Etimologic, nevroza (neurosis) provine din combinația cuvintelor grecești ”neuron”, care

înseamnă nerv, și ”osis”, care înseamnă bolnav.

Neurosis – nevroză, în traducere – înseamnă, așadar, o boală a nervilor.

Nevrozele sunt considerate afecțiuni psihiatrice mai ușoare, vindecabile.

Nevrozele au tiparul clasic al bolii

debut distinct, generat de o anume cauză,
fază de stare
faza de vindecare sau cronicizare.

Nevrozele reprezintă un conflict între două instanțe ale aceluiași psihic – între Eu și Sine,
cum spunea Freud.
Cu alte cuvinte, pacientul este în conflict cu el însuși, pentru că există în viața lui situații
ireversibile ori copleșitoare, pe care le depășește doar trecând printr-un lung proces de
adaptare.

Pacienții nevrotici
● au conștiința bolii lor,
● își dau seama de simptomele lor
● nu pierd niciodată contactul cu realitatea,
● nu au halucinații și idei delirante
● își înțeleg suferința și o comunică și celorlalți
● au un imbaj coerent, discursul este logic și poate să fie urmărit cu ușurință de
interlocutor.
● se prezintă singuri la medicul psihiatru sau la psiholog.

Simptomele nevrozelor sunt:

● stări de anxietate și/sau de depresie,
● iritabilitate,
● astenie psihică,
● fatigabilitate,
● insomnia,
● fobii,
● tulburări de concentrare cu scăderea randamentului în muncă,
● hipomnezie sau amnezie lacunară,
● acuze somatoforme,
● obsesii și compulsii.

Exemple de tulburări nevrotice:

● tulburările anxioase,
● distimia,
● ciclotimia,
● tulburarea obsesiv-compulsivă,
● fobiile specifice,
● anxietatea socială,
● tulburarea conversivă,
● hipocondria,
 ● tulburările somatoforme,
● tulburările legate de stres și adaptare.

Etimologic, termenul de ”psihoză” provine de la cuvintele grecești ”psyche”, care înseamnă

minte și ”osis” bolnav. Psihoză înseamnă boala minții.

O persoană cu psihoză nu mai este ancorată în realitate și devine incapabilă să

discearnă între real și imaginar.
Pacientul psihotic neagă complet lumea exterioară, construindu-și o lume proprie,
dominată de delir si halucinații.
Psihoticul nu mai este rational, este neclar în exprimare, incoerent, dezorganizat și
haotic.
Are idei delirante care îi modifică patologic personalitatea și comportamentul.
Pacientul psihotic nu își conștientizează problema, considerându-se perfect sănătos
și refuză să se prezinte la medic.
El ajunge la spital adus de aparținători sau nonvoluntar cu Salvarea și Poliția, atunci
când pune în pericol siguranța sa și a altora.

Psihozele necesită internare și tratament psihotrop.

Psihozele erau considerate ca fiind determinate de factori endogeni, care țin de predispoziția
ereditară și de structura și neurochimia cerebrală (dereglări ale neuromediatorilor și
neurotransmițătorilor cerebrali).

Cu tratament psihozele se remit total sau parțial, dar simptomele revin imediat ce se
întrerupe tratamentul

Simptomele psihozelor sunt mult mai severe fiind produse de dezorganizarea

generală a funcțiilor gândirii, a comportamentului sau atitudinii, totul pe fondul pierderii
contactului cu realitatea. Pacientul nu poate fi înțeles de ceilalți, pentru că trăiește într-o
lume incomprehensibilă, pe care și-o construiește singur.
Are iluzii, halucinașii,idei delirante, incoerență ideo-verbală, comportament
dezorganizat, halucinator-delirant, acte motorii bizare și haotice, agitație psiho-motorie sau
rigiditate musculară, stupor catatonic, insomnii, coșmaruri, manifestări auto-sau
heteroagresive, care pot merge până la suicid sau omor patologic.

Tipuri de psihoze:
● schizofrenia,
● tulburarea delirantă,
● tulburarea schizoafectivă,
● psihoza postpartum
● episoadele expansive sau depresive cu manifestări psihotice.