UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHONEUROFIZIOLOGIE
“MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE
INTELIGENȚEI”

Coordonator : Lect. Univ. dr. Eftihița Crăciun

Editoiu Laurențiu-Gabriel
Anul 1, IF, Grupa 3

2020
Introducere
Activitățile vieții sunt cele mai avansate mișcări din natură. Creierul uman este cel
mai complicat material din lume, care este fundamentul fiziologic de inteligență umană și
activități spirituale avansate. Creierul este organul ce contine cunoștințe despre lumea
exterioară, așa că este necesar să cunoaștem mecanismul fiziologic al creierului, extrem de
complicat și ordonat material, pentru studierea procesului cognitiv uman și a mecanismului
inteligent. Știința creierului și știința neuronală promovează enorm dezvoltarea științei
inteligenței prin studierea mecanismului inteligent natural la nivel molecular, celular și
niveluri comportamentale, stabilirea modelului creierului și dezvăluirea naturii creierului
uman. Neurofiziologia și neuroanatomia sunt cele două elemente cheie ale științei neuronale.
Primul introduce funcțiile sistemului nervos în timp ce cel de-al doilea îl introduce structuri.
Creierul

Creierul uman este un sistem cu o structură complicată și cu funcții complete. În

ansamblu, două emisfere cerebrale pot fi împărțite în mai multe regiuni cu funcții diferite.
Printre ele, lobul occipital din partea posterioară a emisferei cerebrale este zona vizuală
pentru analiza și sintetizarea stimulării vizuale. Lobul parietal este anterior lobului occipital.
Partea sa anterioară este responsabilă cu analiza și sinteza stimulărilor și stimulările tactile
din mușchi și articulații. Lobul temporal este inferior-anterior decât lobul occipital. Partea sa
superioară își asumă responsabilitatea analizei și sintezei stimulărilor de la organul auditiv.
Lobul frontal se localizează în partea anterioară a emisferelor cerebrale, iar zona sa este cea
mai mare dintre cele ale tuturor lobilor. Partea sa posterioară raportează semnale despre
mișcările corpului și alocarea spațiului lor. Cercetările respective asupra emisferelor cerebrale
arată că acestea au două sisteme pentru procesarea informațiilor și plasele lor neuronale
reflectă lumea cu moduri diferite. Pentru majoritatea oamenilor, emisfera cerebrală stângă
joacă un rol principal în limbaje, gândire logică, calcul matematic și analiză, în timp ce
emisfera cerebrală dreaptă se descurcă bine în rezolvarea problemelor spațiale și se ocupă de
activități creative intuitive, cum ar fi muzică, artă. Aceste două moduri servesc ca parteneri
buni și co-modelează cogniția completă și unificată a creierului uman cu lumea exterioară.
Neurofiziologii moderni susțin că apariția funcțiilor sofisticate ale creierului este strâns legată
de activitățile nevralgice. De exemplu, Sperry, un celebru neurofiziolog american și laureat al
Premiului Nobel a spus foarte clar că, în opinia sa, conștiința subiectivă și gândirea care
depinde de rețeaua neuronală și de caracteristicile fiziologice relevante erau o componentă a
cursului cerebral și rezultatul activităților la nivel înalt ale creierului. Sanger, un
neurofiziolog francez, a mai spus că toate tipurile de comportamente, gândire, emoție și așa
mai departe, provin din fenomene fizice și chimice produse în creier și sunt rezultate din
asamblarea neuronilor în cauză.

Neuroștiința și inteligența se referă la diverși factori neurologici care sunt parțial

responsabili pentru variația inteligenței în cadrul unei specii sau între diferite specii. O mare
cantitate de cercetări în acest domeniu a fost axată pe baza neuronală a inteligenței umane.
Abordările istorice pentru studiul neuroștiinței inteligenței au constat în corelarea
parametrilor externi ai capului, de exemplu circumferința capului, cu inteligența. Au fost de
asemenea utilizate măsurători post-mortem ale greutății și volumului creierului. Metodologii
mai recente se concentrează pe examinarea corelațiilor de inteligență din creierul viu folosind
tehnici precum imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), RMN funcțional (fMRI),
electroencefalografie (EEG), tomografie cu emisie de pozitron și alte măsuri neinvazive ale
structurii și activității creierului.
Cercetătorii au putut identifica corelațiile de inteligență din creier și funcționarea acestuia.
Acestea includ volumul general al creierului, volumul substanței cenușii, volumul substanței
albe, integritatea substanței albe, grosimea corticală și eficiența neuronală. Deși baza de date
pentru înțelegerea bazei noastre neuronale a inteligenței umane a crescut foarte mult în ultimii
30 de ani, este nevoie de și mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin.

Volumul general al creierului

Una dintre principalele metode utilizate pentru a stabili o relație între inteligență și
creier este să măsori volumul creierului. Primele încercări de estimare a volumului creierului
s-au făcut folosind măsuri ale parametrilor exteriori ai capului, cum ar fi circumferința
capului ca aproximare pentru dimensiunea creierului. Metodologiile mai recente utilizate
pentru a studia această relație includ măsuri post-mortem de greutate și volum creier. Acestea
au propriile lor limitări și puncte forte. Apariția RMN-ului ca o măsură neinvazivă extrem de
precisă a structurii și funcției creierului viu (folosind RMN) a făcut din aceasta o metoda
predominantă și preferată pentru măsurarea volumului creierului. În general, dimensiunea și
volumul creierului mai mari sunt asociate cu o funcționare cognitivă mai bună și o inteligență
mai mare. Regiunile specifice care arată cea mai robustă corelație între volum și inteligență
sunt lobii frontali, temporari și parietali ai creierului. Un număr mare de studii au fost
realizate cu corelații pozitive, ceea ce duce la concluzia că în general creierele mai mari
prezic o mai mare inteligență. La adulții sănătoși, corelația volumului total al creierului și IQ
este de aproximativ 0,4 atunci când se utilizează teste de înaltă calitate. Un studiu la scară
largă (n = 29k) utilizând Biobank-ul din Marea Britanie a găsit o corelație de .275. Această
relație între volumul creierului și inteligență nu depindea de sex, contrazicând unele studii
anterioare. Volumul creierului nu este un indicator perfect al inteligenței: relația explică o
cantitate modestă de variație în inteligență - 12% până la 36% din variație. Variația acestui
raport explică faptul că volumul creierului poate depinde și de tipul de inteligență măsurat.
Până la 36% din variația în inteligența verbală poate fi explicată prin volumul creierului, în
timp ce doar aproximativ 10% din variația inteligenței vizuo-spatiale poate fi explicată prin
volumul creierului. Un studiu realizat în 2015 de cercetătorul Stuart J. Ritchie a descoperit că
dimensiunea creierului a explicat 12% din variația inteligenței dintre indivizi. Aceste opoziții
implică faptul că există și alți factori majori care influențează cât de inteligent este un individ
în afară de dimensiunea creierului. Într-o meta-analiză formată din 88 de studii Pietschnig și
colaboratori (2015) a estimat că relația dintre volumul creierului și inteligență este de
aproximativ 0,24 coeficient de corelație, care echivalează cu 6% variație. Ținând cont de
calitatea măsurătorilor și de tipul eșantionului și intervalul IQ, asocierea meta-analitică a
volumului creierului pare să fie de ~ .4 la adulții normali. Cercetătorul Jakob Pietschnig a
susținut că puterea asocierii pozitive a volumului creierului și IQ rămâne robustă, dar a fost
supraestimată în literatura de specialitate. El a afirmat că „Este tentant să interpretăm această
asociere în contextul evoluției cognitive umane și a diferențelor speciilor în ceea ce privește
dimensiunea creierului și capacitatea cognitivă, arătăm că nu este justificată interpretarea
mărimii creierului ca o aproximare izomorfă a diferențelor de inteligență umană”.

Substanța cenușie (materia cenușie)

Materia cenușie a fost examinată ca un potențial fundament biologic pentru

diferențele de inteligență. În mod similar volumului creierului, volumul global de materie
cenușie este asociat pozitiv cu inteligența. Mai precis, inteligența mai mare a fost asociată cu
substanța cenușie corticală mai mare în cortexul prefrontal și posterior la adulți. Mai mult, s-a
dovedit că atât inteligența verbală, cât și cea nonverbală sunt corelate pozitiv cu volumul de
materie cenușie în lobii parietali, temporali și occipitali la adulții tineri sănătoși, ceea ce
implică faptul că inteligența este asociată cu o mare varietate de structuri în creier.
Se pare că există diferențe de sex între relația materiei cenușii și inteligența dintre bărbați și
femei. Bărbații par să arate mai multe corelații ale inteligenței cu materiile cenușii în lobii
frontali și parietali, în timp ce cele mai puternice corelații între inteligență și materia cenușie
la femei pot fi găsite în lobii frontali și în aria lui Broca. Cu toate acestea, aceste diferențe nu
par să influențeze inteligența generală, ceea ce implică faptul că același nivel de capacitate
cognitivă poate fi atins și în moduri diferite.

Substanța albă (materia albă)

Similar cu materia cenușie, sa demonstrat că materia albă se corelează pozitiv cu

inteligența la oameni. Substanța albă constă în principal din axoni neuronali mielinați,
responsabili cu eliberarea de semnale între neuroni. Culoarea alb-rozaliu a materiei albe este
de fapt un rezultat al învelișurilor de mielină care izolează electric neuronii care transmit
semnale altor neuroni. Materia albă face legătura între diferite regiuni de materie cenușie din
cerebel. Aceste interconexiuni fac transportul mai ușoare și ne permit să îndeplinim sarcinile
mai ușor. Au fost găsite corelații semnificative între inteligență și corpul calos, deoarece
zonele caloase mai mari au fost corelate pozitiv cu performanța cognitivă. Cu toate acestea,
se pare că există diferențe de importanță pentru materia albă între inteligența verbală și cea
nonverbală, deși măsurile de inteligență atât verbale cât și nonverbale se corelează pozitiv cu
dimensiunea corpului calos, corelația pentru inteligență și dimensiunea corpului calos a fost
mai mare pentru măsuri non-verbale decât cea pentru măsuri verbale. “Anatomical
mesh-based geometrical modelling” a arătat, de asemenea, corelații pozitive între grosimea
corpului callosum și Inteligența la adulții sănătoși. S-a constatat că integritatea materiei albe
este legată de informații. Integritatea tractului de materie albă este importantă pentru viteza
de procesare a informației și, prin urmare, integritatea redusă a materiei albe este legată de
inteligența mai mică. Efectul integrității materiei albe este mediat în totalitate prin viteza de
procesare a informațiilor. Aceste constatări indică faptul că interconexiunea structurala a
creierului și că fibrele axonale sunt extrem de importante pentru procesul rapid de informații
și, astfel, inteligența generală.
Contrazicând constatările descrise mai sus, VBM nu a reușit să găsească o relație între corpul
calos și informații la adulții sănătoși. Această contradicție poate sugera că relația dintre
volumul materiei albe și inteligență nu este la fel de robustă ca cea a materiei cenușii și a
inteligenței.
Grosimea corticală

De asemenea, s-a constatat că grosimea corticală se corelează pozitiv cu inteligența la

om. Cu toate acestea, rata de creștere a grosimii corticale este, de asemenea, legată de
inteligență. În copilăria timpurie, grosimea corticală prezintă o corelație negativă cu
inteligența, în timp ce până la sfârșitul copilăriei această corelație a trecut la una pozitivă.
Copiii mai inteligenți au dezvoltat grosimea corticală mai constant și pe perioade mai lungi
de timp decât copiii mai puțin străluciți. Studiile arată că grosimea corticală reprezinta 5%
din variația inteligenței dintre indivizi. Într-un studiu realizat pentru a găsi asocieri între
grosimea corticală și inteligența generală între diferite grupuri de oameni, sexul nu a jucat un
rol în inteligență. Deși este greu de identificat, inteligența pe vârstă bazată pe grosimea
corticală datorită circumstanțelor socioeconomice diferite și nivelurilor de educație, subiecții
în vârstă de 17 - 24 au avut tendința de a avea mai puține variații în ceea ce privește
inteligența decât în ​comparație cu subiecții mai tineri.

Convoluția corticală

S-a emis ipoteza că gradul ridicat de convoluție corticală poate fi un substrat

neurologic care susține unele dintre cele mai distinctive abilități cognitive ale creierului
uman. În consecință, inteligența individuală din specia umană ar putea fi modulată în funcție
de gradul de convoluție corticală. O analiză publicată în 2019 a constatat că la 677 de copii,
contururile creierului au avut o corelație genetică de aproape 1 între IQ și suprafața girusului
supramarginal din partea stângă a creierului.

Eficiența neuronală
Ipoteza eficienței neuronale postulează că indivizi mai inteligenți afișează mai puțin
activare în creier în timpul sarcinilor cognitive, măsurate prin metabolismul glucozei. Un
eșantion mic de participanți (N = 8) a afișat corelații negative între inteligență și ratele
metabolice regionale absolute cuprinse între -0,48 și -0,84, măsurate prin scanări PET,
indicând că indivizii mai străluciți au fost procesatori de informație mai eficienți, deoarece
folosesc mai puțină energie. Conform unei analize extinse realizate de Neubauer & Fink, un
număr mare de studii (N = 27) au confirmat această constatare folosind metode precum
scanări PET, EEG și fRMN.
Studiile fRMN și EEG au arătat că dificultatea sarcinii este un factor important care afectează
eficiența neuronală. Mai multe persoane inteligente prezintă eficiență neuronală numai atunci
când se confruntă cu sarcini de dificultate subiectiv ușor spre moderată, în timp ce nu se
poate găsi o eficiență neuronală în timpul sarcinilor dificile. De fapt, mai mulți indivizi
capabili să investească mai multe resurse corticale în sarcini cu dificultăți mari. Acest lucru
pare să fie îndeosebi valabil pentru cortexul prefrontal, deoarece persoanele cu inteligență
mai mare au afișat o activare crescută a acestei zone în timpul sarcinilor dificile în comparație
cu indivizii cu inteligență mai mică. S-a propus că motivul principal al fenomenului de
eficiență neuronală ar putea fi acela că indivizii cu inteligență ridicată sunt mai buni pentru a
bloca informațiile care interferează decât persoanele cu informații reduse.

Bibliografie:
1. Foundation of Neurophysiology. (2012). Intelligence Science, 22–80.
2. Robinson, D. L. (1989). The Neurophysiological Bases of High IQ. International
Journal of Neuroscience, 46(3-4), 209–234.
3. Neuropsychology After Lashley: Fifty Years Since the Publication of Brain
Mechanisms and Intelligence edited by Jack Orbach
4. Brain mechanisms and intelligence: A quantitative study of injuries to the brain.
University of Chicago Press.