faţă în faţă, tăcuţi, la masa din bucătărie, imagine care se
va succeda poate zile nenumărate de aici înainte, mereu aceeaşi.
Îl aude ieşind din cadă, cu apa şiroindu-i de pe trup în urma lui ca o cascadă, îl aude ştergându-se cu zgomot, lovind
cu coatele suporturile cromate pentru prosoape. Îl aude deschizând dulăpiorul de medicamente din baie şi apoi zdrăngănind
linguriţa în paharul din care îşi soarbe prafurile pentru stomac aproape în fiecare seară. Noaptea, uneori, suferă de arsuri,
probabil din pricina ţigărilor pe care le fumează fără să-şi impună nici o măsură. Îl aude aşezând cu un clinchet paharul la
locul lui pe etajera de porţelan. Toate aceste zgomote o irită, i se par aproape indecente, ca şi cum întreaga intimitate a unei
existenţe străine s-ar desfăşura sub privirile ei, fără nici o urmă de pudoare. Apoi Cosmin vine în dormitor, unde ea stă
într-o atitudine absentă sub plapumă. Intră zâmbind şi o sărută pe tâmplă, risipindu-i cu răsuflarea o buclă de păr rebelă. A
fost plăcută baia? îl întreabă, mai mult din complezenţă. El îi zâmbeşte din nou şi se porneşte să-i fredoneze la ureche o
strofă dintr-un cântec vechi de leagăn. Încearcă să o mângâie, însă ea se fereşte într-o parte. El nu spune nimic, doar ochii i
se îngustează pentru o clipă, sclipind cu mânie. Ea îi ghiceşte frustrarea şi inima prinde să-i bată nebună, cuprinsă de
remuşcare şi sângele îi năvăleşte în obraji, ca o fierbinţeală. Cosmin se întinde alături şi apucă o carte de pe noptieră. Îşi reia
şi ea dosarele şi seara curge mai departe liniştită, însă tulbure ca o apă de şes. În cameră se face treptat răcoare şi ea se
strânge înfrigurată spre mijlocul patului. În oglindă se stârneşte pentru o clipă dansul foşnitor al cearşafului, gonind pe
pereţi umbre uriaşe. El îşi potriveşte din nou perna sub cap şi mai întoarce o pagină, iar ea continuă să scrie, sprijinită în
cotul stâng, cu spatele spre el. Rândurile se aştern unul după altul, drepte şi cuminţi, umbrind hârtia albă.
De mâine vine noul nostru şef..., spune după o vreme, mai mult ca o constatare, sau ca şi cum ar încerca să-şi aducă
ei însăşi aminte. Fără să vrea tresare, surprinsă că-şi aude propria voce fracturând tăcerea camerei. Cosmin nu răspunde şi,
privindu-l peste umăr, îi zăreşte zbătându-i-se muşchii tâmplelor. Eşti supărat? îl iscodeşte. Nu ai de ce.
Nu sunt supărat, îi răspunde.
Am probleme la institut..., prinde să explice, reţinută.
Nu povesteşte niciodată despre dificultăţile ei profesionale, încearcă să le uite când se află acasă, unde şi-ar dori să se
poată simţi ca într-un adevărat cămin, cald şi liniştit, mereu în deplină siguranţă.
Da? o întreabă cu indiferenţă. Surprinzător, ea se cramponează de cuvântul lui, aruncat într-o doară.

Da... sunt în mare întârziere cu lucrarea. Ştii? Am obţinut unele rezultate interesante... m-au furat... m-au fascinat,
pricepi cum vine asta? Nu m-am îndurat să renunţ, am continuat experimentările orbeşte... am tot amânat redactarea. De
fapt abia azi am început. Şi mâine vine noul nostru şef...
De ce te temi de el? Nici nu-l cunoşti, spune Cosmin, lăsând un scurt moment cartea. Şi, întorcându-se spre ea: Ai să
te descurci. Ca de obicei.
Da. Probabil.
Şi abandonează discuţia. Întotdeauna o oboseşte, sau poate o plictiseşte, să dea explicaţii. A amânat inutil redactarea
raportului. S-a dovedit incapabilă să-şi finalizeze lucrările. Din toată munca ei nu a ieşit nimic. Sau aproape nimic. A alergat
după o himeră, după o idee absurdă, care s-a spulberat în cele din urmă, lăsând-o dezamăgită şi dezorientată. Se simte
vinovată pentru că, abandonându-se propriilor închipuiri, a rupt pentru un timp inerţia din munca ei, în care s-a complăcut
ani de zile, precum toţi ceilalţi cercetători ai departamentului. Strică atâta ambiţie, i s-a spus în repetate rânduri. Îşi dă aere,
au comentat alţii. Printre atâtea polemici menite să o zdruncine, s-a străduit să rămână mereu dreaptă, în picioare,
neacceptând să-şi trădeze în nici un fel aspiraţiile. Când seara o găseşte singură în laborator, printre eprubetele împrăştiate
în jurul ei pe mese şi aparatele care bâzâie ca nişte sârme de telegraf scuturate de viscol, îşi spune, sigură pe sine, că n-are
cum să nu izbutească. Şi totuşi nu izbutise şi nu-şi revine din uimire. Este inutil să mai continue. Sau să o ia de la capăt. Nu
are nici măcar rost să scoată în evidenţă munca ei asiduă, noul şef ar considera că încearcă doar să se justifice, iar dintre
colegi nimeni nu i-ar lua apărarea. Nici nu şi-ar dori să vorbească cineva în numele ei, s-ar simţi şi mai neajutorată. Îşi
intuieşte, prin simplul fapt că este într-atât femeie, vulnerabilitatea. Singurele adevăruri pe care le acceptă şi pentru care ar
şti să pledeze, singurele realităţi în care şi-ar putea căuta o linişte temporară, sunt ştiinţa ei şi sufletul ei lipsit de orice
ascunzişuri.
Răsfoieşte aproape umilită cele câteva pagini pe care le-a scris, cuprinzând în ele munca din ultimul an. Nu a amintit
nimic despre cercetările pe care şi le-a închipuit ca pe o cunună de lauri a întregii ei activităţi şi care au eşuat atât de
lamentabil. Văduvită de această unică frumuseţe, lucrarea i se pare săracă şi aproape puerilă. Renunţă să mai schimbe ceva,
luându-şi propria hotărâre ca pe o bine meritată pedeapsă. Oftează şi-şi culcă resemnată capul pe pernă, într-o vălurire
incertă a părului arămiu. Închide ochii şi priveşte în adâncul ei, ca un yogin scufundat în sine însuşi, într-o savantă
meditaţie. Cosmin, alături, lasă din mână cartea, stinge veioza lui şi apoi se întinde pe deasupra ei, s-o stingă şi pe cealaltă.
Încearcă să-l zărească prin întunericul ce se năpusteşte în pupilele ei la început impenetrabil, ca să se îmblânzească apoi
încetul cu încetul, dezvăluind contururi stranii în încăperea ştiută până adineauri pe din-afară, devenită acum atât de diferită

de tot ce poate recunoaşte. Faţa lui Cosmin străluceşte abia desluşită şi totuşi certă, ca o meduză pe un fund de mare. El o
ia în braţe cu tandreţe şi gestul lui pare lipsit de orice intenţie ascunsă. Ar dori să-şi uite frământările, încearcă să i se
dăruiască firesc şi cald ca altădată, dar mâna pe care o ridică pentru a-i dezmierda obrazul îi minte pe amândoi deopotrivă.
Amândoi ştiu că minte şi mâna se întoarce cuminte lângă trupul înghiţit de întunericul căruia îi aparţine şi de care se
detaşează, străină, câteodată. Maria se simte în acelaşi timp tristă şi vinovată, pentru că n-a izbutit să-şi piardă controlul,
pentru că iarăşi calmul ei strivitor a rănit, ca de fiecare dată.
N-a ştiut când a adormit şi nici că doarme, iar în zori, când sună ceasul, se trezeşte cu ochii limpezi şi pe deplin
odihnită. Este atât de liniştită, încât nu se mai gândeşte la monotonia vieţii când pune în funcţiune cafetiera, nici mai apoi,
când revine în dormitor, ca să-l trezească pe Cosmin, care nu aude niciodată soneria deşteptătorului. Îi mângâie buzele
visătoare şi i le sărută, iar el o alungă somnoros cu mâna, ca pe o insectă sâcâitoare. În cele din urmă se ridică pe marginea
patului şi continuă să mai doarmă câteva clipe în capul oaselor. Îl iubeşte, se întreabă iarăşi, sau doar s-a obişnuit îngrozitor
de mult cu el, încât prezenţa lui i-a devenit indispensabilă?
Pleacă împreună în dimineaţa rece şi pâcloasă de sfârşit de noiembrie. O conduce în maşină până la intrarea în parc.
Institutul la care lucrează se află de partea cealaltă, trebuie numai să ocolească micul lac şi fântâna arteziană stricată de ani
de zile, iar apoi să iasă în marele bulevard pe care îl pot zări şi de acasă, din balcon, iarna, când copacii goi eliberează
orizontul. Pe alei, vântul bate şi astăzi. De sub o bancă răsare câinele de ieri, care o întâmpină acum ca pe o cunoştinţă.
Inima i se strânge de părere de rău, pentru că nu are să-i ofere nimic de mâncare. Pe iarbă, peste frunzele uscate, s-a
aşternut cât vezi cu ochii bruma.
Este încă foarte devreme şi pătrunde cea dintâi în semi-întunericul laboratorului, care o întâmpină încălzit şi familiar,
precum o adevărată casă. Aprinde lumina şi întredeschide fereastra. Priveşte în curte. Frunzele aleargă şi aici înnebunite,
întrecându-se ca într-un ciudat turnir al morţii. Între arborii goi, o statuetă mâncată de igrasie face peisajul şi mai dezolant
încă. În jurul ei, pansele târzii au abdicat, plecându-şi la pământ frunţile brumate. Se întoarce brusc cu spatele la fereastră,
încercând să alunge o nelămurită senzaţie de spaimă, de nesiguranţă. Uşa laboratorului se deschide. Intră Tereza şi-i face
semn cu mâna. Îşi aruncă geanta pe frigider şi schiţează câţiva paşi de dans prin încăpere, căutând să-i atragă privirile. Ştie
atunci că trebuie să fi îmbrăcat ceva nou, ceva extraordinar, şi fără să înregistreze nimic din ţinuta ei spune automat că îi stă
foarte bine. Are un pardesiu nou, într-adevăr, albastru şi parcă străbătut de ape, cu umeri largi şi talie joasă, marcată la
spate de un cordon alunecat pe şolduri. Deschide cu un gest de manechin nasturii enormi şi vine spre ea cu braţele întinse
în lături.

Îţi place? Maria încuviinţează, fără să plece de lângă fereastră. Trăsnet, nu-i aşa? M-am îmbrăcat la marele fix astăzi.
Sunt pregătită să-l dau gata! Faţă de entuziasmul celeilalte, Maria preferă să rămână detaşată. Pe cine? întreabă plictisită.
Cum pe cine? Pe noul şef! Aşteaptă numai şi-ai să vezi cum îl fac să nu se lege deloc de lucrarea noastră... Deşi zău dacă
înţeleg ce ţi-a căşunat la ea aşa, pe nepusă masă.
Maria ridică din umeri şi părăseşte în sfârşit fereastra. Îşi scoate trenciul maroniu şi-l agăţă neglijent în cuier. Îşi
îmbracă halatul de laborator şi aprinde focul. Simte nevoia unui ceai tare. Toarnă lichidul fierbinte în două ceşti. Tereza ia
una dintre ele, se duce la locul ei şi-şi aprinde o ţigară. Sunt curioasă cum arată, zice şi vorbele i se rostogolesc printre buze
împreună cu cel dintâi fum. Am auzit că n-are decât vreo patruzeci de ani! Ce părere ai?
Eu nu ştiu nimic despre el, mărturiseşte Maria. De altfel pari singura nerăbdătoare să-l cunoască... Tereza râde. Cum
altfel? Doar am suportat-o destul cinci ani de zile pe doamna Varga, nu crezi? Cum ar fi putut să mă aprecieze pe mine o
asemenea babă? Era acră precum o supraveghetoare de pension. Întotdeauna mi-am dorit un şef. Cu bărbaţii mă înţeleg
altfel...
Maria se aşează la biroul ei, împinge puţin într-o parte cana din lut ars plină cu tufănele aurii şi scoate dosarele din
sacoşă. Şi totuşi doamna Varga este o femeie excepţională, spune. Eu o regret din tot sufletul.
Tereza îi aruncă o privire agasată, scuturându-şi mâna dreaptă a lehamite. Brăţările îi zornăie. Le potriveşte mai sus,
spre cot. Apoi soarbe lung şi cu zgomot din ceaşca cu ceai şi se strâmbă teatral, privindu-se în oglinjoara sprijinită pe un
teanc de cărţi dinaintea ei. Prelungeşte câteva minute schimonoselile feţii, împungându-şi pe rând obrajii cu limba, căscând
mari ochii şi apoi gura, ca să-şi admire dinţii albi şi laţi, sugerând ferocitatea unui tânăr sălbatic. Alături, în scrumieră,
ţigara arde singură, vălătucind deasupra ei un fum subţire, aromatic. Îşi aminteşte de ea, o ia între degete, o priveşte şi o
duce iarăşi spre buze.
A sprijinit întotdeauna tinerii, nu i-a dat la o parte, mai spune Maria, ca un fel de concluzie.
Intră laboranta, ca de obicei în mare întârziere, îşi aruncă din mers pardesiul în cuier, privind împrejur cu un fel de
aversiune, armă cu care reuşeşte aproape întotdeauna să scape de observaţii. Trece la locul ei de lângă nişa de ventilaţie,
trage scaunul cu nervozitate şi se aşează pe el ca împinsă de la spate, luându-şi numaidecât capul între palme, într-o
atitudine de profundă epuizare. Toate acestea fără să articuleze nici cel mai mic cuvânt. Maria nu o priveşte. Proasta
dispoziţie a celor din jurul ei ajunge întotdeauna s-o indispună şi pe ea. Eu ştiam că programul începe la ora opt, zice
Tereza. Tu cum ştii, Maria? Aceasta nu răspunde, îşi strânge doar instinctiv umerii, conştientă de urmare. Cu nervii ei făcuţi
fărâme, laboranta explodează, sărind de pe scaun ca arsă şi spune ceva în direcţia Terezei, cu vocea gâtuită din cauza

enervării, cuvinte pe care subconştientul Mariei refuză să le perceapă. Cum îţi permiţi să ţipi aşa la mine? lansează Tereza cu
un calm imperturbabil. Am să informez conducerea institutului. Îţi fac referat, să ştii...
Laboranta iese, trântind uşa. Cu zâmbetul pe buze, Tereza se întoarce spre Maria. N-ai să ştii niciodată să te impui
personalului, îi spune. Nu iei niciodată o atitudine. Îşi scoate apoi rujul din geantă. Îşi priveşte câteva clipe în oglindă buzele
frumos conturate, le mai colorează puţin şi pare satisfăcută de imagine.
Când omul devine profund nemulţumit de propria-i condiţie, doar în el însuşi mai poate găsi resurse să-şi corecteze
destinul, apreciază Maria. Nimeni n-ar mai trebui să intervină din afară...
Tereza se zgâieşte la ea, deconcertată. Aşa crezi tu, dragă? Mă rog... Atunci, în ceea ce te priveşte, mă tem că vei fi
întotdeauna al dracului de singură!
Poate, admite Maria. Însă nu mă simt singură...
Dimineaţa se scurge mai departe potolită. Maria rămâne izolată, la biroul ei dintre cele două dulapuri înalte, pline cu
sticlărie de laborator, în timp ce Tereza colindă prin tot institutul, sau primeşte vizite chiar sub ochii Mariei, pe care nimeni
nu o bagă în seamă, pierdută cum este în colţul ei, printre registre şi dosare. Vin mulţi bărbaţi la Tereza, se spune că este
apetisantă, deşi Maria o găseşte mai degrabă vulgară. Asta doar aşa, ca să-şi definească propria poziţie, pentru că altfel o
interesează prea puţin cum arată Tereza. Este într-adevăr provocatoare, cu mişcările trupului ei subţire, line şi şerpuitoare,
prelungind în muşchii moi, lascivi, chemarea insinuantă a ochilor de felină, umbriţi de pleoape leneşe, care devin când
argintii, când aurii, când violete, după cum evoluează moda sau propria ei dispoziţie.
Pe la unsprezece soseşte în sfârşit noul şef şi-i cheamă pe toţi în fostul birou al doamnei Varga. Tereza aruncă o
ultimă privire imaginii ei din oglindă şi iese pe coridor, unde i se înmânează în grabă buchetul de flori pregătit din partea
secţiei. Au ales-o în unanimitate să rostească discursul de bun-venit, cu scopul vădit de a câştiga prin farmecul ei graţiile
noului şef pentru întreg departamentul. Se precipită cu toţii în grup compact spre uşă. Tereza îşi compune un zâmbet
modest şi inofensiv. Maria închide dezgustată ochii. Intră în birou parcă fără să-şi dea seama. Camera este întunecată.
Draperiile grele, din pluş de culoarea vişinei putrede, sunt trase, acoperind aproape în întregime fereastra. Maria se teme
instinctiv de acest om care caută obscuritatea. Doamnei Varga îi plăcea mult soarele. Caută în jur amintirile care o leagă de
doamna Varga. Privirile îi pipăie precaute pereţii gălbui, biblioteca înaltă din faţă, plină cu cărţi groase, cu coperţi închise la
culoare, din care se desprind ca nişte semnale litere strălucitoare, fişierul din stânga, unde aproape numai ea mai pune din
când în când câte o noutate ştiinţifică, pe care nu o citeşte nimeni de altfel, mai încolo bucăţica faianţată de perete cu
chiuveta micuţă, oglinda şi suportul, acum gol, pentru prosoape, în spate uşa capitonată, în dreapta fereastra umbrită de

draperiile căzute ca o sentinţă peste lumina tristă de afară. Apoi privirile Mariei se opresc o clipă deasupra garoafelor
galbene, cuplate cu foi fragede de ferigă, care tremură în mâinile Terezei şi trec mai departe, de cealaltă parte a biroului
masiv de stejar, de unde se întorc la ea ca într-un recul, sfâşiindu-i retina. Senzaţiile revin acute şi primul lucru de care
devine conştientă e tăcerea. Tereza stă cu florile lipite de piept şi tace, cum n-a tăcut probabil niciodată. Privesc spre ea,
spre ei toţi, doi ochi acizi, albaştri, scufundaţi în orbite adânci, sub o frunte
îngrozitor de lată. Lipsiţi parcă de gene, ochii aceia par două vietăţi captive,
sunt singurul lucru viu pe faţa galbenă, inertă, ca o mască nespus de ciudată.
Dintre dosarele aşezate în teancuri şi tomurile voluminoase de pe birou, capul
acela răsare de sine stătător precum un balon deasupra unei tarabe de bâlci şi
se clatină încoace şi încolo, mare şi greu, ca susţinut de un resort flexibil.
Tereza îşi înfrânge în cele din urmă repulsia şi rosteşte abia şoptit
cuvintele de bun-venit pe care acasă le-a declamat în faţa oglinzii cu emfază.
Întinde buchetul peste birou, iar mâna domnului Carturianu vine zorită în
întâmpinare, prea mare pentru încheietura de copil, cu degete extrem de lungi
şi de subţiri, ca de vrăjitoare. Maria închide ochii înfiorată, înainte de a-l zări
zâmbind, un rânjet rău, cu dinţii rari şi laţi, îngălbeniţi ca ai vechilor fumători.
De la adăpostul blând al pleoapelor, însă, vocea lui, când prinde să vorbească, i
se pare precum zvonul surd al norilor, când furtuna este încă prea departe ca
s-o simţi drept o ameninţare. Vocea baritonală urcă şi coboară cu o
neaşteptată căldură, cuvintele se înşiruiesc fără nici o poticnire, lansate ca de
un neîntrecut orator şi Maria rămâne cu ochii închişi, să nu gonească vraja. Se
reazemă sfârşită de uşa capitonată, simţind-o ca pe o apărare, ca pe o solidă
graniţă capabilă să o ţină legată de realitate. Omul se prezintă, le spune că are
cinstea să colaboreze cu ei de aici înainte. Apoi se aude scaunul scrâşnind pe
parchet, semn că omul s-a ridicat să dea mâna cu fiecare. Deschide ochii şi
priveşte. E cocoşat. Sub stofa fină a costumului, omoplaţii se disting enormi, ca
doi dinţi hidoşi în cupa căscată a unui excavator, iar coloana vertebrală pare
Karl Blossfeldt – Nigella damascena (1928)
proiectată spre torace, ca şi cum ar fi primit o lovitură îngrozitoare în mijlocul

spatelui. Sternul ghebos saltă spre umeri, făcând gâtul să dispară aproape în întregime. Umblă şontâcăit, întrebându-l de
nume pe fiecare. Îi ajunge Mariei până la bărbie. Îşi spune la rândul ei numele şi îi întinde mâna, pe care el o scutură cu o
neaşteptată vigoare. Se simte fără să ştie de ce umilită şi i se învăpăiază obrajii.
În laborator se aşează epuizată de încordare pe primul scaun ce-i răsare în cale. Ce caută acest Quasimodo, sau mai
degrabă acest Rigoletto printre noi? o aude pe Tereza. Tipul ăsta o să taie şi-o să spânzure aici de acum înainte? Şi eu... care
am crezut... Începe să râdă, amintindu-şi. Desigur..., continuă printre hohote, nu are mai mult de patruzeci de ani... un tip
fermecător, nu-i aşa? Şi tată de familie, pe deasupra!
O priveşte surprinsă.
Ce te uiţi aşa? E însurat! N-ai observat? Poartă verighetă! Pun pariu că are şi copii.
Râsul Terezei este sacadat, nefiresc, plin de nervozitate.
Taci odată! o întrerupe Maria.
Tereza se retrage, ca o apă revărsată readusă în vad. Laboranta le priveşte pe amândouă, holbată. Ar dori să întrebe
ceva, dar nu găseşte curajul. Cu toţii au revenit în laboratoare, zăpăciţi. Nu se fac prea multe comentarii. I-a umilit felul atât
de direct în care omul acela s-a prezentat. Poate este un farsor, cine ştie? Desigur, asta trebuie să fie! Cum s-ar putea
explica altfel faptul că nu l-a introdus directorul institutului, aşa cum se obişnuieşte? Dar poate că omul a insistat să se
prezinte singur? Poate că directorul s-a eschivat, de ce nu, la urma urmei, un semen infirm stârneşte adeseori sentimente
ciudate. Şi ce să le fi spus? Aveţi grijă cum vă purtaţi cu el, nu-l jigniţi cu privirea et caetera, aşa cum li se vorbeşte copiilor
la şcoală despre un coleg handicapat?
Ca într-un vis, uşa se deschide foarte încet şi domnul Carturianu pătrunde în laborator cu mersul lui legănat. Rânjeşte
din prag şi Tereza îşi întoarce îngreţoşată privirile. Laboranta se trage spre chiuvetă, căscând ochii de mirare. Dă drumul la
apă şi începe să spele câteva vase, aproape mecanic. Maria rămâne pe loc, privindu-l ca furată. Vreau să cunosc
laboratoarele, explică el. Nu i se răspunde. Maria nu schiţează nici un gest. Se simte paralizată, ca de uitătura unui şarpe.
Vine spre ea, întinzând mâna aceea prea lungă, ce pare că nu îi aparţine. Maria închide tare ochii şi de sub pleoape se
stârnesc roiuri fierbinţi de stele. Mâna lui îi ajunge umerii, îi atinge şi se simte împinsă înainte. Haideţi, doamnă Albu, îl aude
vorbindu-i cu o amabilitate aparte, explicaţi-mi dumneavoastră ce se lucrează în laboratorul acesta.
Se scutură ca de o ploaie rece. Tereza o priveşte încremenită, dar ea se simte dintr-o dată în elementul ei, începe să
vorbească, purtându-l de-a lungul meselor încărcate de aparatură, pe lângă rafturile cu reactivi. Aici stai dumneata? o
întrerupe brusc când ajung lângă biroul ei, adresându-i-se de această dată cu familiaritate, puţin prea intim chiar. Spune că

da, întrebându-se cum de ghicise. Vrea să continue, dar bagă de seamă că el n-o mai ascultă. Pe deasupra biroului
răsfoieşte dosarele, caietele ei de lucru, cele câteva foi scrise în urmă cu o zi. Interesant, îl aude spunând cu vocea joasă.
Aceasta-i lucrarea dumitale? Nu-i aşteaptă răspunsul, lasă totul în dezordine şi trece la fel de brusc mai departe. Continuaţi,
doamnă Albu, o îndeamnă, scufundându-şi capul între umeri ca o pasăre pe punctul să adoarmă. Îl introduce treptat în
specificul activităţii din laborator. El o întrerupe încă o dată: Să daţi astea jos de pe pereţi! Tereza se strâmbă. Sunt foile ei
de calendar, cu pisici şi căţei de rasă. Vă dau eu nişte afişe adecvate, zice domnul Carturianu şi păşeşte mai departe.
Ajuns lângă fereastră, lumina năvăleşte brutal asupra chipului său, dezvăluindu-i urâţenia deplină, perfectă. Maria îl
priveşte cutremurată, fără să se poată ascunde. De ce mă priveşti astfel? o întreabă cu răutate. Tace descumpănită. El ia de
pe masă un borcan cu reactivi, îl întoarce pe toate părţile, citindu-i eticheta, îl destupă să vadă ce este înăuntru şi scapă pe
jos capacul. Ea se repede să-l ridice, dar el o izbeşte brutal peste mână, împingând-o într-o parte. Se apleacă cu o
neaşteptată agilitate, însă trupul lui ghemuit nu mai păstrează nimic omenesc într-însul. Când se ridică, îl întâmpină chipul
Mariei, roşu ca focul. Te simţi jenată să mă vezi aplecându-mă, am impresia, îi lansează el, dezvelindu-şi dinţii galbeni şi
răutăcioşi, ca un câine gata să muşte. Mă compătimeşti probabil pentru că sunt infirm. Dă-te la o parte!
Vorbeşte şuierând şi o împinge ca pe un gunoi din calea lui. Contemplă apoi, ca şi ea în zori, curtea institutului,
dincolo de fereastră. Copacii goi îşi zbat crengile în vânt, ca pe nişte mâini rugătoare. Este frumoasă toamna, nu credeţi?
rosteşte gânditor după o vreme. Mai cu seamă noiembrie... Ar vrea să-i răspundă că nu este frumoasă toamna, cu atât mai
puţin luna noiembrie. Dar nu spune nimic. Priveşte afară. Burniţează.
Burniţează..., constată şi el. Mi s-a spus că aveţi pe undeva o seră. Eşti amabilă să rogi pe cineva să-mi trimită câteva
plante decorative în birou? Pot conta pe dumneata, nu-i aşa?
Iese numaidecât din laborator. În urma lui, Maria se sprijină cu spatele de uşă, interceptând clanţa rece, înfiptă într-un
şold, ca pe o descătuşare. Închide iarăşi ochii, căutând să se reculeagă. Se simte ca şi cum ar fi alergat o zi întreagă printr-o
pădure fără orizonturi, căutându-şi scăparea. Nu a găsit-o, ştie că nu a găsit-o. A devenit prizoniera acelui sentiment de
compasiune şi oroare pe care el aşa de bine îl desluşise în privirile ei, dar şi a fascinaţiei pe care i-au trezit-o ochii lui şi
vocea lui şi toate cuvintele pe care el le rostise.
O să ne ia dracul cu ăsta! oftează Tereza, jupuind supusă foile de calendar de pe pereţii laboratorului.
Gina, mergi te rog la seră şi alege câteva plante pentru domnul Carturianu, i se adresează Maria laborantei. Roagă pe
cineva de acolo să le transporte în biroul lui... Se aşează apoi în colţul ei şi face puţină ordine printre lucrurile pe care noul ei
şef le-a răvăşit. Tereza, rosteşte ea iarăşi, ceva mai târziu, n-ai vrea să faci tu o cafea, poate te simţi ceva mai liniştită?

O cheamă la el cu o jumătate de oră înainte de încheierea programului. Pe covor, în dreapta uşii, sunt adunate plantele
aduse de la seră, doi ficuşi tineri, un Asparagus, o ferigă cu frunzele încă răsucite, un palmier pitic şi o Colocasia anemică.
Ajută-mă, te rog, să aranjez chestiile astea! îi cere, nu autoritar, ci cu o curioasă blândeţe, îndreptându-şi degetele lungi, cu
falangele strâmbe, spre cele câteva ghivece.
Este cam strâmt aici..., se crede datoare să-l avertizeze.
Nicidecum, o întrerupe cu bruscheţe, ridicându-şi în aer bărbia ascuţită. Nicidecum! Spaţiul e prea mare, mult prea
mare... am fost silit să cer prostiile astea, zice, arătând iarăşi spre plantele înghesuite una în alta lângă uşă, parcă pedepsite,
ca să umplu oarecum încăperea.
A crezut că iubeşte plantele. Se simte descurajată. Începe totuşi să aranjeze prin cameră vasele simple, din argilă arsă,
care împrăştie în jur un miros acid de ciupercă şi de bălegar. Doar palmierul se află într-un hârdău de lemn, mare, cu
mânere din aramă, pe care se decide să-l pună în colţul dintre birou şi fereastră. Încearcă să îl ridice şi i se pare prea greu.
Se uită spre domnul Carturianu, sperând că el îi va sugera să cheme pe cineva în ajutor. Dar el stă la birou, cu mâinile
împreunate pe pieptul proeminent, o priveşte cu ochii aceia sfredelitori şi răutăcioşi, fără să spună nimic. Presupune că vrea
s-o umilească, s-o vadă opintindu-se într-un efort care îi depăşeşte puterile, s-o facă să-şi simtă trupul infirm, neputincios
ca şi al lui. Îi vine să plângă de ciudă. Cocoşat nenorocit, îşi spune cu obidă, mă tratezi ca pe o servitoare. Simte în clipa
următoare că el ştie foarte bine la ce anume se gândeşte ea. Întoarce colţul covorului şi împinge hârdăul pe parchet. El o
urmăreşte cu privirea, răsucindu-şi trupul diform pe scaunul ce scârţâie sinistru, marcându-i fiecare mişcare. Poate că ar fi
mai bine în partea cealaltă? îl aude spunând cu nerăbdare şi un tremur fin din glasul lui, un tremur care vine din adâncul
trupului, îi trădează surescitarea.
Maria se simte dintr-o dată cu mult mai calmă. Îşi îndreaptă o clipă mijlocul, apoi împinge hârdăul pe cealaltă latură a
camerei, printre birou şi bibliotecă, opintindu-se inestetic, urmărită continuu de privirea lui excitată. Capul mare şi greu se
răsuceşte direct pe umeri, ca o cheiţă ruginită într-o păpuşă mecanică. Terminând, Maria rămâne cu spatele la el,
strângându-şi involuntar umerii, ca aşteptând să cadă asupra ei o nouă poruncă. Nu vine o altă poruncă. Se întoarce. A uitat
de ea, sau se preface numai. Citeşte ceva. Pot pleca? îl întreabă. Şi nu-i răspunde. Pot să plec? întreabă iarăşi. Ridică ochii
dintre hârtii, părând că o descoperă. Poftim? Desigur... Mulţumesc.
Când se află în dreptul uşii capitonate, vocea lui o ajunge din urmă, blândă iarăşi, ca un tors de pisică: Aveţi puţin
timp liber, doamnă Albu? Luaţi loc, să mai stăm de vorbă...
Are impresia că se joacă cu ea. Utilizase din nou pluralul de reverenţă, dar nicidecum cu respect, ci mai degrabă ca o

josnică insinuare în intimitatea fiinţei ei. Se aşează în faţa lui, de cealaltă parte a biroului, pe marginea scaunului tapiţat,
rezervat vizitatorilor. Îl priveşte printre garoafele galbene şi nici unul dintre ei nu schiţează vreun gest de eliminare a acestui
obstacol, care pare, dimpotrivă, că îi oferă fiecăruia iluzia unui refugiu paşnic. Şi brusc, Maria are senzaţia că toate astea
s-au mai petrecut odată. Gândul îi vine din neant şi pune stăpânire pe toate simţurile ei, înainte de a căuta o scăpare,
înainte de a apuca să îşi spună că este o idee absurdă. Nu apare însă nici o confirmare a acestui gând, nici un argument
convingător nu se iveşte şi se simte atunci oarecum în siguranţă, dar siguranţa unui înecat care, zbătându-se cu disperare, a
mai găsit ceva de care să se agaţe.
Mai târziu abia, în laborator, când îşi va strânge lucrurile să plece acasă, va înţelege. Va înţelege şi se va opri atunci
din mişcare, ca o vietate încremenită de spaimă. Se simte ameninţată. Prezenţa acestui om, a chipului slut printre garoafele
galbene, stârneşte în ea amintirea rece a tuturor clipelor în care s-a simţit frustrată şi ameninţată. Când a căutat apoi din
candoare, din orgoliu, sau poate din simplă stupiditate, să-şi facă dreptate, fără să ţină cont că viaţa socială, ilogică şi
aberantă, denaturează fiinţa umană, în loc s-o consolideze. Din copilărie, încă, s-a simţit adeseori nedreptăţită de vreun
individ oarecare, i s-a provocat în repetate rânduri în mod conştient, deliberat, un rău nejustificat, amplificat până la absurd
de vanitatea ei de fiinţă care nu se poate izola şi nu acceptă să rămână indiferentă. A încercat de fiecare dată să se apere, să
clatine conştiinţa amorţită a duşmanului ei ocazional cu care de altfel nu avea niciodată nimic să împartă. S-a izbit însă
mereu, ca un fluture atras de înşelătoarea lumină capcană, de zidul egoismului de neclintit al semenilor ei, care defineşte
ce? un eşec? o năzuinţă? un individ? un popor? o lume întreagă? Raţiunea o îndemna spre dialog. Uite, ar fi dorit să spună, să
stăm puţin de vorbă... de ce vrei să-mi faci răul acesta, de ce nu aştepţi o clipă, de ce nu vrei să mă asculţi, să înţelegi, să
accepţi o justificare? De ce te grăbeşti? De ce hotărăşti de unul singur într-o chestiune care mă priveşte şi pe mine? De
ce-mi răneşti atât de mult sufletul, care încă mai crede, încă mai speră, încă ar mai vrea să încerce? Dar n-a găsit niciodată
cuvinte. Cel puţin nu acele cuvinte ce pot fi înţelese. Căci cuvintele sunt ultimele o punte între oameni. Frazele frumoase
sunt prea lungi, te plictiseşti să le asculţi până la capăt. Sau, cel mai adesea, eşti prea mărunt ca să le dibui înţelesul, când
mult mai uşor tu te exprimi prin gesturi, precum animalele care îşi arată colţii când ameninţă, sau îşi pleacă grumazul şi se
culcă la pământ când se simt biruite. O irita gândul că celălalt se considera mai tare, când sufletul ei îl simţea, dimpotrivă,
mărunt, inutil şi, mai ales, atât de singur! Şi el nu ştia. Şi ea ar fi dorit să-i poată dovedi asta. Instinctul orb o făcea să-şi uite
nobilul discurs interior, îndemnând-o să-şi urmărească adversarul, să-l pedepsească, să-şi ia revanşa. Să caute mai târziu
efectele gândurilor ei vindicative în existenţa celuilalt, plină de cele mai teribile lovituri ale destinului, să-i strige drept în
faţă că din pricina răului pe care i l-a pricinuit ei cândva i-a fost dat toată viaţa să sufere. Instinctul se dovedea întotdeauna

mai tare. Dar precum Icar, ce năzuise cândva spre soare, se prăbuşea la rândul ei din înaltul iluziilor, cu aripile frânte, se
îneca în oceanul nimicniciei sale, căci duşmanul ei de o clipă nu o lăsa niciodată să uite că nici el nici ea nu reprezentau
nimic printre miliardele de oameni. Îi era greu să-şi accepte neputinţa. Se oprea undeva, solitară, în mijlocul atâtor şi-atâtor
persoane care treceau în toate părţile fără să le pese, se aşeza şi îşi făcea nenumărate planuri, ca un copil pedepsit să stea
singur într-o cameră întunecată, hotărând să se răfuiască într-o zi cu destinul, îşi promitea că va ajunge cineva, că va cuceri
premiul Nobel, sau altceva de felul acesta, ca să se simtă puternică, să înveţe să ierte. Şi număra anii. Să vadă dacă mai are
timp. Şi se gândea ce se mai simte în stare să facă. Trecuse copilăria cu talentele ce nu a fost dat să apară, trecuse
adolescenţa când ar fi putut să fie cea mai dorită, cea mai frumoasă, trecea şi tinereţea, cu iluzia unei cariere strălucitoare.
Fiecare etapă marcată de celebritatea altora, a unor sportivi, actori sau cântăreţi. Gânditorii nu se pot bucura niciodată de
atâta celebritate. Ani de zile a înregistrat acest paradox ca pe o jignire personală. Acum cunoaşte şi poate este gata să
accepte explicaţia: omul modern refuză să mai gândească, se bucură de ceea ce este futil, de tot ce îl poate face să uite. Să
uite, de fapt, măcar pentru o singură clipă, tristul destin al celui ce s-a eliberat de Dumnezeu, reducându-şi propria fiinţă la
simpla materie şi propria existenţă justificând-o prin ciudatul joc al întâmplării.
Lucraţi de multă vreme aici?
Ochii mici şi albaştri o iscodesc, privind-o drept în faţă. Ea stă încordată pe marginea scaunului, ca şi cum ar fi gata
de fugă.
De şase ani, de la terminarea facultăţii...
A răspuns iute, ca la şcoală, uitându-se într-o parte. Îşi fereşte ochii, ca un câine vinovat. Privirea i se furişează de-a
lungul pereţilor, căutând unghere întunecate în care să se ascundă.
Foarte interesantă, cu adevărat, problema pe care o studiaţi, doamnă Albu! Am lucrat şi eu puţin în domeniul acesta.
Aş vrea să discutăm mai pe îndelete într-o zi, v-aş sugera chiar şi o colaborare... Ce părere aveţi?
Nu am nimic împotrivă.
Vorbeşte cu un fel de plictiseală în glas, care lui nu-i rămâne străină. Afară, pe coridor, se deschid uşile
laboratoarelor, cu zgomot, răsună pe scări paşii colegilor ei, care pleacă. Programul s-a sfârşit. În curând, afară rămâne
numai liniştea. Ochii ei privesc în gol.
Vă plictisesc probabil, doamnă Albu?
Nu! se scutură grăbită, ca ameninţată, întorcându-şi o clipă spre el privirile uitate prin ungherele umbrite ale încăperii.
Întotdeauna vorbiţi atât de puţin? Sau poate sunt eu cel care vă stinghereşte?

Nu răspunde. Privirile îi fug iarăşi, străine.

Desigur, vă stingheresc... Doamnă Albu, nu este o noutate pentru mine. V-aţi întrebat oare vreodată ce înseamnă să
fii infirm?
Ar vrea să spună ceva, dar nu se simte în stare. Propria tăcere, aproape încăpăţânată, i se pare jignitoare. Vocea
domnului Carturianu, însă, umple golul, caldă, melodioasă, cu inflexiuni de catifea întunecată.
Înseamnă să fii mereu singur. Cu tine însuţi. Cu gândurile tale.
Ce filozofie banală, gândeşte răutăcioasă. Îl priveşte totuşi cu compătimire, însă ochii lui o resping, sclipind răi în
orbitele galbene. Nişte ochi de animal, îşi zice. Le susţine privirea de această dată, gândindu-se că este un formidabil act de
curaj din partea ei, dar simte mai apoi că muşchii toţi i se relaxează, că încordarea dureroasă a trupului dispare şi că liniştea
îi coboară în suflet, lină, domesticită. Îşi spune că omul acesta are în voce şi în priviri o forţă neobişnuită. Se simte
îngenuncheată. Şi nu mai doreşte să plece de acolo, niciodată.
Într-un fel, toţi suntem singuri, rosteşte împăciuitoare.
El râde cu răutate, gonindu-i iarăşi privirea.
Singuri? Voi, singuri? Ce filozofie deplorabilă! Mai singuri sunteţi decât mine, pe care şi mama se fereşte să mă
privească, pentru că, spune ea, îi plânge sufletul?
Se simte vinovată.
N-am vrut să vă jignesc, domnule Carturianu...
Să mă jigneşti? Dumneata, pe mine? Mă faci să râd. Vorbele pe care le rosteşti nici măcar nu mă pot ajunge! Doar
insinuările dumitale, doamnă Albu, ele mă ajung, da, şi mă scot din sărite! Nu suport compasiunea nimănui! Căci nu sunteţi
cu nimic mai presus decât mine!
Maria îşi pleacă privirile. Buza de jos începe să-i tremure. În stradă se aude claxonând o maşină şi zgomotul brusc,
lumesc, o face să-şi revină. În faţa ei, pe birou, garoafele galbene tremură pe tulpinile lor fragile. Domnul Carturianu îşi
izbise cu putere pumnul deasupra teancului de dosare. Acum s-a ridicat de pe scaun şi umblă surescitat prin cameră. Pe
obraji pielea i se vede uscată, subţire şi îngălbenită, ca un vechi pergament uitat de veacuri într-o grotă.
Nişte degeneraţi, asta sunteţi cu toţii! Biete animale primitive, stăpânite într-atât de instincte! Gândiţi voi oare? Cu ce
vă îmbogăţeşte sufletul fiecare zi care trece? Cu cât păreţi mai aproape de perfecţiune, cu atât sunteţi mai imbecili cu toţii!
N-am vrut să vă jignesc, domnule Carturianu...
Vocea lui răsună ascuţit, aproape isterică. Maria se ridică de pe scaun înspăimântată.

Proastă! Eşti o proastă! Nu înţelegi nimic! Absolut nimic... Ah, de ce nu înţelegi nimic, chiar nimic? Nimic...
Îl aude din ce în ce mai neclar, vocea i se stinge, devenind slabă, tânguitoare. El se aşează din nou în faţa biroului şi-şi
ia fruntea între palme, clătinându-şi capul prea mare în toate direcţiile. Ochii i se umbresc, părând acoperiţi de un voal
vineţiu, precum ochii păsărilor moarte.
Maria părăseşte imediat încăperea, fără să ceară permisiunea, împiedicându-se de pragul uşii şi ajunge prea repede în
coridor, ca o servitoare alungată din casă. În faţa ei, pe perete, se clătină greoi, atârnat de un cui, tabelul periodic al
elementelor. Dinspre scară vântul urcă rece şi aleargă în voie de-a lungul coridorului pustiu. Abia închisă, aproape trântită,
uşa capitonată se deschide în spatele ei. Încremenită, fără vlagă, nu îndrăzneşte să se întoarcă.
Doamnă Albu, mâine dimineaţă la prima oră să-mi prezentaţi vă rog lucrarea dumneavoastră!
Tonul este calm, însă rigid. Un fior îi coboară între umeri. În laborator, se aşează pe un scaun oarecare şi respiră
profund, ca să se calmeze. Pe cuier, lângă uşă, trenciul ei atârnă, lipsit de viaţă. Biciuite de vânt, cu penele umflate, o privesc
trei vrăbii de pe pervazul umed al ferestrei. Deasupra lor, mult deasupra, cerul se vede gri, din ce în ce mai umbrit de aburii
serii. Îşi strânge lucrurile oftând, ca după o zi de muncă extenuantă.
La ieşirea din parc nu o mai aşteaptă Cosmin. Este încă devreme. Nu a avut probabil timp să se îngrijoreze. Îl găseşte
acasă, în faţa televizorului, mâncând ciocolată. Simte dintr-o dată că-l urăşte din tot sufletul. Pentru că se bucură ca un
copil când mănâncă ciocolată. Şi pentru că în jurul lui casa este atât de curată, atât de caldă şi de liniştită, de parcă el nici nu
ar fi acolo. Omul acesta nici măcar nu trăieşte, îşi spune. Simte enervarea urcându-i spre tâmple, ca un tremur nestăpânit al
cărnii. Braţul i se încordează şi ar vrea să spulbere cu el toate lucrurile din jur, să le izbească de podea, să le calce în
picioare, să le facă fărâme. În aceeaşi clipă, însă, îşi aminteşte că în seara aceasta au invitaţi şi devine mai îngăduitoare.
Trece în bucătărie fără să rostească nici o vorbă. Trebuie să pregătească ceva de mâncare, măcar câteva sandvişuri.
Tereza soseşte la ora şapte, însoţită de doi prieteni. Se sărută în hol. Maria dă mâna camaradereşte cu cei doi bărbaţi.
Unul dintre ei îi oferă un buchet de crizanteme. Cosmin sărută, aplecându-se, mâna Terezei, moale, parfumată, atât de
feminină! Aceasta îl priveşte zâmbind, cu ochii strălucind sub streaşina şuviţelor blonde, scăpate de sub bereta de lână. Intră
cu toţii în salon.
Ghiciţi ce v-am adus?
Maria ridică din umeri, indiferentă.
V-am adus nişte filme interzise!
Tereza este exuberantă. Cosmin se bucură ca un elev de gimnaziu. Cere amănunte. Maria se simte obosită. Aduce din

bucătărie cafele. Pe ecranul televizorului imaginea tocmai izbucneşte ca dintr-o cortină sfâşiată, împroşcându-i cu pete de
lumină. Micul grup se instalează. Cosmin aproape de Maria, însă pe braţul fotoliului în care palpită Tereza, plină de viaţă,
simţindu-se bine, absolut relaxată. Sonorul e dat aproape la maxim şi ca să se audă între ei, să se înţeleagă, vorbesc cu toţii
tare. Durerea urcă încet, aproape familiară, în tâmplele Mariei. Cosmin se întoarce puţin spre ea şi-i strânge mâna. Îţi place
filmul? Apoi o uită.
Proastă! Eşti o proastă! Nu înţelegi nimic! îşi repetă în gând sentinţa. Se ridică. Aduce din bucătărie tava cu gustări. Se
aşează iarăşi. Pe ecran, filmul se derulează mai departe. Un film realizat de profesionişti, dar care nu va apare niciodată pe
ecrane. Un fel de melanj politico-erotic de subtilitate convenabilă, tratând despre personalităţi bine cunoscute, interpretat
de actori credibili. Îl priveşte pe Cosmin. Nu este detaşat, dimpotrivă, faţa i s-a încordat şi zâmbeşte aproape prosteşte, un
zâmbet rigid prin care încearcă să-şi ascundă deopotrivă stânjeneala şi curiozitatea. Tereza râde vulgar, plesnindu-şi
palmele. Ridică des paharul de pe măsuţă, îl goleşte şi cere să i se umple iarăşi. Însoţitorii ei sunt ceva mai departe. Maria nu
i-a privit nici o clipă. Nişte străini, îşi spune. Ce caută în casa ei? De ce i-a adus Tereza? Unul dintre ei se ridică la un
moment dat şi vine spre ea. Se trânteşte alături, pe canapea. Are părul creţ şi o mustaţă deasă. Peste pantalonii largi îi
atârnă până aproape de genunchi un tricou roşu, cu două numere mai mare. Îi spune ceva, aplecându-se prea familiar spre
ea, ca să-l audă. Maria observă că are strungăreaţă şi buzele roşii, aprinse de căldură. Lăsate în voie, privirile ei alunecă de
pe ecranul televizorului pe covor, pe măsuţa scundă, intimă, trec mai departe spre dreapta, spre Cosmin, dar el este acum
complet întors înspre Tereza, nu-i mai poate zări chipul. Se simte atât de obosită! Se foieşte pe canapea, încercând să-şi
alunge somnul, atinge cu coapsa fără să vrea mâna bărbatului de alături, care se cambrează ispitită. Tresare, ca o părere.
Cosmin întoarce în sfârşit capul spre ea şi îi zâmbeşte. Cât este de obosită! Se lasă pe spate, îşi relaxează picioarele şi
închide ochii. Măcar două clipe să se reculeagă. Se rătăceşte printre gânduri şi rămâne cu ele minute de-a rândul. Pe ecran
răsună, dincolo de cortina pleoapelor ei, două împuşcături seci şi un strigăt aproape ridicol de moarte. Mâna bărbatului de
alături se furişează spre ea, îi poposeşte deasupra genunchiului şi rămâne în aşteptare o clipă, ca adormită. Biete animale
primitive, stăpânite într-atât de instincte... Vocea din amintire, ca o cascadă, îndepărtează de ea aburii reveriei. Nu face nici
o mişcare. Deschide doar ochii şi priveşte spre Cosmin. Este întors din nou cu spatele la ea, departe de ea, nu-l mai poate
ajunge, a-i capta acum gândurile şi a le atrage înspre ea i s-ar părea un miraculos act de telepatie. De pe genunchi, mâna
străină, fierbinte şi iscoditoare, pătrunde sub moliciunea stofei, căţărându-i-se pe coapsă. Cu cât sunteţi mai aproape de
perfecţiune, cu atât sunteţi mai imbecili! strigă vocea aceea şi Maria, surprinsă mai mult de fraza fantomă decât de gestul
furat, se ridică brusc, lovind cu genunchii tava cu gustări de pe masă. Două pahare se ating în clinchet şi toţi întorc privirile

spre ea.
Mă duc să mai fac cafele, spune, dispărând în bucătărie. În urma ei, pe ecranul pe care nu-l mai privise, o femeie cu
ochii rătăciţi, ca în transă, se pălmuieşte singură, înroşindu-şi obrajii, în faţa unei oglinzi albăstrii în care se reflectă, înclinat
într-o parte, un dulăpior pentru medicamente.
Rămâne în bucătărie multă vreme, aţipind chiar, cu capul pe masă. Mai târziu deschide fereastra, lăsându-se biciuită
de aerul rece, care năvăleşte agresiv înăuntru, gonind spre tavan fumul gros de ţigară. Revine lângă ceilalţi, cu cafelele, când
filmul tocmai se termină. Bărbatul cu mustaţă îi zâmbeşte intim şi complice, cu dinţii lui cu strungăreaţă.
Pe mine mă scuzaţi, rosteşte apatică, nu mă simt prea bine...
Se retrage în dormitor, îngreţoşată. Adoarme imediat, în camera rece, cu miresme bătrâneşti de lavandă. Pe la ora
două o trezeşte Cosmin. O sărută fugar pe frunte. Pulovărul îi miroase puternic a fum de ţigară.
Au plecat... cei doi, vreau să spun... Tereza doreşte să rămână, spune că e prea obosită să se mai întoarcă acum la ea
acasă.
Se ridică amorţită de somn. Tereza aşteaptă în bucătărie, în faţa ferestrei întredeschise. Fumează. Obrajii i s-au lăţit
de oboseală şi sub ochi a început să i se strângă, murdar, fardul. Clipeşte des. Ai fost cam fără chef astă-seară..., îi spune. E
răguşită. Maria nu răspunde.
Te-a impresionat atât de mult ăla?
Vino să te culci! îi ocoleşte Maria întrebarea.
Cât te-a mai ţinut peste program?
Puţin...
Scoate aşternuturi dintr-o comodă şi le duce în braţe spre birou. Desface fără chef canapeaua extensibilă. Căscând
într-una, Tereza apucă de un colţ al cearşafului, ca s-o ajute.
De ce te-a chemat?
Ca să-i aranjez plantele de la seră.
Tu!? se miră, aşezându-se pe marginea canapelei. Îmi dai şi o pijama?
Îi întinde o cămaşă de noapte. Nu te demachiezi? o întreabă din prag.
Tereza se dezbracă, tremurând. N-am nici un chef... mi-e prea somn...
Noapte bună! mai zice Maria.
Iese din birou, se opreşte în salon, strânge resturile şi le duce la bucătărie. O doare capul. Cosmin o aşteaptă în

dormitor, cu lumina stinsă. Am îmbătrânit, îi spune ea, ca o scuză, nu mai suport petrecerile în timpul săptămânii. El tace.
Îşi imaginează că doarme. Se strecoară sub plapumă şi patul geme puţin sub apăsarea genunchilor ei. Rămâne întinsă pe
spate, cu părul răvăşit pe pernă. Proastă! Eşti o proastă! Nu înţelegi nimic! Din întuneric, parcă sclipesc spre ea ochii în
acelaşi timp şi răi şi blânzi, prăbuşiţi în orbite. Se teme, ca şi cum ar privi-o un mort din tenebre. Se strânge spre Cosmin,
căutându-i cu tălpile reci picioarele, cerşindu-le în gând protecţia. Dar Cosmin se întoarce brusc spre ea, cu privirile
tulburate de excitaţia serii, cu buzele fierbinţi dezvelind dinţii sălbatici, sclipitori, ca nişte lame vătămătoare. O ia în braţe
aproape cu violenţă, îi ridică dintr-un singur gest cămaşa de noapte spre umeri, dezgolindu-i pântecul, ce se strânge
dureros. Nu are puterea să i se împotrivească, niciodată parcă nu l-a văzut astfel, dinţii lui i se înfig tăioşi în buze,
deschizându-le pripit, ca pe o carte furată, apoi în sânii albi, dezveliţi pe jumătate. Faţa lui se încurcă printre cearşafuri, ea
priveşte cu ochii dilataţi pereţii mângâiaţi de luna vineţie şi se lasă posedată sălbatic, fără tresărire, însă mânioasă, atinsă ca
de un bici de vorbele isterice, zvârlite precum un viol în conştiinţa ei umilită, acolo, în camera ascunsă sub draperii şi
împodobită cu plante de seră, ca o cocotă nevoiaşă. Cu cât sunteţi mai aproape de perfecţiune... cu atât mai imbecili... Se
scoală şi se duce la baie. În urma ei, Cosmin gâfâie, cu capul pe la mijlocul patului, cu picioarele atârnând în afară. Când se
întoarce, revenise pe pernă, adormise.
În zori, se trezeşte optimistă. Afară, departe, latră un câine. Pe obrazul încă adormit al lui Cosmin, barba a crescut
cenuşie peste noapte. E răcoare. Se întâlnesc toţi trei la micul dejun, în jurul mesei pătrate, ca o familie. Tereza este încă în
cămaşa de noapte, cu sânii arcuindu-se frumoşi şi indecenţi sub pânza subţire. S-a spălat, şi-a pieptănat părul şi, lipsită de
farduri, faţa ei pare acum palidă, ca a unei adolescente bolnave de anemie. Cosmin s-a bărbierit deja şi îşi bea ceaiul
smârcâind, cu ochii aţintiţi pe faţa de masă. Nici unul din ei nu vorbeşte.
Femeile ies apoi singure în dimineaţa ceva mai caldă de afară. S-a înseninat peste noapte.
Cine erau tipii de aseară? se pomeneşte întrebând. Nişte tipi..., spune vag Tereza. Ce vrei de fapt să ştii? Maria nu
răspunde. Te interesează vreunul dintre ei? insistă cealaltă. Nu mă interesează nici unul! Însă..., rosteşte stingherită, cu
privirile în pământ, să nu mai vină! S-a legat ăla cu strungăreaţă de tine? râde Tereza. Nu fi aşa de sălbatică, Maria! Erai
frumoasă aseară...
Domnul Carturianu o cheamă la el de cum soseşte la institut. Când intră în biroul lui, cu lucrarea în mână, el tocmai îşi
scoate pardesiul, agăţându-l cu un aer absent în cuier. Îi priveşte cu mai puţină reţinere pieptul ghebos. Se aşează şi-şi
expune lucrarea, fără ca el s-o întrerupă. Deşi are o agendă deschisă în faţa lui, nu-şi notează nimic, o ascultă numai. La
sfârşit tuşeşte în pumn şi o priveşte cu satisfacţie. Obrajii ei se luminează doar pentru o clipă, căci cuvintele lui îi umbresc

numaidecât privirile.
Este deplorabilă lucrarea dumneavoastră, doamnă Albu. Aceasta este munca de un an de zile? Nădăjduiesc că ceilalţi
au lucrări ceva mai izbutite... Pe cine aveţi în colectiv?
Lucrez cu Tereza Aldea. Chimistă, spune umilită.
Chimistă? Foarte frumos! Să preia dumneaei această cercetare!
Dar..., şovăie Maria.
La revedere, doamnă Albu.
Îşi adânceşte privirile într-o carte. Maria răsuceşte în mâini lucrarea un lung moment, până o transformă într-un sul
de hârtie mototolită, dar nu îndrăzneşte să iasă. Rămâne pe loc, deschizând de câteva ori gura, fără glas, ca un peşte
trăgând să moară în oceanul de aer. Însă el o ignoră imperturbabil. În cele din urmă, Maria se ridică de pe scaun şi iese din
cameră, cu umerii drepţi şi păşind încet, ca o regină condamnată la moarte.
Ce s-a întâmplat? o întreabă Tereza când o vede intrând în laborator, albă la faţă, cu buzele tremurând. Îi întinde
lucrarea făcută sul. Nimic. A spus să preiei tu cercetarea...
Eu!? exclamă Tereza speriată. Eşti nebună? Nici să nu-ţi treacă prin minte aşa ceva! Ce părere ai, că o să-mi pun eu
singură ştreangul de gât? Dar ce dracu i-a venit?
Nu ştiu..., răspunde resemnată, aşezându-se pe un scaun, cu mâinile în poală. Nu i-a plăcut ce am lucrat... Nu ştiu...
n-a dat explicaţii...
Dar tu? Tu ce-ai făcut? Ai tăcut ca o proastă?
Am tăcut ca o proastă.
Tereza pufneşte dispreţuitoare. Începe să se plimbe prin laborator, ţăcănind cu tocurile subţiri pe gresia pătată de
reactivi. Îşi aminteşte de foile strânse sul şi le aruncă pe biroul Mariei. Ia-le! Ce să fac eu cu ele? Nici măcar nu ştiu ce-ai
scris acolo! Cum îţi imaginezi că am să-mi iau beleaua asta pe cap? Să fim serioşi! După ce ai bramburit-o tu un an şi mai
bine să încerc eu acum să descurc porcăria asta? Vreau să fiu liberă, pricepi? Să plec la timp acasă şi să dorm liniştită. Nu
vreau responsabilităţi!
Ştiinţa cere sacrificii..., şopteşte Maria.
Dar fă-le, dragă! Nimeni nu te opreşte. Însă nu mă amesteca şi pe mine în rahatul ăsta! Nu sunt pătimaşă ca tine. Nu,
pur şi simplu nu am de gând să preiau cercetarea! Oricum, nu pe asta. Măcar ceva care să iasă...
Maria se ridică de pe scaun plictisită. De ce-mi spui mie toate astea? Du-te şi spune-i-le lui! Tereza se ridică brusc şi

porneşte rigidă spre uşă. Iese aproape în goană. Se întoarce după câteva minute. Ei!? o întâmpină Maria de lângă fereastră,
unde curăţă frunzele uscate într-un vas cu violete de Parma. Eşti nebună! o anunţă Tereza. A spus că nici nu i-a trecut prin
minte să preia altcineva cercetarea... A spus că numai pe tine te vede în stare s-o duci până la capăt.
Maria îşi duce mâinile spre frunte. Trebuie să fiu nebună, îşi spune. Ce vrea omul acesta de la mine? Ce încearcă să mă
facă să înţeleg? Priveşte spre Tereza. Relaxată, aceasta stă pe colţul unei mese şi, cu ochii într-o oglindă, îşi pudrează
obrajii. Laboranta se află lângă ea, tocmai îi spune ceva şi râd amândouă. Nici una nu o mai ia în seamă. Afară, după ce
soarele a strălucit apatic o vreme, s-a întunecat brusc şi a început să plouă. Stropii sunt mărunţi, aproape ca un abur, nici
nu se aud căzând deasupra pervazului de tablă.
Tereza şi-a petrecut ziua povestind filmele din seara precedentă bărbaţilor care au venit să o vadă. Niciodată parcă nu
sunt aceiaşi. Sau poate că sunt şi doar Maria nu izbuteşte să-i reţină. Ascunsă după nişa de ventilaţie, laboranta a tricotat
tot timpul. La biroul ei, ceva mai reculeasă, Maria şi-a adunat iarăşi gândurile, le-a pus cap la cap, căutând noi soluţii. În
definitiv, părerea domnului Carturianu este justă. Lucrarea ei, aşa cum a prezentat-o, este proastă. Însă el a intuit, totuşi,
cât ar fi putut fi de interesantă. Simte dintr-o dată că îi este de-a dreptul recunoscătoare. Izbuteşte chiar să schiţeze un
zâmbet, aproape uitându-şi umilirea.
Abia după prânz îşi ridică ochii de pe dosare. Observă că în laborator este animaţie, s-au strâns mai mulţi colegi în
jurul Terezei şi vorbesc despre domnul Carturianu. Înţelege că şi alţii au trecut prin biroul lui ca să-şi expună lucrările. Noul
şef le pusese o groază de întrebări. Pe câţiva îi lăudase amabil. Cu alţii spusese că ar vrea să mai discute. În ciuda trupului
diform, îi cucerise, poposise în mijlocul lor atât de competent cât şi-l doriseră. Avea multe sugestii la îndemână, pentru
fiecare în parte, îi făcuse să se simtă oarecum în siguranţă, aşa cum nu se simţiseră niciodată pe vremea doamnei Varga,
care, fiind prea moale şi lipsită de iniţiativă, îi lăsa mereu să se descurce singuri. Maria gândeşte, ascultându-i, că n-au
izbutit totuşi să-l cunoască, probabil nu i-au luat în seamă căutătura sălbatică a ochilor şi nici tremurul profund al
degetelor, pe care şi le aminteşte noduroase şi încovoiate, ca nişte gheare de pasăre. Ar vrea să le spună cum împinsese
hârdăul cel greu, urmărită de privirile lui nebuloase, a căror semnificaţie n-a izbutit încă s-o priceapă. Tace. În străfundurile
conştiinţei ei se prăvălesc, precum o avalanşă, cuvintele domnului Carturianu. Ştiţi, oare, ce înseamnă să fii infirm? De ce îi
vorbise astfel tocmai ei? De ce anume pe ea o făcuse părtaşa complexelor sale? De ce dintre toţi o alesese tocmai pe ea ca
s-o urască?
A rămas în laborator după terminarea programului. Plecând, Tereza a privit-o lung din prag. Părea că ar vrea să-i
spună ceva, dar că nu-i vin uşor cuvintele. În cele din urmă a ridicat din umeri şi a păşit afară, înaltă, blondă, subţire şi atât

de puţin făcută pentru munca de cercetare! Este, fără îndoială, prea plină de viaţă ca să se transforme într-un şoarece de
laborator. Ochii Mariei s-au umplut de blândeţe. De îngăduinţă. De înţelegere. În felul ei, Tereza îi este dragă, îi consideră
prezenţa agreabilă, aproape necesară.
Din cauza ploii mohorâte i se pare că seara a venit mult prea repede. Aprinde lumina. Neonul sclipeşte brusc, făcând
să strălucească mesele îmbrăcate în faianţă. Se simte acasă. Se simte bine. Plină de curaj, de noi elanuri. O va lua de la
capăt, îşi va dărui mai departe tinereţea, idealurile, puterea unor comori ascunse, ce se lasă din păcate atât de îndelung
căutate. În halatul alb, trupul i se mlădiază subţire, braţele ei, ca nişte mecanisme precise, se întind să apuce tot felul de
ustensile bizare, dar toţi muşchii aceştia, minunaţi ca structuri biologice, se mişcă automat, încordându-se sub pielea
subţire, nechemaţi şi neîntrebaţi, fără să simtă nimic şi fără să se încălzească. În lungul lor, influxul nervos se scurge
matematic, la comandă, carnea aceasta nu trăieşte singură, de sine stătătoare, caldă, animalică, fremătătoare, precum
carnea Terezei. Trupul Mariei nu ştie să se mire, să întrebe, să tresară, să suspine, nu ştie să se supună instinctelor, ci
numai raţionamentelor exacte. Are un trup atât de rece şi ea nici măcar nu e în cunoştinţă de cauză.
Cuvintele domnului Carturianu au ambiţionat-o. Munceşte hotărâtă în laboratorul pustiu, unde clipesc roşii şi verzi
ochii inexpresivi ai aparatelor. Îşi aminteşte în treacăt de Cosmin, de felul în care a stat seara întreagă cu spatele întors la
ea, uitând-o cu desăvârşire, de surescitarea cu care o trezise ca să pregătească patul pentru Tereza. Se simte depărtată de
el, iarăşi, acest sentiment îi revine mereu de la o vreme, ca o presimţire. Îşi aruncă privirile pe fereastră. În întunericul adânc,
nebulos, nu se vede nimic afară, însă poate să-şi închipuie jalnica prăvălire a gerului peste oraş, sugrumându-l încet-încet
într-o încremenită tăcere. Îşi doreşte să fie acasă şi o clipă, una singură, se gândeşte cât de inutilă este, de fapt, munca ei.
Atunci se deschide uşa şi domnul Carturianu apare în cadrul ei, trist şi obosit. Vine lângă Maria şi-i pune mâna pe umăr. Ea
nu tresare, întoarce doar puţin capul, zâmbindu-i vag. El nu spune nimic multă vreme. Peste umărul ei priveşte caietele
înşirate pe masă, flacoanele murdare, eprubetele, ridică spre ochii miopi o foaie de hârtie şi citeşte atent coloanele de cifre,
o pune înapoi deasupra caietelor şi se desprinde de lângă Maria. Se duce spre fereastră, cu mâinile adâncite în buzunare. Ea
priveşte în urma lui fără să se ferească. Picioarele le are atât de lungi, încât deasupra bazinului lat, trunchiul umflat pare
foarte scurt, iar haina, strâmtă pe spinare, îi coboară mult spre genunchi. Îi trece prin minte că ar fi putut fi un bărbat înalt,
aşa, însă, este numai mâini şi picioare. Se întristează fără să vrea, plecându-şi fruntea într-un gest aproape patetic.
Munceşti cu multă pasiune, Maria..., spune domnul Carturianu de lângă fereastră. N-am văzut niciodată o femeie
lucrând astfel... Nu ai familie? Maria zâmbeşte. Ba da. Sunt căsătorită. Nu ai copii? Nu. Domnul Carturianu rânjeşte cu o
stranie satisfacţie: Fără copii nu prea poţi spune că ai o familie... Îl priveşte surprinsă. Aşa credeţi?

Nu-i mai răspunde.

Îmi place munca mea, îşi aminteşte Maria să dea o explicaţie. Deşi, uneori, simt că este inutilă. Sprâncenele infirmului
se înalţă a mirare. De ce spui asta? Maria ridică din umeri. Nu ştie. Aşa simte ea câteodată.
Domnul Carturianu păşeşte iarăşi prin cameră şi se aşează pe scaunul laborantei, lângă nişă. Sertarul mesei de
laborator este întredeschis şi se zăreşte înăuntru ghemul de lână vişinie, cu andrelele înfipte în el, ca un semn, sau ca o
prevestire, în formă de cruce. De lângă ghem se desprinde iute, într-o străfulgerare, un gândac roşu de bucătărie. Urcă pe
masă, străbătând în fugă câmpia rece de faianţă. Se strecoară într-o crăpătură, adulmecând mai întâi locul, mişcându-şi în
toate părţile antenele fragile. Mâna domnului Carturianu, înarmată cu o revistă ştiinţifică făcută sul, ajunge prea târziu.
Maria tresare, dar nu se întoarce să-l privească. Închide rând pe rând aparatele şi începe să-şi strângă lucrurile.
Pleci? o întreabă.
Da, spune.
Dacă te deranjez, pot pleca eu.
Se întoarce spre el. Vorbise aproape cu umilinţă. Nu. Sunt obosită. El dă din cap înţelegător. Bărbia îi atinge pieptul şi
Maria îşi coboară privirile stânjenită. Iartă-mă dacă sunt dificil câteodată... Te admir din toată inima pentru ceea ce faci!
Deşi, într-adevăr, munca ta este inutilă. Maria tresare. El zâmbeşte amar, schimonosindu-şi chipul. Nu numai munca ta, ci
orice fel de muncă, viaţa însăşi este inutilă...
De ce? îl întreabă încet, ca un copil căruia i se spune pe neaşteptate că Moş Crăciun nu există.
Nu ştiu, aşa cred eu... gândindu-mă, uneori, la tot ce ne înconjoară, la cât de mărunţi suntem... Uite aici, zice,
deschizând revista cu care încercase să strivească ceva mai devreme gândacul, un nou articol despre univers, l-am citit
azi-dimineaţă... Am mai citit atâtea altele. Teorii peste teorii. Despre cum s-a născut universul, despre cât de tânăr este,
numai vreo cinci miliarde de ani, conform celor mai recente ipoteze, despre evoluţia lui viitoare, în miliardele de ani care
urmează... Nu ţi se strânge inima când te gândeşti la toate astea?
Nu ştiu..., mărturiseşte ea. Nu m-a pasionat niciodată astronomia...
Păcat. Altceva de fapt nici nu există. Eu consider că astronomia este ştiinţa cea mai apropiată de sufletul nostru...
Ajung să cred că însuşi universul este o fiinţă, care se naşte şi care moare. S-au născut galaxii, miliarde de stele. Puteau să
se nască sau nu... era totuna. Care este raţiunea existenţei lor? Te-ai întrebat vreodată? Îşi consumă energia interioară, apoi
mor. Ce semnificaţie are asta? Şi noi? Ce importanţă are că privim spre stele şi ne place atât să punem tot felul de întrebări?
Dacă Pământul se forma sau nu, era totuna... Şi s-ar fi schimbat oare ceva dacă în sânul planetei noastre nu ar fi apărut

niciodată viaţa? Ce importanţă are, la o asemenea scară, că existăm noi, oamenii, şi că ne mândrim atât cu ceea ce suntem
capabili să gândim? Viaţa noastră este inutilă, cu nimic mai puţin inutilă decât viaţa gâzelor care trăiesc numai douăzeci şi
patru de ore... Da, eşti biolog, vei spune că fiecare fiinţă reprezintă o verigă importantă, îmi vei vorbi despre lanţurile
trofice, despre echilibrul ecologic... Desigur, totul se leagă, există legi precise, vorbim despre universalitatea fenomenelor,
scotocim înlăuntrul acestora, căutăm explicaţii şi, când le găsim, ele ne par uimitor de limpezi, de simple, de logice. Ne
minunăm atunci de perfecţiunea naturii...
Dar natura este perfectă! şopteşte Maria.
Natura nu este perfectă... este întâmplătoare! Ca un joc de copii, un caleidoscop cu imagini răsfrânte în perechi de
oglinzi, în care bucăţelele de sticlă colorată alunecă aleatoriu, creând imagini bizare, la infinit schimbătoare... Eu privesc
apariţia vieţii pe Pământ, ca şi pe oricare altă planetă de altfel, drept efectul, poate logic, al unor cauze întâmplătoare. Ţi se
pare acesta un paradox? O cauză conduce întotdeauna la efectul ei cel mai probabil, îmi vei spune, dar poţi tu afirma oare că
o succesiune anume de cauze şi efecte înlănţuite o poate decide altceva decât hazardul? Nu vom afla poate niciodată
adevăratele cauze ale apariţiei vieţii. Dar este oare important să le cunoaştem? Îmi apare evident faptul că într-o zi viaţa va
dispare... De aceea spun că viaţa noastră este inutilă. Viaţa privită în ansamblul ei şi, cu atât mai mult, viaţa unui individ
oarecare! Ce importanţă au politica, istoria omenirii? Ce importanţă are cum se înşiră astăzi evenimentele, ce sens are să
luptăm atât să aducem o schimbare în raporturile dintre oameni? Destinul omenirii rămâne acelaşi, implacabil! La o existenţă
de milioane de ani ce importanţă poate avea istoria unui secol? Indiferent cum se succed evenimentele, indiferent cât de
epocal ni se pare un anumit pas al omenirii, la capătul unei existenţe atât de îndelungate efectul final ar fi oricum acelaşi,
indiferent pe ce cale. Cu singura deosebire că s-ar fi putut să nu existăm deloc, sau să fim alţii, sau să fim în altă parte, sau
înainte ori mai târziu cu câteva milioane de ani... Efectul final nu poate fi decât unul singur, atât de puţin definibil, totuşi:
neantul.
Maria îşi duce mâinile la tâmple. Spuneţi lucruri atât de ciudate...
Nu trebuie să le iei în seamă...
Nu sunt adevărate, nu-i aşa? întreabă rugătoare.
Nu ştiu. Eu cred în adevărul lor...
Eu nu vreau să cred!
Nici nu trebuie... Cu dumneata existenţa a fost darnică.
Maria zâmbeşte. De când stau de vorbă, s-a făcut răcoare. Nu ştiu, spune, strângându-şi umerii. Eu sunt altfel... Mă

tem de asemenea lucruri, evit să meditez asupra lor. Pur şi simplu refuz să mă gândesc. Am o alcătuire mai simplă, îmi
închipui... poate că nici măcar om de ştiinţă nu s-ar cuveni să fiu... deşi îmi place atât de mult să scotocesc înlăuntrul
lucrurilor, cum spuneţi dumneavoastră, să încerc să mi le fac desluşite. Pentru că asta îmi dă o oarecare putere, am impresia
că ceva depinde şi de mine, măcar în parte. Nu-mi place să mă simt neajutorată, deşi ştiu bine că sunt. Mă opresc doar
asupra acelor fenomene care mi se par pe deplin justificate, care au sens, care este firesc să se întâmple... Mă înţelegeţi
oare? Sunt obosită... cred că sunt puţin confuză... Vreau să spun că mă preocupă doar lucrurile posibile. Nu consider că este
cuminte să abordăm în cercetările noastre lucruri care nu ne privesc pe noi, oamenii.
Dar totul ne priveşte, Maria!
Chiar dacă totul este inutil?
Chiar dacă! Singurul sens pe care i-l putem da existenţei este cel de a o cunoaşte.
Îşi scutură capul, contrariată. Se ridică de la locul ei, începe să se plimbe încet, dar agitată, prin laborator. Se opreşte o
clipă şi-l priveşte întrebătoare: Nu vă înţeleg! Asta este filozofie? Am fost foarte slabă la filozofie în facultate... Învăţam pe
dinafară.
Domnul Carturianu râde. Iartă-mă, nu ştiu ce mi-a venit! Mi se întâmplă câteodată, dar poate că este firesc în cazul
meu... Când sunt împreună, oamenii vorbesc altfel de lucruri de obicei, nu-i aşa?
Aşa cred...
Nu prea eşti sociabilă, doamnă Albu?
Mă tem că nu, spune Maria, cu părere de rău.
Păcat... În ziua de azi este tare bine să fii sociabil. Să ştii să cultivi prieteniile.
Maria se aşează iarăşi la biroul ei. Domnul Carturianu rămâne mai departe ţintuit în scaunul laborantei. Este locul cel
mai ascuns din laborator şi-i dă pesemne iluzia unei protecţii. Se joacă absent cu un creion, lovind ritmic faianţa pătată.
Mda... Cred că ai o educaţie puţin burgheză, mă înşel oare? Este destul de curios pentru societatea noastră zisă comunistă,
deşi s-ar putea spune că îmbracă mai degrabă forma unui capitalism anarhic... Oricum însă, indiferent de formă, mă tem că
educaţia de care ai avut parte nu poate fi decât o frână în genul acesta de societate.
Maria ridică din umeri.
Mda..., reia domnul Carturianu. Ai fost învăţată să fii distantă, să aştepţi ca cei din jur să te respecte, iar dumneata să
treci pe lângă oameni şi pe lângă lucruri fără să le bagi în seamă. Vremurile sunt altele, ar trebui să te schimbi! Altfel vei
rămâne în urmă... Şi oricum, judecând după penuria din magazinele alimentare, nu vei mânca prea multă carne. Sau poate

că eşti vegetariană... asta ar justifica într-un fel lipsa dumitale de umilinţă. Astăzi, aici, răzbat indivizii fără pretenţii, n-ai
observat? Cei care se ajută unii pe alţii, care îşi fac reciproc mici servicii. Dumneata ai mulţi prieteni?
Câţiva... Nu-mi trebuie prieteni. Nu-mi place să-mi modulez caracterul după personalitatea altora. Nu ştiu nici să urc
nici să cobor până la nivelul altora. Vreau să rămân egală cu mine însămi. Şi apoi, prietenii consumă prea mult timp. Sunt
veşnic ocupată... am munca mea, gospodăria... Studiez mult şi acasă. Nu am nevoie de serviciile nimănui! Oricum, alta este
ideea mea despre prietenie...
O idee romantică, presupun.
Maria tace. Domnul Carturianu îşi întinde mâinile lungi peste masă, aplecându-se spre ea. O priveşte zâmbind
răutăcios. Omoplaţii răsar pe spinarea lui, proeminenţi ca o colină. Viaţa încă nu te-a lovit până acum, Maria. Altfel nu ai fi
atât de naivă. Înduioşător de naivă... şi atât de simplă, mi se pare. Se ridică brusc, făcând-o să tresară. Mai rămâi?
Nu... Am să plec... Îşi ia haina din cuier. Se îmbracă. Domnul Carturianu aşteaptă, cu mâna pe clanţă. Maria mai aruncă
din prag o privire de control prin laborator. Stinge lumina. Ies împreună. Maria încuie uşa. Clădirea este pustie, paşii lor
stârnesc ecouri în lungul coridorului rece.
Ţi-e urât? o întreabă. Vrei să te conduc până la poartă? Nu este nevoie, mulţumesc! răspunde grăbită. Desigur...
oricum n-aş fi în stare să te apăr. Se bâlbâie, stânjenită: Nu am vrut să spun aşa ceva... Dar... nu văd ce mi se poate
întâmpla până la poartă... Infirmul îi ignoră răspunsul. Eu mai rămân câteva minute, zice. Se pregăteşte să intre în biroul lui.
Din prag se întoarce iarăşi spre Maria:
Eşti mulţumită de rezultatele experimentelor de astăzi?
Nu. Nu sunt mulţumită.
La revedere, doamnă Albu!
Intră repede în birou, înainte ca ea să-i răspundă. Maria îşi sugrumă geanta sub braţ şi coboară scările. De jos îşi
ridică pentru o clipă privirile spre fereastra luminată a biroului. Draperiile nu mai sunt trase, se zăresc prin geam becurile
fluorescente aprinse şi un corp de bibliotecă. Iese pe poartă grăbită, tremurând. E ger. Vântul îi biciuie obrajii,
îngreunându-i respiraţia.
Cosmin nu este acasă. Rămâne să-l aştepte în bucătărie. Bea neliniştită două cafele. Cosmin nu întârzie niciodată fără
să anunţe. Timpul înaintează vâscos, seara se scurge cu încetineală.
Telefonul n-a sunat decât o singură dată. A alergat să răspundă prin holul întunecat, lovindu-se în goană de comodă.
A răspuns speriată. Era mama. A tras telefonul lângă un fotoliu şi s-a cuibărit în moliciunea lui protectoare. Au vorbit un

sfert de ceas, în întuneric. Nu aveau prea multe să îşi spună. Vocea mamei era autoritară, aspră şi distantă, ca de cele mai
multe ori când încearcă să se lanseze într-o polemică. Maria a intuit cu o clipă mai devreme surescitarea ei
rău-prevestitoare. Se apropie o nouă criză, şi-a spus, are probabil un nou subiect de ceartă, pe care nu vrea să-l rateze nici
în ruptul capului. Era ostenită, nu avea puterea să suporte o scenă. A ştiut de această dată s-o evite cu abilitate şi, când a
închis în sfârşit telefonul, a răsuflat uşurată, ca după o cursă câştigată.
Cosmin se iveşte mult după ora unsprezece. Maria îl aşteaptă în faţa televizorului. Plânsese puţin, de grijă şi de
enervare. De ce vii atât de târziu? îl întreabă. Am stat ca pe ghimpi. El încearcă să ia totul în glumă. Însă faţa ei rămâne atât
de încordată, încât explodează: Am fost să văd un film, îţi convine? Singur!? îl întreabă, mai mult uimită decât incredulă. Da,
singur! Ai timp vreodată să mergi cu mine? Ai fi putut să mă anunţi, îşi arată ea frustrarea. Să nu te fi aşteptat atâta ca o
proastă! Nu-i nimic, spune el. Eu aştept aşa în fiecare seară. Maria ridică tonul fără să-şi dea seama: Tu cel puţin ştii unde
mă aflu! Îmi poţi telefona la institut la orice oră!
Cosmin se dezbracă meticulos, îşi scutură cu grijă hainele, le aşează pe umeraşe. Maria l-a urmat vociferând în
dormitor. Televizorul a rămas aprins, fără să-l mai bage nimeni în seamă. Un film prost se derulează singur, inutil, în
camera goală. Luminile de pe ecran aleargă pe pereţi la fiecare schimbare a imaginii. Vocile actorilor ajung până în dormitor,
învălmăşite, monotone şi confuze.
Ah, Maria! spune Cosmin, trântind uşa dulapului. Prin ce anume sunt eu bărbat? Ştii că mă întreb câteodată? Maria se
aşează pe marginea patului, cu umerii plecaţi, cu mâinile în poală. Nu-l priveşte. Te cunosc de-atâţia ani..., continuă el.
Adolescenţa mea a trecut alături de tine... nu am cunoscut niciodată o altă femeie... Lungeşte cuvintele, tânguindu-se ca
cineva care nu a obţinut nimic bun de la viaţă.
De ce mă acuzi pentru asta?
Nu doar pentru asta, Maria. Mereu m-am sacrificat pentru tine, pentru cariera ta mai cu seamă. Nu am vrut să fiu o
piedică în calea ta. Ştii cât mă costă ambiţia ta de a fi un aşa-zis om de ştiinţă? Nu te-am întrebat niciodată de ce vii atât de
târziu acasă. Am încercat să nu observ cât de obosită eşti în fiecare seară. Nu ţi-ai dorit copii ca să nu te stânjenească în
munca ta! Prin ce eşti tu femeie, Maria? Iar eu, prin ce anume sunt bărbat, spune-mi?
Cum ai vrea să fiu, Cosmin? O femeie ca Tereza? Cochetă, frivolă şi fără nici un dram de minte?
De ce nu? Tereza, ea este, cel puţin, o femeie! Se aşează alături de ea, pe marginea patului. O apucă de umeri, o
întoarce către el, puţin brutal, silind-o să-l privească. Iartă-mă, Maria, dar nu mai suport! Anii noştri trec, tu îi laşi să se
ducă, pesemne eşti chiar mulţumită, îţi spui că-ţi aduc un plus de maturitate, inteligenţa ta sporeşte cu fiecare zi, poate...

Dar eu nu mai pot lăsa timpul să treacă astfel... eu nu am ambiţiile tale. Nu am nici un fel de idealuri!
Ştiu.
Ştii şi mă dispreţuieşti pentru asta!
Nu te dispreţuiesc... şopteşte, îndepărtându-i încet mâinile de pe umeri.
Nu mă poţi schimba, Maria, degeaba încerci! Nu pot fi cel pe care-l doreşti.
Dar nu încerc deloc să te schimb! Ce vrei de la mine? Tot ceea ce încerc este să mă fac acceptată aşa cum sunt...
Simte cum i se strâng lacrimile în ochi, fără să le poată împiedica. Se fereşte, întorcându-şi privirile, dar trebuie să se
ridice să-şi caute o batistă. O găseşte şi îşi suflă nasul.
De ce plângi?
Nu plâng.
Întotdeauna plângi... din cauza asta ne minţim mereu unul pe altul...
Eu nu te mint!
... din cauza asta nu te pot sili să vezi că sunt cu totul altfel decât crezi.
Încearcă să fii tu însuţi...
Voi încerca, Maria. Dar mă tem că nu-ţi va fi pe plac rezultatul. N-ai să mă mai recunoşti.
Maria se ridică iarăşi, dorind să iasă din cameră, dar se opreşte şi îi spune: Doamne, ce aveţi toţi cu mine astăzi? De ce
îmi tulburaţi astfel gândurile? Nu pot să fiu pentru fiecare altfel, nu pot să vă satisfac pe toţi! Lăsaţi-mă în pace! Vreau să fiu
singură, înţelegi?
Eşti singură, Maria... Ah, cât eşti de singură! Nu-ţi dai oare seama? Eşti ca o insulă pustie în mijlocul oceanului. La tine
nu acostează niciodată vreo corabie.
Maria părăseşte dormitorul, revenind în faţa televizorului. De ce i se spune mereu că este singură, se întreabă. Ce
anume din fiinţa ei creează impresia solitudinii? I-ar place să fie încă mai singură decât atât, să se piardă în propria ei
existenţă, să se rătăcească pe sine în adâncul atâtor şi-atâtor gânduri care-i cutreieră închipuirea. Dar nu este niciodată
într-atât de singură! Este dependentă de alţii, întotdeauna a simţit asta şi niciodată nu s-a împăcat cu gândul. Ce minunat
este să fii liber... să-ţi deschizi braţele cât de larg vrei şi să păşeşti pe oricare drum, în orice direcţie! Ea, însă... se simte
legată de prea mulţi dintre semenii ei, la fiecare pas existenţa ei se întretaie cu existenţele altora şi totul i se pare ca o
imensă pânză de păianjen, cu ochiuri din ce în ce mai strânse. Se simte captivă. Captivă în propria ei viaţă.
Pe lângă ea trece spre bucătărie Cosmin. Pare nervos. Se mişcă repede, stârnind în mers curenţi de aer ce fac să

tresară frunzele unei plante agăţătoare dintr-un raft al bibliotecii. Trece fără să-i spună un cuvânt. Maria se uită în urma lui,
dar îl priveşte altfel decât până acum, îl priveşte ca pe un vecin incomod, cu care este nevoită să împartă dependinţele.
Sentimentul s-a fixat adânc în conştiinţa ei şi n-a izbutit să-l alunge nici în zilele următoare, cu toate că viaţa lor
comună s-a scurs mai departe domolită, fără alte izbucniri şi reproşuri. A simţit în Cosmin o schimbare, dar mult prea
subtilă ca să se considere ameninţată. Seara, mai ales, când revenea acasă, îl găsea cu câţiva prieteni, mereu alţii, ascultând
muzică sau jucând cărţi. Casa era plină de fum de ţigară, care se îmbiba încet încet până şi în textura pereţilor, iar pe masa
din bucătărie zăceau mereu ceşti şi pahare nespălate. Prietenii lui se ridicau puţin din fotolii când ea intra, se înclinau şi
mormăiau un salut oarecare, după care uitau de ea, în ciuda faptului că Maria intra ostentativ în bucătărie şi spăla vasele cu
zgomot. Nu-i cunoştea pe prietenii lui Cosmin. Şi nici nu-şi dorea să-i cunoască. Dar în prezenţa lor, propria ei casă i se
părea străină. Se retrăgea în birou şi lucra până auzea uşa de la intrare închizându-se în urma musafirilor. Atunci se ivea
Cosmin şi-i spunea că se duce la culcare.
Cum izbuteşti să-ţi faci atâţia prieteni? îl întreba. Prin ce îi atragi?
Am un profil carismatic, răspundea el în glumă.
Seara, uneori, când erau singuri, stăteau de vorbă în bucătărie. Se întâmpla câteodată ca el s-o chestioneze în legătură
cu aventurile ei profesionale. Maria se arăta, însă, din ce în ce mai rezervată. Nu-mi povesteşti niciodată despre noul tău
şef..., o instiga. Despre domnul Carturianu? întreba, schimbându-se la faţă. I se părea că îl vede în biroul lui întunecat,
care-i împrumutase de acum până şi mirosul, fixând-o cu ochii aceia sălbatici aproape în fiecare dimineaţă.
Am auzit că este infirm..., lansa Cosmin. Da, are o malformaţie de coloană vertebrală, îi răspundea. Ţi-am mai spus
asta. El o privea mirat, însă zâmbea ironic. Da? De ce nu-mi amintesc oare?
Îi făcea o plăcere aproape perversă s-o provoace a-i vorbi despre domnul Carturianu, deşi ea îl privea rugătoare, cu
ochii măriţi, ca ai bolnavilor de tiroidă. Te sperie omul acesta, îi spunea. Nu! De ce crezi asta? răspundea în grabă,
apucându-se brusc de o treabă oarecare doar ca să-şi ascundă stânjeneala, se pornea, de exemplu, să spele încă o dată
vasele care erau deja curate. Cosmin zâmbea amuzat. Vezi bine că te sperie... Aplecată deasupra chiuvetei, zdrăngănind sub
apă ceştile, Maria se prefăcea că nu aude. Ieşea apoi din bucătărie, lăsându-l pe Cosmin singur.
Serile în casa lor erau deprimante, chiar şi atunci când veneau prietenii lui Cosmin. Din birou, Maria îi auzea vorbind
tare şi râzând, glasurile lor se loveau de pereţi şi ricoşau ca nişte gloanţe, amestecându-se cu sunetele muzicii date la
maxim şi toate zgomotele acestea îi zgâriau timpanele. Pe hârtia albă, scrisul ei devenea atunci tot mai ascuţit, stiloul îi
cădea într-un târziu din mână şi îşi prindea tâmplele în palme. Privea în jur şi se simţea tristă. Corzile de viţă cu frunze

arămii, înşiruite simetric şi fără originalitate pe tapetul de hârtie, începeau să se estompeze. Ochii, în schimb, şi-i simţea
orbiţi de lumina lămpii de birou, care cădea pe foile albe ca dintr-un cer sfâşiat într-unul din punctele sale cardinale, lăsând
soarele să se prelingă precum o lavă nimicitoare. Hârtiile parcă luau foc, literele începeau să joace sub ochii ei, se amestecau
între ele, cuvintele deveneau neinteligibile. Arunca de pe birou hârtiile dintr-o singură mişcare. De cele mai multe ori se
îmbrăca imediat şi ieşea afară, în noaptea ceţoasă, se plimba pe străzi pustii, fără să se gândească la nimic. Se întorcea spre
casă când pricepea că fuga ei nu are nici o justificare. Se oprea timp de câteva minute pe banca din faţa imobilului, care
scârţâia uşor când se aşeza, uscată de ger. În faţa ei se zbătea tot mai anemică o tufă de trandafir, pe care atârnau jalnice
câteva măceşe. Câte un vecin întârziat trecea uneori pe lângă ea, îi auzea paşii venind încă de departe, înainte de a-i putea
desluşi trupul desprinzându-se din beznă, trecea şi o privea mirat, crezând că o recunoaşte. Ei i se părea la fel şi întorcea
capul ruşinată, strângându-şi fularul în jurul gâtului. Uneori, prietenii lui Cosmin plecau înainte ca ea să revină acasă, atunci
el îi petrecea până în faţa blocului, îmbrăcat doar în haină şi rămânea tremurând în colţul aleii, căutând-o din priviri,
descoperind-o câteodată. Stătea nemişcat, uşor aplecat în faţă, cu mâinile în buzunare, privind-o cu ochii goi, până când ea
se hotăra să vină înspre el. O lua de braţ şi plecau tăcuţi spre casă.
Vorbeau rar. Uneori, din complezenţă, o întreba ce probleme o frământă. Nimic, îi răspundea. Sunt plictisită... aş vrea
să mi se întâmple ceva nou, nemaipomenit, să simt că exist iarăşi... să fiu în stare să o iau de la capăt. De ce s-o iei de la
capăt? o întreba. Doar n-ai ajuns nicăieri încă. Ea părea agasată. Eşti obositor, Cosmin, crede-mă. Vocea lui căpăta o
amprentă agresivă, abia perceptibilă. Tu vorbeşti? De-ai şti numai cât ai devenit de dificilă!
Toţi îmi reproşează ceva, îşi spune Maria, dar nimeni nu-mi explică ce anume. Când îşi vizitează părinţii, ea şi mama
ei se despart întotdeauna supărate. Am devenit oare într-atât de dificilă, încât nu mă mai suportă chiar nimeni? Mama o
întâmpină de fiecare dată surâzătoare, o conduce în sufragerie şi-i oferă tot felul de bunătăţi, ca în copilărie. Stă în faţa ei şi
o priveşte cum mănâncă. Mereu îi spune că este prea slabă şi o pune să-şi descopere gâtul, ca să-i controleze claviculele.
Maria este într-adevăr osoasă, spre deosebire de mama ei care, mai mică în înălţime decât ea, are în acelaşi timp un schelet
cu mult mai delicat, părând rotundă cu toate că e subţire. De obicei vorbesc nimicuri. N-o întreabă niciodată nimic despre
viaţa ei profesională, fapt care o irită mult pe Maria.
Mama se consideră o intelectuală ratată. Cândva a urmat cursuri universitare de istorie, apoi a renunţat la studii din
pricina Mariei, spune ea, pentru că a venit pe lume prea devreme. Cu ce sunt eu vinovată? se revoltă de multe ori aceasta.
Când îi răspunde, vocea mamei se aspreşte dintr-o dată. Dacă n-aş fi început să muncesc, tu n-ai fi avut parte de o educaţie
convenabilă. Nu tu balet, nu tu cursuri de franceză, nu tu lecţii de pian, nimic. Nu muzee, nici teatru, nici operă. Ai fi rămas

o incultă.
Ei bine, dacă vrei să ştii, eu aş fi fost mult mai fericită să mă laşi să vând turte de noroi copiilor din cartier, pentru
bănuţi din frunze de salcâm... Era distracţia mea preferată, iar tu mi-ai răpit-o, ripostează adeseori Maria, care se fereşte, în
ceea ce-o priveşte, să aibă copii nu pentru că ei ar împiedica-o poate să-şi facă o carieră, ci din teama că într-o zi i-ar
putea considera responsabili de eşecurile ei profesionale. Nu am nici o vină că ţi-ai ratat viaţa pentru mine! Nu eu ţi-am
cerut să mă aduci pe lume.
Mama este cu adevărat o femeie deosebit de inteligentă, însă nu a avut niciodată motivaţia Mariei. În afară de asta,
este foarte orgolioasă, ţine înainte de toate să i se dea în orice împrejurare dreptate. Invidiază oarecum devotamentul şi
spiritul de sacrificiu cu care Maria înţelege să-şi facă meseria şi, din această cauză, ori de câte ori Cosmin se plânge de felul
în care ea îşi neglijează gospodăria ca să-şi pregătească săptămâni de-a rândul cine ştie ce lucrare, trece numaidecât de
partea lui, afirmând că o femeie cu totul normală nu trebuie să se dedice într-atât profesiei, decât doar dacă nu izbuteşte să
aibă o adevărată viaţă de familie. Probabil că nu poţi avea copii, insinuează uneori. Biata mea fetiţă, cât de mult trebuie să
suferi, dacă ajungi să evadezi într-o lume atât de aridă! Îmi închipui că nu există o nenorocire mai mare pentru o femeie!
Ştie prea bine că Maria poate avea copii. Dar se consolează astfel pentru neputinţa ei de a-i reprima ambiţiile. Cu
toate acestea, îşi iubeşte mult fiica. Atâta doar că vrea s-o ştie mereu acelaşi copil care nu-i ieşea altădată din cuvânt,
pentru care consideră că s-a sacrificat, ar dori ca acel copil să nu fi crescut niciodată, să nu fi ajuns să aibă propriile lui
păreri, întrucât ea nu e nicidecum pregătită să accepte tristul adevăr că un copil nu reprezintă pentru nimeni o realizare
personală şi nici nu poate răscumpăra renunţările, sacrificiile şi îmbătrânirea mamei sale.
Eşti nedreaptă, mamă, încercând să-ţi faci iertată astăzi - lovind în mine - lipsa de clarviziune de care ai dat cândva
dovadă, se răzvrăteşte Maria câteodată. Eu cred că părinţii şi copiii nu-şi sunt cu nimic datori unii altora.
Cum poţi afirma aşa ceva? îşi rostogoleşte mama ochii, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. Părinţii sunt datori să-şi
crească cu dragoste copiii, să-i ocrotească, să-i înveţe ce este bine şi ce este rău pe lume... Şi pentru asta copiii nu trebuie
să fie, la rândul lor, cu nimic datori? Nu trebuie să răscumpere cândva sacrificiile părinţilor?
De ce? nu înţelege Maria. Nimeni n-ar trebui să-şi ofere dragostea din datorie, mamă! Părinţii îşi iubesc copiii din
instinct, cum îşi iubesc animalele puii neputincioşi, până când aceştia se ridică bine pe picioare. Şi ce răsplată le trebuie
pentru asta? Nu ajunge oare dependenţa totală a copiilor faţă de părinţii lor? Ani de-a rândul, până învaţă să gândească
singuri, devenind capabili să-şi ia în fine zborul, copiii sunt oglinda fidelă a concepţiilor părinţilor, care îi cresc
călăuzindu-se după principii de la care nu admit abateri. Nu plătesc astfel, oare, toţi copiii din lume pentru sacrificiile

părinţilor lor, când sunt lăsaţi apoi să se descurce singuri, încercând tot restul vieţii să găsească un compromis între
principiile inculcate educaţional şi propriile lor porniri comportamentale? Nu sunt pentru această luptă perpetuă părinţii
îndeajuns de vinovaţi? Ce rost mai are atunci să discutăm despre o răsplată?
Când vorbeşte astfel, Maria jigneşte fără să vrea şi, rănită în amorul propriu, mama caută să atace, încercând abilă să
demonstreze fiicei sale că nu este în realitate îndeajuns de matură ca să tranşeze într-o problemă atât de complexă.
Prostuţa mea cea mică, spune ea uneori, mângâietor, ca şi cum ar vrea să arate că nu este nici o nenorocire pentru o femeie
să fie astfel. Femeile au un farmec al lor aparte, zice. Asta le ajunge, nu au nevoie de cine ştie ce inteligenţă. Numai femeile
urâte ar trebui să fie cât de cât deştepte, în semn de compensaţie. Tu ai avut noroc că eşti frumoasă, măcar pentru atât ar
trebui să-mi fii recunoscătoare...
Sigur că sunt proastă! răbufneşte atunci Maria. Pentru că te las să-mi vorbeşti astfel! Când discuţia ajunge în acest
punct, se ridică şi iese din cameră. Scumpa mea, dar de ce te superi? strigă mama în urma ei. Am spus eu că eşti proastă?
Pe la începutul lunii decembrie, Maria hotărăşte să-i vorbească mamei despre criza pe care pare să o traverseze
căsnicia ei. Nu are prea multă experienţă, pentru ea viaţa în doi s-a scurs ca o apă lină până acum, n-a întâlnit niciodată
neprevăzutul, n-a învăţat cum să presimtă şi nici când să se teamă. Nici acum nu realizează prea bine dacă se află sau nu în
pericol, nimic concret nu are să-i reproşeze lui Cosmin, după cum nici propria vină nu o desluşeşte cu claritate. Dar de un
timp încoace, în căminul lor pluteşte incertitudinea, cu aripi moi şi înşelătoare, se ascunde în spatele prefăcutei lor
indiferenţe, acoperindu-le discretă ochii să nu vadă.
Nu vă mai iubiţi..., îi spune mama simplu, ca o consolare.
La masa din sufragerie, în faţa fructierei cu portocale şi gutui ce împrăştie în jur un miros amărui, de casă ţărănească,
Maria ridică ochii surprinsă, privindu-şi mama ca printr-o perdea tulbure de voal care o împiedică să vadă totul limpede. Nu
se mai iubesc, poate, dar de când asta? De ce asemenea lucruri se spun atât de simplu, fără nici o introducere, fără nici o
alinare, fără nici o îmbărbătare? Când îţi moare cineva drag, oamenii ţi-o spun pe ocolite... îţi spun să te aşezi, să încerci să
fii tare... Cei doisprezece ani de iubire pe care-şi închipuise că-i are în urma ei, când încetaseră oare de a mai fi realitate? Şi
de ce nu ştiuse ea mai întâi, de ce îi spune asta altcineva, ca o simplă constatare a unui fapt firesc, inevitabil?
De ce te miri, Maria? Într-o bună zi dragostea dispare, este ca şi cum ţi s-ar deschide în faţă noi orizonturi, pe care
nebunia inimii ţi le-a ascuns o vreme oarecare... Nu este nimic spectaculos în asta!
Şi ce rămâne în locul gol?
Nu ştiu... dar ce importanţă are? Nu trebuie să pui întrebări. A mai trecut o vârstă, atâta tot...

Un loc nu poate niciodată rămâne gol, în sufletul nimănui, gândeşte Maria. Ar însemna să te împuţinezi cu fiecare
vârstă, cu fiecare iluzie care se pierde. Ai rămâne cu sufletul vid într-o zi, ca sufletul unui prunc.
Reia cu voce tare: Poate că locul gol îl umplu regretul, resemnarea, obişnuinţa... câte puţin din fiecare. Aşa câştigi
pesemne experienţă... poate că astfel devii bătrân...
Dar este limpede, Maria: nu poţi iubi acelaşi om toată viaţa, te poţi potrivi bine cu el, asta da, dar nu poţi iubi mereu
cu aceeaşi înflăcărare. Întreabă pe oricine!
Nu vreau să întreb pe nimeni. Vreau să cred că lucrul acesta îngrozitor mi se întâmplă numai mie. Este prea trist să
distrugi un mit în care credeai cu atâta tărie!
Se revede elevă, cu cozile pe spate, arămii precum frunzele toamnei, plimbându-se pe alei alături de Cosmin,
îmbrăcată în uniforma şcolară. Îşi ducea servieta sub un braţ, de cealaltă parte îl avea pe el şi păşeau astfel, îmbrăţişaţi, în
serile parfumate de primăvară, sărutându-se cu patimă, ca şi cum tinereţea i-ar fi grăbit, nu le-ar fi lăsat răgazul să se
reculeagă. Şi, peste ani, alte seri, cu el citind ziarul pe un fotoliu, cu picioarele întinse peste măsuţa interpusă între ei, ca un
obstacol pe care nici unul nu mai este apt să îl treacă. Peste ani, ei doi – alţii – privindu-se fără căldură... Şi ce umple locul
gol, oare?
Ai să te obişnuieşti..., o asigură mama.
Cum ar fi dacă i s-ar spune că el a murit? La telefon – o voce stânjenită, ocolind fraza edificatoare, lăsând-o un timp
să oscileze între nădejde şi certitudine. Apoi cuvintele să cadă brusc deasupra ei, ca o sentinţă definitivă. Este mort. Cosmin
este mort. Să rămână cu ea însăşi apoi, să rumege aceste cuvinte, să caute în adâncul ei judecata cea dreaptă... Ar striga
înnebunită, şi-ar frânge deznădăjduită mâinile, ca femeia care îşi vede dintr-o dată furată jumătate din viaţă. Ar primi
condoleanţe dreaptă şi neclintită ca o statuie. S-ar întoarce după înmormântare în casa lor goală şi ar dori să fugă de-acolo
cât mai departe. Ar sta ore în şir nemişcată, pe pat, întinsă pe spate, cu ochii duşi în fundul orbitelor, aţintiţi pe tavan şi ar
căuta să-l alunge din minte. Dar şi-ar aminti mereu cum se lipea de el fierbinte în prima lor noapte de dragoste, în timp ce
nopţile de acum i-ar fi nedesluşite. Ar revedea, crâmpei după crâmpei, anii de iubire, câţi sunt? nu doisprezece, nu toţi, dar
câţi? Unde se întrerupe şirul oare?
Cosmin nu este mort. Dar într-un fel e tot una pentru ea, îi este dat să revadă mereu şirul de ani întrerupt într-o zi,
pe care nu şi-o aduce aminte şi dincolo de care gândurile ei nu au mai avut nimic să reţină.
... Cosmin nu ţi se potriveşte, ţi-am spus-o întotdeauna.
Cu cărţile de joc răsfirate pe faţa de masă moale, mătăsoasă, mama îşi face o pasienţă, privind severă prin ochelarii

rezemaţi pe vârful nasului, unde sapă o adâncitură vineţie. Cărţile sunt noi, se lipesc între ele şi le desprinde nerăbdătoare,
vorbind ca să-şi ascundă nervozitatea. Maria stă fără să răspundă, ca la judecată, unde te apără avocaţii. Se apără în sinea
ei, găsind circumstanţe atenuante pentru amândoi. Cosmin nu i se potriveşte... Însă n-are nici o vină. Ea a alergat după el,
nu i-a lăsat nici o alternativă de scăpare, a fost în viaţa lui pretutindeni... A fost singura lui femeie... Se pare că el a început
să regrete asta.
Vinovată eşti şi tu.
Eu!? exclamă Maria.
Nici un bărbat nu poate fi mulţumit când nevastă-sa pune pe primul plan realizarea ei profesională, zice mama. Dacă
acceptă, o face pentru că are poate anumite interese, eu aşa îmi închipui. Femeia este cea care trebuie să-şi sprijine
bărbatul, să-l încurajeze, să-i fie stimul în devenire. Eu cum am putut să mă sacrific pentru cariera tatălui tău? Şi vezi bine
că n-am murit din asta.
Maria nu crede că şi-a neglijat vreodată gospodăria. Din salariul ei a renunţat să se îmbrace după ultima modă, ca
Tereza, ci plăteşte o femeie ca să le facă menajul. Vine o dată pe săptămână. Dar îi rămân şi ei atât de multe alte lucruri de
făcut, totuşi! Cosmin n-o ajută decât arareori şi asta când ea se enervează şi începe să ţipe la el, pentru ca apoi să-i pară
rău că n-a făcut ea singură totul, căci el devine irascibil de fiecare dată, stârnindu-se împotriva ei din orice fleac. E drept că
este foarte ordonat, cum ea nu a ştiut niciodată să fie, nu găseşti vreodată ceva deranjat în urma lui, el face totul corect, cu
meticulozitate. Ar trebui la urma urmei să mă consider o femeie norocoasă, îşi spune.
În copilărie se plictisea întotdeauna, orele treceau îngrozitor de încet, iar ea nu avea destulă imaginaţie, nu ştia
niciodată de ce să se apuce ca să-şi omoare timpul. Mai cu seamă iarna, când stătea zile întregi numai în casă. E adevărat că
nici atunci nu roiau prietenii în jurul ei, dar asta pentru că nu aveau suficient spaţiu ca să poată invita copii la ea acasă.
Acum timpul nu-i ajunge niciodată, poate pentru că studiul i-l mănâncă aproape în întregime şi orice întrerupere în
programul ei i se pare catastrofală. Dar nimeni nu înţelege asta. Femeia trebuie să-şi vadă de gospodărie – iată regula ce se
cere respectată. Chiar dacă totul străluceşte în jurul ei, nu trebuie să facă altceva. Totuşi, Cosmin acceptase multă vreme
această situaţie... din anumite considerente, insinuase mama... din care anume, totuşi? Ar vrea să ştie. Desigur, o iubea, din
dragoste pentru ea îi tolerase capriciile. Acum... nu se mai iubesc, se pare. Iar el nu mai suportă ca ea să vină târziu acasă,
la o oră când el a mâncat singur de mult, să sară peste propria-i masă şi să stea apoi până la miezul nopţii aplecată
deasupra hârtiilor ei în birou. Ea scrie întruna, iar el îşi cheamă tot mai des prietenii în vizită. Maria nu are cum să protesteze
împotriva acestui obicei, la începutul căsniciei luptase doar atât de mult să-l convingă să caute o locuinţă mai mare ca să

poată primi lume la ei acasă, să nu mai sufere ca în copilărie. Dar în urma invitaţilor lui Cosmin ea are întotdeauna de făcut
ordine, trebuie să spele un vraf de vase, iar Cosmin nu vine niciodată s-o ajute. O clipă îi trece prin minte că poate el tocmai
asta urmăreşte, s-o îndepărteze de la preocupările ei, dându-i mai mult de lucru în gospodărie.
Poate şi-o fi găsit pe alta!? presupune mama, gânditoare, strângând cărţile de joc în teanc. Se scoală de la masă ca să
le pună într-un sertar.
Cosmin? se întreabă Maria.
A fost singura lui femeie.
Iar el are acum treizeci de ani...
Mama scoate din bibliotecă o carte. O răsfoieşte câteva momente, hotărâtă să schimbe subiectul. Cosmin nu este un
bărbat adevărat, îşi spune, îl cunoaşte doar atât bine, de ce s-ar teme? El şi Maria sunt căsătoriţi de aproape opt ani de zile.
După atâta vreme nu vor mai divorţa, chiar dacă nu au copii. Îi este silă de divorţuri, de procese, de scandaluri. Şi apoi...
ce-ar spune vecinii, prietenii, rudele? Pe faţă poate ar compătimi-o că fiica ei divorţează, însă ar jubila în culise, şi-ar zice că
aşa îi trebuie, prea i-au mers în viaţă toate bine!
Sper că n-ai de gând să divorţezi? doreşte să se asigure.
Eu!?
O carte interesantă..., spune mama după câteva clipe de tăcere, cât îşi priveşte cu atenţie fiica pe deasupra ochelarilor.
Îi întinde peste masă volumul scos din bibliotecă. Ai citit-o cumva?
Face semn că nu. O deschide indiferentă, îi citeşte din complezenţă cuprinsul – pare a fi o lucrare despre enigme
naturale neexplicate încă – o răsfoieşte puţin, fără să se implice, apoi o înapoiază mamei pe deasupra mesei. Pare
într-adevăr interesantă..., spune.
Desigur că este interesantă! se bucură mama, ca un copil încântat de ultima lui jucărie. Uite! Aici... – zice, deschizând
cartea la o pagină cu colţul de sus îndoit şi lovind-o uşor cu dosul palmei, ca să atragă atenţia – scrie negru pe alb că omul
n-ar fi putut deveni ceea ce este fără intervenţia unor entităţi extraterestre!
Îşi aţinteşte privirile strălucitoare asupra Mariei, aşteptând dacă nu entuziasm, măcar un semn de confirmare.
Extratereştri! Haide, mamă!
Cum, ai uitat? Asta a fost teoria mea dintotdeauna. Nu cred în creaţie, tu ştii asta bine. Însă n-am să pot admite
niciodată ideea trăsnită că ne tragem din maimuţe.
Tu ai opiniile tale, mamă, eu le am pe ale mele, spune Maria împăciuitoare. Ce rost are să ni le impunem una alteia?

Este rolul meu de părinte să-ţi deschid ochii. Hai zău, Maria, ia acasă cartea asta şi citeşte-o. Ai să-mi dai dreptate.
Maria întinde exasperată mâna iarăşi după carte. Mama se aşează în faţa ei, privind drept înainte cu fermitate. Buzele
subţiri i se strâng şi mai mult, desenând pe faţa palidă, cu pielea uscată, o linie hotărâtă. Uitându-se spre ea, Maria simte că
terenul fragil se clatină, dar nu găseşte puterea de a se retrage la timp din lupta pe care o ştie dinainte pierdută. Ca valurile
uriaşe care abia dacă se simt în larg, însă mătură devastatoare ţărmurile, tot astfel cuvintele mamei sale nu prevestesc nimic
rău la început şi numai tonul ironic şi puţin răspicat, din ce în ce mai amplu, pare să anticipeze furtuna verbală,
imprevizibilă şi imparabilă, care se porneşte mai întâi molcom şi devine apoi tot mai teribilă, pe măsură ce Maria se
hazardează, căutând explicaţii logice şi contra-argumente valabile într-o discuţie oarecare.
Ah, mamă, nu am nici timp şi nici chef să citesc această carte! Înţelegi? Dar ştiu că nu voi găsi aici vreo dovadă că nu
ne tragem din maimuţe, de asta sunt absolut sigură.
Mama pufneşte dispreţuitoare. Cu calmul cel mai deplin se ridică şi aduce o lădiţă de lemn frumos sculptată, destinată
lucrului de mână. O deschide cu multă pedanterie şi scoate la iveală un goblen oval, montat pe un vechi gherghef din fildeş.
Îţi place? întreabă, fluturând ţesătura pe sub ochii Mariei.
Este o reproducere reuşită după un tablou de Fragonard. O fată îmbrăcată într-o rochie galbenă, cu străluciri şi
unduiri de atlaz, citeşte dintr-o carte cu rânduri albastre.
E frumos. Ai atâta răbdare! o admiră Maria.
Desigur că nu scrie acolo că nu ne tragem din maimuţe, reia mama, brodând liniştită. Nu direct, în orice caz... Sper că
realizezi că lucrarea este cenzurată. Şi oricum, chiar dacă adevărul ar fi lăsat să iasă la suprafaţă... tu nu-ţi dai seama? Asta
ar însemna schimbarea întregului mod de a privi evoluţia. Iar oamenii când le intră o idee în minte nu vor să mai renunţe la
ea nici în ruptul capului! Exact ca tine... Mereu ţi-am spus că nu ai stofă de om de ştiinţă, draga mea.
Maria îşi simte maxilarele încordându-se. Hai, învaţă-mă tu acum ce înseamnă să fii un om de ştiinţă, ripostează
înţepată. Da, da, eşti prea conservatoare, continuă mama. Progresul te înspăimântă... Nu progresul, subliniază Maria.
Speculaţiile mă înspăimântă.
Mama ridică uşor din umeri. Tu te consideri un fel de savant, spune, dar dai în schimb dovadă de atâta ignoranţă. Te
refugiezi în dosul cunoştinţelor pe care le-ai adunat ca în sânul unei secte de creiere spălate. Nici nu ştiu ce să mai fac să te
scot de-acolo întreagă. Te declari liber cugetătoare, dar spune-mi, există vreo diferenţă între cei care se sacrifică pentru
ştiinţă şi cei care sunt gata să moară în numele unei doctrine religioase oarecare? Îţi spun eu, nu există absolut nici o
diferenţă. Sunt la fel de încăpăţânaţi şi unii şi alţii. Incapabili să-şi deschidă ochii altor alternative. Poate că toţi credincioşii

lumii se lasă într-adevăr orbiţi de dogme, dar oamenii de ştiinţă se lasă la rândul lor orbiţi de logică. Iar logica distruge orice
formă de imaginaţie, ascultă-mă pe mine. Ce ar fi existenţa fără imaginaţie?
Tăcerea se instalează între ele pentru o bucată de vreme.
Aşadar, să-ţi spun punctul meu de vedere, reia apoi mama: oamenii vin de pe alte planete!
Haide, mamă, zău, să n-o luăm de la capăt! Este absurd!
De ce absurd? Vezi doar că maimuţele de astăzi n-au de gând să mai evolueze...
Dar, mamă... cum să-ţi explic? E vorba de un strămoş comun, oamenii şi maimuţele actuale au evoluat în direcţii
diferite. Şi, oricum, treaba asta s-a făcut în sute de mii de ani!
Tocmai! rosteşte mama triumfătoare, ţintuind-o cu ochii sclipitori. Aşa scrie acolo! spune, arătând viguros spre carte.
Continuă surescitată, uitând ghergheful în mâna stângă, cu acul atârnând la capătul firului de mătase. Ar fi trebuit de fapt cu
mult mai mult pentru ca omul să ajungă la nivelul lui de astăzi, dar totul s-a petrecut atât de repede în realitate! Îţi dai
seama? Judecând după geneticieni, la baza evoluţiei ar fi stat mutaţii majore. Însă mutaţiile majore nu sunt chiar atât de
frecvente şi provoacă în plus prea multe pagube... Mutaţiile nu pot explica deci totul. Pricepi?
Eu pricep, o asigură Maria. Dar nu pricepi tu. Şi nici individul care a scris cartea aceea nu pricepe, habar nu are de
genetică! Nu toate mutaţiile serioase sunt letale. Nu toate exclud fertilitatea. Într-o comunitate restrânsă, unde cresc
riscurile de consanguinizare, accidentele genetice, oricât de puţin frecvente ar fi, se amplifică, se fixează uşor. Sunt atâtea
exemple chiar şi astăzi... Vezi anumite caractere etnice, bolile endemice... sau vezi longevitatea... În fine! N-are rost, mamă,
să discutăm lucrurile astea. Eu le văd de pe altă poziţie, nu pot fi de acord cu tine. Şi nici nu am ambiţia să te fac să gândeşti
ca mine.
Vrei o portocală?
Nu, mulţumesc, spune îmbufnată. Obrajii îi ard ca focul. Nu suportă discuţiile în contradictoriu cu mama. Afară s-a
întunecat. În sufragerie nu este aprins decât un lampadar înalt, cu abajurul de culoarea brotacului. S-a lăsat frigul.
Păcat... În zilele noastre portocalele se găsesc tot mai greu...
Ştiinţa nu este o jucărie, mamă! Are capcane periculoase pentru neiniţiaţi.
Faci atâta caz de cunoştinţele tale! Să fim serioşi!
Mă jigneşti, mamă...
Pentru că tu nu mă jigneşti pe mine, poate? Dacă vrei să ştii, pe vremea mea se făcea carte ca lumea la şcoală...
Nu este suficient ce se învaţă pe băncile şcolii, iartă-mă! ripostează Maria, gesticulând iritată. Uite, să-ţi explic: Toate

fiinţele de pe pământ se aseamănă la nivel molecular. Codul genetic este universal, chiar între om şi bacterii există
similitudini...
În timp ce brodează, nicidecum convinsă de argumentele Mariei, expresia mamei devine din ce în ce mai
dispreţuitoare.
Bine! spune Maria, simţind că fierbe. Să zicem că este aşa! Că omul vine din altă parte. Dar atunci trebuie să admiţi că
viaţa în sine vine din altă parte. Poate că într-adevăr germenii ei au fost purtaţi până aici de un meteorit oarecare. Dar asta
nu schimbă cu nimic lucrurile, în continuare evoluţia trebuie să fi urmat în orice caz bine-cunoscutul scenariu...
Chiar crezi? întreabă neclintită cealaltă. Cum poţi fi atât de sigură de un lucru pe care nu ai nici o cale de a-l verifica
vreodată?
Maria nu-i răspunde, aşa că reia tot ea după o vreme, punând un nou fir de mătase în acul de canava: Poate că ai
dreptate. Poate că nu venim de pe altă planetă. Dar să ştii că mai am o teorie, la fel de interesantă... într-un trecut foarte
îndepărtat au sosit pe Pământ nişte astronauţi străini, care au intervenit la nivel genetic asupra speciei cu cele mai mari
şanse de evoluţie spre fiinţe inteligente.
De ce să fi făcut asta? Nici măcar nu eşti originală, mamă. Repeţi fanteziile lui Von Däniken. A avut asemenea idei
înaintea ta.
Dar eu n-am ştiut asta! Vezi? Înseamnă că el şi cu mine avem amândoi dreptate.
Vorbeşte calm, rar, accentuând cuvintele cu multă convingere. Întotdeauna luptă îndârjită ca să-şi susţină punctele de
vedere şi Maria nu se poate împiedica s-o admire pentru felul cum caută argumente, de cele mai multe ori neverosimile, dar
pe care le consideră infailibile, înverşunându-se ceasuri în şir într-o discuţie sterilă, până când adversarul cedează, cu nervii
făcuţi fărâme.
Dar unde sunt acum extratereştrii tăi, mamă?
S-au întors în lumea lor, desigur!
Dar de ce nu revin să-şi admire opera?
Poate că vor reveni... Poate că au revenit... Poate că sunt printre noi deja... Maria, există nenumărate dovezi, zău, de
ce nu vrei să citeşti cartea aceasta?
Nici nu vreau s-o văd, simt că mă enervează deja la culme!
Eşti caraghioasă.
Ah, mamă, de ce îţi place să despici atât firul în patru? De unde ştii că ai dreptate?

Ştiu.
Maria se ridică în picioare, împingând violent scaunul în spate.
Mă irită discuţia asta. Hai să terminăm! Ai dreptate, oamenii vin de pe alte planete, vin de unde vrei tu! Nici nu ştiu ce
importanţă are...
Cedezi pentru că nu mai ai argumente, nu-i aşa? Dar văd bine că în sinea ta nu-mi dai deloc dreptate...
Nu, nu-ţi dau... Dar m-am plictisit! Aş putea să-ţi mai aduc un sac de argumente, dar ce sens are? Tu transformi orice
confruntare de idei într-o afacere personală.
Nici cu tine nu mi-e ruşine, ripostează mama.
Cu tine n-o voi scoate niciodată la capăt, suspină Maria. Întotdeauna te-ai crezut mai deşteaptă decât toţi, mereu
încerci să bagi altora pe gât ideile tale trăsnite. Te consideri unică.
Dar sunt unică, într-un fel.
Eşti, fără doar şi poate...
Ce vrei să spui cu asta? întreabă mama, privind-o cu luare aminte.
Vreau să spun că mă scoţi din sărite!
Nu crezi că eşti obraznică?
Maria vorbeşte aproape ţipând, neizbutind să se mai controleze. Curând începe să plângă de-a binelea.
De ce sunt obraznică, mamă? Pentru că refuz să-ţi dau dreptate? De ce trebuie mereu să gândesc asemeni ţie? De ce
nu mă laşi să fiu eu însămi, să am părerile mele, măcar acum, la aproape treizeci de ani?
Nu te vei maturiza niciodată. Întotdeauna plângi ca un copil când nu mai găseşti argumente. Nu te-am educat bine,
n-am fost o mamă bună. Ar fi trebuit să te învăţ cum să porţi o discuţie şi cum să respecţi opiniile altora. Merit să îndur cu
vârf şi îndesat consecinţele incompetenţei mele.
Maria continuă să-şi plângă frustrarea. Mereu m-ai considerat drept un produs al competenţelor tale, mamă.
Niciodată nu m-ai văzut ca pe un individ de sine stătător. Pentru tine nu sunt decât un apendice al personalităţii tale, pe
care, când simţi că nu-l mai poţi ţine sub control, încerci pur şi simplu să-l extirpi, tăind în carne vie până la sânge.
Uşa sufrageriei se deschide şi intră tatăl Mariei, un om relativ scund, cu faţa rotundă şi trandafirie, cu expresia jovială,
accentuată de mustaţa scurtă, încărunţită. Iar te cerţi cu mama? o întreabă din prag pe Maria, care continuă să plângă. Ştii
doar cât este de sensibilă...
Ştiu! Mereu mă şantajaţi cu asta! Întotdeauna cedez, ca să nu se îmbolnăvească. Dar la mine nu vă gândiţi? Poate că

sunt şi eu sensibilă...
Vorbeşte cel puţin mai încet! solicită mama. Ce vor crede vecinii noştri? Tu nu-mi dai dreptate din spirit de
contrazicere. Dar să ştii că nu-mi pasă, te cunosc doar atât de bine! Nu trebuie să vină una ca tine să mă înveţe ceva la cei
peste cincizeci de ani ai mei! Sunt trecută prin ciur şi prin dârmon, ia aminte, am trăit destul ca să am o oarecare experienţă.
Nici nu este greu să-mi dau seama că originea crizelor tale de isterie este Cosmin. Nu văd deloc de ce te miră atâta faptul că
are de gând să te lase baltă. Mai bine te-ai întreba de ce nu te suportă nimeni. Nu am avut parte de un copil bun, asta este,
degeaba m-am sacrificat pentru tine... altceva speram eu în privinţa ta...
Maria o priveşte cu duşmănie. În punctul acesta ajung discuţiile dintre ele de fiecare dată. Simte că tremură toată din
pricina revoltei ce se adună în ea.
Dar cu ce ţi-am greşit, mamă? o întreabă. Pentru Dumnezeu, ce-am spus, de ce îmi răstălmăceşti toate cuvintele? De
ce nu sunt bună? Cu ce te-am dezamăgit? Cu ce sunt alte fiice mai reuşite decât mine? Niciodată nu eşti mulţumită de mine,
orice aş face... Am un cămin, o profesie pe care o iubesc şi în care excelez, un bărbat bun.
Haide, haide!
Ce altă femeie pe care o cunoşti are mai mult decât atât? Tu ce ai în plus faţă de mine?
Cum ce am în plus? Dar am pornit noi două de pe aceeaşi poziţie oare? Vai ce copil sărman am fost! Mama fugea cu
mine în braţe printre bombele care cădeau din cer şi veşnic eram înfometată. Şi tatăl tău la fel, doar ştii, un biet copil de
ţărani săraci, care păştea oile pe dealuri... Şi astăzi este director în minister, tu crezi că e puţin lucru oare? De cât de jos am
pornit amândoi şi ce departe, totuşi, am ajuns! Tu te-ai născut în altă lume, nu ţi-a lipsit nimic, n-ai ştiut ce este nici teama
şi nici foamea, cel puţin nu atât cât ai fost copil... Iar acum... Nu te-ai ridicat nici cu un deget faţă de noi, n-ai realizat nimic
de capul tău. Nu valorezi nici cât o ceapă degerată!
Societatea în care trăim nu lasă pe nimeni să se ridice... Pe toţi ne uniformizează! protestează Maria.
Asta nu este decât o scuză lamentabilă, apreciază mama. Un argument al rataţilor. Tu ai depins mereu de alţii. Nici
măcar apartamentul în care stai nu l-ai fi avut fără ajutorul nostru!
Întotdeauna mi-a părut rău că am acceptat bani de la voi, dar am să vi-i dau înapoi până la ultima centimă! Toţi
părinţii de astăzi îşi ajută copiii, altfel tinerii ar muri de foame pe capete... Tu vorbeşti ca şi cum aş fi ultima prăpădită. Voi
aţi profitat la vremea voastră de o conjunctură favorabilă, eu încă mai aştept ca lucrurile să se schimbe...
Noi am fost o generaţie de sacrificiu!
Atunci noi ce suntem oare? O generaţie deja sacrificată, poate. Ce aş fi putut face mai mult cu viaţa mea decât să

respect directivele tuturor, inclusiv pe ale voastre? Am avut vreodată ceva de ales, am ratat până acum vreo ocazie
favorabilă? Îmi vei reproşa poate lipsa de iniţiativă. Dar cum să mă fi dovedit mai îndrăzneaţă, atâta timp cât a trebuit să fiu
mereu supusă, să vă ascult orbeşte, să nu ies niciodată din cuvântul vostru?
Din nou răsună în cameră râsul dispreţuitor al mamei.
Ce spui!? Ne-ai ascultat orbeşte... Chiar şi atunci când te-ai măritat?
Doamne, mamă! Încă n-ai uitat, tot îl mai urăşti pe Cosmin? Ce ai împotriva lui? Doar nu este ultimul dintre oameni, a
terminat o facultate, a devenit procuror, şi-a depăşit cu mult colegii. Ce îi mai reproşezi?
Mama loveşte cu palma în masă. Uitase de mult să mai lucreze. Ce îi reproşez? Distrugerea idealurilor mele, asta-i
reproşez! Ah, tu meritai cu mult mai mult! Atunci... înainte să te măriţi cu el. Erai frumoasă ca o zână. Ai fi meritat şi un
prinţ...
Trăim alte vremuri, mamă, tu nu vrei să înţelegi? Unde sunt prinţii tăi, spune-mi?
... Şi ai luat un mucos, un neisprăvit... Ţi-a sucit minţile de la nici şaptesprezece ani. Ah, fata mea, de ce a trebuit să
fii tu atât de proastă? Iar acum, tot el îţi dă cu piciorul...
Cum poţi să spui aşa ceva? De-atâtea ori m-am jurat că n-am să-ţi mai povestesc nimic despre mine şi nu mă ţin
niciodată de cuvânt. Mereu îmi răstălmăceşti vorbele şi le foloseşti împotriva mea. Mă urăşti, mamă, întotdeauna m-ai urât...
De ce mă urăşti atâta?
Draga mea, de câte ori vii la noi te cerţi cu mama, intervine monoton tatăl Mariei, scoţându-şi ochelarii şi ştergându-i
cu poalele halatului de casă, cu gesturi moi, calculate, de om pedant şi parcă veşnic plictisit de toate. A stat până acum în
picioare, privind răbdător când la una, când la cealaltă. Asta nu-ţi dă puţin de gândit? întreabă, aşezându-se greoi pe un
scaun, cu ochelarii atârnându-i în mâna stângă şi cu cotul drept sprijinit pe masă. Apoi suspină şi priveşte posac dincolo de
fereastră.
Seara tenebroasă de decembrie cerne lumina venind din cameră ca printr-un proces tainic de osmoză, săvârşit între
două lumi străine şi ostile, ce nu pot exista altfel decât separate. Maria se simte dintr-o dată obosită şi îmbătrânită. Parcă de
departe, înaintând cu greutate, sângele i se adună fierbinte şi pulsând în palmele umede. Închide ochii, căutându-se pe sine
iarăşi în adâncurile tot mai străine ale propriei fiinţe. Oricum este totul inutil, spune, simţindu-se fără să înţeleagă cum
foarte calmă. Cei doi se uită la ea ca de la o mare distanţă, camera însăşi pare că a căpătat proporţii într-atât de uriaşe, încât
oricât ai încerca să atingi pe cineva, nu-l mai poţi cu nici un chip ajunge.
Ce vrei să spui? întreabă amândoi odată.

Maria nu răspunde. Priveşte în gol, fără expresie. Coboară între ei

tăcerea, străpunsă din vreme în vreme, abia desluşit, de zvonuri de copii
întârziaţi la joacă şi de frânele ascuţite, sfâşietoare, ale maşinilor de pe stradă.
Dincolo de ferestre se întinde oraşul, în aparenţă cuminte, oraş pe care Maria
nu l-a considerat niciodată altceva decât un simplu loc desprins dintr-o hartă.
N-o interesează viaţa lui aparte, cum n-o interesează oamenii în general, cu
toate problemele lor complicate, de care niciodată nu se pot desprinde destul
şi despre care vorbesc la nesfârşit între ei, răsucind pe toate părţile faptele
ştiute, căutându-le nedesluşitele cauze sociale, la fel de complicate şi bizare.
Maria încearcă să existe în afara vieţii agitate a oraşului, devenit ca peste
noapte prea mare şi deopotrivă de strâmt, încât oamenii, parcă despuiaţi de
dreapta lor judecată, ierarhizaţi după principii noi şi ilogice, răsturnaţi de-a
valma pe scara valorilor care de mult nu mai stă în picioare, nu mai încap unii
de alţii şi se privesc cu atâta duşmănie când se află laolaltă. Maria se găseşte
într-o margine îndepărtată a acestei lumi, aparţinându-i totuşi, însă până la ea
ajung realităţile filtrate şi tocmai prin puritatea lor de cristal o înspăimântă,
tocmai pentru că sunt atât de nude, atât de limpezi, de evidente, fiecare în
parte, ca mănunchiurile de raze colorate, cu secţiuni precise, desprinse din
jetul nesurprinzător de lumină albă care traversează o prismă de sticlă. Până la
ea ajunge doar esenţa fenomenelor, dezgolite de farmecul rustic al
comentariilor tendenţioase auzite la cozi prin magazine, ca şi de poantele mai
Alfred Stieglitz – From the back-window (1915)
mult sau mai puţin transparente ale glumelor rostite între colegi, la slujbă,
rămâne doar substratul, pe care nu mai ai de ce să-l judeci, pentru că este deja evident şi de care trebuie să te şi temi puţin.
Pentru că nu poate să schimbe nimic în jurul ei, se mulţumeşte să accepte simplu totul, fără revoltă, ca pe o fatalitate, ca şi
cum fiecare dinte mărunt dintr-un angrenaj colosal ar antrena în mişcarea sa perpetuă şi firul care o trage pe ea. Se
comportă uneori asemenea animalelor sălbatice, care depind într-atât de natură, încât doar ce este natural sunt deprinse să
facă. Tot astfel, simţind că fericirea abstractă la care aspiră nu este posibilă şi că, precum un copil, anumite lucruri nu se

cuvine să le facă, se agaţă aproape animalic de ceea ce are la îndemână, de lucrurile posibile, permise, li se dăruie, luptă
pentru ele, le transformă în idealuri şi căută într-acolo libertatea şi fericirea ei, încercând astfel, poate instinctual, să
supravieţuiască. În acelaşi timp, însă, propria familie reprezintă pentru ea nucleul fierbinte în jurul căruia gravitează, lumea
care crede că-i aparţine cu adevărat, singurul regat în care se închipuie stăpână, în care se revoltă câteodată şi pe care luptă
să îl schimbe.
Oricum este totul inutil, spune iarăşi.
Pe perete, în faţa ei, tabloul înfăţişând un bătrân pescar japonez cuibărit într-o barcă, probabil pe undele Oceanului
Pacific, pare înclinat într-o parte, intersectând dizgraţios contururile fine, aurii, ale tapetului cu motive geometrice. Nu stă
bine, este gata să spună, ca un copil care a învăţat câte ceva despre ordinea lucrurilor, atribuindu-şi numai pentru atât
dreptul suveran de a le corecta deviaţiile. Ea însă nu îndrăzneşte să intervină, să influenţeze în vreun fel personalitatea
camerei. Tabloul stă strâmb, sau ar putea doar ei să i se pară. În ciuda a ceea ce Cosmin numeşte adeseori sfânta ei
naivitate, Maria nu se mai consideră un copil, este deprinsă cu relativitatea lucrurilor, cu toate că nu este încă pregătită s-o
accepte, după cum nu se poate încă împăca cu gândul inutilităţii lor.
Ştiţi, aşa spune şi domnul Carturianu..., îşi aminteşte să dea o explicaţie. A fost într-un fel de acord cu mine, deşi
punctul meu de vedere era de fapt altul. El crede că însăşi existenţa noastră este inutilă... Poate că are dreptate, şi-atunci ce
sens are să-mi mai bat capul?
Cine este domnul Carturianu?
O întreabă din vârful buzelor şi fără să se mire, rămânând distanţi şi indiferenţi, prizonieri în hainele lor prea strâmte,
care nu mai pot adăposti şi gândurile altora. Maria întrezăreşte iarăşi, pentru o clipă, zâmbetul strâmb al domnului
Carturianu. Îl revede păşind ca un cocostârc plictisit de-a lungul şi de-a latul laboratorului, seara, când Tereza şi laboranta
au plecat de mult, iar ea rămâne în continuare în clădirea rece, cu pereţii exteriori murdari, de care atârnă fantomatice, în
partea dinspre nord, corzile jupuite ale viţei canadiene, agitate de vânt ca nişte plete încâlcite peste ferestrele cenuşii,
nespălate de ani de zile. Îi trece dintr-o dată prin minte că în ochii infirmului, cu expresia lor atât de ciudată, este poate
concentrată ura acumulată de întreaga gintă din care se trage, pentru toate năpăstuirile de care a avut parte peste veacuri, o
ură rece, metalică, revendicatoare. Drama pe care o trăieşte el nu este poate cea mai mare, dar oricum este crudă, pentru că
nu îi este dată decât o singură viaţă şi din ea abia dacă va putea cunoaşte a mia parte, desigur, nu toţi oamenii se bucură de
prea mult, dar de ce lui să i se cuvină atât de puţin, totuşi? Şi iarăşi simte mila punând stăpânire pe ea, ca o rană deschisă în
adâncul trupului de multă, multă vreme, încât s-a obişnuit cu ea şi nu o mai doare, pentru că şi durerea are un relief al ei,

cu vârfuri ascuţite, paroxistice şi cu văi liniştite, în care te poţi odihni o vreme, sperând că totul va fi bine şi din care abia
dacă îndrăzneşti să mai priveşti culmile reci, ce ţi se par încă departe. Mila, ca şi durerea, este un sentiment pervers, vine
când nici nu te aştepţi, zgândărind o rană veche. Şi totuşi ştie că se minte, că înainte de toate nu este compasiunea, ci
teama, ameninţarea ce izvorăşte din acest om, acoperind-o ca un linţoliu rece. Când el se află aproape, are sentimentul că o
ameninţă o primejdie mută, că ceva îngrozitor se pregăteşte împotriva ei, încet, ireversibil, strângând zi după zi mai multă
energie, ca un cutremur imprevizibil în adâncul pământului.
Şeful meu, spune.
Filozofie din asta faci tu acolo? întreabă mama. Îmi dau seama ce nivel ştiinţific are munca ta!
Discuţia am purtat-o după orele de program.
Curioasă treabă! Pentru asta faci tu ore suplimentare? Şi Cosmin care te aşteaptă acasă... Şeful tău, ăsta... Carturianu,
în fiecare zi stă de vorbă aşa, cu tine, după orele de program? Sau poate că rămân şi alţii la cenaclu, nu doar tu, poate că nu
eşti singura nebună?
Se străduieşte să zâmbească. Domnul Carturianu este handicapat, spune rar, accentuând cu grijă fiecare cuvânt, este
cocoşat. Dar îşi dă imediat seama că încearcă să se ascundă în spatele vorbelor. De fapt e fericită când stă cu el la discuţii în
laboratorul gol, sorbindu-i cu nesaţ, avidă, frazele rostite când cu blândeţe, când ostil şi rece, este atât de mirată de tot ce i
se întâmplă, este fascinată de felul lui atât de inconsecvent de a fi, al cărui înţeles nu-l poate pătrunde. Se simte ca un fruct
curăţat de coajă, din care cineva se pregăteşte să muşte, se simte în preajma lui neapărată şi vulnerabilă.
Brusc, doreşte să plece acasă. Tatăl ei ţine uşa de la intrare deschisă, până când ea dibuie întrerupătorul afară, pe
coridorul lung şi întunecat şi aprinde pe scară becul cu lumină palidă, pătată de umbrele mărite ale excrementelor de muşte.
Să nu trânteşti poarta afară! aude din urmă, în timp ce coboară treptele.
În cele câteva ore petrecute la părinţi, aerul a devenit rece şi străveziu, ca de cristal. Pe străzi e mai mult întuneric,
puţinele felinare aprinse par îngheţate, coloanele de lumină se prelungesc inerte pe asfaltul întunecat. Trecătorii sunt
grăbiţi, zgribulindu-se în haine. De jos zăreşte ferestrele apartamentului lor luminate. Pătrunde în casă liniştită, Cosmin ştie
că vine de la părinţii ei şi nu de la institut. Este cu un prieten. Stau amândoi în bucătărie. Au fumat mult, atmosfera este
tulbure, înecăcioasă din pricina fumului de ţigară.
Maria, el este Dan Paraschiv...
Este de multă vreme pentru prima oară când îi prezintă un prieten, nu din lipsă de politeţe, ci pentru că ştie că pe ea
nu o interesează. Şi faptul o uimeşte peste măsură. Îl priveşte mai atentă, este un bărbat scund şi îndesat, cu faţa buhăită.

Pleoapele îi atârnă leneşe şi grele, abia se ridică şi coboară peste ochii verzi şi mari, oarecum exoftalmici. Se gândeşte
amuzată că pentru el lumea trebuie să fie ca o succesiune de clişee cinematografice derulându-se cu încetinitorul. Îl salută
cu indiferenţă, fără să-i întindă mâna şi dă apoi să treacă mai departe.
Maria! o opreşte Cosmin, înaintând spre ea. Are ochii tulburi, ca şi cum ar fi băut, însă pe masa din bucătărie nu se
află nici ceşti, nici pahare, ci doar scrumierele pline cu mucuri de ţigară. Dan este un bun prieten de-al meu, începe el să
explice. Întâmpină unele greutăţi cu domiciliul, ştii... nu are unde sta deocamdată... m-am gândit... în fine, aş dori să-l
găzduim o vreme la noi. Nu cred că o să te deranjeze, tu şi-aşa lipseşti mult de acasă.
Îl priveşte cu răceală. Simte că-l urăşte, pentru că ştie să meargă la sigur şi pentru că este atât de conştient de asta.
Este convins că ea nu va avea curajul să-l refuze, din grijă pentru liniştea căminului ei şi pentru că ani de-a rândul a luptat
să trezească în el dorinţa de a invita lume la ei acasă. Nici un refuz nu mai este posibil. Cosmin şi-a strâns în mână toate
atuurile. Şi-a oferit chiar şi plăcerea unei mici lovituri de graţie, amintindu-i în treacăt că ea însăşi este în culpă, din pricina
întârzierilor ei din fiecare seară. Îşi pleacă fruntea resemnată şi-l întreabă: Cât timp va rămâne la noi?
Puţin, puţin! se grăbeşte el cu răspunsul, parcă vinovat. O săptămână, două... trei poate. Se va simţi bine la noi, nu-i
aşa? o întreabă zâmbind, întorcându-se puţin spre Dan Paraschiv. Desigur, spune ea, deviindu-şi privirile. Se gândeşte iarăşi
să plece, dar sentimentul de gazdă o biruie: Vă este foame? Ne descurcăm noi! îi răspunde Cosmin în grabă, parcă speriat să
nu piardă ceea ce câştigase atât de repede.
Maria îi lasă singuri în bucătăria cu geamurile aburite din pricina gerului de afară, trece spre baie, împovărată de
neputinţă, purtându-şi gândurile triste aproape cu blândeţe, ca o fetiţă ce-şi duce pe palme păpuşa ei stricată. Dă drumul la
apă, stropii ricoşează în toate direcţiile de pe porţelanul alb şi rece al chiuvetei, udând oglinda, din adâncul căreia propria-i
imagine îi vine în întâmpinare, străină şi ciudată, se cercetează cu mirare, nu s-a mai privit de multă vreme cu atenţie într-o
oglindă şi caută acum scrutătoare pe chipul obosit şi însingurat o posibilă explicaţie. Aburii apei fierbinţi se ridică,
estompând imaginea, oglinda se abureşte, iar ea îşi trece încet mâna cu degetele răsfirate, o singură dată, peste cristalul
rece, lăsând în urmă dungi argintii, la marginile cărora stropii condensaţi de apă se adună informi şi se scurg în dâre
întortocheate. Bună seara, doamnă! şopteşte imaginii care revine în oglindă, pentru a se pierde apoi iarăşi, încet-încet, ca o
iluzie. Atunci chicoteşte încet, ca un copil ce asistă la o scamatorie.
Ceva mai târziu, la biroul ei, stă rezemată de spătarul scaunului, cu braţele încrucişate peste piept, privind micul
tablou din faţa ei, de pe perete, o acuarelă cumpărată vara trecută de la Fondul Plastic – doi cai albi, cu trupurile abia
conturate, galopând diafani într-o ceaţă trandafirie. Intră Cosmin, cu faţa lui palidă şi preocupată. Lui Dan îi este somn, zice.

Ar vrea să se culce... Maria se uită drept în ochii lui albaştri, spălăciţi, dar el îi susţine privirea fără să clipească. N-a mai
făcut asta de multe vreme. Bine, îi spune ea moale şi începe să-şi strângă hârtiile de pe birou, punându-le în teanc într-o
margine. Se ridică de pe scaun, încordată, privindu-l iarăşi.
Te rog de mâine să muţi canapeaua în sufragerie, îl sfătuieşte. Nu vreau să fiu la cheremul vostru, nu pot elibera
biroul la orice oră. Am de lucru. Ar fi trebuit să te gândeşti la asta.
Cosmin dă din cap, trăgându-se într-o parte a uşii, ca s-o lase să iasă. Maria se strecoară afară şi trece apoi în
dormitor. Scotoceşte mult timp în noptieră, printre cărţile uitate acolo din alte seri, dar nu se hotărăşte ce să citească. În
cameră este aproape frig, lumina se revarsă din tavan roşiatică, făcând s-o usture ochii. Se întinde încet pe pat, sub
plapuma rece, cu mâinile întinse pe toată lăţimea saltelei, încercând să se relaxeze. Rămâne aşa, cu privirile aiurea şi fără să
se gândească la nimic, până vine Cosmin la culcare. El se dezbrăcă încet, punându-şi hainele corect, frumos împăturite, una
peste alta, pe scaunul ei de toaletă şi-şi îmbracă cu aceeaşi pedanterie pijamaua, închizând-o rând pe rând la toţi nasturii şi
în tot timpul acesta o priveşte pe Maria, cum stă întinsă pe pat, cu ochii deschişi, golită de gânduri.
De ce l-ai adus aici, Cosmin? o aude vorbindu-i într-un târziu. Are probleme, ţi-am mai spus. Ce-ai fi vrut să fac? E
prietenul meu... Doar nu era să-l refuz! Vine lângă ea, în pat, trăgându-şi gemând plapuma spre umeri. De unde îl cunoşti?
îl întreabă Maria. Nu mi-ai vorbit niciodată de el... Ocoleşte răspunsul. Caută la rândul lui o carte în noptieră, aplecându-se
peste marginea patului şi, când revine cu capul pe pernă, este roşu la faţă şi gâfâie. Este inginer în informatică, spune după
un timp. De la el îmi procur programele de calculator, dacă vrei să ştii... şi jocurile...
Maria închide ochii. Şi ce probleme are?
Este în divorţ.
Maria se ridică puţin, sprijinindu-se în coate. Îl priveşte lung şi gura cu expresia amară i se strâmbă puţin. Şi tu te
amesteci? Dar ce are? o întreabă el mirat.
De ce divorţează?
Nu prea ştiu... Rivalitatea dintre nevastă-sa şi maică-sa, ceva de genul acesta...
Dar ăsta nu poate fi un motiv, Cosmin!
Ce te priveşte pe tine?
Maria revine cu capul pe pernă. În fine..., spune iarăşi. Cosmin, fii sincer, cât va trebui să rămână la noi? El lasă cartea
să-i cadă cu un gest agasat. Maria, ştii bine că numai seara am timp să citesc şi eu câteva rânduri! De ce nu-mi dai pace? Ea
îi întoarce vorba încercând să pară sarcastică. Bineînţeles că numai seara! Ziua eşti prea ocupat cu prietenii tăi... şi cu

jocurile... Cosmin îşi reia cartea. Nu mă învăţa pe mine cum să-mi împart timpul! Vezi-ţi mai bine de preocupările tale!
Maria închide iarăşi ochii, ca să înfrângă năvala lacrimilor, însă Cosmin citeşte mai departe, netulburat, fără s-o mai
privească. În tăcerea care se lasă, doar vântul rece mai zgâlţâie din când în când geamurile. Ce trist că viaţa mea de-o vreme
se scurge numai în scandaluri, gândeşte Maria. Cât oare am s-o pot duce astfel? Autocompătimirea interioară îi subţiază
glasul. Când prinde să vorbească iarăşi, tonul patetic căpătat de vocea ei i se pare în mod paradoxal aproape nostim: Dar
este firesc, Cosmin, să discuţi cu mine lucrurile care ne privesc pe amândoi! Te-am întrebat: cât va rămâne la noi?
Este în partaj, răspunde el cu indiferenţă. Au un copil şi asta îl încurcă... după partaj vor vinde casa, iar el va căuta o
garsonieră... Până atunci, însă... Ochii Mariei se lărgesc de exasperare: Dar bine, Cosmin, poate să dureze şi luni de zile! El
ridică nepăsător din umeri. Şi ce dacă? Ascultă, Maria, e un tip ca lumea, ai să vezi, n-o să ne mai plictisim singuri! Dar eu
nu mă plictiseam..., protestează ea. Şi-apoi, va trebui să muncesc pentru doi bărbaţi de aici înainte! El începe să râdă. Asta
te roade, va să zică!
De ce nu înţelegi, Cosmin? Nu am timp, nu pot lăsa totul baltă!
Va trebui să-ţi faci timp de aici înainte.
A vorbit cu atâta răceală, încât Maria se simte ameninţată. Nu mai găseşte tăria să riposteze. Are sentimentul că
studiul acasă este o faptă urâtă, pe care nu se cuvine s-o facă şi de care trebuie să se dezbare, ca de un viciu nesănătos. Zi
după zi şi-a întipărit în minte gândul că nu trebuie să-l supere pe Cosmin, pentru ca el să-i tolereze mai departe această
deprindere. O vreme s-a simţit în siguranţă, dar acum se teme că totul se va curma brusc şi implacabil. Încercă să-şi
închipuie cum va fi viaţa ei din clipa în care va trebui să-şi schimbe felul de a trăi, cum va putea exista după aceea?
Peste noapte a nins mult. În zori ninge încă, fulgii cad cu mare încetineală, strânşi unii în alţii ca nişte smocuri de lână.
Ieşind din casă, Maria se simte cuprinsă de încântare, ca un copil, în drum spre institut paşii ei lasă urme proaspete în
zăpadă, în parc băncile par îngropate şi copacii cu trunchiurile negre au strâns pe crengi manşoane albe. Prelungeşte cât
poate drumul, este aproape cald şi sub palton corpul ei se înfierbântează, merge fără mânuşi, spulberând cu picioarele
zăpada moale, afânată. Ajunge la institut cu întârziere, însă atât de relaxată, încât urcă scările şi păşeşte în lungul
coridorului cu portrete de oameni de ştiinţă atârnate pe pereţi, ca şi cum s-ar afla într-un orăşel al copiilor iar la capătul
drumului ar aştepta-o bradul împodobit de sărbătoare. Intră mai întâi în laborator, fără nici o grabă, îşi scoate paltonul şi
îmbracă halatul alb, sub privirile mirate ale Terezei, care îi întinde tăcută un stilou, făcându-i semn să meargă să semneze
condica. Nu o încearcă nici o strângere de inimă când bate la uşa domnului Carturianu, îl găseşte, intrând, ca de obicei lângă
fereastră, întors cu spatele ghebos către ea, uitându-se afară, apoi el se răsuceşte greoi şi buzele i se subţiază când o vede,

îşi priveşte ceasul, dar nu spune nimic, se apropie doar de birou, se aplecă încet şi scoate dintr-un sertar condica de
prezenţă zdrenţuită şi o aruncă în faţa ei, pe cristalul presărat cu urme de degete murdare. Şi în timp ce îşi depune
semnătura, Maria observă că de sub cristal au dispărut fotografiile doamnei Varga, le-a uitat acolo când a plecat, sau poate
chiar s-a hotărât să le lase în semn de amintire colectivului pe care l-a condus timp de aproape două decenii, în mijlocul
căruia s-a fotografiat la fiecare început de an. Mariei îi plăcea să le privească uneori, erau multe chipuri necunoscute, din
când în când unele dispăreau şi apăreau altele noi, în ultimii ani s-a ivit sub cristal şi chipul ei, din ce în ce mai asprit de
vreme. Acum fotografiile au dispărut, toate, nici nu ştie când s-a întâmplat asta, poate chiar de la început, când a venit
domnul Carturianu, iar ea până astăzi nici nu şi-a dat seama. Şi aplecată încă peste condică, îşi ridică ochii spre domnul
Carturianu, privindu-l pieziş, ca pe un hoţ, sub pielea galbenă a obrajilor muşchii lui se zbat ca stăpâniţi de un tic nervos şi
mâna lui se întinde brusc, smulgându-i condica din faţă. Ieşi afară! îi strigă ascuţit, în timp ce ea îşi îndreaptă spatele încet,
pironindu-l cu privirea ei sfidătoare. Iese zâmbind, fără să spună bună-ziua. În urmă aude sertarul izbit cu putere.
A lucrat toată ziua concentrată, însă experienţa începută nu i-a reuşit. Tereza şi-a pilit multă vreme unghiile, tăcând
plictisită, până când Maria o străfulgerează cu privirea şi îi spune exasperată: Nu ai de gând să pui şi tu mâna pe ceva? Cât o
să te mai duc în spinare? Atunci Tereza se ridică încet şi, cât se poate de calmă, începe să strângă fără nici un rost sticlăria
de pe masă, aranjând meticuloasă borcanele cu reactivi pe stative, în ordinea alfabetică a etichetelor cerate. Trage şi închide
la loc sertarele‚ în clinchetul pipetelor aranjate după mărime în câteva pahare conice de pe masă. Continuă apoi cu dulapul
unde sunt depozitate produsele toxice ale laboratorului, de care doamna Varga a numit-o cândva responsabilă. Lucrurile au
rămas de atunci fixate astfel şi ori de câte ori cineva are nevoie de una din substanţe, Tereza descuie uşa dulapului cu cheia
ei secretă, cântăreşte cu grijă cantitatea pretinsă, notează operaţia pe o listă şi-i cere solicitantului să semneze de primire
într-o rubrică specială. Acest ritual pare să-i creeze iluzia că este o persoană importantă, cu putere de decizie asupra altora.
Dacă ţi-ai da aceeaşi silinţă şi în activitatea de cercetare ai ajunge departe, o ironizează nu de puţine ori Maria. Sfârşind cu
dulapul de produse toxice‚ Tereza se întoarce la locul ei, se aşează şi continuă să privească la fel de plictisită în jur, cu
braţele încrucişate.
Ceva mai târziu sună telefonul şi răspunde Maria. O caută Cosmin şi lucrul acesta o surprinde peste măsură. Priveşte
spre Tereza în timpul convorbirii şi, când închide, se îndreaptă spre ea, uşor enervată. Eşti liberă deseară? o întreabă.
Depinde...
Tereza stă îmbufnată şi pe Maria o cotropeşte dintr-o dată nevoia să iasă afară, să fugă de acolo departe, să
rătăcească ore şi zile pe străzile înzăpezite, să uite de oameni, de relaţiile lor atât de ciudate, care se înnoadă şi se desfac

fără contenire, ca într-un joc cu reguli impenetrabile.

Dacă nu ai alt program, vino la noi astă-seară...
Ce-ţi veni!?
Maria ridică din umeri. Ar putea oare să-i spună că au un musafir neinvitat şi că soţul ei doreşte să-l ştie simţindu-se
bine?
De ce nu te măriţi tu, Tereza? o întreabă deodată.
Să mă mărit!? uimirea ei pare sinceră. Cu cine?
Cu unul dintre bărbaţii care te curtează... Sunt mulţi, nu-i aşa?
Dar nici unul nu-mi oferă nimic! Şi însăşi cucerirea lor este lipsită de surprize... oricând îi am la îndemână. Şi sunt cu
toţii atât de plictisitori!
Şi ce-ar trebui să-ţi ofere?
Eu sunt o femeie comodă, Maria... îmi place ca totul să vină de-a gata, nu-mi place să pun singură cărămidă peste
cărămidă, asemeni ţie. Şi nici măcar nu mă mulţumesc cu puţin, ca tine...
N-ai fost niciodată îndrăgostită?
Sinceră să fiu, nu mai ţin minte...
Maria se îndepărtează de ea, revine deasupra caietului de laborator, cu ultima foaie înnegrită de cifre, reia calculele şi,
după un timp, lasă stiloul jos şi spune: Vino totuşi deseară! Tereza îi aruncă o privire scurtă, fără să-i răspundă.
În camera pătrată, cu pereţii faianţaţi până la jumătate şi mai sus vopsiţi în albastru-verzui, mersul ventilaţiei din nişa
cu geamuri plesnite răsună ca freamătul mării şi în răstimpuri i se adaugă şi vântul de afară, ca un uruit ascuţit şi plângător,
făcând să vibreze aerul mirosind a chimicale. În lipsa de animaţie din jur, Maria nu mai aude decât torsul monoton al
ventilatoarelor şi simte că o cuprinde jalea, din toate părţile par să vină asupra ei fel de fel de primejdii şi anxietatea îi
penetrează iarăşi sufletul ca o lamă rece de bisturiu, care sfârtecă repede şi perfect, fără să însângereze rana. Se gândeşte
că aşa vor trece anii ei, va fi mereu aici, pereţii se vor scoroji în jurul ei şi se va zugrăvi poate iarăşi, vor cădea plăci de
faianţă şi pardoseala va crăpa pe alocuri, iar ea va fi mereu aici, mereu însă cu alt chip şi iarăşi îşi aduce aminte de doamna
Varga, de fotografiile celor douăzeci de ani, pe care noul venit le-a făcut să dispară, ştergând într-o singură clipă din
memoria acestor ziduri şi a acestor coridoare întortocheate fizionomii de care nimeni nu-şi va mai aduce aminte. Se
întreabă de ce procedase astfel domnul Carturianu, caută în sine o justificare pentru fapta omului handicapat şi singur, care
parcurge şchiopătând, târându-se pe lângă pereţi, fostul birou al doamnei Varga, ascuns acum în dosul unor draperii veşnic

trase la ferestre şi încărcat la refuz cu plante de seră, peste care praful se aşterne zi după zi, fără ca nimeni să-l perceapă în
umbra timpului de iarnă. Şi iarăşi o cuprinde mila, pentru că omul acesta este cu adevărat singur şi trist, îl îngrozeşte poate
ca şi pe ea timpul prea grăbit, de care fotografiile de sub cristal îi aduceau permanent aminte, a privit pesemne în repetate
rânduri chipul doamnei Varga, aşezată mereu pe fotoliul ei din birou, acum fotoliul lui, dreaptă şi surâzătoare, cu zâmbetul
neschimbat peste ani, cu halatul alb cu gulerul răsfrânt, cu stiloul şi creionul cu vârf ascuţit în buzunarul de la piept, stătea
întotdeauna la fel, cu tot colectivul strâns în jurul ei, ca într-o poză de familie. Şi ai fi zis, la prima vedere, că totul este
neschimbat de fiecare dată, dar, mai atent apoi, zăreai cum anii îi adunaseră pe chip cută după cută, îmbătrânind-o cu
fiecare nouă fotografie. Înşiruite cuminţi sub cristal, în ordine cronologică, acele fotografii păreau prin ele însele o viaţă de
sine stătătoare, ce se scurgea implacabil către moarte. Se teme oare domnul Carturianu de timp şi de moarte? Poate că ea
s-a înşelat, poate l-a considerat pe nedrept un hoţ care a furat existenţa altuia, sau doar a negat-o, pentru a se scoate pe
sine şi mai pregnant în evidenţă, mânat de orgoliul meschin al omului care îşi închipuie că totul pe lume i se cuvine. Maria
închide ochii şi mâna i se încordează pe stilou şi nu mai scrie, şi-l reprezintă pe domnul Carturianu în dosul pleoapelor, cu
obrajii lui galbeni, uscaţi, zbătându-se dureros, îl revede smulgându-i condica din faţă şi tresare fără să vrea amintindu-şi
glasul rău, ascuţit, aproape isteric, cu care a alungat-o. Lasă stiloul să-i cadă din mână şi se ridică în grabă, iese din
laborator, lăsând în urmă deschisă la perete uşa galbenă, cu un chenar dreptunghiular pe mijloc, şi intră în biroul domnului
Carturianu precum o halucinată, are nevoie de explicaţii. El se află tot lângă fereastră, priveşte şi-acum afară, prin spaţiul
îngust rămas între draperiile trase, dar se întoarce spre ea, ca şi cum datorită unui al şaselea simţ ar şti că ea este persoana
care a intrat în cameră, şi-i spune cu o voce deprimată: Doamna Varga a murit azi-noapte, la spital.
Ea rămâne în picioare, cu buzele tremurând, simţind ruşinată că suferă doar pentru că el i-a adus această veste. Dacă
ar fi citit-o într-un ziar, s-ar fi dus acasă şi i-ar fi spus lui Cosmin: Ştii că a murit doamna Varga? Şi asta ar fi fost tot. Aşa,
însă, trebuie să sufere cu adevărat, lăsându-se biciuită fără apărare de căutătura lui rece şi neiertătoare, care o măsoară cu
o molcomă insistenţă, făcând-o să se clatine ca o frunză singuratică pe o ramură uscată.
Domnul Carturianu îi vorbeşte, dar scufundată în propriile ei gânduri, Maria abia îi mai percepe şoaptele.
A avut cancer...
Venea la institut şi avea cancer. Îl asculta pe fiecare cu răbdare, rezolva diferendele dintre ei cu zâmbetul pe buze şi
avea cancer.
Nici unul dintre voi nu s-a gândit să mai treacă din când în când pe la ea... Să vadă ce mai face...
De unde să fi ştiut ei oare? Era doar atât de puţin timp de când plecase, păruse atunci fericită şi mulţumită de toate,

cum să-şi fi închipuit că e bolnavă!? Îşi aminteşte că i-a făcut o vizită la începutul verii, doamna Varga lipsise de la institut o
săptămână întreagă şi ceruse să i se aducă nişte lucrări urgente acasă. În cartierul în care locuia, străzile erau străjuite de tei
înmiresmaţi şi gardurile se sufocau sub ghirlandele roşii şi albe de trandafiri agăţători, nu plouase de mult şi pe tulpini
stăteau adunaţi în ciorchini păduchi cenuşii, Maria sunase veselă la poartă şi din spatele casei cochete lătrase multă vreme
un câine, până când doamna Varga apăruse, trasă la faţă şi cu ochii adânci, şi-atât de trişti, parcă. Vorbiseră un timp lângă
măsuţa scundă, rotundă, din lemn de trandafir lăcuit, pe care gazda aşezase serviciul de cafea din porţelan fin, japonez,
mâna dreapta a doamnei Varga se strângea aproape spasmodic pe ceaşca aurie şi pielea moale şi încreţită era plină de pete
brune, ca nişte pistrui de bătrâneţe. Maria nu bănuise nimic atunci, dar scena o înduioşase, ieşise prea grăbită în stradă,
respirând fericită aerul cald al amurgului de iunie, trecuse pe lângă nişte copii care se jucau cu o minge mare şi galbenă şi
apoi uitase totul, iar astăzi doamna Varga este moartă.
A cerut ca nici unul dintre voi să nu vină la înmormântare...
Domnul Carturianu părăseşte în sfârşit fereastra, vine la birou, trage fotoliul şi se aşează, împingând o ceaşcă de
cafea mult într-o parte, încât Maria se teme să nu cadă pe covor. Nu face însă nici o mişcare ca să prevină eventualul
accident, rămâne mai departe în picioare, în cameră este foarte frig şi mâinile ei au devenit albastre.
A murit foarte singură, doamnă Albu... Şi tristă. Dintre toţi prietenii ei, doar eu o mai vizitam uneori la spital. Aş fi vrut
să-i sfătuiesc şi pe alţii să se ducă, dar ea era prea mândră, şi-ar fi dat imediat seama că lucrurile erau aranjate... spera să
vină din sufletul prietenilor ei dorinţa să o caute, nu să îi cheme ea, ştiind că nu poate fi refuzată... Înţelegi, doamnă Albu?
Maria încuviinţează.
Înmormântarea va fi poimâine... Nu-i pot îndeplini dorinţa, din păcate, va trebui să anunţ direcţia, colaboratorii, la
minister, peste tot... Lucrurile astea nu se pot ascunde, chiar dacă ea a dorit contrariul. Era o personalitate prea marcantă...
Poate s-ar fi cuvenit să fie mai îngăduitoare, oamenii uită uşor, nu trebuie să le faci din asta o vină... Sunt convins că toată
lumea a apreciat-o! Ia loc, doamnă Albu!
Maria se aşează apatică pe marginea scaunului, frecându-şi mâinile între ele ca să şi le dezmorţească şi privind în
pământ. Domnul Carturianu vorbeşte gesticulând, lovind uneori din greşeală marginea biroului, atunci ea tresare şi ridică o
clipă privirile spre el şi le coboară numaidecât, ca un copil căruia i se face morală.
Pe dumneata te-a preţuit foarte mult, doamnă Albu... Aş vrea să mă însoţeşti mâine dimineaţă la Capelă, dacă se
poate, vom fi singuri acolo cu ea şi vom putea păstra un moment de reculegere.
Desigur, şopteşte Maria.

El nu mai spune nimic, a terminat discuţia şi-şi aţinteşte privirile, ca şi în alte dăţi, într-un dosar, uitând de ea şi
părând că doarme. Maria părăseşte încăperea încet şi închide cu băgare de seamă uşa capitonată în urma ei.
Tereza o priveşte mirată când revine în laborator, dar nu întreabă nimic. Gina a făcut peste tot curăţenie, caietele ei
sunt puse în sertar şi paharul cu tulpini uscate de Gypsophylla e potrivit cu grijă pe colţul biroului. Se aşează pe scaun
părând să nu observe ordinea din jur. Ziua de lucru se apropie de sfârşit şi, dincolo de geam, fulgii continuă să cadă.
La ce oră să vin deseară? întreabă Tereza.
Când vrei... după şapte...
Ajunge acasă ca niciodată de devreme, Cosmin încă nu a venit şi prietenul lui se află în sufragerie, cu o valiză de piese
desfăcută pe masa frumos sculptată, neapărată decât la mijloc de un mileu dantelat, deasupra căruia se odihnesc cuminţi
tabachera, scrumiera şi bricheta din chihlimbar pe care tatăl ei i le-a adus dintr-o călătorie în India. Dan Paraschiv trage în
toate părţile valiza, aruncă pe masă cablaje şi circuite integrate, un aparat de măsură o priveşte indiferent prin cadranul lui
cel verde şi ea se gândeşte speriată că masa îi va fi zgâriată, se apropie şi o inspectează pe furiş, în timp ce bărbatul o
salută bolborosind şi în treacăt. Îşi aminteşte cum măsurase cu metrul de tâmplărie camera de la un perete la altul, atunci, la
început, când casa mirosea încă a humă proaspătă şi a vopsea, cum colindase luni de zile magazinele de mobilă, căutând
ceva care să se potrivească cu măsurătorile şi, în acelaşi timp, cu sufletul ei, cum adusese apoi garnitura acasă, tocmindu-se
şi certându-se cu hamalii, cum închisese în urma lor uşa grăbită şi rămăsese rezemată de perete privind piesele adunate în
mijlocul camerei, lipsite de viaţa pe care ea le-a insuflat-o apoi zi după zi, când trecea cu cârpa de praf printre ele, blândă şi
mângâietoare. Ar dori atât de mult să-i spună individului ăsta să plece de la masa ei, sau cel puţin să pună un ziar sub
valiza lui nenorocită, dar, amintindu-şi de cuvintele aspre ale lui Cosmin, nu îndrăzneşte şi tace mai departe.
Îmi câştig existenţa, domniţă dragă..., mormăie Dan Paraschiv, simţindu-i poate nemulţumirea. În lipsa unor comenzi
mai nobile, repar casetofoane...
Pe colţul mesei, vârful cositorit al pistolului de lipit fumegă şi miroase în jur a sacâz topit şi a ebonită arsă. Maria
ridică resemnată din umeri, trece în bucătărie apoi, ca să gătească, afară în sfârşit nu mai ninge, dar zăpada este de-acum
mare şi urcă până la ea ţipetele copiilor, ieşiţi la joacă cu săniuţele. Ceapa sfârâie melodios în tigaie. Maria îşi spune că,
înainte de toate, acesta este destinul ei de femeie, oricât ar încerca să se împotrivească. Începe să se gândească la ea însăşi,
la lucruri care se întâmplaseră cândva, atât de demult, încât îşi închipuie câteodată că nici măcar nu le-a trăit ea, ci doar
i-au fost povestite. Se revede alături de Cosmin la Sinaia, în ultima vacanţă de iarnă din liceu, când plecase cu el, minţind
acasă că merge cu o colegă, deşi ştia atât de bine că minciuna va fi în cele din urmă descoperită şi că va fi aspru pedepsită,

dar asta va fi mai târziu, când se vor întoarce, şi până atunci ea va hrăni oile zgribulite dintr-un ţarc cu fulgi de porumb, îşi
aminteşte cum se căţărau cu picioarele din faţă pe gardul troienit, spre ea, lovind cu copitele lor micuţe şi ţuguindu-şi
buzele groase şi păroase ca să apuce hrana din mâna ei, iar ea râdea, în hanoracul ei cel roşu, cam prea mare, cu căciuliţa
cenuşie de iepure pe cap. Cosmin stătea ceva mai departe, cu aparatul de fotografiat la ochi, încercând să surprindă această
scenă, poza o au acum în albumul de familie şi îi aminteşte invariabil de noaptea care a urmat, în camera scundă şi strâmtă
unde au găsit găzduire, Cosmin punea într-una butuci de lemn în soba de teracotă, iar ea stătea în patul de fier, cu salteaua
de câlţi scufundată la mijloc, aşteptându-l, roşie la faţă. În cele din urmă venise lângă ea şi începuse s-o sărute, aproape
lipită de sânul ei îi auzea inima bătând speriată, o dezbrăcase stângaci, sărutând-o mereu, ca s-o facă să uite, însă
conştiinţa ei le privise tot timpul trupurile înfierbântate, lucidă, dar neîmpotrivindu-se, ca atunci când, deşi dormi, în spatele
pleoapelor închise simţurile rămân adeseori treze şi aşteaptă.
Apoi privirea i se tulbură, parcă trec nişte ape, şi-l reconstituie iarăşi pe Cosmin, imaginea lui nouă, maturizată îi
apare în faţă şi buzele lui se mişcă aspre şi rele: va trebui să-ţi faci timp de aici înainte... Tresare, sunase la uşă, deschide şi
în prag se află Cosmin şi Tereza, s-au întâlnit în faţa imobilului, ce coincidenţă simpatică, nu-i aşa?
Seara s-a scurs încet şi plictisitoare, Dan Paraschiv a vorbit aproape tot timpul, Tereza a stat picior peste picior,
privindu-l cu îngăduinţă, căscând din când în când în spatele mâinii albe, cu degete lungi, pline de inele. Cosmin a fumat
mai mult ca niciodată şi târziu, când Tereza s-a ridicat să plece, şi-a îmbrăcat paltonul ca să o conducă pe aleea lungă,
înzăpezită, din faţa imobilului, până la staţia de taxiuri din vecinătate.
Suntem o familie plictisitoare, nu-i aşa? întreabă Maria, cu ochii în pământ, după ce ei au plecat, iar Dan Paraschiv nu
se oboseşte să-i răspundă, dar nici nu e nevoie de cuvinte, pentru ea devine tot mai evidentă propria-i înstrăinare de
oameni, cu care s-a pomenit aşa, într-o zi, fără nici o justificare. Îi este ciudă pentru că a tăcut toată seara, nici măcar să
zâmbească nu s-a simţit în stare, în timp ce toţi ceilalţi vorbeau între ei, frazele lor se amestecau spontane, fără ca ea să le
poată cuprinde înţelesul şi să le caute răspunsuri. A fost atentă la ei o vreme, de câteva ori şi-a întredeschis chiar buzele
uscate, dar sunetele nu veneau şi constata că tace mai departe. Cosmin i-a mai aruncat la început câte o privire de reproş,
curând însă, ca şi în alte dăţi, a uitat de ea, iar vocea lui puternică părea că se avântă în încăpere, sigură pe sine şi
iscoditoare.
S-a lăsat ger afară, le spune când revine acasă, îşi freacă mâinile şi obrajii îi ard ca focul. Maria îi iese în întâmpinare
şi-l ajută să se dezbrace, punându-i paltonul în cuier, şi nu ştie dacă face asta dintr-un instinct ciudat pe care abia acum
şi-l descoperă, sau ca să-şi alunge stânjeneala semănată în sufletul ei de atâta tăcere. Vrea să-l sărute, însă el se fereşte, îşi

scoate ghetele pline de zăpadă şi intră în sufragerie, unde Dan Paraschiv şi-a reluat munca lui migăloasă. Ea rămâne în hol,
privind cum de pe încălţămintea lui Cosmin se topeşte încet zăpada, lăsând pete murdare pe gresia galbenă. Stă astfel,
nemişcată, minute de-a rândul şi abia într-un târziu îşi scutură capul şi-şi duce mâna la frunte, ca după o ameţeală.
Cosmin vine după miezul nopţii la culcare, ea l-a aşteptat tot timpul, cu ochii larg deschişi în întuneric, îl auzea prin
pereţii prea subţiri râzând cu prietenul lui, vorbeau amândoi tare şi meştereau într-una pe masa din sufragerie, pe care ea
n-a apucat s-o acopere cu ceva, ca s-o protejeze, iar când el intră, în sfârşit, în dormitor, ea se preface, fără să ştie de ce,
că doarme.
La Capelă, a doua zi, se gândeşte la doamna Varga, dar se gândeşte şi la toate astea, pune florile albe lângă sicriul
simplu, în care trupul bătrânei pare mic şi vestejit, închide ochii şi simte că poate plânge, n-a mai văzut morţi niciodată, dar
nu imaginea nefiinţei care i se înfăţişează atât de limpede şi de tristă o înspăimântă, ci felul inconştient în care ea se
încăpăţânează să trăiască, ce îi apare acum în toată inutilitatea lui şi cu tot dezastrul pe care i-l poate aduce. Domnul
Carturianu, mai într-o parte, stă cu ochii în pământ, ţinându-şi pălăria demodată în mână iar ea doar atât mai observă, că el
pare încă mai mort decât doamna Varga şi atunci se îndepărtează câţiva paşi şi se rezemă de perete. Ce este? o întreabă el,
apropiindu-se şi luându-i pe neaşteptate mâna, iar ea se strânge mai tare lângă zidul rece. În grădina cimitirului se aude
curgând apa unei cişmele şi, când ies din Capelă, afară este soare, zăpada se topeşte pe morminte, iar vrăbiile ciripesc de-a
valma în copacii cu ramurile ude. Pe alei, printre peticele de zăpadă, scârţâie sub tălpi pietrişul alb de râu, domnul
Carturianu păşeşte atent, ca să nu alunece, iar ea merge puţin în urma lui, cu umerii mult aplecaţi, ca să nu pară prea înaltă.
Dincolo de gardul de piatră, departe, cerul oraşului pare însă coborât şi cenuşiu, se aud trecând camioane grele şi tramvaie,
iar Maria are sentimentul că a pătruns fără să ştie cum într-un frumos tablou de iarnă şi că toată lumea se poate uita la ea şi
la domnul Carturianu, ca şi cum ar fi expuşi într-o sală de expoziţie. Mai rătăcesc o vreme pe aleile îngrijite, stând de vorbă
şi oprindu-se din când în când în faţa mormintelor ca să citească transpuşi inscripţiile de pe monumente. Apoi pleacă, la
poarta cimitirului se despart indiferenţi, fără să-şi ia rămas bun, şi o ia fiecare în altă direcţie. După câţiva paşi, însă, Maria
se opreşte să privească în urma lui, cum se îndepărtează diform şi hâd, îl priveşte ca pe un mutant care stârneşte repulsia şi
curiozitatea trecătorilor şi-l simte o clipă complet străin, el se pierde de-acum în zare, ea rămâne pe loc şi se simte
descătuşată. Deasupra ei pâcla oraşului coboară dintr-o dată, se întinde şi dincolo de gardul cimitirului şi soarele se
umbreşte încet-încet, pe nebăgate de seamă. Îşi strânge mai mult la piept paltonul şi o porneşte grăbită prin forfota
murdară a oraşului, merge drept înainte, fără să ocolească pe nimeni şi oamenii se întorc în urma ei vociferând, dar ea
încearcă doar să nu se mai gândească, să nu-şi dea seama cât de mult se teme de moarte, sentimentul a cuprins-o lângă

sicriu, în Capelă şi a pus stăpânire pe ea cât a privit chipul palid ca ceara, cu buzele vinete şi orbitele ca nişte grote
prăbuşite al femeii cu care discutase uneori ceasuri întregi în faţa lucrărilor ştiinţifice analizate împreună până în cele mai
mici detalii, uneori doamna Varga se oprea cu creionul bine ascuţit în mână şi râdea, dezvăluindu-şi prea mult proteza,
ochii atunci i se micşorau în spatele lentilelor groase ale ochelarilor, vorbea un timp despre altceva, apoi revenea brusc la
lucrare, scria fraze disparate pe tot felul de petice de hârtie, le prindea meticuloasă de celelalte foi cu ace de gămălie şi-i
cerea Mariei să citească de la capăt, să vadă cum se leagă.
Maria merge drept înainte, cu bărbia împinsă în faţă, se grăbeşte cu un fel de înverşunare în privire, strângându-şi
buzele până i se fac albe, pe umărul drept geanta i se mişcă uşoară în toate părţile, frânându-i oarecum înaintarea, în mâna
stângă îşi duce mănuşile şi calcă prin băltoace fără să le ia în seamă. Coboară scările spre staţia de metrou, de jos vine
mirosul greu, de pivniţă umedă, al tunelului, iar pe treptele de travertin au rămas petice alunecoase de gheaţă, lustruite de
paşii trecătorilor. Peronul este aglomerat, iar jos, printre şine, rătăceşte un câine. Maria nu izbuteşte să-şi ia privirile de la
el. Este alb, şchioapătă uşor, vine foarte ostenit şi limba îi atârnă afară din gură. De ce mi se întâmplă asta tocmai mie? se
întreabă mânioasă. Cum voi fi în stare să nu mă gândesc zile de-a rândul numai la asta? Câţiva oameni vin până la marginea
peronului şi se uită în jos curioşi, spre câinele care s-a oprit şi-i priveşte cu ochi rugători. Pare înfometat şi însetat. Cum o fi
ajuns acolo? întreabă unii. Ce importanţă are? Important pare doar faptul că nu mai poate ieşi de acolo. Ştie şi el asta, cere
ajutor şi nimeni nu pare dispus să i-l acorde. Trenul pătrunde în staţie cu viteză, Maria închide ochii şi inima îi zvâcneşte,
dar câinele se fereşte cu îndemânare. Desigur, se află de mai multe zile printre şine şi dacă nu a murit încă strivit sub roţi,
de-acum ştie probabil să se apere. Mila o doare ca şi cum o mână rece i-ar strânge inima cu putere, storcându-i şi ultima
picătură de sânge. O ia la fugă în sus pe scări. Se opreşte totuşi, nu se poate stăpâni, şi se uită înapoi. Trenul a plecat din
staţie şi câinele reapare şchiopătând, cu limba atârnând şi priveşte iarăşi în sus, pe peron nu mai este aproape nimeni
şi-atunci urlă prelung, a durere şi disperare. Din nou inima Mariei se strânge şi tot adâncul ei se umple de suferinţă şi de
jale. Cum să facă? Poate dacă va anunţa pe cineva, vreun supraveghetor, pe cine să anunţe oare? Femeia căreia i se
adresează în cele din urmă, îmbrăcată în uniformă bleumarin, cu părul lung şi ondulat ieşind de sub cascheta cu logo-ul
căilor ferate, o priveşte cu indiferenţă, desigur ştie că un câine rătăceşte acolo jos, îl urmăresc atâţia ochi pe monitoare, dar
este treaba lui, n-au ce să-i facă, nimeni nu-şi va pune viaţa în joc pentru el, şinele sunt sub tensiune, nimeni nu are voie să
coboare. Poate la noapte? speră Maria. Da, atunci se poate întrerupe tensiunea, dar toţi se vor grăbi spre casă, iar câinele
cine ştie unde va hoinări la ora aceea, va fi poate în tunel, va fi ajuns în altă staţie, dacă nu s-a electrocutat între timp, dacă
nu a ostenit să se tot ferească şi a căzut sfârşit sub roţi, să se isprăvească totul. Un câine nu se sinucide, spune Maria, nu

este conştient că ar putea să-şi curme singur suferinţele, doar omul are această mângâiere, această alternativă, numai el
ştie că îşi poate pune capăt zilelor când nu mai este capabil să rabde. Femeia o priveşte mirată, apoi ridică din umeri. Nu vă
e milă? întreabă Maria. Cealaltă râde: De ce, e doar un animal! Maria rămâne singură şi începe să plângă. Priveşte în jur,
oamenii trec grăbiţi şi indiferenţi, ar vrea să poată opri totul în loc o fracţiune de secundă, ca un cadru oarecare la
cinematograf şi să strige din răsputeri: Nu vă este milă!? Să poată privi apoi în sufletul fiecăruia, să le analizeze unul câte
unul sentimentele, să înţeleagă de ce dintre toţi numai ea suferă din compasiune. Dar se simte lipsită de putere, nu are cum
să se împotrivească, nu poate decât să fugă, să iasă afară, în lumina albă a zilei şi să nu mai revină multă vreme acolo, până
va izbuti să uite. Şi totuşi este doar un animal, îşi spune, acolo, în sicriu, zace doamna Varga, mâine va fi înmormântarea,
cât de mult a suferit biata femeie, nu avea pe nimeni pe lume, nimeni n-a trecut pe la ea să-i mai aline suferinţele cu o
vorbă, se ducea singură la farmacie, o dată la două săptămâni, să-şi ia raţia de cinci fiole pe zi de morfină la care avea
dreptul, şi le injecta singură la timpul cuvenit, ce poate fi mai groaznic, poate doar să fii un câine şi să te afli prins într-o
capcană din care simţi că nu mai ai scăpare...
Afară este multă umezeală, soarele sclipeşte din când în când printre norii care trec repede, ca vara, oamenii se foiesc
în toate părţile, cu sacoşe mai mult goale în mână, vin sărbătorile de iarnă şi magazinele sunt prost aprovizionate. Între
două blocuri se vând brazi, un bărbat gras, într-un halat albastru pus peste mai multe pulovere din lână ţărănească, alege
copăceii verzi din ţarcul improvizat şi îi aruncă peste gardul de sârmă, altul îi măsoară şi ia banii. Maria se opreşte în
preajmă şi priveşte scena multă vreme, oamenii se înghesuie unii în alţii ca oile, strigă tare şi se ceartă, din învălmăşeală mai
iese câte unul triumfător cu un brad pipernicit în braţe, îşi aranjează hainele descheiate şi răsucite în toate părţile, se
întoarce să se uite înapoi spre grămadă şi mai ţipă puţin, ca să se descarce. La ce bun toate astea, se întreabă Maria, însă
rămâne mai departe acolo, furnicarul alert din faţa ei este cu adevărat viu, imaginea atâtor oameni puşi pe harţă îi face un
bine nesperat şi într-un târziu simte că poate respira eliberată.
În faţa uşii, acasă, o aşteaptă o femeie scundă, pe cap cu o căciulă albă din lână, de sub care se ivesc câteva şuviţe
blonde, rare, când o vede că vrea să descuie uşa se îndreaptă timidă spre ea şi întreabă: Doamna Albu? Apoi se retrage
temătoare spre lift şi se ascunde în spatele zidului gol, zugrăvit în galben pai şi zgâriat de copiii de pe scară. Maria o
urmează, plină de mirare. Sunt soţia lui Dan Paraschiv, îi spune femeia. Apoi, după o pauză, cât priveşte în ochii Mariei cu
îndoială: Ştiu că stă la dumneavoastră...
Da, într-adevăr... Este prietenul soţului meu... Ne-a cerut găzduire. Dar nu vreţi să veniţi în casă?
Nu, mulţumesc! strigă femeia grăbită. Mâna dreaptă îi zvâcneşte, strângându-se pe mânerul genţii. Am încercat să

vorbesc cu Dan ceva mai devreme, dar mi-a închis uşa în nas... N-aş vrea să ştie că am rămas aici aşteptându-vă...
Maria se simte stânjenită, nu-i place să se amestece în treburile altora, dar femeia din faţa ei are nişte ochi de animal
hăituit, care nu mai speră de nicăieri salvarea. Începe s-o cerceteze cu mai multă simpatie şi mai înaintează un pas spre ea.
Cu ce vă pot ajuta? o întreabă.
Nici eu nu ştiu, doamnă... Aţi vorbit cumva cu soţul meu? Ştiţi ce intenţii are? Chiar nu vrea să se împace?
Nu, n-am vorbit aproape deloc cu soţul dumneavoastră. Nu-l cunosc.
Ah, eu am crezut...
Ce anume?
Nu... nu are nici o importanţă... Îşi pleacă privirile, gata să plângă. Maria îi pune mâna pe umăr, cu blândeţe. Sunt
foarte nefericită, doamnă..., se descarcă femeia. Am crescut fără tată, pe mama am pierdut-o acum cinci ani, într-un
accident de muncă... Lucra la fabrica de ace. Pe Dan, soţul meu, îl cunoşteam din copilărie, am fost din întâmplare pe la
aceleaşi şcoli, însă abia la facultate ne-am cunoscut mai bine. După ce s-a prăpădit mama, mi-am întrerupt studiile ca să
mă pot întreţine. Un timp am trăit împreună şi apoi el m-a cerut de nevastă. Nici nu ştiu de ce a făcut asta, nu m-a iubit
niciodată. Cred că s-a ambiţionat, avusese o iubită care l-a părăsit, nu se înţelegea nici cu maică-sa... A găsit în mine un
refugiu, eu aşa cred... Dar a făcut foarte rău că s-a însurat cu mine, poate dacă mă lăsa în pace aş fi avut parte de-o cu totul
altă viaţă. A vrut pesemne să dovedească ceva cuiva şi m-a avut pe mine la îndemână, dar eu am pornit în această căsnicie
fericită şi plină de speranţe, însufleţită de dorinţa de a avea o familie a mea, adevărată, cu copii care să crească ocrotiţi...
O uşă de pe palier se deschide şi iese un bărbat cu ochelari, care cheamă liftul, ţintuind cele două femei cu privirea.
Soţia lui Dan Paraschiv îşi întrerupe povestirea, în timp ce Maria începe să-şi frământe cheile în mână, extrem de jenată. Ar
vrea să-i propună din nou femeii să o urmeze în casă, dar tace, temându-se să n-o jignească.
Soacră-mea nu m-a plăcut de la bun început, continuă doamna Paraschiv să se spovedească, după ce bărbatul a
dispărut în interiorul liftului. Este drept că Dan nici măcar nu şi-a anunţat părinţii când s-a însurat cu mine, mi-a spus că
sunt plecaţi în străinătate şi că el nu mai are răbdare, nici nu putea fi vorba pentru el să-i aştepte... Apoi am rămas imediat
însărcinată. El nici n-a vrut să audă de copil, s-a supărat foarte tare, l-am minţit că am scăpat şi începusem să mă feresc de
el, ca să nu observe că-mi creşte burta. Băieţelul nostru are acum trei ani şi este foarte bolnav, s-a născut cu o malformaţie
gravă de inimă, va muri în curând... Nu am nici unde şi nici cu ce bani să tentez o operaţie în speranţa că-i salvează poate
viaţa. Este un copil foarte trist, doamnă. Eu plâng acasă întruna, nu mă pot abţine, sunt o femeie slabă, iar Dan nu a venit de
luni de zile să îl vadă... Avem o casă, mică dar frumoasă, avem şi o maşină... De fapt numai Dan foloseşte maşina, a luat-o

cu el când a plecat. După ce am întrerupt facultatea, m-am angajat ca desenatoare la un institut de proiectări, am fost şi
colaboratoare la o editură, am lucrat mult şi în particular, uneori îmi spun că din pricina asta s-a născut bolnav copilul,
pentru că am muncit mai mult decât s-ar fi convenit cât timp am fost însărcinată... Şi fiecare bănuţ l-am pus deoparte, ca să
avem totul pentru copil. Dan visa o maşină, eu n-aş fi vrut, el are însă o altă fire, îi place să se distreze... Soacră-mea nu
ne-a ajutat cu nimic. De fapt lui îi dădea bani, pe ascuns, cu condiţia să nu-mi lase mie nimic pentru casă... Totul am făcut
singură, privându-mă de toate bucuriile tinereţii. Dar nu-mi părea rău, mă sacrificam doar pentru familia mea, nu-i aşa,
spuneţi şi dumneavoastră? Acum, la partaj, a adus dovezi că nimic nu-mi aparţine. A avut tot felul de chitanţe, adeverinţele
mele de salariu, apoi cecurile maică-sii, lichidate în perioada când am cumpărat apartamentul, sau mai târziu maşina... Am
căutat cecurile mele, dispăruseră... Din toată munca mea nu mă voi alege cu nimic şi nici nu vă pot spune cât mi-ar trebui
numai ca să prelungesc viaţa fiului meu! Aş vinde casa, dac-aş putea, dar imediat ce se pronunţă divorţul îi va aparţine lui
Dan. Ah, doamnă, vă rog, vorbiţi cu el, poate îl veţi convinge să nu divorţeze, să se împace cu mine, nu am nici o pretenţie
de soţie, este liber să facă ce vrea, dar să mai aibă puţină răbdare, măcar până când copilul...
Izbucneşte brusc în plâns şi-şi ascunde faţa congestionată în palme, pe inelar îi sclipeşte o verighetă subţire, banală,
de proastă calitate, încetează apoi să plângă la fel de neaşteptat, ca un om obişnuit să-şi cenzureze sentimentele şi chipul ei
redevine lipsit de expresie, ca sculptat într-un bloc amorf de piatră. Maria tace, stingherită. Continuă s-o privească, neştiind
ce să-i spună. Îşi aminteşte din nou de legătura de chei pe care o ţine în mână şi, ca să-şi ascundă jena, începe să caute
iarăşi printre ele.
V-am răpit mult timp, doamnă, iertaţi-mă...
Vă spun sincer, nu ştiu cum aş putea să vă ajut..., murmură Maria. Nu cred să am vreo influenţă asupra soţului
dumneavoastră. Îmi pare rău...
Da, desigur...
Femeia se îndreptă spre scară. Privind-o acum, ai zice că este foarte calmă, ca şi cum ar fi dat uitării toate supărările,
prin simplul fapt că a izbutit să vorbească despre ele. Începe să coboare, dar se opreşte după câteva trepte. Ştiu că nu mă
puteţi ajuta, spune, nimeni nu-l poate influenţa pe soţul meu, cel mult îi influenţează el pe alţii. Aveţi însă grijă, doamnă...
prietenia cu Dan nu-i face cinste soţului dumneavoastră, îmi pare rău că trebuie să spun asta. Dacă puteţi, puneţi capăt
acestei relaţii, înainte de a fi prea târziu! Dan este ca o buruiană, distruge tot ce este bun în jurul lui şi întotdeauna tot el
iese la suprafaţă...
Maria strânge în pumn mănunchiul de chei, dar nu spune nimic. Femeia coboară mai departe şi nu se mai întoarce.

Maria rămâne pe loc până aude deschizându-se şi apoi închizându-se uşa de jos, de la intrare. Atunci abia simte cum o
cuprind deodată, năvălind asupra ei din toate părţile, sila, revolta şi disperarea, ar vrea să le alunge, dar ştie că nu poate,
este prea slabă în puteri şi-atât de obosită şi, înainte de toate, nu are timp, nu are timp nici măcar să se gândească şi
oricum nu are rost să se mai gândească la ceva.
Intră în casă. Dan Paraschiv se află în bucătărie, îmbrăcat în pijama, fumează cu un aer absent, de totală abandonare.
Priveşte fără expresie spre Maria când aceasta îi intersectează câmpul vizual, scutură scrumul de ţigară pe farfurioara ceştii
de cafea, apoi zâmbeşte şi mormăie un bună-ziua molatic. Maria se dezbracă în hol, uitându-se spre el tot timpul, de sub
pălăria ei groasă de iarnă părul roşcat rămâne liber, o şuviţă îi alunecă în ochi, dar nu o dă la o parte. Dan Paraschiv stinge
ţigara şi părăseşte bucătăria fără nici un cuvânt. Maria priveşte în urma lui înecată de dezgust, dar instinctul de gazdă biruie
iarăşi, îl strigă şi-l întreabă dacă nu vrea ceva de mâncare. Bărbatul îi răspunde fără să se oprească din mers că preferă să-l
aştepte pe Cosmin. Ea ridică din umeri şi îşi scoate din frigider nişte brânză şi salată. Ascultă puţină muzică în timp ce
mănâncă, aparatul de radio este dat în surdină, o calmează, apoi se duce în birou şi uită de toate. Gândurile i se
estompează, ca acoperite de o pâclă rece, de fapt sunt numai îngheţate, amorţite şi răbdătoare. Aşteaptă ca ea să fie din
nou liberă pentru ele. Târziu se deschide uşa în spatele ei. Se întoarce. Este Cosmin. Nu a simţit când a venit acasă.
Unde ai fost astăzi? o întreabă.
Ea îl priveşte mirată şi în clipa de tăcere care urmează îşi îndreaptă mecanic şuviţele de păr răvăşite pe frunte. Se
gândeşte că ar fi timpul să se tundă puţin. Realizează apoi că părul nu o preocupă câtuşi de puţin şi că de fapt încearcă
numai să amâne confruntarea. Din pragul uşii, el nu-i permite să câştige timp, îşi repetă întrebarea.
La cimitir... a murit doamna Varga... Nu ţi-am spus aseară?
Cu cine ai fost?
Afară se întunecă. Maria se ridică, aprinde lumina şi coboară storul la fereastră. Se strânge înfrigurată, mâinile şi le
simte reci, iar Cosmin stă încă în prag şi se uită la ea cu un fel de duşmănie, un chip care nu pare al lui şi pe care ea nu vrea
să-l recunoască. Se îndreaptă spre el şi-i mângâie cu palma rece obrazul, el face un pas înapoi, iar ea se apropie iarăşi.
Nu-mi spui bună-seara? îl întreabă cu blândeţe, lipindu-se de el.
Cu cine ai fost la cimitir?
Maria se schimbă la faţă, se întoarce la birou şi se aşează pe scaun. Este maniera ei de-ai arăta că abandonează jocul,
că n-o mai interesează. Pare că a uitat de el, deşi cu toate simţurile îi intuieşte prezenţa în spatele ei, la fel de neclintit cum
îl lăsase. Cu domnul Carturianu, răspunde într-un târziu, luând iarăşi stiloul în mână şi căutând printre foile răvăşite pe

birou. Ce importanţă are asta? Nu m-ai întrebat niciodată ce fac în timpul programului...
Te-am căutat la institut astăzi... şi nu numai astăzi... Doar nu te găsesc vreodată! Mereu eşti plecată cu individul ăla.
Este curios că nu mă cauţi decât atunci când sunt plecată, asta nu se întâmplă prea des... Sunt invitată la sesiuni
ştiinţifice, doar ştii asta. Trebuie să mă duc. Înainte o însoţeam pe doamna Varga, acum pe domnul Carturianu, este firesc,
ce naiba?
Tereza de ce nu se duce?
Pe Tereza nu o interesează manifestările ştiinţifice... ea apare numai la mesele festive, ca să-şi etaleze toaletele şi să
facă noi cunoştinţe.
Ai mereu ceva de spus la adresa ei, dar în legătură cu tine nu ai nici o remarcă de făcut? Tu eşti perfectă, nu-i aşa,
Maria?
Nu, ştii bine că nu cred asta... Ce vrei de la mine iarăşi, Cosmin? Se ridică brusc şi se îndreptă spre el. Îl trage cu
putere în mijlocul camerei, închizând uşa în urma lui. Da, e clar, vrei să te cerţi! Dar ai grijă, cel puţin, să nu ne audă
prietenul tău!
A vorbit cu atâta asprime, încât Cosmin tresare, privind-o surprins. Felul batjocoritor în care ea şi-a accentuat
cuvintele nu i-a scăpat neobservat şi o apucă de încheietura mâinii, apropiind-o de corpul lui, însă nu cu tandreţe, ci ca un
avertisment. Ce vrei să spui? Sper că nu i-ai făcut vreo scenă lui Dan? Bagă de seamă!
De ce mă ameninţi? Mi-ai cerut cumva părerea înainte de a-l aduce în casa mea?
Casa ta!? întreabă Cosmin, pufnind dispreţuitor. Îi eliberează braţul, scârbit. Asta o să mai vedem, înţelegi tu?
Nu. Nu înţeleg, spune Maria încet, privindu-şi încheietura mâinii, înroşită de strânsoare. Nu înţeleg ce ai cu mine...
Cosmin se aşează oftând la biroul lui şi îşi ia capul între palme. În el se poartă o luptă, de mai multă vreme, şi patima
care s-a strâns în sufletul lui îl arde ca pe o lumânare. În spatele lui, Maria a rămas în picioare, sfioasă ca un copil mustrat,
cu ochii plini de lacrimi, neştiind ce să mai zică.
Să-mi laşi prietenul în pace, Maria, atâta timp cât tu însăţi întreţii relaţii dubioase!
Eu!? Nu ştiu ce vrei să spui!
Ba ştii tu foarte bine...
Nu ştiu, chiar nu ştiu... La cine te referi?
La individul ăla... Carturianu!
Vai, Cosmin! Nu poţi vorbi serios... Este un biet handicapat, ştii bine, nu pot să cred că-ţi stârneşte gelozia!

Se apropie de el şi-i îmbrăţişează umerii. Începe să-i sărute părul castaniu, care s-a cam rărit în ultima vreme.
Dinspre sufragerie îl aude pe Dan Paraschiv fluierând, repară probabil din nou casetofoane, şi încearcă să facă abstracţie de
toate astea, acum nu mai are nimic importanţă, decât căsătoria ei, care nu mai merge cum trebuie, simte că ceva ireparabil
s-a petrecut între ei doi şi nu poate suporta gândul că va asista probabil neputincioasă la prăbuşirea cumplită, lipsită de
orice demnitate, a căminului ei. Desprinde blând, dar hotărâtă, palmele cu care Cosmin şi-a încleştat obrajii şi i le sărută
încet, pioasă, ca pe nişte idoli în faţa cărora trebuie să te pleci. Însă nu vine din el nici un strop de căldură, nimic din fiinţa ei
nu-l mai poate ajunge, deşi are sentimentul că aleargă de multă vreme în urma lui, ca să nu-l piardă. Cosmin! Nu-i aşa că
nu de domnul Carturianu este vorba? Spune sincer! Spune-mi adevărul...
Ba da, despre el e vorba, rosteşte Cosmin, nu prea convins, eliberându-şi mâinile din strânsoarea palmelor ei, fără s-o
privească.
Maria îşi trage scaunul, apropiindu-se de el. Îi ia din nou mâinile, cu perseverenţă, silindu-l să se întoarcă spre ea,
apoi îşi trece uşor degetele peste fruntea lui, ca şi cum ar vrea să-i netezească pielea, iar el se uită spre ea fără nici un chef.
Încearcă din răsputeri s-o privească drept în ochi, dar nu reuşeşte, ea pare că aşteaptă destul de răbdătoare, privirile lui însă
fug cu încăpăţânare, străine şi parcă vinovate, se rătăcesc prin cameră, se întorc din nou la ea, un timp potolite, ca să
alunece iarăşi, curând după aceea, departe de mătasea verde a ochilor ei, în care ştiu că se pot scufunda ca într-o mare
înşelătoare.
Bine, Cosmin..., rosteşte ea calmă, parcă relaxată. Spune-mi ce te supără. Nu ai fost niciodată gelos, nu mă vei
convinge că un infirm îţi poate trezi acum asemenea sentimente.
Nu este vorba de gelozie aici, spune Cosmin exasperat. E cu mult mai mult decât atât. Omul acesta exercită asupra ta
o atracţie ciudată, incredibilă, de care tu nici măcar nu-ţi dai seama. Te afli sub influenţa lui de săptămâni de zile, vorbeşti
numai cu vorbele lui, gândeşti cu gândurile lui... Eşti alta, nu te recunosc, nu mai eşti a mea...
Nu pricep prea bine ce vrei să spui, îl întrerupe Maria, dar este adevărat că am o anumită afinitate spirituală faţă de el.
Atâta tot. În rest îmi stârneşte oroarea, crede-mă, mi-e scârbă de el, mi se încrâncenează carnea pe mine când trebuie să-l
privesc. Dar, în afară de asta, mi-e milă de el, Cosmin, poate din cauza aceasta vorbesc uneori despre el, dar nu tot timpul,
nu-i aşa că nu tot timpul?
Nici tu nu crezi ce spui, Maria...
Nu ştiu... adică... Ah, Cosmin, ce vrei de la mine, de ce îl amesteci pe omul acesta între noi, de ce vrei să găseşti ceva
acolo unde nu există nimic? Uneori îl admir pentru felul în care gândeşte, pentru ideile sale, pe care eu nu aş fi în stare să le

am... dar este un om rău, simt uneori că mă îngenunchează, că mă umileşte... da, sigur, Cosmin, cred că îmi este teamă de
el, poate de asta îţi închipui tu că mă preocupă... de fapt mă obsedează...
Da, ai spus bine, te obsedează.
Da, dar nu în felul în care crezi tu... mă simt ameninţată, zi de zi tot mai ameninţată, şi de fapt nu este nici o
ameninţare, nicăieri, poate chiar dimpotrivă, mă ajută mult, face totul cu pasiune, niciodată nu mi-au ieşit lucrările atât de
bine ca acum, ţi-am spus asta? Cred că o să descoperim ceva grozav, are o minte atât de organizată, de una singură n-aş fi
dus niciodată tema asta la capăt... deşi mă descurajează, îmi spune că nu sunt bună de nimic. Şi atunci o iau de la capăt. Şi
simt că m-a umilit doar ca să mă ambiţioneze...
Vorbind se aprinde la faţă şi Cosmin strigă atunci la ea, cu ochii ieşiţi din orbite, cu pumnii strânşi cu violenţă: Eşti o
exaltată, eşti nebună! Opreşte-te! Nu-ţi dai seama? Găseşti atâtea scuze unui libidinos care îşi bate joc de tine! Nici cea mea
nenorocită femeie nu s-o fi uitând la el, îşi satisface poftele ticăloase privindu-te pe tine, profită că este şeful tău ca să te
manevreze cum îi place! Eşti proastă, nu-nţelegi? Pe ce lume te afli? Am întâlnit cazuri din astea destule la tribunal, să ştii!
Maria se albeşte îngrozitor de tare la faţă şi bărbia începe să-i tremure, se stăpâneşte, însă, şi-i spune cât poate de
calmă: Poate că din pricina asta vezi în fiecare om un răufăcător, poate datorită meseriei tale îţi închipui că toţi oamenii sunt
gata de tot felul de ticăloşii... Nimic n-a mai rămas pur în tine, să ştii! Mi-e milă şi de tine, eşti şi tu infirm!
Să nu-ţi fie milă de mine! strigă Cosmin lovind cu pumnul în birou şi se ridică în picioare, vânăt la faţă, în culmea
iritării. O mică statuetă din antimoniu, o femeie drapată în văluri, ţinând pe cap un suport pentru lumânare, se clatină încet
în urma izbiturii şi se culcă pe o parte, peste câteva cărţi subţiri, aşezate în teanc. Maria o ridică fără să ştie ce face şi o
priveşte câteva clipe, femeia are mâinile împreunate, pare că se roagă. Sesizează acest amănunt abia acum, deşi a fost ea
cea care a cumpărat statueta de la un anticar, pentru Cosmin, cu ani în urmă, când încă nu erau căsătoriţi şi ea tocmai
intrase la facultate, era aniversarea lui şi ea cutreierase toată ziua oraşul întrebându-se ce să-i ofere în dar, nu se mai
dusese deloc la cursuri, şi apoi văzuse statueta aceea într-o vitrină şi plătise o groază de bani ca s-o obţină, fără să
înţeleagă de ce, Cosmin nu avea nici pe departe rafinamentul ei artistic şi nu-i apreciase valoarea, se bucurase doar că ea
venise să i-o aducă si că aveau să rămână împreună peste noapte. Închide ochii şi îşi aminteşte trupul lui subţire şi flexibil
care a fascinat-o întotdeauna, încă de la început şi până acum, când, parcă după o îndelungată neputinţă fizică, reuşeşte
să-l separe poate pentru totdeauna de sufletul lui, care i se pare dintr-o dată atât de mic şi de urât, încât deschide brusc
ochii, ca şi cum nici nu i-ar veni să creadă.
De ce m-ai căutat astăzi la institut, Cosmin?

El o priveşte surprins că a schimbat vorba aşa, pe neaşteptate, deşi ea consideră întrebarea pe care a pus-o drept o
continuare firească a ceea ce gândise, simţise dintr-o dată că laboratorul reprezintă pentru ea mai mult decât casa ei şi că el
nu are nici un drept să pătrundă acolo, nici măcar căutând-o la telefon.
Am vrut să te anunţ că mâine voi pleca într-o deplasare... îmi era teamă că vei veni, ca de obicei, prea târziu acasă şi
n-ai să ai timp să-mi pregăteşti câteva lucruri pentru drum.
Pleci? Unde?
La Braşov... nu mult, doar trei zile... Poate dacă te găseam la institut nu mai plecam...
Cum adică? nu înţelege ea.
Vreau să spun că nu eram obligat să plec tocmai eu... Sunt cam obosit... aş fi vrut să mă duc, dar dacă tu n-ai fi fost
de acord, puteam să renunţ fără prea mari probleme... Aşa, însă... mă gândesc că la munte este alt aer, poate mă mai refac
puţin... Ştii, e vorba de un caz ceva mai deosebit, trebuie să obţin nişte informaţii...
Nu ţi-am cerut explicaţii, îl întrerupe ea, iritată. Desigur, dacă ţie îţi face plăcere să te duci, nu văd de ce m-aş opune.
Însă... Cosmin, nu pot rămâne aici singură cu prietenul tău. Te rog! Poate îi spui să plece în altă parte până te întorci.
Ah, Maria, iar începi? Nu are unde să se ducă!
De ce nu încearcă la nevastă-sa... au un copil, poate nu l-a mai văzut de mult, nu îi este deloc dor de el?
Să se ducă la aia!? În nici un caz! Dan rămâne aici! Şi nu-ţi mai face atâtea iluzii: nu eşti deloc genul lui!
Eşti vulgar...
Cosmin începe să râdă. Pare dintr-o dată eliberat, ca şi cum ar fi coborât de pe umeri o grea povară. Ce naiba, nu mai
ştii deloc de glumă?
Bine..., renunţă Maria. O să vorbesc cu Tereza, poate va accepta să doarmă cu mine. Priveşte spre Cosmin şi i se pare
că el tresare. S-a aşezat între timp din nou pe scaun şi stă cu spatele la ea. Răspunde fără să se întoarcă, parcă
poticnindu-se: Desigur... vorbeşte cu ea... te-ai gândit bine. Cum de nu mi-a trecut prin cap să-ţi propun? Aşa n-ai să te
mai simţi singură.
Maria se întoarce cu faţa la biroul ei. Camera este mică, o încăpere gândită anume pentru studiu, cu rafturi simple de
bibliotecă, înţesate de cărţi, pe toţi pereţii, lăsând loc doar ferestrei înguste, canapelei mici, extensibile, pe care acum au
mutat-o în sufragerie pentru Dan Paraschiv, precum şi celor două birouri opuse, al ei clasic, al lui modern, funcţional, plin
de sertare pe care şi le încuie întotdeauna cu grijă, ca şi cum i-ar fi teamă să nu-i dispară ceva dinăuntru. Pe vremea când
mai lucrau seara împreună, stăteau unul cu spatele la celălalt, iar el, când se plictisea, o chema lângă el, o invita să i se

aşeze pe genunchi şi râdeau puţin, sau doar stăteau de vorbă. De un timp Cosmin nu-şi mai aduce de lucru acasă, îşi
petrece serile în faţa televizorului, sau împreună cu prietenii. De când Dan s-a mutat la ei, Cosmin nu mai intră aproape
niciodată în birou.
Ştii, dragul meu..., spune Maria după o lungă pauză, mă simt complet depăşită de vreme, mi se pare că viaţa mea se
scurge prea repede şi prea inutil. Zilele sunt toate la fel, nimic spectaculos nu se întâmplă... Mi-e silă de toată monotonia
vieţii mele, de faptul că am devenit matură şi nu mai ştiu să mă bucur de nimic. Altădată atribuiam semnificaţii majore chiar
şi celor mai mărunte evenimente... mă plimbam prin parc şi vedeam o pasăre ţopăind în faţa mea, pe alee... şi tot sufletul
meu se strângea şi parcă mă durea... atât mi se părea de extraordinar faptul că pasărea aceea exista acolo! Şi aş fi vrut să
scriu despre toate lucrurile care mi se întâmplau câte o poezie! Acum nu mă mai emoţionează nimic. Înseamnă că
îmbătrânesc, nu-i aşa? Niciodată nu m-am gândit cu seriozitate la bătrâneţe, mi-am închipuit că aripa ei pe mine nu mă
poate atinge. Ştii că am câteva riduri? Şi vreo două fire de păr albe? Dar asta nu are nici o importanţă, nu pentru mine... Însă
sufletul, de ce sufletul mi-a luat-o înaintea trupului, de ce tocmai el a îmbătrânit cel dintâi? Ştii, Cosmin? Nu-mi dau seama
dacă te mai iubesc... Deşi mi-am pus întrebarea aceasta de mai multe ori, nu am reuşit să-i găsesc încă răspunsul. Poate şi
pentru că mi-e teamă să îl caut... Sunt atât de laşă, ştii? Prefer ca răspunsul să mi se dezvăluie într-o zi, singur. Însă mă rog
mereu ca ziua aceea să fie cât mai îndepărtată cu putinţă. Nu ştiu ce m-aş face după aceea singură, dacă aş descoperi că mă
înstrăinez de tine, m-am obişnuit atât de mult cu prezenţa ta, într-un fel doar prin tine îmi mai simt sufletul legat de
tinereţe! N-ai vrea să mă ajuţi? Aş dori să uit tot ce mă înconjoară, să uit tot ce mă leagă de prezent, să-mi făuresc o lume a
mea, aparte, pe care să o umplu cu noi şi neaşteptate înţelesuri... nu am nevoie de nimeni în lumea asta, decât doar de tine,
ne unesc atât de multe lucruri, încă nu este timpul să se risipească totul, nu-i aşa? Să ne mai îngăduim un scurt răgaz, ce
zici? Nu crezi că avem datoria asta unul faţă de celălalt? Nu-i aşa că nu este încă prea târziu ca să te pot convinge?
Priveşte-mă, Cosmin! Răspunde-mi!
Se întoarce spre el şi-l fixează rugătoare. Pe obraji i se desenează două dâre strălucitoare de lacrimi. Cosmin vine
lângă ea şi-i ia capul între palme, mângâietor şi blând, o sărută pe frunte consolator, ca pe un copil şi ea se abandonează la
pieptul lui, supusă şi parcă temătoare. Ştie că aşteaptă zadarnic ocrotirea lui, el nu este capabil să ocrotească pe nimeni,
trece nepăsător pe lângă omul care se clatină pe picioare.
Maria, spune el, poate că mai bine rămân acasă. Nu mă mai duc la Braşov, ce zici? Ne luăm un concediu de trei zile şi
rămânem amândoi aici! Sau plecăm undeva împreună, vrei?
Ea închide ochii visătoare şi în acelaşi timp îşi clatină capul în semn de refuz. Nu pot tocmai acum, Cosmin, îmi pare

rău. Mâine o înmormântăm pe doamna Varga, trebuie să mă duc... Pe urmă sunt toate problemele de la institut, lucrurile au
început să se mişte puţin, nu le pot lăsa baltă în momentul ăsta... Şi nici tu nu trebuie să rămâi acasă. Eşti obosit, tu ai
spus-o, ai nevoie de odihnă. Şi-apoi ai apucat să accepţi, îi încurci acum pe alţii dacă te răzgândeşti...
Mai pot amâna, insistă el. Da, aşa este foarte bine, cred că am să amân plecarea.
Maria începe să-l sărute. Se simte fericită, vindecată. Nu, Cosmin. Trei zile vor trece repede, nici n-o să ne dăm
seama. Când te întorci, vom încerca să luăm totul de la capăt... cu răbdare şi încredere unul în altul. Vom izbuti, ai să vezi,
trecem doar printr-un moment dificil acum, atâta tot. Iar eu am avut o zi foarte proastă astăzi... Da, da, cred că cel mai
cuminte este să nu ne mai vedem câteva zile... O separare ne va face foarte bine, eu aşa cred, o să ne ajute să ne regăsim
aşa cum eram înainte. Totul va fi bine, îţi promit.
Cosmin tace. Se desprinde din îmbrăţişarea ei. Îşi aţinteşte privirile în gol, departe. După un timp îşi scutură capul, ca
şi cum ar vrea să alunge un gând ce nu-i dă deloc pace. Poate că ai dreptate, spune, şi părăseşte camera. Maria zâmbeşte în
urma lui, cu sentimentul că el iarăşi îi este drag, că a reuşit să şi-l readucă aproape.
Este trecut de ora şapte seara şi renunţă să mai lucreze, trece în bucătărie să prepare ceva de mâncare, apoi aranjează
masa în salon, în faţa televizorului. Pregăteşte totul meticuloasă şi cu o adevărată plăcere, Cosmin, văzând-o, începe s-o
ajute, Dan decide să-şi scoată pijamaua şi apare într-o ţinută ceva mai civilizată, iar ea are impresia că atmosfera din casă,
de atât de multă vreme încordată, se destinde dintr-o dată. Mănâncă veseli şi cei doi bărbaţi se poartă cu politeţea necesară,
lăudându-i preparatele culinare şi felul în care arată în această seară.
Cosmin, spune-mi, ce cărţi aveţi voi acolo? întreabă Dan la un moment dat, mai mult din dorinţa de a face conversaţie
decât din reală curiozitate, arătând spre un şir de volume aranjate cu mare grijă în bibliotecă, legate frumos, în mucava
roşie, cu cotoarele decorate cu litere aurii delicate. Cosmin priveşte vag spre ele, apoi spune cu un ton uşor agasat că sunt
cărţile ştiinţifice ale Mariei. Habar n-ai, dom-le, cât costă chestiile alea! zice. Maria îşi ridică privirile, uitându-se când la
unul, când la celălalt. Ei, cât poate să coste!? întreabă Dan, amuzat. Cosmin aduce câteva volume din bibliotecă. Sunt ediţii
englezeşti, literatură de specialitate de ultimă oră. Costă o avere, crede-mă! Mă şi întreb cum izbuteşte să şi le procure...
Când pleacă cineva de la institut în străinătate, ea îi cere să-i aducă o chestie din asta. N-am să pricep niciodată cum îi
convinge pe toţi să cheltuiască atâtea parale pentru drăcoveniile astea!
Ei, Cosmin, de ce exagerezi? intervine Maria. Numai doamna Varga mi-a adus cărţi din străinătate, nimeni altcineva. Şi
nici măcar nu mi le-a adus mie, le-a cumpărat pentru ea, însă când a ieşit la pensie mi le-a oferit, m-am şi mirat atunci de
ce... Cred că ştia că o să moară, săraca... Cea mai mare parte dintre aceste volume mi le-am procurat însă singură, ştii doar

foarte bine...
Cosmin începe să râdă. Pare că se distrează. Da, e adevărat, ea cheltuie toţi banii pe cărţi şi pe substanţe chimice.
Nevastă-mea ştie cu adevărat să facă sacrificii pentru ştiinţă! zice, răsucindu-se spre Dan.
Pentru Maria nu este tocmai clar dacă el glumeşte sau vorbeşte serios. Decide să râdă şi ea, ca şi cum ar lua totul în
glumă şi nu mai face alte comentarii.
Ceva mai târziu sună telefonul şi Cosmin se duce să răspundă. La început pare surprins şi apoi vorbeşte foarte sec,
două-trei cuvinte. E pentru tine, îi spune Mariei, întinzându-i receptorul, cu capul dat uşor pe spate, ca s-o privească pieziş,
cu o expresie sumbră.
Este domnul Carturianu. Maria vorbeşte puţin. Spune mai întâi da, apoi se uită la ceas şi spre Cosmin, apoi spune bine
şi închide. Cosmin o priveşte fix. Îmi pare rău, zice ea, trebuie să plec.
La ora asta!? Nu eşti în toate minţile!
Dar nu este nici măcar ora nouă, protestează ea. Domnul Carturianu a lucrat toată după-amiaza în laborator, a găsit
ceva interesant, însă nişte date nu se leagă, mă roagă să vin acolo...
Vrei să spui că te duci la institut, la ora asta?
Da...
Uite, domnule, ce fel de nevastă am! spune Cosmin exasperat, întorcându-se spre Dan Paraschiv. Ce dracu, femeie,
omul ăsta nu poate avea răbdare până mâine?
Ah, Cosmin, de ce nu înţelegi? Munceşti luni de zile la un proiect şi tocmai când începe să iasă ceva te cramponezi de
ora întârziată? Este stupid, cum ai fi vrut să-i spun aşa ceva? Ce-ar fi gândit despre mine?
Ştiinţa cere sacrificii, domnule dragă! râde gros Dan Paraschiv, agitându-şi arătătorul spre Cosmin. Acesta tocmai
deschide cu nervozitate o sticlă de vodcă, aruncând cu un gest necontrolat dopul metalic pe măsuţă, toarnă lichidul incolor
în două pahare şi-l bea pe al său dintr-o răsuflare. Începe apoi să se agite prin cameră, roşu la faţă şi cu privirea rău
prevestitoare. Între timp Maria s-a schimbat şi se află deja în hol, unde-şi îmbracă tăcută cojocul, arborând expresia
vinovată a copilului care nu a fost cuminte şi ştie că va mânca bătaie după ce vor pleca musafirii. Altădată l-ar fi rugat pe
Cosmin s-o lase să ia maşina, acum, însă, nu îndrăzneşte, stă pironită în hol, cu mâna pe clanţa uşii şi-l priveşte, iar el
apucă iarăşi sticla şi toarnă în pahare. Nu se uită deloc spre ea cât îşi aranjează părul sub căciulă şi nici apoi, când deschide
uşa oftând şi iese afară, ţăcănind cu tocurile pe coridorul lung, până la lift. În cutia strâmtă, care se zgâlţâie scârţâind la
fiecare etaj, Maria se priveşte în oglinda tulbure, crăpată pe diagonală, chipul ei pare frânt în două şi reconstituit în prea

mare grabă, trăsăturile nu continuă firesc dintr-o parte în alta a obrazului şi totul i se pare ciudat, i se pare că înseamnă
ceva în viaţa ei de aici înainte, că are o semnificaţie, precum liniile săpate în palmă. Iese din lift neîndemânatică şi uşa se
izbeşte în urma ei cu putere, scăpată din mâna fierbinte şi prea încordată. Gerul nopţii ce coboară peste oraş printre valurile
opace de ceaţă o loveşte în plin obraz când iese afară, îl sfâşie aproape alergând pe strada pustie, ocoleşte parcul cu spaimă
şi ajunge târziu şi gâfâind în faţa institutului. Laboratorul se vede de jos, cu ferestrele puternic luminate, detaşându-se
stranii de zidul întunecat, ascuns privirilor de şuviţele fumurii de ceaţă.
Se opreşte o clipă, ca să-şi tragă respiraţia. Apoi împinge poarta grea cu putere, dar nu izbuteşte s-o deschidă.
Ofiţerul de serviciu moţăie cu capul pe masă, în camera bine încălzită de lângă poartă, îl vede desluşit prin fereastra lipsită
de storuri. Apasă lung butonul soneriei, în liniştea grea sunetul ascuţit îi sfâşie timpanele ca o sirenă de alarmă, bărbatul se
ridică greoi şi priveşte prin fereastră, fără să vadă nimic în întuneric. Maria mai sună o dată şi, codindu-se, bărbatul iese în
sfârşit afară, se recunosc, dar îi cere totuşi legitimaţia, se uită la fotografie şi apoi strecoară dreptunghiul de carton plastifiat
în buzunar. Îşi vorbesc puţin şi respiraţia li se condensează ieşindu-le din gură, pătând în jur ceaţa albăstrie.
Îţi mulţumesc că ai venit, îi spune domnul Carturianu când o aude intrând. Stă aplecat deasupra unui aparat complicat,
cu spinarea proeminentă şi dizgraţioasă, apasă necontenit pe butoane şi nu-i aruncă Mariei nici o privire. Pe o imprimantă,
literele şi cifrele se aştern liniştite şi indiferente, în timp ce domnul Carturianu priveşte din când în când într-acolo,
surescitat şi plin de nerăbdare, oprindu-se din activitate câteva clipe, pentru a-şi trosni în pumni degetele strâmbe şi
noduroase.
Maria se dezbracă de cojoc în tăcere, îşi pune halatul şi vine lângă el. Nu au mai lucrat împreună până acum, de altfel
nu l-a văzut niciodată lucrând pe domnul Carturianu, nu şi-l poate închipui la locul lui într-un laborator. Începe să-l ajute
cu o oarecare reţinere, temându-se să-i vorbească sau să-l întrebe ceva. În ciuda trupului greu şi aproape anchilozat,
domnul Carturianu dovedeşte totuşi multă îndemânare, gesturile lui sunt sacadate, dar precise şi Maria nu pare să întâmpine
nici o dificultate ca să-l înţeleagă, atât de bine chiar, încât în scurtă vreme mişcările ei par să le prelungească pe ale lui, ca şi
gândurile ei, care desluşesc cu claritate comenzile lui nerostite. Lucrează astfel împreună timp de câteva ore, apoi domnul
Carturianu se ridică mulţumit şi se duce spre fereastră, iar Maria se aşează la calculator, ca să prelucreze datele.
Cam asta ar fi, doamnă Albu..., spune domnul Carturianu ceva mai târziu, când Maria vine lângă el cu teancul de hârtii
în mână. Etapa aceasta se încheie cu bine, cu un mare succes aş putea spune! Te felicit! Te poţi apuca să redactezi lucrarea,
am de această dată toate garanţiile că vom încheia anul cu rezultatele sperate.
Vorbeşte pe un ton foarte oficial şi Maria ezită să-l privească. Se simte ca la şcoală, când o lăudau profesorii şi băieţii

din fundul clasei râdeau de ea. M-aţi ajutat foarte mult şi dumneavoastră, se scuză ea aproape, cu voce joasă. Mda...,
mormăie domnul Carturianu. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu dumneata, munceşti cu atât de multă pasiune! Este remarcabilă
dăruirea de care dai dovadă... Îmi permiţi să te întreb care este idealul dumitale în viaţă? Idealul meu? tresare Maria. Nu ştiu
dacă am un ideal... nu m-am gândit niciodată la asta. Mă tem că am trăit aşa, la întâmplare...
Ai un ideal, ştii bine. Fiinţe ca dumneata nu pot trăi fără idealuri. Poate că nu-l cunoşti încă, poate nu-l poţi defini,
poate n-ai privit suficient de adânc în sufletul dumitale, nu te-ai întrebat destul... Cine ştie? Cândva ai să afli idealul pentru
care te zbaţi atât!
Mă zbat!? rosteşte Maria încet, cu uimire.
Eşti atât de pătimaşă! Când vorbeşti, când te mişti, când lucrezi, tot timpul eşti plină de patimă, ca şi cum fiecare fibră
din trupul dumitale ar clocoti de energie, ar vibra într-una, precum o coardă întinsă la maxim, gata să se rupă... Când te
privesc, îmi pare că trăieşti într-o continuă aşteptare, mi te imaginez tot timpul într-o gară, foindu-te plină de nerăbdare,
alergând de nenumărate ori la capătul peronului, să vezi dacă nu vine trenul pe care îl aştepţi...Ce tren aştepţi, de fapt,
doamnă Albu?
Nu ştiu, domnule Carturianu, mărturiseşte ea. Nu aştept nici un tren. Dar nu vă faceţi iluzii în privinţa mea, idealul
meu, dacă există, nu poate fi în nici un caz ştiinţa... Mă înşel pe mine însămi, îi înşel pe cei din jurul meu. N-aş vrea să fie
astfel, nu vreau să păcălesc pe nimeni. Poate că aveţi, într-un fel, dreptate, sufletul meu tânjeşte după ceva, la care simt,
ştiu că niciodată nu voi ajunge. Dar n-aş spune că e un ideal. Nu ştiu să dau definiţii, îmi plac noţiunile mai abstracte, deşi
viaţa mea însăşi este atât de concretă! Dragostea mea pentru ştiinţă este cea care îmi susţine echilibrul actual, aşa simt. Prin
ştiinţă îmi creez un anumit statut, atrag într-un fel atenţia oamenilor asupra mea, pentru că este singurul lucru pe care ştiu
să-l fac relativ bine. Este singurul lucru la care pot aspira eu şi pe care mulţi alţii nu-l pot atinge şi asta îmi dă siguranţă
uneori, şi curaj, mă face să am încredere în mine... Dar nu, în ceea ce mă priveşte, ştiinţa nu poate fi totuşi un ideal, sunt
sigură.
Ştiu asta, spune domnul Carturianu, îndepărtându-se de ea şchiopătând. Se opreşte după câţiva paşi şi o priveşte
printre genele scurte, coborându-şi obosit pleoapele. Când te-am cunoscut, mi-am închipuit că încerci să pari ciudată şi
ascunsă ca să fii interesantă. Am socotit această atitudine drept o cochetărie intelectuală de rând. În realitate, însă, eşti la fel
de penetrabilă ca un perete de sticlă. Misterul care te învăluie câteodată este doar o iluzie. De altfel, oamenii din jurul tău
nici nu au aerul să-l sesizeze vreodată, în ochii lor nu eşti decât o fiinţă potolită şi conştiincioasă, o persoană ce-i drept
respectabilă, însă teribil de banală. Pe unii îi înşeli, poate... îi faci, nu ştiu cum, să-ţi întrezărească aura falsă. Dar îţi pierzi

apoi strălucirea repede, replonjând într-o platitudine totală...

Ah, gândeşte Maria, dacă aş putea să ignor cuvintele acestui om, atât pe cele bune, cât şi pe cele rele, cred că aş mai
trăi o viaţă. Domnul Carturianu îşi opreşte peroraţia şi o priveşte imobil, căutând pe chipul ei palid efectele cuvintelor spuse.
În astfel de clipe este asemeni unui animal de vânătoare, pare că pândeşte momentul de maximă slăbiciune a prăzii sale
pentru a-i da lovitura de graţie, dar în realitate nu o dă niciodată, îşi lasă doar victimele să se chinuiască, nu cunoaşte
îndurarea. Tăcerea resemnată a Mariei îl deconcertează. În fine, reia el, scuturându-şi capul, nu cred că acesta este subiectul
cel mai potrivit să-l discut cu dumneata la ora două dimineaţa. Ce-ai de gând să faci acum? Dacă vrei, te poţi duce să te
odihneşti şi nu te mai întoarce la institut. Vino direct la înmormântare.
Maria se lasă să cadă pe un scaun, ca şi cum i s-ar fi retezat picioarele. Se simte epuizată, dar spune totuşi, fără să
înţeleagă de ce: Nu sunt obosită. Prefer să rămân aici până dimineaţă. Se gândeşte de fapt la Cosmin. Simte că nu poate da
ochii cu el după ce a lipsit aproape toată noaptea de acasă.
Nu mi-am cerut scuze pentru că te-am adus în puterea nopţii la institut, îi spune domnul Carturianu, scoţând din
buzunar un pachet de bomboane cu mentă. Ai fi putut refuza... Adevărul este că eram surescitat, întotdeauna sunt aşa când
o problemă mi se pare aproape de rezolvare. Ţi-am telefonat mai mult ca să-ţi spun ce rezultate am obţinut. Nu mă
aşteptam deloc să accepţi să vii. Soţul dumitale trebuie să fie foarte înţelegător... Doreşti o bomboană? Răcoreşte... Sigur nu
vrei să mergi să te culci puţin? Pari foarte ostenită. Vrei să încerc să chem un taxi?
Maria este palidă şi sângele îi vâjâie în urechi. Întinde mâna şi ia din pachetul domnului Carturianu o bomboană. Se
strânge cu repulsie când atinge din greşeală mâna lui galbenă, cu pielea uscată. Respiră adânc şi se destăinuieşte: Ca să fiu
sinceră, soţul meu nu a fost de acord... Am plecat împotriva voinţei lui. Sunt foarte obosită, este adevărat, dar nu mă pot
întoarce acasă... ar urma un întreg scandal. Soţul meu nu m-a crezut că vin aici. Nici un şef nu-şi cheamă aşa subalternii, în
plină noapte. Nu vă reproşez...
Îmi pare rău..., murmură domnul Carturianu.
Şi la ora asta oricum nu va veni nici un taxi, adaugă Maria.
Tac amândoi. În laborator e foarte frig, caloriferele nu se încălzesc peste noapte. Afară s-a lăsat gerul şi geamurile
sunt îngheţate. Privind în jur, Maria se simte fără să ştie de ce cuprinsă de panică. Se scoală de pe scaun şi, pradă unei
agitaţii ciudate, începe să se plimbe încolo şi încoace prin laborator, oprindu-se câteva momente în faţa ferestrei. Îşi duce
mâinile căuş la tâmple şi-şi lipeşte nasul de geam, ca să poată privi afară. Prin ceaţa adâncă abia se desluşesc lângă poartă
felinarul aprins la picioarele unui brad uriaş şi, ceva mai încolo, camera portarului, a cărei fereastră minusculă decupează un

vag petic de lumină în noapte.

Dacă vrei, vino cu mine, îi propune domnul Carturianu. Maria îl priveşte cu uimire, neştiind ce să creadă. Eu oricum nu
mai pot rămâne, am avut ieri o zi grea, continuă el, îndreptându-se spre cuier şi descheindu-şi halatul pătat şi sfâşiat pe la
poale. Fratele meu locuieşte la nici doi paşi de-aici. Este plecat, poţi dormi la el fără nici o grijă, dacă nu vrei să te întorci
acasă. De altfel nici nu mai e mult până dimineaţă...
Maria ridică indiferentă din umeri. Se îmbracă repede, îşi ia geanta şi, strângând-o sub braţul drept, îl urmează pe uşa
laboratorului. Ofiţerul de serviciu se ridică mormăind nemulţumit şi iese tremurând, ca să le deschidă poarta şi să le
înapoieze legitimaţiile. Domnul Carturianu înaintează greoi pe trotuarul îngheţat, însă foarte curând coteşte la stânga, pe o
stradă îngustă, puţin umblată, acoperită nu de gheaţă cenuşie, precum celelalte străzi, ci cu un strat uniform de zăpadă încă
albă. Pe partea stângă se înşiruie vile scunde, întunecate, pe dreapta se află un parc şi câteva imobile mici, cu becuri de
neon aprinse în faţa intrărilor. Umbra domnului Carturianu alunecă pe zăpadă, ca un monstru tainic al nopţii. Maria îl
urmează tăcută, cu privirile în pământ. E foarte frig şi i-au îngheţat mâinile şi picioarele.
Am ajuns, spune după un timp domnul Carturianu, oprindu-se în faţa unei clădiri cu trei etaje. Intră împreună în holul
elegant, placat cu marmură neagră. Mai au de urcat câteva trepte. Apoi domnul Carturianu scotoceşte într-un buzunar şi
scoate un mănunchi de chei. Descuie o uşă şi o invită să pătrundă într-un apartament de mici proporţii, foarte curios
mobilat. Mai bine spus, nu este aproape deloc mobilat. Pereţii holului pătrat de la intrare sunt decoraţi cu rafturi dintr-un
material străveziu, aproape invizibil, pe ale căror etajere înguste stau, ca suspendate în aer, tot felul de obiecte bizare, ne
reprezentând nimic anume, printre care un singur vas, răzleţ, plin cu anemone artificiale, ce dă spaţiului palid o neaşteptată
culoare. În dreapta – în loc de uşă, un glasvand din sticlă fumurie, pe care domnul Carturianu îl trage într-o parte,
invitând-o pe Maria să treacă în salon. Aici, ferestrele mari, până la podea, lipsite de perdele, sunt protejate doar de un fel
de jaluzele din paie aurii, pe cea din stânga fiind desenat un ochi uriaş, larg deschis, iar pe cealaltă un ochi închis, schiţat cu
o linie atât de sugestivă, blândă şi sinuoasă, încât pare neaşteptat de viu, ca şi cum dincolo de pleoapa coborâtă ar curge un
fluviu de vise sublime. Din spatele plafonului dublu, razele unor lămpi nevăzute se preling în cameră printr-un vitraliu uriaş,
alcătuit din bucăţi mari de sticlă organică în tonuri pastelate, care transformă lumina, făcând-o să pară blândă şi
ocrotitoare.
Ce fel de om stă într-o asemenea locuinţă? se întrebă Maria cu voce tare, fără să-şi dea seama. Domnul Carturianu
nu-i răspunde. Nu se află decât fotolii în cameră, aproape trântite pe jos, par mai degrabă un fel de perne îngrămădite pe
podea, învelite în pânză de sac. Maria se aşează ezitând pe unul dintre ele şi, adâncindu-se în moliciunea lui, se simte

ciudat de relaxată. Descoperă cu privirea într-un colţ o măsuţă foarte scundă, dar amplă, a cărei tăblie din cristal verzui e
susţinută de o mână delicată din bronz, cu degetele desfăcute. O draperie groasă, cafenie, ascunde restul încăperii.
Fratele meu este un tip ciudat, spune domnul Carturianu. Într-un fel regret deja că te-am adus aici. Apartamentul
acesta are o influenţă deosebită asupra mea. N-aş vrea să-ţi închipui cine ştie ce despre mine... dar, când mă aflu aici, uit
înfăţişarea mea şi-mi imaginez cum ar fi dacă aş lua locul fratelui meu şi aş veni în această încăpere însoţit de o femeie...
Este ca şi cum dorinţe de mult înăbuşite în mine ar ieşi dintr-o dată la suprafaţă.
Maria se simte înfricoşată. Vocea lui e foarte caldă şi blândă, însă intuieşte pentru a mia oară în ea un fel de
ameninţare, pe care nu şi-o poate niciodată explica şi nici n-o poate înţelege, căci nici un fel de pericol nu ar putea totuşi
veni din partea acestui om, cu trupul lui fragil, pe care ea l-ar putea doborî cu uşurinţă. El părăseşte încăperea şi revine în
câteva minute cu o tavă pe care se află o carafă de cristal şi două pahare, duce totul spre măsuţa din colţ, şi toarnă în
pahare o licoare rubinie. Se apropie de ea şi-i oferă unul din pahare. Maria soarbe încet şi nu recunoaşte băutura. Îi este
ruşine să întrebe ce nume are. Îl priveşte pe domnul Carturianu şi nu reuşeşte să-şi ascundă uimirea. În lumina ciudată din
încăpere aproape că nu i se mai pare infirm. Până şi chipul lui exprimă acum o neasemuită bunătate. Închide ochii şi-şi
strânge pleoapele cu putere. Simte că nu are tăria să se ridice şi să fugă de acolo, aşa cum s-ar cuveni, poate, să facă.
Domnul Carturianu se îndepărtează de ea, păşind încet, şi parcă nici nu mai şchioapătă, ci doar se leagănă, ca şi cum ar
înainta prin vată. Maria se simte ameţită şi-şi lasă capul pe spate, îşi scufundă părul în perna moale şi totuşi aspră, la fel ca
băutura rubinie din pahar.
Fratele meu este un tip ciudat, spune iarăşi domnul Carturianu. Se aşează cu dificultate într-un fotoliu de lângă
măsuţă şi trupul lui pare micuţ printre perne şi aproape inofensiv. Îşi toarnă iarăşi din carafă, bea precipitat şi mai toarnă o
dată şi încă o dată. Nu ştiu care dintre noi este ruşinea familiei noastre... nu ştiu dacă el... poate mai degrabă eu, pentru că
sunt aşa cum sunt. Ce părere ai, doamnă Albu? Maria tresare puternic. Uitase de existenţa lui. Îşi ridică încet capul şi,
privindu-l ţintă, face eforturi mari ca să rămână dreaptă, o toropeală ciudată a cuprins-o şi somnul nu-i dă pace. Nu ai nici
o părere, desigur, spune el cu indiferenţă. Ştii, m-am întrebat de multe ori dacă dumneata crezi sau nu în Dumnezeu...
Maria îi inspectează chipul, nedumerită. De ce această întrebare? De ce tocmai acum? se miră ea. Nu ştiu, recunoaşte
domnul Carturianu. Presupun că este o întrebare pe care o pui mai devreme sau mai târziu celor pe care vrei să-i cunoşti
ceva mai bine. Aşadar... crezi în Dumnezeu? Bineînţeles că nu..., şopteşte Maria. Se simte dintr-o dată prost, ne la locul ei
printre perne. De ce? n-o slăbeşte infirmul.
Nu ştiu să explic... Din simplu bun simţ... Pentru că sunt un om de ştiinţă... Pentru că nu există în acest sens nici un

fel de dovezi palpabile...

Dovezi palpabile! exclamă domnul Carturianu, înăbuşindu-şi râsul. Este ca şi cum ai crede deja pe jumătate în
existenţa unei puteri divine.
Dar nu cred, repetă Maria.
Însă dacă ai avea dovezi, ai crede...
Desigur, mărturiseşte ea. Mi se pare normal.
Când aştepţi dovezi, este ca şi cum ai crede deja în posibilitatea existenţei lor... Este ca şi cum te-ai aştepta ca
dintr-un moment în altul să-ţi fie oferite pe tavă.
Eu nu văd totuşi unde este problema, spune Maria, plictisită. Încercaţi oare să-mi spuneţi pe ocolite că dumneavoastră
credeţi în Dumnezeu?
Eu? râde el. Cum aş putea crede? Vezi dumneata, eu consider religia drept o formă exacerbată de orgoliu... Cred că
oamenii se consideră atât de importanţi, încât li se pare normal ca cineva să vegheze asupra lor, neavând nimic altceva mai
bun de făcut decât să le analizeze în permanenţă toate virtuţile şi toate păcatele, contabilizând metodic, în perspectiva
bilanţului final, răsplăţile şi pedepsele care se potrivesc cel mai bine fiecărui caz în parte. Te-ai întrebat oare cu ce doză de
vanitate poate fi înzestrat un om ca să-şi închipuie că faptele lui mărunte, bune sau rele, de zi cu zi, pot interesa o entitate
divină, omnipotentă şi universală? Un Dumnezeu salutar, şi în acelaşi timp subiect al unor linguşiri flagrante, a cărui misiune
sfântă presupune, printre altele, să-şi plece milostiv urechea la miriadele de rugăciuni care îi parvin din toate părţile, emise
pe un ton plângăcios, după obiceiul copiilor care cerşesc o jucărie nouă, trăgându-şi părinţii de mânecă prin magazine.
Încearcă să-ţi imaginezi un enorm catastif ceresc, în care sunt înregistrate scrupulos doleanţele atâtor generaţii succesive de
oameni... Ce formidabil spirit organizatoric şi ce planificare sofisticată sunt necesare pentru a le gera pe toate! Este oare
această misiune administrativă atât de nobilă pe cât pare, este ea demnă de stăpânul atotputernic al Universului? Dumnezeu
a fost condamnat de oameni la o carieră birocratică, cerându-i-se rezolvarea atâtor şi atâtor probleme triviale, care nu au
nicidecum dimensiuni astrale, ci sunt doar mărunte catastrofe umane, absolut neglijabile în raport cu infinitatea timpului şi
a spaţiului... După mine, creându-l pe om, Dumnezeu s-a legat la cap fără să îl doară.
Nu am privit niciodată lucrurile astfel, surâde Maria.
Îţi închipui cum vine asta? continuă el, dezlănţuindu-se. Într-un univers infinit, pe care nici măcar nu-l putem percepe
în adevăratele lui dimensiuni – dacă dimensiuni este cuvântul bun – noi, nişte frânturi infime de materie, cu existenţa atât de
întâmplătoare, să avem parte totuşi de o entitate supremă, care să domine în acelaşi timp întreg universul şi pe noi, şi care

să ne ocrotească, să ne dirijeze, să ne admonesteze când este cazul, în fine, să se ocupe de noi întocmai ca o femelă de puii
ei? Mi se pare absurd... De ce nu atunci un Dumnezeu al câinilor, al cailor, al fluturilor sau al florilor...? Sau al tuturor
moleculelor...? Un Dumnezeu adevărat, vreau să spun, nu doar un genitor care-şi lasă baltă toate creaţiile pentru a se ocupa
exclusiv de cea mai reuşită dintre ele. Ştii ce cred eu, doamnă Albu? lansează el, cocoţat mai departe pe cutia lui de săpun
imaginară. Că oamenii sunt de fapt incapabili să devină adulţi, ei vor să fie toată viaţa ocrotiţi de un părinte, care să le
încurajeze gândirea pozitivă, să-i consoleze şi să-i mintă, asigurându-i că totul va fi bine şi că moartea, monstrul mâncător
de suflete, nu există. Ei revendică dreptul de a se putea abandona mereu fatalităţii, cu inconştienţa încrezătoare cu care i se
abandonează copiii, ale căror bucurii şi suferinţe depind în totalitate de graţia, în ochii lor divină, a părinţilor. Ce pot spune?
Este pe undeva înduioşătoare această atitudine... Îţi imaginezi? Bieţii oameni, orfani ai universului, care, deşi până şi
galaxiile mor, ar vrea ca ei să aibă totuşi dreptul la perpetuitate.
Fără să fiu eu însămi credincioasă, intervine Maria uşor iritată, încercând totuşi să păstreze un ton cât mai politicos cu
putinţă, consider că se cuvine să fim toleranţi faţă de religie, măcar din respect faţă de dreptul tuturor la o opinie personală.
De altfel, majoritatea oamenilor de pe această planetă cred într-un Dumnezeu sau altul. Nu putem trece cu vederea această
realitate. Este atât de greu oare să admitem faptul că măcar unii dintre ei au avut şansa să se apropie de adevărul absolut
mai mult decât restul oamenilor? Doar nu vreţi să spuneţi că adepţii oricărei religii au din principiu creierele spălate?
De ce nu? îi răspunde el cu cinism. Ia un copil din epoca noastră, un nou-născut, creşte-l în afara oricăror influenţe
religioase sau anti-religioase şi, când va deveni adult, observă-l. Îl va inventa el oare pe Dumnezeu ca să răspundă
întrebărilor metafizice care îi vor traversa spiritul sau ca să alunge angoasele care îi vor sta pe suflet? Eu unul nu cred. Omul
modern n-ar da în orice caz nici doi bani pe fleacurile astea, el ar prefera să-şi trăiască pur şi simplu viaţa. Dacă n-ar fi
îndoctrinat de mic, aşa cum se întâmplă din păcate în imensa majoritate a cazurilor, şi-ar trăi probabil tinereţea liber de
ideologii extreme, ar adera cel mult la un curent artistic sau politic oarecare, mai degrabă dintr-un instinct tribal decât
pentru că l-ar găsi cu adevărat conform aspiraţiilor sale. Ar face sport până la epuizare, ar acorda o atenţie exagerată
imaginii sale sociale, şi-ar schimba partenerii cu regularitate, ar încerca diverse sexualităţi posibile, susţinând de fiecare
dată că nu este vorba de o alegere personală ci de o simplă înclinaţie biologică, s-ar dopa cu vitamine şi diverse alte otrăvuri
chimice prezentate drept stimulante naturale. Dacă n-ar mai fi sigur pe sine, dacă, plutind în derivă pe apele destinului, s-ar
simţi la un moment dat pierdut şi ar avea nevoie de o reconfortare grabnică, ar apela la tranchilizante şi nicidecum la ritualul
desuet al rugăciunilor. Spre bătrâneţe, probabil, ar căpăta unele metehne mai curioase, s-ar simţi atras spre spiritism sau
astrologie, ar îmbrăţişa eventual unele curente para-filozofice la modă. Ajuns în pragul morţii, ar crede poate într-un soi de

reincarnare naturală, asemănătoare cu metamorfoza fluturilor. Un vis aproape plauzibil, care n-ar contrazice în esenţa ei
evoluţia. Nu ar rămâne nici un loc pentru Dumnezeu în viaţa omului modern. Dumnezeu este o chestiune de educaţie.
Nu ştiu de ce, dar discursul dumneavoastră îmi dă o stare neplăcută, mărturiseşte Maria, jenată. Chiar dacă aveţi
poate dreptate, nu înţeleg de ce trebuie să fiţi atât de dezagreabil. Ceea ce încercaţi să susţineţi nu este la urma urmei decât
o opinie ca atâtea altele. Nu pot să-mi explic această patimă...
Madame, o întrerupe el cu emfază, acesta este unul dintre puţinele luxuri pe care şi le permit handicapaţii, mai precis
cel de a fi în mod deliberat dezagreabili. Simţindu-se superiori, siguri pe sine, sau poate chiar dintr-un sentiment bizar de
culpabilitate, oamenii tind în general să ierte temperamentul uneori incomod al infirmilor. Nu ştiu dacă este necesar să
precizez, probabil că da, ştiind în ce măsură eşti naivă, că această indulgenţă se transformă de regulă în agresivitate atunci
când discuţiile în contradictoriu se poartă de pe un picior de egalitate sau, şi mai rău, atunci când adversarul afişează,
conştient sau nu, un aer de superioritate. Handicapaţii se bucură, în această privinţă, de o poziţie privilegiată. Ei pot lăsa
impresia, atunci când îşi enervează intenţionat interlocutorii, că de vină ar fi de fapt caracterul lor, care a avut prea mult de
suferit din pricina a tot felul de reticenţe sociale. Doar ştii şi dumneata ce se spune în ziua de astăzi peste tot, să redăm
demnitatea handicapaţilor, să le arătăm că putem fi toleranţi, şi alte lozinci asemănătoare. Pică bine. Pune-te şi dumneata în
situaţia mea, dacă paguba tot s-a produs, măcar să profit de puţinele avantaje...
Este incredibil, exclamă Maria, uluită. Vă ridiculizaţi singur... De ce faceţi asta?
El ridică din umeri cu indiferenţă. Eu ridiculizez pe toată lumea atunci când o cer circumstanţele. Nu văd de ce aş face
o excepţie anume pentru mine. Dar serios acum, schimbă el brusc vorba, cu mult mai calm decât înainte. Revenind la
discuţia noastră despre Dumnezeu, nu are rost să cauţi dovezi palpabile, cum spui dumneata, asemenea dovezi nu pot pur
şi simplu să existe! Ştii ce mi se pare nostim? Faptul că o persoană ca dumneata, care aşteaptă dovezi pentru a crede în
Dumnezeu, este încă şi mai orgolioasă decât toţi fidelii... Agnosticii sunt mai blasfemitori decât ateii. Vrei să accept faptul că
exişti? îşi spun în forul lor interior cei ca dumneata. Atunci dovedeşte-mi! Înţelegi? Dumneata te plasezi deasupra oricărei
forţe divine... Nu-ţi cunoşti limitele... Nu eşti umilă...
Pe când dumneavoastră..., începe ironic Maria.
Pe când eu..., da, eu nu pot crede în Dumnezeu, într-un Dumnezeu al oamenilor, tocmai pentru că mă simt atât de
mic... înţelegi dumneata? Minuscul... un atom... o particulă... de care nimeni şi nimic nu poate avea interesul să se preocupe.
Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat, ar fi mândru să vă audă vorbind cu o asemenea smerenie, surâde Maria,
răsucindu-şi paharul gol între palme.

Mai vrei? o întreabă infirmul, apucând sticla şi îndreptând-o cu un gest neaşteptat de vulgar spre ea. Face semn că nu,
punând paharul jos lângă ea, pe podea. El o priveşte lung, apoi schiţează un gest de lehamite cu mâna şi toarnă în paharul
lui, iarăşi. Nu e nevoie să bei, dacă nu vrei..., spune şi vocea lui este acum uşor răguşită şi împleticită. Stai acolo şi mă
priveşti îngândurată... eşti o femeie interiorizată, o femeie deosebită, nu-i aşa? Cel puţin aşa încerci să pari. Te consideri
specială, nu-i aşa? Mă faci să râd! O muiere ca toate celelalte, o muiere stricată, asta eşti... şi slabă, ca un pui de găină. Şi
simplă, şi-atât de naivă de fapt... O sancta simplicitas! Aş putea face din tine orice acum, nu te-ai împotrivi. Şi nu pentru că
ai băut. Femeile ţin la băutură. Ci pentru că eşti un animal şi te supui instinctelor. Nu-i aşa? Recunoaşte... Vino aici!
Cuvintele lui, violente şi atât de neaşteptate, o copleşesc fără să ştie de ce. Se simte iarăşi ameninţată şi lipsită de
apărare. Cu câteva clipe înainte gândise că nici un pericol nu poate veni din partea lui. Acum ştie însă că e puternic, aşa cum
nici un om pe care l-a cunoscut n-a fost vreodată în raport cu ea. Ştie că forţa lui este concentrată în privirea aceasta
stranie, pe care abia o mai desluşeşte, întunecată, în orbitele adânci, ca de mort, după cum este concentrată şi în cuvintele
lui. Mai cu seamă în cuvintele lui. Rele şi absurde, pe care le rosteşte prefăcându-se că este beat, pentru ca ea să nu se
teamă, dar ea ştie că nu este beat şi îi este cu adevărat teamă, căci se consideră înşelată, cu mai puţin de o oră în urmă îi
vorbise ca un bun coleg ce-ţi arată încredere şi prietenie, acum însă i-a devenit duşman şi o provoacă iarăşi la luptă şi ea nu
pricepe de ce şi nici nu ştie ce să-i spună.
Vino aici, când îţi zic! strigă din nou la ea, cu vocea spartă şi rea, iar ea se ridică încet şi se îndreaptă spre el, se
apropie mult, până când el, întinzându-şi mâna lungă şi osoasă, o apucă de braţ, strângând-o cu putere, făcând-o să
scâncească de durere. O sileşte să îngenuncheze în faţa lui, fără ca ea să se poată împotrivi, exact aşa cum îi spusese. O
prinde de bărbie şi-i împinge capul pe spate, menţine această poziţie minute în şir, sub pielea gâtului, întinsă la maxim,
Maria îşi simte laringele zbătându-se dureros şi-şi muşcă buzele, ca să nu scoată nici un sunet. Apoi, brusc, el îi eliberează
bărbia, iar ea îl priveşte uimită şi dezorientată, părând totuşi atât de liniştită, ca şi cum nu i-ar fi deloc teamă. Chipul
domnului Carturianu se schimonoseşte. O loveşte peste obraz cu violenţă. Ea nu-şi poate împiedica un scâncet, în timp ce el
ţipă la ea ca un bezmetic: De ce nu spui nimic, fiinţă ticăloasă! De ce îţi baţi joc de mine astfel? De ce nu ameninţi că mă vei
târî în judecată? De ce te consideri atât de puternică? Ah, ştii atât de bine că mă vor răscoli remuşcările, ca de fiecare dată
când te nedreptăţesc... Tu ştii atât de bine că această palmă am primit-o eu de fapt. De ce nu strigi, de ce nu zgârii, de ce
nu te aperi, de ce nu mă laşi să mă simt puternic? Sunt atât de nenorocit, Maria, toţi mă resping... toţi mă urăsc... şi mama...
şi fratele meu. Mă simt fericit doar atunci când provoc suferinţă altora, când îi văd pe cei din jurul meu prăbuşindu-se. Când
îşi pleacă frunţile, mă simt şi eu cineva, cei mai mulţi îmi cunosc această slăbiciune şi se prefac a se teme, tu de ce nu vrei

să te prefaci, Maria? De ce nu îmi dai această satisfacţie, de ce nu te prefaci şi tu, ca să încetez să te mai chinuiesc?
Se ridică brusc, se precipită spre holul de la intrare şi-şi îmbracă paltonul. Maria rămâne mai departe, îngenuncheată
lângă fotolii. Acolo este bucătăria, dincolo baia şi dormitorul, îi arată el cu gesturi acum potolite şi cu glasul revenit la
tonalitatea normală. Când pleci, să tragi uşa după tine, se încuie singură.
Apoi iese, părăsind-o în casa aceasta străină şi ciudată. Ea continuă un timp să stea îngenuncheată în chiar locul unde
a lăsat-o, plecându-şi numai capul, până când atinge cu fruntea pânza aspră a fotoliului pe care a stat domnul Carturianu.
Acest gest simplu îi stinge într-însul toată durerea şi toată amărăciunea. Şi oboseala mai ales, îngrozitoarea oboseală care a
năpădit-o. A uitat să mai plângă, pentru că acum, fiind singură, se simte eliberată. Nu e revoltată, nici de cuvintele lui, nici
de brutalitatea cu care a izbucnit aşa, pe neaşteptate, este doar teribil de mirată şi, ridicându-se în sfârşit de jos, îşi spune
că probabil a visat. Îşi trece palma peste fruntea fierbinte, apoi peste buzele uscate, după care, îndreptându-se cu paşi
şovăitori spre colţul îndepărtat al încăperii, apucă uşor draperia cafenie şi o trage într-o parte, mânată de o stranie
curiozitate. O întâmpină câteva etajere cu cărţi, suspendate de tavan cu sfori groase, marinăreşti. Într-o parte: un turn
sclipitor întruchipat din tot felul de aparate aşezate unele peste altele, o linie hi-fi care i se pare Mariei ultra-performantă.
Alături, un lampadar metalic, cu o geometrie ciudată. Se întoarce şi priveşte pianul, umple cea mai mare parte din colţul
acesta ascuns al camerei, pare o piesă prea ambiţioasă pentru ambianţa atât de aerisită. Pe lemnul negru, lăcuit, îşi etalează
curbele incerte un sfeşnic care pare din argint. Are două braţe şi nu poartă nici o lumânare. Maria apasă cu degetul, la
întâmplare, câteva clape, zâmbeşte şi se întoarce printre fotolii, sub vitraliu. Priveşte derutată în jur, renunţă să mai viziteze
bucătăria şi se îndreaptă spre sala de baie. O baie gândită de un bărbat anume pentru o femeie. Intimă şi elegantă, cu o
oglindă largă cât unul din pereţi, cu corpurile sanitare de culoarea malachitului, arcuindu-şi formele line, puţin prea
senzuale, prea insinuante. Deschide apoi uşa dormitorului, caută întrerupătorul şi aprinde lumina. Rămâne în prag mirată.
Nu se află decât un pat înăuntru, acoperit cu o cuvertură din catifea albastră, şi două noptiere minuscule, cocoţate pe
picioare fine şi elegante. Unul dintre pereţi este complet ocupat de dulapuri înzidite, cu uşi culisante. Pe restul pereţilor,
agăţate peste tot, se îngrămădesc o sumedenie de afişe, mereu acelaşi băiat înalt şi subţire, cu părul răvăşit, cântând la
chitară în cele mai diferite ipostaze: pe scenă, sau în studio, cu urechile ascunse în dosul unor căşti mari şi negre, sau
singur, cu privirile rătăcite, pe un ţărm stâncos de mare. Figura băiatului i se pare vag cunoscută, dar oricât caută în
amintire nu o poate recunoaşte. Fotografiile sunt artistice, se vede că au fost îndelung studiate. Le priveşte multă vreme
aproape fermecată, ca şi cum ar străbate aleile unei prestigioase expoziţii.
În cameră este foarte cald. Îşi scoate hainele şi rămâne doar în furou, stinge lumina şi aprinde veioza de pe una din

noptiere, se întinde pe pat şi-şi cuibăreşte picioarele în cuvertura moale de catifea. Îşi aţinteşte apoi privirile asupra afişului
din faţa ei, e foarte mare, acelaşi băiat, îmbrăcat în pantaloni albi şi cu pieptul dezgolit, aleargă printre ierburi înalte care îi
mângâie tălpile desculţe, duce într-o mână chitara, cu cureaua atârnând, parcă bătută de vânt, şi cu cealaltă mână ţine
degetele lungi şi subţiri ale unei fete blonde, fug amândoi prin pajiştea aceea şi fata este foarte frumoasă! Imaginea este
într-atât de liniştitoare, încât Maria simte cum sângele i se strecoară mai potolit prin vene, răspândindu-i în tot trupul, încet
şi monoton, căldură şi putere. Nu poate fi fratele lui, îşi spune, amintindu-şi chipul congestionat de răutate al omului care a
plecat cu câteva minute în urmă, deşi, privind mai cu luare aminte, ochii celor doi se aseamănă, au acelaşi contur şi sunt la
fel de albaştri. Dar, în timp ce privirea domnului Carturianu este aspră şi pătrunzătoare, trezind sentimentul că nu îi poţi
scăpa oriunde te-ai ascunde, cea a băiatului cu chitara pare ştearsă şi, oricum, visătoare, pare că, aţintită chiar asupra ta,
totuşi nu te vede, pentru că ceea ce chipul tău exprimă nu poate avea în spiritul lui nici cea mai palidă semnificaţie. Totuşi
nu pot fi fraţi, repetă Maria, cu voce tare de această dată, ca şi cum o entitate nevăzută i-ar cere în mod expres părerea.
Domnul Carturianu nu poate fi decât singur pe lume, nimeni n-ar putea iubi un asemenea om şi nu ar fi drept ca cineva să
fie dator, totuşi, să-l iubească.
Se simte moleşită, dar nu este uşor să adoarmă în camera aceasta străină. Îşi pironeşte privirile asupra fetei din afiş.
Ce frumoasă este! îşi spune zâmbind. Întinde braţul drept, ca un pictor care analizează o perspectivă şi, plecându-şi puţin
pleoapele, prinde să urmărească trăsăturile fetei, mângâindu-i de departe cu vârful degetelor conturul buzelor şi al ochilor,
negri ca străfundurile pădurilor, încredinţându-se că tot ceea ce vede este armonios şi aproape desăvârşit. A pus în faţa lui
afişul acesta pentru fată, îşi spune, ca să adoarmă cu chipul ei sub ochi. Revine cu privirile asupra băiatului, analizându-l şi
pe el, dar îşi lăsă curând mâna să cadă, obosită de efort, alături de ea, pe catifeaua albastră. Cine poate fi? Pare să aibă vreo
douăzeci de ani. Trupul zvelt nu aminteşte decât vag un trup de bărbat. Are ceva cu totul aparte în toată mişcarea lui, ca şi
cum imaginea nu ar fi fotografiată ci pictată. Maria se gândeşte o vreme la ceea ce pictorul ar fi intenţionat să exprime prin
trupul acesta de băiat, gonind printre ierburi, cu o chitară în mână. Oare cum şi-ar fi intitulat tabloul?
Oboseala o biruie în cele din urmă, hotărând-o să stingă lampa de pe noptieră. Imaginea din faţa ei se dizolvă brutal
în întuneric, întărindu-i iluzia că a admirat un tablou peste care paznicul muzeului a tras grabnic o cortină groasă, începând
să evacueze sala. Maria se supune şi se îndreptă spre ieşire, dar, părăsind totuşi cuminţi tabloul, gândurile ei se trezesc
furate de noaptea de afară. Din beznă încep să se uite la Maria, ca şi cum ar fi personificate şi, gălăgioase din cale-afară, fac
la adresa ei tot felul de comentarii. Ascultându-le, Maria se simte ispitită să râdă. Fiecare gând ţine morţiş să-i spună ceva...
ea stă în faţa lor, atentă şi serioasă, dar nu pricepe nimic, totul e prea amestecat ca să desluşească ceva cu claritate. E doar

vag conştientă că este vorba despre opţiunile ei în viaţă şi asta, mai cu seamă, o face să zâmbească, pentru că nu are
nicidecum impresia că a avut ceva de ales până acum. Şi, deşi furată de gânduri şi aproape prăbuşită în adâncul somnului,
deschide brusc ochii în întuneric şi priveşte în jur mirată. I se pare că distinge prin fereastra aburită lumina rece a felinarelor
de pe stradă, dar acesta este doar un detaliu şi nu-i acordă importanţă. Doar rareori poţi fi într-atât de singur cu tine însuţi,
încât nu te mai simţi în stare să-ţi înşeli gândurile, să le minţi, sperând că ai în preajmă un obiect sau o fiinţă cât de cât
familiare în umbra cărora să te refugiezi, care să-ţi atragă gândurile în altă parte şi să le întunece iarăşi. Acum Maria este
exact atât de singură cât s-ar cuveni să fie pentru a încerca a se defini pe sine şi, oprite în loc pentru o clipă, la maximum
excitate, gândurile ei tac dintr-o dată, aproape înspăimântate de apropiata perspectivă a adevărului, stau nemişcate, precum
invitaţii într-o expoziţie, la inaugurarea operei unui sculptor celebru, când pânza albă, întinsă şi străbătută de tensiuni
ascunse, este gata să cadă. O mână fermă o trage şi iată, statuia pare o secundă vie, aproape că tresare, o poţi cuprinde cu
privirile toată dintr-o dată, apoi surpriza încetează, din partea ta, ca şi din partea operei dezvelite, şi începi să analizezi cu
ochiul acum critic fiecare detaliu, în timp ce statuia te priveşte la rândul ei, nemişcată şi iarăşi moartă, din străfundurile
orbitelor ei goale, de piatră. După clipa surprizei, vine atunci clipa adevărului. Îţi spui de pildă că sculptura nu este reuşită,
dar nu rosteşti asta cu voce tare, pentru că artistul este totuşi celebru, în timp ce tu poţi fi un biet necunoscător, incapabil
să înţelegi cum se cuvine ultima lui creaţie. Aştepţi vocile criticilor, în ele ai încredere, până atunci eventual împărtăşeşti
părerile tale unui necunoscător ca şi tine, care te acuză mai întâi de prost gust sau de invidie şi care te admiră apoi în secret
pentru clarviziunea de care ai dat dovadă, în cazul în care şi critica va fi fost defavorabilă. Fapt care, oricum, este prea puţin
probabil dacă artistul este cu adevărat în vogă.
Oamenii se văd câteodată prin ochii conştiinţei lor altfel decât îi văd ceilalţi şi se înşeală singuri când adevărul iese
uneori prea crud la suprafaţă, se mint pentru a se regăsi în forul lor interior aceiaşi care au crezut că sunt, căutând la
nesfârşit argumente că, totuşi, conştiinţa lor are dreptate. Să-ţi fie conştiinţa o statuie, un obiect neînsufleţit, amorf, lipsit
de sentimente, să-ţi minţi gândurile în tăcerea nopţilor, sau pe drumul întortocheat al zilelor, strecurându-te printre ceilalţi
oameni-statui, să le faci să creadă că ceea ce reprezinţi este, totuşi, o operă de artă... ce lucru dificil, aproape irealizabil
este! Şi cât de inutil totodată, dacă ceea ce clădeşti încetul cu încetul şi spui că este eul tău se dovedeşte până la urmă fără
valoare şi se prăbuşeşte de pe soclu, în chiar faţa gândurilor tale. Cum să treci apoi cu vederea descurajarea care te
cuprinde când vezi cât eşti de singur şi de neajutorat, când simţi că nimeni nu dă nici doi bani pe tine? Care este idealul tău?
o întrebase, iar ea încă nu ştie să răspundă la întrebare. Întrebarea a rămas acolo, în sufletul ei, poate pentru totdeauna,
pentru că se prea poate ca niciodată să nu-i găsească răspunsul. Idealul este oare ceea ce, o dată atins, îţi aduce fericirea?

Este oare ea fericită când noaptea o prinde studiind şi, mergând la culcare obosită, are mulţumirea că a mai descifrat o
taină? Era fericită oare când se îndrăgostise de Cosmin, sau mai târziu, când stăteau singuri acasă, seara, în faţa
televizorului, ţinându-se de mână fără să-şi vorbească? Oare atât de puţin să însemne fericirea? Atunci de ce mai târziu,
când priveşti înapoi şi ţi-este teamă să priveşti şi înainte, te simţi nefericit şi-ţi este aproape ruşine că ai reuşit să râzi
cândva? Ce simplu lucru ţi se pare fericirea câteodată! Ca o respiraţie uşoară când ieşi afară după boală, în aerul primăverii...
Şi, totuşi, atât de înşelătoare, pentru că o boală nu se vindecă de fapt niciodată.
Ia te uită! Cine mai eşti şi tu!?
Deschide ochii încet şi-i închide iarăşi. I-a vorbit băiatul cu chitara şi crede că visează. Dar tânărul trage draperia
într-o parte şi, biciuită de lumina prea puternică a dimineţii, Maria deschide iarăşi ochii. Rămâne culcată pe spate, clipind
des, ca un copil mahmur. În faţa ei, ascunzând imaginea băiatului din afiş, stă cel din realitate, îl recunoaşte imediat, deşi
pare mai matur şi foarte ostenit. Şi totuşi este fratele lui..., îşi spune amuzată şi aproape numaidecât se îngrozeşte la gândul
indecenţei de care are sentimentul că dă din plin dovadă. Domnul Carturianu a asigurat-o că fratele lui nu va reveni prea
curând acasă, acum el a venit şi ce oare va fi în stare să creadă?
Cât este ceasul? îl întreabă jenată. Tânărul o priveşte, schiţează o grimasă mirată şi-i spune că este aproape
unsprezece. Ea îşi duce mâna la frunte şi-şi coboară o clipă pleoapele. Apoi se ridică între perne, ca un convalescent care
are de gând să ceară în sfârşit ceva de mâncare. Am să-ţi explic..., începe ea, vorbindu-i foarte încet. Însă mai întâi... Vrei să
ieşi câteva clipe, ca să mă pot îmbrăca? Băiatul se strâmbă iarăşi, părând că situaţia începe să-l amuze. Nu spune nimic, se
aşează pe marginea patului, cu braţele încrucişate pe piept, în aşteptare. Maria îl roagă iarăşi, din priviri, dar el îi zice, nu se
ştie dacă sarcastic: Nici nu mă gândesc să ratez spectacolul pe care îl oferi!
Maria îşi spune că băiatul este teribil de obraznic, pare foarte tânăr, iar ea este obişnuită să i se acorde respect în
orice împrejurare. Însă apoi, tocmai pentru că este atât de tânăr, nu-i mai pune preţ pe cuvinte şi, oftând, aruncă într-o
parte cuvertura şi coboară din pat. Băiatul fluieră admirativ, iar ea simte că roşeşte ca o copilă la prima ei întâlnire galantă.
Este cald aici, explică ea, în timp ce se îmbracă, mai mult ca să-şi ascundă stinghereala. La mine acasă nu este atât de cald...
Noaptea, mai ales, se opresc aproape de tot caloriferele.
De ce stai cu spatele la mine? o întreabă. Întoarce-te să-ţi văd faţa, doar pentru asta ai venit! Cine ţi-a dat cheia?
Elena?
Mă iei drept altcineva...
S-a îmbrăcat în mare grabă şi gâfâie uşor. Obrajii i s-au încălzit şi o ard, iar părul pe ceafă i s-a umezit. Îl răsuceşte

cu mâna stângă în formă de coc şi, scotocind cu cealaltă în geanta de pe noptieră, scoate un ac cu care fixează anemica ei
coafură. Băiatul n-o slăbeşte din priviri. Ştii că eşti nostimă? îi lansează. Dar eu tot nu înţeleg de ce te îmbraci. Sau ăsta este
stilul tău, contezi probabil pe nişte efecte speciale...
Maria îşi culege ceasul-brăţară de pe noptieră şi îl prinde la mână. Apoi se aşează în faţa lui, pe marginea patului, îşi
pune geanta pe genunchi şi, ţinând-o cu amândouă mâinile ca şi cum i-ar fi teamă ca el să nu i-o fure, îl fixează cu o privire
severă, de profesoară. Eşti foarte tânăr, zice. Poate de aceea te pripeşti astfel cu concluziile... Îţi iert impertinenţa, deşi
nimeni nu mi-a vorbit vreodată astfel, te iert mai cu seamă pentru că este dreptul dumitale să te miri de apariţia mea
neaşteptată. Nu-mi dau seama ce-ai putut să-ţi închipui... în fine, fratele dumitale, domnul Carturianu, m-a adus aici...
După ce a privit-o timp de câteva clipe buimac, băiatul izbucneşte în râs, dându-şi capul pe spate, şi abia mai
reuşeşte să vorbească printre hohotele puternice: Fratele meu?... Asta-i bună!... Respectabilul meu frate! Ha, ha... aduce
femei în casa mea... ca să nu afle nevasta sau mămica... ha, ha... şi eu, care mi-am închipuit că eşti una din admiratoarele
mele!... Ce caraghios! Biată fată, altul nu ţi-ai găsit? Doar eşti destul de frumoasă şi nici nu pari o femeie uşoară. Cel puţin
nu într-atât de uşoară. Sau poate că...
Se opreşte brusc, privind-o cu luare aminte, pe obrajii ei se scurg lacrimi de indignare, buzele îi tremură de neputinţă,
dar nu spune nimic, după scena pe care i-a servit-o domnul Carturianu cu câteva ore în urmă, nici o manifestare umană,
oricât de ciudată ar fi, nu i se mai pare imposibilă.
Sau poate totuşi pentru mine ai venit?... desigur, l-ai rugat pe Ştefan să te aducă aici... ca să vezi, o clipă mi-am
imaginat că tu şi el... iartă-mă, ştii, i-am impus să nu facă aşa ceva niciodată! Acum, totuşi, dacă eşti aici...
Alunecă spre ea, pe marginea patului şi, luându-i geanta din mâini, o împinge pe spate, încercând să o sărute. Maria
nu se sperie şi nu începe să ţipe, băiatul este doar aşa de tânăr, un copil, pare numai ameţit de băutură şi un pic prea sigur
pe sine. Fără să se încordeze, ferindu-şi doar capul într-o parte, îl împinge cu braţul ferm departe de ea. El se ridică
descumpănit, eliberând-o. Ea nu zice nimic, privindu-l ţintă mai departe.
Fată dragă, spune el rar, trecându-şi mâna dreaptă peste părul răvăşit. Hai să luăm lucrurile altfel... Uite ce este, sunt
obosit, am stat noaptea întreagă într-un bar, în ultima vreme mi-am petrecut toate nopţile acolo, înţelegi doar... şi nu pot
acum judeca prea limpede, n-am mintea clară. Tocmai vroiam să-mi fac un duş fierbinte, ca să mă dezmeticesc. Şi te-am
găsit aici, în patul meu, aproape dezbrăcată... tu ce ţi-ai fi închipuit în locul meu? Hei! Întotdeauna vorbeşti aşa de puţin?
Aş vrea să plec, şopteşte Maria. Este foarte târziu...
Fără să-mi explici nimic? La dracu! strigă el dintr-o dată enervat şi Maria tresare fără să vrea. O apucă de braţ şi o

trage spre el. Vorbeşte când îţi spun! Ce cauţi în casa mea? şi o împinge din nou pe pat.
Ea se ridică, îşi aranjează cu mâna tremurând părul desprins din coc şi se furişează pe lângă el afară din cameră. Nu
se opreşte până în holul de la intrare, printre rafturile transparente, unde se întoarce şi-l priveşte pe tânărul care a urmat-o
în culmea iritării. Este foarte simplu, îi spune calmă. Ar fi trebuit, cred, să-ţi mulţumesc pentru găzduire, dar te-ai
comportat atât de lamentabil, încât am uitat bunele maniere... Sunt colegă cu fratele dumitale, am întârziat foarte mult la
institut azi-noapte, am avut mult de lucru, în fine... era prea târziu ca să mă mai întorc acasă şi domnul Carturianu mi-a
sugerat să vin aici. M-a asigurat că nu vei reveni înainte de plecarea mea, probabil nu şi-a închipuit că voi dormi atât de
mult, de altfel nici eu nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva din partea mea... Ah, Doamne, este atât de târziu! Te rog iartă-mă
pentru deranj... La revedere!
A vorbit aproape pe nerăsuflate, privindu-l drept în ochi, fără nici o modulaţie aparte a vocii. Aiurit, băiatul deschide
uşa larg şi o lăsă să iasă, privind din prag în urma ei cum caută ieşirea din bloc, complet dezorientată. Apoi trece în camera
de zi, ridică unul din storuri, o urmăreşte de la fereastră cum se îndepărtează grăbită, privind în toate părţile ca pentru a
recunoaşte drumul pe care venise. Îşi clatină capul uimit şi pleacă de lângă fereastră.
Ameţită, Maria se grăbeşte în lungul străzii, privindu-şi mereu ceasul, fără să-i vină să creadă că poate fi cu adevărat
atât de târziu, îşi face în minte socoteala că abia mai are timp să ajungă la înmormântarea doamnei Varga, apoi îşi aminteşte
de Cosmin şi o durere adâncă îi sfâşie sufletul, se gândeşte că poate el a plecat la Braşov de dimineaţă, deşi speră în adâncul
ei că s-a răzgândit totuşi, se uită iarăşi la ceas şi, oftând, renunţă să meargă la înmormântare, hotărându-se să revină
acasă.
Cosmin, totuşi, a plecat. Patul este neatins, ca şi cum n-ar fi dormit nici el acasă, pe cuvertura bine întinsă a aruncat
în grabă un costum şi două cravate, pesemne când şi-a făcut bagajul. Cosmin n-a ştiut niciodată să se pregătească pentru o
plecare. Maria simte cum o cuprind remuşcările la gândul că nu şi-a găsit nici măcar timp ca să-l ajute să împacheteze.
Oare şi-a luat cu el toate cele necesare? La munte, în perioada aceasta a anului este foarte rece. Rămâne în picioare în prag,
privind în neştire patul în care n-a dormit nimeni. S-a supărat pe ea, desigur. De data asta n-o va ierta prea curând, e
convinsă. Dar totuşi, unde ar fi putut să se ducă Cosmin azi-noapte? Poate că a adormit, tot stând de vorbă cu Dan, în
sufragerie? Plină de speranţă aleargă să-l caute pe prietenul lui Cosmin, bate vag la uşa sufrageriei şi dă buzna în cameră de
îndată ce i se răspunde. Cu barba crescută prea repede şi cu ţigara atârnând în colţul gurii, Dan Paraschiv stă alungit pe pat
şi citeşte o revistă străină.
A plecat? întreabă Maria aproape în şoaptă. Bărbatul rânjeşte sinistru ca o mască antică, privind-o cu insolenţă: Vezi

bine! zice. Încă de aseară... Ascultă-mă pe mine, dragă, cred că lui Cosmin i-a venit în sfârşit mintea la cap. Începe să-mi
placă.
Maria iese, trântind în urma ei uşa. Aude râsul gros, răguşit, al lui Dan Paraschiv – Poţi s-o trânteşti cât vrei, nu-i uşa
mea! – şi încearcă să nu-l ia în seamă, face eforturi mari ca să se calmeze. Intră în bucătărie să-şi prepare o cafea şi,
aşteptând să fie gata, stă cu coatele pe masă şi cu capul prins între mâini, clătinându-şi-l încoace şi încolo, ca stăpânită de
o mare îndoială. Mai târziu sună telefonul. Aproape sigură că este Cosmin, aleargă într-un suflet şi ridică receptorul,
pregătită să-i spună dintr-o singură răsuflare cât de mult îl iubeşte şi că ar vrea din tot sufletul ca el să o ierte. Este însă
domnul Carturianu. Vocea lui, severă şi aspră, îi loveşte dureros timpanele: De ce n-ai venit la înmormântare, doamnă Albu?
Nu te-am învoit toată ziua! Ai o absenţă nemotivată astăzi!
Maria se pregăteşte să răspundă, fraza pe care are de gând s-o rostească îi vine în minte cu îndrăzneală, aproape
impertinentă, simte bolnăvicios nevoia să se apere, să zgârie şi să fie rea la rândul ei, cu oricine, doar ca să poată uita
propria ei înfrângere, dar cuvintele pornesc prea târziu, căci domnul Carturianu tocmai trânteşte telefonul cu violenţă.
Rămâne împietrită cu receptorul în mână, ascultând ca prin vis ritmul monoton al semnalului de linie ocupată
rostogolindu-i-se în ureche fără contenire, ca un fel de hipnoză auditivă care o împiedică să se desprindă din locul acela şi
să plece. Într-un târziu pune receptorul la loc cu mare încetineală, de parcă s-ar teme să nu-l vadă strivindu-se sub propria
lui greutate.
N-a ieşit toată ziua din casă, şi-a petrecut timpul mai mult citind, ghemuită într-un fotoliu tras foarte aproape de
telefon, ca să se asigure că-l va auzi sunând. Era convinsă că o va căuta Cosmin, şi abia într-un târziu a înţeles că siguranţa
ei nu era de fapt decât o banală speranţă. A înregistrat indiferentă plecarea lui Dan Paraschiv în primele ore ale
după-amiezei, ca şi întoarcerea lui spre seară, însoţit de o femeie fardată strident şi fără gust, cu care s-a închis în
sufragerie. I-a auzit râzând indecent până târziu şi, când, pierzându-şi speranţa că va mai suna Cosmin, îşi părăseşte în
sfârşit fotoliul şi se duce la bucătărie, zăreşte femeia aceea furişându-se spre baie şi faptul o frapează atât de tare, încât
scăpă din mână cuţitul cu care tocmai se pregăteşte să-şi cureţe un măr. Este ca şi cum abia acum s-ar dezmetici,
înţelegând că Dan Paraschiv a adus în propria ei casă o femeie de stradă. În prima clipă simte pornirea de a se duce peste el
ca să-i impună să părăsească numaidecât apartamentul. Apoi realizează că omul acesta o respectă mult prea puţin ca să-i
dea ascultare. Şi-ar întoarce pur şi simplu spatele fără s-o bage în seamă, sau i-ar da cel mult de înţeles că nu-l interesează
deloc părerile ei, de vreme ce are aprobarea deplină a lui Cosmin pentru toate actele sale. Îşi prinde descurajată fruntea în
palme şi începe să plângă.

Ce faci aici?
Pe obrajii femeii din faţa ei fardul gros s-a întins aiurea şi, în pofida acestui lucru, pare dintr-o dată cu mult mai
tânără decât în urmă cu câteva ore, este abia o fetişcană. Stă în pragul uşii şi o priveşte curioasă, rozându-şi o unghie.
De ce plângi? întrebă iarăşi.
Se hotărăşte în fine şi, deşi intră cu o oarecare timiditate în bucătărie, trage totuşi sigură pe ea un taburet de sub
masă şi se aşează în faţa Mariei. Acesteia situaţia i se pare de-a dreptul îngrozitoare, se simte într-atât de umilită, încât nici
nu ştie cum să reacţioneze. De fapt, constată că este complet golită de opinii şi indiferenţa o cuprinde iarăşi.
Nu plâng! răspunde plictisită.
E gagiul tău? întreabă femeia, arătând spre uşa închisă a sufrageriei. N-am ştiut, crede-mă. Mi-a spus că stă aici în
gazdă şi, în definitiv, ce mă interesează pe mine? Ce casă grozavă ai! exclamă ea apoi cu admiraţie, mişcându-şi capul iute,
precum un viezure, ca să privească în toate părţile. Şi asta ce-i?
O hotă, răspunde Maria apatică, urmărindu-i aproape mecanic privirea. O hotă, zici? Grozavă casă, repetă străina, la
fel de extaziată. El ţi-a făcut-o? Este casa mea! încearcă Maria să pună la punct lucrurile, vorbind răspicat, ca şi cum femeia
din faţa ei s-ar fi gândit să-i revendice apartamentul. Tânăra pare de acord cu precizarea. Casa ta, zici? Deci e adevărat că el
stă aici în gazdă... Atunci, de ce plângi?
Uite ce e, spune Maria aproape sfârşită. Nu mă interesează discuţia asta cu dumneata, este casa mea şi vreau să fiu
singură...
Mă rog! Mă rog... Văd că eşti cucoană mare, te ţii cu nasul pe sus... ascultă-mă, totuşi, pe mine, n-o să-ţi meargă
multă vreme aşa, trebuie să fii mai supusă, altfel bărbatul care te ţine o să-şi pună într-o bună zi lacăte la buzunare.
Şi-atunci adio lux, adio fasoane...
Ce ştii dumneata..., oftează Maria şi apoi dă iarăşi impresia că a uitat de tot ce o înconjoară, adâncindu-se atât de
mult în umilinţa şi nefericirea ei, încât femeia, după ce o mai priveşte o vreme cu insistenţă sperând să-i poată smulge încă
un cuvânt sau două, se plictiseşte şi o lasă un lung moment în pace. Scotoceşte în geantă după o batistă, cu care îşi şterge
nasul. Apoi scoate o oglindă şi-şi curăţă fardul ieftin de pe faţă cu colţul batistei muiat în salivă. Pe urmă decide că,
indiferent de circumstanţe, ea are totuşi chef de vorbă.
Eu sunt muncitoare la o fabrică de pâine, anunţă ea dintr-o răsuflare. Maria tace mai departe, fără s-o privească. Nu
sunt una din alea..., subliniază femeia, obstinându-se să frângă tăcerea Mariei, aproape nevenindu-i să creadă că nu-i poate
stârni prin nimic curiozitatea. M-a lăsat bărbatul, cu doi copii. Cine să mă mai ia pe mine acum? Nu pot trăi aşa,

singură-singurică, mai caut şi eu din când în când pe cineva, să mă mai liniştesc puţin... Ce să-i faci? E mizerabilă viaţa
asta... Dar copiii cresc. Am copii buni... Să-ţi arat o poză!
Cotrobăieşte iarăşi în geantă, scoţând la iveală o fotografie micuţă şi mototolită. I-o vâră Mariei sub ochi, fără ca
aceasta s-o vadă. Sunt frumoşi, nu-i aşa? Maria nu-i răspunde. Cu dinţii unei furculiţe trasează rotocoale pe faţa de masă,
încercând să-şi adune gândurile.
O să plec acum..., reia femeia după o vreme. Văd că nu mai apare, zice, arătând spre uşa închisă a sufrageriei.
Mi-arăţi şi mie pe unde se iese de-aici?
Maria se ridică exasperată şi o conduce până la uşa apartamentului. Nu mai plânge, o sfătuieşte vizitatoarea nedorită.
Te-a părăsit şi pe tine bărbatul, nu-i aşa? Femeile numai din cauza asta plâng...
Maria deschide larg uşa şi-i face semn să iasă. Femeia se supune, ridicând uşor din umeri. Poate mai vin pe aici, zice.
Sau poate că o să-l iei tu până la urmă, dacă zici că te-a părăsit bărbatul... Nu prea eşti vorbăreaţă, zău aşa! remarcă, în loc
de concluzie, oprind pentru o clipă cu podul palmei uşa pe care Maria încearcă s-o închidă după ea. Apoi se întoarce şi
începe să coboare plictisită scările, ţăcănind pe trepte cu tocurile scâlciate.
De ce-ţi baţi joc astfel de mine? strigă Maria intrând fără să anunţe în sufragerie şi izbind cu putere uşa de perete.
Nu-i aşa că-ţi place să-ţi baţi joc de mine? Dan Paraschiv stă în pat, sub cearşaf, probabil dezbrăcat, şi se ridică surprins în
capul oaselor. Se privesc câteva momente, Maria sforţându-se să nu izbucnească în lacrimi şi roşie la faţă de mânie, iar el
calm şi indiferent, fără intenţia de a spune ceva. Maria îşi pleacă privirile cea dintâi şi, muşcându-şi buzele, fuge, lăsând uşa
deschisă. Îşi petrece restul serii călcând rufe, munceşte aproape în duşmănie şi, în timp ce aranjează rând pe rând cămăşile
lui Cosmin în dulap, se priveşte cu ură în oglindă, ca şi cum ar vrea să se pedepsească într-un fel, să-şi provoace singură un
rău mai mare decât i l-au pricinuit alţii, şi îşi aminteşte de femeia aceea care se pălmuia în faţa oglinzii, în filmul pe care l-a
adus într-o seară Tereza. Îşi ridică mâna spre obraz, schiţează un gest ca şi cum ar fi vrea să se lovească şi începe, fără să
ştie de ce, să râdă, un râs isteric, care sfârşeşte în hohote tragice de plâns. Se aşează pe marginea patului şi plânge cu capul
sprijinit pe noptieră, apoi se ridică şi aleargă să-i dea telefon Terezei, simte că are nevoie de o prietenă căreia să-i
povestească totul şi la care să caute alinare. Strânge receptorul cu putere în palma fierbinte, ca şi cum i-ar fi teamă să nu-l
scape, apoi îl lasă să cadă singur în furcă, inutil. Tereza nu răspunde şi unicul sprijin pe care l-a sperat se prăbuşeşte.
Singură în dormitor apoi, adoarme abia târziu, în puterea nopţii, căutând să-şi strângă laolaltă gândurile rătăcite şi
confuze, care ţin departe de înţelegerea ei sensul propriei sale existenţe. Înainte de a fi dorit să fie om de ştiinţă, îşi spune
într-un elan de sinceritate, înainte de toate ar fi trebuit să fie cu adevărat femeie, să se lase şi acum călăuzită de instincte,

aşa cum a făcut în adolescenţă. Ce anume şi când i-a frânt căldura sufletească, sensibilitatea, fragilitatea sentimentelor de
altădată, îndreptându-i năzuinţele spre un ideal arid şi atât de puţin potrivit alcătuirii ei intime? Când s-a îndrăgostit de
Cosmin credea că, dacă el o va părăsi, ea o să moară, într-atât îi era întinsă fiecare coardă de nevoia de tandreţe! Dacă s-ar
fi despărţit atunci, în clipa aceea îndepărtată, ar fi tânjit poate amândoi tot restul vieţii după dragostea lor pierdută, ar fi
reclădit-o iarăşi şi iarăşi din amintiri, ori de câte ori timpul i-ar mai fi şters puţin din contururi. Ar fi trăit poate de-atunci
numai pentru asta, asemeni acelor femei înzestrate cu spiritul balcanic al devotamentului, care nu mai trăiesc, dacă le moare
cineva drag, decât pentru a duce zi de zi flori şi lumânări la cimitir, anotimp după anotimp, până la capătul vieţii. Dar nu
s-au despărţit, sunt şi astăzi împreună şi, în ochii fiecăruia, celălalt a devenit de multă vreme altul. Ce ciudat, nici nu-l mai
poate identifica pe Cosmin de acum cu cel de altădată. Sunt împreună şi, neavând ce trecut regreta, Maria a uitat puţin câte
puţin, fără a uita nimic totuşi, dragostea de odinioară i-a rămas pentru totdeauna în amintire, doar fiinţa iubită pare să fie
alta. A simţit deja lucrul acesta imediat după ce s-au căsătorit, atunci sufletul ei s-a potolit dintr-o dată, clocotul minţii i s-a
curmat brusc şi toată viaţa ei a început să semene cu o plajă de peste care se retrag valurile mării, lăsând în urma lor cochilii
sparte, meduze moarte, alge şi scânduri de lemn, pe care zi după zi nisipul le îngroapă mai adânc, până nu mai rămâne nici
o amintire a furtunilor trecute. A simţit atunci că nu mai are pentru ce lupta, omul pe care şi-l dorise devenise al ei şi, fără
să-şi imagineze că, pentru ea, viaţa se va scurge din momentul acela monoton, fără surprize, a simţit totuşi că o cuprind
regretele. Abia acum realizează că faptul de a fi rămas împreună a fost mai rău decât o posibilă despărţire. Din teama de a
nu suferi, din laşitate, a distrus tot ce a avut mai de preţ în viaţă, dragostea aceea avântată, în care fiecare bătaie de inimă o
făcea să prindă aripi, umplându-i sufletul de căldură. Suferinţa este totuşi un simţământ atât de relativ, uneori o poţi amâna
la nesfârşit, te obişnuieşti treptat şi uiţi să mai suferi, deşi cauza declanşatoare nu a devenit nicidecum mai puţin dureroasă.
Ar fi trebuit să înfrunte curajoasă suferinţa. Căci, chiar şi aşa, încetul cu încetul, ei doi oricum s-au despărţit, agonia doar a
fost mai lungă, ca a unui canceros care nu îndrăzneşte să se sinucidă cu o clipă înaintea deznodământului. Dacă astăzi îşi
spun cuvinte grele unul altuia, în adâncul sufletului ea nu-l acuză niciodată pe cel de ieri, ci pe cel de acum, care i-a luat
peste ani iremediabil şi pe nedrept locul. Căci ea, fără să ştie, se gândeşte la cel de altădată ca la un tainic iubit al ei, despre
care Cosmin nu trebuie să afle vreodată. Dacă s-ar fi despărţit atunci şi ar fi luat viaţa de la capăt, alături de altcineva, acum,
când este atât de tristă şi dornică iarăşi să-şi schimbe existenţa, l-ar căuta, s-ar agăţa de el, în numele iubirii lor de
altădată, s-ar întâlni amândoi pe aleile unui parc, îmbătrâniţi puţin poate, s-ar privi pe furiş, curioşi, căutând în fizionomiile
lor schimbate felul în care i-a modelat viaţa. Poate ar simţi în sufletele lor vechea căldură, poate peste timp şi-ar întinde
unul altuia mâinile. Aşa, însă... nu are cum să-l cheme lângă ea din trecut pe cel pe care îl ştie atât de bine astăzi, pe cel cu

care îşi împarte viaţa. Este absurd, nu mai există pentru ei o asemenea întoarcere, faptul că au rămas împreună peste ani
este, paradoxal, mai dureros decât însăşi moartea, din care nu mai poţi chema pe nimeni, să te mângâie pentru durerile
prezentului.
Poate că într-adevăr Maria n-a înţeles niciodată că singurul ei ideal a fost dragostea, sau poate că a ştiut de mult
adevărul dar a refuzat să-l accepte, pentru că, fiind prea slabă în puteri, nu s-a priceput cum să muncească în iubire, cum
s-o clădească încetul cu încetul şi nici să rişte totul pe o carte nu a avut curaj vreodată. De altfel, aşa i se întâmplă
întotdeauna când sufletul ei tânjeşte după ceva şi nu izbuteşte să găsească mijloacele necesare ca să obţină ce-şi doreşte.
Visele pe care şi le clădeşte meticuloasă în clipele de singurătate eşuează lamentabil în banalitatea zilnică a existenţei ei
monotone. Căsătorindu-se, îşi închipuise că dragostea ei va deveni şi mai puternică, se visa alături de Cosmin pentru
totdeauna, plutind amândoi pe o mare trandafirie sub un cer fără pată, dar când, întorşi din luna lor de miere, şi-au dat
într-o zi întâlnire în oraş, fiecare venind de la facultate, a simţit pentru prima oară că nu mai este nerăbdătoare să-l
întâlnească şi ora de curs s-a terminat parcă prea repede, fără ca ea să-şi fi privit ceasul măcar o singură dată. S-a temut
atunci, dar n-a desluşit pericolul în integralitate, a intuit vag, numai, că viaţa ei era pe cale să se golească, fără să ştie că
asta li se întâmplă de fapt majorităţii femeilor. Unele se resemnează, altele încearcă să-şi umple sufletul cu altceva, cu o
aventură nouă, poate cu dragostea pentru un copil sau, mai simplu, cu banala gelozie, căci, imaginându-şi o multitudine de
obstacole posibile, se menţin în stare continuă de luptă pentru o cauză pe care nu vor s-o accepte dinainte pierdută. Ca să
se apere, Maria a ales o cu totul altă alternativă, atât de colaterală, s-a dedicat unei cariere ce nu i-a adus prea mari
satisfacţii, dar care o ajută, totuşi, să nu-şi simtă sufletul prea gol. În laborator, printre aparate şi stativele cu reactivi, simte
că viaţa ei are un sens, că nu trăieşte degeaba. Se întoarce seara acasă şi uneori, primăvara, pe aleile parcului întâlneşte
perechi de îndrăgostiţi şi devine melancolică, inima i se strânge întrebătoare şi totuşi nu poate, sau nu acceptă să vadă că
îmbătrâneşte puţin câte puţin cu fiecare seară, fără ca de fapt să trăiască.
Iar acum, în cele câteva zile cât Cosmin a lipsit de acasă, orele petrecute în laborator i s-au părut nesfârşite şi
chinuitoare, lucrările ei aşezate în teanc pe marginea biroului nu-i mai trezesc nici o umbră de interes şi le lasă să zacă
nebăgate în seamă, cu toate că domnul Carturianu, devenit parcă mai implacabil decât înainte, insistă cu asprime să-şi
isprăvească cât se poate de repede cercetarea. Odată experimentările încheiate, îşi priveşte acum foile cu rezultate parcă
fără să înţeleagă semnele adunate unele peste altele, reprezentând munca ei de luni de zile, pe care nu se simte capabilă
s-o finalizeze. Nu mă aşteptam să fii atât de delăsătoare, doamnă Albu, i-a spus într-o zi domnul Carturianu, pironindu-şi
în treacăt privirile veninoase asupra ei, pentru ca o clipă după aceea să uite de ea, angajându-se cu altcineva într-o discuţie.

A ieşit din biroul lui amară, cu teancul de hârtii strâns în dezordine sub braţ, a intrat în laborator şi a lăsat să cadă povara ce
i se părea dintr-o dată grea şi inutilă pe masa pătată de chimicale, sub privirile uimite ale Ginei. Câteva foi au căzut pe jos,
fără ca Maria să le observe. Cât de indiferente îmi sunt toate, a constatat îngreţoşată, sorbindu-şi cafeaua rece şi neîndulcită
lângă nişă.
Tereza a lipsit de la institut aproape o săptămână. A anunţat încă din prima zi că este bolnavă, însă Maria a căutat-o
apoi de mai multe ori la telefon fără să-i răspundă nimeni. Vreo nouă aventură de-a ei, şi-a închipuit, făcându-şi planuri
cum s-o protejeze faţă de eventualele suspiciuni ale domnului Carturianu. Când, în fine, Tereza a revenit în laborator, s-a
încăpăţânat să susţină că a stat tot timpul acasă, şi că telefonul ei a fost probabil deranjat. Avea de altfel un certificat
medical în regulă şi Maria n-a mai stânjenit-o cu întrebările, cu atât mai mult cu cât deschisese discuţia din simplă politeţe,
neinteresând-o câtuşi de puţin viaţa ei particulară. I-au rămas totuşi inexplicabile nervozitatea Terezei şi înstrăinarea care
s-a înfiripat încet între ele, uneori trecea aproape câte o zi întreagă fără să-şi vorbească. Tereza muncea parcă mai mult ca
altădată şi nu-şi mai pierdea timpul în discuţii interminabile cu colegii. O dată sau de două ori, Maria a văzut-o albindu-se
la faţă când domnul Carturianu îşi făcea apariţia în laborator, se ridica numaidecât în picioare, ca şi cum ar fi încercat să
ascundă vreo activitate dubioasă, cu toate că înainte nu se sfia nici chiar să tricoteze în timpul programului. El o privea cu
luare aminte, însă nu i se adresa niciodată. Maria a ajuns la concluzia că domnul Carturianu ştia că Tereza nu a fost cu
adevărat bolnavă. A ameninţat-o probabil în felul lui brutal, care poate atât de uşor destabiliza o fiinţă fragilă ca Tereza,
obişnuită să fie răsfăţată de bărbaţi şi să i se spună numai cuvinte măgulitoare. Crede cu tărie că răceala care s-a ivit între
ele se datorează acestei cauze, pesemne Tereza o consideră o informatoare. Ar vrea atât de mult să alunge din mintea ei o
asemenea bănuială, să poată avea cu ea o discuţie deschisă, dar îşi aminteşte de fiecare dată felul stângaci în care Tereza
i-a ocolit deja întrebările, justificând iritată, aproape în răspăr, faptul că nu a putut fi găsită timp de o săptămână acasă.
Pare evident că nu va accepta niciodată un dialog pe această temă.
Când mai vii pe la noi? a întrebat-o într-o zi, în aparenţă detaşată, încercând să refacă bunele lor relaţii. N-am mai
primit de multă vreme vizite... Cosmin întreabă mereu de tine. Tereza a privit-o cu suspiciune, spunând apoi că nu are timp
deocamdată. A vorbit încet, cu privirile plecate. Maria s-a simţit descurajată, înainte o considera pe Tereza drept o fiinţă
mediocră datorită nepriceperii şi neîndemânării ei în munca de cercetare, îi plăcea uneori s-o ia peste picior şi de cele mai
multe ori i se adresa cu ironie şi dispreţ, acum, însă, prezenţa ei îi trezeşte un sentiment ciudat, de ameninţare, întocmai ca
prezenţa domnului Carturianu.
În scurt timp, Tereza a început să lipsească din nou de la institut, anunţând că mama ei este grav bolnavă. De data

aceasta, Maria a izbutit să o găsească de câteva ori la telefon şi a purtat cu ea discuţii scurte şi reci, de fiecare dată despre
starea de sănătate a mamei sale, discuţii cărora Tereza părea grăbită să le pună capăt.
Maria se socoteşte o fiinţă loială şi ţine mai întâi de toate ca poziţia ei să fie cât se poate de corectă în relaţiile cu alţii,
nu s-a făcut niciodată vinovată de destrămarea unei prietenii, cel puţin aşa speră, cu toate că nu a izbutit până acum să-şi
păstreze nici un prieten, au părăsit-o unul după altul, poate pentru că este atât de puţin interesantă, poate pentru că nu are
niciodată nimic să le ofere. Gândul că Tereza ar putea s-o creadă în vreun fel responsabilă de distrugerea prieteniei dintre
ele nu-i dă deloc pace. Pentru că a ajuns să-l considere pe domnul Carturianu vinovat de toate catastrofele care îi
traversează existenţa de o vreme încoace, se hotărăşte să afle de la acesta cum se prezintă în realitate lucrurile cu Tereza.
Din noaptea în care el a chemat-o la institut, n-au mai vorbit deloc unul cu altul. El o convoacă foarte rar în biroul lui şi
atunci doar ca s-o anunţe ceva important, rostind fraze scurte, concise, pe care ea le ascultă smerită, cu privirile aţintite în
pământ. S-a temut să-l întâlnească a doua zi după înmormântarea doamnei Varga, şi-a imaginat că el trebuie să sufere de
un fel de nebunie, adăugată la hidoasa lui infirmitate, şi sentimentul că a trecut poate printr-o mare primejdie o paralizează
la fel de tare ca şi perspectiva imediată de a ajunge iarăşi în faţa lui, în biroul întunecat care se potriveşte parcă din ce în ce
mai bine minţii lui zdruncinate. Însă zile de-a rândul prezenţa lui nu s-a făcut simţită decât prin telefonul pe care i l-a dat
acasă şi prin absenţa nemotivată care a apărut în dreptul numelui ei în condica de prezenţă, aşa cum a ameninţat-o. Nu a
considerat gestul lui o nedreptate, aşa cum au comentat pe la colţuri colegii ei, conştienţi că dintre toţi ea petrece cel mai
mult timp între zidurile institutului, a privit acest incident drept o încercare a lui de autoapărare, aşa cum şi era de fapt, căci
ieşirea domnului Carturianu din noaptea aceea a fost în asemenea măsură anormală, încât relaţiile dintre ei nu ar fi putut
reveni niciodată pe vechiul lor făgaş dacă el i-ar fi arătat apoi mai puţină agresivitate. În felul acesta autoritatea domnului
Carturianu a rămas neştirbită, iar Maria a ajuns până la urmă la concluzia că ea a fost de fapt singura vinovată de cele
întâmplate, n-ar fi trebuit niciodată să accepte ca între ei doi să se nască o asemenea intimitate, vorbindu-i mai întâi despre
problemele ei de acasă şi acceptând apoi să-l urmeze în apartamentul acela străin, care declanşase în ei sentimente atât de
ciudate.
Odată luată curajoasa decizie a unei noi confruntări, după mai bine de două săptămâni de la nefericitul incident, la
sfârşitul programului, Maria bate încet la uşa biroului domnului Carturianu şi, când intră fără să i se răspundă, îl găseşte aşa
cum se aştepta, lângă fereastră, privind parcă pe furiş printre draperiile trase aproape în întregime peste geamurile aburite.
Se apropie Crăciunul şi pe străzile încă acoperite de prima zăpadă a iernii, acum murdară şi îngheţată, oamenii se grăbesc în
toate părţile, cu pachete în braţe, pregătindu-se de sărbătoare. Domnul Carturianu pare că urmăreşte cu interes forfota

oraşului dincolo de gardul institutului, sau poate se uită mai aproape, în curtea pustie şi lugubră, unde doi câini mari, răzbiţi
de frig, dorm încolăciţi unul lângă altul, sau poate sunt morţi, cine ştie...
Ce doreşti? o întreabă fără să se întoarcă şi Maria nu răspunde. El nu repetă întrebarea şi păstrează tăcerea încă multă
vreme, cu spatele ghebos întors spre ea, aşa cum îi este obiceiul, cu mâna dreaptă, galbenă şi osoasă, agăţată ca o creangă
uscată de draperie. Apoi pleacă brusc de lângă fereastră, ca şi cum ar fi văzut în sfârşit ceea ce a aşteptat atâta vreme să
zărească şi, fără să se uite la ea, face semn spre un scaun, invitând-o să se aşeze. Ce doreşti? o întreabă iarăşi.
Nu vorbeşte cu asprime, ci atât de abătut, încât Maria, luată prin surprindere de tonul lui nou, neaşteptat, îi spune
repede, ca la şcoală: Aş vrea să vorbim despre Tereza Aldea. Şi se opreşte brusc, cu sentimentul că se poartă aidoma elevilor
care îşi denunţă colegii la cancelarie. Tace, descumpănită, privindu-l nehotărâtă. Înţeleg..., spune el rar, măsurându-şi
cuvintele. Vrei să intervii pentru colega dumitale. Sau poate dimpotrivă?
Maria se uită la el mirată. Nu, de fapt nu are de gând să intervină pentru Tereza, ci doar să afle, dacă este cu putinţă,
în ce fel s-a făcut vinovată faţă de ea pentru a merita răceala instalată între ele. O clipă îi pare rău că nu s-a pregătit, totuşi,
să-i ia în caz de nevoie apărarea şi continuă să tacă, nemaiştiind ce să spună. Domnul Carturianu arborează o atitudine
indiferentă şi începe să scrie ceva într-o agendă. Oricum te-ai trezit cam târziu, rosteşte el fără s-o privească. I-am acordat
deja transferul, poţi să-i comunici... când vine la servici, să înceapă formalităţile necesare.
Tereza urmează să plece din institut!? Şi-a cerut transferul fără să-i spună ei nimic!? Maria stă pironită pe marginea
scaunului, în faţa domnului Carturianu, privindu-l fără a izbuti să înţeleagă. Tăcerea care a coborât iarăşi în încăpere este
atât de adâncă, încât, într-un târziu, el îşi ridică ochii de pe agendă şi îi inspectează surprins chipul, rămânând cu degetele
încleştate pe stilou, în aşteptare: Mai ai vreo problemă, doamnă Albu? Ea clatină din cap mecanic şi, deşi nu mai are nimic să
întrebe, nu-i trece totuşi prin minte să se ridice şi să plece.
Sunt convins că te vei descurca foarte bine singură o perioadă, spune el, reîncepând să scrie. De aceea am fost de
acord cu transferul... În opinia mea, dumneata nu prea agreezi munca în echipă, fapt care nu-ţi face cinste, desigur.
Presupun deci că nici măcar nu-i vei simţi lipsa. După sărbători voi face o nouă repartizare a cercetătorilor pe teme de
studiu. O să am grijă să pun pe cineva în colectivul dumitale... sau pe dumneata în colectivul altuia... În fine, poţi avea toată
încrederea că lucrurile se vor aranja în modul cel mai convenabil pentru bunul mers al laboratorului nostru.
Maria se ridică în sfârşit şi se îndreaptă spre uşă, însă el, privind în urma ei cum păşeşte abătută, cu umerii plecaţi,
copleşită parcă de toate supărările lumii, o recheamă cu o surprinzătoare amabilitate. Îi arată cu privirea scaunul de pe care
abia se ridicase, însă ea scutură încet din cap, rămânând mai departe lângă uşă, cu privirile aţintite în podea, părând că

aşteaptă ca el să-i vorbească.

Eram dator cu nişte scuze, spune domnul Carturianu încet, după o vreme. Fratele meu a făcut o confuzie, te-a luat
drept una dintre nenumăratele lui admiratoare. Nu am avut cum să-l avertizez, s-a întors neaşteptat de devreme acasă... În
principiu ar fi trebuit să revină spre seară. Sper că nu te-a jignit prea tare. M-a rugat să te asigur că îi pare foarte rău pentru
felul cum s-a purtat cu dumneata.
Fratele dumneavoastră este foarte tânăr, domnule Carturianu, aproape un copil... Nu i-am luat în serios purtarea. De
altfel nici nu mai ţin minte ce s-a întâmplat. Rostind aceste cuvinte, Maria ar vrea să-i dea de înţeles că a uitat cu adevărat
totul, până şi izbucnirea lui brutală din noaptea cu pricina, însă tonul ei acid şi uşor sacadat nu reuşeşte să-i mascheze,
totuşi, surprinderea că domnul Carturianu i-a oferit scuzele fratelui său şi nicidecum pe ale sale.
Mă bucur, mă bucur..., spune el repede, condescendent. O priveşte apoi cu atenţie drept în ochi, cu pupilele
micşorându-i-se din pricina încordării: L-ai mai cunoscut pe fratele meu, doamnă Albu? Ea ridică din umeri, cu mirare. Nu,
nu l-am cunoscut. De ce, v-a dat de înţeles că ne-am cunoaşte?
Nicidecum... Pe fratele meu, însă, îl cunoaşte foarte multă lume...
Vorbeşte încet, cu lehamite. Pare că se adânceşte câteva clipe în gândurile sale, apoi îşi aminteşte iarăşi de Maria şi îi
zâmbeşte strâmb, cu amărăciune. Eşti liberă astă-seară, doamnă Albu? I-am vorbit mult soţiei mele despre dumneata şi i-ar
face multă plăcere să te cunoască...
A rostit invitaţia coborându-şi mult vocea, aproape cu timiditate, şi Maria descoperă abia în aceste cuvinte scuzele pe
care le-a aşteptat, vin oarecum cu întârziere însă, tocmai datorită acestui fapt, nu sunt nicidecum penibile, aşa cum s-a
temut că vor fi, ci, dimpotrivă, îi întăresc convingerea că domnul Carturianu este, totuşi, o persoană remarcabilă. Zâmbeşte
şi, apropiindu-se de el, acceptă cartea de vizită pe care i-o întinde, cu mâna tremurândă, pe deasupra biroului încărcat cu
dosare şi cărţi prăfuite. Te aşteptăm pe la ora opt, împreună cu soţul dumitale. Sunt fericit că-mi primeşti invitaţia...
Strecurându-se cu paşi moi afară şi închizând în urma ei uşa capitonată, Mariei îi trece prin minte că, de la venirea lui
în locul doamnei Varga, acum mai bine de o lună, domnul Carturianu i-a stârnit cele mai neaşteptate sentimente, însă, fără
îndoială, cel mai chinuitor dintre toate este această milă neputincioasă care îi vine din adâncul sufletului, provocându-i o
durere surdă, de nestăpânit, această nelinişte tulburătoare pe care trupul mic şi stâlcit de infirmitate i-o insuflă, întocmai ca
un cerşetor bătrân şi orb pe care îl întâlnea de mult, în copilărie, agonizând lângă biserica din cartier, sau poate chiar ca acel
câine flămând, istovit şi însetat, care rătăcea de-a lungul şinelor fără de capăt ale metroului. Însă nu poate acum nici să
fugă, nici măcar să închidă ochii ca în alte dăţi, refuzând să mai vadă, nicăieri nu poate găsi linişte şi uitare, simţământul

infiltrat pe tăcute în conştiinţa ei nu se destramă şi îi este parcă dat ca oriunde şi oricând să regăsească în dosul pleoapelor
chipul prelung, osos, obrajii galbeni, uscaţi, schimonosiţi adeseori de răutate. Îi vorbise cu brutalitate, o lovise chiar, şi din
ura şi teama pe care gesturile lui i le provocaseră, compasiunea pe care o simte faţă de el a crescut şi mai istovitoare.
Acasă o întâmpină oprobriul mut al lui Cosmin, care se mulţumeşte numai să o privească lung, cu ochii uşor îngustaţi,
ca şi cum l-ar supăra lumina. Deşi el nu rosteşte nici un cuvânt, Maria înţelege limpede că nu numai că nu o va însoţi în
vizită, dar va dezaproba cu toată convingerea hotărârea ei de a se duce, totuşi, singură. Rămâne lângă el, în picioare, cu
privirile plecate, jucându-se oarecum absentă cu unghiile şi răsucindu-şi degetele, ca şi când le-ar remarca pentru întâia
oară şi ar profita de ocazie ca să le cunoască cât mai bine. Păstrează tăcerea încă multă vreme, fără ca el să o ia în seamă,
stă uşor aplecat în faţa calculatorului şi apasă iute pe taste, cu fruntea încruntată, în timp ce pe ecran imaginile frumos
colorate ale unui joc video se succed cu repeziciune, marcate ritmic de sunete metalice, sintetice, piuituri şi păcănituri
stridente, alerte, ciudate. De pe canapea o priveşte rânjind Dan Paraschiv, cu cămaşa cadrilată descheiată neglijent şi
oarecum provocator peste pieptul păros, cu gulerul moale şi mototolit parcă încleiat pe ceafa groasă, punctată de acnee. O
îndurerează atât de mult faptul că în ultima vreme viaţa ei de familie şi-a pierdut din pricina acestui om întreaga intimitate,
se derulează permanent sub ochii lui sfidători şi fiecare frază pe care ea o rosteşte e deopotrivă auzită şi de aceste urechi
străine şi ostile. Îşi aminteşte chipul îngust, fragil, marcat de cearcăne profunde al femeii care a întâmpinat-o cu câteva
săptămâni în urmă lângă uşa liftului. Patetica soţie a lui Dan Paraschiv a încercat atunci s-o avertizeze şi, deşi nu i-a ignorat
întru-totul vorbele, adevăratul lor sens abia astăzi i se desluşeşte cu claritate. De când omul acesta a poposit în casa lor,
Cosmin s-a schimbat atât de mult, este altul, nu-l mai recunoaşte, e ca un copac bătrân şi istovit pe care se caţără, din zi în
zi tot mai viguroasă, precum un şarpe perfid, tulpina încolăcită a unei liane, zdrelindu-i scoarţa, răpindu-i lumina,
îngălbenindu-i frunzele, făcându-i-le să cadă. Iar ea asistă la această transformare fără să ia nici o atitudine, fără să se
apere şi fără să îl apere, o ciudată neputinţă i-a oprit firava zbatere de pasăre prinsă în laţ, care ostenită şi resemnată
sfârşeşte prin a-şi lăsa aripile să cadă fără vlagă.
Ştii că Tereza şi-a cerut transferul? îl întreabă ea pe Cosmin, într-o doară şi fără să înţeleagă de ce, poate ca să umple
golul produs de tăcere, să aşeze o punte provizorie de cuvinte între umilinţa ei şi indiferenţa lui încăpăţânată, o punte peste
care, totuşi, simte că nici unul dintre ei nu mai are curajul să treacă. Şi degetele lui preocupate se opresc timp de câteva
secunde, vibrând abia perceptibil, pe ecran un omuleţ pestriţ se dezintegrează cu zgomot sub lovitura neparată a unei
vrăjitoare mici şi roşii, imaginea se schimbă dintr-o dată, într-un colţ apare cu cifre mari scorul obţinut şi Cosmin îşi izbeşte
cu putere pumnul strâns în masă. Maria tresare, privindu-l cu ochii mari, speriată. De ce nu taci dracului din gură odată?

strigă la ea. Poftim, am greşit din pricina ta! Pleacă unde vrei şi lasă-mă în pace!
Maria se uită spre Dan Paraschiv întrebătoare, ar dori o explicaţie, într-atât de ciudată i se pare izbucnirea lui Cosmin.
Oare a spus ea ceva ce nu s-ar fi cuvenit? Nu primeşte ca răspuns decât o privire plictisită, în dosul căreia i se pare că
desluşeşte o adevărată taină pe care cei doi bărbaţi o împărtăşesc, ţinând-o pe ea la distanţă. Simte că îi vin lacrimi în ochi
şi încearcă să se întrebe de ce este oare atât de slabă, de ce nu are niciodată puterea de a se împotrivi unei situaţii dificile,
dar nu găseşte nici acum tăria de a-şi duce gândul până la capăt şi, izbucnind în plâns de-a binelea, iese aproape fugind din
cameră. De ce nu-i spui? îl mai aude în urma ei pe Dan Paraschiv şi, dincolo de
aceste cuvinte, nu mai urmează nimic altceva. Însă ceea ce auzit a fost aproape
destul. Deci există cu adevărat o taină şi simplul fapt că ştie, în sfârşit, că
există este deja suficient, nici măcar n-o mai interesează ce are Cosmin să îi
spună, pentru că nu poate fi decât ceva ce instinctul ei a ştiut dintotdeauna,
chiar dinainte de a se fi petrecut şi nu-i mai rămâne de aici înainte decât să
accepte totul cu calmul şi abandonarea de sine a fataliştilor.
Se retrage în dormitor şi se întinde pe pat, încercând să-şi stăpânească
lacrimile, nevoia de a plânge. Muşcându-şi tare buzele, fără să simtă că o
doare, scoate din noptieră o mică oglindă ovală. Strângându-i mânerul cu
putere, ca şi cum s-ar teme să nu i se evaporeze din mână, se priveşte
îndelung, la început cu gura strâmbată de plâns şi cu lacrimile şiroindu-i pe
obraji, apoi tot mai calmă, cu trăsăturile destinse, cu buzele prea roşii, prea
fierbinţi, prea expresive. Fată dragă, fată dragă..., îşi spune încet, ca o
legănare, căutând singură, în ea însăşi, o consolare. Îşi trece alene degetele
de-a lungul sprâncenelor, le coboară pe pleoape, care tresar fin, aproape
recunoscătoare că li se acordă această mângâiere rece, liniştitoare. Oh, fată
dragă, fată dragă..., suspină iarăşi, ca o concluzie.
Se ridică încet, fără entuziasm şi, gemând precum o bătrână, începe să
se dezbrace, cu gesturi moi, nehotărâte, dar mişcarea, cu greu începută, se
întrerupe prea devreme. Se opreşte în faţa ferestrei, jos se află un felinar aprins
Julia Margaret Cameron – Sadness (1864)
care licăreşte atât de depărtat prin ceaţă, pare că ninge şi fulgii mărunţi,

zburătăciţi de vânt, nu par să cadă nicăieri, se pierd aiurea în lumina alb-lăptoasă. Revine lângă dulap, scoate la întâmplare
prima rochie mai groasă care îi iese la îndemână, o rochie din caşmir albastru, marcată la baza gulerului şi pe mânecile
ample cu un şnur subţire, auriu. Se machiază fără tragere de inimă şi în grabă, îşi trece de câteva ori peria prin părul arămiu,
iese pe coridor, trece pe lângă uşa larg deschisă a sufrageriei şi, fără să privească înăuntru, îşi îmbrăcă lângă cuier cojocul,
îşi apucă geanta şi iese din casă. Cu ochii aţintiţi pe ecranul calculatorului şi cu degetele crispate pe claviatură, în faţa lui
Dan Paraschiv care fumează cu gândul dus aiurea, Cosmin nici nu-i remarcă plecarea.
Ajunsă în stradă, Maria se întreabă dacă merită să caute un taxi. Îşi spune că are nevoie să meargă. Străbătând cu greu
prin zăpada aspră, ca nisipul, care se aşterne pe trotuare, ajunge cu întârziere la adresa indicată pe cartea de vizită a
domnului Carturianu. Strada pe care păşeşte îi este complet necunoscută. După o intersecţie dezolantă, cu case cenuşii
dispuse în cele patru colţuri, găseşte în sfârşit numărul pe care îl căută. În faţa porţii grele din stejar se află un felinar cam
zdruncinat şi, lângă el, o cabină de telefon cu geamurile sparte. Înăuntru, un bărbat îmbrăcat într-un palton întunecat, cu o
pălărie trasă mult peste urechi, vorbeşte tare, trecând mereu de pe un picior pe altul, ca să se încălzească. Ninge mărunt şi
vântul zgâlţâie şuierând uşa cabinei.
Casa, deşi impozantă, pare foarte urâtă. Şi această constatare îi trezeşte o mulţumire răutăcioasă, ca şi cum i-ar părea
rău ca domnul Carturianu să aibă parte de o casă frumoasă. Sună lung la poartă. O clipă îi trece prin minte că poate va veni
fratele lui s-o întâmpine şi, fără să înţeleagă de ce, acest sentiment pare s-o încălzească. Îi deschide abia târziu domnul
Carturianu, când ea tocmai coboară contrariată cele trei trepte, ca să privească întrebătoare spre singura fereastră luminată.
Eşti singură? o întrebă indiferent, mai mult din complezenţă, iar ea nu răspunde. Trece pe lângă el, prin cadrul larg al
porţii, oprindu-se în holul mic şi prost iluminat de o aplică fumurie. Tresare când el închide iarăşi poarta peste noaptea de
afară. În lumina slabă, silueta lui deformată pare atât de estompată, încât ochii ei o percep ca pe o imagine fantastică şi
neaşteptată. Are impresia că îl priveşte ca printr-o pânză densă de păianjen.
Cu degetele-i prelungi, osoase, domnul Carturianu o ajută să-şi dezbrace cojocul şi îi arătă apoi o scară pe care ea se
grăbeşte să păşească, la început cu o siguranţă prefăcută, apoi tot mai nehotărâtă, treptele din scânduri noduroase scârţâie
trist şi parcă din ce în mai tare pe măsură ce înaintează, balustrada, lipicioasă, se clătină ca un trunchi îmbătrânit, gata să se
prăbuşească sub povara anilor. În lungul scării, câteva tablouri mici, cu rame albe, înfăţişând peisaje de iarnă, oferă cu
zgârcenie iluzia unei luminozităţi pasagere. Cu domnul Carturianu păşind greoi în urma ei, Maria are impresia că scara nu se
va sfârşi niciodată şi acest gând îi stârneşte nu panică, ci epuizare, se opreşte o clipă, rezemându-se involuntar de
balustradă şi priveşte în sus, mai rămân doar câteva trepte de urcat şi acolo, în capul scării, îi aşteaptă o femeie. Soţia

domnului Carturianu. Micuţă şi subţire, cu părul aproape alb, îmbrăcată într-o rochie cenuşie, cu mâinile strânse spasmodic
una într-alta, ca cerând îndurare, zâmbeşte cu timiditate, acel zâmbet îngheţat care trezeşte fără să vrea disconfortul celor
din preajmă. Între domnul Carturianu şi soţia lui, Maria se simte o intrusă nedorită, o fiinţă sosită de pe o altă planetă.
Doamna Carturianu îi vine în întâmpinare şi, cu un gest de neplăcută intimitate, pare să nu observe mâna ei întinsă, ci,
prinzând-o de umeri, se ridică pe vârfurile picioarelor şi o sărută pe amândoi obrajii.
Soţia mea..., anunţă domnul Carturianu stânjenit, privind într-o parte. Răzbate din cuvintele lui şi din felul în care au
fost rostite o tendinţă, probabil veche, de minimalizare a soţiei sale în raport cu orice altă prezenţă. Doamna Carturianu
pare obişnuită şi împăcată cu dispreţul pe care el îl afişează şi nu se arată în nici un fel deranjată de faptul că nu a fost
pronunţat şi numele Mariei. Aceasta, înţelegând instinctiv situaţia, nu consideră la rândul ei oportun să se prezinte.
Domnul Carturianu înclină aproape imperceptibil capul înspre soţia sa, care surâde supusă şi începe să coboare încet
scările. Jos avem bucătăria, spune, mă veţi ierta, cred, câteva minute? Maria nu răspunde. Femeia este, la rândul ei, uşor
infirmă, a suferit probabil de poliomielită, are piciorul stâng ceva mai scurt şi mai subţire decât celălalt, ca o ramură pe
jumătate uscată atârnând orfană dintr-o coroană înverzită. Înaintează greoi, săltând şi legănându-se. Ceea ce o miră, însă,
peste măsură pe Maria este faptul că domnul Carturianu pare mai stânjenit de handicapul soţiei sale, decât de propria sa
infirmitate, încă o manifestare, poate cea mai brutală, a orgoliului său fără margini.
Îl urmează într-o cameră lungă şi îngustă, cu tavanul foarte înalt, de care atârnă aproape până la podea ţurţurii pătaţi
de vreme ai unui candelabru. Camera este la fel de întunecată şi îmbâcsită ca biroul de la institut. Dezagreabila ei gazdă
pare să aibă o adevărată preferinţă pentru spaţiile sordide, poate încearcă astfel să-şi estompeze însuşirile lipsite de graţie,
susceptibile să capete proporţii intolerabile într-o atmosferă caldă şi primitoare. La ferestre atârnă şi aici draperii groase,
vişinii, pe care Maria şi le închipuie ascunzând în permanenţă lumina de afară, căreia nu i se acordă dreptul să pătrundă în
această casă. De altfel, aerul din cameră este apăsător şi plin de miasme, ca şi cum nu s-ar aerisi niciodată. Domnul
Carturianu nu e un om în vârstă şi totuşi casa în care trăieşte nu este numai ea însăşi bătrână, ci şi întreg interiorul ei,
atmosfera ei, lucrurile toate, răspândite peste tot într-o dezordine parcă intenţionată. Tavanul, împodobit cu stucatură
prăfuită, pare ameninţător, candelabrul, foarte vechi şi el, este desfigurat de proporţii nearmonioase. O curioasă lipsă de
simetrie, poate anume căutată de arhitect, domneşte în întreaga încăpere, întreaga casă, dar, în prezenţa acestor oameni, a
căror ciudată existenţă îşi lasă amprentele peste tot, efectul final devine altul decât cel scontat, o discordanţă uluitoare între
toate elementele acestui spaţiu surprinzător este pentru oricine cea dintâi impresie.
Maria se întreabă involuntar de ce trăiesc aceşti doi oameni singuri şi infirmi, care se deplasează cu multă dificultate,

într-o casă atât de mare şi, totodată, atât de greu de întreţinut datorită arhitecturii ei ciudate, este plină de cotloane şi
firide, console şi coloane, ornamente dintre cele mai pretenţioase, uşile mari şi grele sunt sculptate, iar pereţii, îmbrăcaţi în
tapet cândva auriu, de mătase, sunt roşi pe la colţuri până la tencuială şi murdari în jurul întrerupătoarelor electrice. Sobele
mari, din teracotă de culoarea ciocolatei, sunt ciobite în zeci de locuri, ca şi cum s-ar fi tras în ele cu o încărcătură de alice.
Şi totuşi, deşi urâtă, prea mare şi încărcată, murdară şi neîngrijită, această casă atât de veche insuflă un sentiment straniu,
aproape viu, de căldură şi intimitate.
Aveţi o casă frumoasă, rosteşte Maria.
O moştenire...
Răspunsul vine alb, indiferent, pare evident că pe domnul Carturianu îl preocupă prea puţin locul în care trăieşte. Din
partea soţiei, adăugă el plictisit, pentru a fi cât se poate de clar că, dacă ar fi după el, nu ar mai zăbovi nici o singură clipă în
această casă. Şi astfel, gândurile Mariei îl părăsesc pe domnul Carturianu îndreptându-se spre soţia acestuia, încearcă să-şi
imagineze bucătăria de jos, cu cratiţe şi oale vechi împrăştiate pe mesele mâncate de cari, cu uşi şi sertare care scârţâie şi,
în acest decor, şi-o reprezintă pe doamna Carturianu trebăluind cu mâinile ei parcă nesigure şi temătoare, păşind încet pe
gresia acum crăpată, pe care ţopăiseră cândva picioarele ei, în copilărie, înainte de a se fi îmbolnăvit de poliomielită, iuţi şi
vesele, tropăind mărunt cu ghetuţele din piele fină şi moale, ca nişte copite mici de mânz. În casa aceasta trebuie să se fi
născut şi să fi murit rând pe rând toţi ai ei.
Fără să-l observe, domnul Carturianu ridică între timp capacul unui vechi secrétaire, scoţând la iveală o linie stereo,
potriveşte un disc şi camera este inundată dintr-o dată de sunetele avântate, optimiste, triumfătoare ale Primăverii de
Vivaldi. Dincolo de draperii, Maria îşi reaminteşte noaptea de iarnă care bântuie afară, pe străzile întunecate pe care le-a
străbătut înfrigurată nu cu multă vreme în urmă, pentru a pătrunde apoi în această casă cenuşie, cu tablouri înfăţişând
peisaje de iarnă şi i se pare muzica aleasă de domnul Carturianu atât de nepotrivită, aproape ca o sfidare. Îl priveşte cum
revine la măsuţa de sub candelabru, târşâindu-şi papucii de casă pe covorul gros, de o culoare incertă şi îşi spune că omul
acesta impenetrabil are atâtea chipuri diferite şi ascunse, pe care nicicând nu va fi aptă să le cunoască, sau să le înţeleagă.
De ce tocmai Vivaldi? se miră ea cu voce tare. Un hohot de râs agonizează câteva clipe în gâtlejul domnului
Carturianu. Sunt convins că nu-mi poţi asocia decât pe Bach, în momentele lui cele mai negre, sau pe Wagner, nu-i aşa
doamnă Albu? Poate chiar pe Beethoven, dacă am puţin noroc...
Nu ştiu, ezită Maria, nu m-am gândit încă la asta...
O, desigur că da, doamnă Albu, unui om închis şi aspru ca mine nu i se poate potrivi o muzică optimistă... şi, totuşi,

mă văd nevoit să-ţi mărturisesc preferinţa mea pentru muzica preclasică şi, mai cu seamă, pentru Vivaldi. Anotimpurile lui
se potrivesc în mod surprinzător cel mai bine temperamentului meu.
Maria îl priveşte amuzată. I-a plăcut şi ei cândva Vivaldi, pe atunci era foarte tânără, îndrăgostită şi lipsită de griji,
viaţa, abia începută, i se vestea cu adevărat ca o primăvară, între timp, însă, a crescut, s-a maturizat, a devenit mai
profundă, mai iscoditoare, l-a uitat pe Vivaldi. A uitat de altfel să mai asculte muzică, nevoia aceasta a dispărut în neant
sau, mai probabil, în monotonia cotidiană, zilele se scurg una după alta conform unui program rigid şi sunt îngrozitor de
scurte întotdeauna, timpul fuge în sensul contrar ei şi a uitat să mai trăiască, vechile deprinderi, poate frivole, au făcut loc
unor automatisme banale. Care este idealul dumitale în viaţă? a întrebat-o cu două săptămâni în urmă. Ce tren aştepţi, de
fapt, doamnă Albu? Fără să frângă acest tipar anost al vieţii ei din ultimii ani nu va fi niciodată capabilă să se descopere pe
sine, să-şi afle propriul ideal, dacă acesta există cu adevărat, ascuns bine în cine ştie care cotloane părăsite, uitate, ale
conştiinţei ei.
Vivaldi...
Te miri, doamnă Albu? Sunt foarte bine dispus astă-seară, poate sunt fericit că ai acceptat să vii... să-mi spulberi
îndoielile şi, da, grijile pe care le am în legătură cu dumneata... sau poate sunt fericit şi din alte cauze... vine Crăciunul,
singura sărbătoare la care ţin cu adevărat. Da, nu râde... Ador atmosfera Crăciunului, cu toate că nu sunt credincios. Dacă
n-aş fi sigur că ai alte aranjamente, mai atrăgătoare, te-aş fi invitat, împreună cu soţul dumitale, să petreci noaptea de
Crăciun la noi. Desigur, ai alte planuri, adaugă repede, văzând că Maria tace. De altfel, soţia mea şi cu mine nu suntem nişte
oameni prea amuzanţi, timpul lângă noi se scurge anevoie... Spuneam deci, doamnă Albu, că sunt foarte bine dispus
astă-seară, iată de ce m-am gândit să ascultăm pentru început Vivaldi.
Doamna Carturianu îşi face apariţia cu o tavă mare, încărcată.
Întotdeauna îi spun soţului meu că ar fi cazul să mutăm salonul la parter, ca toţi oamenii... Însă nu avem acolo decât o
singură cameră, în care am instalat sufrageria. Mai este garajul, pe care nu-l folosim, pentru că nu avem maşină... A rămas
gol, părăsit de ani de zile. Uneori îmi trece prin minte să plecăm din casa asta, îmi vine tot mai greu s-o întreţin.
Domnul Carturianu o priveşte înnegurat şi femeia tace, descurajată.
Desigur, este o casă mare..., apreciază Maria, din complezenţă.
Se scufundă cu toţii, uşor stingheriţi, într-o tăcere mlăştinoasă.
Suntem o familie plictisitoare, duduie dragă, reia doamna Carturianu după o vreme, deşi suntem amândoi fericiţi să
primim oaspeţi. Desigur, nu cred că este o surpriză pentru dumneata faptul că oamenii ne ocolesc în general, dar nu avem

inimile frânte, fii pe pace... Ne-am obişnuit de mult cu asta, nu-i aşa, Ştefan?
Domnul Carturianu nu răspunde.
Cum vă împăcaţi acolo, la institut, cu soţul meu? Pare un om aspru, dar este aşa doar în aparenţă... O să vedeţi în
curând, totul este să ştiţi cum să-l luaţi, de altfel Ştefan vorbeşte acasă despre toţi cu multă plăcere şi dragoste.
Mă bucur să aud asta, spune Maria, cu privirile coborâte.
Nu vrei să încetezi, dragă? rosteşte moale domnul Carturianu. Nu am nevoie de nici o propagandă. Dânsa este o
persoană la locul ei, ne-am înţeles foarte bine încă din primele momente, nu-i aşa, doamnă Albu?
Desigur.
Atmosfera a devenit fără veste neplăcută şi singura cauză pare să fie doamna Carturianu, în prezenţa căreia dialogul
subtil, insinuant şi uneori puţin brutal dintre Maria şi şeful ei nu mai este posibil, cuvinte banale, fără conţinut, luându-i
acum locul. Amândoi se uită cu nemulţumire spre doamna Carturianu. Amfitrioana pare totuşi cumsecade, simplă, fără
ascunzişuri şi, în acelaşi timp, foarte deschisă, vorbeşte aproape fără întrerupere, însă clar şi concis, evitând înfloriturile
inutile şi păstrând termenii cei mai politicoşi cu putinţă. Spune nimicuri fără şir, într-un iureş vesel, deconectant şi, în cele
din urmă, îşi atinge scopul: Maria se simte furată de monologul doamnei Carturianu şi, încetul cu încetul, începe să
strecoare propriile ei cuvinte, conversaţia prinde în sfârşit contur şi, după un timp, ultimul disc pus de domnul Carturianu a
amuţit fără ca nimeni să remarce. În cameră este acum cald şi ambianţa i se pare Mariei ceva mai plăcută, aproape
îmbietoare. Doamna Carturianu descinde desigur dintr-o familie cultivată, a primit o educaţie severă şi precisă, a deprins
întâi de toate arta conversaţiei, arta de a crea în preajma ei o anumită atmosferă şi de a-i imprima conturul potrivit fiecărei
situaţii, arta de a se pune pe sine, în calitate de amfitrioană, în centrul atenţiei tuturor şi de a coordona în deplină
autonomie orice activitate. Şi surprinzător, femeia timidă şi în aparenţă nevrozată, obiectul dispreţului nedisimulat al
domnului Carturianu, reuşeşte în scurtă vreme să anihileze personalitatea intempestivă a acestuia, scoţându-se pe sine
într-atât de pregnant în evidenţă încât, după aproape două ceasuri, Maria se simte stoarsă ca după un duş scoţian şi, în
acelaşi timp, captivată încă de conversaţie.
În cele din urmă, se uită discret la ceas şi se ridică să plece. Nimeni nu încearcă s-o reţină. Vizita a luat sfârşit.
Domnul Carturianu se oferă s-o conducă până la staţia de taxi din apropiere şi iese pentru câteva clipe, ca să-şi îmbrace
paltonul.
Aş vrea să ştii ceva... Maria... pot să-ţi spun astfel? rosteşte atunci doamna Carturianu. Eşti cu mult mai tânără decât
mine, eu sunt mai în vârstă chiar şi decât soţul meu, nu mă sfiiesc s-o recunosc. De altfel, vârsta este ultimul lucru demn de

comentat la nişte oameni ca noi... Spuneam că aş vrea să ştii ceva, duducă dragă... Soţul meu, Ştefan, este foarte mult
influenţat de dumneata, cred că va trebui să-ţi spun că anume l-am rugat să te invite la noi într-o seară, am dorit mult să te
cunosc, să văd de ce personalitatea dumitale şi-a pus amprenta asupra soţului meu în asemenea măsură. Şi trebuie să admit
că nu sunt câtuşi de puţin lămurită, farmecul dumitale trece neobservat pentru un om ca el...
Nu ştiu ce vreţi să spuneţi, doamnă..., şopteşte Maria, jenată.
O, draga mea, draga mea, ce s-a întâmplat? exclamă femeia amuzată. Ce-ţi poate trece prin minte? Să nu uităm nici o
clipă cine suntem, nu-i aşa? Să păstrăm proporţiile intacte... Nu vreau să-ţi reproşez nimic, dimpotrivă. Cred că el vede în
dumneata fiica de care n-a avut parte, şi nicidecum himera de neatins a unei amante. N-am vrut să te lezez, te rog
iartă-mă. Scopul intervenţiei mele este cu totul altul... soţul meu suferă de o nevroză destul de veche, un anumit
dezechilibru psihic, poate că ai observat asta deja? M-am luptat ani de zile cu temerile lui, cu sentimentul vinovăţiei pe care
îl are, cu nenumăratele complexe şi, mai ales, cu orgoliul lui absurd, care îi joacă atâtea feste. Vezi dumneata, eu sunt de
multă vreme singură pe lume, infirmă fiind a trebuit să muncesc din greu pentru fiecare realizare, nu am avut timp să fac
filozofie, să inspectez aşa de profund existenţa, consider lucrurile simple şi fireşti, sunt, poate datorită unui acut instinct de
conservare, o fire deosebit de optimistă... Ştefan, însă, nu, el a fost crescut într-o familie cu ambiţii mari, care şi-a pus toate
nădejdile în copii. Deşi aparent împăcaţi cu soarta, părinţii nu i-au putut ierta niciodată infirmitatea, de care, bineînţeles,
sărmanul nu era cu nimic vinovat. Mama lui, în special, a creat un dezechilibru, dar nu poate fi totuşi condamnată, s-a luptat
destul cu resentimentele ei faţă de eşecul pe care l-a constituit acest prim copil în viaţa ei. A ajuns să se autoculpabilizeze,
considerându-se fără rost singura responsabilă de starea lui Ştefan. Şi, din toate aceste sentimente, cele mai pregnante au
devenit mila şi dezgustul, care şi-au pus amprenta asupra firii prea sensibile a lui Ştefan. În afară de asta, mai există şi
celălalt frate, un exemplar atât de reuşit, care a suferit probabil în copilărie din pricina bolii lui Ştefan şi a atmosferei create
de familie în jurul acestuia, pentru ca astăzi să-i renege pe toţi ai lui şi să caute satisfacţii uşoare şi ieftine în viaţa cotidiană.
În subconştient, Ştefan îşi face o vină şi din asta, consideră că existenţa fratelui său este definitiv compromisă din pricina sa.
Eu cred, şi am încercat să-i explic asta, că acest frate este pur şi simplu răsfăţat, că încă nu s-a maturizat, că lucrurile se vor
aranja într-o zi de la sine, dar el dă mereu din cap cu îndoială, îndârjindu-se în propriile-i convingeri... În fine, voi scurta,
draga mea, cred că soţul meu a început să se enerveze aşteptându-ne, mereu are impresia că vorbesc prea mult şi inutil.
Am constatat că ai o influenţă neobişnuită asupra lui şi, în afară de asta, pari una dintre acele fiinţe echilibrate cărora
infirmii nu le trezesc nici un fel de resentimente. Aş vrea să te rog să mă ajuţi, Maria, ţin mult la soţul meu, aşa cum este el,
ciudat, inconsecvent, este singura fiinţă care îmi aparţine şi, în afară de asta, este un om atât de instruit şi de bun, un om

alături de care te poţi simţi minunat câteodată. Aş vrea să te apropii mai mult de el, fără să-i araţi compasiune, desigur, să
fii dumneata însăţi în orice împrejurare, să-l ajuţi să-şi recapete încrederea în sine.
Maria ascultă fără să întrerupă, cu privirea aţintită în gol, roşie la faţă şi pradă celor mai amestecate sentimente,
penibilul situaţiei i se pare greu de îndurat şi înregistrează aproape mecanic vorbele doamnei Carturianu, fiind între timp
preocupată să găsească o cale de ieşire convenabilă. Este ea însăşi prea slabă pentru a face faţă propriilor probleme, de ce
să i se arunce pe umeri şi poverile altora? Cum să-i explice acestei femei că este şi ea măcinată de resentimente, ca orice
om normal, că numai compasiunea şi poate teama o fac să-l suporte pe domnul Carturianu şi că nu are nici puterea, nici
curajul, nici măcar dorinţa de a face ceva în ajutorul acestuia?
Nu văd ce aş putea face eu, doamnă...
Ah, nu spune asta! se repede femeia, atingându-i o clipă mâna, o atingere caldă, neprefăcută, reconfortantă. Nu
trebuie să-ţi faci nici un fel de planuri în această direcţie... ţi-am spus doar, trebuie să fii dumneata însăţi, te-am studiat
toată seara, felul dumitale de a fi îşi va spune şi singur cuvântul... Însă să nu-l trădezi, acesta este cel mai important lucru,
să nu-l trădezi, să nu-l loveşti pe la spate, asta l-ar distruge, pentru că are în dumneata atâta încredere...
Maria dă semne de nerăbdare. Doreşte să plece cât mai repede.
Mă bucur că v-am cunoscut, doamnă, spune ea aproape cu brutalitate, întinzând mâna.
Sper că ai petrecut o seară plăcută la noi.
Minunată!
Amfitrioana deschide uşa şi păşesc amândouă în holul din care porneşte scara spre parter. Jos aşteaptă domnul
Carturianu, deja îmbrăcat, ţinând în braţe cojocul Mariei. Cele două femei coboară, dar mai rămân încă puţin de vorbă la
poalele scării. De ce n-a venit şi soţul dumitale? întreabă doamna Carturianu. Mi-ar fi făcut multă plăcere să-l cunosc, deşi,
desigur, soţul meu şi cu mine n-am fi fost nicidecum o societate agreabilă pentru dânsul. Am auzit că este o persoană atât
de distinsă!
Într-adevăr? întreabă Maria, neştiind ce să creadă, se îndoieşte că femeia a auzit vreodată ceva despre Cosmin. Soţul
meu este foarte prins în momentul acesta, pregăteşte un proces important...
Desigur... îmi dau seama...
Şi, în afară de asta, porneşte Maria confidenţele, realizând cu totul marginal că devine prea vorbăreaţă, este cam
stresat în ultima vreme, se enervează repede şi, din nefericire, vechiul lui ulcer pare să se fi redeşteptat din această cauză.
Adevărat? Soţul dumitale suferă de ulcer? Este regretabil...

A, nu e cine ştie ce, se grăbeşte să rectifice Maria, căreia nu-i place să vorbească despre problemele de sănătate ale
familiei. Are din când în când arsuri de la stomac, noaptea mai cu seamă... Probabil de natură nervoasă. Nu-i mare lucru. O
linguriţă de bicarbonat şi trece... Din păcate s-a obişnuit să ia bicarbonat în fiecare seară, chiar şi atunci când nu mai are
deloc nevoie.
Bicarbonat? întreabă doamna Carturianu. N-ar trebui poate să facă abuz. Nu este prea bine pentru echilibrul ionic. Ştiu
ce spun, pentru că sufăr şi eu de probleme similare. Însă eu mă tratez cu nişte prafuri care fac adevărate minuni. Mi le-a
recomandat un prieten de-al soţului meu... Dacă nu mă înşel, lucrează la un institut de cercetări farmaceutice. Nu-i aşa
Ştefan?
Mai am mult de stat aici? se rezumă domnul Carturianu să lanseze, plictisit de aşteptare.
Oh, de câte ori ţi-am spus, Ştefan, glumeşte doamna Carturianu, că ai nesuferitul talent de a-ţi goni invitaţii înainte
de vreme? Trebuie să fii răbdător când vezi că două doamne mai au ceva să îşi spună.
Maria începe să râdă, nereuşind însă să-şi ascundă starea de jenă care o mai stăpâneşte încă.
Astea sunt fleacuri femeieşti, spune domnul Carturianu morocănos. Ai o fire morbidă, mereu aduci vorba la boli şi la
dezastre. Este subiectul tău de predilecţie. Doamna Albu nu mi se pare o parteneră strălucită pentru genul acesta de discuţii,
cred că ai plictisit-o peste măsură.
Nicidecum, nicidecum, neagă Maria grăbită, în timp ce domnul Carturianu, diform şi galben ca un spectru în lumina
palidă de la intrare, o ajută stângaci să-şi îmbrace cojocul.
Ies apoi amândoi afară şi Maria îşi strânge fără să vrea umerii, înfrigurată. Doamna Carturianu rămâne câteva clipe în
prag, privind în urma lor, apoi poarta grea se închide încet, lăsându-i parcă dezorientaţi sub felinarul aproape orb din faţa
casei. Oprindu-se o clipă, se privesc lung unul pe altul. Maria îşi coboară cea dintâi privirile. Să mergem, şopteşte ostenită.
Staţia de taxiuri nu este departe, spune domnul Carturianu şi pornesc alături prin zăpada care a crescut între timp, devenind
moale şi afânată. Nu mai ninge şi peste oraş a coborât frigul, stelele sticlesc pe cer ca nişte cioburi îngheţate şi imaginea lor
se dublează ameţitoare sub privirea tulbure a Mariei. E târziu şi gândurile îi revin încet-încet acasă, la Cosmin şi la ceea ce el
ar fi trebuit să-i spună, dacă ar fi vrut... ce avea să-i spună oare? N-a desluşit nimic bun în tonul lui Dan Paraschiv. Se
întoarce fără nici o plăcere acasă şi, totuşi, nerăbdătoare.
Sper că nu te-ai plictisit foarte tare astă-seară, frânge tăcerea domnul Carturianu. Nu, răspunde ea scurt. Bărbatul
continuă să vorbească, încet şi cu răsuflarea tăiată, pentru că mersul prin zăpadă îl oboseşte. Soţia mea este cam guralivă,
dar este o femeie cumsecade...

Foarte cumsecade...
Nu te întrebi de ce m-am căsătorit cu ea? Maria nu răspunde. Bineînţeles, se autoironizează el, ar fi trebuit mai
degrabă să te întrebi de ce m-am căsătorit...
Nu mă întreb nimic.
Desigur, desigur... Trebuie să ştii, însă, că părinţii mei nu m-au iertat nici până astăzi pentru această... să-i zicem...
mezalianţă. Maria îl priveşte uluită, gândind că pe lângă el doamna Carturianu arată ca o zână. Da, continuă el, s-au
încăpăţânat întotdeauna să mă considere normal, s-au prefăcut că nu observă nimic, deşi vedeau realitatea mai bine decât
oricine... Ar fi preferat să mă ştie singur pe lume, decât să mă căsătoresc cu o infirmă ca şi mine... care nu li se părea nici
măcar inteligentă.
Este o femeie cumsecade, se grăbeşte Maria să-l asigure. O prezenţă deosebit de agreabilă. Şi mie mi s-a părut foarte
inteligentă.
Desigur că este, mormăie domnul Carturianu, jignit de faptul că Maria s-ar fi putut îndoi de asta. Am o adevărată
admiraţie pentru felul ei de a gândi... ştii, este sociolog. Întotdeauna mi s-a părut sociologia o ştiinţă foarte complicată.
Într-adevăr, recunoaşte Maria. Mă surprinde însă puţin această profesiune, nu mă înţelegeţi greşit, dar nu ştiu în ce
măsură i se potriveşte. Mi-a mărturisit că ia toate lucrurile drept simple şi fireşti. Nu este oare la mijloc o contradicţie?
Natura oamenilor, relaţiile lor sunt, totuşi, extrem de complexe.
Doar în aparenţă, doamnă Albu, doar în aparenţă. Vezi dumneata, cred că tocmai din această cauză soţia mea este
cotată drept un bun sociolog, ea evită orice filozofie pe marginea naturii umane, cum spui dumneata, ea simplifică mult
lucrurile, considerând legăturile dintre oameni drept relaţii matematice precise. Ea susţine că reacţiile oricărui individ sunt
mai mult sau mai puţin previzibile. Poate ai observat şi dumneata, oamenilor nu le plac generalizările. Ei nu agreează faptul
de a fi aranjaţi pe categorii într-o cutie şi marcaţi apoi cu etichete. Fiecare individ se consideră unic şi îşi reclamă cu tărie
individualitatea, în care vede singura lui şansă de a-şi afirma valoarea într-o societate unde domneşte anonimatul. Şi totuşi,
chiar dacă un individ poate fi unic, sau dacă preferi, original, pe ici pe colo, prin părţile ne-esenţiale, comportamentul său
global urmează aproape întotdeauna linia generală a majorităţii. Majoritatea decide întotdeauna asupra ansamblului şi
puţinele cazuri individuale nu sunt la urma urmei decât nişte excepţii statistic nereprezentative.
Dar nu este aşa, nu poate fi aşa, protestează Maria. Domnul Carturianu surâde. Dumneata, dacă te consideri unică,
este din naivitate şi nicidecum din orgoliu. Eşti de un romantism ireductibil, doamnă Albu.
Poate... poate că sunt. Rosteşte cuvintele aproape ca o abandonare. Apoi tace şi domnul Carturianu înţelege că nu o

mai interesează subiectul şi, parcă intuind încotro i-au zburat gândurile, o întreabă: Soţul dumitale este într-adevăr
suferind, doamnă Albu? De aceea n-a putut să vină? Am crezut că a fost poate reţinut în altă parte.
Suferă de stomac, într-adevăr, mărturiseşte Maria, nemulţumită de direcţia trivială în care alunecă discuţia. Iar
bicarbonatul nu aranjează deloc lucrurile.
De ce nu încercaţi un alt medicament? Cel de care vorbea soţia mea adineauri este cu adevărat bun.
Cred că ştiu la ce se referea, spune Maria. Ne-a recomandat şi nouă medicul acest preparat miracol, dar eu nu l-am
găsit în nici o farmacie, iar Cosmin n-a considerat necesar să-şi bată capul.
Vezi la ce servesc relaţiile, doamnă Albu? Când ştii cui să te adresezi poţi găsi în ţara asta aproape orice. Chiar şi
droguri. Dumneata am impresia că trăieşti la marginea societăţii, mă întreb dacă nu te-ai plictisit încă. Dacă vrei, mergem
mâine amândoi la o farmacie unde am un prieten. Am să i te recomand şi pe viitor vei putea lua de la el tot ce-ţi trebuie. Din
păcate la măcelărie nu am pe nimeni... In curând voi deveni vegetarian, ca nevastă-mea.
Maria râde. Adevărul este că soţul meu n-a vrut să vină astă-seară cu mine, mărturiseşte ea. Domnul Carturianu nu
spune nimic mai multă vreme, apoi se opreşte brusc din mers, silind-o pe Maria să se oprească la rândul ei. Se simte
obosită şi, deşi nu se află afară decât de câteva minute, îşi simte deja picioarele îngheţate.
Cred că ar trebui să mă simt vinovat, zice domnul Carturianu. Am impresia că am reuşit să provoc un conflict familial.
Sunt un om egoist, uit întotdeauna că planurile mele pot fi mai greu acceptate de alte persoane. M-am obişnuit să impun
voinţa mea celor din jur.
Nu sunteţi cu nimic vinovat. Aş fi procedat la fel, indiferent cine ar fi fost în locul dumneavoastră. Iar soţul meu
obişnuieşte să exagereze mereu lucrurile, reacţiile lui depăşesc ca intensitate factorul declanşator, este o persoană... să
zicem... impulsivă.
Am sentimentul că soţul dumitale te face să suferi.
Maria preferă să nu-l privească, fiind neplăcut atinsă de intimitatea deplasată pe care şi-o permite iarăşi faţă de ea.
Nu se poate împiedica totuşi să-i răspundă: Aşa îmi închipui... Da, cred că aţi folosit cuvintele cele mai potrivite, mă face
uneori să sufăr. Însă dumneavoastră nu aveţi nici un amestec în povestea asta.
Mă simt, totuşi, vinovat, insistă el, reluându-şi mersul.
Ajunşi în staţie, trebuie să aştepte aproape zece minute până când un taxi îşi face apariţia. Sunt îngheţaţi şi, ca să se
încălzească, tropăie pe loc, bătătorind zăpada. Maria îşi înalţă din când în când capul, ca să privească ridicându-se aburii
calzi care îi ies din gură. Gestul îi aduce pe neaşteptate în memorie imagini de demult. Se revede îmbrăcată în uniforma de

pionieră, cu fusta plisată mult prea scurtă ca să-i protejeze picioarele amorţite, se afla la poarta numărul patru a uzinei de
vagoane, în mijlocul unui grup compact de copii învineţiţi de frig, a căror respiraţie forma un nor de aburi deasupra
capetelor. Maria a suferit toată viaţa ei de frig, pesemne are o circulaţie foarte proastă, acasă, în ziua aceea, înainte de a
pleca, la ora şase dimineaţa, spusese că nu vrea să participe la acţiune, pentru că îi era imposibil să suporte atâtea ore gerul
cumplit de ianuarie. Dar, bine, îţi închipui şi tu că nu este posibil, protestase mama, este ziua preşedintelui, nu putem găsi
nici o scuză acceptabilă! Stătuse ore în şir în picioare la porţile uzinei. Târziu, după ora prânzului, când soarele cu dinţi îşi
făcuse în sfârşit apariţia, când uralele şi aplauzele încetaseră, când, înţepeniţi de frig, copiii şi oamenii muncii începeau să se
disperseze spre toate punctele cardinale, abandonând în zăpadă steguleţe şi flori artificiale, o profesoară îi zărise ciorapii
albi pătaţi până jos de sânge. Toată lumea o privise şi Maria, înspăimântată, începuse să urle cât o ţinea gura. Linişteşte-te,
nu-i nimic, îi spusese profesoara, mama ta trebuie să-ţi fi vorbit despre asta, aminteşte-ţi... Mama însă nu-i spusese nimic
şi ea continua să urle disperată, ridicându-şi mereu fusta ca să privească ce i se întâmplase.
Mama... Nu i-a spus niciodată cuvintele care s-ar fi cuvenit să i le spună. Frazele ei i s-au părut întotdeauna
suprarealiste, n-a ştiut niciodată ce se ascunde cu adevărat în spatele lor. Ultima oară când s-au văzut i-a vorbit despre ce
oare?... despre extratereştri!
Dumneavoastră credeţi că extratereştrii există? se pomeneşte Maria întrebând, înălţându-şi iarăşi ochii către cerul
încărcat de stele. Nu, răspunde el cu promptitudine, ca şi cum ar fi aşteptat de multă vreme întrebarea ei surprinzătoare.
Nu credeţi în Dumnezeu, nu credeţi în extratereştri..., îşi ridică Maria sprâncenele, uşor contrariată. Credeţi în ceva
oare?
Nu cred în extratereştri..., repetă el apatic. De fapt... nu cred în vizitele lor reiterate şi nici în farfuriile lor zburătoare,
sau în oricare alte vehicule cosmice care să ne brăzdeze orizonturile. Nu neg posibilitatea ca viaţa să apară oriunde
altundeva în univers, asta nu... Îţi mai aminteşti discuţia noastră despre Dumnezeu? Îţi spuneam atunci că suntem mult prea
nesemnificativi, încât să merităm existenţa unei divinităţi care să vegheze anume asupra noastră. Tot astfel, nu văd de ce
tocmai planeta noastră şi numai ea singură dintre miliardele de planete să aibă parte de acest miracol pe care noi îl numim
viaţă, fără a şti prea bine cum să-l definim, totuşi. Dar, vezi dumneata, eu sunt un adept fervent al teoriei probabilităţilor.
Fiind, în optica mea desigur, un rezultat al hazardului, viaţa nu poate fi concepută altfel decât un fenomen rarisim.
Imaginează-ţi imensitatea universului... Gândeşte-te la probabilitatea infimă ca o altă formă de viaţă să se dezvolte suficient
de aproape de noi, încât un eventual contact să rămână posibil. Imaginează-ţi apoi epoca noastră, aceste câteva zeci de ani
de existenţă mizerabilă la care avem dreptul fiecare... Realizezi cât de puţin înseamnă raportat la eternitate? Care este după

dumneata probabilitatea ca o formă superioară de viaţă să ne fie anume nouă contemporană? Extrem de mică... Da, cred că
existenţa extratereştrilor este posibilă... Însă pierdută cine ştie unde în timp şi în spaţiu, ca şi propria noastră existenţă. Eu
unul nu cred că se poate estima o probabilitate raportându-ne la infinit, după cum nu se poate calcula o probabilitate din
nimic...
Aveţi nevoie de un taxi?
Maria tresare speriată, privind spre maşina care a oprit pe
neaşteptate în staţie, ca ivită din neant. Şoferul a coborât
geamul ca să li se adreseze, fără prea mare convingere. Maria se
grăbeşte să urce, zgribulindu-se, uitând să-şi ia rămas bun de
la domnul Carturianu. În maşină este cald, miroase a spirt şi a
benzină arsă. Trage repede în urma ei portiera şi-i dă şoferului
adresa. Taxiul se urneşte destul de încet şi, fără să vrea, Maria
urmăreşte o vreme silueta estompată de întuneric, rămasă
nemişcată în întretăierea troienită de străzi, îl priveşte parcă
îndurerată şi în acelaşi timp revoltându-se pe domnul
Carturianu, scufundat în neliniştea lui perpetuă, până când
maşina coteşte brusc spre dreapta, pe o arteră puternic
iluminată. Se sfârşeşte anul, vitrinele sunt frumos împodobite,
cu globuleţe multicolore de sticlă şi ghirlande de poleială,
brăduţi minusculi cu ramurile pudrate cu parafină se sumeţesc la
geamurile mari ale florăriilor, printre sfeşnice cu lumânări înalte
Alfred Stieglitz – Icy night (1893) şi vaze largi cu crizanteme şi garoafe. Soseşte noul an şi, ca
niciodată, Maria nu este fericită, nu-şi face planuri, nu are dorinţe şi nici speranţe. Deşi târziu, în ciuda magazinelor închise,
oamenii forfotesc încă pe străzi, răsună pocnitori şi plesnituri de bice. Vă plac sărbătorile de iarnă? o întreabă zâmbind
şoferul, însă ea nu răspunde, pentru că i se pare că propriul ei gând întreabă şi îi este atât de teamă de propriile ei gânduri!
Sărbători fericite! îi urează şoferul, oprind încet în faţa imobilului. Maria îi mulţumeşte încet, scotoceşte în geantă
după bani şi păşeşte pe trotuar dezorientată. Pentru prima dată îi este cu adevărat teamă să se întoarcă acasă. Taxiul se
urneşte din faţa ei, iar ea rămâne mai departe pe trotuar, privind neajutorată spre ferestrele luminate ale apartamentului.

Îi găseşte pe cei doi bărbaţi în bucătărie, cu o sticlă de vin roşu pe masă, vorbesc tare şi râd cu poftă. Veselia lui
Cosmin nu păleşte odată cu venirea Mariei, fapt care o încurajează puţin, deşi este atât de evident că buna lui dispoziţie se
datorează întru-totul vinului. Le spune bună seara şi vrea apoi să se strecoare cât mai neobservată spre dormitor, însă vocea
lui puternică şi uşor răguşită o prinde din urmă. Hei, ce mai face domnul cocoşat? o întreabă şi îşi reia imediat hohotele de
râs de unde le lăsase, ca şi cum, avându-le înregistrate pe un disc, le-ar fi pus pe pauză cât timp vorbise. Maria nu-i
răspunde. Rămâne ca paralizată în pragul uşii. Lacrimile îi împăienjenesc ochii şi i se pare că în jurul lămpii sclipesc cercuri
multicolore de lumină.
Am o surpriză pentru tine, doamna mea! continuă el, mult mai serios, coborându-şi vocea şi privind complice spre
Dan Paraschiv. Maria păleşte. Nu se aşteaptă la nimic bun. Cosmin e ameţit de-a binelea şi beţia dă oamenilor curaj. Închide
ochii şi aşteptă resemnată surpriza lui, ca pe o sentinţă. Ştii unde o să petrecem anul acesta revelionul? o întreabă
declamativ, privind-o cu capul dat pe spate, pentru a contempla de la distanţă efectul dezvăluirilor sale. La cel mai bun...
extra... super... ultra... bar de noapte! Şi cel mai scump, desigur. De când n-ai mai fost tu la un bar de noapte, ce zici? Nici
nu vreau să-ţi mai spun cât mă va costa distracţia asta, dar merită fiecare bănuţ, crede-mă! Nu-i aşa, Dan? Uite, poţi să-i
mulţumeşti lui Dan, el m-a convins... A aranjat deja totul. Nu eşti de părere că e un prieten formidabil? Te mai îndoieşti în
vreun fel de asta, Maria?
Mă bucur, într-adevăr mă bucur, Cosmin.
Maria nu se bucură, totuşi, într-atât cât speră să dea impresia. Ar prefera să petreacă noaptea Anului Nou acasă,
numai ei doi. Asta nu s-a mai întâmplat de foarte multă vreme. În fiecare an au chemat la ei câţiva prieteni, sau au fost la
rândul lor invitaţi la alţii, fiecare revelion se încadrează într-un tipar binecunoscut, ar putea cu ochii închişi să povestească
pe dinafară cum se desfăşoară minut cu minut asemenea petreceri. Acum, într-adevăr, revelionul va fi oarecum altfel, dar ea
este atât de obosită sufleteşte, indiferenţa şi lipsa de chef o înăbuşă, nimic altceva nu-şi mai doreşte, decât liniştea şi pacea
din căminul ei, atât de mult răscolit de furtuni în ultima vreme. Şi totuşi, invitaţia lui Cosmin i se pare într-un fel salvatoare,
va pune desigur capăt stării de nesiguranţă şi de căutări în care se află, sau cel puţin aşa speră, se vor regăsi unul pe altul,
iar ea se simte pregătită să primească iarăşi mâna lui întinsă şi să i-o strângă recunoscătoare.
Dar până atunci mai este Crăciunul, de care îi despart numai două zile. Aşteptând ca anul să se sfârşească, Maria
încearcă din răsputeri să se împace cu existenţa ei monotonă, să se reculeagă, să-şi netezească gândurile zbuciumate din
ultima vreme, să le dirijeze pe un făgaş mai liniştit. Animată de aceste impulsuri, gata să se împace cu toată lumea, îşi
vizitează părinţii, cu braţele încărcate de daruri. Îi ajută să împodobească un brad cam anemic, de fapt doar încearcă să-i

ajute, pentru că amândoi, aşezaţi în spatele ei, îi dirijează mişcările ca unei marionete, nu-i bine astfel, de ce atârni globul
acela acolo, e prea mare, trebuie să stea mai jos, pune beteala argintie, nu pe cea aurie, of, întotdeauna ai fost lipsită de
gust!
Nu ştiu deloc la ce ne trebuie nouă un brad, spune în cele din urmă mama, când, terminând, Maria speră să audă un
cuvânt de apreciere. Crăciunul fără brad? întreabă încet, aşezându-se pe un fotoliu la o oarecare distanţă, ca să contemple
pomul împodobit. Cum ar fi Crăciunul fără brad?
Bradul este destinat copiilor, nu oamenilor bătrâni, afirmă mama. Pe copii îi poţi înşela, îi poţi păcăli cu Moş Crăciun,
ca să fie cuminţi.
Bradul ar trebui să fie un simbol, nu o minciună... Însă voi nu prea apreciaţi simbolurile, nu-i aşa? Când eram copil vă
rugam săptămâni de-a rândul să cumpăraţi un brad, întotdeauna aşteptam cu groază Crăciunul, dacă nu voi avea şi eu ca
toţi copiii un brad?
Ai avut întotdeauna brad.
Desigur... Dar m-am temut mereu că n-o să-l am, eram convinsă că fără umilinţa şi rugăminţile mele fierbinţi nu-l voi
căpăta.
Pomul de Crăciun nu se cere anunţat cu surle şi trâmbiţe. El trebuie să fie o surpriză pentru copii.
Nu. Trebuie să fie o certitudine, nu credeţi? Copiii au nevoie de certitudini pentru a-şi găsi echilibrul, nu de promisiuni
neţinute, de răsplăţi sau pedepse.
Ce ştii tu cum se cresc copiii! exclamă mama. Bine că nu ai copii, adaugă tata. Nici să nu ai, ar fi vai şi amar de ei!
întăreşte mama.
Maria amuţeşte cu privirile în pământ, de ce nu se învaţă odată să tacă, ce rost au cuvintele, când ele aduc întotdeauna
controverse? De fapt ce vreţi voi? întreabă după un lung răstimp. Ştiţi oare că sunt o handicapată în lumea în care mă mişc?
Nu am curajul să vorbesc, nu găsesc argumente, deşi le caut cu disperare, nu pot susţine privirile nimănui, şi ştiţi de ce?
Bineînţeles din cauza noastră... Noroc cu Freud, că ţi-a deschis ochii!
Din pricina educaţiei voastre austere, pentru că niciodată nu aţi admis replică, aţi decis întotdeauna în locul meu, fără
să încercaţi niciodată să pătrundeţi în adâncul fiinţei mele...
Părinţii ştiu ce e mai bine pentru copiii lor, declamă mama.
Părinţii ştiu ce trebuie să ceară copiilor ca să le fie cât mai bine lor! precizează Maria.
De fapt, de ce oare am venit astăzi aici? se întreabă. Şi îşi răspunde singură: ca să regăsesc căldura, intimitatea unui

cămin uitat, aşa cum îmi închipui câteodată că încearcă bătrânii să-şi regăsească tinereţea de mult apusă, când, cuibăriţi în
apropierea focului, cu o pătură de lână pe genunchi, visează cu ochii deschişi, scăldând trecutul în culori ireale. Mi-e dor de
copilăria mea, de cea care de fapt nu a fost niciodată, de copilăria pe care mi-am dorit-o, pe care, clădind-o în vis, am ajuns
să cred că am trăit-o cu adevărat.
Mai bine plec, spune cu voce tare. N-am vrut să mă cert cu voi înainte de sărbători.
Întotdeauna te cerţi cu noi, în toate ocaziile, îi aminteşte tatăl. Niciodată nu ţi-a părut rău de mama. Ai reuşit s-o
necăjeşti în prag de Crăciun, sper că eşti mulţumită, asta ai vrut, nu?
Desigur. Chiar de asta am şi venit, ca s-o supăr pe mama.
De ce mă urăşti atât de mult, Maria? şopteşte mama patetic, prinzându-şi fruntea în palme.
Doamne, niciodată nu pot veni la voi fără să plec plângând! exclamă Maria. Am venit astăzi atât de dornică să
petrecem o după-amiază liniştită împreună, să mă simt ca în sânul unei familii unite, v-am adus daruri ca să vă arat
dragostea mea, să vă cer dragostea voastră, şi iată ce-a ieşit!
Întotdeauna te lamentezi ca o fetiţă. Când Dumnezeu vei deveni adultă? pufneşte tatăl cu dispreţ. Nu am nevoie de
dragostea ta! strigă mama, ridicându-se. Niciodată nu am cerut dragostea nimănui!
De ce eşti, mamă, atât de orgolioasă? De ce vrei să fii linguşită până şi de fiica ta? Întotdeauna te-ai considerat
deasupra tuturor, ţi-a plăcut să te măgulească toată lumea, să-ţi scoată în evidenţă merite pe care nici măcar nu le ai. Ca să
scape de gura ta, ţi-au jucat cu toţii în strună! Şi-acum te lezează teribil faptul că nu-ţi joc în strună la rândul meu!
Eşti obraznică!
Nu. Tu nu mi-ai înţeles niciodată dragostea dezinteresată. Poate că tu nici nu ştii să iubeşti astfel. Eu aş vrea,
dimpotrivă, ca tu să deschizi ochii, să vezi realitatea aşa cum este, să înţelegi că nu eşti nimic altceva decât un individ
oarecare, mulţumeşte-te cu existenţa de care ai parte!
Nici nu am avut vreodată pretenţia să fiu apreciată de tine, rosteşte mama. Copiii nu ştiu să aprecieze pe nimeni, ei
ştiu doar să revendice. Ei cred că li se cuvine totul. Nu am nevoie de tine, Maria! Eşti prea măruntă ca să avem ce ne spune.
Ce păcat că nu mi-ai semănat! Cât de mult aş fi vrut să-mi semeni!
Cât de fericită sunt că nu îţi semăn, crede-mă!
Mama o priveşte cu o expresie în acelaşi timp resemnată şi dispreţuitoare. Iese din cameră fără nici o vorbă în plus.
Beteala argintie agăţată de ramurile bradului tremură uşor, ca o părere. În hol, lângă cuier, zac uitate pachetele cu daruri,
nedesfăcute.

Vrei nişte vin? Pentru sărbători... E foarte bun!

Maria îşi priveşte uimită tatăl, dar nu-i răspunde. Cum poate el trece atât de uşor la firescul cotidian? Tata iese şi se
întoarce cu două sticle frumos ambalate, pe care i le pune într-o sacoşă.
Mulţumesc... Nu trebuia... Cosmin o să se bucure.
Nu e nevoie să mi le plăteşti acum, precizează tata. Poţi să-mi dai banii mai târziu, când o să ai.
Fiecare o loveşte în felul său. Dar loviturile amândurora i se par la fel de laşe şi de dureroase.
De ce? Ţi le plătesc chiar acum. Cât costă?
Iese apoi repede, fără să se uite înapoi. După o asemenea vizită, mama se va ascunde în dormitor şi va fi timp de
câteva zile bolnavă, nu vor răspunde la telefonul din seara de Crăciun şi vor spune că s-au culcat devreme, ca doi oameni
bătrâni ce sunt, pe care nimic nu-i mai poate bucura şi care de mult nu mai aşteaptă nimic de la viaţă.
Ca întotdeauna, strada cu freamătul ei îi alungă gândurile, dar i le strânge în altă parte, se strecoară repede printre
oameni la fel de grăbiţi ca şi ea, păşeşte ferm, cu un fel de duşmănie şi se pomeneşte aproape fără să-şi dea seama în faţa
casei în care locuieşte Tereza. O stradă lungă, cenuşie, cu copaci uscaţi, de înălţime egală, înşiraţi de o parte şi cealaltă, cu
trunchiurile înfipte în pătrate de pământ negru, noroios, pătat cu zăpadă. O stradă murdară şi amorţită. Casele, înalte, sunt
mai toate lipsite de curţi, se opresc direct în stradă, la capătul unor scări ruinate, sub care zac lăzi de gunoi negolite de
câteva zile. Casa în care locuieşte Tereza este ceva mai mică, dar e printre puţinele care au o grădină, de fapt doar câţiva
copaci cu crengi încâlcite şi câteva tufe vulgare de trandafiri, cu ghimpi groşi pe tulpini şi cu măciulii de flori târzii uscate. În
faţa casei, o terasă lungă, cu o măsuţă de lemn şi câteva scaune uitate în zăpadă, cu vopseaua scorojită atârnând în fâşii, ca
pe un obraz pielea mâncată de lepră. O cuşcă de câine şi nici un câine.
La ferestre, nici o lumină. Fără să ştie de ce, rămâne multă vreme în faţa casei, cu mâinile împreunate pe stâlpul porţii.
Priveşte spre casă şi nu spre strada pe care ar putea eventual să vină Tereza. Este târziu şi Tereza nu e acasă. Are
sentimentul ciudat că Tereza nu va mai fi niciodată acasă pentru ea, că această casă, în care a intrat de câteva ori, i-a
devenit într-un fel interzisă. De ce pleacă Tereza? Sau, mai degrabă, de ce fuge? Are transferul semnat şi lichidarea a
făcut-o pentru ea un coleg. Nu a mai trecut pe la institut, nu a mai răspuns la telefon şi acum nu este acasă. Se desparte
greu de Tereza. Niciodată nu a avut o prietenă adevărată. Nici Tereza nu a fost o prietenă bună, dar s-a simţit totuşi bine
alături de ea, îi plăcea să stea cu ea de vorbă şi, tocmai prin faptul că îi era atât de deosebită, i s-a părut întotdeauna
apropiată. Aşa, ca o carte uşoară, pe care o iei de multe ori din raft şi o reciteşti, seara, uneori, când eşti obosit şi nu te poţi
concentra asupra unei lecturi serioase, o reciteşti iar şi iar, o uiţi de fiecare dată în ziua următoare, ca şi cum n-ai fi citit-o

de fapt niciodată. Tereza a fost pentru ea şi este pentru toţi pur şi simplu reconfortantă.
Se întoarce târziu acasă, dar nici aici nu găseşte pe nimeni. Prezenţa permanentă de o vreme încoace a celor doi
bărbaţi în casă, în timp ce ea trebăluieşte în bucătărie, sau scrie în birou, i se pare de acum un lucru firesc şi de
neîndepărtat, un fapt cotidian obişnuit, agasant dar, în acelaşi timp, liniştitor, prezenţa lor, a amândurora, reprezintă
reperul pe care îl asociază cu siguranţa zilnică, cu sentimentul stabilităţii, al neîntreruperii şi neschimbării. Lucrurile vor
continua o vreme la fel, probabil, şi cât nimic nu se va schimba, poate fi liniştită. Se simte deja îmbătrânită, nu mai are
puterea să dorească şi să accepte schimbări, necunoscutul o înspăimântă, orice surpriză a vieţii şi-o închipuie apriori
neplăcută.
Absenţa prelungită a celor doi bărbaţi o nelinişteşte, anxietatea pătrunsă în casă îi şopteşte din bucătărie şi din
dormitor, o pândeşte de după mobile, din spatele ceasului de perete, pe cadranul căruia minutele se scurg implacabil.
Se întorc împreună abia după miezul nopţii, veseli, cu pachete multe în braţe, o găsesc adormită într-un fotoliu în faţa
televizorului uitat deschis, care zumzăie în neştire. Cosmin o trezeşte cu blândeţe, îi zâmbeşte, îi ridică o şuviţă de păr
alunecată pe frunte, îi vorbeşte încet, aproape şoptit, în cameră este cald şi ea se simte dintr-o dată atât de bine, calmă,
liniştită, împăcată. Nu-l întreabă de ce a întârziat, a uitat de întârziere, se lasă dusă în dormitor, ca un prunc, se lasă
învelită, legănată, ocrotită, se abandonează somnului în braţele lui. Îi simte răsuflarea caldă, întunericul din cameră este
nespus de blând, din stradă urcă lumini reflectate de zăpadă. Şi din toate astea se desprinde încet-încet un gând neştiut,
nedorit, neaşteptat: că totul este târziu, mult prea târziu şi inutil.
În seara următoare împodobesc împreună bradul de Crăciun, în linişte, privindu-se foarte puţin, aproape deloc. Aduce
fiecare sub pom pachetele cu daruri pentru celălalt şi, fără să înţeleagă de ce, le privesc amândoi lung şi nu îndrăznesc să le
desfacă. O săptămână se scurge apoi ca într-un fel de vis, zilele par înecate într-un noroi opac, vâscos, prin care Maria nu
izbuteşte să înainteze şi dincolo de care este incapabilă să vadă. Şi ceea ce pare s-o frapeze cel mai tare este liniştea
incredibilă care se aşterne peste toate lucrurile, ca un linţoliu impenetrabil. Ea şi Cosmin nu şi-au vorbit o săptămână
întreagă.
În seara de revelion, pătrunde în dormitor şi începe să se îmbrace, se priveşte îndelung în oglindă, se fardează
plimbându-şi mâinile pe obraji, încet şi blând, ca o mângâiere. E palidă, cu chipul alungit ca după boală. Îmbracă o rochie
neagră, cu bustul din dantelă presărat cu perle mici, ca nişte picături strălucitoare de rouă. Cu părul roşcat pieptănat peste
cap, prins cu o agrafă verde emailată, închipuind o frunză ofilită de toamnă, pare oarecum paradoxală, precum o
adolescentă pictată de un artist bătrân şi trist, dar încă însetat de viaţă. Se simte atât de plictisită şi de indiferentă, încât ar

prefera să rămână acasă. Cosmin este încă în baie, se bărbiereşte cântând gros şi tare, pare foarte bine dispus şi n-ar
renunţa pentru nimic în lume nici la petrecere, nici la banii pe care i-a cheltuit ca să-şi ofere această seară. Apoi vine şi el în
dormitor şi începe la rândul lui să se îmbrace. A îmbătrânit Cosmin... puţin..., îşi spune Maria. Are un început de burtă.
Tâmple uşor argintate. Mişcări lente, dar ample şi pretenţioase. Un bărbat cu tabieturi. Îmbătrânesc şi eu, gândeşte,
privindu-şi iarăşi imaginea din oglindă. Îşi întâlneşte ochii verzi, cu pleoape largi şi aproape imobile, privirea ei penetrantă,
liniştită şi învăluitoare, ca a madonelor din tablourile Renaşterii.
În maşină nu vorbesc. O singură dată, doar, Cosmin îi spune că Dan Paraschiv îi aşteaptă la bar, iar ea nu răspunde,
înregistrând ca prin vis ciudăţenia alarmantă a propriei sale indiferenţe, nici măcar nu-i mai pasă că nu vor fi singuri, că şi în
această seară Dan Paraschiv va fi între ei. Cosmin conduce cu un soi de nervozitate, fulguieşte slab şi geamurile maşinii
încep să se aburească. Trecătorii întârziaţi traversează grăbiţi, îmbrăţişând lumina farurilor. Cosmin pare preocupat de ceva,
la un stop frânează violent, ca şi cum şi-ar fi amintit în ultima clipă, Maria se uită spre el, dorind să-i pună o întrebare, dar
el îşi fereşte privirea, determinând-o să renunţe.
Ce frumoasă eşti astă-seară, Maria! îi spune Dan Paraschiv, când se întâlnesc. Îi aşteaptă într-un colţ retras al barului,
la o masă aranjată festiv, în apropierea unui curmal uriaş plantat într-un vas de aramă. Palmierul le ascunde privirilor
aproape tot restul sălii, în schimb lasă liberă priveliştea unui podium minuscul, placat cu dale groase de sticlă, negre şi
albastre, pe care aşteaptă în tăcere câteva instrumente muzicale. Ghirlande luminoase, globuri de sticlă şi baloane de
felurite culori şi forme completează ambianţa.
Este plăcut aici, şopteşte Maria, oarecum impresionată de atmosfera de fast şi, în acelaşi timp, neaşteptat de
tinerească.
Am întârziat? Ne aştepţi de mult? întreabă Cosmin, privind curios în jur. Dan Paraschiv nu se oboseşte să răspundă.
Nu se află multe mese în sală, însă sunt toate ocupate, s-a fumat mult, în încăpere se vălătucesc nori albicioşi de fum,
urcând alene spre ventilatoare. În ciuda aglomeraţiei este aproape linişte, ca într-o sală de concert când orchestra îşi acordă
instrumentele, cei prezenţi par în aşteptare, vorbesc puţin şi în şoaptă, uitându-se mereu peste umăr, în jurul lor, încercând
parcă să se familiarizeze cu ambianţa care întârzie să se încălzească.
Pentru început comandă cafele şi coniac. Trei tineri, îmbrăcaţi în pantaloni de piele şi cămăşi colorate, cu coliere
tribale în jurul gâtului, îşi fac apariţia pe podium şi încep să cânte încet, parcă plictisiţi, câteva melodii instrumentale plăcute
şi armonioase. Sunetele se revărsă rostogolindu-se în sală, au o sonoritate ciudată, pătrunzătoare, care pare să-i
dezmorţească pe cei de faţă. Câteva perechi se strâng în faţa podiumului şi încep să danseze.

Vrei să dansăm, Maria? întreabă Cosmin. Nu încă... poate mai târziu, se eschivează ea, fără să-şi poată explica propria
reţinere.
Oricum un dans îmi aparţine, o avertizează Dan Paraschiv, făcându-i semn cu ochiul. Arată neaşteptat de bine
astă-seară, proaspăt ras şi îmbrăcat într-un costum închis la culoare, elegant, care-l subţiază, dându-i o anumită distincţie.
Buna dispoziţie i-a estompat într-o oarecare măsură privirea sarcastică şi Maria constată nu fără uimire că prezenţa lui la
masă reduce distanţele dintre Cosmin şi ea, îi apropie într-o manieră surprinzătoare, făcându-i să se simtă nesperat de bine
împreună.
O vreme privesc instrumentiştii de pe podium. Maria nu este o bună cunoscătoare a muzicii moderne, prin firea ei şi
prin educaţie s-a apropiat mai mult de muzica simfonică, în copilărie mergea la concert o dată pe săptămână, a păstrat
obiceiul până în studenţie şi chiar şi acum, când este singură şi tristă, dar liniştită şi împăcată în sufletul ei, îi place să-şi
împartă solitudinea cu compozitorii clasici. Iar faci pe intelectuala? o zgândăreşte Cosmin în ultima vreme, când o surprinde
scufundată confortabil printre sunete, precum într-o baie cu bule. Încearcă să înţelegi şi tu această muzică, îl invită ea
câteodată. Nu simţi că te învăluie, că îţi vorbeşte? Nu simt nimic, îi răspunde Cosmin iritat. Nu-mi spune nimic. Este prea
grea pentru mine... Când el ascultă muzică, modernă desigur, urcă sonorul la maxim, până când geamurile încep să vibreze.
Parcă trăieşti pe altă lume! se răsteşte nemulţumit, când ea îl roagă să dea puţin mai încet. Îşi pune apoi căştile pe urechi şi
rămâne aşa câte o oră întreagă, cântând el însuşi, tare, cu o voce falsă, cântă când gros, când subţire, el nu se aude, iar
Maria simte că explodează. Cânţi ca un măgar! strigă la el. Nu mă laşi să lucrez. El se întoarce mirat. Ce spui? Ce spui?
Vorbeşte mai tare! zbiară la ea, cântând mai departe.
E grupul lui Răzvan Carturianu..., explică Dan Paraschiv. Îmi place mult băiatul ăsta. Are stil. Ştiai că va cânta aici
astă-seară? I se adresează lui Cosmin, nu şi Mariei, care se află cu gândurile în altă parte. Este perfect conştient că şi-ar răci
gura degeaba dacă i-ar vorbi acesteia despre muzică. Pe ea n-o interesează curentul new wave. N-o interesează nici un alt
curent de altfel. Ea nu mai este tânără de atât de multă vreme!
În sală se află multe perechi de adolescenţi, care ţipă excitaţi şi fluieră tot timpul. Puştii ăştia au venit aici numai
pentru muzică, spune Dan. Şi-au consumat toate economiile sperând să obţină un autograf şi o strângere de mână.
Uitaţi-vă la ei! Nu sunt în stare nici să mănânce ce au în faţă, atât sunt de concentraţi. Să vedeţi cum or să-şi piardă
puştoaicele astea minţile când Răzvan o să apară!
O adevărată isterie! se strâmbă Maria dezgustată. Barul acesta este un local public select, nu un stadion. Tinerii
aceştia turbulenţi nu ar trebui admişi aici. De altfel mă întreb dacă la vârsta lor nu le este interzisă intrarea în baruri...

Este noaptea de Anul Nou, Maria, o întrerupe Dan Paraschiv râzând. Au şi ei dreptul la puţină distracţie, nu crezi?
Iar grupul acesta de cântăreţi capabil să declanşeze asemenea reacţii ar trebui invitat să cânte în altă parte..., continuă
Maria imperturbabilă.
Dacă n-ar cânta ei aici, n-ar fi venit nici jumătate din cei de faţă, intervine Cosmin. Ce plăcere poţi avea să-ţi petreci
revelionul într-un bar fără muzică bună? Romanţe poţi asculta şi la televizor, într-un fotoliu, cu o bonetă pe cap şi papuci de
blană în picioare, ca babele. Ah, chiar, am uitat să te întreb, şefului tău îi plac romanţele?
Cosmin, nu începe iarăşi! Nu astă-seară, te rog! Îmi place această muzică, nu am nimic împotriva ei. Dar nu pricep de
ce tinerii aceştia se încăpăţânează să ţipe, în loc să asculte? Eu dacă aş fi în locul celor de pe scenă, m-aş simţi, cred, umilită
să fiu întâmpinată cu urlete şi fluierături.
Nu eşti în locul lor, din fericire. Tu nu poţi înţelege această atmosferă, această patimă, nervii tăi nu sunt atinşi de ritm.
De fapt, tu nu ai fost tânără niciodată...
Nu mâncaţi? întreabă Dan Paraschiv. Păcat de mâncare şi de banii pe care i-am cheltuit ca să venim aici! Ştiţi că-i
primul revelion pe care-l petrec fără o parteneră? Asta îmi dă o oarecare nervozitate, aşa că e mai bine să nu vă mai certaţi
şi voi!
Trebuia să nu vii singur, spune Maria. Eşti chiar caraghios.
N-am avut nici timpul, nici posibilitatea să invit pe cineva. Din cauza divorţului. Avocatul m-a sfătuit mai demult să
nu-mi asum nici un risc, ideea de plecare era să fiu cast şi fără pată, înţelegi? Nici o relaţie cât de cât stabilă, nici un
compromis...
Ce mai face copilul dumitale? întreabă Maria, privindu-l senină drept în ochi. Pe faţa lui, însă, nu se clinteşte nici un
muşchi. Nu se osteneşte s-o privească. Ridică din umeri şi nu răspunde.
Doamnă, un bilet pentru dumneavoastră...
Maria tresare speriată, privind cu uimire chelnerul care i-a adus pe o tăviţă de argint un petic împăturit de hârtie. De
la cine? întreabă. Ce vrea să însemne asta? Însă chelnerul se înclină respectuos şi pleacă fără să-i ofere nici o explicaţie.
De la cine-i biletul? vrea să ştie Cosmin, luându-i hârtia din mână. Cosmin, cum îţi permiţi? protestează ea. E pentru
mine! Poftim! i-l înapoiază el ursuz. Nici nu mă interesează... Ia-l! Ce scrie?
Spuneai că nu te interesează, constată ea cu răceală.
Probabil că este de la admiratorul tău cel cocoşat...
Nu mă vezi în stare să am şi alţi admiratori?

O, ba da! o ia el în râs. Dintre cei cu o prodigioasă activitate ştiinţifică, desigur... Ce s-a întâmplat? Ce naiba scrie
acolo?
Palidă la faţă, Maria nu-i răspunde. Cosmin îi smulge iarăşi biletul din mână. Nu este nimic scris pe foaia albă de
hârtie, sunt doar desenaţi, cu contururi incerte, doi ochi, unul închis, celălalt deschis, plin de lumină. Ce înseamnă asta? o
întreabă.
Nu ştiu, răspunde Maria foarte încet, cu vocea albă. O glumă, mai mult
ca sigur...
Cine face astfel de glume cu tine? Ce reprezintă ochii ăştia?
Nu am idee, răsuflă ea adânc. Zău, Cosmin, nu are nici un rost...
Întinde mâna ca să-şi recupereze peticul de hârtie. În sală a început
forfota. Se destupă cu zgomot sticle de şampanie. Cosmin şi Maria uită desenul
şi privesc în jur. Mai sunt doar câteva clipe până la miezul nopţii. Cei prezenţi
se ridică în picioare cu cupele de şampanie în mână, râzând emoţionaţi. Ce
clipă ciudată este sfârşitul unui an! îşi spune Maria. O clipă căreia oamenii îi
atribuie atâtea semnificaţii, fără a avea de fapt nici una. Îşi ridică la rândul lor
cupele cu şampanie, în care bulele de gaz urcă iute, clipocind în unda gălbuie,
tremurătoare.
Desigur, a fost o greşeală! Biletul nu era pentru tine! strigă tare Cosmin,
ca să se facă auzit în vacarmul care îi înconjoară. O fi fost trimis de unul din
puştii ăştia..., zice, arătând spre tinerii care, strânşi grămadă în jurul
podiumului, însoţesc cu strigăte puternice, râsete şi fluierături loviturile ritmice
prin care bateristul grupului marchează ultimele clipe ale anului, ridicându-şi
din ce în ce mai sus beţele pentru amplificarea progresivă a efectului. Apoi
răsună urale, un vacarm îngrozitor se prăvăleşte în timpane, se aprind artificii,
se sparg cu zgomot baloane, se aruncă peste tot, în neştire, petarde, fâşii de
beteală şi confeti multicolore. Afară, în stradă, maşinile întârziate claxonează
Paul Outerbridge – Party mask with shells fără contenire. Ninge! Ninge! strigă cineva din sală şi se reped câţiva la ferestre,
(1936) cu mâinile căuş în dreptul ochilor, încercând să privească afară fascinanta

ninsoare de Anul Nou, fulgi uriaşi şi grei, strălucitori în noaptea de sărbătoare, cad ca un dar al cerului peste pământ.
La mulţi ani, Cosmin! şopteşte Maria cu emoţie, îmbrăţişându-l. Îi căută buzele, dorind să-l sărute, însă el se fereşte
într-o parte, rece şi neîndemânatic.
La mulţi ani! se întoarce ea împăciuitoare spre Dan Paraschiv. Îţi urez să ai un an bun! La mulţi ani, Maria! îi întoarce
acesta urarea. Aş vrea să-ţi spun... Iartă-mă pentru toate măgăriile pe care ţi le-am făcut... Iartă-mă pentru tot. În
realitate..., ezită el, găsindu-şi cu greu cuvintele, în realitate n-am admirat niciodată o femeie aşa cum te admir pe tine.
Exagerezi..., şopteşte ea precipitat, încercând să mascheze jena pe care i-o pricinuieşte faptul de a se simţi fără voia
ei flatată de aceste cuvinte.
Hai să dansăm! spune Cosmin nervos, pe neaşteptate, prinzându-i braţul. Dan Paraschiv îi aruncă o privire
preocupată, clatină încet din cap şi se îndreaptă către bar. Solicită un pahar de whisky şi-l dă pe gât dintr-o răsuflare. Apoi
îşi aţinteşte îngândurat privirile pe ring, unde Maria şi Cosmin încep să danseze.
Cântă pentru dumneavoastră grupul Ametist, condus de Răzvan Carturianu! explodează o voce în difuzoare,
întâmpinată aproape instantaneu cu strigăte şi aplauze puternice.
Ringul este arhiplin, abia se poate dansa din pricina înghesuielii. Lipită de Cosmin, undeva, într-o margine, Maria nu
aruncă nici o privire spre podium, unde grupul Ametist şi-a început prestaţia. Solistul are o voce cladă, amplă, pe alocuri
metalică şi puţin răguşită, o voce neobişnuită, pe care Maria a mai auzit-o de câteva ori, probabil la radio.
Aş vrea să-ţi spun ceva, Maria...
Spune! zâmbeşte ea, perfect detaşată.
Se simte bine, neaşteptat de bine, să danseze aici, să asculte muzica aceasta ciudată, cu care nu este obişnuită, dar
care reuşeşte totuşi să pătrundă cu fiecare notă mai adânc în trupul ei, făcându-l să vibreze.
Spune, Cosmin...
Ştii, începe el oftând, ca şi cum n-ar avea de fapt nici cel mai mic chef să vorbească, acesta este ultimul revelion pe
care îl mai petrecem împreună... De asta am ţinut să venim aici. Am vrut să fie o noapte de care să ne amintim toată viaţa cu
plăcere şi... am vrut să am un suport moral, o încurajare... un stimulent ca să-ţi pot spune ce am de spus.
Nu înţeleg... Nu ştiu ce vrei să zici. Cum să fie ultimul revelion pe care îl petrecem împreună?
Înţelege de fapt, dar nu vrea să recunoască, are nevoie de un răgaz, inima îi bate nebuneşte, sângele lovind vijelios în
tâmple e ca un supliciu, o durere acută, nimicitoare, care vine din adâncuri, din sufletul ei, pune încet-încet stăpânire pe
întreaga ei fiinţă. Dansează, dar trupul i se mişcă singur, fără ea, ea însăşi se priveşte din afară, aşa cum se povesteşte că li

se întâmplă oamenilor care mor.

Ce rost are să te iau cu menajamente? continuă Cosmin. Tu oricum nu poţi fi dusă cu vorba... Uite ce aveam să-ţi
spun: am cerut divorţul. Vreau să ne despărţim. Nu mai putem fi împreună.
Nu poţi vorbi serios... Cum eşti în stare să te exprimi atât de simplu şi de calm spunând asemenea lucruri? Ce glumă
este asta?
Nu este nici o glumă, Maria. Încearcă să mă înţelegi. Nu te mai iubesc.
Dar nu vreau să divorţăm, Cosmin! se roagă ea. Începe să plângă. Îl ia de mână şi-l trage după ea în afara ringului, îl
zăreşte în treacăt pe Dan Paraschiv care a revenit la masă şi îi priveşte cu o neruşinată curiozitate, pare complet ameţit de
băutură. Maria simte că de această dată nu poate vorbi în prezenţa lui, nu-l poate face părtaş la lupta care va urma, la lupta
ei disperată de a-şi salva căsnicia. Se opreşte şi strigă, înăbuşindu-se de ură: E din cauza lui, nu-i aşa? El te-a stârnit,
spune? Îţi doreşti viaţa lui, îl invidiezi? Pentru asta vrei să divorţăm?
Lasă-l pe Dan, în pace. Nu-l amesteca în povestea noastră.
Cosmin, vreau să mergem acasă, trebuie să discutăm!
Nu mergem nicăieri, Maria... Rămânem aici. Vreau să rămânem aici anume ca să nu putem discuta. Pentru că nu avem
ce discuta. Peste câteva zile vei primi citaţia... nu te opune. Vei face aşa cum îţi voi cere eu, vei accepta condiţiile mele,
pentru că altfel nu vei avea decât de suferit. Sunt jurist... cunosc toate dedesubturile legii, nu vei avea cum să te aperi, nu
vei avea nici o şansă. Poţi să mă crezi.
Cum poţi fi atât de josnic? Cum de te-ai schimbat atât?
Nu plânge aici! De ce plângi? îi şuieră el în ureche, strângându-i braţul cu brutalitate. Se uită lumea la noi, te faci de
râs!
Nu-mi pasă...
O trage după el spre cabinele de toaletă. În holul mic, pătrat, placat cu gresie neagră, se aşează amândoi pe două
fotolii îmbrăcate în piele galbenă. Ceva mai într-o parte se află un post de telefon, liber. Uşa de la toaleta bărbaţilor este
uşor întredeschisă.
Spune aici ce ai de spus! o invită Cosmin. Repede, înainte să apară cineva. Îţi ofer cinci minute. Apoi eu mă voi
întoarce la masă, iar tu n-ai decât să faci ce vrei!
Cosmin! Nu poate fi adevărat! Pentru ce vrei să divorţezi? Mai acordă-mi o şansă! Nu pot să cred că toţi aceşti ani tu
nu m-ai înţeles chiar deloc, pasiunea mea pentru profesie, dorinţa mea de a-mi clădi o carieră nu cred să te fi afectat

într-atât... Sau poate domnul Carturianu... Nu poate fi din pricina lui, Cosmin! Nu cred! Ţi-ai dat seama, desigur, că omul
acesta este în afara oricărei bănuieli. Este un infirm, Cosmin, un pedepsit de soartă, ar trebui să-l vezi...
Nu te mai apăra, Maria. Este inutil. Nu eşti tu vinovată.
Atunci, cine?
Eu, spune simplu. Eu. M-am îndrăgostit de altă femeie.
Îl priveşte fără grai, cu ochi imenşi, desfigurată.
De cine? întreabă cu mare dificultate, muşcându-şi buzele.
De Tereza...
Se ridică încet, sprijinindu-se de spătarul fotoliului, cu mâna, care altfel i-ar tremura îngrozitor, într-atât de
încleştată, încât i se albesc degetele. În cele câteva secunde cât rămâne aşa, dreaptă în faţa lui, privindu-l fără expresie,
înţelege totul, înţelege ceea ce ar fi putut de mult să înţeleagă, dacă ar fi fost în stare să vadă, dacă ar fi ştiut mai multe
despre oameni, dacă ar fi învăţat să citească în sufletul lor, dacă n-ar fi interpretat în subconştient relaţiile dintre ei ca pe
nişte reacţii chimice ordinare, întocmai ca doamna Carturianu. Revine apoi la masă cu paşi împleticiţi. Cosmin o urmează, cu
mâinile înfipte adânc în buzunare, privind în pământ, ca un copil plictisit care caută ceva cu care să îşi omoare vremea. Dan
Paraschiv se ridică de pe scaun, zâmbeşte stingherit şi apoi îşi pleacă la rândul lui privirile. Maria nu se aşează, obligându-i
pe cei doi bărbaţi să rămână alături de ea, în picioare. Îşi ridică de pe colţul mesei mica ei poşetă plic, din catifea neagră, o
deschide şi scoate dinăuntru o batistă fină, albă, şi o oglinjoară, se priveşte câteva clipe şi, fără să-i pese că se află în
public, îşi şterge ochii încet, grijulie, ca să nu întindă fardul. Pune apoi la loc oglinda şi batista şi, îngrozitor de calmă, se
pregăteşte să plece.
Maria..., îi şopteşte Cosmin. O priveşte blând, cu înţelegere. Îmi pare sincer rău, crede-mă... Nu a depins de mine...
Ştiu, răspunde ea, cu vocea obosită. Ştiu.
Se străduieşte să-l privească, însă nu izbuteşte. Căutând să evadeze, privirile îi alunecă nesigure de lângă el, spre
ringul de dans, apoi spre podium, spre solistul care cântă acum o melodie blândă, tristă, liniştitoare. Tresare fără să vrea,
privind o clipă spre peticul de hârtie, rămas stingher pe masă. Întinde mâna să-l ridice şi-l strânge cu putere în pumn,
făcându-l cocoloş. Cosmin şi Dan Paraschiv îi urmăresc mişcările cu stupefacţie. Maria închide ochii. Solistul este fratele
domnului Carturianu. Desigur, cum nu s-a gândit, Răzvan Carturianu, ar fi trebuit să-şi dea seama... Dar cum? Nu i-ar fi
trecut niciodată prin minte... Fratele domnului Carturianu... un cântăreţ... un solist de muzică uşoară... un chitarist... un
puşti romantic. Îşi aminteşte afişele de pe pereţi, din apartamentul acela. Îşi aminteşte fraze disparate... Nu ştiu care dintre

noi este ruşinea familiei noastre... nu ştiu dacă el... poate mai degrabă eu... – Domnul Carturianu. Celălalt frate, un exemplar
atât de reuşit... satisfacţii uşoare şi ieftine în viaţa cotidiană... – Doamna Carturianu. Se aşează iarăşi la masă, dreaptă şi
încordată, cu privirile aţintite pe podium. Băiatul şi-a încheiat melodia, pe faţă îi joacă dezordonate lumini colorate, venind
dinspre reflectoarele puternice şi de sub dalele de sticlă care sclipesc într-un ritm înnebunitor în strigătele mulţimii strânse
în jurul scenei, săltând cu mâinile ridicate, întinse spre el, rugătoare, ca într-un joc absurd şi dement, încercând să-l atingă,
să-i răpească ceva, să-l posede. Băiatul însă priveşte spre ea, o priveşte cu intensitate. Nu zâmbeşte, nu schiţează nici un
gest aparte, îşi acordează doar chitara cu mişcări moi, parcă adormite, stârnind în jur ţipete isterice.
Am pregătit în ultima vreme o bucată inedită, o surpriză, anunţă asistenţei, prinzând cu mâna stângă braţul
microfonului, într-un fel ciudat, cu cotul întors într-o parte în timp ce trunchiul îi zvâcneşte înainte. Nu aveam de gând s-o
prezentăm în concert, cel puţin nu astă-seară, în acest loc... ne gândisem la un videoclip, avem deja un scenariu potrivit,
care sper să fie înţeles de cea căreia îi este dedicată această melodie. A intervenit însă ceva... ceva minunat... aşa că vom
cânta această melodie acum, aici... Pentru dumneavoastră, domnişoarelor, doamnelor şi domnilor, Printre cuvinte, Grupul
Ametist!
Maria priveşte nemişcată, cu obrajii palizi. Melodia se revarsă în sală, într-o linişte deplină, dansatorii se opresc pe
ring, în jocul de culori şi de lumini. Versurile cântecului vin spre ea, se apropie, ştie că aceste cuvinte îi sunt destinate, dar
nu înţelege cum de i se poate întâmpla aşa ceva, cum tocmai ei, o fiinţă atât de potolită, atât de în afara curentului,
preocupată numai de meandrele carierei ei ştiinţifice, i se dedică o melodie pe care toţi oamenii aceştia, veniţi să-şi petreacă
revelionul într-unul din barurile cele mai scumpe ale capitalei, stau s-o asculte aproape nemişcaţi, lăsând doar să plutească
deasupra capetelor, ca într-un straniu dans de spiriduşi, flăcările subţiri ale brichetelor aprinse.
Să nu-mi treci printre gânduri, iubita mea, când dorm, că-mi spulberi de pe pleoape polenul amăgirii, şi-mi stingi pe
buze tăcuta, uscata răsuflare... Se strânge dinspre tine atâta dor în mine şi drumul când îl calci adânc în trup mă doare şi
orice pas prin timp când îl străbaţi te-ndepărtează şi mai mult de mine... Ce trist este cuvântul meu când tu nu-l cauţi şi
vine singur şi te-atinge cu uimire, ca după ore lungi şi nefireşti de aşteptare să se desprindă ca o frunză grea din tine... Nu
vreau printre cuvinte nicicând să te mai caut, căci tu te pierzi în vise şi uiţi să te găseşti când, ostenită, pleoapa mea albastră
se ridică...
Cântecul s-a terminat şi, după câteva momente de linişte şi aşteptare, mulţimea adunată în jurul ringului începe din
nou să strige şi să aplaude. În mijlocul vacarmului, Maria se ridică şi fuge afară, în stradă, în zăpadă, să nu mai audă, să nu
mai vadă, să nu mai ştie nimic. Pe străzi sunt mulţi oameni, trec grupuri-grupuri în toate direcţiile, mistuindu-se unii după

alţii în ninsoarea care continuă să cadă, răsună pocnitori peste tot, sclipesc în noapte mănunchiuri de artificii şi printre toate
goneşte Maria, pradă unor sentimente violente şi contradictorii, pe care refuză să le definească, nu doreşte decât să ajungă
acasă cât mai repede, deşi acasă a devenit acum un termen atât de iluzoriu, să se arunce în pat, cu perna pe cap şi să
doarmă. În ascensor se reazămă gâfâind de peretele de tablă, a alergat pe străzi până acasă, fără să se oprească, a alergat
numai în pantofi prin zăpada care se aşternea şi ciorapii subţiri, uzi până la genunchi, îi rănesc pielea ca o crustă rece,
dureroasă. Descuie uşa cu dificultate, cheia îi joacă nestăpânită în mâna care-i tremură, aprinde lumina şi-şi scoate pantofii
şi ciorapii uzi din picioare. Abia apoi începe să plângă, cu mâinile încleştate spasmodic pe obraji, îşi clatină capul încolo şi
încoace, scâncind ca un animal bolnav. Singură în dormitor, încearcă să nu se gândească la nimic, să nu-şi amintească, dar
prin faţa ochilor goi, dilataţi în întuneric, defilează ca într-un vis haotic imagini disparate, chipul lui Cosmin, tânăr,
îmbujorat, cu bărbia umedă, strălucind de sudoare, în faţa ofiţerului stării civile, când s-au căsătorit, după ce ea spusese da
aproape chicotind, ca o fetiţă surprinsă în mijlocul jocului, şi chipul ei alături, amuzată, ca şi cum ar fi luat totul în glumă, ce
clipă minunată, totuşi, cea mai frumoasă clipă din viaţa ei! Apoi chipul lui de astăzi, înnegurându-se pe zi ce trece, într-un
fel inexplicabil, nemulţumirile lui permanente, privirile lui aspre şi indiferente, cuvintele atât de grele. Şi Tereza... plutind în
pas de dans prin laborator, printre mesele acoperite cu faianţă, prezentându-şi ca un top-model pardesiul ei cel nou. Şi
iarăşi ea, în colţul ei uitat, mică şi anostă, ridicându-şi ochii de pe caiete, privind-o pe Tereza dispreţuitoare. Ce prost a
jucat! Cât de insuficient pregătită este pentru viaţă, cât de puţine lucruri ştie despre oameni, cât este de naivă! Am să lupt!
îşi promite, ca să se încurajeze. Se ridică în capul oaselor, privind bătăioasă înainte, apoi o cuprinde o ameţeală, se lasă
sfârşită pe spate. Nu, n-am să lupt... ştiu bine că n-am să lupt... Nu mă simt în stare...
Şi iarăşi imagini, succedându-se într-un carusel nebunesc, pornind unele din altele fără nici o regulă, strângându-se
într-o singură imagine, cea mai apropiată şi cea mai îngrozitoare, ringul acela de dans, sclipind în jocul de lumini colorate,
sub ghirlandele lungi de beteală şi sub ploaia de confeti, dansa cu obrazul lipit de pieptul lui, cu sufletul mângâiat într-un
fel ciudat de vocea băiatului acela... fratele domnului Carturianu – ce straniu, Doamne, ce straniu! – şi Cosmin îi spusese...
Doamne, ce-i spusese? Cum i-a putut spune un asemenea lucru? Poate a visat!? Dacă ar putea adormi din nou, să viseze
altceva! Este al ei, Cosmin. Ştie totul despre el. Îi cunoaşte fiecare gest, îi cunoaşte gândurile şi idealurile, felul de a merge şi
de a vorbi, îi ştie felul de a dormi, încovoiat ca şi cum ar încerca mereu să-şi stăpânească o durere sfâşietoare, cu buzele
uşor întredeschise şi sforăie... o trezeşte noaptea cu sforăitul lui. Întoarce-te pe partea cealaltă, Cosmin! Îl zgâlţâie încet,
apoi mai tare, doarme atât de greu Cosmin! Se răsuceşte în pat, mormăind nemulţumit, strânge cearşaful ghemotoc sub el şi
acaparează toată plapuma. Uneori se certau în puterea nopţii. Se certau de asemenea în fiecare duminică, ziua în care

rămâneau cel mai mult timp împreună. Ca şi cum te-ai plictisi alături de mine..., îi spunea uneori cu reproş, dar el nu
răspundea, era nervos până seara la culcare, atunci o lua în braţe şi încerca să o sărute. Iar ea nu putea, cum să fi putut? Îţi
aminteşti primii noştri ani de dragoste? îl întreba. Mi se părea că viaţa este un câmp imens de flori, pe care păşeam ca
într-un vis, nu-ţi desprindeai privirile din ochii mei o zi întreagă... zâmbeai. Erai atât de blând! Nopţile veneau ca un lucru
firesc şi aşteptat, clădeai cu grijă încă de dimineaţă nopţile ce aveau să vină... era altceva, Cosmin, înţelegi? Poţi înţelege? Era
altceva... Acum, ne certăm toată ziua, ne certăm şi seara în pat... că unul dintre noi nu a spălat vasele, sau n-a închis
fereastra la baie, că nu a adus telefonul în dormitor... apoi te întorci atât de liniştit spre mine şi mă cuprinzi în braţe! Cum
poţi? Pentru că eu nu pot... Tu nu eşti o femeie adevărată, Maria, îi reproşa el. Dacă ai fi, te-ai aprinde din orice scânteie! Ea
îşi clătina îndurerată capul. Cum aş putea?... Nu sunt un animal, sunt stăpână pe simţurile mele. Dăruieşte-mi o zi liniştită,
ca să-ţi pot dărui la rândul meu o noapte de tandreţe!
Nu puteau comunica, în ultima vreme faptul devenea tot mai evident, cândva, cu ani în urmă, reprezentau împreună o
unică făptură, cu un singur gând, de atunci evoluaseră fiecare altfel şi au devenit fără să ştie cum doi străini. Oare ce îi
spusese despre domnul Carturianu? Te afli sub influenţa lui de săptămâni de zile, vorbeşti numai cu vorbele lui, gândeşti cu
gândurile lui... Ştiuse atunci că are dreptate, dar nu a vrut să recunoască. Domnul Carturianu gândeşte ca şi ea, chiar dacă
ideile exprimate sunt diferite, din pricina asta o obsedează atât, pentru că sufletele lor se află într-o ciudată rezonanţă, în
timp ce Cosmin, la care şi-a căutat de fiecare dată scăparea, precum o pasăre înnebunită de furtună care îţi intră bezmetică
în casă, prin fereastră, i-a devenit tot mai străin... şi a trădat-o, cât de ticălos a fost, cum oare a putut face asta? Cu prietena
ei cea mai bună, care a fugit ca o laşă, ştergând toate urmele lăsate... De ce nu te măriţi tu, Tereza? o întrebase. Şi care i-a
fost răspunsul? Nici unul nu-mi oferă nimic!...aşa i-a spus. Şi sunt cu toţii atât de plictisitori! Cosmin al ei ce-i poate oferi?
Cariera lui de procuror? Relaţiile lui? Banii? Vila braşoveană, lăsată moştenire de părinţii lui? Sau chiar apartamentul pe care îl
mai împart încă amândoi în Bucureşti? Cosmin al ei nu o plictiseşte? N-ai fost niciodată îndrăgostită? a întrebat-o. Şi Tereza
i-a răspuns: Nu mai ţin minte... Se simte neîndreptăţită. Tereza nu poate iubi pe nimeni. Nici pe Cosmin al ei nu-l iubeşte. Îl
doreşte pe Cosmin dintr-un interes meschin, pe Cosmin al ei, prima ei iubire, omul în braţele căruia a devenit o dată pentru
totdeauna femeie. Dar nu se poate! Nu se poate! Bate cu pumnii strânşi în pernă şi tâmplele dureroase, cu venele umflate, îi
pulsează gata parcă să plesnească. Poate visează? Dacă ar putea să adoarmă din nou, să viseze altceva!
Soneria o trezeşte, sau poate doar o dezmeticeşte, nici nu ştie dacă a izbutit să doarmă, dimineaţa pe la ora zece, se
ridică buimacă din pat, dar plină de speranţă, poate e Cosmin, însă Cosmin are cheie, de ce ar fi trebuit să sune? Îşi aruncă o
privire fugară în oglindă, ah, ce cearcăne are, dâre lungi de lacrimi uscate i se înşiră pe obraji până spre colţurile gurii, iar

părul, doamne, părul! cât e de răvăşit! Ar trebui... dar nu mai are timp. Aleargă spre uşă. Deschide, gata să se avânte, să
plângă iarăşi, să implore, să cerşească. Din prag o priveşte, însă, cu ochii rotunjiţi de mirare, o fetiţă.
Primiţi cu sorcova?
Se trage înapoi dezamăgită, împingând cu spatele uşa, trântind-o de perete. Îi face semn fetiţei să intre în casă. Nu
ştie de ce, dar nu se simte capabilă să-i închidă uşa în nas, deşi niciodată până acum n-a primit colindători, majoritatea
cântă aşa de prost, se vede de la o poştă că nu-i interesează decât banii pe care speră să-i primească. Fetiţa păşeşte încet în
mijlocul holului, are încă zăpadă pe ghete, de afară, de la joacă, şi alunecă pe gresia galbenă. Priveşte stingherită spre
Maria, cu sorcova prea mare, cu flori din hârtie, albe şi albastre, atârnându-i ţeapănă în mână, spre podea, aproape
atingând-o. Cântă, îi şopteşte Maria.
Fetiţa începe să cânte foarte încet şi subţire, lovind-o ritmic cu sorcova în abdomen, nu izbuteşte să ajungă mai sus,
iar Maria nu pare dispusă să se aplece. La Mulţi Ani! strigă în cele din urmă colindătoarea, fericită că a scăpat. Maria începe
să-şi frământe mâinile. Ce să-ţi dau? Doamne, ce să-ţi dau? Spune, fetiţo, ce ţi-ai dori? Copila zâmbeşte şi, încurajată,
părăseşte holul, îndreptându-se spre salon. Aici noi avem sufrageria, spune. Voi unde mâncaţi?
Avem şi noi o sufragerie..., explică Maria. Noi... Ce sens mai are acum acest cuvânt? Fetiţa nu-i ia în seamă reflecţiile
interioare şi pălăvrăgeşte mai departe. Mămica nu ne lasă să mâncăm în sufragerie decât duminica, spune. În restul zilelor
mâncăm la bucătărie, unde avem voie să facem firimituri....
Maria tace, neştiind ce să spună.
Tu faci firimituri la masă? o iscodeşte copila. Maria nu râde de întrebare, clatină doar absentă din cap, apoi, văzând că
fetiţa stă descumpănită în mijlocul camerei, nemaiştiind ce să facă, se apropie repede de ea, apucând-o de mână. Însă fetiţa
se sperie de gestul ei intempestiv şi, părând să descopere în propriul ei comportament o eroare, începe fără veste să se
scuze. Ah, nu mă certa! Am uitat să mă descalţ! Mă descalţ numaidecât! Să nu mă spui mamei că nu m-am descălţat, te rog!
Câţi ani ai, cum te cheamă? îşi aminteşte Maria că astea sunt cele dintâi întrebări pe care i le poţi pune unui copil. Am
cinci ani. Mă cheamă Corina. Fetiţa s-a descălţat şi revine lângă Maria. Aceasta se aşează pe un fotoliu şi o ia iarăşi de mână.
Încearcă să-i explice. Uite ce-i, Corina, n-am vrut să te sperii... eu nu ştiu să mă port cu copiii... eu nu am copii.
Cum, nu ai copii? întreabă fetiţa nespus de uimită. Nu eşti mămica nimănui? Nu..., spune Maria, fără să-şi poată
ascunde o umbră de regret. De ce? îşi continuă Corina interogatoriul. Maria o priveşte zâmbind. Ce să-i răspundă? Nu ştie
prea bine dacă de ce-urilor copiilor trebuie sau nu să le răspunzi.
Dar tu ai mămică? se interesează mai departe copila, începând turul celorlalte posibilităţi. Da, răspunde Maria, am şi

eu o mămică. Unde e? întreabă Corina, privind în jur. Nu stă aici... are altă casă. Răspunsul Mariei stârneşte şi mai mult
uimirea fetiţei. Şi tu stai singură aici? Singură într-o casă atât de mare? Noi suntem trei copii!
Nu stau singură..., o asigură Maria, şi se opreşte brusc. De fapt, de acum va sta singură. Oare Cosmin se va întoarce
acasă, la ea, în căminul lor singuratic? Sau poate va trebui să plece ea în curând, să-şi trăiască singurătatea în altă parte.
Şi o priveşte dintr-o dată cu alţi ochi pe fetiţă. Poate dacă ar fi avut şi ea un copil, poate Cosmin n-ar fi părăsit-o, sau
poate că ea nu ar mai rămâne acum atât de singură, îngrozitor de singură! Cosmin i-a reproşat în câteva rânduri că nu vrea
să aibă copii, dar niciodată nu a vorbit serios, nu şi-a dorit nici el copii cu adevărat. A acuzat-o că din pricina carierei la care
aspiră nu doreşte copii. Dar nu era asta... pur şi simplu nu şi-l putea închipui pe Cosmin tatăl copiilor ei. Oare cât ar fi putut
să schimbe un copil destinul lor?
Îţi pare rău că nu ai copii? o întreabă Corina. Dacă vrei, pot fi eu din când în când fetiţa ta. Maria îi strânge mâna uşor.
Aş vrea, Corina... tare mult aş dori să am o fetiţă aşa, ca tine. Dar nu mi-ai spus încă ce vrei să-ţi dau pentru că mi-ai cântat
atât de frumos?
Fetiţa se îndreaptă spre bibliotecă şi, ridicându-se pe vârfuri, începe să inspecteze rafturile. Îmi dai astea? întreabă,
arătând cu degetul un bucheţel de imortele. Maria zâmbeşte. Nu sunt flori adevărate. Dar poţi să le iei, dacă vrei. Ochii
copilei se umplu de nedumerire. Nu sunt flori adevărate? Dar ce fel de flori sunt atunci? Sunt flori care au înmiresmat cândva
câmpia, îi explică Maria. Acum, însă, sunt uscate, sunt moarte, sunt nişte amintiri şi-atâta tot. Poţi tu să înţelegi asta,
Corina? Nu prea, mărturiseşte fetiţa, dar îmi plac. Mi le dai?
Maria ia buchetul, din care petalele uscate au început să se desprindă şi îl oferă copilei. Îi mai aduce din bucătărie
mere, portocale şi smochine. Apoi Corina se încalţă în hol, meticuloasă, îşi ia sorcova şi darurile primite şi se duce. Maria
rămâne în spatele uşii, meditând. Ce lucru minunat este, totuşi, un copil! Chiar şi un copil străin. Este ca o poveste nespus
de frumoasă şi fără de sfârşit. Ah, cât de mult şi-ar dori şi ea acum un copil! Şi cât este de târziu!
La uşă sună iarăşi cineva. Deschide de data aceasta fără speranţe şi fără emoţii. Este Dan Paraschiv. Nu priveşte în
spatele lui să vadă dacă nu-l urmează Cosmin. Ştie că nu va veni. Ştie că nu se vor mai întâlni decât la proces, un proces
dinainte pierdut, la care crede că nici nu se va înfăţişa. Ce rost ar avea? Ce sentiment ciudat, de inutil şi deşertăciune,
trăieşte! Căsnicia ei, dragostea ei, viaţa ei – atâta doar: deşertăciune.
Am venit să strâng lucrurile, o lămureşte bărbatul. Ale mele. Plec. Şi ale lui Cosmin. Ai să rămâi de-acum singură, aşa
cum ţi-ai dorit... Nu mi-am dorit nicidecum să rămân într-atât de singură, şopteşte ea îndurerată. Unde este Cosmin? vrea
să afle. La Tereza, vine răspunsul imediat. A trecut să ne ia de la bar azi-noapte, după ce ai plecat. Nici unul dintre noi nu

eram în stare să conducem, băusem prea mult... am sfârşit revelionul la ea, a avut câţiva invitaţi...
Colegi cumva? Vocea ei sună uşor alarmată şi bărbatul o priveşte lung. Nu, să n-ai nici o grijă... Cosmin nu
intenţionează să-ţi îngreuneze situaţia la institut. Tu nu ai nevoie acum de un scandal, nu-i aşa?
Îi sunt teribil de recunoscătoare, încearcă Maria să fie sarcastică, fără prea mare succes. Mă duc să-i strâng lucrurile...
Ce doreşte Cosmin să-i trimit? Dan Paraschiv ridică din umeri. Nu ştiu, vezi şi tu. Cam tot ce-i aparţine... lucruri personale.
Fără cărţi. Cărţile zicea că le va lua mai târziu. Iar obiectele mai mari rămân pentru partaj.
Partaj!? se miră Maria. Ce rost are un partaj? Poate să ia tot ce doreşte... nu vreau să ne judecăm şi pentru asta. Îmi
ajunge divorţul în sine. Nu ştiu, ezită prietenul lui Cosmin. Lucrurile nu sunt atât de simple. Cred că se impune, totuşi, să
discutaţi. Tereza spunea că va trebui să mai treacă o dată pe aici, să vadă cam ce-ar putea s-o intereseze.
Cum!?
Tocmai aranjează câteva cămăşi ale lui Cosmin într-o valiză şi le scapă pe jos, ca şi cum ar fi lovit-o cineva peste
mână. Cum poate Tereza să facă aşa ceva, nu are chiar nici un strop de ruşine, nu-i ajunge că i-a răpit singura dragoste?
Şi-o aminteşte cum venea în vizită la ei, senină şi zâmbitoare, se aşeza atât de relaxată, atât de feminină, într-un fotoliu.
Poate că-şi spunea: Fotoliul acesta îmi place, este comod, tapiseria e de calitate... va trebui să-l iau. Şi ceştile acestea, ce
porţelan fin! Sunt totuşi prea mici... pentru cucoane bătrâne... poate pentru mama. Sunt sigură că i-ar face plăcere...
Se lasă să cadă pe pat, istovită, cu mâinile strânse în poală. Începe să plângă încetişor. Desigur, lucrurile nu sunt atât
de simple. Dar de ce, totuşi, să fie atât de complicate? Cum de a reuşit Tereza să-i întunece lui Cosmin minţile astfel, încât
el să nu mai vadă, să iasă la lumină cine ştie ce sâmbure uitat de meschinărie, înfipt adânc în sufletul lui, pe care ea să nu-l
fi simţit niciodată până acum? Lucrurile ei, de care era atât de ataşată, pe care îi plăcea să le îngrijească, să le aranjeze la
locul lor, să le contemple! Nu era roaba lucrurilor, s-ar fi putut oricând despărţi de ele, dar nu în felul acesta... nu puteau
trece aşa, simplu, în proprietatea alteia, ca şi cum ar fi doar nişte bani meniţi să circule mereu dintr-o mână în alta. Lucrurile
au o viaţă a lor, poartă adânc întipărite în ele amprentele unei anumite existenţe, nu pot dispare aşa, fără ca urmele lor să
nu doară. Şi locul gol este atât de greu de umplut! Sufletul lucrurilor, iată adevărata lor valoare!
Divorţul se va pronunţa destul de repede, o informează Dan Paraschiv. Cosmin nu vrea să te încurce multă vreme,
preocupările tale profesionale nu vor avea de suferit. Glasul lui sună batjocoritor şi rece. Pentru ce mă urăşte atât bărbatul
acesta? se întreabă Maria. Se ridică de pe pat şi continuă să strângă lucrurile lui Cosmin, executând un adevărat ritual, îşi ia
într-un fel rămas bun de la fiecare obiect în parte, îşi aminteşte crâmpeie din povestea fiecăruia, fraze disparate pe care ea
sau Cosmin le-au rostit cândva. Doamne, cât de ciudate sunt toate astea! Ceea ce i se întâmplă ei acum este la fel de tragic

şi ireversibil ca o moarte şi nu-şi dă prea bine seama dacă e moartea lui, sau chiar a ei. Deci, acesta este sfârşitul? Atât de
murdar? Atât de implacabil?
Între timp, Dan Paraschiv şi-a strâns şi el puţinele obiecte personale şi o aşteaptă în vestibul, cu sacoşa lui de voiaj pe
umăr. Maria îi încredinţează cele două geamantane umplute cu lucrurile lui Cosmin, cu sentimentul că-i lasă pe mâini
jumătate din propria ei viaţă.
Ce să-i spun lui Cosmin?
Întrebarea o năuceşte. Oare ar mai fi ceva de spus? Oare mai există undeva cuvinte care ar putea să înduplece, să
repare, să întoarcă timpul înapoi, sau măcar să vindece această rană care se cască adâncă, nimicitor de adâncă? Spune-i că
nu doresc acest divorţ. Că sunt gata să-i iert totul. Că-l aştept să se întoarcă acasă. Spune-i toate astea, te rog! Ai să-i spui?
Poate...
Bărbatul stă cu mâna cramponată de mânerul uşii de la intrare, dar nu se grăbeşte să iasă. Pare nehotărât. Se întoarce
spre Maria, însă privirile lui o ocolesc. Ştii, începe şovăind, m-ai întrebat aseară ce mai face copilul meu. Dacă eşti atât de
curioasă, află că a murit. Ăsta-i ultimul scoop. Sper să-ţi satisfacă pentru o vreme setea de informaţii.
Buzele Mariei se crispează de dezgust. Îşi năpusteşte cuvintele vătămătoare spre el, ca o ploaie de cuţite către o ţintă
vie, la circ. Eşti cel mai mare ticălos pe care l-am întâlnit! Bietul copil a murit părăsit de tată, iar tu petreci prin barurile de
noapte, ţesând intrigi şi uneltind divorţul prietenului care ţi-a oferit găzduire! Poate exista un om mai abject?
Ia mai taci odată din gură! se răsteşte Dan Paraschiv. Tu încerci să dai lecţii, tu, o mironosiţă care oftează atâta după
curul unui bărbat? Nu e decât un divorţ, femeie, nu e moarte de om, pricepi măcar cum vine asta, îţi dai seama de proporţiile
reale, sau continui să trăieşti în vis?
Ce-ţi pasă ţie cum îmi exteriorizez eu sentimentele? se revoltă Maria. Cine ţi-a acordat dreptul să-mi dozezi mie
trăirile? Da, plâng pentru un divorţ, pentru că sufăr şi aşa înţeleg eu să-mi exprim suferinţa, fără raţii şi planificări
contabiliceşti, iar dacă aş pierde un copil nu cred că aş mai plânge, aş pierde contactul cu realitatea, aş înnebuni, dându-le
un picior în spate tuturor psihiatrilor lumii, căci nu au nici un drept să decidă asupra a ceea ce se petrece în sufletul meu.
Nimeni nu are competenţele necesare pentru a trage o linie între normal şi patologic, căci fiecare individ poate fi nebun în
ochii cuiva. Nu văd de ce ne-am îndopa în masă cu tranchilizante pentru a intra în standardele de normalitate ale
psihiatrilor. Suferinţa este un sentiment uman absolut normal, mult mai vechi decât doctorii şi tranchilizantele lor, din toate
timpurile oamenii au suferit.
Dan Paraschiv îşi coboară geanta de voiaj de pe umăr şi o priveşte pe Maria drept în ochi, încruntându-şi puţin

sprâncenele, ca şi cum pupilele ei dilatate de excitaţia pledoariei i-ar provoca lui însuşi, prin simpatie, o suferinţă. Ar trebui
să ţii cont de ceea ce spui şi atunci când îi judeci pe alţii, îi atrage el atenţia. Ce ştii tu ce se întâmplă în sufletul meu? Mai
bine spune-mi cine-ţi dă ţie dreptul să-mi condamni reacţiile, atâta timp cât nu-mi cunoşti deloc motivaţiile? Da, mi-a
murit copilul şi n-aş fi vrut să se întâmple astfel, dac-ar fi depins de mine aş fi ales să nu se fi născut bolnav, sau să nu se fi
născut deloc, dar n-a depins de mine, nimic nu depinde de mine, şi nici de tine, nici unul dintre noi nu e Dumnezeu,
pricepi? Ce rost ar avea să mă lamentez pentru loviturile destinului?
Nu-mi servi destinul ca scuză, protestează Maria. Refuz să cred în existenţa destinului. Poate ai fi putut împiedica cele
întâmplate, dac-ai fi vrut. Dacă îţi lăsai soţia să-şi poarte sarcina în deplină serenitate, poate copilul nu s-ar fi născut
bolnav.
Poate, dar nu am lăsat-o, OK? Ce dracu aş fi putut schimba mai târziu? Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, oricum n-aş
mai fi putut repara nimic... nu-mi mai rămânea decât o carte de jucat, să fug. Şi am fugit.
Deci ai fugit? realizează Maria. Ţi-ai părăsit nevasta şi copilul din laşitate, asta vrei să spui?
Da! recunoaşte bărbatul. Din laşitate. Şi ce-i cu asta? Ce e atât de greu de priceput? Nu sunt decât un bărbat la urma
urmei, n-am înscrise în gene voluptatea suferinţei şi tăria de a o suporta, precum femeile. Numai ele sunt capabile de fapte
mari şi complet inutile, sacrificându-se din pură nobleţe sufletească şi nicidecum ca să atingă un ţel. La ce i-ar fi servit
copilului meu dacă aş fi rămas? Era prea mic să mă reprezinte în conştiinţa lui. El s-ar fi dus oricum, fără să mă ştie prea
bine, în timp ce eu m-aş fi luptat tot restul vieţii ca să mi-l scot din minte. În faţa bolii şi a morţii noi doi nu am fost egali,
timpul pentru noi nu a avut aceleaşi dimensiuni. Am fost laş, recunosc. N-am vrut să mă ataşez de el. Eu nu ştiu să mă apăr,
ca tine, abandonându-mă beţiei consolatoare a suferinţei. Armele mele preferate sunt cinismul şi indiferenţa...
Am observat, spune sec Maria.
... mă ascund în dosul lor ca să-mi alung angoasele, precum se pitesc ţâncii sub pat ca să scape de bau-bau.
Şi tot ca să-ţi alungi angoasele ţi-ai delapidat nevasta până la ultimul bănuţ? îl strânge ea cu uşa.
Ca să alung angoasele ei, da! Am fost crud cu ea ca s-o fac să nu se mai gândească tot timpul la băiat. I-am oferit o
durere alternativă, de evacuare, ştii cum vine asta, e ca principiul vaselor comunicante, cu cât sunt mai multe tuburi legate
între ele, cu atâta scade nivelul în fiecare.
Ah, exclamă Maria, pentru că tu îţi închipui că durerea este o constantă matematică. Un trup de om nu poate încape
decât o cantitate dată şi treaba lui pe urmă cum o împarte. E stupid...
O fi stupid, dar funcţionează, o întrerupe Dan Paraschiv. A funcţionat cu soţia mea. Dar mă rog, n-ai decât să crezi

ce-ţi place... Nu văd de ce ar trebui să mă justific, cu atât mai puţin în faţa ta. Hai, acum te las, trebuie să mă duc.
Îşi urcă din nou geanta de voiaj pe umăr, deschide uşa şi apoi ridică geamantanele lui Cosmin. Maria îl priveşte
îngândurată. Unde ai să stai acum? îl întreabă. La Tereza nu cred, casa ei nu este îndeajuns de încăpătoare... Dacă n-ai unde
să te duci, poţi să mai rămâi aici. Nu mă deranjează, să ştii. Este sinceră. Bărbatul înţelege că nu vorbeşte doar din
complezenţă. Mila grăieşte iarăşi în locul tău, o avertizează. Mai pune frâu sentimentelor, fetiţo! Oricum, n-ai noroc cu
mine, adaugă el, nu mă poţi transforma în Ştefan Carturianu numărul doi. Merci pentru propunere, dar nu mai este cazul,
zău... Mă întorc la soţia mea. Acum, că totul s-a terminat, are nevoie de mine...
Se întoarce şi părăseşte apartamentul, cărând cu dificultate bagajele. Maria îl aude luând liftul, care coboară scrâşnind,
apoi, de la fereastră, îl vede ieşind greoi afară, în zăpadă şi încărcând geamantanele în portbagajul maşinii lor, parcată jos,
în stradă. Dan Paraschiv părăseşte în sfârşit scena. Ce trist şi, totodată, semnificativ, i se pare faptul că ultimele acte ale
căsniciei ei s-au jucat sub privirile acestui individ, un spectator care nu a respectat legile neutralităţii. Ce rol a jucat el oare?
Îşi aminteşte chipul trist al soţiei lui, care, cu un timp în urmă, a întâmpinat-o în faţa uşii, cu mâinile strângându-i-se
spasmodic pe mânerul genţii ei demodate. A devenit acum, ce ironie!, tovarăşa acelei femei şi nu numai a ei, a devenit şi
tovarăşa celeilalte, muncitoarea de la fabrica de pâine. Au un destin identic, de femei părăsite, lăsate baltă... Consecinţele
sunt pentru ea totuşi diferite. Ea este liberă, stăpână pe sine, are o profesie în care se poate refugia, ea nu rămâne săracă!
Şi, în afară de asta, îşi poate reface oricând viaţa, n-are de ce să se teamă. Este încă tânără, este frumoasă, nu a împlinit nici
treizeci de ani... Treizeci de ani? Doamne, şi totuşi îi va împlini! Se scutură cutremurată şi aleargă în baie, îşi face un duş, îşi
perie părul, se fardează, îşi reîmbracă rochia elegantă de seară şi apoi se priveşte îndelung în oglindă. Se simt cei treizeci de
ani oare? Poate cineva care o vede pentru prima oară nu şi-ar da seama... însă ea, care s-a privit zi după zi în oglindă, simte
că s-a schimbat, că s-a petrecut ceva cu ea, cu obrazul ei translucid cândva, ca un opal de preţ, care devine mat pe zi ce
trece, cu părul ei mătăsos şi strălucitor, care parcă este mai aspru acum. Şi, da, crede că nu s-ar mai putea spune despre ea
acum că este o femeie subţire, ci mai degrabă slabă... Desigur, a îmbătrânit, aripa timpului nu a ocolit-o în zborul ei
înşelător, ca al unei bufniţe pierdute în noapte. Ce tren aştepţi, doamnă Albu? o întrebase domnul Carturianu... poate a
aşteptat, într-adevăr, un tren şi poate că a venit, însă ea nu l-a zărit, a trecut neştiut pe lângă ea şi s-a pierdut în noapte,
lăsând-o atât de singură în gara goală!
Se îndepărtează de lângă oglindă, revine lângă fereastră, afară copiii au înălţat un om de zăpadă, i-au aşezat o pălărie
fumurie pe cap şi strada, privită de sus, pare animată şi gălăgioasă. Locul gol în care aveau de obicei parcată maşina este
acoperit de zăpadă călcată în picioare. Urmele încă neşterse ale roţilor, rămase după plecarea lui Dan Paraschiv, reprezintă

ultimul semn al vieţii ei de familie. Afară este acum soare. Începe să plângă iarăşi, prăbuşindu-se fără graţie pe un fotoliu. În
jur e dezordine şi fire minuscule de praf joacă strălucitoare în razele de soare care străbat prin perdeaua rară. Reflectate în
lacrimile ei par ireale ca o ploaie de aur. Oh, această neputinţă, această durere care nu trece, această risipire interioară! Cum
să le stăpânească oare?
Sună telefonul, silind-o să-şi înghită lacrimile. Priveşte aparatul câteva clipe, este ca o punte uitată între ea şi lumea
exterioară, şi se miră că cineva mai are nevoie de ea după tot ce i s-a întâmplat. Ţine receptorul cu mâna tremurând, udată
de lacrimi, şi vocea din depărtare, vocea de afară, i se pare străină şi ciudată. Bună-dimineaţa, Maria! La Mulţi Ani! Este
domnul Carturianu. Ah, omul acesta, numai el este vinovat, a pătruns în existenţa ei ca un zeu al răului şi ce-a făcut din ea,
Doamne, ce-a făcut din viaţa ei, ce-a putut să facă, Doamne!? Şi această urare de bună-dimineaţa, o urare pentru cea dintâi
zi a noului an, de ce trebuie s-o audă rostită de el anume? Vocea domnului Carturianu şuieră în receptor şi totuşi ei i se pare
iarăşi adâncă, blândă, tulburătoare. Înţelege că, fără să-l vadă, vocea lui o captivează, este vocea unui om profund şi
inteligent, cu care oricând i-ar face plăcere să stea de vorbă. Dar nu acum, nu acum, când îl simte, când îl ştie atât de
vinovat!
Şi nu dorinţa de a evada din prezent, de a fugi de realitate, o determină să iasă afară din casă, să alerge pe străzi, ci
dorinţa de a se răzbuna pe domnul Carturianu, pe acest bărbat handicapat care o priveşte cu ochi când cruzi, când blânzi,
care o admiră şi o dispreţuieşte în acelaşi timp, care, mai cumplit decât orice, o iubeşte... ce teribilă revelaţie! Caricatura
asta o iubeşte, în timp ce dragostea ei, sufletul ei... Cosmin... a părăsit-o! Nu are nevoie de o asemenea dragoste, ar vrea să
creadă că omul care îi stârneşte şi milă şi revoltă mai degrabă o urăşte, întreaga ei fiinţă se luptă din răsputeri să alunge
îngrozitoarea bănuială.
Pe străzi este soare, dar atmosfera de sărbătoare a trecut, în aer pluteşte o stare de tihnă şi de aşteptare. E ora
prânzului şi din case coboară pe străzi miros greu de mâncare. Simte că i se face greaţă, ar vrea să se aşeze undeva, să aibă
un răgaz, să se mai gândească. Dar chipul infirmului îi apare în faţa ochilor şi imaginea o răscoleşte iarăşi, făcând-o să
alerge mai departe pe străzi, ca o fiară întărâtată. Nici cea mai nenorocită femeie nu s-o fi uitând la el, îşi satisface poftele
ticăloase privindu-te pe tine... Ah, Cosmin, de ce n-ai putut înţelege? De ce ai văzut în mine o netrebnică şi într-un biet
infirm un obsedat? De ce m-ai făcut să-l consider pe acest om şi nu pe Tereza adevăratul vinovat?
Ajunge şi se opreşte o clipă în mijlocul străzii cochete, privind fereastra cu jaluzelele din paie aurii şi imaginea celor
doi ochi ciudaţi o copleşeşte, o suprapune fără să vrea peste desenul schiţat pe peticul de hârtie pe care-l strângea în pumn
în clipa aceea... Simte cât de absurd este gestul ei, cât de condamnabilă îi este prezenţa pe această stradă, ştie că ar trebui

să plece, însă are totuşi atâtea motive să rămână. A părăsit micul imobil alergând, cu nu multă vreme în urmă, şi iat-o că
revine de asemenea în goană. Şi, paradoxal, nici atunci, nici acum, prezenţa ei aici nu pare să aibă în conştiinţa ei nici cea
mai mică legătură cu fratele domnului Carturianu. Băiatul cu chitara trece pe un plan cu totul secundar, Maria face complet
abstracţie de reacţiile lui şi nu o interesează deloc ceea ce el ar putea să gândească. Clipa aceea, în bar, când grupul Ametist
a cântat anume pentru ea, i se pare atât de confuză şi nu-i pasă că, revenind în această casă, celebrul Răzvan îşi va spune
poate că victima i-a căzut în plasă, îi pasă numai de ea însăşi şi de faptul că se va răzbuna pe domnul Carturianu, pe
Cosmin şi pe viaţă. Şi, amintindu-şi, se rupe din stradă şi, ca în transă, intră în imobil, oprindu-se apoi dezorientată în hol.
Îşi îndreaptă privirile spre cele câteva cutii de scrisori. Primul etaj: Răzvan Carturianu. O bătrână elegantă iese dintr-un
apartament de la parter. Cauţi pe cineva, drăguţă? o întreabă, privind-o cu ochii micşoraţi, ca şi cum ar face eforturi s-o
vadă cu claritate. Maria înregistrează banala întrebare, rostită rar şi subţiratic, aproape ca pe un şoc senzorial care te ajută
să-ţi revii dintr-un leşin şi priveşte în jur descumpănită. Ce caut eu aici, Doamne, ce caut eu aici? Ce am de gând să fac mai
departe?
Pe cine cauţi, drăguţă?
Caut... un prieten... la primul etaj...
A, da, zice bătrâna sec, strângându-şi buzele. Şi, cu paşi moi, iese din bloc fără să mai privească în urmă.
Doamne, ce şi-o fi închipuit oare despre mine? se întreabă Maria. Îşi simte mintea goală, toate gândurile i-au fugit,
intervenţia bătrânei a rupt-o dintr-o stare de spirit favorabilă unei acţiuni, căreia acum nu-i mai găseşte nici o justificare.
Priveşte spre scara care urcă spre etaj cuminte, scăldată în lumina ce pătrunde prin ferestre uriaşe şi, fără să înţeleagă de ce
nu renunţă la acest joc nebunesc, acum, când nu mai are starea sufletească necesară, păşeşte pe trepte aproape cu nepăsare
şi sună scurt, dar ferm, la uşa masivă, din lemn fumuriu. Abia în clipa în care ecoul soneriei îi ajunge la urechi, venind ca
dintr-o casă goală, începe să se teamă şi se inspectează pe furiş, dar cu o oarecare nervozitate, descoperind că sub cojocul
udat de zăpadă poartă încă rochia neagră de seară, şifonată pe la poale şi că, în afară de propria ei îmbrăcăminte, nu mai
are asupra ei nici un singur obiect personal.
Băiatul deschide aproape imediat şi, când îl vede materializându-se în prag, Maria are o mişcare neaşteptată de recul,
priveşte în jur, ca şi cum ar căuta o scăpare, ar vrea să fugă iarăşi, cum a mai fugit din această casă, dar el o prinde brusc de
încheietura mâinii şi o trage înăuntru, aşa cum acaparezi fără să te gândeşti prea mult o pradă neaşteptată.
Ai venit totuşi... Ţi-a spus Ştefan?
Numele o face să tresară cu putere, amintindu-i sentimentele care au adus-o până aici. Surprinzător, această tresărire

îi stinge încordarea, păşeşte tăcută spre mijlocul holului şi atinge cu palma, în treacăt, rafturile străvezii, mulţumită parcă să
le regăsească, apoi se întoarce spre Răzvan. Băiatul o priveşte senin şi nu pare că doreşte cu adevărat o explicaţie, însă ea îi
surâde şi-i spune cu simplitate că a venit din proprie iniţiativă. Şi că, de fapt, nici ea nu ştie prea bine de ce a trebuit să vină.
Te-am căutat...
M-ai căutat? şopteşte. De ce?
Am vrut să-ţi cer iertare... abia după ce-ai plecat mi-am dat seama că eşti o doamnă adevărată. M-am purtat
îngrozitor... te-am tratat ca pe fetele care populează viaţa mea mizerabilă. Ştii, tot felul de fete...
Maria a rămas în hol şi stă rezemată de uşă, cu braţele atârnându-i parcă străine, îşi strânge pumnii spasmodic,
aproape fără să bage de seamă că unghiile îi pătrund adânc în carne, este în gestul ei sforţarea de a nu ţipa, de a nu fugi, de
a nu se trezi prea devreme şi prea dezamăgită din visul urât pe care îl trăieşte. Îi este ruşine şi nu ştie prea bine faţă de cine,
demnitatea îi atârnă sfâşiată pe umerii apăsaţi de povara celor mai felurite simţăminte... ce drum lung până aici şi cât de
fără întoarcere! Pare o pasăre prinsă în laţ, paralizată de frică. Şi brusc, capătă viaţă, îşi duce mâna spre frunte şi ochii i se
măresc înspăimântaţi, ca şi cum abia acum ar realiza unde se află, se întoarce şi încearcă neîndemânatică să deschidă uşa,
să fugă.
Te rog, nu pleca! strigă el speriat şi, parcă pentru a fi mai sigur de prada lui neajutorată, o prinde iarăşi de încheietura
mâinii, trăgând-o precipitat dincolo de vitraliul care străluceşte în jocul razelor de soare, în camera cu pernele învelite în
pânză de sac răspândite pe jos, peste tot, printre scrumiere pline cu mucuri de ţigară şi pahare dizgraţios de goale. Mai stai
puţin, te rog! spune, eliberându-i braţul şi privind-o fără să ştie ce să facă mai departe.
Pare atât de tânăr, aproape un băieţandru şi o priveşte nu insolent ca data trecută, ci cu o cuminţenie pură,
neprefăcută în priviri, aproape irezistibilă. Şi, fără să vrea, Maria şi-l aminteşte cu chitara agăţată de umăr, cântând,
privind-o cu ochii aceia îndepărtaţi şi parcă străvezii, în timp ce ea, fără sânge în obraz, trebuia să-şi ia rămas bun de la
Cosmin, să-l lase să plece de lângă sufletul ei, pentru totdeauna... De ce ai făcut asta, Cosmin? De ce nu mi-ai mai acordat o
şansă, aşa cum o acorzi câteodată chiar şi celor mai înrăiţi criminali? Felul în care îmi vorbeai, felul în care îmi zâmbeai... ah,
cât sunt de îndepărtate! Şi cât îmi este de dor... nu de tine, ci de miracolul tinereţii mele victorioase, al inconştientei mele
tinereţi!
Răzvan Carturianu... cât de copil i se pare! Simte că n-o să-l poată considera niciodată altfel, decât un copil care nu
ştie nimic despre viaţă. Şi poate că nu este dreaptă, nici cu el, nici cu ea însăşi, poate se înşeală, poate că el este altfel, poate
că ar trebui să se teamă de el, dar nu ştie să se teamă şi, iată, caută din priviri, printre scrumiere, printre pahare, un loc

unde să se aşeze, să-l asculte, să se amuze chiar, ca altădată, când stătea de vorbă la o bere cu colegii de facultate şi luau
în râs deopotrivă oamenii şi viaţa.
E sărbătoare! E Anul Nou! Trebuie să bei ceva cu mine, îi spune Răzvan, răsuflând uşurat văzând-o aşezată. Ea râde,
privind în jur: Nu ai băut deja prea mult? El îşi scutură capul energic, răvăşindu-şi părul, ca în faţa microfonului. Nu, nu am
băut, crede-mă! Au fost câţiva prieteni aici azi-noapte, se pare că au petrecut zdravăn... iartă dezordinea, strâng imediat!
Nu strânge! Lasă totul aşa... îmi place...
Nu-i place, dar nu doreşte să se implice în nici un fel, nu trebuie să se mişte nimic în jur pentru ea, trebuie, plecând,
să lase în urmă totul neschimbat, ca un călător în timp, care nu are dreptul să intervină în istorie.
Răzvan iese, ea rămâne cuibărită jos, pe o pernă, cu ochii închişi, cu memoria vidă, până adineauri mintea ei era ca un
ghem de gânduri încâlcite, din care nu reuşea să apuce nici un fir, iar acum au părăsit-o toate simţămintele, decepţia şi
regretul şi tristeţea şi ruşinea. Deschide încet ochii şi-l vede în faţa ei, cu două pahare de cristal în mâini, desenul lor
filigranat, strălucitor, se filtrează în mii de ape printre genele ei abia ridicate, ostenite, abandonate, două pahare în care
licăreşte băutura rubinie, acea băutură rubinie, aceeaşi de atunci şi se întreabă de ce i se întâmplă toate astea, oare nu
există şi altceva de băut în această casă, şi de ce trebuie să bea din nou în această casă, ea, căreia de fapt nici măcar nu-i
place să bea? De ce băiatul acesta se apropie de ea într-un fel care-i aminteşte atât de limpede gesturile domnului
Carturianu? Răzvan vine lângă ea, lăsându-se pe genunchi pentru a-i oferi paharul. Maria îl priveşte înfricoşată, din
străfunduri de retină dând năvală în amintirea ei imaginea răsturnată, cu ea în locul lui Răzvan, îngenuncheată cu forţa în
faţa celuilalt frate. Întinde braţul să ia paharul pe care tânărul i-l oferă, dar fără să-şi dea seama ce face, mâna îi alunecă
străină, ezitând câteva clipe, înălţându-se apoi spre faţa lui. Îi atinge obrazul uşor, ca o părere, apoi îi prinde bărbia,
împingându-i încet capul spre spate, aşa cum a făcut domnul Carturianu, trăieşte gestul lui aproape cu voluptate, se simte
pătrunsă adânc de cruzimea lui de-atunci, transmisă ei în timp prin fire nevăzute. Este irezistibilă tentaţia de a-i repeta
întocmai gestul, de a ridica braţul să lovească acest chip din faţa ei, aşa cum domnul Carturianu a lovit-o pe ea. Dar el a fost
atunci beat, pe când ea nu este încă. Dar ar trebui să fie, ea nu a băut mult niciodată, dar ştie că visul ameţitor al beţiei te
face să uiţi totul, te poartă în lumi fascinante, în miracol, în neant, în resemnare.
Soarbe licoarea şi mai cere un pahar şi încă unul. Răzvan îi vorbeşte neîntrerupt şi ea îi spune într-una să tacă.
Cântă-mi ceva, îl roagă şi el îi zâmbeşte, întrebând-o dacă-i place cum cântă. Îi spune că da, deşi nu ştie dacă îi place cu
adevărat, sau doar îşi imaginează. Acum şi aici vocea lui i se pare într-adevăr nespus de frumoasă, dar şi vocea domnului
Carturianu este uneori atât de blândă, atât de profundă şi de răscolitoare! Târziu, Răzvan lasă chitara şi vine lângă ea. Seara

grăbită de iarnă a început să coboare şi ochii ei strălucesc în lumina crepusculară. Nu s-a mişcat de pe perna pe care s-a
aşezat când a venit şi-şi simte trupul amorţit şi gândurile încleiate. Tace de multă vreme, cu privirile aţintite în gol.
La ce meditezi? o întrebă tânărul de alături. Nu se gândeşte de fapt la nimic, deşi ştie că ar trebui să se gândească la
ceva, ştie că anumite gânduri stau la pândă dincolo de paravanul beţiei îndoielnice. Ştie că dacă ar fi lumină şi dacă ar fi în
altă parte, gândurile ar ieşi de acolo şi nu i-ar mai da pace. Este recunoscătoare dulcei şi straniei ameţeli, întunericului,
spaţiului străin în care se află, plin de lumini şi umbre ciudate, este recunoscătoare că nu mai trebuie să se gândească la
nimic.
Îţi pare rău că ai venit?
Nu...
De ce vorbeşti atât de puţin? o întreabă, atingându-i încet părul, ridicându-i cu grijă o şuviţă căzută pe frunte. Ea
scutură repede capul, îndărătnică, şi şuviţa alunecă rebelă la loc. Pentru că nu te cunosc, îi răspunde simplu. Nu ştiu ce să
vorbesc cu tine. Îmi eşti străin. Rosteşte vorbele calm, dar ferm, ca pe o sentinţă, fără să-şi închipuie că şi cuvintele ei pot să
doară. De fapt îl consideră într-atât de străin, încât nu crede că vorbele ei pot avea vreun ecou în sufletul lui. Se simte
exilată – atâta doar, exilată – într-un spaţiu neştiut, îndepărtat, plin de mistere, în care nu are nici un fel de repere, dar în
care speră că ar putea să-şi uite durerile pentru un timp, un spaţiu încărcat de obiecte ciudate, simboluri enigmatice,
decoruri bizare, şi tânărul de lângă ea nu este la urma urmei decât unul dintre aceste decoruri.
Pot să aprind lumina? o întreabă el senin, părând că nu-i ia cuvintele în seamă. Nu ştie prea bine dacă doreşte să-şi
alunge stinghereala, sau doar s-o privească, i s-a părut că vocea ei rece şi distantă venea nu din ea, ci de dincolo de ea, din
altă lume în care ea trăieşte pesemne şi pe care nu poate s-o părăsească definitiv.
Nu, răspunde Maria în grabă, mi-ai părea şi mai străin...
Străin? reacţionează el, totuşi. Nu-ţi sunt străin... Ştii doar cine sunt.
Îţi ştiu numele... ştiu că eşti fratele şefului meu şi acesta, în treacăt fie spus, este un amănunt care nu-mi face o
deosebită plăcere... Ştiu de asemenea că eşti cântăreţ, cel puţin aşa cred. Nu aş putea, totuşi, să afirm că te cunosc ştiind
toate aceste lucruri. Şi nici nu cred că ţin cu adevărat să te cunosc.
Atunci de ce ai venit aici?
Maria ridică de lângă ea paharul şi i-l întinde cu un gest teatral. Ca să beau. Nu am băut destul noaptea trecută. Am
venit aici anume pentru această băutură. Aş vrea să ştiu ce nume are. Sau nu... nu, mai bine nu mi-l spune...
Băiatul se ridică de lângă ea, rănit. Cred că ar fi mai bine să te conduc acasă. Băutura s-a terminat, spune, ridicând

sticla goală de pe jos. I-o arată şi o aruncă înapoi pe covor. Căzând, sticla verzuie se rostogoleşte şi răstoarnă un pahar, din
care alunecă, palidă şi vâscoasă, o felie de lămâie.
Maria rămâne gânditoare, cu privirea aţintită pe covor. Credeam că putem fi prieteni, spune, ridicând sprâncenele.
Nu ştii să bei, nu-i aşa? o întreabă el. Are un fel aparte de a pune întrebările, zvârlindu-şi bărbia înainte, într-o
atitudine bătăioasă, de puşti răsfăţat. Obişnuieşti oare să legi prietenii la băutură? Nu mi-aş fi închipuit...
Maria îşi înlănţuise genunchii cu braţele, plecându-şi ameţită capul. Vorbele lui o lovesc precum un duş rece. Îmi oferi
ceea ce merit, rosteşte cu mânie, încercând să se ridice. Am greşit – cum se spune? – adresa... Cred că aveam de gând să
merg în altă parte. Nu e nevoie să mă conduci. Priveşte spre fereastră: Abia se înserează... N-o să mi se întâmple nimic pe
drum.
O apucă din nou de încheietura mâinii, un gest care de-acum pare că a început s-o plictisească.
Ai venit... ce rost are să pleci?
M-am obişnuit să fac lucruri fără rost, îi zâmbeşte amară. Nu ţi se întâmplă niciodată? Şi, crede-mă când îţi spun, am
venit aici într-adevăr fără nici un rost... Şi mi-e totuna dacă plec sau dacă rămân.
Atunci rămâi!
Priveşte în jur nehotărâtă. Nu ai nişte fotolii ceva mai înalte? îl întreabă. Sau măcar un ordinar taburet de bucătărie? Nu
prea sunt obişnuită să stau pe podea. Trece pe lângă el, fără să aştepte un răspuns, se îndreaptă spre draperia cafenie şi,
trăgând-o anemic într-o parte, se strecoară în colţul îndepărtat al încăperii şi se aşeză în faţa pianului, cu mâinile strânse în
poală, pe rochia ei neagră, boţită. Îşi aminteşte: Când eram mică, mama a încercat să mă înveţe să cânt la pian... a căutat un
profesor, care a descurajat-o după câteva şedinţe. Învăţasem foarte repede teoria, însă nu am fost în stare să apăs clapele
aşa cum trebuie. Mama spune că nu am fost niciodată îndemânatecă, delicată în mişcări, spune că nu sunt câtuşi de puţin
feminină... Te admir pentru că ştii să cânţi, am admirat întotdeauna artiştii...
Răzvan se apropie de pian, şi întinzându-şi braţul, aprinde cu o brichetă lumânările din sfeşnicul de argint. Decorul
s-a schimbat puţin de când Maria a venit aici pentru prima oară, pe pian o discretă ikebana cu ramuri de brad şi de ilice,
precum şi lumânările cele albe din sfeşnic sugerează atmosfera festivă a noului an.
De fapt puţin îţi pasă că ştiu să cânt, spune drept? o interpelează tânărul, sprijinindu-se de pian. În realitate mă
dispreţuieşti pentru preocupările mele muzicale. Eşti o doamnă, am înţeles bine mesajul, nu? Asculţi numai creaţii clasice,
întocmai ca Ştefan. Mă consideri, ca şi el, un pierde-vară. Nu poţi înţelege muzica mea, nu-i aşa? E foarte neserioasă, puerilă
chiar, pentru minţi elevate ca voi!

Aseară, în bar, cu toată mulţimea aceea dezlănţuită în jurul tău, ţipând, fremătându-se ca beată, nu păreai deloc o
persoană complexată...
Nu sunt complexat! strigă băiatul, retezând aerul cu mâna încordată. Dar tu mă dezarmezi, cu aerul tău de mare
doamnă... Sunt sute, mii de femei care se strâng în jurul meu când cânt, ar merita să le vezi, multe dintre ele sunt femei cu
adevărat serioase, care devin dintr-o dată isterice, îşi smulg părul, plâng, îşi agită braţele... Sunt sătul, crede-mă, sunt sătul
de lupta lor de a-mi vorbi, de a mă atinge, de a mi se strecura în aşternuturi, de a-mi răpi ceva ce-mi aparţine, un fetiş
oarecare, pe care să-l ascundă în casete clandestine, departe de ochii bărbaţilor lor...
Ascultându-l, Maria nu-şi poate ascunde repulsia din priviri. Ce plin de sine este acest băiat, îşi spune, însă Răzvan îi
prinde gândul din zbor, nelăsându-i timp să-l ducă mai departe. Oh, nu, să nu-ţi închipui că mi s-a urcat faima la cap! se
apără el. Sunt realist, ştiu că de fapt aceste femei nu mă văd pe mine, ci doar celebritatea care sunt. O celebritate minoră,
bineînţeles, locală dacă vrei, dar orişicât... se aplică şi la mine aceleaşi reguli. Oamenii celebri nu sunt altceva decât zei
moderni, cu existenţă efemeră, cu trup şi chip care se schimbă permanent. Pentru cei care li se închină şi le aduc ofrande nu
are nici o importanţă cine sunt zeii momentului şi ce talente au, pentru ei nu contează decât rolul pe care aceştia îl joacă şi
rolul este cel de a sta pe un piedestal, de a fi celebri, de a se lăsa veneraţi şi de a-şi arăta permanent recunoştinţa,
conştienţi că n-ar fi decât un boţ de tină fără adoratorii lor. A te apropia de aceşti zei înseamnă a te apropia de esenţa
celebrităţii însăşi şi a capta, dacă ai puţină îndemânare, un crâmpei din strălucirea ei. Pentru fani, contactul cu cineva
celebru constituie minutul lor de glorie, un moment ce poate da câteodată valoare unei existenţe întregi. Un idol râvnit de
toţi şi-a plecat ochii asupra lor, înţelegi?, le-a vorbit, i-a atins, înseamnă că au fost aleşi, scoşi din anonimat...
Nu prea îţi iubeşti fanii, am impresia, constată Maria cu ironie. Nu le eşti recunoscător. Fii atent, căci dacă le pierzi
adoraţia te întorci în ţărână, alături de ei.
Tânărul o străpunge cu privirea lui albastră: eu nu caut adoraţia fanilor, niciodată n-am cerut-o. N-am vrut să devin
obiectul de cult al nimănui. Eu nu doresc decât să-mi fac meseria, să fiu acolo pe scenă şi să cânt. Din nefericire, nevoia de
a te exprima artistic te propulsează într-un cerc vicios. Dacă nimeni nu acordă nici o atenţie creaţiei tale, cum poţi şti că ai
talent, cum poţi fi sigur că eşti un artist adevărat şi nu un impostor? Te bucuri, ca artist, pentru recunoaşterea pe care o
capeţi, însă aceasta nu vine niciodată singură, fără condiţii, ea îţi cere să-ţi vinzi sufletul diavolului, precum Faust. Căci
recunoaşterea aduce cu sine succesul şi mai ales banii, de care devii atât de repede dependent, oricât de mult te-ai
împotrivi. Iar celebritatea care urmează nu este o răsplată, ci fierul roşu cu care fanii înscriu în carnea ta că eşti sclavul lor
dispozabil şi că trebuie să li te supui, atâta timp cât vor avea chef de tine. Şi când nu le mai trebuieşti nu-ţi oferă nici măcar

uitarea liberatoare, ci încep să te împroaşte cu noroi, lovind în însăşi arta ta. Atunci cercul se închide şi te regăseşti în
punctul de plecare, cu sentimentul că niciodată nu ai existat şi că nu valorezi nimic.
Nu descrii condiţia de fan în termeni foarte pitoreşti, rosteşte Maria. Dacă nu mă înşel, ocupi graţie lor acest
apartament într-un cartier privilegiat. Şi graţie lor nu duci probabil niciodată lipsă de nimic. Nu că le-aş lua apărarea... asta
nu. În realitate nu reuşesc deloc să înţeleg tagma lor gălăgioasă şi trăiesc cu impresia că arta în sine este ultima dintre
preocupările lor. Mă tem că nu pot avea nici un fel de simpatie pentru ei.
Băiatul o priveşte lung. Vrei să cred că eşti deasupra acestei lumi, că eşti plămădită din alt aluat... Nu eşti. Nu eşti
nimic altceva decât o femeie! Am să-ţi arat că eşti doar o femeie! De ce ai venit în barul în care cânt, nu ca să mă vezi,
precum toate celelalte? Nu ai strigat, este drept, nu ţi-ai smuls părul ca ele, pentru că ai o altă educaţie... dar ai fost acolo,
totuşi. Pentru mine e totuna. De ce ai venit aici, de ce mi-ai cerut să cânt şi ai stat atâta timp nemişcată, cu ochii închişi,
ascultându-mă? Poţi să afirmi, spune, că nu ai venit aici ca să te culci cu mine, măcar pentru a-ţi dovedi că ai un ascendent
asupra altor femei, care nu mă cunosc şi nu pot ajunge atât de uşor la mine? Eşti precum toate celelalte, nu eşti capabilă să
vezi omul din spatele idolului pus cu forţa pe un piedestal, tu nu vrei decât să furi minutul tău de glorie, scânteia ta de
celebritate, şi apoi să fugi.
Îl ascultă palidă, muşcându-şi buzele, se socoteşte neîndreptăţită, deşi vinovată, n-ar fi trebuit să vină aici, trăiesc în
lumi atât de diferite, nici unul dintre ei nu poate înţelege drama celuilalt. S-ar putea ridica liniştită şi să plece fără nici un
cuvânt, s-ar putea întoarce în casa ei părăsită de cel ce nu-i mai aparţine, dar cuvintele spuse de băiatul acesta impertinent,
care nici măcar nu realizează enormitatea afirmaţiilor sale, îi amintesc cuvintele celuilalt, ale infirmului inconsecvent, care a
pălmuit-o în această încăpere, care a îngenuncheat-o în faţa lui şi i-a spus, Doamne, ce i-a spus? Că ar putea face din ea
orice, fără ca ea să se împotrivească. Eşti o femeie interiorizată, o femeie deosebită, nu-i aşa? Cel puţin aşa încerci să pari...
O muiere ca toate celelalte, asta eşti... şi slabă, ca un pui de găină. Şi simplă şi-atât de naivă de fapt... O sancta simplicitas!
Acum se simte doar jignită, atunci s-a simţit ameninţată şi realitatea o îngrozeşte, paradoxul trăirilor ei o stupefiază, căci
tânărul acesta frumos, puternic, adulat de atâtea femei, nu-i stârneşte instincte, nici spaime, ci doar o jigneşte, în timp ce
omul acela, care o obsedează, cu ochii lui prea frumoşi pentru obrazul pământiu, cu corpul lui diform, cu vorbele lui când
blânde, când aspre, rămâne pentru ea o continuă ameninţare şi, Doamne, ce îngrozitor! dacă ar fi vrut, ar fi putut face
într-adevăr orice din ea, aşa cum a spus, ar fi putut s-o sugrume încet, privind-o duios în ochi, fără ca ea să se zbată, fără
să i se împotrivească.
Da! strigă, răzvrătindu-se, am venit aici ca să mă culc cu tine, dar nu încerca să-mi defineşti sentimentele, nu ai acest

drept, nu ştii nimic despre mine... nu poţi şti cât mă costă acest gest şi din ce străfunduri nedesluşite porneşte! Nu te
cunosc şi nu am dreptul să te judec. Dar cum pot să nu observ cât eşti de tânăr şi fără de minte? Mă dor enorm gândurile,
ale mele, ale celorlalţi... vreau să mă scufund într-o noapte fără gânduri, în moarte, în dezmăţ, îmi e totuna... Şi dacă asta te
poate linişti, să ştii că nu am venit aici pentru că eşti celebru, ci pentru că eşti un bărbat cu care pot păcătui în modul cel
mai puţin glorios cu putinţă! Nu aştept pentru asta nici un premiu şi nu mă voi lăuda tot restul vieţii mele că te-am întâlnit.
Vreau doar să mă iei în braţe şi să taci, şi ştiu că poţi să taci, pentru că de fapt nu ştii să cugeţi şi nu ai nevoie de cuvinte...
nici măcar nu ai la ce să te gândeşti, eşti prea tânăr, eşti prea liber, trăieşti fără oprelişti...
Băiatul face fără să vrea câţiva paşi înapoi sub potopul cuvintelor ei şi o priveşte înmărmurit, fără să înţeleagă. Se
scutură apoi buimac, întrerupând-o: Nu înţeleg ce vrei să spui... Ce tot spui? Nu sunt un copil, am douăzeci şi doi de ani... şi
nu sunt un prost, nu mă umili! Nu ştii într-adevăr nimic despre mine...
Taci... taci! şopteşte Maria, apropiindu-se de el, punându-i mâna pe buze. Băiatul amuţeşte la fel de brusc cum se
pornise şi, în lumina slabă a lumânărilor, o priveşte cum plânge, cu lacrimile curgându-i în neştire pe obraji, cu pieptul
tresăltându-i neliniştit în corsetul de dantelă stropit cu perle al rochiei ei de seară, cu mâna dreaptă zvâcnindu-i ca o aripă
rănită, atingându-i buzele într-un gest de neputinţă şi de abandonare, pare atât de nefericită şi aproape o fetiţă, deşi a
încercat din răsputeri să-l convingă că este mare, când de fapt este atât de neajutorată şi aproape cerşeşte să fie ocrotită. Şi
nu dorinţă, ci duioşie, o milă caldă, protectoare simte pentru ea acum, când înţelege că îl minte, că nu ca o femeie dornică
de aventură a venit aici, ci ca o fiinţă risipită, care cere cu disperare ajutor.
Cu o clipă înainte ar fi vrut s-o strângă în braţe şi s-o sărute, să sfâşie rochia care o învăluie şi s-o culce pe jos,
printre perne, scrumiere şi pahare goale, să-i muşte buzele şi carnea, s-o facă să tremure şi să scâncească. Acum, trupul şi
privirile ei îl ard şi-l îngheaţă deopotrivă. Ar da orice să ştie ce gândeşte ea, la ce se aşteaptă. Ar da orice să poată face
exact ceea ce ea ar dori ca el să facă. Dar este atât de greu să ghiceşti gândurile adevărate ale acestei femei, a cărei singură
trăire pare să fie nefericirea cea mai adâncă, pe care o afişează aproape cu voluptate. Se simte într-un fel jignit, căci dacă ea
a uitat de sine şi este gata să i se dăruiască, o face numai ca să scape de această nefericire şi nu pentru că prezenţa lui o
tulbură.
Maria plânge mai departe, strângându-şi pumnii pe obraji, într-o atitudine aproape isterică. A băut mult, e obosită,
abia se mai ţine pe picioare. Imaginea lui Răzvan se apropie de ea şi se îndepărtează, într-un efect de stroboscop, încăperea
se învârteşte în jurul ei şi, cu o mişcare spasmodică, se agăţă de el în ultimul moment, ca să nu se prăbuşească. Îmi vine să
vomit, şopteşte icnind şi aplecându-se în faţă, cu palma la gură. Se repede spre baie, apăsându-şi cu sălbăticie pumnul

strâns pe abdomen, încercând să-i oprească zvâcniturile vrăjmaşe. În timp ce vomită, aplecată deasupra closetului, mai are
puterea să se încuie în baie, departe de privirile lui.
Mai târziu, în puterea nopţii, gândindu-se la asta, încearcă să-şi explice propria pudoare. Îi este aproape ruşine să
recunoască adevărul. Şi nici tăria să-l accepte n-o găseşte. Ce importanţă avea, în mijlocul tuturor necazurilor ei, imaginea
pe care băiatul acesta şi-ar fi putut-o face despre ea? Desluşeşte în propriul ei gest mai mult decât simplă pudoare, ci un
act de neruşinată cochetărie.
Îşi aminteşte cum, liniştindu-se în cele din urmă, trăsese apa şi se rezemase sfârşită cu spatele de uşă. Imaginea ei
apăruse atunci dintr-o dată în oglinda cea mare, care domina aproape tot peretele din faţă. Părul cărămiziu îi atârna în
şuviţe dezordonate pe frunte, deasupra ochilor înroşiţi, lipsiţi de fard, cu cearcăne adâncite. Umerii, parcă prea mici sub
rochia ei neagră, erau aplecaţi înainte, ca şi cum ar fi dus în spate o grea povară. Rochia părea că nu-i mai îmbracă trupul, ci
doar i-l acoperă, era acum lipsită de orice strălucire, un material mat, mototolit şi moale, care îşi pierduse menirea. Se
contempla în oglindă, incapabilă să se recunoască. O dezmeticiseră bătăile din uşă: Maria! Maria, deschide te rog! Nu te
simţi bine? Spune ceva...
Se privise din nou în oglindă. Nu, îi era imposibil să deschidă uşa aceea... Era peste puterile ei să spună ceva. Însă el
zgâlţâia mânerul uşii, lovindu-i spatele, făcând-o să se îndepărteze, să evadeze din cadrul hipnotizant al oglinzii. Mă simt
bine..., l-a asigurat în cele din urmă, cu o voce care i s-a părut ei însăşi străină şi distantă. Descuie uşa aceasta, te rog!
stăruise el. Ai nevoie de ceva? Vrei o cafea fierbinte?
Îi răspunsese după o lungă ezitare, privindu-se iarăşi în oglindă, nehotărându-se dacă să deschidă sau nu. Aş dori un
ceai cu lămâie... Şi... dacă se poate... aş vrea să fac o baie. Se aşternuse atunci liniştea de cealaltă parte a uşii. Pot? îl
întrebase iarăşi, aproape plictisită.
Sigur... Sigur! căzuse el de acord. Găseşti în dulap prosoape, precum şi periuţe noi de dinţi, dacă îţi trebuie... Însă
deschide mai întâi uşa! Eşti ameţită... Nu am curajul să te las încuiată în baie. Maria oftase adânc şi-i explicase ca unui copil:
Nu mi se va întâmpla nimic. De ce crezi că mi se va întâmpla ceva? Acum mă simt foarte bine, te asigur. Dacă vrei, reluase
după câteva clipe, am putea sta de vorbă cât timp îmi fac baie. În felul acesta vei fi mai liniştit. Propunerea ei nu părea totuşi
să-l satisfacă. De ce să vorbim prin această uşă? se mirase el. Iar apa, ştii... face atâta zgomot! Apoi îl traversase o bănuială:
Spune-mi, ţi-e teamă cumva de mine?
Nu, nu e vorba de asta..., mărturiseşte Maria, şoptindu-i din dosul uşii. E altceva... mi-e silă de mine...
Ţi-e silă de tine?! Nu înţeleg...

Maria deschisese robinetele şi apa curgea cu putere în cadă. Ştii..., spusese ea ridicând vocea şi apropiindu-se din nou
de uşă, cred că nu mai vreau să stăm de vorbă acum. Voi descuia, pentru că asta doreşti. Dar... ce-ai zice să-mi pregăteşti
între timp ceaiul pe care mi l-ai promis?
În clipa aceea sunase telefonul şi Răzvan se îndepărtase ca să răspundă. Fără să-şi poată explica de ce, Maria
deschisese uşa să-l privească. Era puţin într-o parte, rezemat de perete, încât îi putea vedea partea de jos a picioarelor, care
se ghiceau drepte şi frumoase sub pânza albastră a jeans-ilor, precum şi braţul cu care ţinea receptorul, răsucit într-un fel
oarecum ciudat, stângaci, cu cotul aruncat în exteriorul trupului, ca ceva ce nu-i aparţinea. Vorbea cu o femeie, pe care o
numea Amanda, părea că sunt intimi, dar el făcea eforturi vizibile să încheie cât mai repede convorbirea. Maria rămăsese în
pragul uşii de la baie, fără să comită totuşi nici o indiscreţie, pentru că din pricina apei care curgea în cadă, nu percepea
decât cuvinte disparate din discuţie. Zăbovea acolo, în pragul uşii, fără o reală motivaţie, era complet golită de gânduri şi
privirile şi le pierduse aiurea. Când el pusese receptorul jos şi-i apăruse în faţă, o luase aproape prin surprindere, încât nu
mai putuse schiţa nici un gest de disimulare a pândei aparente. Răzvan era acum în mijlocul camerei, sub vitraliul deasupra
căruia sticlea o lumină atât de slabă, încât chipul lui căpătase o paloare ciudată. O privea şi nu spunea nimic. Era aproape ca
o vrajă. Nimic nu o neliniştea, totul i se părea familiar şi fermecător, iar el nu era, totuşi, decât un copil, cu care simţea că ar
putea deveni prietenă. Uitase toate trăirile pătimaşe şi contradictorii care o aduseseră aici şi constata aproape cu uimire că
se simte bine în acest spaţiu, pe care-l urâse când îl părăsise în goană cu un timp în urmă.
Privindu-l cum stătea acolo încremenit, fără să spună nimic, îi zâmbise şi, contrariată apoi de propriul gest, se
refugiase din nou în baie, închizând în urma ei cu mare încetineală uşa. Mă duc să pregătesc ceaiul, îl mai auzise, o voce
limpede şi parcă eliberată. Se privise iarăşi în oglindă, dezbrăcându-se cu mişcări lente, mângâietoare. Era excitată, ştia bine
asta. Se bucura şi îi părea rău deopotrivă. Îşi atinsese vârfurile înfiorate ale sânilor, îşi coborâse apoi mâinile pe coapse şi
închisese ochii. Da, dorea să-l îmbrăţişeze pe băiatul acesta. Era un iz de perversitate în fantasmele ei, dorea să-l posede ca
pe un sclav, să-l folosească. Se scufundase încet în apa fierbinte. Zărise un flacon plin cu săruri de baie, îl luase şi-şi vărsase
în palmă cristalele multicolore. Le-a privit apoi cum se dizolvă încet, pierzându-şi tot mai mult conturul şi culoarea, până
n-au mai fost. Se simţea bine şi, da, într-un fel, descătuşată. Deocamdată Cosmin nu mai exista. Avea să se gândească la el
începând de mâine. Acum era încă aici, în locuinţa unui bărbat aproape necunoscut, în cada în care şi-au potrivit formele
trupului poate atâtea şi atâtea femei înaintea ei. Şi la lucrul acesta dorea să se gândească. Ea nu a fost niciodată cu adevărat
femeie. A făcut dragoste cu atâta pudoare! Îi plăcea corpul lui Cosmin, îi plăcea să-l mângâie îndelung, însă el se grăbea
mereu să sfârşească, gesturile ei se întrerupeau de la sine, avea întotdeauna impresia că ceea ce face pe el îl plictiseşte. Nu,

nu era sigură că el a dorit-o pătimaş vreodată, aşa cum simţea că o doreşte băiatul acesta. Au făcut aproape întotdeauna
dragoste pe întuneric, sub moliciunea protectoare a cearşafurilor.
Ieşise din cadă cu trupul moleşit de căldură şi se ştersese îndelung, cu un prosop mare şi aspru. Pe un cuier atârna un
halat alb, ce reţinea în ţesătura lui amprenta unui parfum delicat. Era halatul unei femei. Al unei femei care venea des aici,
care îşi păstra probabil obiectele ei de toaletă în aceste dulapuri, care se privea în această oglindă şi păşea apoi dincolo, în
dormitorul acela... Şi din nou Maria se întrebase ce caută ea aici, într-un loc în care nimic nu-i aparţinea. Oftând, se
înfăşurase în halatul acelei femei străine. Îşi privise rochia aruncată pe jos. Cum va pleca în zori îmbrăcată într-o rochie
mototolită de seară? Oftase iarăşi, ridicând rochia şi agăţând-o pe cuier, în locul halatului.
Răzvan o aştepta pe unul din fotolii, în faţa unui televizor pe care, în mod curios, până atunci nici nu-l remarcase.
Văzând-o, îi întinsese fără o vorbă ceaşca cu ceai fierbinte. Se aşezase alături, lipindu-se de el aproape firesc. Scena i se
păruse teribil de casnică, era ca acasă, când privea alături de Cosmin o emisiune care îi interesa pe amândoi, ceea ce se
întâmplă destul de rar în ultima vreme. Îi era dificil să se concentreze asupra ecranului. Sonorul era slab, nu o deranja. Îşi
băuse ceaiul cu înghiţituri rare, ţinând paharul între amândouă palmele şi în cele din urmă adormise.
Se trezeşte mai târziu, singură în dormitor, sub o pătură subţire, îmbrăcată în acelaşi halat alb. Îşi aminteşte cum a
privit-o el când a ieşit astfel din baie. Nu i-a spus nimic, dar i-a citit în ochi dezaprobarea. Cu toate acestea, ce altceva ar fi
putut pune pe ea? Deşi... ar trebui poate să recunoască... a îmbrăcat halatul acela mai degrabă ca o provocare.
Rămâne cu ochii deschişi, cufundată în întunericul îndulcit de luminile ce răzbat dinspre felinarele aprinse în stradă, şi
încearcă să-şi amintească toate gesturile ei de aseară. Felul în care s-a încuiat în baie... şi felul în care l-a privit când vorbea
la telefon... felul în care s-a lipit de el cât timp şi-a băut ceaiul... Nu simte deloc nevoia să se gândească la Cosmin. De fapt
nici nu vrea să se gândească la el, nu vrea să mai sufere deocamdată. Ştie că va suferi când va ajunge acasă şi-şi va regăsi
căminul gol. Ar vrea să nu se mai întoarcă niciodată acolo, unde o vor ajunge regretele şi suferinţa, de care nu va putea
scăpa decât înghiţind un pumn de tranchilizante. Îi este frică să se întoarcă acasă, în singurătate, pentru că ar putea dori
să-i dea un telefon, să-l caute la Tereza, să-l implore, să cerşească.
Întinde mâna şi aprinde lampa de pe noptieră. Afişul este tot acolo, pe peretele din faţă, însă ea îl priveşte acum cu
alţi ochi pe băiatul cu chitară. Aleargă prin iarbă cu pieptul dezgolit, are pieptul larg, frumos, lipsit de păr. Nu-i plac bărbaţii
păroşi. Îi place tânărul acesta, cu trăsăturile lui androgine. Dacă l-ar fi văzut într-un film, i-ar fi spus lui Cosmin că îi place
fără să ezite nici o secundă. În realitate, însă, este ceva la care nu vrea sau poate nu trebuie să se gândească. Nu se cuvine
să spună nimănui că-i place cum arată băiatul acesta. Nici măcar ei însăşi. Îşi strânge involuntar coapsele. Îl doreşte, ştie

că-l doreşte. Este primul bărbat pe care-l doreşte de când a devenit soţia lui Cosmin. Îl doreşte altfel decât pe Cosmin.
Priveşte apoi fata... cât e de frumoasă! Al ei este poate halatul. Cu ea a vorbit poate la telefon. Cum o chema oare?
Amanda... Un nume la fel de exotic ca şi ea. Oare Amanda este într-adevăr fata din afiş?
Poţi să afirmi că nu ai venit aici ca să te culci cu mine? o întrebase. Da, venise aici ca să se culce cu el, fusese primul ei
impuls, dorise astfel să se răzbune pe toţi bărbaţii din lume şi pe ea însăşi în primul rând. Acum, însă, e altfel... ar dori să
poată mângâia pieptul acesta. Îşi strânge ochii cu putere, ca să alunge un asemenea gând. Dar alte gânduri, de care se teme
şi mai mult, stau în aşteptare. Va trebui să lupte, însă nu cu ceea ce simte acum, ci cu ceea ce va simţi de aici înainte, în
nenumăratele zile de singurătate care vor urma. Coboară din pat şi iese din cameră. Vrea să-l caute, vrea să-l regăsească.
Aşezase pernele pe jos şi dormea întins deasupra lor. Uitase televizorul aprins, programul se terminase de mult. Ca
într-un vis, Maria apasă întrerupătorul. Lumina pâlpâitoare moare, rămân numai lucirile nopţii de afară, din stradă, profiluri
luminoase care dunghează pereţii, pardoseala, corpul lui întins pe jos, într-o deplină relaxare. Are cămaşa descheiată şi
pieptul i se ridică şi coboară liniştit. Respiră încet, cu gura uşor întredeschisă, cu capul puţin dat pe spate. Pare mai mult ca
oricând un copil. Maria îngenunchează lângă el şi îl priveşte în tăcere multă vreme. Fratele domnului Carturianu... Doamne,
nu pot fi fraţi! Domnul Carturianu nu poate avea un asemenea frate. Este frumos ca un zeu! Este aşa cum îşi închipuie ea
zeii. Ar vrea să-i mângâie pieptul, să-şi strecoare palmele sub cămaşa lui, să-i cuprindă umerii. Dar nu încă, se va trezi... iar
ea mai vrea să-l privească, să prelungească magia acestei apropieri clandestine. Se apleacă deasupra buzelor lui cu gura
întredeschisă, evitând să le atingă. Doreşte să-i simtă răsuflarea fierbinte, s-o aspire în plămânii ei, s-o identifice.
Răsuflarea unui bărbat. A altui bărbat. Îşi strecoară vârful limbii uşor printre buze, ca şi cum ar fi vrea să prindă un fulg de
zăpadă, şi îi percepe respiraţia încă şi mai fierbinte. Este atât de aproape de gura lui şi nu îndrăzneşte, totuşi, să-l sărute.
Ştie ce va fi dacă el se va trezi şi poate doreşte ca el să se trezească, dar tensiunea pe care o simte privindu-l astfel este atât
de dulce, încât nu încearcă să se grăbească. Întinde palma spre pieptul lui şi se opreşte cu o precizie matematică la o
distanţă de câţiva milimetri, fără să-l atingă. Dar chiar şi aşa simte că pielea lui o arde, ca şi cum mângâierea ei virtuală ar
stabili un contact real între trupurile lor, împotriva tuturor legilor fizicii. Îşi coboară apoi mâna spre pântecele lui,
eflorându-l abia, cu vârful degetelor. Alunecă mai jos, închizându-şi ochii, simţind că el se va trezi. Când îi deschide iarăşi,
respiraţia lui s-a înteţit, a devenit uşor şuierătoare. O priveşte intens, păstrând aceeaşi tăcere solemnă, de catedrală, cu care
ea i-a alungat somnul.
Aş vrea să faci dragoste cu mine, şopteşte Maria, lăsând halatul alb să-i alunece străin pe umeri şi lipindu-se încet de
pieptul lui. Şi, fără să le poată împiedica, apoi o năpădesc gândurile. Este ridicol, îşi spune, acum, mai ales acum, n-ar trebui

să mă gândesc la nimic. În sufletul ei, însă, actul de dragoste s-a comis deja, încă din clipa în care l-a dorit şi l-a acceptat,
deşi trupul ei mai aşteaptă încă. Fără să vrea, împotrivindu-li-se chiar, gândurile ei alunecă spre Cosmin, îşi aminteşte cum
făcea el dragoste şi când faţa lui Răzvan se apropie de faţa ei, încearcă să-l vadă pe Cosmin în locul lui. Nu mi-e teamă de
tine, Tereza, Cosmin este al meu, va fi al meu întotdeauna! caută s-o mintă unul din gânduri, dar îl alungă, căci dinţii
aceştia nu-i sfredelesc buzele, nu-i provoacă nici o suferinţă, sărutul este o alunecare, o frământare, iar obrazul care îi
căută fierbinte pântecele este atât de neted şi de suplu. Cât te-ai schimbat, Cosmin, nu erai aşa altădată... Cu ochii larg
deschişi, schimbă în închipuire decorul, se află la mare cu Cosmin, îmbrăţişaţi pe plajă, în plin soare, aşa cum nu au fost,
totuşi, niciodată. Aude marea vibrând, aproape, atât de aproape... dar nu este totuşi marea, ci doar sângele care îi clocoteşte
în timpane. Ah, Doamne... Ah, Doamne, Cosmin... Dar numele acesta acum este străin şi nu mai poate fi rostit decât în
tăcerea gândurilor.
Au adormit întinşi pe jos şi capul lui, culcat pe pieptul ei, i-a încetinit parcă bătăile inimii, făcând-o să retrăiască în vis
evenimentele zilei trecute cu lentoarea prudentă cu care se deplasează astronauţii în vidul cosmic. Se temea în somn că,
dacă ar derula mai repede mosorul tuturor sentimentelor ei, nu le-ar mai putea frâna zborul şi le-ar privi neputincioasă
pierzându-se în neant pentru totdeauna. Cum ar fi viaţa ei fără toate aceste sentimente contradictorii, ar fi oare mai liniştită,
sau şi-ar pierde toate reperele rătăcind într-o lume lipsită de emoţii? Dacă n-ar mai fi roaba sentimentelor, ar deveni ea
oare mai puţin naivă?
În zori, se scoală cea dintâi, aproape înţepenită. Rămâne apoi mult timp singură în bucătăria albă, ghemuită pe un
scaun, cu genunchii la gură, îi este în jur totul străin şi nu îndrăzneşte să facă nici o mişcare. Răcoarea dimineţii îi înfiorează
umerii, ar avea nevoie de o cafea fierbinte, iar tânărul acela dormea mai departe liniştit, întins pe jos, cu trupul dezgolit. Nu,
nu poate să-l trezească, nu vrea să-l trezească, nu vrea să-l vadă, nu vrea să-i vorbească, pentru că, dintre toţi oamenii din
lume, sub ochii lui anume s-a petrecut tragica ei metamorfoză, făcându-l să devină, fără voia lui, un martor incomod.
Visul din care au desprins-o zorii şi ai cărui aburi nu s-au risipit în întregime o tulbură parcă mai mult decât amprenta
lăsată pe pieptul ei de tânărul obraz care i-a împărţit somnul. S-a întrebat de multe ori de unde vine forţa devastatoare a
anumitor vise, când ore întregi şi uneori chiar zile după ce revii la realitate ele continuă să te bântuie cu fantome dezlănţuite
din trecut, cu dilemele care-ţi otrăvesc prezentul şi cu vagi ameninţări profetice. De ce uneori unul şi acelaşi vis revine
mereu cu încăpăţânare?
Îşi aminteşte, într-o seară, nu demult, la institut, stătea cu privirile pierdute în gol la biroul ei, cu lucrarea începută în
faţă, incapabilă să scrie vreun rând, un singur tub fluorescent era aprins în laborator, undeva în apropierea nişei de

ventilaţie, creând în jur o atmosferă puţin lugubră, iar domnul Carturianu intrase şi se oprise în spatele ei fără să-i fi simţit
prezenţa, într-atât era de adâncită în gânduri. Poate că altcineva în locul lui ar fi întrebat-o pur şi simplu la ce meditează,
încercând s-o rupă din starea de reverie, dar el a ales facilitatea sarcasmului. Iarăşi visezi cu ochii deschişi în loc să-ţi
redactezi lucrarea, doamnă Albu? Ea ar fi putut să-i răspundă cu o ironie similară, că este ceea face şi el ori de câte ori stă
pironit în faţa ferestrei, sau ar fi putut încerca să-l destabilizeze cu o afirmaţie
de genul: nu ştiţi nimic despre mine, despre ceea ce se petrece în mintea mea
atunci când dau impresia că mă rup de realitate. Dar ea a preferat, ca şi în alte
dăţi, să vadă în el nu un superior, ci o autoritate, obstinându-se să caute în
judecata lui răspunsuri la întrebări care nu-i dădeau pace. Dumneavoastră,
care ştiţi atât de multe, trebuie să aveţi o teorie şi despre vise, îmi închipui.
Căror legi ascunse se supun, ce forţe le dirijează? Cine suntem noi cu adevărat,
cine sau ce devenim atunci când ne cotropesc visele?
Ce amuzant, îi răspunsese el fără să pară deloc surprins, m-am gândit
eu însumi de nenumărate ori la aceste lucruri. Însă mă tem că pentru o fiinţă ca
dumneata teoria la care am ajuns nu poate fi acceptabilă. Nu văd atunci ce rost
ar mai avea să fac efortul de a ţi-o expune?
O fiinţă ca mine? se mirase Maria. E curios, eu însămi nu ştiu ce fel de
fiinţă sunt, ce vă face să credeţi că ştiţi dumneavoastră mai bine?
Domnul Carturianu ridicase cu nepăsare din umeri. Mă rog, nu vreau să
te vexez, te asigur, dar nu cred că mă înşel considerând că dumneata faci parte
din masa decolorată a majorităţii. Pariez că ai fost un copil docil şi temperat,
care nu a încălcat niciodată vreo regulă. Detest majoritatea. Unanimitatea mi se
pare întotdeauna suspectă. Atunci când toată lumea începe să gândească la
unison mă trec fiori de groază, simt aşa, ca un elan de revoltă, o imperioasă
dorinţă de a-mi rupe lanţurile. Ştii, fiecare generaţie are elementele ei
recalcitrante, nonconformiste, din rândurile cărora se desprind treptat forţele
progresiste ale societăţii. Idei care astăzi par şocante, moral inacceptabile, pot
Imogen Cunningham – The dream (1910) deveni adevărurile de mâine, pe care alte elemente îndărătnice le vor contesta

la rândul lor, încercând să impună noi concepţii. Nonconformiştii reprezintă motorul societăţii, sunt eroii şi anti-eroii ei, în
timp ce majoritatea anonimă, din care dumneata faci, mă tem, parte, este asemeni corului antic din tragediile greceşti, un
personaj colectiv lipsit de personalitate, exprimând, pe fundalul acţiunii principale, opinia publică generală, din care nu se
detaşează niciodată vreo idee revoluţionară.
Conformistă? Poate..., convenise Maria. Eu am considerat mereu că ideile mele sunt mai degrabă marginale, nu am
crezut că pot face parte din majoritate, de care m-am simţit de cele mai multe ori respinsă. Dar întrucât se spune că nu eşti
niciodată aşa cum îţi închipui, ci aşa cum te văd alţii, presupun că aveţi dreptate. Nu văd totuşi ce legătură poate avea
eventualul meu conformism cu teoria dumneavoastră despre vise.
Ei bine, are una, o asigurase infirmul. Căci trăim, din păcate, într-o societate comunistă, care este atât de puţin
favorabilă oricărui schimb liber de idei. Din fericire, judecând după o serie de evenimente anunţătoare, îmi permit să sper că
nefericita epocă pe care o traversăm se apropie vertiginos de sfârşit. Dar chiar şi aşa, dincolo de politica oricât de totalitară
care ne guvernează în prezent societatea, va persista încă multă vreme dictatura spiritelor înguste, incapabile să vadă
dincolo de propriul lor nas.
Maria îl privise în acelaşi timp incredulă şi circumspectă. Poziţia dumneavoastră de şef este în totală contradicţie cu
ceea ce spuneţi, sper că vă daţi seama, îl avertizase. Nu vă este teamă că voi duce vorba mai departe?
Domnul Carturianu zâmbise ironic. Madam, chiar dacă v-aş crede în stare, tot nu mi-ar fi teamă. Cel obligat să se
târască prin viaţă precum un vierme, aşa ca mine, nu va pune niciodată preţ pe detalii atât de futile. Dar nu vei spune
nimănui nimic, sunt sigur... pentru că în realitate mă admiri pentru ceea ce am afirmat adineauri. Atâta tot că nu ai curajul
de a o recunoaşte. Cei ca dumneata nu sunt decât o tagmă de ipocriţi, una gândesc, alta zic pe faţă. Pe faţă, majoritatea
locuitorilor acestei ţări se declară comunişti, dar în realitate sunt idealişti şi religioşi până în măduva oaselor. N-ar fi nimic
rău în asta, dacă ei nu ar considera aceste atribute drept o formă de rezistenţă la îndoctrinarea comunistă. Un veritabil
comunist este materialist şi ateu, iată convingerea majorităţii. Reciproca este pentru cei mai mulţi la fel de valabilă. Frazele
care te-au şocat ceva mai devreme au fost întru totul sincere, pentru că eu sunt cu adevărat un anticomunist inflexibil, dar
aş prefera să le vezi mai degrabă drept o dovadă de prudenţă... Când faci filozofie nu ştii niciodată unde dai şi unde crapă.
Trebuie să fii prevăzător, crede-mă. Cu nu multă vreme în urmă, ai descoperit în mine un ateu, convins că Dumnezeu nu
poate exista, deşi, ca să fiu sincer, aş vrea atât de mult să mă înşel totuşi. Mi-aş călca în picioare toate principiile pentru
certitudinea unei vieţi veşnice, fiind în acelaşi timp pe deplin conştient că nimeni nu mi-o va oferi vreodată. De data aceasta
vei descoperi în mine un materialist, ce-i drept nu marxist, ci mai degrabă mecanicist, precum Democrit. Eşti dumneata

capabilă să înţelegi că aceste orientări filozofice şi ideologia comunistă nu sunt, aşa cum se crede, indisolubile? Că poţi
ajunge la concluzia că Dumnezeu este o iluzie şi că totul se poate reduce la materie fără ca propaganda comunistă să-ţi fi
spălat creierul? Mă tem că, fiind, aşa cum dai impresia, conformistă, te vei ralia mai degrabă opiniei majorităţii, aceea că
n-aş putea avea asemenea idei dacă n-aş fi un comunist autentic. Nu ştiu de ce, dar gândul că ai putea crede acest lucru
despre mine îmi repugnă.
Întotdeauna vă serviţi de asemenea scheme de raţionament pentru a ajunge la concluziile dumneavoastră? îl întrebase
ea. Să ştiţi că vă înşelaţi în ceea ce mă priveşte. N-aţi pus bine toate datele care mă privesc în ecuaţie. Dar cine poate
pretinde că-l cunoaşte cu adevărat pe altul? Poate că sunt uneori conformistă, nu vă contrazic, însă pot să vă asigur că veţi
regăsi la mine aceeaşi contradicţie care pare să vă caracterizeze: nu am aderat niciodată la ideologia comunistă, dar numai
pentru atât nu am devenit nici spiritualistă, nici bisericoasă. Şi vedeţi, nici măcar ipocrită nu sunt. Ceea ce gândesc spun
întotdeauna pe faţă. Ne aflăm aşadar amândoi de aceeaşi parte a baricadei. Vă simţiţi mai liniştit acum? Îmi puteţi în sfârşit
face parte de teoria dumneavoastră?
Despre vise? păruse el că-şi aminteşte.
Despre vise, întărise ea. Credeţi, de exemplu, precum Freud, că visele au un sens profund, interpretabil, că prin ele
subconştientul nostru încearcă să ne atingă, transmiţându-ne tot felul de semnale?
Subconştientul nostru? îi reluase el cuvintele cu un fel de aroganţă. Ce este acesta oare? Mă tem că definiţia pe care
i-o dă Freud nu mă satisface. Dar chiar făcând abstracţie de orice definiţie, cred că subconştientul nostru, dacă preferi să-l
numim astfel, nu se prea sinchiseşte de noi. Nici vorbă să ne trimită semnale. Deja că trebuie să i se pară destul de dificil să
ne potolească suficient timp cât să-şi vadă liniştit de treburile sale.
Nu pricep, îl întrerupsese Maria. Să ne potolească, spuneţi? Cum?
Foarte simplu... Trimiţându-ne la culcare.
Sunteţi fără doar şi poate un perfect model de umilinţă, îl luase ea în râs. Ascultându-vă s-ar zice că noi, oamenii, nu
avem absolut nici o valoare, totul ne abandonează, natura, istoria, Dumnezeu, până şi subconştientul nostru.
Domnul Carturianu îi ignorase sarcasmul. Cu paşi mari, începuse să cutreiere laboratorul în lung şi în lat, gesticulând
abundent, ca de fiecare dată când încerca să-şi pună gândurile în ordine, dorind să fie cât mai elocvent cu putinţă. Se oprise
un scurt moment în faţa ei, ţintuind-o cu privirea lui corosivă, înainte de a-şi relua mersul agitat, urmărindu-şi firul ideilor.
Te-ai gândit vreodată că rolurile ar putea fi de fapt inversate? o întrebase, azvârlindu-şi vorbele în aer aproape ca pe o
provocare. Că nu partea lucidă, solid ancorată în realitate, a spiritului nostru este cu adevărat importantă, ci inconştientul,

partea sa ascunsă, care scapă controlului conştiinţei noastre? Cum putem şti, de altfel, că inconştientul nu ne controlează el
pe noi? Poate că nu suntem decât un înveliş, sau, dacă preferi, un fel de hardware pentru subconştientul nostru, iar ceea ce
numim conştient nu este decât forma sa de exteriorizare în singura lume pe care simţurile omeneşti o pot percepe?
Şi-atunci visele nu sunt semnale pe care subconştientul ni le trimite, încercând să-şi facă simţită prezenţa, aşa cum îşi
imagina Freud, ci doar simple defecte tehnologice, un fel de breşe prin care putem distinge frânturi din activităţile secrete
ale acestei existenţe informatice aparte, activităţi care altfel ar scăpa complet vigilenţei noastre. Mă întreb, am putea vorbi
oare de un dualism al spiritului nostru? De ce nu, în definitiv? Şi dacă da, atunci cine suntem noi în realitate? Presupunând că
s-ar dovedi că inconştientul deţine controlul total asupra creierului nostru, ne-ar împinge oare orgoliul să afirmăm că
inconştientul suntem noi, sau ne-am mulţumi mai departe cu rolul minor al conştiinţei noastre subordonate, cu care ne-am
identificat până acum? Dumneata ce crezi?
Ce cred? tresărise Maria. Nu ştiu ce să cred. Am impresia că încercaţi să-mi demonstraţi că suntem posedaţi de
subconştientul nostru. Pretindeţi că sunteţi materialist până în adâncul sufletului, dar vă lăsaţi totuşi atât de uşor captivat de
supranatural. Mă surprindeţi.
Te surprind..., repetase el, lungind cuvintele. Te surprind, va să zică. Poate n-ai înţeles dumneata prea bine. Nu m-ar
mira deloc. În fine... Oricum nu sunt prea sigur de ideea pe care tocmai ţi-am expus-o, este nou-nouţă, mi-a trecut prin
cap în timp ce îţi vorbeam. Va trebui să mă gândesc mai bine dacă e sau nu demnă de reţinut. Dar în orice caz, crede-mă,
nu are nimic de-a face cu supranaturalul. Este o idee cât se poate de raţională şi de materialistă.
Nu prea văd cum, ridicase Maria din umeri, amuzată. Are o legătură cu teoria mea despre vise, îi explicase el pompos.
Prezumţiozitatea lui îi dădea Mariei o poftă subită de râs. Abia îşi putea reţine zâmbetul. Ca şi în alte dăţi, o fascina felul în
care domnul Carturianu putea trece în numai câteva fraze de la o dezbatere serioasă la un taifas rizibil. Îşi pierduse deja tot
interesul pentru ceea ce urma, dar în acelaşi timp ştia că nu are nici o scăpare, că el îşi va continua monologul orice s-ar
întâmpla. În ciuda orei târzii, simţea o îngăduinţă mai mult decât perversă faţă de şeful ei. Ştia că ar fi trebuit să plece de
mult acasă, unde o aştepta Cosmin, plin de nervi probabil, dar în acelaşi timp o excita gândul că, pe măsură ce se va îmbăta
cu fraze din ce în ce mai pătimaşe, domnul Carturianu se va îneca, precum în alte dăţi, în patetismul propriei sale existenţe.
Anticipa cu o indecentă satisfacţie prăbuşirea lui în neputinţă, sufocat de zvârcolirea neostenită a gândurilor, precum
Laokoon înlănţuit de şerpi. Avea convingerea că, în felul lui, domnul Carturianu era un luptător, un rebel care se împotrivea
instinctiv oricărei voinţe, reale sau imaginare, exterioare spiritului său, oricăror reguli pe care nu le putea controla, însă
lupta lui nu putea fi decât sortită eşecului şi acest eşec anume dorea Maria să-l poată gusta. Era singura ei revanşă.

Şi teoria dumneavoastră despre vise, deci..., îl încurajase, deschizând cu bună ştiinţă poarta unui nou val de divagări.
Voi renunţa pentru moment la ideea dualistă, totul este încă prea flu în mintea mea, începuse el să explice,
acceptându-i invitaţia. Mă voi referi la spirit ca la un întreg şi pentru că optica mea este profund materialistă, aşa cum ştii...
Ştiu, confirmase ea, mi-aţi spus-o în seara asta de vreo zece ori... Infirmul îi proiectase în plin obraz o privire tăioasă ca un
fascicul laser. Şi pentru că optica mea este materialistă, îşi reluase uşor crispat fraza întreruptă, voi privilegia de aici înainte
termenul de creier şi nu acela de spirit. Încearcă sa-ţi imaginezi creierul ca un computer extrem de sofisticat... Maria îl
oprise iarăşi, cu un ton de veselie răutăcioasă. Pe ideea asta se bazează teoria dumneavoastră? Nici nu mai ţin minte de câte
ori am auzit-o până acum.
Poate, admisese el, netulburat. Dar nu sunt foarte sigur că cineva a dus-o totuşi până la capăt. Nu pretind, desigur, că
o voi face eu. Însă terenul mi se pare încă destul de viran ca să cuprindă şi jocul meu de idei. De când ne naştem şi până
pierim, absorbim un volum enorm de informaţii pe care creierul tinde să le stocheze pe termen nedefinit, dovadă că ne
putem aminti până la adânci bătrâneţi lucruri care ni s-au întâmplat când eram copii. Îmi imaginez adeseori creierul
deschizând şi închizând tot felul de sertare şi sertăraşe, în care introduce şi din care scoate lucrurile învăţate şi pe cele
uitate, tot bagajul nostru de speranţe, de regrete şi de amintiri. Dacă aş fi poet, mi-aş reprezenta creierul ca pe un spiriduş
stăpân pe o infinitate de cheiţe secrete. Dar pentru că sunt un om de ştiinţă, analogia cu un ordinator complex şi autonom,
care triază datele informatice în fişiere şi dosare, mi se pare mult mai potrivită. De acord?
Maria nu spusese nimic. Era uşor dezamăgită, pentru că tonul lui redevenise ferm şi precis, impunea acum respect, iar
ea nu se simţea în măsură să-l asculte cu atenţia care i se cuvenea. În semi-obscuritatea laboratorului, ochii i se închideau
fără voia ei, iar gândurile o părăseau, nu mai aveau nici un chef să stea ancorate în prezent, se strecurau aiurea, spre alte
vremi şi alte spaţii, pe care nici măcar nu era sigură că le-a cunoscut vreodată. Domnul Carturianu se cocoţase anevoie pe
un scaun din faţa ei. Agitaţia de până atunci îl obosise. Făcuse o scurtă pauză înainte de a-şi relua discursul de
circumstanţă. O privise şi paloarea de pe chipul ei îi provocase un rictus nervos. Răsuflase adânc şi apoi începuse din nou să
vorbească, cu o voce monotonă, fără relief şi fără nuanţe, ca şi cum ar fi citit ziarul unei clase de elevi dezinteresaţi.
Creierul este obligat să ordoneze încontinuu informaţiile care îi parvin. Dacă nu ar proceda astfel, în mintea noastră ar
fi un talmeş-balmeş nemaipomenit. Nu crezi?
Maria ridicase din umeri, continuând să tacă. Te plictisesc? o întrebase. Nu, vă ascult doar. Încerc să fiu atentă.
Domnul Carturianu ridicase din umeri, la rândul său.
Informaţiile ne asaltează fără întrerupere, urmase el şovăitor. Îmi imaginez că ele sunt depozitate de-a valma într-un

fel de dosar temporar, sau sertăraş, dacă preferi, de unde, în funcţie de evoluţia evenimentelor, creierul le repartizează apoi
între diferitele compartimente ale memoriei. O parte dintre aceste informaţii sunt de utilitate permanentă, ne servim de ele
în fiecare zi, ne intră, cum se spune, în reflex. De pildă, gesturi pe care le executăm mecanic, voci şi figuri pe care le
recunoaştem instantaneu, întâmplări care au o importanţă majoră pentru noi, grijile şi frământările de zi cu zi. Creierul le
stochează undeva la îndemână, astfel încât să avem acces rapid la ele în orice moment. La alte informaţii facem apel doar
ocazional, de exemplu când povestim cuiva o întâmplare din trecut, dând ca repere nume de străzi care nu mai există
demult. Atâta timp cât ne mai referim la ele, creierul consideră aceste informaţii încă necesare şi le stochează într-o zonă
unde memoria noastră poate accede relativ uşor. Unele informaţii, deşi altădată folosite intensiv, pot deveni la un moment
dat inutile, precum numele unui coleg din şcoala primară pe care nu l-am mai revăzut de o grămadă de ani, sau chipul unei
fiinţe dragi dispărute, care se şterge treptat din memorie, sau cel puţin aşa ne închipuim. Creierul, făcând periodic ordine
printre dosarele minţii noastre, constată că unele date nu mai sunt de multă vreme utilizate, le consideră în consecinţă
perimate şi, pentru a face loc unor informaţii noi, le mută în altă parte, într-o zonă puţin solicitată, de unde nu ne vor mai
stingheri. Este ca şi cum le-am uita. Psihologii spun că anumite amintiri le refulăm de fapt în subconştient, ceea ce este în
mare parte adevărat, pentru că de multe ori ajutăm noi înşine creierul să şteargă unele lucruri din memoria noastră
imediată, prin simplul fapt de a ne autoimpune să nu ne mai gândim deloc la ele. Dacă psihologii preferă să numească acest
proces refulare este treaba lor, în ceea ce mă priveşte prefer termenul mai prozaic de stocare a informaţiilor într-un loc greu
accesibil, de unde mai pot fi însă recuperate la nevoie, prin procedee speciale, precum psihoterapia sau hipnoza.
Dacă înţeleg bine, îl întrerupsese Maria, este oarecum ceea ce unii oameni care locuiesc în spaţii mici sunt nevoiţi să
facă la fiecare schimbare de anotimp. Îşi depozitează hainele pe care nu le vor mai purta o vreme în tot felul de cutii şi
geamantane, pe care le strecoară câteodată în locuri imposibil de atins. Trebuie apoi să transforme întreaga locuinţă într-un
veritabil şantier ca să le scoată din nou la suprafaţă.
Exact, întărise domnul Carturianu. Ca să rămânem la exemplul pe care l-ai dat, la fiecare dereticare sezonieră câteva
haine vechi sau demodate pot ateriza la gunoi. Este de presupus că tot la fel procedează şi creierul nostru cu informaţiile de
care nu ne mai servim deloc, nu le mai stochează nicăieri, le şterge complet din memorie, le aruncă pur şi simplu la gunoi.
Acestea nu mai sunt amintiri refulate, sunt informaţii pierdute pe vecie, nici un fel de hipnoză nu le mai poate readuce la
suprafaţă, după cum nici un procedeu tehnic nu mai poate recupera datele definitiv şterse din discul dur al unui ordinator.
Încep să înţeleg ideea dumneavoastră dualistă, intervenise Maria. Conştiinţa noastră este cea care utilizează
informaţiile, în timp ce inconştientul nostru se ocupă de triajul, stocarea şi întreţinerea lor, nu-i aşa? Cred că aveţi dreptate,

judecând lucrurile astfel, creierul se comportă în mare măsură ca un ordinator.

Aşa îmi închipui şi eu, aprobase domnul Carturianu. Vezi dumneata, cineva care habar nu are de informatică poate
totuşi folosi un computer. Ştie cum să-l pună în funcţiune şi cum să demareze diferitele programe, eşti de acord? Poate
asculta muzică, citi versuri, crea, poate cunoaşte mai bine lumea înconjurătoare, toate căile îi rămân deschise, chiar dacă nu
este câtuşi de puţin conştient de felul cum circulă fluxul informaţional ce face posibilă funcţionarea tuturor acestor
programe. El ştie doar că maşina care îi permite să se relaxeze, să viseze, să se bucure, să devină furios sau tandru, uneori
chiar să şi anticipeze sau să spere, care îi permite să se izoleze, sau dimpotrivă, să intre în contact cu semenii săi, maşina
aceasta are integrate în însăşi esenţa ei mecanismele necesare bunei sale funcţionări. Ea este în principiu capabilă să-şi
poarte singură de grijă, executându-şi activităţile de auto-întreţinere aproape în secret, undeva, în zone invizibile, fără să-l
deranjeze niciodată pe utilizator, fără ca măcar să-şi facă simţită prezenţa. Extrapolând această situaţie precisă la creierul
uman, ne putem imagina că utilizatorul tuturor programelor prin care se realizează contactul cu lumea exterioară este
bătrâna noastră conştiinţă, în timp ce inconştientului îi revine partea cea mai ingrată, el se ocupă de toată bucătăria,
mă-nţelegi? El sortează toate informaţiile pe care simţurile noastre i le aduc, le aranjează în sertare şi sertăraşe, pe unele le
aruncă la gunoi, pe altele le recirculă atât de frecvent, încât le transformă în adevărate obsesii. Eu cred că inconştientul
nostru execută toate aceste activităţi în timpul somnului, mai precis în faza sa paradoxală, pentru că numai atunci suntem
suficient de liniştiţi. Am închis rând pe rând toate programele, ne-am deconectat simţurile de realitatea înconjurătoare şi am
încetat să mai scotocim haotic prin compartimentele memoriei. Deşi ceva mai devreme ai luat în râs această posibilitate, să
ştii că într-un fel suntem cu adevărat posedaţi de subconştientul nostru. În timpul somnului paradoxal pierdem în întregime
controlul asupra fiinţei noastre, creierul ne introduce într-o veritabilă stare de paralizie, ca să ne agităm cât mai puţin în
timp ce dormim, să nu-l deranjăm în misiunea lui şi, mai cu seamă, să nu fim capabili să-l bombardăm cu informaţii noi în
timp ce el se ocupă cu ordonarea celor vechi. Pentru orice stimul exterior care îi parvine în aceste momente, creierul este
obligat să-şi întrerupă activitatea ca să se ocupe de el, clasându-l undeva într-un dosar. Când stimulul este slab şi de scurtă
durată, precum o senzaţie de frig, o durere undeva în corp, sau un zgomot lejer, creierul îl poate intercepta fără efort,
incluzându-l eventual într-un vis. Dar dacă stimulii sunt prea intenşi sau numeroşi, creierul nu se mai poate împotrivi, este
nevoit să-şi oprească treaba şi să ne lase să ne trezim, să reluăm contactul cu lumea exterioară. Uneori, conştiinţa noastră
revine la realitate înainte de vreme, când creierul nu ne-a eliberat încă din somnul paradoxal, şi-atunci ne trezim paralizaţi
şi angoasaţi, incapabili să respirăm, convinşi că suntem pe punctul de a muri. Trebuie să luptăm până la epuizare cu creierul
nostru ca să ne descătuşăm din ceea ce considerăm un veritabil coşmar şi ne reanimăm în fine, complet zdrobiţi, cu

respiraţia galopantă, ca după un efort supraomenesc. Experienţa este cât se poate de traumatizantă, dar cei care o trăiesc
pot realiza în ce măsură suntem cu adevărat posedaţi de partea aşa-zis inconştientă a creierului nostru.
Şi visele, deci, încercase Maria să se lămurească, sunt doar efecte ale acestor activităţi de ordonare a informaţiilor?
Întocmai, încuviinţase domnul Carturianu. Este, în orice caz, ceea ce îmi imaginez. Cred că inconştientul nostru triază
informaţiile nu individual, reduse la simplul lor suport material, ci în pachete, care păstrează încă dimensiuni umane,
recognoscibile. În timp ce sunt scoase din diversele compartimente şi aranjate în altele, aceste mănunchiuri de informaţii
defilează în somnul nostru, asociindu-se la întâmplare. Deşi deconectată de lumea exterioară, conştiinţa noastră rămâne
oarecum deschisă spre interior, capabilă să intercepteze frânturi din acest voiaj aleatoriu al informaţiilor unei existenţe
întregi. Şi pentru că sistemul ei de funcţionare este eminamente logic, ea încearcă în limita posibilului să pună o oarecare
ordine în acest puzzle lipsit de sens, ceea ce ne dă impresia că visele au un fir călăuzitor, pe care uneori suntem chiar apţi
să-l controlăm. Este ca şi cum conştiinţa noastră, chiar ruptă de realitate fiind, şi-ar păstra o parte din creativitate.
Dar visele sunt atât de complexe uneori, spusese Maria, şi-apoi par atât de reale, este ca şi cum le-am trăi cu
adevărat...
Cu cât am acumulat de-a lungul vieţii mai multe informaţii, explicase el, cu cât avem mai multe amintiri, cu atât visele
noastre vor fi mai stranii, mai rocamboleşti. Cifre memorate acum un an, de exemplu, se pot asocia în vis cu imagini
dintr-un film, cu grijile de peste zi, cu planurile de îndeplinit. Li se pot adăuga cuvintele rostite de o fiinţă dispărută, sunetul
parcă uitat de când lumea al unui cântec vechi, aromele subtile ale unei grădini. Iar apoi, ca într-o reţetă exotică, sunt
presărate în acest aluat pulberi de sentimente, precum nişte condimente rare, teamă, bucurie, tristeţe, nădejde, îngrijorare,
tot felul de emoţii care fac visele să pară atât de vii. Par, însă nu sunt, pentru că toate aceste sentimente pe care le trăim în
vis nu sunt decât răsfrângeri ale unei stări materiale a creierului nostru.
Mi se pare acest lucru greu de admis, rostise Maria. Sentimentele, fie ele chiar numai cele din vis, nu pot fi numai atât.
Vrei să spui doar materie, stări sau consecinţe ale ei, nimic mai mult, simple asocieri ale unor informaţii de bază cu
care inconştientul nostru este apt să opereze? De ce ar fi mai mult decât atât? Dacă putem admite că o simfonie de
Beethoven nu este decât un ansamblu de unde sonore care ating organul nostru auditiv, de ce trebuie să căutăm cu mult
mai departe pentru a explica senzaţiile noastre afective? Obiectiv, interceptăm unde sonore, subiectiv auzim o simfonie. Tot
astfel, cred că, în cazul sentimentelor, obiectiv interceptăm o formă de manifestare a materiei, a cărei natură nu o
cunoaştem încă, dar care va fi fără îndoială descoperită într-o zi. Numai inconştientul poate achiziţiona şi prelucra aceste
informaţii materiale. Conştiinţa noastră nu le poate utiliza ca atare. Cu binecunoscuta ei subiectivitate, ea le traduce într-un

afect, singura formă sub care le poate recunoaşte şi interpreta, singura la care poate să reacţioneze.
Atunci, într-adevăr, cine suntem noi de fapt? realizase Maria. Este oare posibil ca de fapt conştiinţa noastră să nu fie
decât un simplu organ senzorial, precum ochii sau urechile, aparţinând unui organism pe care nici măcar nu îl cunoaştem, la
care nici un acces nu ne este posibil, dar care în acelaşi timp nu are în el nimic supranatural, fiind supus aceloraşi legi ca
toate celelalte organisme care populează această planetă?
În opinia mea, conştiinţa nu este un organ senzorial, declarase domnul Carturianu, ci un simţ. Un simţ care se simte
pe sine însuşi? întrebase Maria. De ce nu? zâmbise el. Sună frumos, nu crezi? Paradoxul este întotdeauna fascinant.
Fascinant, poate, spusese ea. Însă nu neapărat adevărat. Adevărul..., suspinase infirmul. Să nu vorbim despre adevăr. Nu
este decât o iluzie...
Au fost ultimele cuvinte pe care le-a spus în seara aceea. Părăsise laboratorul atât de brusc, încât nici chiar propria lui
prezenţă n-a realizat, continuând să persiste câteva momente în aerul încărcat de gânduri, precum o fantomă dezorientată.
Rămasă singură, Maria contemplase prezenţa aceea orfană, simţind nu triumf, cum îşi dorise, ci compasiune faţă de cel
plecat. Totul se petrecuse aşa cum anticipase, domnul Carturianu luptase iarăşi din răsputeri să găsească existenţei un sens,
să ajusteze universul la tiparul gândurilor lui şi, ca de fiecare dată, părăsise arena biruit. El ştie totuşi atât de bine că,
precum făpturile abisale care nu vor izbuti niciodată să perceapă splendoarea şi căldura unui răsărit de soare, pentru
simplul motiv că nu au alcătuirea necesară, tot astfel oamenii sunt reduşi prin simţurile lor numai la cunoaşterea colţului lor
finit de univers, rămânând incapabili să perceapă şi să înţeleagă ceea ce se petrece dincolo de limitele acestuia. Va reuşi el
vreodată să accepte absurditatea acestei lumi, să se împace cu ea, să se resemneze? Sau o va considera mai departe o
sfidare, o enigmă, zbătându-se până la sfârşitul vieţii pentru dezlegarea ei, pe deplin conştient totuşi că nici o soluţie nu
este omeneşte posibilă? Va accepta el oare, cu umilinţa necesară, eşecul final inevitabil sau îşi va pune cu mult timp înainte
capăt zilelor, singura posibilitate care îi mai rămânea de a fi victorios, de a dovedi că deţine controlul total asupra vieţii sale
şi că nimeni şi nimic nu-i este deci stăpân, nici natura, nici Dumnezeu, nici măcar propriul său inconştient?
Ceea ce nu are sens, ceea ce e cu adevărat absurd, este tenacitatea cu care el încearcă să-şi lase amprenta în univers,
când ştie totuşi atât de bine cât este de neînsemnată existenţa unui om. De-atâtea ori l-a auzit spunându-i că este simplă,
dar nu înţelege el oare că tocmai datorită acestei simplităţi ea este cu mult mai reală decât el? Dacă emoţiile şi sentimentele
sunt cele care o leagă de lumea exterioară, atunci, abandonându-li-se lor, fiind atât de pasională, devine vie şi adevărată,
aşa cum nu va fi niciodată el. Ea îşi acceptă inutilitatea în univers. Sentimentele justifică existenţa ei. Ce anume justifică
existenţa lui? Aceste incertitudini care îi frământă spiritul, această complexitate care îl face inaccesibil, această revoltă care îl

macină, la ce îi servesc?
Cât este el de diferit, cu trupul şi sufletul lui atât de torturate, faţă de fratele lui, care doarme încă alături, întins pe
jos, frumos ca o statuie antică grecească! Acest tânăr care caută, după spusele doamnei Carturianu, satisfacţii uşoare şi
ieftine în viaţa cotidiană, nu-şi pune de bună seamă niciodată atâtea întrebări, el ia probabil viaţa firesc, aşa cum i se
prezintă, bucurându-se de ea cu intensitate, în ciuda caracterului ei misterios şi efemer, neatribuindu-i nici un alt sens
decât simplul fapt că este disponibilă şi atâta tot.
Reprezentându-şi-l astfel, Maria realizează dintr-o dată cât este de reconfortantă prezenţa acestui băiat. Îşi aminteşte
iarăşi noaptea trecută, complicitatea stabilită între ei, tăcerea lor încărcată de atâtea sensuri, pe care i se pare un sacrilegiu
s-o dizolve de-aici înainte în cuvinte. Când el se trezeşte în sfârşit şi pătrunde încă mahmur în bucătărie, spunându-i
bună-dimineaţa, zvâcneşte speriată, crezând că toată vraja se va risipi, dar se linişteşte numaidecât, căci în toată atitudinea
lui este ceva camaraderesc, o face să se simtă ca în excursiile din studenţie, când vreunul din colegii ei intra în sufrageria
mare a cabanei şi o saluta cu naturaleţe.
Vrei o cafea? o întreabă. Aş vrea..., admite ea. Cred că am mare nevoie. Mă simt amorţită... Nu am mai dormit
niciodată pe jos. El râde. Îl priveşte cum face cafeaua şi pregăteşte micul dejun, cu mâini îndemânatece, aceleaşi mâini cu
care ştie să cânte la chitară, aceleaşi mâini care au mângâiat-o.
Ştii..., îi spune Răzvan ceva mai târziu, când ea şi-a terminat cafeaua şi a părăsit conversaţia banală, contemplând, cu
coatele pe masă şi cu obrajii cuprinşi între palme, prin fereastra largă a bucătăriei, dimineaţa liniştită de iarnă, aş vrea să fac
din nou dragoste cu tine, chiar acum... Maria îl priveşte. Îl descoperă. Se întreabă. El îi susţine privirea fără să se tulbure.
Este ciufulit şi are ochii încă aburiţi de somn. Bine, îi răspunde ea cu simplitate. Ştie de-acum ce doreşte de la el. Nu mai are
nici o îndoială. Dacă sentimentele justifică existenţa ei, ce anume din această existenţă îi justifică oare sentimentele? Până
acum nimic, absolut nimic, acesta-i adevărul. Toate aceste trăiri care o fac să se simtă vie, care îi conferă o identitate, ea
le-a risipit cu-atâta inconştienţă, le-a dăruit celor care nu au avut nevoie şi nu le-au preţuit. Lipseşte ceva din viaţa ei, îi
lipseşte de atâta vreme, şi-abia acum înţelege ce anume, domnul Carturianu a făcut-o să creadă că e vorba de un ideal, dar
idealul nici măcar nu există... Nu, ceea ce îi lipseşte cu adevărat este un receptacul viu pentru izvorul ei nesecat de emoţii şi
de sentimente.
Sunt puţin inconştientă, realizează mai târziu. Se află în dormitorul acum plin de lumină. Se simte bine, este cald şi
linişte. El pare puţin surprins. Pentru că eşti măritată? Nu, răspunde Maria. Tace apoi câteva momente, înainte de a-l întreba,
şovăitoare: Tu nu foloseşti niciodată o protecţie? Vreau să spun... Răzvan o întrerupe. Ştiu la ce te gândeşti. La femeile cu

care am relaţii. Sunt multe care vin aici, într-adevăr, dar în general nu merg cu ele prea departe. Şi, oricum, mă protejez
întotdeauna. Sunt femei despre care nu ştiu aproape nimic şi mă tem. Sunt puţin ipohondru. Dar cred că sunt aşa din pricina
lui Ştefan, vreau să spun din cauza bolii lui...
Atunci... cu mine? insistă ea. Cu tine este altfel... Pe tine te iubesc, Maria. Vreau să fiu cu totul al tău, chiar dacă ar
trebui să mor pentru asta. N-ai cum să mă iubeşti, îi spune ea, fără nici o emoţie. Nici despre mine nu ştii nimic.
Nu-i pasă de declaraţia lui de dragoste, atât de desuetă, pur şi simplu nu-i pasă. De altfel, nici măcar nu-l crede.
Priveşte fără să vrea spre fata din afiş. Cine este? îl întreabă, dar îşi regretă indiscreţia numaidecât. Este ca o încercare de a
pătrunde în viaţa lui, o intimitate pe care n-ar trebui să şi-o permită. Este prietena mea..., îi spune Răzvan, femeia cu care
trăiesc, cu care fac de obicei dragoste. Locuieşte aici? Nu, răspunde el. Dar vine ori de câte ori o chem. Ea era la telefon
aseară? rosteşte Maria. Nu este de fapt o întrebare, pentru că nu aşteaptă nici un răspuns. Subiectul este consumat.
Amanda... cât e de frumoasă această fată! Are în uşurinţa cu care pare să alerge printre ierburi ceva din sălbăticia unei
căprioare. Şi, mai ales, pare atât de fragilă, lipsită de apărare, aproape aeriană.
Răzvan o sărută iarăşi. Acceptă sărutul lui fără nici o împotrivire. Nu trădează pe nimeni, nici măcar pe ea însăşi. Ea nu
mai aparţine nimănui. Şi în nici un caz nu-i poate aparţine băiatului acesta. Trebuie să plec, spune, ridicându-se. O priveşte
alarmat, însă nu încearcă s-o reţină. Când revii? o întreabă, încercând să deghizeze o simplă speranţă în certitudine. Nu
vreau să-ţi încurc existenţa, ezită ea. O prinde de încheietura mâinii. Vino deseară! Intenţia lui de acaparare, deopotrivă
verbală şi gestuală, o irită, dar totuşi îi răspunde. Nu sunt o femeie liberă. Nu pot lipsi oricând şi oricum de acasă. El însă nu
renunţă. Atunci, vino mâine dimineaţă, vino când poţi. Trebuie să vii! Maria priveşte în jur descumpănită, ca şi cum ar căuta
argumente mai solide. Ai o prietenă, îi spune. Dar nu o iubesc! protestează el. Te iubesc pe tine...
Doamne, nu poate fi adevărat! De ce i se întâmplă un asemenea lucru? Nu are nevoie de această dragoste. Viaţa ei este
şi aşa prea complicată. Nu ar trebui să rănească sufletul acestui copil... Dar nu, nu se poate, el n-are cum s-o iubească, nici
măcar nu o cunoaşte... iar fata aceea, Amanda, este atât de tânără şi de frumoasă! Desigur, noutatea este cea care îl
înflăcărează. Şi, în plus, ea este poate puţin exotică pentru el, un om de ştiinţă, un şoarece de laborator, o specie aparte... În
nici două săptămâni se va plictisi, iar ea de atâta are nevoie, de două săptămâni... Ca să fie sigură.
Bine, vin diseară. Şi mâine seară, dacă vrei. Voi veni în fiecare seară.
A continuat să îl vadă până la sfârşitul lui februarie, timp în care a reuşit să înveţe, încetul cu încetul, că se poate trăi
şi într-o stare permanentă de dezgust de sine, vecină cu greaţa şi că, atunci când hazardul nu decide altfel, se poate
supravieţui încercărilor de tot felul. Şi-a petrecut serile în baruri, asistând la concerte, cu un pahar de vin în faţă, de care nu

se atingea niciodată. Acasă, a evitat să mai intre în biroul ei plin de cărţi şi dosare. La institut, a lucrat aproape în inerţie,
aplicând mereu aceleaşi vechi protocoluri, ca o bucătăreasă plictisită, care nu se mai gândeşte la nimic în timp ce toacă
ceapa. Din când în când se oprea din lucru şi, cocoţată pe un taburet, privea minute în şir locul rămas liber pe care cândva îl
ocupase Tereza. Şi-o amintea plutind printre stativele pline cu reactivi, atât de graţioasă, atât de senzuală. O revedea
deschizându-şi cu gesturi moi nasturii enormi ai pardesiului ei albastru, venind apoi spre ea cu braţele întinse în lături, ca
un manechin care se deplasează pe podium. Şi, uneori, în închipuirea ei, mişcările rivalei sale continuau, deschizând rând pe
rând nenumăraţi alţi nasturi, până când rămânea la fel de goală ca un fruct de pe care s-a îndepărtat toată coaja. Apoi
Cosmin se ivea din neant, se apropia de Tereza şi o lua în braţe. Şi trupurile lor erau imediat înghiţite de un fel de ceaţă pe
care închipuirea Mariei nu o mai putea străbate. Se străduia să penetreze această ceaţă zi şi noapte, sperând să descopere
de ce Cosmin preferase o altă femeie.
Activitatea ei profesională a avut de suferit, însă domnul Carturianu nu i-a reproşat nimic multă vreme. Se mulţumea
doar să-i arunce o lungă privire dimineaţa, când Maria pătrundea în biroul lui semiobscur ca să semneze condica de
prezenţă. Ea se simţea disecată şi analizată, şi-l închipuia pândindu-i fiecare gest, cântărindu-i toate acţiunile, judecându-i
faptele, aşteptând, precum un păianjen încremenit la marginea pânzei pe care a ţesut-o cu infinită răbdare, ca ea să-i cadă,
în sfârşit, în capcană. Jocul lui a izbutit s-o plictisească şi, în ziua în care el s-a încumetat s-o întrebe ce probleme are,
dându-i de înţeles că nu mai poate tolera indiferenţa ei profesională, Maria i-a răspuns cu un calm imperturbabil: Soţul meu
m-a părăsit, iar eu trăiesc cu fratele dumneavoastră. Vă convine ca explicaţie? Se aflau în biroul lui neaerisit de multă vreme,
ticsit de cărţi, dosare şi plante prăfuite, iar el, când îi vorbise, se ridicase în picioare şi o privise cu autoritate. Auzindu-i
răspunsul, i-a prins braţul cu mâna lui osoasă şi l-a strâns cât a putut de tare, făcând-o să scâncească. A părut că se agaţă
de ea, ca să nu fie luat pe sus de o rafală de vânt şi Maria s-a simţit mulţumită pentru că, dintre ei doi, ea se dovedise cea
mai tare. Se aşteptase ca el să izbucnească în răcnete furioase şi să izbească cu pumnul în birou, făcând să se răstoarne
dosarele, dar, în loc de toate acestea, el nu şi-a arătat decât vulnerabilitatea. Îmi pare sincer rău de dumneata, s-a mulţumit
el să spună, întorcându-i spatele. Tăcerea care s-a aşternut era atât de grea, încât, simţindu-se incapabilă să mai respire,
Maria a părăsit biroul în goană. S-a refugiat la toaletele doamnelor, ca să poată plânge în linişte. Tu nu eşti, totuşi, vinovată,
Tereza, a şoptit printre suspine. De vină este omul acesta...
L-a crezut supărat, însă el s-a încăpăţânat să recidiveze, atrăgând-o cam o dată pe săptămână în biroul lui sufocant,
unde se instala de-acum comod, ca la spectacol, incitând-o să vorbească, să-i povestească necazurile ei care păreau să-l
satisfacă în mai mare măsură decât conversaţiile filozofice pe care le purtau altădată. Maria se întreba dacă nu asistă la o

nouă formă de perversitate pe care şeful ei era pe cale s-o dezvolte. Şi în acele clipe, domnul Carturianu devenea în
subconştientul ei ceva la fel de monstruos ca o insectă uriaşă care se metamorfozează, umplându-şi spaţiul cu umori
vâscoase, expunând privirilor măruntaiele sale greţoase fără nici o urmă de pudoare. Mai ai veşti de la soţul dumitale? o
întreba, iar ea, fără să ştie măcar de ce, poate din aceeaşi perversitate ca şi a lui, care devenea pesemne contagioasă, nu-i
povestea de citaţia de înfăţişare la procesul de divorţ pe care, pe la mijlocul lunii ianuarie, o găsise în cutia de scrisori, la fel
de anonimă ca o publicitate oarecare, nici de avocatul ei pe cât de vârstnic, pe atât de neexperimentat în materie de drame
conjugale, care se rezuma doar la a-i repeta fără încetare că timpul şterge până la urmă toate deziluziile, nici de lista
amănunţită pe care ea şi Cosmin o întocmiseră într-o după-amiază întreagă, trecând din cameră în cameră, umăr lângă
umăr, ca doi buni prieteni, estimând valoarea tuturor obiectelor folosite cândva în comun şi pe care, în realitate, Cosmin nu
pusese preţ niciodată. Mai ai veşti de la soţul dumitale? dorea domnul Carturianu să ştie, iar ea evita să-i vorbească despre
umilinţa cu care se agăţase într-o zi de Cosmin, implorându-l, cerşindu-i să revină acasă. Acasă este o noţiune cât se poate
de relativă, se mulţumise Cosmin să-i răspundă. Aş vrea să-ţi intre asta în cap odată. Ce înţelegi tu, de fapt, prin acasă? o
întrebase. Dacă te referi la spaţiul care te înconjoară, ştii bine că nu mai există întoarcere. Dacă este însă vorba despre
apartamentul în sine, te asigur că voi reveni de îndată ce te voi fi scos pe tine afară. Aşa i-a spus, iar ea nu vrea să
reproducă aceste cuvinte în faţa domnului Carturianu. Este conştientă că nu ar avea asupra lui nici un efect. Ea nu încearcă
să trezească în sufletul acestui om vreo urmă de compasiune. Ştie că un asemenea sentiment lui îi este interzis, după cum îl
interzice el însuşi altora.
Felul lui de a fi o dezgustă în asemenea măsură, încât, de o vreme încoace, în loc să se înduioşeze asupra a ceea ce ea
consideră drept destinul ei dureros, preferă să caute în propria-i existenţă lucrurile cele mai respingătoare, cele mai
reprobabile, pentru a i le servi acestui individ avid de povestiri scabroase. Şi-i vorbeşte atunci despre cele câteva nopţi de
beţie, când amestecase alcoolul cu tranchilizantele şi visul cu realitatea, îi vorbeşte despre dezmăţul cu care se abandonează
tot mai des în braţele celuilalt frate, ruşinea-familiei, după cum a ajuns ea însăşi să-l numească, nu pentru că ar avea ceva
împotriva bietului băiat, ci pentru că adoră să provoace pe chipul domnului Carturianu acel rictus dureros care îi strâmbă
întreaga figură şi despre care încă nu ştie prea bine dacă reprezintă doar un martor al dezgustului pe care cuvintele ei i-l
provoacă, sau mai degrabă semnul exterior al unei juisări profunde, primitive, animalice. Şi faptul că îl simte excitat, o
excită la rândul ei, făcând-o să retrăiască aproape cu voluptate momentele cele mai dureroase din existenţa ei. Precum acea
zi de sfârşit de ianuarie, când, întorcându-se acasă, i-a găsit în apartament pe Cosmin şi Tereza, erau amândoi în bucătărie,
ca o familie foarte casnică, îşi beau cafeaua împreună, aşezaţi la masă şi fumau, vorbind tare, prea tare. În primul moment

s-a speriat, uitase că una din chei rămăsese în posesia lui Cosmin, că nu i-o ceruse înapoi niciodată, apoi, văzându-i, a
simţit un amestec ciudat de surpriză, speranţă şi revoltă, a trăit pentru o clipă sentimentul că Tereza a venit să i-l redea pe
Cosmin, aşa, ca pe un obiect căruia i s-a terminat perioada de garanţie şi nu mai funcţionează bine, fapt care oricum nu ar fi
avut pentru ea nici cea mai mică importanţă, căci l-ar fi îngrijit bine, i-ar fi reparat toate rănile, reale sau imaginare, l-ar fi
ajutat să o ia iarăşi de la capăt. A fost o idee a Terezei, ea s-a gândit la această soluţie, i-a spus Cosmin când stupoarea ei
păruse să se mai risipească. Ce fel de soluţie? se mirase ea, neştiind ce să creadă. Atunci Tereza se ridicase de la masă, cu
mişcările ei languroase şi, în acelaşi timp, pline de poezie, a venit lângă ea şi i-a şoptit, sărutând-o cu buzele ei moi pe
lobul urechii: M-am gândit că, decât să rămâi singură în colţul tău şi să suferi, mai bine l-am împărţi între noi pe Cosmin...
pentru o vreme... Să-l împartă aşadar, precum împarţi un măr în două. Ca pe o bucătărie comună, în care se organizează
după cum pot două familii complet străine şi duşmane. Ca pe o carte, ca pe un disc, sau o casetă video care trec din mână în
mână... Să-l fotocopieze poate, în mai multe exemplare... Asta domnul Carturianu este în stare să priceapă, dimensiunile
acestei enormităţi el este oare capabil să le cuprindă? Este ceva ce ea nu a izbutit să facă în clipa aceea, când a rămas pe loc,
cu privirile pironite asupra celor doi amanţi, fiindu-i imposibil să înţeleagă. Şi cum vine asta, întrebase ea în cele din urmă.
Vom proceda în ce fel anume, Cosmin va sta o zi cu tine, o zi cu mine, sau cum altfel? Tereza îi şoptise atunci lângă cealaltă
ureche şi respiraţia ei fierbinte îi atinsese pe tâmplă firele de păr, înfiorând-o, nu, i-a spus Tereza, de fapt am putea trăi toţi
trei împreună. Şi adăugase apoi, mângâindu-i iarăşi obrazul cu buzele ei umede: Tu nu ai făcut niciodată dragoste cu o
femeie?
V-aţi fi închipuit aşa ceva din partea domnişoarei Aldea? l-a întrebat pe domnul Carturianu, iar acesta nici măcar nu
i-a interceptat întrebarea, trăia în el însuşi în momentele acelea, când ea povestea, se hrănea cu propriile lui fantasme,
poate că el îşi imagina deja cum s-au petrecut lucrurile după aceea, când Cosmin a ajutat-o să se dezbrace, spunându-i tot
la fel, în şoaptă – era poate un fel de convenţie între el şi Tereza, să-i vorbească încet, ca unui bolnav în convalescenţă – că
este mai bine să accepte această soluţie decât să îl piardă pentru totdeauna, decât să se lanseze într-un divorţ dureros în
urma căruia va rămâne complet săracă, pe drumuri, cum s-ar spune, şi-apoi, poate, cu timpul lucrurile se vor aranja de la
sine, nu-i aşa? lucrurile sfârşesc întotdeauna prin a se aranja într-un fel sau altul. Este adevărat, a întărit Tereza, la urma
urmei ea nici nu doreşte cine ştie ce, decât că i se pare Cosmin un amant formidabil şi nu vede deloc de ce să se lipsească
de momente atât de agreabile. Şi, în definitiv, tu pe ce lume trăieşti, Maria? Nu crezi că merită să guşti şi tu puţin din viaţă?
Oh, dar ea a fost întotdeauna atât de diferită, a explicat apoi cu voce tare Tereza, luând-o în derâdere, ea şi-a clădit ca
nimeni altul mai bine propriul ei turn de fildeş, ca să se asigure pesemne că va ajunge îndeajuns de sus încât, aruncându-se

în gol, să-şi frângă cu siguranţă gâtul. Pentru ea viaţa nu a avut niciodată gustul pe care i-l percep alţii. Pentru ea viaţa
trebuie să fie simplă, lipsită de surprize. Şi tot ce se abate de la acest tipar absurd nu reprezintă în ochii ei decât lucruri
reprobabile.
De ce îmi povesteşti toate astea mie? o întreabă domnul Carturianu ultima oară când mai au prilejul să stea amândoi
de vorbă, faţă în faţă, ca doi rivali care se bat în duel. De ce îţi permiţi această intimitate? Decorul este de această dată altul,
scena nu se mai petrece în biroul lui întunecat şi rece ca o pivniţă, ci acasă la Maria, unde el poposeşte într-o seară pe
nepusă masă, fără să-şi dea măcar osteneala de a-i telefona din colţul străzii ca s-o avertizeze, spunându-i, de exemplu, fii
atentă, urc la tine, dau năvală în existenţa ta, pentru că am impresia de la o vreme încoace că tu te retragi ca după o bătălie
pierdută din existenţa mea, fără să te preocupe câtuşi de puţin câte cadavre ai lăsat în urmă. Sună la uşă lung şi tare şi, când
deschide, Maria îl vede în prag, îmbrăcat într-un impermeabil sobru, muiat de lapoviţa care cade afară fără încetare. Este
vremea babelor. Pare trist şi bolnav, ca un câine părăsit. Îl invită să intre în casă. El se opreşte în hol nehotărât,
zgribulindu-se, cu apa scurgându-i-se în lungul impermeabilului pe gresia galbenă, formându-i o baltă diformă la picioare.
Maria n-a mai trecut pe la institut de mai bine de o săptămână, a anunţat că e bolnavă, ceea ce nu este prea departe de
adevăr, întrucât e însărcinată, conform planurilor pe care şi le-a făcut, Răzvan şi-a îndeplinit în cele din urmă misiunea de
reproducător pentru care Maria l-a acceptat alături de ea şi acum, pentru că nu-i mai este necesar, s-a grăbit să termine cu
el, precum o insectă care-şi extermină masculul după împreunare. L-a aruncat din existenţa ei ca pe un obiect oarecare. Pe
el nici măcar nu l-a anunţat, este plecat cu chitara lui în turneu prin ţară, a rugat-o să-l însoţească însă ea a refuzat,
spunându-i că este mult prea ocupată. În timp ce el se află departe, l-a părăsit aşa, pur şi simplu, şi nici măcar nu consideră
necesar să-l informeze, când se va întoarce va descoperi şi singur realitatea. Totul în viaţa ei a devenit schimbare, a încheiat
capitol după capitol, a terminat cu Răzvan, a terminat cu Cosmin şi Tereza... Nu am răspuns cum trebuie aşteptărilor lor, îi
explică ea domnului Carturianu, nu au cules de pe urma mea prea multe satisfacţii, nu m-am dovedit o marionetă
convenabilă, au venit aici de două sau de trei ori, l-am împărţit pe Cosmin între ea şi mine, sau, mai bine zis, m-am împărţit
eu între ei doi, după cum le-a fost dorinţa, apoi au pornit împreună în căutarea altor distracţii şi aşa este pentru toţi cu mult
mai bine... Urmează acum să termine cu cariera ei şi, în fine, cu domnul Carturianu. Îl păstrează la urmă, ca pe un desert. Iar
el stă în faţa ei, pe fotoliu, sorbind cu detaşare din cafeaua pe care ea i-a servit-o fără prea multă tragere de inimă, şi nu are
habar de nimic, nu ştie ce-l aşteaptă. O ascultă vorbind şi îl irită poate lipsa ei de pudoare, n-ar fi desigur deloc surprins ca
ea să se ridice şi să-l invite în dormitor, să vadă cu ochii lui locul în care s-au petrecut faptele acelea respingătoare, despre
care ea îi povesteşte cu acelaşi ton indiferent cu care ar citi un raport de rutină într-o şedinţă profesională.

De ce îmi spui toate astea mie? o întreabă, foindu-se în fotoliu. De ce îţi permiţi această intimitate? Ea înţelege ce vrea
el să spună, există ca de obicei în tonul lui agresiv un fel de ameninţare, asemenea lucruri nu se discută niciodată cu un
superior, este drept că genul acesta de intimitate nu este permis de nici un cod al bunei cuviinţe, dar ceea ce el nu ştie încă
este faptul că pentru ea s-a încheiat de acum şi acest capitol, că nu se va mai întoarce niciodată în laboratorul cu aparate de
tot felul, cu eprubete murdare şi gândaci de bucătărie şi că este ultima oară când mai are de gând să stea la discuţii cu acest
individ pervers din faţa ei care încă mai crede în propria lui putere.
Nu pentru asta aţi venit? ripostează, batjocoritoare. Nu ca să ascultaţi aceste istorii, cărora de peste o săptămână le
duceţi probabil lipsa? El o priveşte lung şi-i răspunde sigur pe sine, cu răutate: Am venit să controlez dacă boala dumitale
este reală.
Vreţi să ştiţi dacă absenţa mea este sau nu motivată? îl ia în râs Maria. V-aţi adresat în acest sens sindicatului, ca să vă
dea o aprobare? Aveţi cumva o autorizaţie pentru descinderea dumneavoastră la mine acasă? În definitiv ştiţi bine că, atâta
timp cât vă simţiţi stăpân pe existenţa mea, puţin vă pasă dacă sunt sau nu bolnavă, vă consideraţi oricum în drept să
spuneţi tot ce vreţi despre mine, să mă reclamaţi la direcţie, să mă daţi afară din institut, să mă acuzaţi de furt, de spionaj
sau de înaltă trădare... pentru cei care au în mâinile lor puterea totul este posibil, la orice scară... Aşa a crezut Cosmin, la fel
a crezut Tereza, şi tot astfel credeţi şi dumneavoastră. Cu toţii mi-aţi arătat, în repetate rânduri, că sunt o fiinţă slabă. Dar
s-a terminat de acum cu sfânta mea naivitate...
Domnul Carturianu îşi lasă ceaşca de cafea pe măsuţa care îi separă şi îşi ondulează trupul spre marginea fotoliului, ca
o reptilă care încearcă să se apropie de pradă. Aţi băut iarăşi ceva, doamnă Albu? o întreabă cu răceală. Maria îl priveşte
aproape cu admiraţie. Fiecare cuvânt al frazei pe care a rostit-o îi reprezintă întru totul caracterul josnic. Chiar şi forma lui
de adresare, trecând subit la pronumele de reverenţă, nu marchează nicidecum respectul pe care i-l poartă, ci distanţele pe
care simte nevoia să le impună ori de câte ori Maria încearcă să depăşească limitele, afirmându-şi superioritatea.
Nu am băut nimic şi nici n-am să mai beau vreodată, îi spune ea rar, accentuându-şi cuvintele. Şi ştiţi de ce?
Pentru că tocmai aţi terminat o cură de dezintoxicare?
Pentru că nu voi mai avea nevoie de aici înainte să mă apăr trezindu-vă dezgustul, nici să caut a-mi atribui vreo
valoare minimalizându-mă în ochii altora. Nu am crezut până acum niciodată că aş putea fi şi eu bună de ceva... Părinţii mei,
soţul meu, amantul meu, rivala mea, şeful meu, cu toţii s-au întrecut, ca şi cum ar fi participat la cine ştie ce concurs dotat
cu premii importante, cum să mă convingă mai bine că sunt naivă, simplă, inutilă... şi că ar putea face toţi, da, toţi, orice din
mine. A sosit momentul să pun capăt acestei situaţii.

Aveţi de gând să vă sinucideţi, doamnă Albu? o întreabă domnul Carturianu cu seninătate. Nu, râde ea. Intenţionez să
vă părăsesc. Ah, înţeleg, exclamă el, aţi hotărât să vă prezentaţi demisia. Nicidecum, continuă ea să râdă. Cum aş putea să
vă dau o asemenea satisfacţie? Demisia mea ar rămâne pe biroul dumneavoastră săptămâni şi săptămâni de-a rândul, fără
să aveţi de gând să o semnaţi vreodată, v-aş oferi astfel încă o nouă posibilitate de a mă manipula după cum vă place. Nu,
am de gând să plec din institut, aşa, pur şi simplu, fără nici o cerere şi fără nici o aprobare. Domnul Carturianu trece la
ameninţări. În realitate, se apără. Ştiţi bine că fără aprobarea mea nu puteţi obţine documentele necesare pentru a vă angaja
în altă parte. Pentru moment aceste detalii nu mă interesează, rosteşte Maria cu indiferenţă. El ridică din umeri, părând încă
sigur pe situaţie. Un asemenea demers mi se pare o adevărată sinucidere profesională, îi spune, ca o concluzie.
Şi ce vă pasă?
Ochii domnului Carturianu se umbresc. De ce încerci să fugi? o întreabă. De ce îţi este atât de teamă? Maria îl
străfulgeră cu privirea. Chiar nu înţelegeţi? De dumneavoastră vreau să fug. N-o să-mi mai daţi niciodată de urmă! Voi pleca
din institut, voi pleca şi din această casă. Tereza m-a avertizat că au de gând să vândă apartamentul imediat după divorţ.
Mi-a spus că au vândut deja vila de la munte, lăsată moştenire de părinţii lui Cosmin. Cred că au luat pe ea o avere. Nimic
nu o satură pe Tereza de bani...
Vocea i se stinge, revolta o îneacă. Îl detestă pe infirm pentru că, provocând-o astfel, a făcut-o să îşi amintească
lucruri la care încercase din răsputeri să nu se mai gândească. El tace, privindu-şi fix degetele noduroase, pe care şi le
freacă între ele în neştire, ca şi cum ar suferi de o veche alergie căreia nu reuşeşte să-i descopere leacul. Mina lui pare
obosită, pomeţii obrajilor şi arcadele încă mai proeminente. Se ridică din fotoliu, evitând să o privească. Se îndreaptă spre
uşă într-o asemenea tăcere, încât Maria poate auzi distinct articulaţiile genunchilor lui trosnind în timp ce-şi execută paşii
anemici. Se pregăteşte să plece şi Maria simte că va fi pentru totdeauna. Totul între ei, încă de la început, s-a petrecut ca
într-o piesă de teatru, cu două personaje contradictorii, a căror absurdă confruntare reţine spectatorii în fotolii. Domnul
Carturianu părăseşte acum scena prin această uşă pe care o va deschide, însă ieşirea lui nu pare destul de dramatică. Nu vor
răsuna nici un fel de aplauze când cortina va cădea deasupra absenţei lui. Succesul piesei atârnă în acest moment numai pe
umerii Mariei şi ea nu vrea să rateze o asemenea ocazie. Sunt însărcinată, strigă în urma lui, făcându-l să-şi întoarcă
privirile spre ea. Pare surprins, poate revoltat, dar nu rănit. Săgeata ei înveninată nu şi-a atins ţinta. Îşi încordează arcul şi
mai trage o dată. Copilul nu este al soţului meu, ci al fratelui dumneavoastră. Am vrut să ştiţi...
El îşi coboară şi mai mult capul între umeri, cu mare încetineală, ca şi cum o forţă nevăzută i-ar strânge trupul diform
într-o menghină. Ce curios, îi spune cu vocea înăbuşită, discutam cândva despre eugenie, nu ştiu dacă-ţi mai aduci aminte,

încercam să găsesc tot felul de argumente ca să te lămuresc... şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat până la urmă. Dacă ar fi să
avem acum din nou aceeaşi discuţie, ar fi suficient să-ţi pun o singură întrebare, cred că de data asta ai înţelege: De ce-ai
ales să concepi acest copil cu el şi nu cu mine?
Maria tace, neştiind ce să-i răspundă, şi el se întoarce iarăşi către uşă. Cu mâna pe clanţă, îşi îndreaptă spatele, pare
dintr-o dată sigur pe sine, aproape viguros. Nu-i nevoie să fugi astfel, îi spune. Vinovatul îşi va primi pedeapsa, îţi promit...
Apoi părăseşte apartamentul, lăsând-o pe Maria nedumerită, ţeapănă în mijlocul fotoliului din care a încercat fără nici un
rezultat să ia o atitudine. Domnul Carturianu s-a menţinut ca întotdeauna pe poziţia lui de inchizitor. Numai el are dreptul
să dea verdicte. El şi numai el cunoaşte adevăratul vinovat, pe care are de gând să-l pedepsească. Dar cine oare poate fi acel
vinovat, dacă nu el însuşi?
Ascultând paşii lui afară, pe coridor, îndepărtându-se, Mariei îi revin pe neaşteptate în minte versurile unui cântec pe
care Răzvan l-a compus pentru ea cu puţin timp înainte de a pleca în turneu. Precum inima pietrei se opreşte uneori din
bătaie şi oricât ai sta cu tâmpla lipită de stâncă n-ai s-o mai auzi fremătând niciodată, tot astfel cuvintele din noi se clatină
incert în traficul frazelor, ca nişte beţivi dezorientaţi ce printre maşini se strecoară, în toate direcţiile şi nicăieri anume,
cuvintele din noi se prăbuşesc fără veste şi mor în chiar locul unde se află... şi nimeni nu se întreabă cum au ajuns acolo şi
cum vor mai fi ale noastre vreodată... De fapt nu a înţeles niciodată prea bine de ce Răzvan i-a dedicat acest cântec, nu are
nici o legătură cu povestea lor, ei doi nu şi-au spus niciodată prea multe cuvinte. Fratele lui şi ea au avut, dimpotrivă, atâtea
lucruri să îşi spună! Răzvan ar fi trebuit să le dedice acest cântec mai degrabă lor. În repetate rânduri Maria a avut
sentimentul că inima de piatră a infirmului se încălzea, devenea vie, sub atingerea uneori blândă, alteori provocatoare, a
cuvintelor pe care le împrăştia în jurul lui ca o aureolă, în care propriile ei cuvinte se dizolvau adeseori, dându-i o strălucire
şi mai mare. Cuvintele din ei au fost singura lor împreunare, nezămislind ca rod decât nelinişti şi regrete, iar acum zac la
picioarele lor, ucise. Le vor purta câtă vreme de aici înainte cadavrele după ei, ca nişte umbre?
Târziu, în noapte, telefonul sună pe neaşteptate. Soţul meu mai este cumva la dumneavoastră? o întreabă doamna
Carturianu, a cărei voce pare în pragul isteriei. Nu a revenit nici până acum acasă... Maria îşi priveşte cu un gest mecanic
ceasul de mână lăsat pe noptieră. Acele îi arată că este trecut de miezul nopţii. A plecat de mult, doamnă..., oftează ea în
receptor. A compătimit-o până acum pe această femeie micuţă, lipsită de mobilitate, căreia lupta perpetuă cu şi pentru soţul
ei trebuie să i se pară extrem de dificilă. În prezent, însă, o încearcă în raport cu ea un sentiment bizar de antipatie şi de
ciudă. De ce s-o compătimească oare pe doamna Carturianu? De ce să nu se compătimească pe sine mai degrabă? Nu este
ea oare singura victimă pe care infirmul şi-a ales-o, singura fiinţă căreia el vrea să-i transforme viaţa în infern?

Aţi telefonat cumva la institut? întreabă într-o doară. Poate că o fi acolo... Cealaltă se grăbeşte să-i respingă supoziţia.
A fost la institut, într-adevăr, cu toate că nu era prevăzut să se întoarcă acolo astă-seară... Ofiţerul de servici mi-a spus că
l-a văzut sosind pe la ora nouă, dar că a plecat după numai câteva minute. Acasă, însă, nu a ajuns încă...
Nu am nici cea mai mică idee unde ar fi putut să se ducă, spune cu regret Maria.
Dumneavoastră trebuie să ştiţi ce i s-a întâmplat! I-aţi spus ceva care l-a bulversat, sunt absolut sigură! Vocea
doamnei Carturianu şuieră în receptor, tânguitoare. V-am explicat doar... v-am implorat să nu-l trădaţi... v-am avertizat că
echilibrul lui este fragil, că nu este capabil să facă faţă unor probleme prea complexe... avea atâta încredere în
dumneavoastră...
Ar vrea să-i răspundă: Şi ce-mi pasă mie, doamnă? Însă preferă să prelungească semnificativ tăcerea, până când
cealaltă, resemnându-se, pune jos receptorul.
N-a mai auzit nimic de domnul Carturianu până la pronunţarea divorţului. La tribunal, în timp ce avocaţii îşi prezintă
pledoariile, vorbind despre viaţa ei alături de Cosmin cu indiferenţă şi cu detaşare, ca şi cum ar discuta despre ultimul film
care rulează la cinematograful din cartier, ea îşi pierde vremea plimbându-şi privirile în asistenţă, în căutarea domnului
Carturianu, sau a fratelui acestuia. S-a aşteptat să îi revadă, pentru că de aproape trei luni de zile nu le-a mai dat nici un
semn de viaţă. Ei nu sunt însă prezenţi în sală şi, fără să înţeleagă de ce, Maria se simte oarecum abandonată.
Aşa cum îşi propusese, a părăsit de bună voie existenţa ei anterioară, ştergând cu multă băgare de seamă toate căile
ce ar putea conduce până la ea. Şi-a schimbat domiciliul, de care intuia că va trebui oricum să se separe după divorţ,
închiriind cu titlu, speră, provizoriu, o garsonieră într-un cartier de periferie. De la fereastră, privirile i se opresc net, ca
somate, în zidurile cenuşii, mâzgălite de graffiti obscene, ale unui liceu rău famat, frecventat de tineri rebeli şi depravaţi
care seara, ieşind de la cursuri, întârzie perechi-perechi pe strada obscură, sub copacii cu siluete caricaturale,
abandonându-se în văzul trecătorilor unor jocuri, pe cât de erotice, pe atât de provocatoare. Privindu-i de la fereastră,
primitivi şi deplorabili cum sunt, Maria se simte, într-un mod de-a dreptul curios în ceea ce o priveşte, nu dezgustată, ci
nostalgică, se gândeşte la ea însăşi, la felul în care de atâtea ori a trecut pe lângă propria ei viaţă, fără să culeagă din ea
nimic de preţ.
Noua adresă nu le-a comunicat-o decât părinţilor. Ei îi telefonează uneori, seara, smulgând-o de lângă fereastră. De
vizitat, nu o vizitează însă niciodată. Sentenţioasă, mama a declarat că nu are nici cea mai mică intenţie să calce vreodată în
cartierul acela. Gândul că, pentru a ajunge acasă la Maria, ar putea fi nevoită să-şi înghesuie trupul într-unul din tramvaiele
acelea ruinate care abia se târăsc pe străzile desfundate, cu vagoane dezarticulate şi pline de praf, cu sudoarea a mii de

călători încrustată ca o mâzgă eternă în barele de susţinere, să-şi împartă spaţiul vital cu atâtea şi atâtea menajere încărcate
cu tot felul de paporniţe care sporovăiesc necontenit despre toate cozile la alimente de unde au plecat de-a lungul timpului
încununate de gloria şi succesul care se cuvin gladiatorilor, gândul acesta teribil spune că o terorizează. Sper, în orice caz,
că nu-ţi trece prin minte să rămâi în garsoniera aceea o veşnicie..., încearcă periodic să se asigure. Ai fi putut, totuşi, veni la
noi până la pronunţarea divorţului, nu uită ea niciodată să adauge, mărturisindu-şi în acelaşi timp totala incapacitate de a
înţelege motivele care i-au determinat fiica să recurgă la această evadare, însă acceptând, nu fără comentarii, să păstreze
discreţia pe care aceasta se încăpăţânează s-o reclame. În ceea ce-l priveşte, tatăl s-a legat, după cum îi e obiceiul, de
aspectul cel mai pragmatic al problemei. Eu nu sunt câtuşi de puţin de acord să-ţi cedezi apartamentul individului acela! a
atenţionat-o. Să ştii că mă opun categoric, atâta timp cât l-ai cumpărat în mare parte cu banii noştri! Maria se simte însă
incapabilă să se plece deasupra unor lucruri atât de concrete. O să vedem asta mai târziu..., promite, fără a fi deloc sigură că
subiectul în cauză o va interesa cu adevărat vreodată.
În atenţia lui Cosmin şi a avocaţilor a închiriat o cutie poştală, pe care intenţionează s-o abandoneze imediat după
terminarea divorţului. Şi-a căutat un nou loc de muncă, evitând cu grijă toate institutele de cercetări unde, mai devreme sau
mai târziu, domnul Carturianu i-ar fi putut da de urmă. A fost oarecum surprinsă să constate că el nu s-a opus totuşi
plecării ei. I-a trimis documentele necesare prin poştă, la vechea ei adresă, imediat după discuţia pe care au avut-o la
începutul lunii martie. Era convinsă că gestul lui avea o cu totul altă explicaţie decât simpla generozitate şi că sfârşise prin
a-l regreta amarnic. O considera probabil într-atât de dependentă de el, ca şi de propria ei carieră, încât îşi dăduse acordul
în semn de sfidare, sperând ca ea să-l implore cu obrajii plini de lacrimi să o ierte, să-i mai ofere o ultimă şansă. Dacă
acesta i-a fost planul, ei bine, se înşelase, căci Maria s-a grăbit să se angajeze, ce-i drept fără prea mare entuziasm, în
redacţia unei reviste medicale, ajungând relativ repede să-şi accepte noua slujbă cu o oarecare satisfacţie, cu atât mai mult
cu cât era plătită de două ori mai bine decât în cercetare. Spre surprinderea ei, munca de laborator nu-i lipseşte, cel puţin
nu deocamdată. Se aşteptase ca domnul Carturianu să o caute peste tot, să nu renunţe prea uşor la prada lui neajutorată.
Între ea şi fostul ei şef s-a aşternut însă o infinită tăcere, care, într-un anumit fel, a început să o doară.
În dimineaţa procesului, deja, aşa cum continuă de altfel să facă şi ceva mai târziu, în timpul dezbaterilor, caută
îndelung figura domnului Carturianu în mijlocul celor câteva zeci de persoane care aşteptă ca şi ea să fie invitate în sala
unde urmează să se judece divorţul. Stă singură, aproape inertă, pe o bancă lungă de lemn în holul cel mare al tribunalului.
Cosmin se află mai într-o parte, încadrat de avocat şi de Tereza. Venind din dosul ferestrelor uriaşe, razele de soare,
filtrându-se printre coloanele strălucitoare pe care le zămislesc în aerul greu miriade de particule minuscule de praf,

formează pe chipul lui Cosmin umbre incerte. El este îmbrăcat în costumul lui de zile mari, pare foarte elegant şi bine
dispus, deşi chipul îi este marcat de oboseală. De când nu l-a mai văzut, Cosmin a slăbit mult, începutul lui de burtă a
dispărut cu desăvârşire, iar tenul lui, altădată atât de luminos, a căpătat o nuanţă pământie. O sumedenie de obişnuiţi ai
tribunalului, trecând pe lângă el, se opresc şi-i vorbesc cu obedienţă, ca unei persoane importante. La rândul ei, Tereza pare
foarte mulţumită de sine însăşi. În ţinuta ei lejeră de primăvară, este de-a dreptul înfloritoare. Uitată pe bancă, Maria se
simte parcă singură pe lume. Propriul ei avocat nu şi-a făcut încă apariţia. Iar părinţii ei au refuzat din principiu să asiste la
un proces care, după spusele lor, îi va acoperi de ruşine. Domnul Carturianu însuşi, pe care l-a considerat ca pe un blestem
imparabil, se află aiurea. I se pare intolerabilă starea de abandon la care o supune lumea exterioară. Şi-a dorit din răsputeri
această înstrăinare, pe care nu este totuşi pregătită s-o accepte. Propria ei trăire i se pare complet paradoxală. Nu izbuteşte
să înţeleagă de ce îl caută cu atâta deznădejde din priviri pe acel infirm cu vorbele când dulci, când amare şi de ce,
strângându-şi din răsputeri pleoapele ca să alunge sentimentul de confuzie care o stăpâneşte, şi-l imaginează
apropiindu-se de ea cu aceleaşi cuvinte obsedante, însă sub înfăţişarea celuilalt frate, ale cărui mişcări perfecte,
armonioase, reconstituite cu fidelitate de memoria trupului ei, îi mai trezesc încă zvâcnituri adânci şi ciudate. Şi, rămânând
cu ochii închişi, detaşându-se din ce în ce de zvonul tot mai îndepărtat al vocilor care domină holul tribunalului, îşi închipuie
pentru o clipă că poartă în adâncul ei fructul dublu al unei împreunări interzise cu o fiinţă supranaturală, care ascunde în
una şi aceeaşi entitate două înfăţişări şi două personalităţi complet diferite şi permanent interschimbabile. Gândul, venit pe
neaşteptate, o înspăimântă în asemenea măsură, încât se simte de-a dreptul fericită când, din senin, Gina, fosta ei
laborantă, se aşează alături de ea, pe bancă.
Tu aici, Gina? exclamă Maria, dezmeticindu-se cu o oarecare dificultate. Dacă ai şti ce dor mi-a fost de tine! Ce-ai mai
făcut, o duci bine? Cu cine lucrezi acum?
Este surprinsă să constate că, de când nu s-au mai văzut, Gina şi Tereza au devenit cele mai bune prietene. Este cu
atât mai surprinsă să afle că Tereza lucrează din nou la institut. S-a reangajat imediat după ce şeful v-a dat pe
dumneavoastră afară, o informează laboranta. Aşa a zis, că m-a dat afară? întreabă Maria cu amărăciune, recunoscând întru
totul în spusele ei amprenta domnului Carturianu. De ce? se miră Gina. Nu-i adevărat? Atunci, scuzaţi-mă, dar el aşa a spus
tuturor... Ştiţi, în secţie consideră cu toţii că şeful s-a purtat nedrept cu dumneavoastră. N-ar fi trebuit să-i faceţi jocul. Ar fi
fost mai bine să rămâneţi în institut şi să vă bateţi cu el mai departe.
Maria se simte profund umilită şi totuşi nu are puterea să risipească în nici un fel confuzia. Crede, de altfel, că
explicaţia oficială a plecării ei din institut îi convine Ginei de minune. Nu-şi face nici un fel de iluzii în legătură cu aşa-zisa

simpatie pe care i-o poartă aceasta. Începe să se întrebe ce caută de fapt Gina la tribunal. Se numără oare printre suporterii
Terezei? Sau poate că a fost citată în calitate de martor.
Dumneavoastră unde lucraţi acum? o iscodeşte Gina. Toată lumea întreabă. N-aţi mai dat nimănui nici un semn de
viaţă de când aţi plecat. Desigur, cu toţii sunt curioşi să afle ce s-a ales de mine, cugetă Maria, în ce străfunduri ale
disperării m-au aruncat divorţul şi întreruperea atât de puţin glorioasă a carierei mele. Nu m-am angajat până acum nicăieri,
spune cu voce tare, simţind fără să înţeleagă de ce nevoia să-şi prezinte soarta în culori şi mai negre decât în realitate. Mai
caut încă... A, da? crede că înţelege cealaltă. N-aţi găsit nimic să vă convină, probabil? Maria încuviinţează cu jumătate de
gură. Nu, n-am găsit încă.
Este păcat că aţi plecat, zice după o scurtă pauză laboranta. Vă ducem cu toţii lipsa, să ştiţi. Chiar şi domnul
Carturianu, sunt convinsă. La început, după ce Tereza s-a reangajat, s-a purtat cu ea extraordinar, ai fi zis că şi-a găsit în
sfârşit colaboratoarea ideală. În scurtă vreme, însă, au reapărut conflictele... Aşa, din senin. Tereza zice că el o persecută. Eu
cred însă că şeful a început pur şi simplu să regrete că v-a dat afară.
Nu m-a dat afară, ar vrea Maria să spună, n-ar fi îndrăznit niciodată să mă dea afară... Despre ce conflicte e vorba? se
mulţumeşte să întrebe. Laboranta ridică din umeri. Nu ştiu prea bine... Ceva în legătură cu nişte substanţe toxice. A dispărut
un flacon din dulapul de care răspunde Tereza. Tot ea este responsabilă pe dulapul acela? întreabă Maria amuzată. După
plecarea ei din institut beleaua asta urma să cadă pe capul altcuiva... Gina o lămureşte îndată: De fapt nimeni nu a vrut să se
ocupe. Dacă mai ţineţi minte, atunci, după ce Tereza şi-a luat transferul, s-a făcut un inventar al tuturor substanţelor din
dulap... Care de altfel a ieşit cât se poate de bine, da, îmi aduc aminte, confirmă Maria, îngustându-şi ochii. Apoi am
impresia că gestiunea nu a mai vrut-o nimeni. Veniseră sărbătorile de iarnă, am uitat cu toţii de povestea asta... Şi-a amintit
şeful de ea când Tereza a revenit în institut, îi explică laboranta. Şi i-a trântit iarăşi gestiunea în braţe. S-a făcut din nou un
inventar. Totul era în perfectă regulă. Pe urmă a venit un control din afară şi s-a găsit un flacon lipsă. Biata Tereza, o
compătimeşte sincer Maria. De fapt, lucrurile s-au aranjat până la urmă, o linişteşte cealaltă. Flaconul a fost descoperit pe o
masă, la aer liber. Tereza crede că a uitat să-l pună în dulap după ce l-a folosit ultima oară. Mă surprinde, totuşi, din partea
ei, se miră Maria. Nu văd cum a putut să uite un flacon afară. Am fost întotdeauna de părere că Tereza dădea dovadă de un
adevărat exces de zel în legătură cu dulapul acela...
Doamne, ce rost are să emit atâtea platitudini pe marginea unui banal cancan de laborator? începe să se întrebe,
realizând că nu încearcă de fapt decât să menţină trează amabilitatea Ginei, înainte de a-i pune întrebarea care o frământa
încă de la începutul discuţiei. Spune-mi, te rog, îndrăzneşte în cele din urmă. Te afli cumva aici în calitate de martor al

acuzării?
Gina pare să ezite. De fapt... Da. Să nu vă supăraţi. Nu aveam cum să refuz citaţia, credeţi-mă. Dar nu voi spune nimic
rău despre dumneavoastră, vă asigur. Nici nu aş avea ce spune.
Deşi se aşteptase la un asemenea răspuns, Maria se simte, totuşi, răscolită. Desigur, nu va spune nimic rău, meditează
ea amară. Nimic altceva decât faptul că m-am arătat întotdeauna mult mai ataşată de activitatea profesională, decât de viaţa
mea de familie...
Poate că, în cazul acesta, nu e bine că stai de vorbă cu mine înainte de proces, constată ea cu o voce indiferentă.
Oare? se sperie Gina, prinzând să privească în toate părţile. Dar nu m-a avertizat nimeni... Nu cred că trebuie să-ţi faci
probleme, mai spune Maria, dar laboranta s-a ridicat de pe bancă şi se află deja departe.
O revede ceva mai târziu, în timpul procesului. S-a aşezat lângă Tereza, care îi strânge umărul în semn de încurajare
în momentul când o chemă avocatul acuzării. Maria nu ascultă aproape deloc depoziţia laborantei, după cum nu ascultă mai
nimic din tot ce se discută în sală. Avocatul ei pare deconcertat de această atitudine indiferentă şi, în mod vizibil iritat, îşi
aranjează întruna hârtiile în dosare, fără nici un rost şi fără nici o organizare, până izbuteşte să le doboare de pe masă. Pe
Maria o pufneşte fără să vrea râsul şi, pentru prima oară de la începerea procesului, Cosmin se uită spre ea, părând sufocat
de stupoare. În condiţiile acestea, sper să nu fiţi prea surprinsă dacă soţul dumneavoastră va câştiga până la urmă procesul,
împreună cu toate clauzele pe care a ştiut să le stipuleze în propria sa favoare, îi şopteşte ameninţător avocatul, luând un
aer jignit. Dar ce-am făcut? murmură ea uimită, ridicându-şi palmele într-un gest de exasperare, precum un elev pedepsit
pe nedrept la şcoală. Nu, faptul că soţul ei, sau mai bine zis, fostul ei soţ, va câştiga procesul nu are cum s-o surprindă, de
vreme ce lucrul pare de la sine înţeles, Cosmin este doar un expert neîntrecut în arta de aranja cum îi convin lui toate
lucrurile şi, aşa cum a fost de altfel avertizată, nu este deloc în interesul ei să se opună deciziilor lui, care urmează să devină
deopotrivă deciziile acestei instanţe. Ştie deja că îşi va pierde apartamentul, şi nu consideră câtuşi de puţin necesar să-l mai
asculte pe Dan Paraschiv declarând în faţa avocaţilor şi a întregii asistenţe că acuzata îşi cheltuia toţi banii pe tratate
ştiinţifice îmbrăcate în piele fină şi substanţe chimice pe cât de greu de procurat, pe atât de costisitoare şi că, în consecinţă,
nu avea cum să mai pună şi ceva bani deoparte pentru achitarea creditului făcut, în treacăt fie spus, pe numele domnului
Albu, destinat achiziţionării locuinţei familiale, cu opt ani în urmă, când tânăra doamnă Albu nici măcar nu ieşise încă pe
leafă. A mai existat, se pare, în scopul acestei achiziţii, printre multe alte contribuţii, şi un oarecare ajutor venit din partea
părinţilor doamnei Albu, însă acesta a fost deja rambursat, în condiţii cu totul onorabile, din veniturile personale ale
domnului Albu, în care pot fi incluse, ca şi în contribuţiile anterior semnalate şi după cum o pot de altfel dovedi

documentele puse la dispoziţia avocaţilor, diversele participări băneşti ale propriilor lui rude şi a nenumăraţilor săi prieteni.
Nu are nici un rost să-l asculte pe acest individ rapace transformându-se în avocatul ad-hoc al fostului ei soţ, sau, mai
corect spus, executând cu o oarecare măiestrie rolul pe care acesta i l-a încredinţat, după cum a atribuit atâtea alte roluri
tuturor celor chemaţi să participe în favoarea lui la această mascaradă. Chiar şi părinţii ei au abandonat-o, retrăgându-se
din cursă într-un mod pe care ea l-ar defini drept absolut laş, după ce s-au grăbit să lichideze cecul la purtător, antedatat în
toată regula, pe care, cu numai trei săptămâni înainte de proces, Cosmin l-a depus în mâinile lor cu titlu de rambursare,
bineînţeles fără nici o dobândă, a împrumutului pe care au avut cândva generozitatea să i-l facă. Ar putea, desigur, să o
surprindă maniera complicată prin care Cosmin a hotărât să regleze problema apartamentului, preferând să răscumpere
partea care consideră că i se cuvine ei departe de ochii avocaţilor, dar îl cunoaşte atât de bine, încât toate acţiunile lui i se
par nu numai previzibile, ci şi fidele unei logici imbatabile. Este încredinţată că singura cale pe care Cosmin a găsit-o ca să
traverseze momentul atât de dificil al divorţului fără autoculpabilizare şi regrete, fără tulburări psihosomatice şi crize
depresive, este cea de a-şi întări convingerea că ea este cu adevărat vinovată de tot ce i se impută, că numai ea singură a
fost responsabilă de prăbuşirea finală a unei căsnicii care de multă vreme era şubredă. Procesul lor de divorţ trebuia dirijat
cu îndemânare, pentru ca vinovăţia ei deplină să apară în toată evidenţa. Şi toţi aceşti martori ale căror discursuri dinainte
aranjate avocaţii şi le trec de la unul la altul, precum îşi pasează mingea jucătorii de tenis sub ochii atenţi ai spectatorilor,
toţi aceşti martori care disecă fără nici o urmă de pudoare momentele cele mai intime ale căsniciei ei, puţin importă la urma
urmei ce au ei a declara, ei joacă doar nişte roluri şi toată lumea înţelege asta. De aceea Maria nu-i ascultă. Ea ştia cu mult
înainte ce aveau să declare martorii în această sală. Şi crede că, în definitiv, au cu toţii dreptate. Iar Cosmin poate să doarmă
liniştit de aici înainte, căci până şi ea a înţeles că a fost vinovată, pentru serile şi nopţile pe care le-a petrecut departe de el,
alergând după ceea ce crezuse a fi un ideal, fără a fi de fapt nimic altceva decât o biată iluzie, pentru zilele de tăcere şi de
nesfârşite reproşuri, pentru momentele de dragoste, care ar fi putut fi toride, dar au fost indiferente şi aspre, pentru copilul
pe care ar fi putut să i-l dăruiască lui, dar pe care îl va dărui în curând altuia, sau, mai degrabă, şi-l va oferi ei însăşi. Se
simte vinovată, ah, cât se simte de vinovată, ar fi putut fi totul altfel dacă ea însăşi ar fi devenit alta, dacă ar fi ştiut să
considere viaţa mai puţin complicată, ea, cea pe care toată lumea o consideră de fapt atât de simplă.
Cosmin este invitat la rândul lui să vorbească şi, în timp ce avocatul îi pune întrebări, încercând să scoată la lumină
toate faptele ei reprobabile, iar el răspunde calm, cu o oarecare demnitate, luând o atitudine detaşată şi în acelaşi timp
severă, Maria încearcă să îl asculte, ar dori să ştie cum vede el astăzi lucrurile, cu ce culori o va descrie, ce cuvinte va spune
despre ea, cuvinte care vor rămâne în procesul verbal al şedinţei ca un fel de concluzie a căsniciei ei pierdute, însă nu

izbuteşte, are impresia din locul în care se află că buzele lui se mişcă fără a scoate nici un sunet, el este deja atât de departe
de ea, încât cuvintele lui nu o mai pot ajunge. Şi i se pare că până şi chipul lui se estompează din ce în ce, ca şi cum o ceaţă
ireală s-ar interpune între ei, acum, ca şi altădată, ca întotdeauna. Doamnă Albu, n-are rost, doar n-o să leşinaţi aici, fiţi vă
rog cuminte, îi şopteşte de alături avocatul ei, strângându-i uşor braţul. Nu, de ce, mă simt foarte bine, ce vreţi să spuneţi?
întrebă ea grăbită, apoi îşi întoarce capul într-o parte şi începe să plângă. Vai, doamnă, vă rog, treceţi aşa uşor de la râs la
plâns! îi spune avocatul. Stăpâniţi-vă, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai sunteţi o fetiţă. Atâtea şi atâtea căsnicii se
desfac, din asta n-a murit niciodată nimeni. Ea continuă totuşi să plângă, dar nu pentru că această căsnicie anume urmează
să se desfacă, ci pentru că de fapt nici nu ar fi trebuit să se lege vreodată, ea nu ar fi trebuit să-şi împartă viaţa cu nimeni,
pentru a nu fi niciodată abandonată. Şi, pentru a doua oară de la începerea procesului, Cosmin îşi îndreaptă privirile spre ea,
însă nu uimit ca prima oară, ci cu un aer edificat şi rece, ca şi cum ar vrea să spună tuturor celor de faţă: Vedeţi doar cât
este de instabilă...
Apoi vine rândul ei de a fi chemată să răspundă unor întrebări cărora nu le desluşeşte prea bine sensul, cu multă
vreme înaintea procesului şi-a făcut acasă adevărate planuri de bătaie, şi-a aşternut chiar în scris ideile, spunându-şi că, la
urma urmei, nu trebuie să-i lase lui Cosmin o victorie totală şi necondiţionată, însă acum, ca şi cum ar fi hipnotizată, nu
izbuteşte să spună nimic, nu vorbeşte despre indiferenţa lui, nici despre maniile şi despre sarcasmul lui, nu vorbeşte nici
măcar despre Tereza, se pomeneşte însă povestind despre domnul Carturianu şi, în timp ce avocatul ei încearcă să salveze
aparenţele, spunând: Nu cred că are vreo legătură cu problema noastră, doamnă! ei i se pare că îl aude pe Cosmin
şoptindu-i lângă ureche: Vezi bine că te obsedează! Maria închide ochii, însă cuvintele lui continuă să-i răsune în minte:...te
obsedează... te obsedează..., iar vocea pe care o aude nici nu mai este măcar vocea lui Cosmin, este vocea domnului
Carturianu. Doamne, ce fac eu acum? se întreabă, deschizând iarăşi ochii. De cine oare îmi închipui că divorţez: de Cosmin
sau de domnul Carturianu?
În cele din urmă procesul se sfârşeşte, avocaţii îşi strâng dosarele şi asistenţa părăseşte cu zgomot sala, lăsându-i pe
Maria şi Cosmin singuri, faţă în faţă. Din pragul uşii, Tereza aruncă o ultimă privire înspre ei, apoi, strângându-şi în jurul
gâtului eşarfa de mătase, ridică uşor din umeri şi se îndepărtează.
Iată-ne în fine şi aici, rupe Cosmin tăcerea, apropiindu-se de Maria. Ea este însă cu spiritul departe şi, intuind
pesemne unde îi zboară gândurile, sau dorind numai s-o rănească iarăşi, Cosmin atacă pe neaşteptate subiectul domnului
Carturianu. Fostul tău şef, să ştii, este nu numai nebun ci şi ridicol, lansează el într-o doară. Maria îl priveşte surprinsă. Ce
vrei să spui? întreabă agresivă. Este ciudat cum felul în care tu sari precum o leoaică să-i iei apărarea mă mai lezează încă,

constată el surprins. Ce-ai vrut să spui? insistă ea, cu aceeaşi nervozitate abia mascată.
Ei bine, să zicem că am avut prilejul de a-l cunoaşte...
Când?
Nu ştiu, pe la începutul lui martie, probabil. M-am pomenit cu el la mine într-o seară... La tine? se miră ea, privindu-l
lung. La mine, repetă el, vreau să spun la Tereza... La tine..., şopteşte Maria, îndurerată.
A venit neanunţat şi neinvitat, seara pe la ora zece. Aşa îi este obiceiul? A sunat la uşă şi Tereza nu a vrut să răspundă,
era cu adevărat foarte târziu pentru vizite, dar el văzuse lumină în casă şi a insistat, a insistat, îţi închipui? Este de-a dreptul
nebun individul ăsta!
Şi ce dorea?
Dumnezeu ştie... Oficial, voia s-o roage pe Tereza să se reangajeze la institut. Dar ar fi putut aştepta până a doua zi,
ce dracu! Poţi să-mi spui şi mie ce căuta noaptea pe străzi, în lapoviţă şi ninsoare, individul ăsta? Era ud leoarcă. Purta un
impermeabil gen Columbo, plin de zăpadă, pe care nici măcar nu l-a scos de pe el când a intrat în casă, s-a aşezat aşa
îmbrăcat pe canapea, fără să-i pese. A tăcut câteva momente şi noi stăteam şi ne uitam la el ca doi idioţi. Apoi s-a ridicat,
ne-a spus că nu se simţea prea bine şi a cerut voie să se ducă la baie. A stat o veşnicie înăuntru. Eu mă întrebam cum naiba
i s-a făcut rău tocmai la noi acasă. Apoi Tereza s-a temut să nu fi murit între timp în baie şi m-am dus atunci şi i-am bătut
la uşă până am reuşit să-l scot afară. Părea mult mai liniştit, dar în loc să plece şi-a scos impermeabilul şi s-a aşezat din
nou pe canapea. A început să ne privească fix, când pe unul când pe altul, ca la spectacol...
Sper că..., începe şovăind Maria. Ce speri? o întrerupe el cu brutalitate. Că nu am făcut prezentările? Maria îşi pleacă
privirile. De fapt nu asta aveam de gând să spun, gândeşte ea, dar oricum ce importanţă are? Ei bine, o asigură Cosmin, am
avut grijă de onoarea ta, dacă asta te interesează. Tereza m-a prezentat drept prietenul ei, fără alte amănunte. Dar el
continua să mă privească drept în ochi şi atunci l-am întrebat dacă nu vrea cumva un ceai fierbinte, ca să se încălzească. Şi
ştii ce-a făcut atunci cocoşatul tău? Nu e cocoşatul meu, şopteşte Maria. Însă Cosmin îi ignoră cuvintele, fiind prea ocupat să
povestească mai departe. Nu numai că nu a refuzat ceaiul, cum speram, dar s-a încăpăţânat să rămână pe capul nostru
aproape două ore, Tereza pica de somn, nici nu se mai sfia să caşte, iar el vorbea întruna... Ştii despre ce?
Despre ce? întreabă ea, fără să-şi dorească de fapt să afle.
Despre eugenie! lansează el, aproape victorios. Ne pică neinvitat pe cap în puterea nopţii ca să ne expună teoriile lui
fasciste. Când îţi spun că e ridicol! Şi periculos pe deasupra... Terezei i se făcuse frică, a visat urât toată noaptea.
Sărmana Tereza..., bolboroseşte Maria.

Ştiu că ideile mele îţi pot părea rasiste sau fasciste, îi spusese domnul Carturianu mai de mult, când abordaseră
împreună acest subiect, pe care ea, precum mulţi alţii, îl considera tabu. Dar dacă mă vei asculta bine, vei înţelege că poate
am dreptate, urmase el, privind-o cu ochii lui mici, duşi în fundul capului. Se aflau unde, atunci? A, da, erau la cimitir, ce
cadru potrivit, la urma urmei, pentru o asemenea discuţie. S-au recules un timp în Capelă, lângă sicriul doamnei Varga,
şi-apoi ieşiseră afară, printre mormintele acoperite de o pojghiţă fină de zăpadă.
Maria era într-atât de adâncită în propriile ei gânduri, încât o vreme nici nu-l
ascultase şi când el o întrebase, oprindu-se fără veste în mijlocul aleii, ce crezi
despre eugenie, doamnă Albu? ea îl privise ca pe o apariţie stranie, rămânând pe loc
perplexă.
Aş fi vrut să mă sinucid, de mult, înainte de a mă naşte, continuase el,
reluându-şi mersul fără să-i aştepte răspunsul. Dar ştii, de fapt nu m-a întrebat
nimeni ce părere am... este caraghios, nu-i aşa, că embrionii nu au dreptul la nici un
punct de vedere? Cum ar putea să-l aibă, mă vei întreba, de vreme ce într-un stadiu
incipient ei nici măcar nu posedă un sistem nervos, nu sunt apţi de a avea propriile
lor gânduri. Şi pentru că nu gândesc, dacă l-am crede pe Descartes, ei nici măcar nu
există, nu-i aşa? Vor deveni cândva fiinţe umane, desigur, dar pentru început, nu sunt
nimic altceva decât materie lipsită de voinţă şi de simţăminte, de idealuri ca şi de
ambiţii. Genele sunt prezente deja, când conştiinţa nu există încă. Nu crezi oare că
acesta este unicul, adevăratul moment în care un om se întâlneşte cu destinul său? Ce
păcat însă că nu există nici un sistem de comunicare posibil. Dar mă întreb, cum oare
ar putea cineva să-şi împiedice destinul să se realizeze altfel decât printr-un proces
de sinucidere inversă?
Nu sunt foarte sigură că vă înţeleg ideile, dar mă tem că trebuie să vă opresc
aici, intervenise Maria, revoltată. Ceea ce spuneţi îmi provoacă aproape o durere
fizică, nu pot să vă ascult mai departe vorbind astfel. Iubesc viaţa atât de mult,
sinuciderea mi se pare o inepţie. Cred că orice destin uman are dreptul să se
Paul Outerbridge – Triumph of egg realizeze. Ce importanţă are că genele nu sunt întotdeauna perfecte? Ce dacă viaţa
(1932) este câteodată prea scurtă? Atât cât durează, existenţa fiecăruia este un dar de preţ,

nimeni nu are dreptul s-o refuze.

Nu are dreptul s-o refuze!? exclamase domnul Carturianu. Ah, câtă intoleranţă! Dictatura majorităţii este cea mai
zdrobitoare dintre toate, pentru că e aproape imposibil de demonstrat, nu poţi obţine sprijinul nici unei organizaţii
umanitare, nu ai cui să ceri azil politic, te afli singur împotriva maselor, eşti împroşcat cu noroi şi persecutat, silit să-ţi
rumegi frustrările în tăcere. Cât este de comod pentru cei frumoşi, inteligenţi, robuşti şi longevivi, care constituie din fericire
majoritatea, să decreteze că viaţa este un cadou minunat, pe care nimeni n-are dreptul să-l refuze, chiar dacă genele nu
sunt întotdeauna perfecte! Dar ce înseamnă viaţa, te întreb, pentru copiii şi adolescenţii care mor din cauza genelor lor
imperfecte, pentru cei obligaţi să trăiască ţintuiţi într-un fotoliu rulant sau zăcând într-un pat, fixând mereu unul şi acelaşi
univers, tavanul, pentru cei nevoiţi să se expună în permanenţă atâtor priviri flămânde, în care nu vor desluşi niciodată
dorinţă? Aş vrea să ştiu ce gândesc cu adevărat părinţii, atunci când abandonează pretenţiile de corectitudine politică,
despre viaţa imperfectă pe care au zămislit-o? O consideră ei oare un dar nepreţuit pentru copiii lor condamnaţi la suferinţă
şi la moarte? Dacă ar fi putut alege liberi, în afara oricăror presiuni sociale, politice sau religioase, privind doar în inima lor
de părinte, ar fi ales ei să aducă pe lume un copil cu gene imperfecte? Scuză-mă, dar eu unul nu cred că poate vorbi în mod
obiectiv despre această problemă cineva care nu este profund implicat.
Pe când dumneavoastră sunteţi profund implicat probabil, îl luase în râs Maria. Nu vă daţi seama ce atitudine patetică
aveţi? Faţă de suferinţele pe care le-aţi descris, sunteţi la fel de normal ca şi mine. Faptul că nu puteţi câştiga un concurs de
frumuseţe vă face viaţa chiar atât de imposibilă?
Privirea lui devenise sfidătoare, vocea lui se asprise. Ai, într-adevăr, în pofida tuturor aparenţelor, o alcătuire cât se
poate de simplă, nu voi înceta niciodată să mă minunez. Şi, crede-mă, acesta este de fapt un compliment... Ce curios,
ricanase Maria, aprinsă la faţă, am impresia că în ultima vreme singurul compliment care mi se mai face este cel de a fi
simplă, dacă nu chiar proastă de-a dreptul...
Dumneata crezi că orice handicap este vizibil? continuase domnul Carturianu, fără să acorde atenţie comentariilor ei.
Îţi imaginezi că intoleranţa îi loveşte numai pe cei a căror anormalitate este evidentă? Dar ce este de fapt normalul, poţi
să-mi spui? Nu e decât o noţiune pur statistică, un tipar în care majoritatea oamenilor încap, o grămadă de norme ce
respectă regulile, prejudecăţile şi tradiţiile unei societăţi, neînşelând niciodată aşteptările şi nestârnind mirarea nimănui.
Dacă nu te potriveşti în tipare, eşti considerat anormal. Te simţi exclus. Uneori sunt aspectele profunde ale personalităţii
tale cele care se abat de la norme, felul tău de a gândi, opiniile tale, ceea ce nu este nici bătător la ochi, nici uşor de înţeles.
Handicapul evident este tolerat, cel subtil, condamnat. Aş vrea să ştii că, mai mult decât infirmitatea mea fizică, m-a făcut

întotdeauna să sufăr cea intelectuală, faptul că mă simt neînţeles, că nu am reuşit niciodată să gândesc şi să reacţionez ca
toată lumea, ceea ce a făcut din mine pustnicul blazat pe care-l vezi. Mai mult decât a avea un trup armonios, mi-aş fi dorit
să gust măcar o singură dată fericirea celor care pot petrece împreună ore în şir într-o cârciumă sau la un meci, vorbind toţi
laolaltă, fără să spună în realitate nimic. N-am să fiu niciodată capabil să scot din gâtlejul meu atâtea sunete deodată, fără
să transmit nici cel mai mic mesaj. Dar vezi, totul este de fapt atât de relativ... Căci ceilalţi se înţeleg pesemne perfect între
ei şi se despart de fiecare dată cu sufletul mai bogat, în timp ce mesajul meu li se poate părea lipsit de noimă, cu totul
inutil. Spune-mi, dacă eu nu-i pot înţelege pe ceilalţi şi ceilalţi nu mă pot înţelege pe mine, cum pot trăi printre ei? Iată ce
face din mine cu adevărat un handicapat, nu faptul că am această înfăţişare. Personalitatea mea pare altora stranie şi
absurdă, trezeşte teamă şi animozităţi, în timp ce diformitatea mea, fiind limpede ca lumina zilei, îi lasă de regulă pe toţi
indiferenţi.
Nu sunteţi chiar atât de singur şi de neînţeles cât vă imaginaţi, îl consolase ea, înmuiată dintr-o dată. Uite, mă aveţi pe
mine... Cu mine puteţi discuta orice, asta şi faceţi în general, eu vă înţeleg cuvintele, le percep sensul, chiar dacă nu sunt
întotdeauna de acord cu ceea ce spuneţi. Dacă ar fi fost numai pentru infirmitatea dumneavoastră, nu cred că v-aş fi acordat
vreodată atâta atenţie, căci aş fi făcut-o probabil din compasiune şi detest acest sentiment, mă face prea mult să sufăr...
Adevărul este că îmi place să discutăm împreună, pur şi simplu, în ciuda faptului că sunteţi într-adevăr puţin bizar.
Ei bine, suspinase el, aproape înecându-se cu aerul rece, mă tem că eşti singura fiinţă care gândeşte astfel. Îmi este
teribil de greu să mărturisesc acest lucru, dar nu ştiu zău ce se va întâmpla cu mine când existenţa ne va purta spre
orizonturi diferite.
De ce încerci să fugi? De ce îţi este atât de teamă? a întrebat-o el, cu chipul răvăşit de regrete, câteva luni mai târziu,
când l-a anunţat că va pleca din institut. Chiar nu înţelegeţi? i-a aruncat ea drept în faţă. De dumneavoastră vreau să fug.
N-o să-mi mai daţi niciodată de urmă!
Soţia lui a avut totuşi dreptate. Maria nu şi-a imaginat că lucrurile se vor petrece astfel, dar este adevărat că l-a trădat
atunci când s-a rupt de existenţa lui atât de total, atât de irevocabil, lăsându-l să rătăcească iarăşi singur într-o lume din
care se va simţi de-a pururi exclus. Domnul Carturianu devenise total dependent de prezenţa ei şi i-o mărturisise încă de
mult, acolo, printre morminte, luând într-un fel drept mărturie a durabilităţii sentimentelor lui însăşi eternitatea nefiinţei
care-i înconjura. Ea atunci tăcuse, nemulţumită de făgaşul pe care alunecase discuţia. Din fericire, însă, el renunţase repede
la melodramă, revenind fără nici un preambul la ideile lui curioase despre genele perfecte. Maria a încercat o vreme să-l
asculte fără să-l întrerupă, temându-se să nu-i provoace o nouă criză de autocompasiune. Spera că, dacă-l va lăsa să

vorbească singur, infirmul va epuiza subiectul mai repede şi ea va putea pleca în sfârşit acasă.
Viaţa este prea scurtă şi preţioasă ca să fie risipită pe rebuturi, filozofase el, oprindu-se iarăşi din mers şi
pironindu-şi ochii pe lespedea funerară a unei octogenare defuncte. Dacă fiinţa umană merită ceva pentru cât îi este de dat
să îndure de-a lungul existenţei sale efemere, atunci merită, după mine, o viaţă cât de cât normală. Ştii, mă gândesc
uneori... cei care militează împotriva avortului pretind că tuturor embrionilor, ca fiinţe umane potenţiale, li se cuvine o şansă
egală de a veni pe lume. Şi mă întreb de ce. Când speranţa medie de viaţă este în creştere continuă pentru majoritatea
oamenilor, rămân cei care sunt condamnaţi genetic la o moarte timpurie. Este acest lucru drept? Ai avut vreodată
curiozitatea să-ţi imaginezi o generaţie de elevi care încep împreună primul lor an de şcoală? Am făcut asta odată, m-am
oprit în faţa unei şcoli şi am privit şirurile de elevi intrând la ore, încercând să anticipez destinele lor... Se joacă împreună,
devin prieteni, stabilesc uneori între ei relaţii de lungă durată. Majoritatea au înaintea lor încă şapte decenii de viaţă, poate
chiar mai mult. Câţiva dintre ei, însă, poartă în genele lor pecetea unei morţi precoce. Majoritatea copiilor din această
generaţie vor lăsa în urma lor descendenţi. Pentru câţiva dintre ei, însă, această simplă realitate a vieţii se va dovedi
imposibilă, căci natura, înzestrându-i cu un fizic ingrat sau cu o constituţie şubredă, a decis să-i excludă de la reproducere.
Imaginează-ţi deci această generaţie de şcolari şi destinele lor atât de diferite şi spune-mi dacă ţi se pare drept. Oamenii nu
sunt egali prin genele lor nici faţă de viaţă, nici faţă de moarte. De ce am pretinde atunci egalitate la naştere pentru toţi?
Şi credeţi cu adevărat că excluderea controlată a taraţilor de la reproducere reprezintă o soluţie? nu rezistase Maria
provocării lui. Chiar consideraţi că eugenia este cheia tuturor problemelor? Dacă tot am ajuns la jocul închipuirilor, vă
propun un alt exerciţiu, vreţi? Imaginaţi-vă o lume în care o mână de oameni sunt investiţi cu puterea de a alege, după
criterii probabil arbitrare, genele ce trebuiesc păstrate şi cele care trebuiesc excluse din patrimoniul nostru genetic.
Gândiţi-vă la o societate care îşi poate selecţiona indivizii reproducători, aşa cum aleg fermierii taurii de sămânţă. Încercaţi
să vă imaginaţi protocolul hi-tech de aducere pe lume a copiilor cvasiperfecţi ai acestei societăţi, prin împreunarea la scară
industrială a unor celule germinale standardizate, în ale căror fişe tehnice este prefigurat deja destinul biologic al fiinţelor ce
se vor naşte. Cine ştie, poate urmaşii noştri se vor plimba printre raioanele unor magazine specializate pentru a-şi alege
descendenţii preferaţi, la fel cum alegem noi astăzi bulbii de lalele. Imaginaţi-vă mai departe cuplurile sterilizate ale
viitorului, care se vor iubi fără dreptul de a procrea, fiind nevoite să crească şi să educe copii de împrumut, pentru a-i reda
apoi societăţii-mamă. Şi cine va investi oare în crearea acestor odrasle manipulate genetic? Diversele întreprinderi
particulare îşi vor disputa afacerea între ele, sau procrearea industrializată va deveni mai degrabă o politică de stat? Vor fi
oare oamenii viitorului nevoiţi să plătească impozit pentru asigurarea schimbului lor de mâine? Ce spuneţi despre aceste

scenarii, domnule Carturianu, aveţi impresia că sunt mai juste decât inegalităţile la care v-aţi referit?
Nu văd absolut deloc de ce ar fi necesare măsuri atât de radicale, îşi manifestase el nedumerirea. Vocea lui seacă şi
grimasa arogantă a gurii arătau în ce măsură i se părea evident faptul că ea îşi baza punctul de vedere pe o multitudine de
clişee. Sunt conştient că, în legătură cu eugenia, care nu este în realitate decât o teorie, ţin să precizez, ceea ce include
ideea de artificialitate, de participare a factorului uman, prin mintea neiniţiaţilor pot trece toate ororile posibile, începând cu
rasismul şi terminând cu programele fasciste de exterminare a indivizilor inferiori, asociate în imaginarul colectiv aşa-zisei
origini nobile. Este adevărat, deci, că însăşi definiţia eugeniei pretează la confuzie, poftim, îţi acord această scuză, adăugase
el cu mărinimie. N-aş vrea să mă înţelegi greşit, mă opun teoriei în sine, îmi repugnă ideea de organizare şi de planificare
pe care punerea ei în practică o implică, dar consider că eugenia este mai mult decât o simplă teorie... Nu prea reuşesc să
înţeleg de ce, atunci când acest subiect spinos este adus într-o discuţie, oamenii se gândesc în mod automat la un soi de
conspiraţie ştiinţifică, al cărui scop ultim este cel de a-l răsturna pe Dumnezeu din scaunul lui de creator.
Dumneavoastră credeţi, dacă nu mă înşel, că există şi o latură pozitivă a eugeniei? realizase Maria.
Oarecum..., ezitase el. Vezi dumneata, atunci când nu găsesc cuvinte suficient de concise pentru a-mi exprima
gândurile şi pentru că nu am talentul de a inventa eu însumi vorbele de care am nevoie, fac adeseori apel la tot felul de
licenţe verbale. În cazul de faţă, recunosc, termenul de eugenie îl utilizez oarecum impropriu, poate chiar abuziv, făcând mai
precis abstracţie de ideea de control, de orchestrare pe care cuvântul în sine o presupune şi extinzând principiile relativ
restrânse ale acestei teorii la totalitatea proceselor naturale, spontane, prin care specia umană tinde involuntar să-şi
amelioreze genele. În mod tacit, eugenia se practică de multă vreme în interiorul speciei.
Serios? întrebase ea cu aplomb. Iată că aflu lucruri noi...
Ştii, de pildă, urmase el fără să se tulbure, că străzile infecte ale evului mediu erau înţesate de creaturi diforme, de
monştri de bâlci, hidoşenia făcea parte din peisajul cotidian. Edentaţii, chiorii, şchiopii, ciungii, cocoşaţii, tot felul de
prăpădiţi marcaţi de boli teribile, cu corpurile murdare acoperite de plăgi respingătoare, nu păreau să întâmpine prea mari
dificultăţi când era vorba să se acupleze, lăsând în urma lor o droaie de urmaşi la fel de degeneraţi ca ei. La treizeci de ani
oamenii erau deja bătrâni, la patruzeci cei mai mulţi dintre ei mureau. Cum se face că nu mai vedem nimic din toate acestea
astăzi?
Ştiţi foarte bine de ce, încercase Maria să strecoare o părere personală, însă domnul Carturianu nu o lăsase să-şi ducă
ideea până la capăt. Nu, nu, protestase el precipitat, ridicându-şi glasul, progresele medicinii nu explică în întregime acest
fenomen! Se ambalase, tonul lui devenise agasant şi Maria se simţea abandonându-se treptat unei stări de delăsare. Nu mai

avea chef să argumenteze, nu mai dorea decât să fie lăsată în pace, în timp ce el se înfierbânta din ce în ce mai tare,
gesticulând tumultuos printre morminte. Nu departe de ei, câteva bătrâne înveşmântate în negru erau aşezate pe o bancă în
faţa unui cavou, strânse una în alta, ca nişte păsări zgribulite. Maria le privea peste umărul domnului Carturianu şi de la
distanţa care o separa de ele nu le auzea vorbind, le vedea doar buzele supte mişcându-se necontenit, ca şi cum ar fi şoptit
nişte incantaţii misterioase. Feţele lor erau complet imobile, ca şi corpurile lor, înfăşurate în atâtea straturi de haine, încât
păreau rigide şi greoaie ca nişte statui. Doar una dintre bătrâne părea animată de viaţă. Din când în când se ridica precum o
marionetă dezarticulată de pe colţul băncii, ca să aprindă o candelă cu ulei, a cărei flacără şovăitoare se stingea într-una din
pricina curenţilor de aer ce măturau pereţii cavoului. Şi dintr-o dată, când vocea domnului Carturianu răsunase prea tare, îşi
îndreptaseră toate laolaltă privirile spre el, ca la comandă, rămânând apoi iarăşi nemişcate în noua lor poziţie. Maria avea
impresia că gesturile lui ample şi dezordonate le capturaseră întreaga atenţie, făcându-le să-i urmărească precum nişte
vulturi solemni fiecare mişcare. Ochii li se răsuceau cu o remarcabilă agilitate pe feţele lor încremenite, ca să-l observe cât
mai bine. Chiar şi bătrâna cu candela îşi abandonase activitatea, părând complet captivată de spectacolul oferit de domnul
Carturianu. Maria începuse să se simtă stânjenită de toată situaţia. Dar numai pentru o clipă. Căci apoi se răzvrătise. Nu
trebuie să fiu atât de conformistă, îşi spusese. Nu trebuie să-mi pese dacă intru sau nu în norme. Domnul Carturianu are
dreptate, faptul că pe alţii îi miră ceva la mine n-ar trebui să-mi facă nici cald, nici rece.
Între timp, infirmul îşi continuase neabătut logosul, neacordând nici cea mai mică atenţie acestor detalii. Realitatea
este, spusese el, că oamenii au fost întotdeauna atraşi de frumuseţea şi vigoarea semenilor lor, manifestând, precum toate
animalele de altfel, o preferinţă înnăscută faţă de genele nobile, pe care sunt perfect capabili să le recunoască la partenerii
lor de acuplare. Când are posibilitatea, orice animal, şi implicit orice om, tinde să aleagă pentru reproducere reprezentanţii
cei mai reuşiţi ai sexului opus. Doar cunoşti şi dumneata atât de bine acest fenomen natural extrem de eficient, prin care
speciile se opun propriei lor degenerări. Crede-mă când îţi spun că oamenii n-au avut nevoie până acum de nici un fel de
teorii naziste pentru a-i exclude treptat pe taraţi din rândurile lor. A fost suficient să nu-i accepte ca parteneri. Şi chiar dacă
părinţii de azi nu pot încă avea la comandă copiii perfecţi pe care şi-i doresc, ei au totuşi posibilitatea să transmită
descendenţei lor, pe cale educaţională, anumite valori, aspiraţia către sublim fiind negreşit una dintre ele. Astfel, noile
generaţii, prin respingerea sistematică a partenerilor care nu corespund normelor general-admise de perfecţiune, prin
acceptarea dictatelor dietetice şi estetice care le otrăvesc de altfel existenţa, prin refuzarea aducerii pe lume a unor copii
purtători de boli genetice sau malformaţii, aceste generaţii în aparenţă arogante şi egocentrice realizează fără să-şi dea
seama o adevărată selecţie artificială a speciei. Cine şi de ce le-ar opri din misiunea lor involuntară? Cum poţi convinge de

exemplu o femeie superbă să-şi împartă genele cu un tarat hidos? Este poate imoral să nu-i permiţi unui biet handicapat să
se reproducă, dar natura este întotdeauna cea mai tare, deasupra oricărei etici omeneşti. Şi în definitiv, spune-mi, ce poate
fi atât de rău în această evoluţie lentă a speciei umane către un patrimoniu genetic ideal, chiar dacă perfecţiunea în sine, ca
ţel ultim, ştim amândoi foarte bine că nu poate fi atinsă? De ce-ar fi atât de rău ca indivizi ca mine să nu se mai nască
niciodată? Şi de ce la urma urmei nu ar avea dreptul embrionii la sinucidere? Ca să-ţi răspund în sfârşit la întrebare: da,
eugenia, conform definiţiei mele deformate, are aspecte pozitive, sunt convins. Dar pentru a le înţelege, trebuie să fii liber
cu adevărat, să te poţi detaşa de tradiţii şi convenienţe, de religie chiar, trebuie să devii apt să-ţi arunci ochelarii de cal.
Sau mai degrabă apt să încalci toate normele moralei şi eticii, subliniase Maria, care reuşise până la urmă să se
concentreze asupra discuţiei suficient cât să plămădească un punct de vedere.
Etica? Morala? îşi ridicase el sprâncenele, mirat. Ce reprezintă oare? Nimic altceva decât nişte convenţii. Ele nu sunt
nişte legi imuabile, este normal să evolueze, au evoluat de altfel în permanenţă, din totdeauna. Normele pe care oamenii le
stabilesc corespund tendinţelor generale ale unei societăţi. În opinia mea, însă, pentru ca ele să rămână valabile, ar trebui să
corespundă însăşi naturii umane. În ciuda tuturor restricţiilor, caracteristicile reale ale speciei noastre sfârşesc întotdeauna
prin a ieşi la suprafaţă. Puţin câte puţin, etapă după etapă, oamenii mai fac un pas şi încă unul spre descoperirea şi
recunoaşterea adevăratei lor identităţi. Şi astfel, tendinţe care astăzi sunt considerate imorale, într-o zi vor deveni adevărate
valori.
Mă tem că nu înţeleg..., murmurase Maria. Domnul Carturianu o luase în derâdere. Vezi bine, de vină este şi de
această dată alcătuirea dumitale atât de simplă, de concretă. Ai nevoie de exemple palpabile ca să poţi pricepe. De pildă, ce
părere ai despre homosexualitate? Despre ce? întrebase ea uluită. Despre homosexualitate, repetase el. Privită ca un
fenomen biologic, vreau să spun. Există la animale, desigur... ca şi la om, şovăise ea, neînţelegând prea bine ce răspuns
aştepta domnul Carturianu. Este deci un fenomen natural, subliniase el, fără s-o slăbească din priviri. Bineînţeles, admisese
Maria, din ce în ce mai nedumerită.
Atunci să privim puţin lucrurile din punctul de vedere al naturii, dacă vrei, se lansase infirmul într-o nouă serie de
speculaţii. Care este după dumneata – întrebase el mai mult retoric – rolul fiecărui individ dintr-o specie oarecare, singurul
lui rol de altfel, dacă-l vom exclude pe cel de a se lăsa mâncat de alţii? Cel de a se reproduce, eşti de acord cu asta, mi se
pare de la sine înţeles. Ca să se asigure, de exemplu, că bietele animale sexuate îşi vor aduce la îndeplinire rolul cum se
cuvine, natura le-a dotat cu un instinct sexual. A născocit aşadar hormonii, ca să le poată ţine sub control. Dar la acest nivel
reglajul este atât de fin, atât de subtil, încât apar adeseori erori. Se întâmplă, astfel, ca un individ să nu-şi mai recunoască

propriul sex, sau să nu mai ţină cont deloc de sex, încercând să se împerecheze cu tot ce întâlneşte în cale. Această lipsă de
control este oare periculoasă pentru specie, te întreb? Nicidecum. După tentative mai mult sau mai puţin lipsite de succes,
majoritatea indivizilor ajung în cele din urmă să bată la poarta care trebuie. Iată la ce este necesar instinctul sexual. Ar
trebui poate să te întreb ce reprezintă instinctul sexual...
Toată lumea ştie ce reprezintă, lansase ea, uşor agasată.
Oare? Crezi? Eu îţi voi da, totuşi, propria mea definiţie: instinctul sexual reprezintă nu nevoia de a se împreuna, ci
nevoia de a se reproduce. Chiar şi cei mai puri homosexuali, sau poate mai ales ei, datorită imposibilităţii de principiu,
doresc să se reproducă. Ei sunt, din punct de vedere strict biologic bineînţeles, asemeni câinilor în călduri, care, aşteptând
să le pice o parteneră – să-i spunem naturală, ca să nu-i spunem firească, ceea ce ar putea părea o definiţie tendenţioasă,
căci la urma urmei ce-i firescul? – încearcă să copuleze cu piciorul scaunului sau chiar cu piciorul stăpânului, ajungând, dacă
nu sunt alungaţi, să culeagă cea mai deplină satisfacţie. Dacă ar fi lăsaţi în legea lor, cei mai mulţi dintre oameni ar fi când
homosexuali, când heterosexuali, sau total asexuali, după cum le funcţionează hormonii. Trecând de la o identitate la alta,
sau de la o decepţie la alta, ei vor sfârşi prin a se reproduce, ceea ce reprezintă de fapt singurul lucru important.
Mă tem că sunteţi la fel de intolerant faţă de homosexuali cum sunteţi faţă de religie, strecurase Maria cu un soi de
dezamăgire în glas.
Domnul Carturianu păruse cât se poate de mirat. Intolerant? De ce spui asta? Nu afirm în definitiv decât un simplu
adevăr. Dacă declar de exemplu că diabeticii au probleme de sănătate din pricina hormonilor lor, ceea ce este de asemenea
un adevăr, înseamnă că sunt intolerant faţă de ei?
Tocmai aţi comparat homosexualii cu câinii în călduri, insistase ea. Mă înşel oare? Consider aceasta o totală lipsă de
respect...
Încă odată te întreb, de ce, stimată duduie politic-corectă? o întrerupsese el. Nu văd prin ce această comparaţie este
jignitoare. Nu văd absolut deloc. Toţi suntem animale şi dacă morala nu ar exista ne-am comporta aidoma lor. Aici am şi
vrut de fapt să ajung. Oamenii nu sunt liberi să acţioneze conform naturii lor, pentru că intervin asupra lor norme de tot
felul, care tind să le dirijeze comportamentul. Morala a fost inventată pentru a-l înfrâna pe om de la pornirile sale naturale,
dându-i astfel iluzia că valorează mai mult decât un vulgar animal. M-am oprit la homosexualitate nu pentru că aş fi în
vreun fel intolerant, ci pentru că mi se pare un bun exemplu. Dacă nimeni nu s-ar fi amestecat vreodată în existenţa lor,
homosexualii nu ar mai fi cunoscut de-a lungul istoriei atâtea prăbuşiri în abisurile perversităţii şi dezonoarei sau,
dimpotrivă, ascensiuni pe culmile gloriei şi virtuţii, şi-ar fi trăit viaţa după pofta inimii şi a hormonilor şi nu ar fi creat nici un

fel de disensiuni în jurul lor. Dacă nimeni nu le-ar mai lipi pe frunte o etichetă încă de la prima lor abatere de la norme, ceea
ce se petrece de regulă la vârsta pubertăţii, când totul, nu doar hormonii, funcţionează haotic în corpul unui om, poate că
cei mai mulţi dintre homosexuali nu s-ar mai simţi condamnaţi pe viaţă, din punct de vedere socio-cultural, la un
comportament sexual unic şi fără întoarcere. Ar găsi atunci fie puterea, fie curiozitatea să încerce când s-ar ivi ocazia şi alte
posibilităţi. Aceasta i-ar conduce mai devreme sau mai târziu la reproducere, în modul cel mai natural cu putinţă, chiar dacă
numai punctual, aşa cum se întâmplă uneori şi în cazul animalelor.
Nu spun că nu sunt de acord cu dumneavoastră..., rostise Maria şovăitoare, uşor dezorientată de privirea nebuloasă a
ochilor lui sticloşi. Mă întreb numai ce rost are să faceţi atâta filozofie pe marginea sexualităţii unei minorităţi? În definitiv,
ce impact poate avea o mână de oameni asupra unei civilizaţiei întregi? Că se reproduc sau nu, e treaba lor, şi-atâta timp cât
nu păreţi să vă identificaţi cu ei nu văd de ce vă zbuciumaţi în felul acesta? De ce atâta patimă? Iertaţi-mă, dar nu vă
înţeleg...
Domnul Carturianu îşi desfăcuse larg braţele şi privise întrebător în jurul lui, ca şi cum ar fi încercat să ia morţii din
morminte drept martori. Mă zbucium? Patimă? Nu te juca astfel cu vorbele, doamnă Albu! Eu încerc să am un punct de
vedere şi dumneata crezi că-ţi cânt o serenadă? Ah, sentimentalismul femeilor! Nu mă frământ, madam, mă întreb doar.
Sunt o fire curioasă. Unele lucruri mă intrigă şi caut explicaţii, atâta tot. Nu mă duc acasă să mă arunc cu obrajii înlăcrimaţi
între perne şi nici nu ies cu o armă pe stradă să împuşc trecătorii. Eşti un om de ştiinţă, am impresia... De ce te comporţi
atunci ca o puştoaică isterică?
Ei bine, atunci conduceţi-mă cu calmul necesar la o concluzie, îl întrerupsese Maria cu răceală. Ce sens au aceste
divagări?
Ce impact poate avea o mână de oameni asupra unei civilizaţii întregi? şuierase domnul Carturianu. Asta vrei să ştii? În
unele cazuri, o mână de clienţi pot fi suficienţi ca o întreagă industrie să fie pusă pe picioare. Îmi spun câteodată că oamenii
vor fi poate permanent siliţi să inventeze tehnici alternative de procreare, nu atât datorită sterilităţii, cât mai ales din cauza
preceptelor morale care nu le îngăduie să-şi trăiască viaţa sexuală conform aspiraţiilor lor de moment. Diferitele forme de
sexualitate lăsate fiind să evolueze în voia lor, natura ar sfârşi prin a-şi găsi un echilibru. A împiedica natura să atingă
această stare de stabilitate poate conduce la un dezastru ecologic. Ştii ceva? Scenariul fantezist pe care mi l-ai propus ceva
mai devreme s-ar putea să devină într-o zi realitate. Poate că într-un viitor nu foarte îndepărtat copiii nu vor mai fi doar ai
celor care îi pot avea, ci deopotrivă ai tuturor celor care vor să-i aibă şi nu mă refer aici numai la homosexuali, ci la toţi cei
care pot oferi suficiente garanţii morale că sunt capabili să iubească şi să educe un copil: prieteni sau rude care locuiesc

împreună, persoane vârstnice, văduvi, celibatari. Atâta timp cât posibilităţile tehnice există, se vor găsi întotdeauna
solicitanţi, iar cât cererea există, oferta se va extinde mereu. Într-o societate capitalistă liberă, acest proces nu poate fi
oprit. Oamenii îşi vor vinde celulele reproducătoare, îşi vor închiria corpul, vor servi de model pentru clonare şi cine ştie ce
alte tehnici se vor mai născoci în viitor, medicii se vor transforma în industriaşi, politicienii, juriştii şi economiştii vor
controla pârghiile întregului sistem, în timp ce societatea însăşi va deveni un fel de mamă universală, hotărând cui, când şi
în ce condiţii i se poate atribui rolul de părinte. Dacă reproducerea va deveni într-o zi industrializată, ameliorarea genelor va
fi o opţiune ca oricare alta, precum climatizarea la automobile. A respinge în condiţiile de azi conceptul de eugenie ţine, în
opinia mea, de pură ipocrizie.
Iar eu sunt de părere că exageraţi..., încercase să-l readucă Maria cu picioarele pe pământ. Oricum, de aici până la
morală este o distanţă lungă, de fapt, ca să fiu sinceră, nici nu prea văd o legătură, cred că v-aţi rătăcit oarecum pe drum...
Şi în plus e foarte târziu, mă tem că o să vă las acum, am câteva treburi de făcut...
Ce legătură are? continuase domnul Carturianu, ignorându-i tentativa de evadare. Morala ne-a împiedicat până acum
să fim infideli, luxurioşi, homosexuali, ne-a interzis să ne arătăm până şi goliciunea. Dar ne-am scuturat jugurile. Ne-am
eliberat. Cândva, concupiscenţa era considerată imorală. Astăzi este văzută în multe cercuri drept o adevărată virtute.
Nuditatea era considerată obscenă. Astăzi este privită ca o formă de artă. Homosexualii erau altădată prigoniţi. Adolescenţii
acestui sfârşit de mileniu văd în ei din ce în ce mai mult un exemplu de urmat. Normele societăţii evoluează. Morala ne mai
împiedică încă să fim poligami, incestuoşi, pedofili, intoleranţi faţă de cei slabi, agresivi şi necruţători faţă de rivali,
pruncucigaşi, canibali şi lista ar putea continua aşa încă multă vreme. Toate aceste trăsături sunt comune la animale, sunt
deci naturale, nevoia de supravieţuire şi nu viciul justifică existenţa lor. Pentru câtă vreme crezi dumneata că ne va putea
împiedica morala să trecem şi peste aceste bariere?
Opriţi-vă odată, pentru numele lui Dumnezeu! strigase Maria, provocând în privirile bătrânelor de pe bancă o
translaţie de scurtă durată în direcţia ei. Dumneavoastră chiar nu aveţi nimic sfânt? Faptul că tulburaţi astfel liniştea unor
morminte nu vă dă nici o strângere de inimă?
De ce mă acuzi? nu înţelesese el. Pentru că refuz să-mi ascund capul în nisip precum majoritatea semenilor mei? Hei,
bine ai venit pe planeta Pământ! Se petrec lucruri ciudate aici... Unele etnii îşi mărită fetele încă de la vârsta de zece ani,
pentru că aşa li se pare natural şi nu le-a trecut încă prin minte că este imoral să facă asta. În unele familii, mamele îşi
împart atenţiile soţilor cu fiicele lor pentru că aşa consideră ele că pot menţine familia unită, ceea ce se dovedeşte aproape
întotdeauna o judecată corectă. Să nu uităm aici pedofilia insidioasă, consimţită... ei da, nu văd de ce pari atât de şocată,

copiii pot accepta practic orice atâta timp cât le este oferit cu delicateţe şi dragoste. Sau poligamia... legală în unele
societăţi, însă interzisă în altele, care se pretind cu mult mai civilizate. Refuzându-i responsabilităţile, însă păstrându-i
avantajele, acestea din urmă nu se dau în lături totuşi să o practice, disimulând-o cu discreţie în dosul unor comportamente
amăgitoare, precum concubinajele efemere, adulterul, divorţurile repetate, bisexualitatea, schimbismul, triolismul. În orice
caz, nimeni nu se mai hazardează astăzi să susţină că omul ar fi o fiinţă în mod natural monogamă. Sau poftim, dacă vrei,
gândeşte-te la acele femei, uneori foarte tinere şi debusolate, lipsite de educaţie sau măcar de rudimentele unui spirit
minim de analiză, care îşi aruncă pruncii abia născuţi la gunoi, nu din viciu, ci pentru că instinctul le avertizează că nu sunt,
dintr-un motiv sau altul, capabile să le poarte de grijă. La fel procedează, ştii bine, femelele multor specii de mamifere cu
puii lor supranumerari, îi alăptează numai pe cei viguroşi, care reuşesc cei dintâi să sugă, iar pe codaşi îi alungă fără milă,
simţind instinctual că, dacă i-ar hrăni pe toţi deopotrivă, resursele nu le-ar ajunge ca să-i menţină pe toţi în viaţă. Iar dacă
sunt prea slăbite după naştere şi nu au suficient lapte, femelele îşi mănâncă adeseori puii abandonaţi pentru a găsi forţa
să-i îngrijească pe cei rămaşi...
Bun, de acord, îl oprise Maria. Din punct de vedere biologic suntem animale, nu văd cum v-aş putea contrazice în
legătură cu asta, şi este în consecinţă adevărat că ororile la care vă referiţi pot fi privite ca fenomene absolut naturale. Dar
ce anume vă dă dreptul să vă imaginaţi un viitor atât de negru al omenirii, de ce credeţi că civilizaţia umană ar putea
degenera în asemenea măsură, încât să nu mai existe alt drum posibil decât întoarcerea la punctul de plecare, în braţele
naturii, printre animale? Refuz să accept acest scenariu, mă auziţi, refuz categoric! Oamenii au poate instincte precum restul
animalelor, dar nu sunt sclavii lor, sunt fiinţe dotate cu raţiune şi cu voinţă, se pot opune tuturor ispitelor, dacă vor.
Ai pus degetul drept pe rană, zâmbise domnul Carturianu. Dacă vor, acestea sunt cuvintele magice. Dar vor ei oare?
Căci îndeplinirea a tot ceea ce este pornire naturală aduce cu sine, drept recompensă, o stare de bunăstare, de plăcere, de
confort, şi oamenii superlucizi ai epocii noastre, care simt, chiar dacă nu o recunosc întotdeauna, că nu există decât neant
după moarte, doresc să-şi trăiască această unică viaţă cu intensitate, fără să-şi refuze nimic. Numai morala îi mai reţine, dar
pentru câtă vreme încă, te întreb iarăşi? Din revoluţie în revoluţie, devenind din ce în ce mai imorali, dar mai toleranţi, ne
vom elibera în cele din urmă de toate lanţurile care ne împiedică să trăim conform pornirilor noastre fireşti. Natura noastră
adevărată şi-a cerut dintotdeauna dreptul de a ieşi la suprafaţă şi într-o zi va birui. Când oamenii decid să condamne
morala la moarte şi încep să deschidă rând pe rând tot felul de porţi, ar trebui să se gândească mai bine ce pot descoperi în
spatele lor.
Nu v-aş fi crezut niciodată atât de moralist, şoptise Maria. Domnul Carturianu îşi clătinase capul îndelung. Nu sunt.

Mai degrabă profet, atâta tot. Nu încerc să schimb mersul lumii. Mă mulţumesc doar să-i analizez evoluţia, ca un om de
ştiinţă ce sunt. Mă străduiesc să fiu cât mai obiectiv cu putinţă, neautorizându-mi nici un fel de patimi personale... N-aş
zice asta, avansase Maria cu prudenţa pe care i-o impuneau împrejurările. Mă rog, recunoscuse el, poate nu reuşesc în toate
cazurile, dar cel puţin mă străduiesc... Şi totuşi, continuase ea gânditoare, vorbiţi ca cineva pentru care morala are mare
preţ. Iar această combinaţie între ateism şi moralitate mi se pare destul de bizară. Domnul Carturianu îşi ridicase
sprâncenele, cu aerul nedumerit. Credeam că lui Dumnezeu i s-a retras deja monopolul asupra moralei. Dacă nu, este cazul
să se facă asta urgent. Iar în ceea ce priveşte textele sfinte, marele lor merit, dacă merit poate fi numit acesta, este cel de a
fi uşor interpretabile. Fiecare înţelege din ele ce pofteşte. Fiecare caută în ele justificarea şi, implicit, binecuvântarea faptelor
pe care le săvârşeşte. Numai aşa se poate explica de ce unii oameni pot jertfi atât de uşor morala în numele libertăţii
individuale, pretându-se uneori la cele mai abominabile fapte, deşi rămân totuşi profund credincioşi în sufletul lor.
Maria îşi strânsese la piept paltonul, înfrigurată. Privise iarăşi peste umărul infirmului. Bătrânele de pe bancă
plecaseră. Nu ştia când. Uitase pentru o vreme de ele. Soarele care până atunci inundase generos grădina cimitirului începea
să se estompeze în spatele norilor plumburii. Va trebui să plec şi eu, gândise. Picioarele îi îngheţaseră. Deşi înfierbântate de
vorbă, buzele infirmului i se păruseră mai vinete ca niciodată. Avusese pentru o clipă impresia că se află iarăşi în faţa
sicriului, privind chipul mort al doamnei Varga. Un frison îi scuturase umerii. Să mai facem câţiva paşi, îi spusese domnului
Carturianu, am amorţit de frig. Iar el o urmase în lungul aleii. Maria simţise şi în alte dăţi o teamă nedesluşită de moarte, dar
era pentru prima oară când în conştiinţa ei regretele se adăugau în felul acesta sentimentului de spaimă, depăşindu-l mult
ca intensitate. Ştia că va muri într-o zi şi îi părea rău, căci ea nu va mai fi pe acest pământ să vadă ce vor face din el
oamenii, ea nu va şti niciodată dacă domnul Carturianu a avut sau nu dreptate când a prevestit sfârşitul acestei civilizaţii.
Nu! se răzvrătise ea, scuturându-şi capul cu îndărătnicie. Nu pot totuşi să vă dau dreptate! Chiar dacă lucrurile vor
evolua conform profeţiilor dumneavoastră, într-o zi oamenii se vor dezmetici, nu se vor delăsa, vor stabili noi reguli, vor
reinventa morala dacă va fi necesar, dar nu vor accepta niciodată să-şi reducă propria esenţă la purele instincte animalice.
Corectă observaţie, într-adevăr, convenise el gânditor, măsurându-şi paşii. Dar îţi dai dumneata seama ce înseamnă
să revenim spăşiţi la morală după ce am abandonat-o? Înseamnă pierderea tuturor libertăţilor câştigate, întoarcerea la
uniformizare, la intoleranţă, la dogmele de tot felul, la abjurarea forţată, la inchiziţie, la ignoranţă. Fenomenele astea sunt
oarecum ciclice, presupun. Poate că este o fatalitate. Poate că fiecare civilizaţie evoluată, înfloritoare şi sofisticată, când
devine profund amorală este sortită să dispară, lăsând locul unui ev mediu implacabil. Poate că după fiecare ascensiune
trebuie să urmeze întotdeauna decadenţa. Mda, cred că dacă savanţii s-ar strădui puţin în această direcţie, ar putea născoci

o formulă matematică pentru a explica de ce repetăm mereu greşelile istoriei. Şi totuşi... Şi totuşi nu ne învârtim în cerc, ci
evoluăm mai degrabă într-o spirală, căci ori de câte ori reluăm o etapă ne aflăm pe o treaptă superioară.
Maria nu mai spusese nimic. Se apropiaseră de poarta cimitirului. Se despărţiseră în aparenţă indiferenţi, fără să-şi ia
rămas bun unul de la altul. După câţiva paşi, ea se oprise şi privise în urma lui, însă cu alţi ochi decât până atunci, îl privise
încercând să se pună în pielea cuiva lipsit de orice noţiune de morală, şi dincolo de compasiune, de empatie şi chiar de
admiraţie, pe care doar morala le poate autoriza, constatase că nu mai pot exista alte sentimente faţă de el decât repulsia şi
curiozitatea. Îl văzuse ca pe unul dintre monştrii aceia de bâlci care populau străzile evului mediu, iar pe ea însăşi se văzuse
redusă la acel sentiment primar pe care unii oameni îl încearcă, atunci când necazurile ce îi lovesc pe alţii îi bucură şi îi
reconfortează.
Te-ai mai împlinit, s-ar zice că despărţirea îţi prieşte..., vine parcă de nicăieri vocea lui Cosmin şi ea tresare, complet
dezorientată, restabilind anevoie contactul cu realitatea. Îl priveşte, mijindu-şi puţin ochii ca şi cum ar orbi-o soarele,
nevenindu-i să creadă că în faţa ei nu se mai află domnul Carturianu, de care toate gândurile îi rămân agăţate. Încearcă să le
împrăştie, clipind des din pleoape, ca şi cum ar scutura fructele dintr-un pom. Imaginea fostului ei soţ răzbate în sfârşit
până la ea, la început tulbure, apoi din ce în ce mai clară. Îşi aminteşte că se află la tribunal, unde căsnicia ei condamnată la
moarte tocmai a fost executată. Surâde ambiguu, plimbându-şi privirile pe corpul lui Cosmin, dar le ţine totuşi bine în lesă,
neautorizîndu-le să se aventureze prea departe.
Iar tu dimpotrivă, ai slăbit mult, am impresia..., îi spune, frânându-şi în ultimul moment vechiul ei gest complice,
devenit de-a lungul anilor aproape un reflex, cel de a-l bate uşurel pe burtă. Şi pari obosit. Ce ţi se întâmplă, eşti cumva
bolnav? Îşi muşcă buzele înciudată, realizând că în adâncul ei încă mai speră că el îi va arunca două-trei cuvinte de care să
se agaţe, în genul mi-e greu fără tine, ştii, sau n-aş fi crezut niciodată că o să-mi lipseşti atâta... O îngreţoşează febrilitatea
cu care, într-o fracţiune de secundă, mintea ei izbuteşte să fabrice o sumedenie de planuri, ce să-i răspundă, ce gesturi să
facă, încotro să îndrepte discuţia mai departe, pentru ca, susţinută doar de aceste câteva cuvinte imaginare, dragostea ei
pierdută să ajungă la mal nevătămată.
Hm, mormăie el reţinut, vechile mele arsuri de stomac îmi cam dau de furcă... Dar nu-i nimic, o să-mi treacă... Sper,
şopteşte Maria şi tac apoi amândoi vreme de-un minut, uitându-se lung unul la celălalt. Ea caută să-i pătrundă privirea, dar
propria ei imagine îi revine înapoi, alungată de ochii lui impenetrabili, care nu mai vor să o absoarbă, o reflectă numai,
precum o suprafaţă metalică lucioasă. Îşi întoarce capul cea dintâi, rănită de indiferenţa cu care el îşi ascunde noua existenţă
în dosul unui perete inviolabil. Ei bine, oftează abătută, întrerupând tăcerea, să ne spunem atunci adio... Şi îi întinde mâna,

pregătindu-se să plece. Cosmin i-o atinge abia, molatic. Ea se întoarce şi îşi porneşte drumul către ieşirea din sală, care i se
pare dintr-o dată lung, fără de capăt, un univers întreg o separă de uşa grea de stejar, ce se conturează imprecis printre
lacrimile care îi împăienjenesc ochii.
Vocea lui îi întârzie câteva momente paşii. Am găsit un cumpărător pentru apartament, o avertizează pe un ton
neutru. Aşa că dacă te interesează să mai vizitezi locurile, va trebui să te grăbeşti.
Să vizitez locurile? se întreabă ea. Ştiu la ce se gândeşte, la sentimentalismul meu naiv pe care l-a ironizat în atâtea
rânduri, se aşteaptă să-mi iau rămas bun de la pereţi, să mai stau puţin de vorbă cu obiectele, să vărs un potop de lacrimi
sub povara regretelor, ca acum. Respiră adânc, reuşind să se reculeagă îndeajuns cât să se întoarcă spre el, cu o mască
senină pe faţă. Nu, mulţumesc, nu cred că este cazul, îi răspunde.
Cosmin pare uşurat la gândul că nu va avea de întâmpinat complicaţii suplimentare. Oricum apartamentul este gol în
momentul de faţă, o informează, înmânându-i câteva foi de hârtie. Mobilele, obiectele care ţi se cuvin le-am mutat într-un
depozit. Ştii, a trebuit să eliberez spaţiul pentru vânzare... Îmi pare rău, dar n-am reuşit să te contactez ca să-ţi cer acordul.
Va trebui să te ocupi de aici înainte de ele, sunt lucrurile tale, eu am o mie de alte probleme pe cap. Trebuie plătită o chirie
pentru spaţiul de depozitare. Nu prea mare... Ai toate informaţiile acolo, îi precizează, arătând spre hârtiile pe care Maria le
ţine într-un fel bizar, departe de corpul ei, ca şi cum i-ar fi teamă să nu se contamineze de la ele.
Bine, îi răspunde ea cu o voce seacă. Se pregăteşte să plece, iarăşi, dar curiozitatea o determină să se răzgândească.
Pot să te întreb ce vei face cu atâţia bani? Din câte am înţeles, ai vândut şi vila părinţilor tăi... Ce planuri ai, vrei să-ţi
cumperi o altă casă, mai mare, mai centrală? Cosmin retează rapid aerul cu latul palmei, enervat. Ei, fir-ar să fie de treabă,
asta-i culmea, ce dracu te interesează pe tine ce am eu de gând să fac cu banii mei? Dacă ai nevoie de bani, dacă ai greutăţi,
spune-mi direct şi poate o să te ajut, dar nu o lua aşa pe ocolite, nu încerca să mă mai regulezi şi-acum la creieri! Alo, alo!
strigă el, ciocănind-o cu degetul arătător în tâmplă. Mă auzi, suntem divorţaţi, n-ai realizat încă? Eu am viaţa mea, tu ai
viaţa ta, adio, pa şi n-am cuvinte!
Iartă-mă că insist astfel, îi răspunde ea cu tristeţe în glas, izbutind totuşi să-şi menţină calmul, dar este important
pentru mine să ştiu de ce-ai ţinut cu tot dinadinsul să vinzi apartamentul nostru. Cosmin o străfulgerează neîndurător cu
privirile. Şi ce te-ai fi aşteptat să-ţi spun? Că, vezi doamne, nu mai suport să trăiesc acolo pentru că mă dor prea tare
amintirile? Că pe oriunde aş trece nu te văd chipurile în faţa ochilor decât pe tine? Sentimentalismul ăsta al tău o să-ţi
întunece minţile până la urmă. Revino pe pământ, femeie, măcar în ceasul al doisprezecelea! Maria tace, coborându-şi
privirile. Ştie că el are dreptate. Şi într-un fel, îi este recunoscătoare pentru că o aduce atât de brutal la realitate. Ce rost ar

avea să se mintă, să se hrănească cu speranţe deşarte? În astfel de situaţii cel mai bine este să-ţi tai toate iluziile de la
rădăcină, ca pe nişte ierburi vătămătoare.
Mai stai? o întreabă el, adunându-şi lucrurile. Eu unul mă grăbesc, adaugă, văzând că Maria nu-i răspunde. Apoi iese
din sală, fără să-i mai arunce nici o privire. Ea rămâne în picioare, cu braţele atârnând în lungul trupului, îndurerată. Ar vrea
să se urnească din loc, să-şi continue drumul către uşă, dar nu poate. Din nou chibzuieşte, din nou analizează, derulează cu
repeziciune în gând fiecare frază pe care el a rostit-o, încercând să se încurajeze singură, să se asigure că agresivitatea lui
nu era decât un duş rece menit s-o trezească, sau poate doar o armă de apărare, şi nicidecum expresia implacabilă a
adevăratelor lui sentimente faţă de ea. I se pare cu neputinţă ca el să se fi schimbat într-atât. Sau poate în toţi aceşti ani
trăiţi împreună el nu i-a arătat nimic altceva decât o simplă mască? Nu mă poţi schimba, Maria, degeaba încerci! i-a spus el
cândva. Nu pot fi cel pe care-l doreşti. Iar ea protestase, atât de stăpână pe convingerile ei, atât de naivă: Dar nu încerc
deloc să te schimb! Încearcă să fii tu însuţi... Şi atunci, Doamne, atunci el o avertizase: Voi încerca, Maria. Dar mă tem că
nu-ţi va fi pe plac rezultatul. Câtă dreptate a avut! Nu-l mai recunoaşte. Şi nu-i place rezultatul.
Eşti singură, nu te aşteaptă nimeni? Nu vrei să te conduc acasă? Maria îşi întoarce capul mirată. Dan Paraschiv o
priveşte din cadrul uşii. Am mai rămas numai noi doi aici, îi spune el, descriind un arc amplu cu braţul în direcţia holului larg
al tribunalului. Băncile lungi de lemn zac părăsite sub ferestre, pradă firicelelor minuscule de praf care continuă să se agite
în razele soarelui. Ecoul unor paşi îndepărtaţi mai răsună încă pe coridoarele placate cu marmură, apoi se estompează
treptat. În locul lor vin zgomote surde de pe stradă. Claxoane de maşini. Ronronitul unei macarale. Un perforator de beton
într-un şantier pe-aproape.
Acasă? nu înţelege ea. Ştii, chiar dacă am un acoperiş deasupra capului, nu l-aş putea totuşi numi acasă. După spusele
lui Cosmin, acasă este o noţiune cât se poate de relativă. Iar în ceea ce mă priveşte, ideea însăşi de acasă mi-a devenit
complet străină. Mă rog, ridică Dan Paraschiv din umeri, indiferent. Să nu mai facem atâta filozofie, vrei? Spune-mi mai bine
simplu dacă vrei sau nu să te duc undeva. Oricum aici nu mai poţi rămâne. Maria priveşte în jur şi chipul i se umbreşte. Ai
dreptate..., recunoaşte. Nu pot să mai stau aici. La ce bun? Dacă eşti cu maşina, ai putea să mă conduci până la părinţii mei.
Cred că o să dorm la ei în noaptea asta...
Afară, luna mai, neobişnuit de călduroasă, îi întâmpină sufocantă. Maşina lui Dan este parcată în faţa unui parc plini
de trandafiri agăţători suspendaţi pe largi pergole decorative. Străbat împreună o alee laterală. Pietrişul crepitează fierbinte
sub povara paşilor lor, ca nişte lăcuste strivite în ierburi uscate. Ghirlandele de roze şi mireasma incipientă a unui tei abia
înflorit îi amintesc Mariei vizita pe care i-a făcut-o doamnei Varga aproape cu un an în urmă. Vorbiseră atunci multă vreme

împreună şi se prea poate să fi fost de fapt pentru ultima oară. Nu mai ţine minte dacă s-au mai întâlnit după aceea. Câte
lucruri s-au întâmplat de-atunci! Doamna Varga a murit, domnul Carturianu şi-a făcut apariţia, apoi a dispărut brusc din
viaţa ei, uite-aşa, hocus-pocus, Răzvan tot la fel... Cosmin i-a dat şi el papucii, totul în jurul ei se destramă şi singurul care
îi mai întinde mâna, aici, acum, este tocmai omul pe care l-a detestat cel mai tare. Nu e curios? Ah, şi a uitat lucrul cel mai
important: aşteaptă un copil.
Ajunşi lângă maşină, Dan Paraschiv îi deschide portiera şi o întreabă pe neaşteptate: Cosmin ştie că eşti însărcinată?
Aprinsă de căldură, cu respiraţia uşor accelerată, Maria încearcă să se răcorească, făcându-şi vânt cu palma. Auzindu-l,
aruncă fără să vrea o privire fugară în jos, spre talia ei puţin îngroşată. Ce spui!? exclamă, străduindu-se să pară cât mai
mirată. De unde şi până unde ai mai scos-o şi pe-asta? Apoi intră grăbită în maşină, încercând să-şi alunge frustrarea. Se
întreabă înciudată de ce a trebuit să mintă astfel, să camufleze realitatea, mai devreme sau mai târziu lucrurile oricum se vor
afla iar ea nici măcar nu are de ce să se ferească, îşi asumă pe deplin poziţia de viitoare mamă celibatară, este doar ceea ce
şi-a propus chiar din primul moment, nu-i aşa? nu are nevoie să se ascundă după deget. I-a spus fostului ei şef adevărul, de
ce nu are acum curajul să i-l spună şi bărbatului acesta? Răspunsul însă i se pare în asemenea măsură evident, încât se
simte ca întinată la gândul că a devenit atât de calculată, ea, care până mai ieri nu-şi lăsa decât sufletul să vorbească. A
făcut din pruncul ei încă nenăscut un ostatic, iată adevărul, îi foloseşte existenţa interioară după cum bate vântul, pentru a
răni sufletul unui infirm şi a-l goni din viaţa ei, sau pentru a ţine un bărbat legat de ea prin firele nevăzute ale culpabilităţii.
A-i vorbi lui Cosmin despre acest copil ar însemna să-l elibereze.
Ai apucat până la urmă să-i spui că eşti însărcinată? îşi reformulează Dan Paraschiv întrebarea, aproape două luni mai
târziu, când se revăd la înmormântarea lui Cosmin. Ţinându-se pe o latură a gropii, crispată ca şi cum ar sta pe-o muchie
de prăpastie, cu rochia ei neagră împrumutându-i cu fidelitate rotunjimea pântecului, Maria îşi linge copilăreşte lacrimile de
pe buze. Nu răspunde. Se abandonează cu voluptate sentimentelor ei confuze. Cândva îşi imaginase că, dacă i s-ar fi adus
vestea morţii lui Cosmin, ar fi fost ca şi cum şi-ar fi pierdut jumătate din propria ei viaţă, ar fi plâns deznădăjduită, şi-ar fi
frământat cu neputinţă mâinile, ar fi zăcut zile şi săptămâni de-a rândul cu ochii ţintă în tavan, luptând să şi-l alunge din
minte. Ceea ce simte acum, însă, este o senzaţie atât de diferită! Nu-i pare rău că singurul om pe care l-a iubit cu adevărat a
trecut în nefiinţă, pentru ea el era mort de mult, i-a plâns până astăzi dispariţia cu mii şi mii de lacrimi şi cele de acum sunt
doar câteva lacrimi în plus, pe care le varsă mecanic şi artificial, precum o fântână arteziană manevrată cu pârghii, rotiţe şi
butoane. Adevăratele lacrimi le plânge pentru dragostea ei care a murit şi al cărei doliu nu a avut curajul să-l poarte până
acum. S-a gândit mereu la dragostea ei pierdută ca la victimele dispărute în urma unor catastrofe, victime ale căror familii

continuă multă vreme să spere că într-o bună zi le vor regăsi în viaţă. Şi-apoi vine clipa când corpurile lor neînsufleţite sunt
descoperite la locul sinistrului, un deznodământ ce pune capăt atât speranţelor, cât şi aşteptării, dar care în acelaşi timp
deschide larg fereastra spre un nou început. Clipa deznodământului este clipa eliberatoare. Maria a regăsit în sfârşit printre
ruine iubirea ei, neînsufleţită. A venit momentul să-i îngroape acum resturile alături de corpul lui Cosmin, dăruindu-i-o ca
pe o ofrandă, căci a lui a fost, întotdeauna.
Odată ceremonia terminată, Maria se îndreaptă încet către maşina părinţilor ei. Dan Paraschiv i se alătură, cu aerul
tragicomic al un cioclu improvizat, ţinându-şi capul în pământ şi târşâindu-şi picioarele, ca să facă paşii cât mai mici.
Eticheta funebră nu i se potriveşte şi efortul de a o respecta îl face să pară neajutorat. Păşesc împreună pe aleea pietruită a
cimitirului, printre morminte şi jerbe de flori, fără să-şi spună nimic. Când se despart, el îi întinde mâna, cu o sobrietate
nelalocul ei. Nici chiar la înmormântarea celui mai bun prieten nu poate scăpa de aerul acesta odios, gândeşte Maria,
uitându-i-se drept în ochi. În mod curios, privirea ei îl încurajează. Să ai grijă de plod, îi zice, atingându-i pântecele cu o
familiaritate deplasată. Când mă gândesc ce mult îşi dorea Cosmin un copil! Păcat că vine atât de târziu, mult prea târziu...
Tace câteva clipe, odihnindu-şi gânditor privirea pe linia orizontului. Să ai grijă de el, îşi reiterează apoi sfatul. E o investiţie
bună... Dacă banii lui Cosmin vor fi descoperiţi într-o zi, ţâncul ăsta va fi bogat. Ascultă-mă pe mine, pentru că ştiu ce
spun! adaugă el pe un ton convingător, lovindu-se cu vârfurile degetelor în piept. Maria îşi îngustează ochii, uşor iritată. Nu
ştiu ce mă face să cred că banii ăştia nu vor fi descoperiţi niciodată, tu ce părere ai? Nu-i aşteaptă răspunsul. Se
îndepărtează de el fără să-şi ia rămas bun.
Ar fi trebuit să te îmbraci mai subţire pe căldura asta, îi zice mama în maşină, făcându-şi vânt cu un evantai. Ţi s-au
umflat picioarele, poftim, te-am avertizat că aşa o să ţi se întâmple... Maria îşi lasă încet capul pe spate, închizându-şi ochii.
Se scufundă în moliciunea de velur a scaunului. Se relaxează. N-am nimic, mamă, spune după o vreme. Mă simt foarte bine.
Totul e perfect.
Totul e perfect, totul e perfect..., o îngână mama. Mă înveţi tu pe mine... Maria deschide ochii şi-şi întoarce puţin
capul spre ea, fără să-şi abandoneze poziţia confortabilă. Poate că ştiu ceva mai bine decât tine ce se petrece în corpul meu,
nu crezi? zice. N-o să se dărâme cerul dacă o s-o asculţi şi tu odată pe mama! intervine tatăl de la volan, aruncându-i o
privire fugară în oglinda retrovizoare. Este femeie, se pricepe le treburile astea, nu poate să te înveţe decât de bine. Maria
oftează. De acord, de acord, se îmbunează ea, închizându-şi iarăşi ochii. Nu vă mai faceţi atâtea probleme pentru mine...
Mama îşi strânge cu un gest repezit evantaiul şi începe să-şi tapoteze cu el degetele. Cum să nu-mi fac probleme? lansează
cu nervozitate. Dar gândeşte-te puţin şi tu! Ai stat atâţia ani căsătorită de pomană şi tocmai la sfârşit ţi-ai găsit să rămâi

gravidă. Ce-ai să te faci acum, divorţată şi văduvă pe deasupra, cu un copil pe cap? Maria îşi îndreaptă în fine spatele şi o
pironeşte cu privirea, exasperată. Mamă, ce tot spui? Cum pot să fiu văduva lui Cosmin, de vreme ce nu mai sunt soţia lui?
Cea interpelată tace, descumpănită. Pare că încearcă să mediteze la întrebare, dar fără prea mare entuziasm. Îi este cald, are
obrajii roşii şi fruntea transpirată. Îşi lărgeşte decolteul, deschizând un nasture în plus la bluza ei neagră cu buline albe.
Daţi-vă jos, am ajuns, le anunţă tatăl în scurtă vreme, oprind maşina în faţa imobilului în care locuiesc. Cele două
femei se supun şi iau împreună direcţia apartamentului. Doar nu vrei să spui că individa aceea oribilă este văduva lui? prinde
să vocifereze iarăşi mama. Tereza? întreabă Maria. Nu! Ce Dumnezeu, mamă, ştii foarte bine că nu erau căsătoriţi. Cosmin
n-are nici o văduvă. De ce vrei neapărat să existe o văduvă? Şi nu vorbi atât de tare, ne aude toată lumea.
Vorbiţi mai încet, sunteţi încă în public, spune şi tatăl Mariei, ajungându-le din urmă şi descuind uşa apartamentului.
Este răcoare înăuntru, pe masa din sufragerie se află un vas cu crini, parfumul lor puternic se împrăştie în toată casa. O
muscă rătăcită bâzâie stăruitor între perdea şi fereastră. Vrei o cafea? întreabă mama. Sau poate preferi ceva să te
răcorească. Maria refuză, clătinând încet capul. Se aşează amândouă, faţă în faţă, şi se privesc un timp în tăcere. Dacă
n-aveţi nevoie de mine, eu m-aş duce să mă culc puţin, le spune tatăl. Cum nimeni nu-i răspunde, părăseşte încăperea,
lăsându-le singure. După o bucată de vreme, Maria împinge vasul cu crini într-o parte. Miros prea puternic, se scuză. Au
început să-mi facă greaţă. Îi duc la bucătărie, spune prompt mama, ridicându-se. Se întoarce cu o carafă plină cu citronadă
rece. Umple două pahare. Maria ia unul dintre ele, însă nu se grăbeşte să bea, răsuceşte doar încet paharul aburit între
palme, privind în gol absentă.
Se gândeşte la cuvintele pe care le-a rostit ceva mai devreme mama. Şi la ce i-a spus Dan Paraschiv după
înmormântare. Nici unuia dintre ei, nimănui de altfel, nu i-a trecut prin minte că nu Cosmin, ci alt bărbat ar putea fi tatăl
copilului ei. Nimeni nu şi-a închipuit-o vreodată în postura de a avea o aventură, exceptându-l poate pe fostul ei şef, care
nu va spune oricum nimănui nimic, nici măcar adevăratului tată, într-atât a luat cele întâmplate drept o palmă în propriul
său orgoliu, pe care era de preferat să o uite cât mai repede. Toţi o consideră într-atât de simplă şi sunt convinşi că o ştiu
atât de bine, încât exclud din principiu posibilitatea oricărei surprize din partea ei. În ochii celor care o cunosc, ea nu este şi
nu va putea fi niciodată decât femeia unui singur bărbat. Poate că mama nu-şi dă prea bine seama, dar acesta trebuie să fie
adevăratul motiv pentru care a numit-o adineauri văduvă. De bună seamă îi atribuie, chiar dacă poate numai inconştient,
mentalitatea comună anumitor femei din etniile est-europene, care, oricât ar fi încă de tinere atunci când moartea le răpeşte
soţii, rămân pe viaţă fidele aceluiaşi om, prelungind în văduvie trainicele legături ale căsniciei, ca şi cum moartea nu ar fi
decât o neobişnuit de lungă odisee. Se află o Penelopă împăcată cu propria ei soartă în fiecare dintre aceste văduve, iar

mama îşi imaginează poate că a venit acum şi rândul Mariei să ţese pânza speranţelor deşarte, aşteptând imposibila
întoarcere a lui Cosmin. Mama, pentru care divorţul Mariei a fost un veritabil eşec, o ruşine teribilă coborâtă asupra familiei,
revendică acum văduvia ei ca pe un drept inalienabil, ridicând-o la rangul de virtute.
De când a venit să locuiască în casa părinţilor ei, imediat după divorţ, Maria nu a găsit niciodată tăria să le spună
adevărul despre copilul pe care îl poartă. A amânat mereu destăinuirea şi este drept că, prin lipsa lor totală de suspiciune,
prin faptul că nu i-au pus nici un fel de întrebări, luând lucrurile ca de la sine înţelese, ei au contribuit fără voia lor la
menţinerea confuziei, făcând ca tăcerea plină de subînţelesuri să i se pară Mariei ceva firesc, aproape evident, şi dându-i
într-un fel iluzia că nu minte în realitate pe nimeni, ci doar ascunde adevărul tuturor. Ceea ce însă la început nu a fost decât
un secret aproape inocent, menit să iasă mai devreme sau mai târziu la lumină, riscă acum să se transforme într-o veritabilă
impostură. Căci odată cu moartea lui Cosmin, dacă Maria nu va decide altfel, taina va fi îngropată pe veci. Nimeni nu va mai
afla vreodată adevărul. Şi Mariei nu îi vine să creadă că lasă cu atâta indiferenţă evenimentele să-şi urmeze cursul lor
nimicitor, aidoma torentelor repezi de munte, fără să încerce să pună în calea lor nici cel mai mic obstacol, fără să le
stăvilească în vreun fel înaintarea, pentru ca inocenţa şi naivitatea ei de până mai ieri să nu dispară pentru totdeauna în
apele tulburi şi învolburate ale oportunismului ordinar.
Nu bei? o întreabă mama. Ai nevoie de multe lichide pe căldurile astea... Altfel te deshidratezi, să ştii... Maria se
supune şi duce la buze paharul. Soarbe însă atât de puţin, încât dă impresia că nu înghite lichidul, ci doar îl respiră. Ieri,
când ai fost la poliţie, au vrut cumva să afle ceva despre copil? se interesează ea într-o doară, urmându-şi firul gândurilor.
Mama nu prea înţelege unde vrea s-ajungă. Despre copil!? se miră ea. Vrei să spui copilul lui Cosmin? Nu mamă, rosteşte
Maria uşor agasată. Vreau să spun copilul meu! Da, întăreşte cealaltă, copilul tău şi al lui Cosmin. Fie şi-aşa dacă vrei. Ce-i
cu el? Mamă, o roagă Maria separând bine cuvintele între ele, poţi fi te rog puţin atentă la ceea ce spun? Te-am întrebat dacă
ţi s-au cerut la poliţie amănunte despre copil... Doamne, se enervează mama, ce-i cu tonul ăsta conspirativ, ca şi cum ar fi
vorba despre cine ştie ce mare secret? Maria tace câteva momente. Mai soarbe câţiva stropi din pahar, ca să-şi ascundă
sentimentul de culpabilitate. Dacă îţi cer atâtea detalii, reia ea după câteva secunde, ceva mai liniştită, este pentru că pe
mine nu m-au întrebat nimic şi mi s-a părut acest lucru foarte ciudat.
Mama pufneşte ca şi cum i s-ar fi spus ceva din cale-afară de stupid. Te-au chemat acolo pentru că fostul tău soţ a
fost omorât, nu ca să se ocupe de tine şi de copilul tău, explică ea. Crede-mă, Maria, tu ai avut toată viaţa impresia că întreg
universul se învârteşte în jurul tău, dar de când eşti însărcinată această deprindere a ta de a te pune mereu pe primul plan a
depăşit toate proporţiile imaginabile, ţi-a scăpat complet de sub control. Tu chiar nu realizezi? Îşi priveşte cu atenţie fiica,

sperând să obţină o reacţie din partea ei, dar cum aceasta tace, fixându-şi îmbufnată paharul, renunţă să-i facă morală mai
departe, dar nu pentru că a ajuns la concluzia că nu ar avea de fapt dreptate, ci numai pentru că normele de convieţuire în
societate, pe care întotdeauna le-a respectat cu stricteţe, prevăd că unei femei însărcinate trebuie să i se treacă pe cât
posibil cu vederea toate curiozităţile. Ei bine, reia ea după o scurtă pauză, pentru că insişti atât, am să-ţi răspund: da, m-au
întrebat despre copil şi dacă nu ţi-am spus nimic e pentru că am vrut să te protejez, tu nu ai nevoie de nici un fel de
contrarietăţi în momentul de faţă... Maria îşi ridică privirile spre ea. Ascultă cu atenţie. M-au întrebat cine este tatăl
copilului, continuă mama scandalizată, ca să vezi şi tu! Dar i-am pus bine la punct, să n-ai nici o grijă. Cum îşi pot permite
aşa ceva, este de neînchipuit că unii oameni pot fi atât de impertinenţi! Şi nu-mi spune că n-aveau de unde să ştie, te rog!
Sunt anchetatori, cel puţin aşa pretind, nu? Ar trebui să aibă ceva fler, să se uite puţin şi la om, nu să umble numai cu idei
preconcepute! Ah, dacă ai şti cât m-am săturat de incompetenţa oamenilor, ah, dac-ai şti! Nici nu pot să-ţi povestesc...
Linişteşte-te mamă, şopteşte Maria, total copleşită de situaţie, zău, linişteşte-te, nu are nici un rost... Mai bea puţină
citronadă rece, uită-te la tine cât de tare te-ai încălzit... Mă duc mai bine să fac o cafea, decide mama, strângându-şi tare
buzele, ca de fiecare dată când încearcă să-şi ascundă nervozitatea. Simte nevoia să evadeze şi a se închide câteva momente
singură în bucătărie i se pare cea mai bună soluţie.
Eu un lucru totuşi nu reuşesc să înţeleg în povestea asta cu Tereza, reia ea discuţia ceva mai târziu, când revine în
sufragerie, cu ceştile de cafea pe o tavă. Sinceră să fiu nu am avut-o deloc la inimă pe fătuca asta, de altfel n-am să înţeleg
niciodată pe ce criterii îţi alegi tu prietenele, căci numai peste otrepe ai dat mereu, zău, scuză-mă... ca dovadă că lepădătura
asta a izbutit până la urmă să-ţi ia bărbatul... dar de aici până a mă gândi c-o să-l omoare! Doamne, cine şi-ar fi putut
închipui aşa ceva despre Tereza? Maria, te rog, dacă nu îţi este prea greu, fă-mă şi pe mine să pricep, de vreme ce s-a
zbătut atât de mult să-l aibă, la ce i-a trebuit apoi să-l omoare? Oricât îmi frământ creierii, nu văd absolut nici un mobil!
Povestea asta mi se pare complet absurdă.
Maria îşi cuprinde îndurerată capul între palme. Îşi strânge cu putere pleoapele, pentru că nu mai vrea să-şi
autorizeze astăzi nici o lacrimă în plus. Nu ştie de ce a făcut Tereza ceea ce a făcut, dar de un lucru este totuşi sigură: dacă
nu i l-ar fi răpit pe Cosmin, dacă nu l-ar fi adus să trăiască în casa ei, el ar mai fi acum încă în viaţă. Cum ar putea să uite
cuvintele ei vreodată? Cuvinte pe care le-a repetat întocmai la poliţie, nu pentru că ar fi căutat să se răzbune pe Tereza, ci
pentru că aşa a simţit că este drept. De ce nu te măriţi tu? o întrebase cândva. Pentru că nici unul dintre bărbaţii pe care i-a
întâlnit până atunci nu-i oferise nimic, acesta i-a fost răspunsul. Eu sunt o femeie comodă, Maria..., prinsese să-i explice
apoi. Îmi place ca totul să vină de-a gata, nu-mi place să pun singură cărămidă peste cărămidă, asemeni ţie. Şi nici măcar

nu mă mulţumesc cu puţin, ca tine... Cum ar putea uita vreodată ce i-a spus Dan Paraschiv, în ziua când, după plecarea lui
Cosmin, a părăsit la rândul lui apartamentul? A discutat atunci puţin cu ea despre partaj. Lucrurile nu sunt atât de simple, o
avertizase. Tereza spunea că va trebui să mai treacă o dată pe aici, să vadă cam ce ar putea s-o intereseze. Cât era de
lacomă, totuşi, Tereza! Cu un zâmbet aproape inocent pe faţă o anunţase într-o zi că vor vinde apartamentul imediat după
divorţ. O informase că au vândut deja vila de la munte şi Mariei i se păruse, când o privise, că exulta. Câtă bucurie i se citea
în ochi la gândul că va avea în sfârşit parte de bogăţia la care visase de când se ştia pe lume!
Nimic nu o satură pe Tereza de bani..., rostise Maria ca o concluzie, în seara când i-a pomenit pentru ultima oară
domnului Carturianu de ea. A fost de fapt cea din urmă seară când au mai stat împreună de vorbă despre orice altceva, căci
nu l-a mai revăzut niciodată de atunci. Dar chiar dacă a ajuns singură la această concluzie, îi este totuşi imposibil să creadă
că Tereza l-a omorât pe Cosmin pentru bani. Şi în nici un caz nu a încercat să insinueze acest lucru în declaraţia pe care a
trebuit s-o facă la poliţie. Însă este adevărat că anchetatorii văd lucrurile atât de diferit faţă de restul oamenilor, sunt
capabili să facă altfel de conexiuni, ei judecă totul la rece şi, în opinia lor, mobilul care a împins-o pe Tereza la crimă a fost
material.
Mobilul? i-ar fi răspuns Cosmin, dacă l-ar fi putut întreba. Fiecare om poate avea o mie de mobiluri ca să omoare pe
cineva. Nimeni nu va putea pretinde vreodată că este capabil să penetreze raţiunea cuiva. Poliţia ştie acest lucru, şi mai ştie
că la nevoie orice mobil poate sta în picioare, se pot găsi o multitudine de argumente în sprijinul oricărei ipoteze, pentru că
evenimentele pot urma în realitate atâtea căi logice, este imposibil să fii absolut sigur vreodată pe ceva.
Mamă, nu ştiu zău ce să-ţi răspund, oftează Maria, eliberându-şi fruntea dintre palme. Tot ceea ce am reuşit să aflu
este că în principiu Tereza a fost cât se poate de sinceră, a confirmat practic tot ce au declarat martorii, inclusiv propriile
mele afirmaţii. A admis că o cantitate de arsenic i-a lipsit la inventar, dar a subliniat că a uitat pur şi simplu flaconul pe
masă, nesupravegheat, şi că ea nu a sustras niciodată pentru uz personal vreun produs toxic din laborator. A susţinut de
altfel că în nici un caz nu a pus arsenic în tubul cu prafuri pentru stomac al lui Cosmin. A declarat că a observat că starea lui
de sănătate s-a deteriorat foarte mult în ultima vreme, dar că niciodată nu i-a trecut prin minte că bietul de el era de fapt
victima unei otrăviri cronice. Iar în ceea ce mă priveşte, a recunoscut că nu am călcat niciodată în casa ei după ce Cosmin
s-a mutat acolo, că am plecat din institut înainte ca arsenicul să fi dispărut şi că tubul cu prafuri de stomac în cauză a fost
cumpărat de ea. Toate astea m-au scos pe mine în afara oricărei bănuieli, fapt pentru care ar trebui poate să-i fiu
recunoscătoare, căci ar fi avut posibilitatea să-mi complice atât de mult existenţa dac-ar fi vrut... Dar din nefericire pentru
ea, aceleaşi declaraţii au pecetluit definitiv propria ei soartă. N-aş fi crezut-o niciodată capabilă de crimă, dar în faţa

faptelor nu-mi rămâne decât să mă înclin...

Şi iarăşi gândurile o fură, făcând realitatea să se eclipseze. Te aranjează bine lucrurile, fii sinceră, i-ar spune acum
Cosmin, cu felul lui direct şi incomod, dac-ar putea. Iată-ne bine pedepsiţi, Tereza şi cu mine, ce mană cerească pe capul
tău, haide, trebuie să recunoşti. Nu, Cosmin, ar protesta ea, nu trebuie să spui asemenea lucruri, ştii bine că nu este
adevărat! Şi-ar balansa, vorbind astfel, braţele încolo şi încoace, pe lângă trup, şi-ar agita probabil capul încetişor, privind
însă mereu înainte, spre un public inexistent, cu ochii imobili şi inexpresivi,
aşa cum ar face orice fantoşă. Undeva, în spatele decorului, manevrându-i cu
măiestrie sforile, gândurile ei s-ar amuza copios, ar rosti toate replicile în locul
ei, şi-ar face semn complice unul altuia, zicându-şi uite ce minciuni o facem
noi să debiteze, aproape că le crede până şi ea, atât de bine o manipulăm, atât
de bine am manipulat-o întotdeauna, viaţa ei ar fi imposibilă fără aceste sfori.
Pe urmă mai este şi povestea cu conturile în străinătate, rosteşte după
un timp mama. Nici pe asta n-o înţeleg... Şi chiar dacă aş înţelege, mi-ar fi
imposibil să cred aşa ceva din partea lui Cosmin... Maria tresare, ca şi cum ar fi
uitat de prezenţa ei. Ce este de neînţeles, mamă? întreabă plictisită. Ce este de
necrezut? Cosmin avea relaţii în străinătate, îşi făcuse planuri să părăsească
ţara împreună cu Tereza, a vândut totul pentru că avea nevoie de bani... N-am
ce zice, s-a servit cum nu se putea mai bine de poziţia lui de procuror. Când te
gândeşti de câte ori i-am reproşat că nu-şi folosea relaţiile ca să facă rost de
alimente, precum toţi descurcăreţii din ziua de azi! Dar vezi, de fapt el viza cu
mult mai sus... avea nevoie de prietenii lui influenţi ca să-şi acopere spatele,
să-şi deschidă conturi în străinătate, să facă rost de paşapoarte şi de vize,
să-şi asigure ieşirea din ţară, nu să mituiască cine ştie ce trepăduşi cu pile la
măcelărie ca să obţină câteva hălci de carne.
În timp ce-o ascultă, mama îşi clatină neîntrerupt capul, ţâţâind din buze
dezaprobator. Dar, bine, Maria, descoperă ea, în cazul acesta îţi dai tu seama
ce noroc am avut cu toţii? Dacă tu n-ai fi divorţat la timp, realizezi ce necazuri Tina Modotti – Hands of the puppeteer (1929)
ne-ar fi adus omul ăsta pe cap? Şi-aşa mă tem că lucrurile nu se vor opri aici,

încearcă să-ţi imaginezi, până şi taică-tău ar putea fi afectat... În orice caz, ce pot să-ţi spun e că, dacă nenorocitul ăla ar fi
ajuns până la urmă în străinătate, divorţ sau nedivorţ, taică-tău ar fi zburat din minister. Şi-atunci, adio tu salariu bun, adio
tu tot felul de avantaje! Nu pleci aşa dintr-o ţară comunistă, fără să te aştepţi la tot felul de urmări. Dar îţi dai tu seama
măcar, Maria, în ce belea ne-ai băgat cu capriciile tale, l-ai vrut neapărat pe Cosmin, să te fi rupt cineva în bucăţi şi n-ai fi
vrut pe altul, te-ai încăpăţânat să te măriţi cu el ca să ne duci la pierzanie pe toţi...
O ameţeală fierbinte porneşte din tâmplele Mariei şi pune în câteva clipe stăpânire pe ea, făcând-o să se ridice brusc
în picioare, speriată de această senzaţie neobişnuită şi în acelaşi timp clocotind de mânie ca o amazoană. Dar cum e putinţă,
mamă, să fii atât de nedreaptă, îşi ridică ea vocea, gâfâind din pricina efortului, cum poţi să-l urăşti atât de mult pe Cosmin
chiar şi mort!? Auzind-o, mama se sperie la rândul ei. Iartă-mă, Maria, iartă-mă, te rog, începe să îşi ceară scuze, vorbind
incoerent şi tremurând din toate încheieturile. Încearcă să-i atingă umerii, ca s-o împingă înapoi pe scaun, dar Maria se
fereşte într-o parte. Aşează-te, fetiţo, te rog să te aşezi... nu te enerva aşa, uite în ce hal arăţi, mă şi sperii, te rog aşează-te
din nou... nu-i bine să te enervezi în starea ta. Maria acceptă în cele din urmă să-şi reia locul pe scaun. Lacrimi de neputinţă
i se scurg pe obraji. Draga mea, reia mama, încercând să pară pe cât de calmă, pe atât de explicită, nu înseamnă că-l urăsc
pe Cosmin, sau că l-am urât vreodată, noi doi ne-am înţeles întotdeauna foarte bine, doar ştii acest lucru... Atâta tot că el
nu a aderat niciodată la valorile familiei noastre, era plămădit din alt aluat decât noi, ca dovadă gestul ăsta nesăbuit... să-şi
lase el, auzi, cariera şi averea pentru care atâta lume l-a invidiat, ca să plece câine surd la vânătoare către un viitor incert...
de parcă în alte părţi ar curge numai râuri de lapte şi de miere, sau l-ar fi aşteptat cine ştie ce câini cu covrigi în coadă
anume pe el.
Maria zâmbeşte fără voia ei în faţa acestui potop de expresii populare. La urma urmei, mama n-a fost la origine decât
o simplă fată de la ţară şi este chiar şi acum cu neputinţă să scoţi satul din mentalitatea ei. Adevărul este, mamă, spune ea
după o vreme, că dintre noi toţi Cosmin a fost întotdeauna cel mai lucid, a luat deciziile cele mai juste... Aminteşte-ţi cum îi
ceream cu toţii sfaturi, el ştia totul despre legi, despre evoluţia evenimentelor, până şi tata îl solicita uneori pentru
problemele lui de la minister... Mda, admite mama cu jumătate de gură, asta este adevărat, pentru că avea el informatorii
lui, din acest punct de vedere, sunt de acord, postul lui de procuror nu era de lepădat...
Exact, confirmă Maria, şi asta ar trebui să vă dea puţin de gândit, nu crezi? Să ne dea de gândit? Cui, nouă? se miră
mama, cu glasul plin de importanţă. Nu ştiu ce prostii vrei iarăşi să zici... Maria începe să se foiască pe scaun, încercând
să-şi schimbe poziţia devenită incomodă. Vreau să spun că tata şi cu tine ar trebui poate să vă luaţi unele măsuri de
siguranţă în momentul de faţă, să vă protejaţi cât de cât spatele în cazul că s-ar întâmpla ceva neprevăzut, lansează ea,

fixându-şi mama cu o privire încărcată de subînţelesuri. Se ridică apoi anevoie de la locul ei, sprijinindu-se de spătarul
scaunului. Mă voi întinde puţin pe canapea, spune, am amorţit de tot aici. Vremurile sunt pe cale să se schimbe, chiar nu
pricepi? urmează ea, în timp ce se insinuează ca o pisică uriaşă printre pernele de ornament. Abdomenul ei proeminent
domină decorul. Cosmin n-a luat niciodată decizii proaste, adaugă ea. Şi întotdeauna a fost foarte bine informat. Dan... îl
ştii pe Dan, prietenul lui Cosmin... Dan mi-a spus că în ultima vreme a discutat mult cu el despre lucrurile astea, despre
politică şi tot, mă înţelegi... Cosmin era convins că regimul actual îşi trăieşte clipele din urmă, că n-o să mai trecem prin
acest coşmar începând cu anul viitor...
Ah, dac-aş avea eu atâţia bani de câte ori am auzit fraza asta, cât de bogată aş fi! o ia mama în râs. N-o să se termine
niciodată cu această situaţie, ascultă-mă pe mine, este cazul să te resemnezi, aşa cum s-au resemnat atâtea alte generaţii
înaintea ta... Cosmin era nebun dacă a gândit altfel, ajungând să dea vrabia din mână pentru cioara de pe gard! Nu există
decât o singură cale de urmat în această societate, cea pe care o urmăm aproape toţi, calea oportunismului, numai ea ne
poate asigura o supravieţuire cât de cât demnă de o fiinţă umană... Profită de ce poţi, atâta timp cât poţi! Nu este posibilă o
altă filozofie pentru noi.
Dacă toţi oamenii ar gândi asemenea ţie, rosteşte Maria, dacă ne-am resemna cu toţii în faţa fiecărui obstacol, dacă
nimeni n-ar mai încerca să schimbe nimic în această lume, atunci chiar stând pe loc am fi propulsaţi îndărăt, timpul ne-ar
lua-o înainte, am redeveni primitivi fără să ştim când şi cum, ne-am organiza din nou în triburi, n-ar mai exista nici un
viitor pentru noi. Mama îşi încruntă uşor sprâncenele. Mă rog, răspunde ea cu ironie, te las să afirmi tot ce doreşti, sunt
conştientă că nu raţiunea ta vorbeşte, ci exaltarea tinereţii. Când eram tânără, aveam atâta energie, încât aş fi vrut să schimb
întreaga lume, însă nu ştiam de unde şi cum să încep, acum ştiu ce-ar trebui să fac, dar nu mai am nici cea mai mică
energie. Iar tu vrei să-mi iei şi ultimul lucru care mi-a mai rămas ca să regăsesc un oarecare echilibru: resemnarea.
Maria nu vede însă lucrurile la fel şi ţine să-şi facă auzită părerea. Că nu te mai simţi în stare să schimbi nimic, asta o
pot înţelege... Dar unde îţi este măcar adrenalina, de ce teama te paralizează, în loc să te incite să te aperi, sau măcar să
fugi din faţa pericolului? Cosmin asta a vrut să facă? întreabă mama. Să fugă din faţa pericolului? Poate că nu, admite Maria.
El a vrut să plece din oportunism, sunt sigură. Dar eu, dacă aş putea să plec, aş pleca de frică, pentru că mă simt ameninţată
ca o vietate fără apărare înconjurată de fiare care se bat pentru putere şi simt că atâta timp cât stau pe loc pot deveni prada
oricăreia dintre ele. Ce-mi pasă mie la urma urmei care dintre ele va birui, pentru mine, ca animal dominat de instincte
primare, singurul lucru care contează este să-mi salvez viaţa, pricepi? În cazul acesta, subliniază mama, te asigur că
resemnarea este cea mai bună cale de a-ţi scăpa pielea. Maria trage aer adânc în piept, înainte de a riposta cu ardoare: Dacă

nimic altceva nu putem face în scurta noastră existenţă decât să ne supunem orbeşte destinului, atunci mai bine ar fi să nu
ne mai naştem deloc!
Aş fi vrut să mă sinucid, de mult, înainte de a mă naşte, îi spusese domnul Carturianu într-o zi. Şi adăugase apoi: Cum
oare ar putea cineva să-şi împiedice destinul să se realizeze altfel decât printr-un proces de sinucidere inversă? În ochii ei,
domnul Carturianu este incarnarea însăşi a fiinţei lipsite de apărare care nu-şi acceptă destinul. Omul acesta se simte
într-atât de vulnerabil, încât în modul cel mai paradoxal cu putinţă, nu îi este frică de nimic, îşi trăieşte viaţa ca şi cum ar fi
pierdut deja totul, îşi consideră până şi propria existenţă pierdută şi de aceea poate instinctul de supravieţuire nu are nici o
putere asupra lui. Domnul Carturianu îi mărturisise mai demult că singurul sens pe care i-l poate atribui existenţei este cel
de a o cunoaşte, dar părea în acelaşi timp conştient că înseşi limitele fiinţei umane fac această cunoaştere imposibilă. Ce-i
mai rămâne în faţa acestei logici decât sinuciderea? Maria realizează că, judecând lucrurile din optica lui, aceasta ar putea
părea cea mai bună opţiune posibilă. Dar cât de judicioasă ar fi opţiunea lui pentru umanitate? Se întreabă acest lucru nu
pentru că îşi închipuie că domnul Carturianu ar avea vreun cont de dat omenirii, sau că ar trebui măcar să-i pese de
repercursiunile actelor sale asupra existenţei altora, ci pentru că, în opinia ei, el şi-a elaborat teoriile pornind de la premize
false. El are desigur dreptate atunci când, confruntând oamenii cu măreţia infinită a universului, afirmă că existenţa lor este
inutilă. Dar s-a întrebat el vreodată dacă existenţa are sau nu vreun sens la scară umană?
Precum toate celelalte fiinţe, oamenii nu sunt în realitate decât etape intermediare ale unui flux neîntrerupt de materie
şi de informaţii. Fiecare om este o verigă efemeră într-un lanţ fără capăt. Existenţa sa se poate rezuma la două procese
fundamentale, reproducerea şi moartea, când are loc transferul mai departe al informaţiei genetice proprii identităţii sale şi
a particulelor materiale care îl compun, un transfer pasiv, comun tuturor vieţuitoarelor. Dintre toate fiinţele, însă, omul
singur este în plus capabil de un transfer conştient de informaţii. Procesul de învăţare nu-i este desigur unic, întrucât multe
animale îşi educă puii, transmiţându-le, în primele etape după naştere, elementele esenţiale supravieţuirii. Dar ele fac acest
lucru instinctiv, în timp ce omul are posibilitatea de a decide ce şi cât să transmită mai departe din informaţiile pe care le
deţine. Chiar dacă asupra materiei pe care natura i-a dat-o cu împrumut omul nu are nici cea mai mică putere, el este totuşi
singurul stăpân al cunoştinţelor sale. Şi faptul că poate interveni conştient şi liber în fluxul informaţional din care face parte
integrantă conferă un anumit sens existenţei sale, în raport nu cu universul însuşi, ci cu restul omenirii. Ceea ce este destul
pentru o existenţă umană. Destul pentru a nu se abandona destinului. Destul pentru a lăsa urme după sine.
Poate că exagerez şi eu puţin, răsună vocea mamei, izgonind liniştea în care s-au refugiat un timp gândurile
amândurora. Poate că lucrurile nu sunt niciodată atât de negre. Există ceva, desigur, dincolo de resemnare, chiar dacă poate

reprezintă în ultimă instanţă acelaşi lucru. Atunci când am pierdut orice speranţă, ne mai rămâne râsul... Da, da, sunt sigură
de asta, poporul nostru a dovedit-o în repetate rânduri. Râdem ca să ne salvăm, râdem ca să rămânem noi înşine... Îşi
priveşte fiica cu un aer întrebător şi pufnesc amândouă în râs. Ah, mamă, mamă..., şopteşte Maria dojenitor şi apoi se
cuibăreşte iarăşi în tăcerea gândurilor, acoperindu-se cu ele ca cu o pătură de prim ajutor.
Acum, dacă se gândeşte bine, realizează că domnul Carturianu a ştiut întotdeauna că existenţa fiecărui om poate avea
un sens, atâta timp cât nu-l împiedici să-şi exercite singurul drept care îi este propriu, cel de a-şi exprima ideile şi
sentimentele, de a transmite altora esenţa lor. Dar este oare suficient să fii un artist, un pedagog, un gânditor sau pur şi
simplu să ai o opinie, ca să-ţi poţi exercita dreptul acesta? Înţelege mai bine în acest context neputinţa şi disperarea lui. Mai
mult decât infirmitatea mea fizică, m-a făcut întotdeauna să sufăr cea intelectuală, faptul că mă simt neînţeles, îi mărturisise
el într-o zi. Dacă eu nu-i pot înţelege pe ceilalţi şi ceilalţi nu mă pot înţelege pe mine, cum pot trăi printre ei? Domnul
Carturianu are desigur impresia că existenţei lui nu-i corespunde nici o verigă în lanţul nesfârşit de informaţii, că, atâta timp
cât nimeni nu-l ascultă şi nici măcar nu percepe mesajele pe care încearcă să le transmită, existenţa sa este exclusă, lăsată
să rătăcească pentru totdeauna în purgatoriul fără margini al evenimentelor neîmplinite. Este de bună seamă ceea ce îşi
închipuie el, însă Maria nu este foarte sigură că are dreptate. Ce se întâmplă oare cu mesajele închise în atâtea şi atâtea
sticle aruncate de naufragiaţi în mare? Chiar dacă unele dintre ele se rătăcesc pe drum, altele ating într-un târziu ţărmurile.
Poate că atunci cei care şi-au lăsat speranţele în grija hazardului sunt morţi de mult, convinşi că eforturile lor au fost inutile.
Dar chiar şi fără ştirea lor, mesajele pe care le-au încredinţat timpului au ajuns totuşi la destinaţie, îndeplinindu-şi astfel
menirea.
Nu a mai vorbit cu domnul Carturianu de atâta vreme! Ar vrea să-i poată vorbi acum, simte că este important pentru
amândoi, gândurile ei au evoluat atât de mult de când au discutat ultima oară şi crede că el are dreptul să ştie... Să afle că
aproape totul s-a şters din memoria ei, felul neajutorat în care el încearcă să-şi impună trupul diform spaţiului, vorbele lui
aspre şi necugetate, cruzimea de felină cu care îşi exasperează victimele, fără să le dea niciodată lovitura de graţie
mântuitoare, căutătura uneori atât de sălbatică... Nimic din toate acestea nu mai are în prezent vreo importanţă. Încearcă să
şi-l reprezinte în minte şi nu poate, silueta lui fragilă nu prinde contur, iar vocea lui profundă nu-i mai răscoleşte memoria,
însă toate cuvintele din care el a ţesut o pânză de păianjen pentru a o ţine de-a pururi captivă le vede şi acum aievea în faţa
ei, ca şi cum ar fi scrise cu creta pe o tablă uriaşă. Aş vrea să ştie că-mi lipseşte complicitatea noastră, îi şopteşte un gând
timid, ascuns pe undeva în străfundurile conştiinţei, şi ceea ce îi spune i se pare atât de dureros, încât îi stârneşte lacrimile.
Când am pierdut orice speranţă, ne mai rămâne totuşi râsul, repetă mama, şi ecoul îndepărtat al cuvintelor ei i se pare

Mariei eliberator. Izbucneşte în râs, sperând să dea astfel un alt sens lacrimilor care i se preling pe obraji, dar râsul i se
transformă în hohote de plâns. Îşi ascunde faţa în dosul palmelor. Te gândeşti la copil, nu-i aşa? o întreabă mama.
Aş vrea să-l am acum în faţa mea, meditează Maria mai departe, să-i dau o fărâmă de curaj, să-l încredinţez că
existenţa lui nu este câtuşi de puţin inutilă. Este adevărat că omul e pe deplin stăpân asupra cunoştinţelor sale, dar numai
până în clipa când le împărtăşeşte altora. Începând din acel moment, ele aparţin întregii civilizaţii. Chiar dacă nimeni nu este
lângă el ca să-l asculte, sau dacă nimeni nu-l înţelege şi nu i se dă niciodată dreptate, informaţiile, oricât de insignifiante ar
fi, pe care fiecare om le transmite mai departe sunt precum mesajele aruncate în mare. Ele pot călători uneori luni, ani, sau
veacuri până când îşi vor atinge ţinta, după cum se pot pierde în neant pentru totdeauna. Dar prin simplul fapt că ideile,
gândurile şi sentimentele lui au pornit la drum, există pentru fiecare om de ieri, de astăzi şi de mâine o speranţă. Chiar dacă
domnul Carturianu are impresia că frazele lui se lovesc de un zid impenetrabil, chiar dacă unii oameni îl tratează ca pe un
proroc nebun, existenţa lui nu poate fi inutilă atâta timp cât nu-şi abandonează dreptul la exprimare.
Te înţeleg atât de bine..., rosteşte mama. Nu este deloc uşor să creşti copii. Ai tot dreptul să-ţi fie teamă. Ai să vezi în
curând cu ochii tăi cum stau lucrurile. Tu ai cele mai bune intenţii din lume, nu te gândeşti decât la interesul lor, vrei să le
dai cea mai bună educaţie cu putinţă, iar ei, pe măsură ce cresc, încep să-ţi răstălmăcească toate vorbele, se întorc
împotriva ta, ca şi cum le-ai dori răul... Nu este uşor să fii părinte.
Copilul... Toate gândurile Mariei, amestecându-se într-o teribilă debandadă, încearcă să profite de ocazie. Căci ce
subiect poate fi în momentul de faţă mai important decât pruncul pe care trupul ei îl adăposteşte? La câte întrebări răspunde
existenţa lui incipientă! Înţelege acum de ce îşi doresc unii oameni copii cu atâta ardoare, începând cu ea însăşi. Copiii sunt
ca nişte recipiente goale în care părinţii pot îngrămădi una peste alta tot felul de informaţii. Ei sunt ca nişte ţărmuri
primitoare unde toate sticlele naufragiaţilor pot ajunge fără greş. Copiii sunt mereu pe recepţie, gata să asculte, să
înţeleagă, să justifice şi să accepte fiecare opinie cu care sunt inoculaţi în numele educaţiei. Ei oferă părinţilor lor nu atât
speranţa, cât garanţia că, bune sau rele, utile sau nu omenirii, mesajele pe care le transmit nu vor rătăci multă vreme, ci îşi
vor atinge repede ţinta, lăsând, în pofida tuturor împotrivirilor eventuale, amprente definitive în personalitatea urmaşilor lor.
Cât de confortabil şi în acelaşi timp cumplit de egoist este gândul acesta!
Sunt extrem de pornit împotriva educaţiei standardizate, a declarat domnul Carturianu în cursul uneia din
numeroasele lor convorbiri. Nu ştiu dacă ai remarcat vreodată acest lucru, dar fiecare societate îşi stabileşte propriile norme,
concepte, sau dacă preferi deziderate de educare a copiilor, pornind de la principii morale, politice, sociale sau religioase
specifice locului şi epocii. Dorind să fie educatori exemplari, crezându-se animaţi de cele mai bune intenţii, părinţii îşi cresc

copiii respectând à la lettre aceste norme. Ei acţionează precum nişte automate lipsite de personalitate şi de sentimente, care
urmează orbeşte metode de lucru riguros prestabilite. Fiind ei înşişi condiţionaţi de societate, îşi condiţionează la rândul lor
copiii, îndoctrinându-i fără să-şi dea seama în atâtea şi atâtea domenii ale existenţei.
Din ceea ce spuneţi ar rezulta că sunteţi împotriva educaţiei din principiu, dedusese Maria. Nu tocmai, o contrazisese
el. Cred numai că ar trebui să li se ofere copiilor posibilitatea să cunoască mai degrabă realitatea aşa cum este şi nu cea
răsfrântă în oglinda concepţiilor despre viaţă ale părinţilor lor. Dacă te mulţumeşti să-i spui unui copil că nu este permis să
facă un anumit lucru îl îndoctrinezi, pentru că îl obligi să accepte punctul tău de vedere. Faptul că ai poate dreptate nu
justifică încălcarea dreptului său de a decide singur. Interdicţiile nu au nici o justificare logică în ochii unui copil. În loc de a
le inculca de timpuriu reflexul docilităţii precum animalelor de companie, educatorii ar trebui să le arate copiilor cum să
observe corect ceea ce se petrece în jurul lor, cum să deducă singuri consecinţele posibile şi să reţină eventualele
învăţăminte. Întotdeauna pot fi găsite căi cu adevărat simple pentru a explica lucruri oricât de complicate copiilor.
Sună frumos această pledoarie, articulase Maria oarecum înţepată, dar îmi puteţi spune câţi copii aţi educat
dumneavoastră până acum? Nu vă supăraţi, dar este atât de uşor uneori să vorbeşti când n-ai nici cea mai mică experienţă!
Înţeleg, răspunsese domnul Carturianu. Şi, în pofida inimii, vă dau chiar dreptate. Dar ce păcat... Pentru cei mai mulţi
oameni, părerile teoreticienilor nu sunt decât vorbe aruncate în vânt! Ei preferă o experienţă superficial trăită şi incorect
interpretată unei analize intelectuale oricât de profunde. Nu voi juca probabil niciodată rolul de educator, dar asta nu mă
împiedică să visez la o societate în care copiii oricât de mici să fie încurajaţi să-şi facă singuri o opinie despre orice, în loc să
fie inoculaţi cu concepţii gata făcute. O societate cu adevărat liberă, în care copiii să-şi poată dezvolta propria lor
personalitate în afara oricăror influenţe, nemaifiind încă din faşă condiţionaţi să acţioneze precum o turmă de oi în numele
aceloraşi doctrine... O societate imposibilă în care până şi valorile cele mai profund înrădăcinate, precum religia şi
patriotismul, să poată fi puse sub semnul întrebării de oricine, fără teama de a fi acuzat de sacrilegiu...
Maria îl întrerupsese iarăşi, încercând să afişeze un aer cât mai puţin tendenţios: Vă înţeleg, dar, aşa cum aţi spus şi
dumneavoastră, o asemenea societate este practic imposibilă. Ai fără îndoială dreptate, recunoscuse el. Dar îţi dai seama ce
bine ar fi ca oamenii să aibă cu adevărat opinii foarte diferite? Atunci nici o idee, oricât de îndrăzneaţă, nu ar mai fi
considerată bizară... nu ar mai fi ignorată din principiu... Cu cât oamenii s-ar simţi mai liberi să gândească diferit, cu atât ar
creşte şansele să apară idei constructive în orice situaţie de impas a omenirii. Doar într-o astfel de societate adevărata
democraţie este posibilă. Spiritul celor care trăiesc în umbra majorităţii se leneveşte. În societăţile dominate de dictatura
majorităţii, democraţia nu este decât o iluzie. Căci atunci când încă din leagăn majoritatea oamenilor au fost învăţaţi să

gândească unul şi acelaşi lucru, nu există în realitate nici o alternativă, orice dezbatere publică este falsă. În mod cu totul
previzibil, membrii unei astfel de societăţi vor opta, în aparenţă liber şi democratic, pentru ideile faţă de care au fost
condiţionaţi încă din leagăn. Impusă de societate prin tot felul de norme, educaţia standardizată face din fiecare om bine
crescut un sclav al ideilor majorităţii, neautorizându-l să gândească liber, dar dându-i totuşi iluzia unei democraţii juste.
Maria meditase câteva momente la aceste cuvinte, înainte să-şi exprime un punct de vedere. Ceea ce spuneţi nu este
cu totul nou, rostise ea, ezitând. Vreau să spun că este de fapt oarecum evident ca idee... Toţi ştim la ce poate duce
fanatismul în unele societăţi, care se consideră totuşi democratice. Fanatismul? tresărise el. Dar cine vorbeşte aici de
fanatism? Am impresia că pentru dumneata lucrurile sunt ori prea simple, ori prea complicate, nu există doze intermediare.
De ce-ar trebui căutate exemplele întotdeauna la extreme, când le avem de cele mai multe ori chiar sub nasul nostru? Îţi mai
aminteşti, ţi-am povestit cândva cât de mult ador atmosfera Crăciunului şi acesta este purul adevăr, sau mai bine zis, aşa
cred... Căci în realitate nu există absolut nimic în personalitatea mea care să justifice această atitudine. Nu numai că sunt
ateu, dar simt în plus un dispreţ suveran faţă de toate activităţile pe care oamenii se îngrămădesc să le facă toţi în acelaşi
timp, precum curăţenia de Paşti sau vopsitul ouălor. Mai bine mort decât să fac acelaşi lucru cu toţi oamenii odată. Am
nevoie să-mi exprim individualitatea ca de aerul pe care îl respir. Şi totuşi, ador Crăciunul... De bună seamă pentru că era
singura sărbătoare obligatorie la noi acasă când eram copil. Era ceva ce se impunea de la sine, la fel de evident ca răsăritul
soarelui, era o valoare fundamentală a familiei, deasupra căreia nu a planat niciodată vreo îndoială. Mi-a fost injectată în
sânge imediat după ce mi s-a tăiat cordonul ombilical şi mi se scurge de-atunci în vine. Nu pot să mă opun, sunt ca drogat,
îndoctrinat, spune-i cum vrei, dar eu atâta ştiu: dac-aş fi chemat mâine la urne ca să votez în favoarea sărbătorii
Crăciunului, n-aş ezita nici o secundă. Dar de fapt n-aş fi eu cel care s-ar duce acolo să voteze, în realitate ar decide
societatea căreia îi aparţin în locul meu, majoritatea zdrobitoare, care a fost condiţionată la fel ca şi mine. M-aş considera
liber, mi-aş închipui că sunt un factor de decizie, dar n-aş fi totuşi decât un amărât de pion care execută ceea ce se
aşteaptă de la el.
Este într-adevăr greu să fii părinte, conchide Maria cu voce tare şi mama îşi îndreaptă privirile spre ea, surprinsă că
pot fi în sfârşit de acord una cu alta. Vezi, Maria, lansează ea triumfătoare, ţi-am spus eu că vei gândi altfel când vei deveni
la rândul tău mamă, te-am avertizat că-mi vei da dreptate, şi nu m-ai crezut... Sper că-ţi va fi învăţătură de minte şi că vei
şti cum să-ţi înveţi copilul să te asculte. Deşi, oricât te-ai strădui de mult, dacă n-ai cu cine, nu ajungi la nici un rezultat din
păcate. Totul depinde de copil, să ştii. Copilul să fie bun. E tot ce îţi doresc. Eu una n-am avut parte...
Ce uşor este să minţi, îşi spune Maria. Uneori este suficient doar să nu spui nimic, să-i laşi pe ceilalţi să se mintă

singuri. Îţi mai aminteşti, continuă mama, când şeful tău cel cocoşat îţi băgase în cap tot felul de tâmpenii... astă-toamnă,
mai ţii minte? Când ai susţinut chiar în această cameră că părinţii şi copiii nu-şi sunt cu nimic datori unii altora? Doamne,
câte aberaţii ai înşirat atunci şi ce mult m-ai făcut să sufăr! Ai spus că părinţii sunt vinovaţi faţă de copiii lor prin simplul
fapt că încearcă să le dea o educaţie. Bine că am apucat clipa să văd că ţi-a venit în sfârşit mintea la cap. Cu cine Dumnezeu
semeni tu atât de influenţabilă? Şi atât de naivă? Tot ce auzi în dreapta şi în stânga tu iei drept bun... Toată lumea te-a
influenţat, Cosmin, fostul tău şef, până şi tipul ăsta, Paraschiv, cu ideile lui despre căderea comunismului... Când vei învăţa
şi tu să gândeşti de una singură?
Nu-ţi mai face griji, mamă, şopteşte Maria. Niciodată nu este prea târziu să înveţi din propriile greşeli... Crede-mă că
în momentul de faţă sunt cât se poate de stăpână pe mine însămi. Sunt liberă, absolut liberă, înţelegi? Capabilă să iau
singură o decizie. Şi ceea ce vreau acum este să mă duc la culcare. A fost o zi lungă pentru mine...
Se refugiază în fosta ei cameră de adolescentă, unde-şi trăieşte acum ultimele săptămâni de sarcină, pregătindu-se să
devină o mamă celibatară. Nimic nu s-a schimbat din anii de demult în acest spaţiu, părinţii au rezugrăvit pereţii în aceeaşi
nuanţă şi au prins la locul lor în pioneze vechile ei afişe cu celebrităţi ce nu mai sunt de mult la modă. Dac-ar deschide
acum dulapul, e sigură că ar regăsi pe etajera ei secretă cutia de pantofi cu fotografii din timpul liceului. Am făcut mari
progrese în ultima vreme, îşi spune mulţumită, am învăţat să nu mai sar ca arsă la fiecare cuvânt al mamei, oricât m-ar
durea de tare. Departe este clipa când venea aici şi răscolea aceste sertare, căutând mâzgăleli de-ale mele compromiţătoare,
pe care mi le arunca apoi în obraz, spunându-mi că sunt o târâtură. Această cameră nu este decât o fereastră spre trecut,
nu spune nimic despre existenţa mea de astăzi. Amintirile mele au rămas aici şi le acoperă încetul cu încetul praful, în timp
ce eu sunt o fiinţă nouă, ca o insectă ieşind din crisalidă, complet metamorfozată.
Se întinde pe pat, îşi aţinteşte ochii în tavan şi aşteaptă. Nu ştie prea bine ce anume. Realizează doar că tot ce-a fost
de spus s-a spus, că toate gândurile îi sunt epuizate şi că nu îi mai rămâne de-aici înainte nimic altceva de făcut decât să
aştepte. Îşi îndreaptă privirile indecise spre fereastră. Draperiile sunt trase. În cameră domneşte penumbra. I se pare pentru
o clipă că se află în biroul domnului Carturianu şi că mâna lui stă agăţată de colţul uşor întors al draperiei. Îl vede parcă
aievea pândind prin fereastră ce se întâmplă afară, în stradă. Îşi aminteşte cuvintele lui. Îi spunea... când te privesc, îmi pare
că trăieşti într-o continuă aşteptare, mi te imaginez tot timpul într-o gară, alergând de nenumărate ori la capătul peronului,
să vezi dacă nu vine trenul pe care îl aştepţi...Ce tren aştepţi, de fapt, doamnă Albu? Dacă a aşteptat un tren cu adevărat, se
prea poate să fi venit deja, poate că se află acum în el, îndreptându-se către destinaţie. Gândurile ei se adună curioase, fac
multă gălăgie, încearcă să privească toate odată prin ferestrele trenului imaginar, anticipând gara ce se apropie. Maria

închide ochii, încercând să-şi închipuie la rândul ei această gară, un punct necunoscut dintr-un itinerar abstract, în care
trenul ce o poartă totuşi nu opreşte. Gândurile ei se întorc dezamăgite în obscuritatea reveriei, în timp ce Maria, pe jumătate
adormită, întrezăreşte pentru o frântură de secundă silueta domnului Carturianu la capătul peronului, făcându-i semn cu
mâna.
Se scurg încă zece zile până primeşte telefonul lui Răzvan. De îndată ce-i aude vocea tristă şi evazivă în receptor,
înţelege că acesta era lucrul pe care-l aşteptase, vestea pe care el i-o aduce. Ştia că lucrurile se vor petrece astfel. Am dat
foarte greu de tine, îi povesteşte el. Nimeni nu ştia unde te găseşti. Am vrut să afli că Ştefan s-a sinucis. S-a urcat pe terasa
unui imobil şi s-a aruncat în gol. A murit pe loc. N-a suferit, se pare. N-a lăsat nici o scrisoare. Doar câteva versuri. Le-am
folosit ca să-i compun un cântec în semn de omagiu. Îl vei auzi la înmormântare... dacă vii. Sper să poţi veni... Ştiu că-ţi
este greu în situaţia ta... Maria strânge cu putere receptorul. Un sunet timid şi subţire, ca un piuit final de pasăre rănită, i se
desprinde fără voia ei de pe buzele uscate. Tremură din toate încheieturile. Deci ştii despre copil? îl întreabă în şoaptă. Da, îi
răspunde el. M-a informat mai de mult Ştefan. Am înţeles de ce-ai vrut să te întorci la soţul tău şi ţi-am respectat dorinţa...
Nu-ţi reproşez nimic. Îmi pare rău c-aţi divorţat totuşi... Este păcat pentru copilul vostru. Păcat pentru viaţa de familie pe
care aţi fi avut-o.
Se regăsesc peste două zile în acelaşi cimitir unde a fost îngropată doamna Varga. Maria îşi exprimă condoleanţele,
reţinându-şi lacrimile. Privirile lui Răzvan ocolesc stânjenite pântecele ei voluminos. Nu ştiu de ce, faptul că aştepţi un copil
mă stinghereşte, începe el să se justifice. Deşi am încercat din răsputeri să adopt o atitudine normală faţă de tine, am
impresia că nu merge. Trebuie să-ţi mărturisesc totala mea incapacitate de a înţelege principiul de funcţionare al plozilor, în
cazul că au vreunul. Mi-este o teamă inexplicabilă de ei. Poate că sunt eu însumi încă prea aproape de ei ca vârstă, ca să-i
pot vedea cu ochii unui adult... Maria îi zâmbeşte vag, simţindu-se departe. Îi spune că înţelege. În vecinătatea grupului lor,
adunate pe o bancă, stau trei bătrâne, îngrămădite una în alta, în pofida căldurii, precum nişte pui de animal abia aduşi pe
lume. Mariei i se pare că le recunoaşte. Dar parcă erau mai multe atunci, gândeşte. Probabil că între timp au murit vreo două
dintre ele... În ceea ce ne priveşte, reia Răzvan, atingându-i în treacăt umărul, ca pentru a-i recapta atenţia, presupun că nu
ne-a mai rămas de jucat nici o carte, nu-i aşa? Maria îşi întoarce privirile spre ochii lui senini. Nu, nu cred să ne mai fi rămas
vreuna, spune. Ai dreptate...
Îi strânge uşor mâna şi se îndepărtează câţiva paşi. Caută, în mulţimea de oameni care s-au strâns între timp în acel
colţ de cimitir, o insulă unde să fie singură. Nu-i este greu să o afle, ca de obicei în apropierea domnului Carturianu. Nimeni
nu se aventurează până acolo, ca şi cum spiritul lui şi-ar fi păstrat intactă toată forţa de repulsie. Nu o miră câtuşi de puţin

faptul că şi dincolo de moarte ei doi pot împărţi aceeaşi singurătate.

Sicriul impozant care adăposteşte corpul domnului Carturianu este închis. Este normal, auzise şoptind o voce ceva mai
devreme. De la înălţimea aceea s-a făcut praf până jos. I s-au zdrobit toate oasele. Nu se mai înţelege nimic din el, ce
Doamne iartă-mă să mai arăţi la lume? Pe chipul Mariei înfloreşte un zâmbet ironic. Cât de caracteristic este gestul
domnului Carturianu! A vrut să rămână el însuşi până şi în moarte. Ea şi-a închipuit întotdeauna că dacă s-ar sinucide, el ar
prefera să se arunce sub roţile unui tren, precum Anna Karenina, ca să fie sigur că nu se va mai alege nimic din trupul pe
care şi l-a urât atât de mult. Dar dacă se gândeşte bine, soluţia pentru care a optat el
a fost cea mai bună. A decis să-şi distrugă numai oasele, sau altfel spus structura
intimă a acestui corp ingrat, singura responsabilă de identitatea lui fizică. Ar fi
trebuit să i se lase sicriul deschis, totuşi. Cu oasele complet zdrobite, trupul lui s-ar
fi încadrat poate pentru prima oară în limitele normalităţii.
Slujba religioasă este foarte scurtă, total neconvenţională. Câţiva dintre cei
prezenţi schimbă priviri agasate. Cei mai mulţi, însă, se prefac că nu-şi dau seama.
O femeie din spatele Mariei şopteşte înăbuşit înspre vecinul de alături: la ce te poţi
aştepta din partea unui comunist? Simte nevoia să îl apere: domnul Carturianu era
ateu, nu comunist. Însă tace. Vecinul femeii nu spune nici el nimic. O scurtă rafală de
vânt se abate asupra cimitirului, ridicând în aer petale de flori şi deranjând pălăriile
doamnelor. Din nou Maria are sentimentul că cei prezenţi îl uită pe domnul
Carturianu, ca şi cum nu pentru el s-ar fi strâns cu toţii în această fierbinte
după-amiază.
Odată slujba terminată, grupul Ametist îşi acordează instrumentele.
Transfigurat, Răzvan cântă versurile domnului Carturianu, vocea lui se înalţă limpede
şi pioasă, ca într-o catedrală, însă cei de faţă nu-i înţeleg gestul, nu-l acceptă, îşi
rostogolesc ofensaţi ochii şi încep să-şi dea coate. Pe banca lor din apropiere, cele
trei bătrâne îşi fac neîntrerupt semnul crucii. Maria ar vrea să oprească totul în loc
pentru o clipă, să şteargă apoi din peisaj cu o gumă aceste figuri, una după alta, să
Tina Modotti – Flor de manita (1925) nu mai rămână lângă mormânt decât ea şi versurile domnului Carturianu.

Ciudat... până aici a fost linia ce-am tras-o la nordul vieţii mele... şi dincolo de ea nu văd alt răsărit de soare, ci doar
ienuperi mici, umbroşi şi fantomatici, încolăciţi deasupra-mi ca nişte rele braţe... e iarnă şi e frig la nordul vieţii mele, şi nu
întrezăresc o altă primăvară...
Bun..., îngaimă fără voia ei Maria. Sper că vor ţine cont şi vor sădi pe mormântul lui ienuperi...
Cei adunaţi la înmormântare încep apoi să se risipească, formând grupuri-grupuri ce se îndepărtează agale în lungul
aleilor, sporovăind în şoaptă. Foşnetul frunzelor le estompează în curând vocile. Zăbovind încă în apropierea mormântului,
Maria se îndreaptă în sfârşit spre doamna Carturianu. Complet imobile, se privesc o vreme drept în ochi şi nici una nu pare
să găsească puterea să vorbească. Clipa i se pare Mariei ireală. Apoi se animă amândouă odată. Se îmbrăţişează cu răceală.
Maria şopteşte câteva cuvinte de regret, dar nu le înţelege nici măcar ea însăşi sensul. O podideşte subit plânsul. Şi la fel de
brusc, se reculege. Îşi ia rămas bun, însă doamna Carturianu o mai reţine câteva momente. Aş vrea să ştii..., începe ea
şovăitoare, că boala lui Ştefan nu este ereditară. Nimeni din familia noastră nu o va mai avea vreodată... Maria îşi pleacă
privirile şi nu răspunde. Soţia lui ştie adevărul, îşi spune, în timp ce se îndepărtează, tristă şi tulburată.
Ah, draga mea, gândeşte doamna Carturianu, privind în urma ei, cum se grăbeşte să ajungă la poarta cimitirului,
dezorientată şi nesigură pe picioare, precum o vietate ţinută prea multă vreme în captivitate. Până la urmă nu eşti chiar atât
de inteligentă cât se spune. Ai avut toate datele enigmei în mână şi nu te-ai dovedit capabilă să le pui cap la cap. Mai bine,
căci cu naivitatea care te caracterizează, n-ai fi putut suporta ca un nevinovat să ispăşească pedeapsa altuia. O sancta
simplicitas!
Paris, 3 octombrie 2002

C Nicollet Sancta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C Nicollet Sancta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Clara Nicollet – Sancta simplicitas Editura LiterNet 2003

Redactori: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro

Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro

Ilustraţie copertă: © Adel Adili, www.adel3d.com

Text: © 2003 Clara Nicollet

© 2003 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Pagina anterioară 2 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 3 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 4 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 5 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 6 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 7 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 8 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 9 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 10 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 11 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 12 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 13 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 14 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 15 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 16 / 200 Pagina următoare

Nu răspunde. Privirile îi fug iarăşi, străine.

Pagina anterioară 17 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 18 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 19 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 20 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 21 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 22 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 23 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 24 / 200 Pagina următoare

Nu-i mai răspunde.

Pagina anterioară 25 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 26 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 27 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 28 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 29 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 30 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 31 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 32 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 33 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 34 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 35 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 36 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 37 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 38 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 39 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 40 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 41 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 42 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 43 / 200 Pagina următoare

Maria nu răspunde. Priveşte în gol, fără expresie. Coboară între ei

Pagina anterioară 44 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 45 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 46 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 47 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 48 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 49 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 50 / 200 Pagina următoare

fără contenire, ca într-un joc cu reguli impenetrabile.

Pagina anterioară 51 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 52 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 53 / 200 Pagina următoare

Pagina anterioară 54 / 200 Pagina următoare