Unitatea Nr.

I
Cultura comunicării
Comunicarea eficientă presupune:
1. Atenție - să acorzi atenție celuilant și nevoile lui;
2. Aprecierea - să mulțumești mai des;
3. Solicitudinea - să întrebi despre activitatea, planurile și speranțele
celorlanți, despre bucuriile și grijile lor.
4. Afecțiunea - să folosești termeni afectivi.
5. Afirmarea - să recunoști, să încurajezi, să edifici, să susții.

Indicatorii comunicării corecte:

1. Limbajul corect (ortoepic/ortografic, lexical, semantic, gramatical,
stilistic), adecvat vâ rstei interlocultorului și contextului în care se desfă șoară
dialogul.
2. Intonația/aspectul grafic potrivit pentru această comunicare.
3. Structura coerentă a actului de comunicare, conținâ nd elementele
necesare, formule de inițiere a comunică rii, adresă rii, formule de încheiere.
4. Modul de realizare a comunicării (oral/în scris, cum anume ajunge la
destinatar informația, cum poate ră spunde).

Carențe de stil:
Carență de stil - greșeli în comunicarea de zi cu zi. Aceastea sunt:
anacolutul, digresiunea, echivocul, emfaza, nonsensul, paradoxul, prolixitatea,
simplismul, pleonasmul, tautologia, cacofonia.

Anacolutul - întreruperea construcției garamaticale începute, continuarea

frazei cu altă construcție. Ex: ,,Doamna X..., o văduvă respectabilă, ne-a
povestit următoarea aventură, << a cărei eroină, din nenorocire n-am
fosteu - dar la carea am asistat >>.’’ (Ion Luca Caragiale, În tren accelerat)
Comentarii: Secvența subliniată conține două subordonate atributive, legate
prin coordonare, dar neomogene în elementele de relație: aceste propoziții țin
de structuri diferite. Pentru ca structura să fie coerentă , fraza trebuie rescrisă :
a cărei eroină nu am fost, dar al cărei martor am fost sau la care am asistat, nu
am participat.

Digrasiunea - Dezvoltarea colaterală aunui subiect prin paranteze, prin

incursiuni ce țin în mai mică mă sură de tema principală .
Ex: ,, Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam încet pe Calea
 Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de calești, briji,
automobile – ce mulțime! ce eleganță! ce belșug! ... cum rar se vede chiar
în orașele cele mai prospere – și mă gândeam...’’ ( Ion Luca Caragiale,
Repausul domenical)
Comentarii: Informația detaliată între mă plimbam și mă gândeam este o
abatere de la firul expunerii, nerelevantă pentru esența comunică rii. Grafic,
digresiunile se marchează prin paranteze, linii de pauză sau alte semne
adecvate.

Echivocul - Expresie cu sens neclar, ambiguu, care se poate interpreta în

mai multe feluri, care nu permite o interpretare sigură .
Ex: ,, Când merge să se împrumute cu bani:
- Unde ai plecat, Mitică?
- La vânătoare de lei.’’
( Ion Luca Caragiale, Mitică)
Comantarii: La vânătoare de lei mizează pe omonimia cuvintelor (leu –
aminal; leu – unitate monetară ), ceea ce creează , în context, efectul comic.
Vânătoare, plasat ală turi de cuvâ ntul leu, permite și o interpretare directă , de
captare a animalelor, și una ironică , de obținere a banilor.

Emfaza - Mod de exprimare care denotă exagerarea pompoasă în ton, în

alegerea cuvintelor sau în atitudine. În mesajul oral, se marchează prin accent,
lungirea sunetelor, pronunțarea separată a silabelor. În scris, prin subliniere,
evidențierea prin caractere etc.
Ex: ,, Subtiscăliții patrioți, la un moment greu al nostru, pentru
interesele Patriei, am luat de la nenea Niță suma de 70 de sfanți, pe care i-
o vom înapoia îndată ce vom izbuti să facem toate bune, ca să nu mai fie
tiranie. ’’ (Ion Luca Caragiale, Jertfe patriotice)
Comentarii: În acest text, un împrumut obișnuit atestat în recipisă
seprezintă (exagerat) ca un eveniment politic de maximă importanță .

Nonsensul - Ceea ce este lipsit de sens, fă ră noimă , absurd.

Ex: ,,Noi am dejunat – mai devreme – la Lăptărie – până seara.’’ (Ion
Luca Caragiale, Repausul dominical)
Comentarii: Nu se poate dejuna până seara. Impresia care se lasă după
asemenea declarative e din domeniul absurdului.

Paradoxul - Raționament apparent just,care duce la concluzii contradictorii,

ce nu pot fi considerate nici adevă rate, nici false.
Ex: ,, Mărturisesc că nu prea citesc gazete... Cu toate astea, am fost silit
 odată să citesc regulat una și apoi mai multe, și iată de ce...’’ (Ion
Luca Caragiale, Autoritate)

Comentarii: Caracterul paradoxal al afirmației rezidă în contradicția

esențială între prima și a doua parte: nu citesc; am citit una, apoi mai multe...

Prolixitatea - Lipsa de concluzie în comunicare; încă rcarea cu detalii inutile

și neclare.
Ex: ,, Doamnele mele, zic eu, iertați-mă dacă îndrăznesc, în fața unui
auditoriu atât de selct, să încerc, în marginile slabelor meleputeri, a
răspunde la una din cele mai grele chestiuni, pe care de atâtea secole și-o
pune spiritul uman, și anume: ce este arta?’’ (Ion Luca Caragiale, O
conferență)
Comentarii: Vorbitorul își umple comunicarea cu structuri pe care le crede
elegante, dar, din cauza lor, periclitează percepere
Cel care citește sau ascultă un atare mesaj se pierde în fața pretinsei
eleganțe și nu receptează esențialul.

Simplismul - Mod unilateral și superficial de a privi sau de a înțelege

lucrurile, lipsă de originaltate.
Ex: ,, Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o
conversație:
- Hei, mă, din casă! – Cine? – Tu? – Eu? – Păi cine! – Ce-i ? – Cum ce-i? –
Păi ce-i? – Ai o scrisoare! – Cine, mă? – Tu?.’’ (Ion Luca Caragiale, Cum se
înțeleg țăranii)
Comentarii: Caracteristică a comunică rii colocviale, simplismul vă dește lipsa
de abilită ți pentru comunicarea explicită ; se reiau și se îngînă frazele, se discută
la nesfâ rșit același lucru.

Pleonasmul - Folosirea paralelă a unor cuvinte sau expresii identice ori

apropiate ca sens.
Ex: ,, În apropierea zilei de prima novembre, lumea toată, și mai cu
seamă masele populare, sânt adânc mișcate de profeția savantului...’’ (Ion
Luca Caragiale, Despre cometă)
Comentarii: Îmbinarea lumea toată include și ideea de masele populare și
cea de-a doua este superfluă .

Tautologia - Greșeală constâ nd în repetarea unor cuvinte identice sau

apropiate ca sens și ca expresie.
Ex: ,, Arta este, cum am putea zice mai bine? este încercarea spiritului
omenesc de a satisface o mare nevoie a spiritului omenesc... care are
nevoie , pentru a fi satisfăcut, de o satisfacere tot din partea unui spirit,
care și acela ... în fine, da, în fine...’’ (Ion Luca Caragiale, O conferență)
Comentarii: Se reiau aceleași cuvinte (spirit omenesc – spirit omenesc, a
satisface – datisfacere, nevoie - nevoie) și esența spuselor se pierde.

Cacofonia - se înțelege ca o asociație de sunete, neplă cute auzului prin

dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere a mesajului rostit. Exemplu: ca
cărbunele, ca consilier, pleacă către, ca casa, ca cineva.
Însă in limba româ nă sunt o serie de cacofonii acceptate întrucâ t apar în
expresii fixate sau în nume de persoane: Biserica Catolică, Ion Luca Caragiale
, Epoca Capitalistă, banca comercială, tactică cavalerească.

Nota Bene!!!
Se permite utilizarea tuturor carențelor de stil în opera literară .

Surse de documentare – În cazul în care redactă m un text deja scris sau

cînd îl producem, pentru a evita posibile carențe de stil și pentru a ne asigura
de corectitudinea celor scrise, apelă m la surse lexicografice, cum ar fi:
 Dicționarul explicativ al limbii româ ne
 Dicționarul de sinonime
 Dicționarul de paronime
 Dicționarul de neologisme
 ,,Cuvintele limbii româ ne între corect și incorect’’ – Mioara Avram
 ,,Dicționar de cuvinte recente’’ – Florica Dumitrescu
 ,,Dicționar de dificultă ți’’ – Andrei Crijanovschi
 ,,Dificultă ți semantice’’ – Silviu Constantinescu
 DOOM (dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii româ ne)
 ,,Dicționar de cuvinte buclucașe’’ – Mihaela Popescu, Narcisa Foră scu
 ,,Dicționar de greșeli’’ – Valentin Guțu

Literă, Litere
Fiecare dintre semnele grafice care alcă tuiesc alfabetul unei limbi; slovă ,
buche.
Fel de a scrie, scriere (perin extindere).
Caracter tipografic de formă paralelipipedică , avâ nd la un capă t relieful unei
litere.
Ș tiințe umanistice, filologice (prin generalizare, la plural), literatură , studiul
literaturii (la pl.).
Expresie textuală , sens literal.
 Literatură, Literaturi
Artă al că rei mijloc de expresie este cuvâ ntul.
Ansamblul operelor scrise sau orale că rora li se atribuie o finalitate estetică ;
beletristică ; (ex.: literatura populară; literatura cultă).
Activitatea, meseria omului de litere, a scriitorului.

Termenul alfabetizare este concurat de termenul literație (calchiat recent

după englezescul literacy , care numește abilitatea de a citi și a scrie).
A litera - a pronunța cuvinte prin numirea literelor inițiale ale unor nume
proprii foarte cunoscute. Exemplu: Albina – Ana, Lilia, Bogdan, Ion, Nicolae, Ana.
Literal, -i, literală, -e: care respecă strict litera (unui cuvâ nt, unui text);
textual; traducere literală , traducere fă cută cuvâ nt cu cuvâ nt; care conține
mă rimi notate cu litere ( mat.).
Literar, -i, literară, -e: care ține de literatură , referitor la literatură ,
conform normelor, exigențelor literaturii; care cultivă literatura; normat,
îngrijit, elegant; care aparține limbii literare.

Este normal ca un cuvâ nt derivat să preia de la cuvâ ntul-ră dă cin și sensurile

pe care le are acesta. De exemplu, derivatele cu sufixul –re numesc acțiunea
propriu-zisă : a veni - venire, a dota – dotare etc. Confuzia dintre sensurile
cuvintelor derivate de la aceeași ră dă cină generează erori de expresie:
persoanele neinstruite confundă arbitral cu arbitrar, fracțional cu fracționar
etc.

Vocabularul limbii române este eterogen sub aspectul vechimii, originii și

frecvenței cuvintelor. Ciirca 3000 de unită ți aproximativ 10% din structura
vocabularului constituie fondul principal lexical sau fondul lexical de bază:
sunt cuvintele cele mai vechi, cele mai bogate semantic și avâ nd o mare
capacitate de derivare. Datorită acestei pă rți a vocabularului – care îl asigură
stabilitatea - , limba ră mâ ne înțeleasă , deși evoluează .
Sunt cuvinte care denumesc ființe (om, pește) și pă rți ale corpului (barbă,
spate), plante și pă rți ale lor (paie, varză), elemente ale locuinței și obiecte
casnice (ușă, casă, cheie), unelte (coasă, furcă), acțiuni și procese – activită ți
cotidiene (a chema, a vedea), noțiuni legate de familie (mamă, tată, frate, soră),
produse alimentare (aluat, sare), culori (alb, verde), caracteristici (aspru, dulce),
elemente ale mediului înconjură tor (apă, stea), sunt indicii de spațiu, de timp și
de mod (acolo, bine, greu).
Cele mai frecvente cuvinte – constituie aproximativ 90% din structura
vocabularului alcă tuiesc vocabularul fundamental (sau masa vocabularului),
care cuprinde substantive, adjective, verbe, adverbe, pronume, numerale,
prepoziții, conjuncții.
Cuvintele pe care le utilizează vorbitorii luați aparte, în mediile lor de
comunicare, constituie masa vocabularului, partea lui variabilă . Unită țile de
vocabular respective pot fi caracteristice unei epoci (arhaizme, istorisme,
neologisme), specifice unei regiuni (regionalizme), cunoscute doar unui grup
de specialiști (profesionalizme), utilizate doar de anumite grupuri sociale
(jargon, argou).

Dicționarele enciclopedice (DEXI. DEI) prezintă informațiile esențiale

despre persoane, localită ți, fenomene, trermeni din variate domenii. De accea
lista de cuvinte include preponderent substantive și conține un numă r mare de
substantive proprii.
Dicționarele lingvistice pot fi generale și speciale, monolingve și bilingve.
Dicționarele generale se referă la întreg lexicul limbii, iar cele speciale
vizează doar o parte dintre cuvintele limbii, de exemplu, numai cuvintele care
prezintă dificultă ți de utilizare sau termeni dintr-un domeniu.
Dicșionarele monolingve se realizează integral într-o limbă (dicționarele
explicative, ortografice, de sinonime, de antonime etc.). Există un numă r mare
de dicționare bilingve (româ n-francez sau spaniol-englez, de exemplu) și chiar
polilingve.
Actualmente, multe dicționare (inclusiv de limbă româ nă ) au variantă
electronică și pot fi accesate cu ușurință .

Cum explicăm o greșeală

Nu ni se pare elegantă fraza
Cum să ne îmbrăcăm în materie de haine?

Credem că locuțiunea prepozițională în materie de nu este potrivită aici.

Verifică m în dicționarul explicativ:

În materie de – privitor la, în ce privește.

Plasă m această locuțiune prepozițională în enunț:

Cum să ne îmbrăcăm privitor la/ cu privire la haine?
 Constată m că nu e o substituire potrivită , cum nu era potrivită nici prima.

Remarcă m și faptul că verbul a se îmbrăca nu mai necesită complementul

în materie de haine, pentru ideea de ,,haine’’ se conține deja în semantica
verbului:
A se îmbrăca – a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate; a
avea o anumită ținută vestimentară.

Concluzie
Această frază conține un pleonasm; era suficient să se întrebe:
Cum să ne îmbrăcăm?

Varianta corectă este

Cum să ne îmbrăcăm?

Caracterizarea câmpului etimologic (proveniența)

1. Proveniența ex: câmp – cuvâ nt moștenit din limba latină de la cuvâ ntul
campus;
2. Parte de vorbire – substantiv, genul neutru;
3. Definiția – întindere mare de pă mâ nt;
4. Sinonimie – pă șune, câ mpie, șes, lan;
5. Cuvinte compuse – câ mp-magnetic, câ mp-electric, câ mp-electrostatic etc.;
6. Derivatele – câ mpușor, câ mpean, câ mpesc;
7. Locuțiunii – am fost într-un câ mp deschis – sub cerul liber;
8. Expresii frazeologice – a o lua peste câ mp = a o lua pe scurtă tură , a lua
câ mpii = a pleca oriunde.
 Unitatea Nr. II
Literatura – dimensiune culturală
și artă a cuvântului.
Cunoașterea paradisiacă este una atașată neproblematică încreză toae în
adevă rul intuițieiei și al imaginației. Tot aici are ca vocație certitudinea. Ea se
realizează printr-o simplă cale numerică a misterelor, prin distrugerea lor.

Cunoașterea luciferică este una ce se detașează de obiecte. Se situiază în

planul misterelor, provoacă despicarea obiectului în două ră spunderi
echilibrului lăuntric: o parte care se arată și alta care se ascunde.

Câmpul se împarte în mai multe categoriii:

 Conceptual (concept – ideea principala a cuvâ ntului, sensul care stă la
bază );
 Noțional (noțiune/definiție – substantivele);
 Lexical (ce ține de același domeniu);

Cultura este totalitatea facultă ților spirituale deținute printr-un efort

conștient: se ocupă de cultura lui;
I. bagaj de cunoștințe variate în diverse domenii;
II. nivel avansat de dezvoltare intelectuală ;
III. Ansamblu al aspectelor intelectuale ale unei civilizații.
Umanitatea – ansamblu de calită ți specifice naturii umane; omenie,
bună tate.
Valoarea – ceea ce face ca o persoană să fie demnă de prețuire, de stimă
etc., din punct de vedere moral, intelectual, profesional;
I. importanță , merit;
II. persoană inzestrată cu însușiri deosebite;
III. scală de valori, ierarhia valorilor, judecată de valoare.
Monocultural, care atestă manifestă ri aparținâ nd unei singure culturi.
Multicultural, care conține, relevă mai multe culturi distincte.
Intercultural, care presupune interelaționarea manifestă rilor mai multor
culturi.

Grefa metaforică, o consecutivitate de metafore condiționate reciproc, o

metaforă construită pe o altă metaforă , anterioară , în zona semantică deschică
de aceasta.
 Numele personajului reflectă originea etnică a acestuia . Alegerea lui –
motivată de sensul cuvâ ntului prin care se poate descifra – permite o
interpretare în text (autorul explică de ce se numește așa personajul) sau în
afara textului (cititorul sesizează de ce autorul a ales un atare nume).
Uneori, scriitorul mizează pe forma în care apare numele propriu al
personajului (cea hipocoristică : Agămiță din Agamemnon) sau pe combină rile
prenume – nume de familie (Edgar Bostandache), nume de familie – caracter
(Zaharie Trahanache).
Ortografia. Ortoepia
DOOM - 2 (2005) Dicționar Ortografic, Ortoepic, Morfologic, conține circa
62000 de cuvinte. Majoritatea s-au pă strat din DOOM - 1 dar s-a completat cu
2500 de cuvinte noi. 3500 de cuvinte din DOOM - 1 au că pă tat modifică ri.

Ortografie Ortoepie
Corect Scris Corect Pronunțarea

Principiile Ortografiei Românești în Vigoare

1. Fonetic sau Fonologic – fiecare dintre sunetele-tip are o singură literă

corespondentă . Este un principiu de bază ; se respectă în majoritatea cazurilor:
litera b marchează doar sunetul [b], iar sunetul dat nu se poate reda prin alte
litere. Un alt exemplu este litera x care are diferite variante de pronunțare: ics/
cs/ cz/ gz.

2. Silabic – unele litere au intepretă ri diferite în combinații (silabe)

diferite. Este cazul literelor c, g, i, h, care vor avea valori specifice în funcție de
litera urmă toare.
Ex: c – ca/ ce/ ci/ chi/ che. Cheii, Chichimbar.

g – ga/ ge/ gi/ ghi/ ghe. Ghirlandă , Gheretă .

h- hâ rleț (se pronunță ), ghinion (nu se pronunță ).

3. Morfologic – scrierea cuvâ ntului este reglementată de structura lui sau

de forma gramaticală în care se află . Este cazul diferențierii de gen și numă r al
scrierii cuvintelor compuse.
Ex: aceeași – genul feminin singular Pronume demonstrativ
aceiași – genul masculin plural de identitate
4. Sintactic – diferențiază scrierea omofonelor după sensul lor lexical și
valorile lor gramaticale. Deși se rostesc identic, secvențele sonore odată și o
dată, demult și de mult se deosebesc la scriere. Omofone – se pronunță la fel se
scriu diferit.
Ex: o dată – de mult timp; de mult – de mult timp;
odată – câ ndva; demult – câ ndva.

5. Tradițional – Istoric – se pă strează scrierea diferită de pronunțare,

care se motivează prin originea cuvintelor sau tradiția de scriere a lor. Este
cazul scrierii neologismelor recent împrumutate (computer, training, desing), al
numelor proprii stă ine și româ nești, care nu se subordonează principiului
fonetic.
6. Simbolic – recomandă scrierea aceluiași cuvâ nt fie cu literă mică , fie cu
majusculă , în funcție de semnificația pe care i-o atribuim.
Ex: nord – Nord America de Nord
Coreea de Nord

Potrivirea stilistică a cuvintelor

Din punct de vedere stilistic, unită țile de vocabular pot fi neutre și marcante.
Cuvintele de uz general și de maximă frecvență , de regulă , sunt neutre. Ele
capă tă cu ușurință sensuri figurate, intră în expresii și locuțiuni, dar nu au, în
dicționar, mă rci stilistice precum: familiar, glumeț, ironic, livresc, depreaciativ,
peiorativ, poetic, popular, vulgar, argotic.
Unele cuvinte se formează prin derivare sau sunt împrumutate anume
pentru a exprima atitudinea vorbitorului față de o realitate, pentru care deja
există un cuvâ nt neutru. Vorbitorul alege cuvâ ntul marcat și astfel transmite,
ală turi de informația obiectivă , pă rerea sa subiectivă despre cele relatate:
persoanele implicate, procesul, modalitatea, evenimentul.
A mâ nca – a mesteca și a înghiți pentru a-și potoli foamea;
 ironic, sau în limbajul copiilor: a păpa – a mâ nca;
 învechit și popular: a ospăta – a mâ nca (ă mpreună cu alții);
 familiar: a hă li – a mânca (lacom și repede);
 popular: a îmbuca – a mâ nca (puțin și în grabă , ce se nimerește);
 livresc: a (se) nutri – a mâ nca sau a da de mâ ncare, a (se) alimenta – a
mâ nca, a consuma sau a da să consume în alimentație;
 depreciativ: a crăpa – a mâ nca foarte mult, cu lă comie, ca un animal; a
rumega (mult și încet).

În textul artistic, autorul alege și potrivește cuvintele marcate în

corespundere cu situația descrisă , relația dintre personaje și atitudinile certe
ale acestora. Cuvintele marcate coexistă cu cele neutre și permit să se înțeleagă
și să se interpreteze caracterele și relațiile umane
 Unități de vocabular (stilistic)

Neutre Marcate
- uz cotidian - se formează prin derivare
- nu au mă rci stilistice - sunt împrumutate
- capă tă ușor sens figurat

Tipuri de compoziții școlare

Compoziția este o lucrare/text pe o anumită temă ce pă strează coorența
dezvoltă rii temeii și pă rțile componente ale unui text (introducere, cuprins și
încheere). Acestea se repartizează în patru gategorii:
a) libere
b) după texte literare
c) de utilizare socială (1. compoziții corespondență , 2. compoziții de
destinație eficientă
d) compoziții oratorice

a) Exemple de compoziții libere sunt:

 După tablou;
 Descriere;
 După imagini sau ilustrații;
 Comentarea unui proverb, a unei ghicitori;
 Narativă .
b) Exemple de compoziții după texte literare:
 Rezumatul;
 Comentariul literal;
 Caracterizare de personaje;
 Analiza literară ;
 Recenzie;
 Compoziție paralelă ;
 Compoziție de sinteză între 3 și mai multe texte;
 Compoziție deautoanaliză și altele.
c) Exemple de compoziții de utilizare socială 1. Compoziții
corespondență :
 Scrisoarea;
 Biletul;
 Telegrama;
 Cartea de vizită ;
 Cartea poștală .
 2. Compoziție de destinație eficientă :
 Cererea;
 CV;
 Procesul verbal;
 Raportul;
 Procura;
 Referatul;
 Darea de seamă ;
d) Exemple de compoziții oratorice:
 Interviul,
 Alocțiunea;
 Toastul;
 Discursul;
 Conferința;
 Dezbaterea;
 Luarea de cuvâ nt.

Cititorul, destinatarul operei literare

Distinge numai conținutul în stare de materie, tematica brută , idea
prozastică sau poetică ce se poate parafraza. Pentru el, textul este o succesiune
de evenimente și întâ mplari, tră iri și sentimente ce pot fi repovestite.
Își dă seama de complexitatea de constructive a operei. Repovestind textul,
e atent și la structura acestuia, și la modalită țile de prezentare a personajelor. El
nu rezumă poezia lirică la un caz epic.
Recitând o poezie, îi simte metrul și intonația; repovestind, e atent la detalii
și la aspectul verbal. Acest cititor interpretează textul.
Regăsește elementele artistice îndepă rtate de geneza textului, adică îl
folosește pentru un scop diferit de cel pentru care a fost creat. Numai acest
cititor e în stare să scrie scenariul unui film, să regizeze ecranizarea unui text;
așa citește textul un pictor; așa îl simte cel care scrie muzică pentru un balet etc.
 Unitatea Nr. III
Cititorul – Receptor și Interpret al
operelor literare
Lectura comprehensivă – lectură clară și înțeleasă .

Metonimia este o figură de stil realizată prin înlocuirea unui termen cu

altul: cauză – efect, abstract – concret, operă – autor, conținut – obiect. Ex:
,,Minciuna stă cu regele la masă ’’ – Alexandru Vlă huță

Structura unui test (BAC)

Subiectul I – Ințelegerea textului
 Câ mp lexical
 Expresii frazeologice
 Sens propriu și figurat
 Includerea în enunțuri
 Sinonimie/antonimie/paronimie
 Simbol, motiv
 Stă ri de spirit ale eului liric/tipologia
 Formula de titlu
 Gen/specie/curent
 Figuri de stil și comentarea lor
Subiectul II – Eseu
 Argumentativ
 Structurat
 Nestructurat
 Eseu – caracterizare
 Respectă m conectorii:
a) Conector de premisă : în primul râ nd, în al doilea râ nd.
b) Conector de exemplificare, de susținere: de asemenea, de exemplu, spre
deosebire de, la fel ca și, deoarece, pentrucă , fiindcă , întrucâ t, în aceiași
ordine de idei.
c) Conector de concluzie: așadar, în consecință , în concluzie, prin urmare.
 Este important cunoașterea operei/experiența lecturală
 Experiența de viață
Subiectul III – Textul functional
 Aviz/anunț
 Cererea
  Proces verbal
 CV
 Scrisoarea
 Invitația
 Procura
 Nota explicativă
 Nota informativă
 Bilețelul
 Exlicația

Genurile literare. Tipuri și forme

Gen (lat. genus – neam, familie, origine, gen). Teoria literaturii concepe
genul drept o grupare de opera literare bazată , teoretic, atâ t pe forma externă
(metrul sau stuctura specifică ), câ t și pe cea internă (atitudinea, tonul, scopul în
general, subiectul și publicul că ruia I se adresează operele).
Epicul: subiectul este disociat de obiect, de unde rezultă caracterul să u
obiectiv.
Dramaticul: subiectul este disociat partial de obiect, de unde reiese
caracterul să u subiectiv – obiectiv.
Liricul: subiectul devine obiect al propriei contemplații, de aceea textul este,
prin excelență , subieciv.
Teoreticienii contemporani încercă fie să distingă un al patrulea gen, numit
literature de frontier, fie delimitează mai multe genuri autonome: epistolar,
memorialistic, diaristic (jurnalul), genul corespondenței.

,,Epic, liric și dramatic nu au valoarea unei simple grupă ri convenționale a

operelor literare. Genurile se relevează ca virtuale atitudini adoptate de om, ca
posibilită ți create în raporturile complexe ale omului cu lumea, anticipâ nd
apariția creației artistie’’ Ion Vlad

,,Sculptura nu poate modela în marmură tot ceea ce poezia reprezintă , fă ră

greutate, prin cuvinte’’ Nicolai Hartmann

,,Poezia poetului stâ rnește poezia intima a fiecă ruia’’ Nichita Stănescu

,,Teoria genurilor clasifică literatura și istoria literaturii în funcție de

anumite tipuri specific de organizare sau de structură a operelor literare’’
Rene Wellek, Austin Warren
,,Comunicarea este nucleul epicului.
Declanșarea este nucleul dramaticului.
 Înștiințarea este nucleul liricului.’’ Adrian Marino

Resursele expresive ale vocabularului

 Sunt determinate de sensul sau sensurile pe care le are un anume cuvâ nt
într-o limbă .
 Utilizarea cuvâ ntului în diferite context și cu diferite sensuri, plă smuirea
unor figure de limbaj poetic este parte din strategia de creație pe care o
adoptă autorii consacrați și vorbitorii de râ nd.

Compoziția–narațiune este o lucrare de ficțiune, prin care elevul relatează

faptele într-o succesiune logică și într-o formă literară .
Exigențe de redactare
 Respectarea indicilor de cronotop.
 Alegerea numelor proprii pentru personae, localită ți, instituții, firme,
localuri etc.
 Construirea dialogurilor.
 Utilizarea descrierilor.

Algoritmul de construire a unui text coerent al narațiunii

 Formulează scopul narațiunii.
 Oferă informația anterioară evenimentului pe care îl vei relata.
 Descrie circumstanțele evenimentelor (locul, timpul, cauza etc.).
 Povestește ce s-a întâmplat.
 Prezintă participanții la eveniment.
 Povestește ce s-a întâmplat mai departe.
 Conturează noile circumstanțe sau cauzele de schimbare a
circumstanțelor
 Schițează conflictul și problema.
 Relatează despre reacția ta și a altora la situația create.
 Îndreaptă narațiunea spre punctual culminant, dezvăluind pas cu pas
întâmplarea.
 Formulează concluzii.
 Apreciază întâmplarea din perspectiva zilei de astăzi.
 Intitulează textul.
Etapa de acumulare a ideilor
 De ce abordez acest subiect?
 Ce istorie aș putea relata sau inventa pentru a trata subiectul
oferit/solicitat/ ales?
 Ce poate fi neobișnuit în tratarea subiectului?
  Cine va participa la evenimentele pe care am să le descriu?
 Ce se schimba odată cu transferarea locului (altă localitate, altă țară , altă
planetă ) sau a timpului (în trecut sau în viitor, în raport cu cel ales)
desfă șură rii evenimentelor?
 Ce s-ar putea schimba în desfă șurarea subiectului meu?
 Ce poate fi comic/hazliu/umoristic în legă tură cu subiectul meu?
 Unde și cum este tratat/reprezentat subiectul în literature/muzică /
picture/ film?
 Ce aș putea spune nou la acest subiect?
 Cum îmi voi intitule povestirea?

Formarea unui eseu

Introcucere Tema – enunțare – enunțare – arta originală (experiența de
viață , creație, stil individual);
Cuprins Dezvoltarea temei: I. Studierea profundă a operei, talent înă scut;
II. Întrebă ri retorice, propoziții scurte.
Încherea Formularea propriei concluzii asupra temei alese.

Genurile literare. Tipuri și forme

Epic Liric Dramatic
Personaje Eului liric Actorii
dinamism contemplație personaje
desfă șurare meditație dinamism
succesiune sentimente dialog
suspans introspecție succesiune
tensiune suspans
conflict tensiune
acțiune conflict
acțiune
Genurile literare definesc conjugarea mai multor monolog
prorietă ți ale discursului. reprezentar

Valori (ortograme)
I. Gramaticală II. Stilistică
Ex: l-am vă zut (sentiment, interior)
desparte un pronume de verb

Caracteristicile genului epic

Pentru interpretarea unui text epic ne conducem după urmă torii pașii:
a) Relația dintre autor – Narator – Personaj
Ipostaze:
Autor = Narator =Personaj (autorul apare doar în paranteze)
Autor > Narator = îl lasă pe narator în umbră
Autor < Narator = Personaj

Exemplu: Examinâ nd raportul Autor = Narator = Personaj în raport

cu ,,Toiagul păstoriei’’ observă m că autorul se identifică cu naratorul povestind
totul despre personaj și despre evenimente.
,,Era nalt și zdravăn cât un munte’’, deci naratorul și autorul cunosc
gâ ndurile, tră irile personajului.
Pe câ nd în ,,Amintiri din copilărie’’ personajul și naratorul (pers I), ,,stau
câteodată’’ îndeplinește atâ t funcția de interpretare câ t și cea de acțiune.

Naratorul este vocea care povestește.

Tipuri de naratori:
1)Narator – Autor (pers. III);
2)Narator – Personaj (pers. I) Ex: ,, Cronicul...’’, ,, Horodiște’’;
3)Narator – Martor (pers. III) nu participă la acțiune;
4)Narator – Ominscient (pers. III) cunoscă tor a tuturor evenimentelor;
5)Narator – Uniscient (pers. III) știe doar o întâ mplare.

b) Timpul
Timpul se împarte în:

timpul real al timpul artistic

povestirii (scris în 2017) (acțiunea avâ nd loc în 1939)

c) Nararea
Nararea (orice narare poate pă stra o anumită tehnică )
1. Nararea în planuri paralele (,,Singur în fața dragostei’’)
2. Nararea obișnuită (schiță ,,Vizită ’’)
3. Narae – retrospectivă – din trecut
4. Narare – intercalare
5. Narare – digresiune

d) Moduri de expunere
Modul de epunere caracteristic pentru genul epic este narațiunea.
Caracteristicile genului epic:
I. Prezența naratorului (pers. I și III);
II. Sentimentele, gâ ndurile exprimate în mod indirect prin intermediul
personajelor;
III. Narațiunea – modul de expunere dominant;
IV. Prezența etapelor acțiunii;
V. Are o viziune de amploare;
VI. Este un gen obiectiv fiindcă realitatea este ușor de recunoscut.

Momentele subiectului literar

Punctul culminant
(Situația dificilă )

Desfă șuraea acțiunii

Desfă șurarea situației dificile

Nodul acțiunii. Intriga
(Cauza acțiunii)

Expozițiunea Deznodă mâ ntul

(Situația intițială ) ( Situația finală )

Nota Bene! Într-o operă epică nu totdeauna se pă strează toate etapele

acțiunii. Situația inițială o gă sim pe parcursul lucră rii, situația finală lipsește,
fiindcă îl lasă pe cititor să aleagă un final pe mă sura lui.

Speciile genului epic

Epica orală Epica scrisă (cultă)

în versuri: în proză : în versuri: în proză :

balada legenda balada, fabula anectota, schița
legenda basmul poemul eseul, nuvela, romanul
snoava epopeia jurnalul, povestirea
legenda reportajul, memoriile

Unitatea Nr. IV
 Genul epic sau aventura omului în
universul cunoașterii
,,Hanul Ancuței’’ de Mihai Sadoveanu ( sec. al XX – lea )

Motto: ,, Eroii lui Sadoveanu sunt neobișnuiți prin harul lor’’

,,El are realizmul lui Balzac și melancolia unui romantic’’ - George Că linescu

1. Tematica operei lui Mihai Sadoveanu = peste 100 de volume

(romane, nuvele, povestiri).
2. Structura compozițională.
3. Rezumatul
4. Eroii: a) Tip
b) Prototip
c) Arhietip
5. Programul estetic al lui Mihai Sadoveanu

a) Romantism d) Elemente expresioniste

b) Realism c) Elemente simbolice

6. ,,Istorisirea Zăhăriei Fântânarului’’

a) Tehnica nară rii
b) Rezumatul
c) Personajele
d) Limbajul artistic
e) Motivele și semnificația lor
f) Simbolrile personajelor/Hanul
7. Încadrarea în gen și specie
1. Tematica
I. a) Condiția istorică: a descrie începutul epocii neamului ,, Creanga de
aur ’’ descrisă în 1933 epoca de început;
b) Istoria Moldovei sec. XV prin chipul lui Ș tefan cel Mare prin
romanul ,,Frații Jderii’’ care a fost scrisă în 1935 – 1942 ( în trei pă rți);
c) Sec. XVI apare chipul lui Ioan Vodă cel viteaz ,,Șoimii’’, ,,Nicoară Potcoavă’’
anul 1904;
d) Sec. XVII apare ,,Ștefam Tomșa ’’- ,,Neamul Șoimăreștilor’’ (1915), ,,Nunta
domniței Ruxandra’’ (1932), ,,Vasile Lupu’’, ,,Zodia cancerului sau Vremea lui
Ducă Vodă’’;
II. Natura – codiție a libertății
 ,,Nada florilor’’ (1950)
 ,,Dumbrava minunată’’
 ,,Țara de dincolo de negură’’ (1926)

III. Condiția socială

a) Scene să tești și nă ravuri să tești
 ,,Bordeenii’’ (1912)
 ,,Hanul – Ancuței’’ (1928)
 ,,Baltagul’’ (1930)
b) Viața tâ rgurilor din provincie
 ,,Floare ofilită’’
 ,,Locul unde nu s-a întâmplat nimic’’ (1933)
 ,,Apa morților’’ și altele.

2. Structura compozițională a povestirii ,,Hanul – Ancuței’’

3. Rezumatul
Lucrarea ,,Hanul – Ancuței’’ apare în anul 1928 care deschide capodoperele
lui Sadoveanu. Este numit ,,un roman neobișnuit scris în etape’’. Toate
întâ mplă rile aveau loc la han (cetate) ,,nu era han și cetate’’. Așezat la ră scruce
de drumuri la han oamenii se opreau fiindcă ,,așa le sunt sorții’’. Aici la han toată
lumea își spune povestea ,,comoară de înțelepciune’’.
Ancuța ascultă toate povestirile știe tot ce se petrece, devenind ,,o carte vie’’.
4. Eroii se împart în:

Tip Arhietip
Personaj Este tot un model care stă
 Prototip la baza unui simbol
Este un model care
reprezintă tipul original
Exemple:
Ancuța Zaharia Fâ ntâ narul
Tip – Hangiță înțeleaptă Tip – Ț ă ran cuminte
Prototip – Negustor Prototip – Fâ ntâ nar
Arhietip – Datina Arhietip – Echilibru
(reprezintă înglobarea valorilor) (cumpă na)

Comisul Ioniță Moș Leonte

Tip – Ț ă ran ambițios (perseverent) Tip – Ț ă ran sfă tos
Prototip – Ră zeș Prototip – Zodier
Arhietip – Adevă rul Arhietip – Armonia

Toderiță Catană
Tip – Fost oștean
Prototip – Voinicul
Arhietip – Frumusețea

Prototipe în lucrarea lui Sadoveanu:

Prototipul Voevodului: Ducă Vodă , Mihalachi Sturza, Că limaru.

Prototipul boerului: Prototipul negustorului:

Dinachi Mâ rza Neculai Isac
Ră ducan Chiaru Ancuța cea tână ră
Nă stase Bolomir Damian Cristișor
Alexă ndreu Vodă Meșterul Enache Coropcarul

Prototipul jupânițelor: Prototipul haiducului:

Marga (Fâ ntâ na dintre plopi) Haralambie
Irinuța (Balaurul) Toderiță Catană
Aglă ița (Istorisirea Zahă riei Fâ ntâ narului) Georghe Leontari
Varvara (Cealantă Ancuță ) Vasile cel Mare

5. Programul estetic
Elemente expresioniste

Elemente simbolice
Realismul Romantismul
 Realismul: Temele, subiecte, conflictele, eroii sunt luați din realitate;
atitudinea autorului este critică .
Romantism: Eroii tră iesc întâ mplă ri de dragoste; unii eroii sunt
excepționali.

6. ,, Istorisirea Zăhăriei Fântânarului ’’

a) Tehnica narării: 1.Povestirea în ramă (inserția)
2. Dialogul
3. Tehnica înlă nțuirii
4.Tehnica alternanții: Schimbarea prin urmă torii
conectori ( în acest timp, în același timp, aici, acolo, acum, atunci).
b) Rezumatul
Zahă ria Fâ ntâ narul povestește cu ajutorul mă tușii Salomia despre
întâ mplarea sa facută în urma cu 20 de ani. Câ nd boierul Dinachi Mâ rza i-a
încredințat să sape o fâ ntâ nă pentru vâ nă toarea lui Vodă . Insă în timpul de
dinainte de vână toare fata boierului Aglă ița i-a mă rturisit lui Zahă ria că o să -și
pună capă t zilelor deoarece nu poate fi împreună cu Ilieș Ursachi. Însă , Zaharia
cu ajutorul cumpenei o ajută pe Aglă ița în timpul vâ nă torii lui Ducă - Vodă
c)Personaje
Rolul lui Zahăria Fântânarul
 Tip – Ț ă ran cuminte
 Prototip – este fâ ntâ nar
 Arhietip – echiliblu
 Fața este cea obișnuită (prezintă portretul fizic)
 Devine în lucrare povestitor ocular
 Personaj eponim (2 fețe) – a) față ascună care se aseamă nă ca cea a unui
filozof, b) fața de ță ran cuminte (liniștit)
 Prezintă timpul mitic este prezent prin simbolul cumpenei, motivul
vână torii ( omul primitiv se ocupa cu aceasta).
Mătușa Salomia apare la începutul povestirii ,,Orb sărac’’ dar iese în
evidență prin personaj umniscient.
Salomia are rolul de cunoscă toare al întâ mplă rii (insistentă , înțelegă toare),
Salomia este purificatoarea Hanului fiincă ea îl protejează de demoni și
cunoaște semnele nopții.
d)Limbajul artistic
În ,,Hanul Ancuței’’ sunt utilizate arhaizme, regionalizme și cuvinte populare
pentru a sublinia stilul vorbirii de atunci. Stilul oral, dar respectâ nd naturalețea.

e)Motivele și semnificația lor

 Motivul dragostei
Motivul înțelepciunii
Motivul echilibrului
Motivul vâ nă torii
Motivul tinereții
Motivuș înțelepciunii se regă sește în ultima povestire din ,,Hanul Ancuței’’
de Mihai Sadoveanu. ,,Mai bine să ai credință în mine’’ zise Zahă ria Fâ ntâ narul
înrucâ t știa cum să o ducă la capă t. Dar ,, Nimeni n-a înțeles cum s-a făcut asta și
sa mirat mai ales Vodă de înțelepciunea cumpenei’’.

f) Simbolurile personajelor/Hanul
Personaj/Povestea Simbolurile
Zahă ria Fâ ntâ narul Cumpă na
,,Istorisirea Zăhăriei Fântânarului’’
Ancuța Ochii/felinarul
,,Cealantă Ancuță’’
Că lugă rul Gherman Biserica
,,Haralambie’’
Constandin Cimpoiul
,,Orb sărac’’
Comisul Ioniță Calul
,,Iapa lui Vodă’’
Moș Leonte Cartea
,,Balaurul’’
Că pitanul Neculai Isac Fâ ntâ na
,,Fântâna dintre plopi’’
Mă tușa Mă rgă ritarul
Salomia ,,Istorisirea
Zăhăriei Fântânarului’’

Simbolul Hanului
a) Locație unde se povestesc întâ mplă rile;
b) Loc de odihnă ;
c) Loc de întâ lnire cu prietenii;
d) Lecțiile de bază a hanului este de pă stră tor al valorilor (se comportă ca
un personaj). ,,Hanul se înfiora în prezența demonului’’.

7. Încadrarea în gen și specie

Încadrare în gen
1) Genul Epic (naratorul, personaje, etapele acțiunii, narațiune)
 2) Genul liric (semnificația simbolului și valorile pe care le reprezintă
fiecare personaj)
Încadrarea în specie
1) Are un singur fir narativ
2) E mai redusă decâ t nuvela dar mai amplă decâ t schița
3) Construcția subiectului e mai puțin riguroasă decâ t în nuvelă ,
desfă șurarea acțiunii este mai puțin tensionată decâ t în nuvelă . Se bazează
pe relația dintre povestitor ascultă tor. În povestire se urmă rește
acțiunea iar în nuvelă personajul.

Tipologia povestirii după conținut și destinație:

a) Satirică (ia peste picior)
b) Fantastică
c) Filozofică
d) Pentru copii
e) Romantică
f)După formă

în versuri în proză

Epic (gr.epikos, derivat din epos, adică zicere, supunere).

Eul epic:
 deține o informație bogată , interesantă ;
 cunoaște evenimente prin participare sau asumare;
 se autoreflectă în timpul narațiunii sale, care poate fi subiectivă sau
obiectivă .
Genul epic are mai multe forme; unele, pe parcursul timpului, evoluează ,
suportă modifică ri, iar altele dispar, ră mâ nâ nd în tezaurul literaturii universale.

Genul Epic, tră să turii definitorii:

- are o viziune de amploare;
- presupune, de regulă , o acțiune, un șir de evenimente;
- este un gen obiectiv, în care elementele realită ții sunt ușor de recunoscut;
- utilizează , în fond, narațiunea și descrierea, dar nu exclude nici un alt mod
de expunere;
- prezența autorului alternează cu cea a personajului.

Istoria (fabula, diegeza, povestire) exprimă conținutul narativ al operei

literare, toate evenimentele reale sau fictive.
 Discursul (subiectul) reprezintă ordinea în care evenimentele sunt
comunicate cititorului, ascultă torului. Este modul în care cititorul ia cunoștință
de cele povestite.
Narațiunea este o formă de supunere foarte apropiată de vorbirea curentă ,
comună ; înfă ptuirea unei narațiuni solicită , presupune acțiunea unor instanțe
narative:
 autorul abstract, impersonal, care declanșează povestirea/realizează
pâ nza narativă ;
 naratorul, rol pe care și-l poate asuma autorul abstract sau pe care îl
încredințează unui personaj – narator sau mai multor personaje – naratori;
 naratarul, ascultă torul, cititorul, destinatarul, acela spre care este
orientată
Inspirescu și Creangă doi povestitori în oglinzile
basmului
Petre Inspirescu, consacrat culegă tor Ion Creangă, talentat creator de povești și
și editor de povești și basme populare basme originale
 ,,Greuceanu’’  ,,Fata babei și fata moșneagului’’
 ,,Aleodor – Împărat’’  ,,Capra cu trei iezi’’
 ,,Prâslea cel vinic și merele de aur’’  ,,Povestea lui Stan Pățitul’’
 ,,Făt – Frumos cel rătăcit’’  ,,Dănilă Prepeleac’’
 ,,Copilul cel isteț’’  ,,Ivan Turbincă’’
 ,,Gheorghe cel viteaz’’  ,,Punguța cu doi bani’’
 ,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără  ,,Povestea lui Harap - Alb’’
de moarte’’

,,Poveste lui Harap – Alb’’ de Ion Creangă

I. Tema basmului
II. Unicitatea lui
III. Motivele și semnificașia lor
IV. Metafora drumului
V. Personajele și caracterizarea lor
VI. Ajutoarele
VII. Elementele miraculoase
VIII. Planurile acțiunii
IX. Limbajul artistic
X. Încadrarea în specie: a)formulele basmului și tipul lor
b)caracteristicile basmului
I. Tema: Lupta dintre bine și ră u. Deviza lui Harap-Alb este că omul e dator să
încerce.
 II. Unicitatea basmului:
a) Personaje diferite
b) Situații neobișnuite (realul se înbină cu fantasticul)
c) Metafora drumului este unică
d) Întinderea mare a textului, alcă tuit dintr-un numă r mare de micronuvele
(una curgâ nd din alta).

III. Motivele și semnificația lor

a) Motivul căutării norocului: Calul, armele și straiele tată lui să u, craiul.
1) Alegere calului - ,, Și numai iaca, și a treia oară, tot gloaba cea de cal vine
și începe a mânca la jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai
trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru și, punându-i frâul în
cap, zice în gândul său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs.
Decât cu așa cal, mai bine pedestru".’’
,, — Sui pe mine, stăpâne, și ține-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în
gură, încalecă, și atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri și apoi se lasă
în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună și iar se lasă
în jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia oară până la soare’’

2) Armele și stariele - ,, Și atunci, odată se suie în pod și coboară de-acolo un

căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pământul.
Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți,
un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le
pune deoparte.’’

b) Motivul înțelegerii (pactul cu deavolul)

 ,,Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii și să mai calci pe iarbă verde, atunci
jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere întru toate,
chiar și-n foc de ți-aș zice să te arunci. Și, de azi înainte, eu o să fiu în locul tău
nepotul împăratului, despre care mi-ai vorbit, iară tu — sluga mea.’’

,,Fiul craiului, văzându-se prins în clește și fără nici o putere, îi jură credință și
supunere întru toate, lăsându-se în știrea lui Dumnezeu, cum a vrea el să facă.
Atunci Spânul pune mâna pe cartea, pe banii și pe armele fiului de crai și le ia la
sine; apoi îl scoate din fântână și-i dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluire a
jurământului...’’

c) Motivul încercării (depășirea problemelor)

d) Motivul schimbării
e) Motivul relației dintre tată și fiu

IV. Metafora drumului

1. Împă ratul Verde și Craiul tră iesc la 2 capete depă rtate ale pă mâ ntului;
2. Drumul pentru Harap - Alb reprezintă o emplemă a haosului;
3. Labirintul (pă durea) întâ lnirea cu spâ nul;
4. Semnul puterii (calul îl duce pe tână r pâ nâ la cer).

V. Personajele și caracterizarea lor

Harap - Alb– Bun/Atent
,,Să trec peste dânsele, am să omor o mulțime, să dau prin apă, mă tem că m-oi
îneca, cu cal cu tot. Dar tot mai bine să dau prin apă, cum a da Dumnezeu,
decât să curm viața atâtor gâzulițe nevinovate’’

Craiul – Înțelept
,,... tace molcum și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi
încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod.’’

Frații – Fricoși
,,... nemaiputând struni calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă
rușinat înapoi la tatu-său.’’

Spânul – Ș mecher
,,… fecior de om viclean ce te găsești; tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat.
Ei, că bine mi te-am căptușit! Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te
duci, că, de nu, acolo îți putrezesc ciolanele!’’

Împăratul Roș - Viclean

,,Dar până atunci mai este încă treabă’’

Fiica Împăratului Roș – Precaută

,,... înainte de pornire, trebuie să meargă calul tău și cu turturica mea să-mi
aducă trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă de unde se bat munții în
capete. Și de-a veni turturica mea înainte cu smicelele și apa, ia-ți nădejdea
despre mine, căci nu merg, ferească Dumnezeu! Iară de-i avea noroc și-a veni
calul tău mai întâi și mi-o aduce cele poruncite, să știi că merg cu tine, oriunde
mi-i duce; s-a mântuit socoteala.’’

Împăratul Verde – Inteligent

,, a scris către frăține-său craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic
dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa.’’

VI. Ajutoarele
Sfânta Duminică - ,, Fecior de crai, vedea-te-aș împărat! Spune babei ce te
chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva’’
 Calul - ,,… și atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri și apoi se lasă
în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună și iar se lasă
în jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia oară până la soare’’

Gerilă - ,, ...numai iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpâlea pe lângă un

foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga, cât îi lua gura, că
moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de speriat; avea niște
urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele,
cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea dedesubt atârna
în jos, de-i acoperea pântecele. Și, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea
promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa
tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-
ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul
gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile
țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una
peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni,
blestemându-și ceasul în care s-au născut. ’’

Flămânzilă - ,, ...o namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri

și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame.’’
,, Pesemne c-aista-i Flămânzilă, foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce
pricopseală a fi, de nu-l poate sătura nici pământul.’’

Setilă - ,, ...o arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri și o gârlă pe care

umblau numai 500 de mori și tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete.’’
,, Grozav burdăhan și nesățios gâtlej, de nu pot să-i potolească setea nici
izvoarele pământului; mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui! Se vede că
acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul Secetei, născut în zodia rațelor și
împodobit cu darul suptului.’’

Ochilă - ,, …o schimonositură de om avea în frunte numai un ochi, mare cât o

sită și, când îl deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl
ținea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele
pământului.’’
,, Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă,
nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă.’’

Păsări- Lăți – Lungilă - ,, …o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat

păsări.’’
,, Se vede că acesta-i vestitul Păsări- Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul
arcașului; brâul pământului și scara cerului; ciuma zburătoarelor și spaima
oamenilor, că altfel nu te pricepi cum să-i mai zici.’’

Crăiasa furnicilor - ,, …fiindcă ești așa de bun, de ți-a fost milă de viața
noastră, când treceam pe pod, și nu ne-ai stricat veselia, vreau să-ți fac și eu un
 bine: na-ți aripa asta, și când îi avea vrodată nevoie de mine, să dai foc aripei, și
atunci eu împreună cu tot neamul meu avem să-ți venim în ajutor.’’
,, Harap-Alb își aduce atunci aminte de aripa cea de furnică, o scoate de unde-
o avea strânsă, apoi scapără și-i dă foc cu o bucățică de iască aprinsă. Și atunci,
minune mare! Numai iaca au și început a curge furnicile cu droaia, câtă pulbere
și spuză, câtă frunză și iarbă; unele pe sub pământ, altele pe deasupra
pământului și altele în zbor, de nu se mai curmau venind. Și, într-un buc, au și ales
nisipul de-o parte și macul de altă parte; să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de
mac printre nisip sau fir de nisip printre mac.’’

Crăiasa albinelor - ,, …pentru că ești așa de bun și te-ai ostenit de ne-ai făcut
adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine în viața mea: na-ți aripa asta și, când îi avea
vreodată nevoie de mine, aprinde-o, și eu îndată am să-ți vin întru ajutor.’’
,,  las' că te fac eu s-o cunoști și dintr-o mie. Hai, intră în casă cu îndrăzneală,
căci am să fiu și eu pe-acolo. Și cum îi intra, stai puțin și te uită la fete; și care-i
vedea-o că se apără cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului.’’
,, Și cum sta el drept ca lumânarea și le privea, cu băgare de seamă, crăiasa
albinelor zboară pe obrazul fetei împăratului. Atunci ea, tresărind, odată începe a
țipa și a se apăra cu năframa, ca de un dușman.’’

Turturica - ,, Dar turturica, fiind mai ușoară, ajunge mai înainte; și pândind
tocmai când era soarele în cruce, de se odihneau munții numai pentru o clipită, se
repede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă, și apoi
ca fulgerul se întoarce înapoi.’’

VII. Elemente miraculoase – este utilizată apa vie și apa moată , 3 smicele
pentru al readuce pe Harap - Alb la viață după confruntarea sa cu spâ nul.

VIII. Planurile acțiunii

2) Fantastic/fabulos
cerbul, apa vie și apa moartă , Gerilă
1) Real Sf. Duminică etc.
Craiul, Impă ratul Verde
Cei trei frați

IX. Limbajul artistic - ,,Povestea lui Harap – Alb’’ are un limbaj simplu, pe
înțelesul tuturor care cunoaște proverbe și zică tori.

X. Încadrarea în specie
a) Formulele basmului și tipul lor
1) Basmul are formule specifice:
- inițiale (,,a fost odată...’’);
 - mediane – stimulează și verifică atenția receptorului, realizâ nd trecerea
de la un episod la altul (,,și merse el, și merse...’’, ,,și mult mai este...’’);
- finale – marchează revenirea la timpul real (,,și-am încălecat pe-o șa...’’).
Rolul lor în formarea cititorului:
a) Înră mează lumea pe care o comunică naratorul;
b) Pregă tește ascultă torul sau cititorul;
c) Stimulează atenția cititorului;
d) Trece de la o etapă la alta;
e) Marchează distanța dintre comunicarea non – literară și literară .

Tipul basmelor
Tipic Atipic
Binele învinge ră ul, basmul avâ nd Ră ul învinge binele, basmul avâ nd
un final fericit. Exemplu: un final trist. Exemplu:
,,Povestea lui Harap - Alb’’ ,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’’
de Ion Creangă de Petre Inpirescu

b) Caracteristicile basmului: Comunicarea non-literară și literară

 Întâ mplă rile se petrec pe două tă râ muri
 Prezintă o lume în care totul este posibil
 Supranaturalul intervine în acțiunile eroului
 Binele învinge ră ul
 Personajele reprezintă modele morare opuse(Harap-Alb și Spâ nul)
 Este construit după o schemă (situația inițială de echilibreu)
- acțiunile de recuperare a echilibrului
- evenimentul (furtul, urmașii)
- restabilirea echilibrului și ră splata personajului

După caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii,

predominanța elementelor miraculoase, basmele se clasifică în:

 Fantastice (predomină miraculosul);

 Animaliere (cu elemente ale legendelor totemice, plante și alte obiecte
simbolice);
 Nuvelistice (implicarea puternică a aspectelor reale, concrete de viață ).

,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’’ de Petre Inspirescu

I. Semnificația titlului
 II. Conținutul
III. Temă/motive
IV. Personaje
V. Încadrarea în specie

I. Semnificația titlului – Titlul basmului scoate în evidență idealul pe care

îl că uta Fă t-Frumos, îl gă sește dar și într-un moment de neatenție îl pierde.

II. Conținutul : În basm se povestește despre Fă t – Frumos care, înainte de

a se naște a început să plâ ngă . Pră rinții lui, împă ratul și împă ră teasa neștiind ce
să -i facă , împă ratul promițâ ndu-i ,, tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte’’. Copilul se nă scu, avâ nd numele de Fă t – Frumos, ajuns la vâ rsta de 15
ani îi ceru tată lui să u ce îi promise înainte de naștere. Tată l să u i-a spus că nu
poate să -i dea ce i-a cerut. Astfel fiul împă ratului pleacă în lume pentru a-și gă si
idealul. Că ută armele, veșmintele și calul din tinerețea tată lui să u.
Pe drum întîlnește creaturi ciudate precum Geonoaia și Scorpia care surori
blestemate de pă rinții lor pentru că erau rele, Fă t-Frumos însă le învinge.
Continuâ ndu-și drumul, ajunge într-un tă râ m unde descoperă creaturi
neobișnuite, un castel și face cunoștință cu câ teva zâ ne. El se că să torește cu una
din ele și tră iau în armonie alaturi de surorile ei.
O dată soția lui Fă t-Frumos îi spuse acestuia să nu pă șească în Valea
Pâ ngerii. Dar , într-una din zile acesta afâ nduse la vâ nă toare , din neatenție pă și
în Valea Plâ ngerii și i se fă cu un dor cumplit de pă rinții să i și de casă . În zadar
erau rugamințile soției sale și s surorilor ei, acesta dorea să plece acasă . Calul
să u l-a înștiințat că atunci câ nd va ajunge la castel, el v-a pleca în caz că el
dorește să se rețină .
Pe drum trecu în fiecare tă râ m magic din care venise, dar neobservâ nd
îmbă trâ ni încetul cu încetul. Întrebă de mulți de Scorpie și Geonoaie, însă
oamenii îi spuneau că aceste creaturi sunt povești vechi de-a le stră bunilor lor.
Ajuns pe tă râ mul unde s-a nă scut, calul acestuia pleacă și îl lasă singur. Fă t-
Frumos, cu barba albă , bă trâ n, gă si ruine în locul palatului. Printre acestea era o
ladă veche unde era moartea. El o deschise, moartea îi trase o palmă și se fă cu
ță râ nă .

III. Tema/Motive

Basmul ,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’’ de Petre

Inspirescu este un basm atipic întrucâ t ră ul învinge binele. Finalul este trist
(personajul moare). Eroul nu acceptă ajutoare.

Motive:
 a)Motivul împăratului fără urmași - ,, ...dar numai un copil o să faceți. El o
să fie Făt-Frumos și drăgăstos, și parte n-o să aveți de el.’’
b)Motivul prințului năzdrăvan - ,, …copilul se puse pe un plâns, de n-a
putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate
bunurile din lume, dar nici așa n-a fost cu putință să-l facă să tacă.’’
c) Motivul morții - ,,O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse
cârlig în chichiță, și căzu mort, și îndată se și făcu țărână.’’

IV. Personaje

Făt-Frumos - ,, De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai

îndrăzneț. Îl deteră pe la școli și filosofi, și toate învățăturile pe care alți copii le
învăța într-un an, el le învăța într-o lună, astfel încât împăratul murea și învia de
bucurie. Toată împărăția se fălea că o să aibă un împărat înțelept și procopsit ca
Solomon împărat.’’

,, …plecă cu barba albă până la brâu, simțind că îi cam tremurau picioarele’’

,, …cu barba albă până la genunchi, ridicându-și pleoapele ochilor cu mâinile

și abia umblând’’

Calul - ,, Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești unde erau cei mai

frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-și aleagă unul; dar, cum punea mâna
și apuca pe câte unul de coadă, îl trântea, și astfel toți caii căzură. În sfârșit,
tocmai când era să iasă, își mai aruncă ochii o dată prin grajd și, zărind într-un
colț un cal răpciugos și bubos și slab, se duse și la dânsul; iar când puse mâna pe
coada lui, el își întoarse capul și zise:…’’

Împăratul și împărăteasa (părinții lui Făt-Frumos) - ,, A fost odată un

împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși…’’

Gheonoaia - ,, Se duseră acasă la dânsa, unde Gheonoaia ospătă pe Făt-

Frumos și-l omeni ca pe un călător. Dar pe când se aflau la masă și se chefuiau,
iară Gheonoaia gemea de durere, deodată el îi scoase piciorul pe care îl păstra în
traistă, i-l puse la loc și îndată se vindecă. Gheonoaia, de bucurie, ținu masă trei
zile d-a rândul și rugă pe Făt-Frumos să-și aleagă de soție pe una din cele trei fete
ce avea, frumoase ca niște zâne; el însă nu voi, ci îi spuse curat ce căuta...’’

Scorpia - ,, Scorpia, cu o falcă în cer și cu alta în pământ și vărsând flăcări, se

apropia ca vântul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata până cam
deasupra și se lăsă asupra ei cam pe deoparte. Făt-Frumos o săgetă și îi zbură un
cap; când era să-i mai ia un cap, Scorpia se rugă cu lacrămi ca să o ierte, că nu-i
face nimic și, ca să-l încredințeze, îi dete înscris cu sângele ei. Scorpia ospătă pe
Făt-Frumos și mai și decât Gheonoaia; iară el îi dete și dânsei înapoi capul ce i-l
luase cu săgeata, carele se lipi îndată cum îl puse la loc...’’
Zânele -,, Stăpâna era o zână naltă, supțirică și drăgălașă și frumoasă, nevoie
mare!’’
,, Atunci descălică și intră în palat. Acolo găsi încă două femei, una ca alta de
tinere; erau surorile cele mai mari. El începu să mulțumească zânei pentru că l-a
scăpat de primejdie;’’

V. Încadrarea în specie

,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’’ de Petre Inspirescu ca

specie este un basm atipic întrucâ t, la sfâ rșit ră ul învinge binele. Că lă toria lui
Fă t-Frumos are loc pe două tă râ muri: cel real și cel magic unde nu există
noțiunea timpului.
Există personaje fantastice precum Gheonoaia și Scorpia care sunt produsul
imaginației, fă ră a avea corespondenți în lumea reală .
Situațiile neobișnuite care le întâ lnește în drumul să u dar și asunarea
consecinșelor faptelor sale care îl conduc spre moarte.
 Unitatea Nr. V
Genul Epic. Proza scurtă
Nuvela sau virtuțile genului scurt narativ
,,Alexandru Lăpușneanu’’ de Constantin Negruzzi

I. Diferența dintre schiță/nuvelă/povestire;

II. Caracteristicile nuvelei istorice;
III. Tipurile lor;
IV. Nuvela ,,Alexandru Lăpușneanu’’:
a) Conținutul
b) Apariția lucră rii
c) Compoziția/structura compozițională
d) Sursele de inspirație
e) Personajele
f) Încadrarea în specie

I. Diferența dintre schiță/nuvelă/povestire

În literartura de specialitate, noțiunea de gen poate fi întâ lnită frecvent ca
termen-substituit pentru ideea de specie.
Schița – specie a genului epic în proză , de dimensiuni reduse, care
înfă țișează un eisod caracteristic din viața unuia sau a mai multor personaje.
Nuvela – specie epică în proză , de regulă , cu un singur fir narativ, cu un
conflict unic, concentrat, desfă șurat în mai multe spații și într-un interval mai
mare de timp decâ t în povestire, cu personaje surprinse în ipostaze de viață ,
prin ceea ce au ele mai semnificativ.
Povestirea – specie epică a literaturii în proză , ce prezintă un singur fapt,
real sau imaginar, din perspectiva naratorului, martor sau observator detașat al
evenimentelor.
II. Caracteristicile nuvelei istorice
 Dialogul – pentru a crea dinamismul acțiunii/ al pune în lumină pe
personaj.
 Descrierea – pentru a sublinia tră să turile morale și fizice ale
personajelor, pentru a marca epoca istorică și coloritul ei.
 Scoate în evidență gesturile, mimica.
 Narațiunea – de a prezenta evenimentele istorice.
 Monologul – a reflecta gâ ndurile, stă rile unuipersonaj.

III. Tipurile lor

 Criteriul tematic și al metadei de Criteriul particularităților curentelor
creație literare
Psihologică ,,Moara cu noroc’’ Ioan Romantică ,,La țigănci Mircea’’ Eliade
Slavici
Istorică ,,Alexandru Lăpușneanu’’ Simbolistă ,,O făclie de Paște’’ Ion Luca
de Constantin Negruzzi Caragiale
Fantastică Naturalistă
,,Sărmanul Dionis’’ ,,În vreme de război’’ Ion
Filozofică Mihai Eminescu Realistă Luca Caragiale

Nuvela ,,Alexandru Lăpușneanu’’ poate fi încadrată în curentul clasicist,

avâ nd elemente romantice și expresioniste.

IV. Nuvela ,,Alexandru Lăpușneanu’’

a) Conținutul

I. ,,Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...!’’ – Întoarcerea lui Alexandru

Lă pușneanu cu armata otomană din Constantinopol. Discuția dintre voevod și
boierii la Tecuci. Începutul celei de a II-a domnii a voevodului.

II. ,,Ai să ai samă, doamnă!...’’ – Discuția dintre Alexandru Lă pușneanu și

soția sa Ruxanda. Pregă tirea pentru marele ospă ț.

III. ,,Capul lui Moțoc vrem…’’ – Tă erea capetelor celor 47 de boieri invitați
la ospă ț. Omorâ rea lui Moțoc.

IV. ,,De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…’’ – După 4 ani de la
cele întâ mplate, Alexandru Lă pușneanu moare otravit de Ruxanda în fața lui
Sroici și Spancioc.

b) Apariția lucră rii

Apare în sec. al XIV-lea – al XV-lea;
La modă /în vogă – sec. XIX – XX –lea;
 În literarura universal este cultivată de Anton Pavlovici Cehov, Gogol,
Mark Twain;
 În literarura româ nă este cultivate de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale,
Barbu-Ș tefă nescu Delavrancea, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Ion Druță ,
Vasile Vasilachi.
 Pentru prima data în literature româ nă în anul 1840 apare nuvela
istorică ,,Alexandru Lăpușneanu’’

c) Compoziția/structura compozițională
 Expozițiunea reprezintă primul moment al subiectului. Secvența care
deschide opera de ficțiune și în care sunt cuprinse date ce precizează acțiunea:
loc, timp, circumstanțe.
Conflictul presupune accentuarea tensiunii dramatice, create prin
confruntarea dintre două personaje, grupuri, opinii, principia, situații.
Desfășurarea acțiunii cuprinde întâ mplă ri semnificative în evoluția
relațiilor dintre personaje și faptele acestora.
Punctul culminant constituie momentul de vâ rf, de cea mai mare încordare
a acțiunii într-o opera literară (epică sau dramatică ).
Deznodământul, momentul final al subiectului, prin care se rezolvă
conflictul.
d) Sursele de inspirație
Cronicarii țării moldovei:
1. Grigore Ureche (1359 – întemeierea ță rii moldovei)
2. Miron Costin
3. Ion Neculce
Evenimentele din ,, Letopisețul Ț ă rii Evenimente inventate de Constantin
Moldovei’’ Grigore Ureche Negruzzi în nuvelă
1. A doua domnie al lui Alexandru 1. A împrumutat toate evenimentele
Lă pușneanu 1564 -1568 (9) 2. Inventează dialogul pentru a da
Prima domnie 1552 – 1561 lumină personajelor.
2. Vorbele lui Alexandru Lă pușneanu 3. Amplifică acțiunea
,,Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...!’’ 4. Introduce personaje noi
3. Moartea lui Ș tefan – Tomșa
4. Arderea cetă ților
5. Omorâ rea a 47 de boieri
6. Moartea lui Alexandru Lă pușneanu
7. Pă strează stilul arhaic
8. Vestimentația personajelor
9. Pă strează culoarea locală

e) Personajele
Alexandru Lăpușneanu – protagonistul, tipul domnitorului despotic.
Moțoc – tipul boierului laș, omul lingușitor, fă țarnc.
Ruxanda – tipul femeii salvatoare, soție și mama, antipod al domnitorului.
Poporul – tipul personajului colectiv ce reprezintă psihologia mulțimii.
Stroici și Spancioc – tipul tinerilor boieri neinițiați în viață .

f) Încadrarea în specie
1. Genul epic în proză
 2. Un singur fir narativ complex
3. După volum este mai mică decâ t romanul și mai amplă decâ t schița
4. Conflictul/Intriga complexă
5. Acțiunea se concentrează surprinză tor
6. Acțiunea se concentrează în jurul unui singur personaj

Limbajul nuvelei
 Folosește arhaizme ,,cântau din surle, dobe’’;
 Proverbele ,,Lupu păru-și schimbă dar năravul ba’’- despre Moțoc;
 Metafore ,, sunt alți trâ nă tori de care trebuie cură țat stupul’’;
 Repetiții, enumerații ,,Moțoc să moară!’’ , ,,O gvardie numeroasă de lefecii,
albanezi, serbi, unguri’’;
 Utilizarea imperfectului ( veneau, acțiunea trecută dar neterminată ) în
scopul de a marca dramatizmul;
 Epitete, comparații ,,sudoare înghețată’’, ,, era tristă și tânjitoare, ca
floarea espusă arșiții soarelui’’.

Condiții de scriere a rezumatului

Fidelitatea față de subiectul relatat presupune informarea asupra
conținutului mesajului și asupra punctelor importante ale narațiunii fă ră
abateri și fă ră a fi exprimată opinia celui care face rezumatul. Pentru
aceasta este necesar un efort de expunere detașată .
Concizia presupune expunerea pe scurt a conținutului. Procentul de
reducere a numă rului de cuvinte poate varia. De exemplu, rezumatul unui
text de pâ nă la 1000 de cuvinte poate constitui 30% (circa 300 de cuvinte)
Claritatea presupune expunerea limpede a informației selectate.
Rezumatul clar este acela în care vorbitorul urmă rește legă tura cauză -
efect, indică schimbarea de timp și spațiu, introducerea personajelor noi
etc.
Rigurozitatea presupune organizarea logică a expunerii, precizia
relată rii, parcurgâ ndu-se cel mai scurt itinerar dintre începutul textului și
finalul lui.

Rezumatul presupune reducerea unui text la un numă r limitat și precis

de cuvinte, care să reproducă fidel gâ ndirea autorului.
Obiectivul exercițiului de rezumare este de a se reține esențialul dintr-
un mesaj, text.
Rezumarea orală sau scrisă e unui text literar solicită :
  prezentarea succintă a ideilor principale;
 expunerea organizată în jurul temei dominante;
 plasarea expunerii la timpul prezent;
 identificarea personajelor și menționarea celor principale;
 punctarea momentelor subiectului într-o relatare cronologică a
faptelor sau urmâ nd structura operei (capitole, cânturi, acte etc.)

Nuvela fantastică ,,Sărmanul Dionis’’ de Mihai Eminescu

I. Semnificația titlului
II. Geneza nuvelei
III. Temele nuvelei
IV. Personaje, ipostazele lor
a) Dionis/Că lugă rul Dan
b) Maria
c) Ruben/Riven
V. Încadrarea în specia fantastică
VI. Stilul nuvelei
VII. Motive/simboluri
VIII. Metamorfozele

I. Semnificația titlului
,,Să rmanul Dionis’’ Structura adjectiv + substantiv articulat

Sub. art. indică concret ființa și numele personajul

,,Să rmanul’’- epitet poate fi și specie

Eșecul prin care trece personajul

II. Geneza nuvelei : a) citită la Cenaclul

b) ,,Junimea’’ în septembrie 1872

c) publicată în ,, Comvorbiri literare’’ în 1872-1873

III. Temele nuvelei

 Iubirea față de Maria

 Cunoașterea lumii prin depă șirea condiției omului Tratează trei
teme simplu a identifica condiția omului de genui
romantice
 Natura (ploaia, noaptea – peisaj sumbru mohorâ t)
IV. Personaje
a) Dionis - tâ nă r de 18 ani
- ambii pă rinți decedați
Ipostazele: Dionis Dan Zoroastru Dionis Zoroastru

b) Maria - fata lui Tudor Mesteacă n

- cu ochii albaștri cuvioși
- pă rul blond-auriu
- mâ ini fine și mici
- mlă dioasă
- cu pielea albă
c) Ruben - a fost pentru Dionis (Dan) ca o sursă de inspirație pentru
cunoașterea nemuririi sufletului uman.
Ipostazele: Dască lul Ruben diavol Riven

V. Încadrarea în specia fantastică:

 Întâ mplă rile sunt ale unei realită ți fantastice;
 Că lă toria astrală efectuată în vis;
 Ipostazele lui Dionis;
 Metamorfoza terei.
 Transfigurarea timpului în nuvelă
Nuvela ,,Sărmanul Dionis’’ de Mihai Eminescu este considerate, fantastică ,
romantică și filozofică .

VI. Stilul nuvelei: 1. Stilul arhaic

2. Neologic, are un stil solemn

VII. Motive/simboluri
Motive: umbra, că lă toria, visul, metamorfoza.
Simboluri: cartea, mă rgă ritarul, lumâ narea, luna.

VIII. Metamorfozele
a) A personajelor Dionis-Dan, Ruben-Riven.
b) Pă mâ ntul – transfigurarea terei într-un mă rgă ritar.

Momentele subiectului literar

Expozițiunea – Meditația lui Dionis asupra existenței timpului și spațiului.
Intriga – Discuția dintre Dan și Ruben, în scopul convertirii.
 Desfășurarea acțiunii – Că lă toria în vis a lui Dan, în epoca lui Alexandru cel
Bun; că lă toria imaginară a lui Dan și a Mariei în spatial selenar; existent
cuplului primordial pe Lună .
Punctul culminant – Dan are revelație că e Dumnezeu. În consecință , el este
izgonit din spatial eternită ții în lumea comună , profană .
Deznodământul – Dionis crede că ceea ce i s-a întă mplat nu este doar un
vis.

Transgresarea timpului este o caracteristică a universului fantastic și

reprezintă încă lcarea legilor temporale specific ordinii natural a lumii prin
fenomene de înghețare, încetinire, inversare, comprimare, dilatare.
Metamorfoza este transformarea unui obiect sau a unei finite în ceva diferit
de nature sa primară . Apare în basme și în literature fantastică .
Metempsihoza este o concepție filozofică idealist despre transmigrația
sufletelor, reâ ncarnarea.

Nota Bene!
,,Timpul eminescian prezintă o simbioză a semnificațiilor pe care le comport
cei trei zei: Kronos, ca divinitate care are o acțiune distructivă, Hronos, ca zeiță a
duratei, și Kairos, divinitatea alegorică ce patronează timpul creativ. În plan
cosmogonic în felul în care Kronos separă cerul de pământ, poetul opune timpului
terestru curgător și monoton timpul pur absolut.’’ Mihai Cimpoi

Nuvela psihologică ,,Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici

,,Moara cu noroc’’

 Specia genului epic

 În proză
 De dimensiuni medii
 Puține personaje
 Un singur fir narativ
 Un conflict central de intrigă
 Timp și spațiu reduse
 Accentuâ nd pe complexitatea personajului principal

Structura compozițională
1. Semnificația titlului norocul de bani este de la diavol
2. Prezentarea locului din capitolul II – Fostă moară de ceriale transformată
în câ rciumă , într-o vale unde era un loc de popas.
Mai tâ rziu s-a construit o câ rciumă , care avea 5 cruci la numă r, binecuvâ ntarea
locului la început.
3. Raportul Incipit (inceput) – Final =Simetrie
4. Finalul – Cuvintele bă trâ nei = vocea experienței și a înțelepciunii
populare = Concluzie
5. Expozițiunea – conturează cadrul spațio-temporal al desfă șură rii epice și
imaginea personajelor.
6. Timp – Acțiunea debutează în preajma să rbă torii de Sf. Gheorghe câ nd
Ghiță ia în arendă hanul și momentul câ nd se mută la han este în ziua de
Paști. Acțiunea se încheie simetric, tot în ziua de Paști
7. Spațiu – Restrâ ns la împrejură riile Morii cu noroc.
8. Personaje puține – Ghiță , Lică Să mă dă ul, Ana – soția lui Ghiță , Bă trâ na
etc.

Momentele subiectului literar

Expozițiunea – Cuvintele bă trâ nii, soacra lui Ghiță – o definiției a
fericirii ,, Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci
liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă trage inima, și
Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătății sale.’’. Cuvintele pun
de la început nuvela sub semnul dorinței lui Ghiță de a-și schimba destinul
Pă ră sind locul protector al satului, el intră într-o lume periculoasă , ale că ror
legi îi sunt stră ine și fiind slab, el se va îndrepta spre dezastru.
Intriga – Apariția lui Lică Să mă dă ul la han.
Desfășurarea acțiunii – Giță devine irascibil. Lică îl atrage pe Ghiță în
lumea nouă pe care acesta nu o înțelege. De Sf. Dumitru, Lică anunță că
ră mâ ine la moară dar pleacă . Dimineața Ghiță află despre pă durea arendașului
dar ascunde plecarea lui Lică crezâ nd că va fi întrebat.
La han poposește o vă duvă cu fiul ei care era soția arendașului pă durii. Se
bă nuiește că faceafaceri cu Lică și e gă sită moartă împreună cu copilul să u.
Sunt gă siți vinovați oamenii lui Lică .
Punctul culminant – Ghiță o ucide pe Ana apoi eucis de Ră uț. Hanul este
aprins.
Deznodământul – Bă trâ na ră mâ ne singură cu cei doi nepoți. În final află m
cuvintele bă trâ nei.

Concluzia: Teza morală susținută de Slavici este cea exprinată de vorbele

bă trâ nei din incipit, dar și aceea că în viață toți plă tim viciile pe care le avem.
 Unitatea Nr. VI
Romanul – amplă construcție a vieții umane
Compunere de utilitate socială :
Curriculum vitae (CV), Avizul/ Anunțul
Curriculum vitae [ae pronunțat e] este o scurtă (auto)biografie, care
cuprinde toate datele privind starea civilă , situația profesională etc. a unei
personae (care participă la un concurs, la un examen etc.), abreviat CV
[pronunțat sivi].

Structura unui Curriculum Vitae

I. Informații Personale

Numele, prenumele
Adresa (numă rul, strada, codul poștal, localitatea, țara)
Telefonul (fix, cu prefixul ță rii și al localită ții; mobil)
Fax
E-mail
Naționalitatea/cetă țenia
Data nașterii (ziua, luna, anul)

II. Experiența Profesională

(Menționează , pe râ nd, fiecare experiență profesională pertinentă , începâ nd cu
cea mai recentă dintre aceasta.)
*Perioada (de la, pâ nă la)
*Numele și adresa angajatorului
*Tipul activită ții sau sectorul de activitate
*Funcția sau postul ocupat
*Principalele activită ți și responsabilită ți

III. Educație și Formare

 Perioada (de la, pâ nă la)
Descrie separat fiecare formă de învă ță mâ nt și program de formare
profesională urmate, începâ nd cu cea mai recentă /cel mai recent.
*Numele și tipul de instituție de învă ță mâ nt și al organizației profesionale prin
care s-a realizat formarea profesională
*Domeniul studiat/aptitudini ocupaționale
*Tipul califică rii/diploma obținută
*Nivelul de clasificare a formei de instruire/învă ță mâ nt

IV. Aptitudini și Competențe Personale

Menționează aptitudinile și competențele dobâ ndite în cursulvieții și al carierei,
dar care nu sunt recunoscute neapă rat printr-un certificat sau o diplomă .
Limba maternă
Limbi străine cunoscute
*abilitatea de a citi
*abilitatea de a scrie
*abilitatea de a vorbi
(Enumeră limbile cunoscute și indică nivelul de cunoaștere: excelent, bine,
satisfă că tor)

V. Aptitudini și Competențe Sociale

Locuești și muncești cu alte persoane, într-un mediu multicultural, ocupi o
poziție în care comunicarea este importantă sau desfă șori o activitate în care
munca de echipă este esențială , de exemplu, cultură , sport etc. Descrie aceste
aptitudini și indică în ce context le-ai obținut.
a) Aptitudini și competențe organizatorice
De exemplu, coordonezi sau conduci activitatea altor persoane, monitorizezi
proiecte și gestionezi bugete la locul de muncă , în acțiuni voluntare (de
exemplu, în domenii culturale sau sportive) sau la domiciliu. Descrie aceste
aptitudini și indică în ce context le-ai dobâ ndit.
b) Aptitudini și competențe tehnice
*Utilizarea calculatorului, a anumitor tipuri de echipamente, mașini etc.
Descrie aceste aptitudini și indică în ce context le-ai dobâ ndit
c) Permis de conducere
d) Alte aptitudini și competențe
* Competențe care au fost menționate anterior. Descrie aceste aptitudini și
indică în ce context le-ai obținut.

VI. Informații Suplimentare

Indică alte informații utile și care nu au fost menționate, de exemplu, persoane
de contact, referințe etc.

VII. Anexe
Enumeră documentele atașate la CV, dacă este cazul.

Exemplu de CV:
 Curriculum Vitae
I. Informații personale:
Nume, prenume Grecu Că tă lin/Că tă lina
Data și locul nașterii 2 decembrie 1998, satul Cernoleuca, raionul Bă lți
Domiciliu Mun. Chișină u, str. Hristo Botev 56
Date de contact Tel. 022-47 83 62, mob. 068765432,
grecu@yahoo.com
Cetă țenie Republica Moldova

II. Educație și formare

Studii 2014 – prezent: Colegiul de Arte Plastice ,,Alexandru
Plă mă deală ’’ din Chișină u
2008 – 2014: Ș coala de picture din Bă lți
2005 – 2014: Gimnaziul ,,Iogr Vieru’’, satul Cernoleu-
ca, raionul Bă lți
Performanțe 2009 – Laureat al Concursului Republican de pictură
,,Culoare și stil’’
2011 – Locul II la Concursul raional ,,Igor Vieru – tra-
diție și continuitate’’

III. Aptitudini și Competențe artistice: 2015 – autor al Proiectului

competențe ,,Graffiti urban’’
personale: Competențe organizatorice: 2012 – 2014 - președinte
al Consiliului Elevilor, 2015 – coordinator al Proiectu-
lui ,,Graffti urban’’
Competențe digitale: Word, Excel, Paint, Photo Peach

Cunoașterea limbilor: Limba româ nă (maternal)

Limba engleză (nivel performant)
Limba franceză (nivel mediu)
Limba rusă ( nivel mediu)

IV. Pasiuni Lectură , cinematografie, teatru, design vestimentar

29 martie 2016 Grecu

 Curriculumul Vitae al unui personaj literar

Ex: Felix Sima din ,,Enigma Otiliei’’ de George Că linescu

Curriculum Vitae
I. Informații Personale

Numele, prenumele Felix Sima

Data și locul nașterii Sfrșit de noiembrie, toamna
Domiciliu Internatul str. Lă pușneanu, Iași
Str. Antim, București
Cetă țenie Româ nia

II. Educație și formare 1909 – Facultatea de medicină

Internatul din Iași
Ș coala primară

III. Aptitudini și competențe Publicarea articolului în revista ,,Archives

personale: de neurologie’’, cu tema ,, Un caz de asthen-
opie acută de origine histerică, studiat prin
procedeul anaglyphelor’’
Cunoașterea limbilor : Limba româ nă (maternă )
Limba franceză (nivel performant)

IV. Pasiuni: Lectura în domeniul medicine și literarurii,

cultura generală .

Aviz – document prin care se face o înștiințare (publică ) cu caracter oficial.

Pă rere completă emisă de cineva.

A aviza – a înștiința din timp printr-un aviz

Avizat – atrage atenția cuiva asupra unui lucru; a-și pune avizul favorabil pe
un act, document; a da dovadă de competență .

Anunțul – un document prin care se face o înștiințare (publică ) cu caracter

oficial sau personal.

Exemplu mai jos:

 Anunț
Sâ mbă tă , șase februarie, 2017, ora 18:00, în
sala pentru festivită ți a IPLT ,,Ginta Latină ’’ se va
desfă șura o serată dansantă .
Sunt așteptați toți doritorii.

Organizatorii seratei,
elevii clasei a XII-a
 Tipologia și particularitățile romanului românesc
I. Definiția romanului și caracteristicile lui:
a) Din punct de vedere a sistemului de narare
b) Din punct de vedere al formulei narative
c) Din punct de vedere al formulei artistice (curentul literar)
d) După cadrul geografic sau social

II. Începutul romanului Românesc

III. Caracteristicile diverselor tipuri de romane

I. Definiția romanului și caracteristicile lui:

Romanul este o specie a genului epic, de proporții mari cu acțiunea amplă

pe mai multe planuri; are mai multe conflicte susținute de multe personaje.

 are o structură narativă complexă;

 acțiunea este liniară sau ramificată, întreruptă sau continuă;
 prin descriere, creează o atmosferă luminoasă, sumbră, veselă, tragică;
 presupune o relație complexă între narator, personaje și narator;
 portretizează personaje, evocă evenimente.

a) Din punct de vedere a sistemului de narare

1. De aventuri
2. Istoric
3. Psihologic
4. Roman – Jurnal
5. Roman – Parabolă
6. Roman – Eseu
7. Satiric
8. Fantastic
9. Publicistic
10. Frescă socială
11. Mitic

b) Din punct de vedere al formulei narative

1. Etajat/Înlănțuit - fiecare istorie o continuă pe cea precedentă și o
lă rgește. Ex: Memorialistica ,, Amintiri din copilărie ’’ de Ion Creangă

2. Inelar - evenimentul inițial este reluat în final. Ex: ,,Ion’’de Liviu

Rebreanu
 3. Paralel - personajele sunt organizate în câ teva grupuri, fiecare avâ ndu-și
destinul să u. Narațiunea are mai multe planuri. Ex: ,,Enigma Otiliei’’ de
George Că linescu

c) Din punct de vedere al formulei artistice (curentul literar)

1. Naturalist
2. Clasicist
3. Romantic
4. Realist

d) După cadrul geografic sau social

1. Rural - ,,Ion’’de Liviu Rebreanu, ,,Povara bunătății noastre’’de Ion Druță
2. Urban - ,,Enigma Otiliei’’ de George Că linescu, ,,Patului Procust’’ de Camil
Petrescu, ,,Nuntă în cer’’ de Mircea Eliade.

II. Începutul romanului Românesc

,,Istorierea ieroglifică’’ – Dimitrie Cantemir 1705
,,Don Juani de București’’ – Radu Ionescu 1861-1862
,,Misterele Bucureștiler’’ – Grigore Baronzi 1862-1864
,,Manoil’’ – Dimitrie Bolintineanu 1855
,,Elena’’ – Dimitrie Bolintineanu 1862
,,Ciocoii vechi și noi’’ Nicolaie Filemon 1867

Mari romancieri ai literaturii române:

 Mihai Sadoveanu
 Liviu Rebreanu
 Hortensia Papadat Bengescu
 Camil Petrescu
 George Că linescu
 Cezar Petrescu
 Marin Preda
 Ion Druță
 Vasile Vasilache

III. Caracteristicile diverselor tipuri de romane:

1. Frescă socială - ,,Ion’’de Liviu Rebreanu

,,Răscoala’’de Liviu Rebreanu
,,Moromeții’’de Marin Preda
,,Sesculț’’de Marin Preda
,,Povara bunătății noastre’’de Ion Druță
 Caracteristici: - Diferite stă ri sociale ale să racilor
- Relatează schimbă rile din conștiința socială și individuală
- Se oprește asupra imaginii unei anumite periade istorice
- Conține teme de mase în mișcare
- Stabilește un raport dintre om și viața socială
- Are un caracter monumental
- Are o construcție epică amplă

2. Roman Parabolă - ,,Povestea cu cocoșul roșu’’de Vasile Vasilache

Caracteristici: - Are caracter alegoric

- În centru romanului este o problemă a condiției umane
- Ilustrează neliniștea omului, dramatizmul existenței,
sentimentul înstră ină rii

3. Roman de analiză psihologică - ,,Pădurea Spânzuraților’’de Liviu

Rebreanu
,,Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război’’ de Camil Petrescu

,,Patului Procust’’ de Camil Petrescu

Caracteristici:-Naratorul își propune să absoarbă lumea din interiorul
conștiinței
- Descoperă limitele condiției umane
- Are o perspectivă limitată și subiectivă
- Personajul-Narator înlocuiește naratorul omiscient
conferindui autenticitate
- Nu se respectă coeerența (cronologia este înlocuită cu acronia)
- Sunt alese evenimentele din planul conștiinței iar din exterior
sunt alese evenimente banale
- Cititorul se identifică cu personajul – narator
- Cititorul are acces la toată intimitatea personajului

4. Romanul Istoric - ,,Neamul Șoimăreștilor’’de Mihai Sadoveanu

,,Frații Jderi’’de Mihai Sadoveanu

Caracteristici: - Sursa principală de inspirație este documentul istoric

- Verosimilul (credibilul) sugerează ambianțele locale,
vestimentația de epocă , comportamente tipice perioadei
- Scenele și situațiile frizează autenticul
- Vocea naratorului e impersonală
 Romanul ,,Mara’’ de Mihai Sadoveanu
I. Semnificația titlului
II. Tema
III. Motive/laitmotive
IV. Subiectul romanului
V. Rolul naratorului
VI. Personajele și relațiile dintre ele

Romanul ,,Mara’’ este unul dintre cele mai bune romane din literatura
româ nă . Publicat în anul 1894, în revista Vatra, cu mențiunea de Novelă, la care
autorul a renunțat, câ nd și-a publicat romanul în volum (1906). Considerâ ndu-l
o capodoperă a literaturii româ ne, Nicolaie Iorga îi obiecta autorului că titlul
mai potrivit pentru roman este Copiii Marei. În prezent, romanul este definit ca:
realist, obiectiv, social, psihologic, de dragoste, bildungsroman.

I. Semnificația titlului
Romanul ,,Mara’’ are 2 personaje principale, pe de o parte Mara (de aici și
titlul romanului) fiindcă autorul prezintă viața și destinul Marei. Care este axa
fundamental a epicii.
Iar pe de altă parte urmă rim și al doilea personaj principal, Persida, care
continua un alt destin.

II. Tema
Romanul ,,Mara’’ca tip poate fi considerat frescă socială , roman de dragoste
și de famili. Tema are la bază diferite stă ri sociale ale personajelor, acțiunea
avâ nd loc la sfâ rșitul sec. al XIX-lea. Romanul stabilește un raport dintre om și
viața socială urmă rind formarea acestuia în societate.

Tema este un concept de bază în teoria și critica literară (gr. thema =

subiect), care:
 reprezintă un aspect general de viață asupra că ruia se concentrează
atenția scriitorului în cuprinsul operei sale;
 poate fi formulată explicit, dar, în majoritatea cazurilor, ea se conține
implicit în discurs, derivâ nd din revenirea la anumite motive;
 sintetizează în termeni abstracți: destinul, natura, moartea, trădarea,
răzbunarea etc., în timp ce subiectul operei literare se poate relata concret.
Stilul indirect liber reprezintă o formă de interferență a planurilor
narative, care au efectul stilistic:
 să relateze o suită de reflecții ale personajului;
 să reproducă o probabilă replică a unui personaj.
III. Motive/laitmotive
 1. Motivul vă duvei să race cu 2 copii: ,, A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi
copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat
să aibă și noroc.’’

2. Motivul adună rii banilor: ,, Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă
bună, ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai
pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete, ea pune
la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul patului și aduce cei trei
ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru
Persida și al treilea pentru Trică. Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și
măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se
împrumută pentru ziua de mâine. Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi
rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele din
urmă să plângă.’’

3. Motivul diferenței dintre confesiune: ,, Neam de neamul meu nu și-a

spurcat încă sângele, strigă ea cu ochii plini de lacrimi. Și mi-e milă de el și de
mama lui, dar îmi ești dragă tu și nu se poate!’’.

Laitmotive:

1. Negustoria: ,, A pus-o Hubăr să ieie, mare vorbă, pădurea împărătească

dela Cladova. Ce-i drept, Hubăr avea și el tovarăș pe prietenul șău Liubicek;
deoarece însă el era în slujbă, iar Liubicek era chiar beamter, numai ei știau de
tovărășie, și sarcina cădea întreagă asupra Marei.’’

2. Credința: ,, Ah, Doamne! grăi Persida pierdută în gânduri, e atâta timp de

când n-am fost la biserică.’’

,, E frumos și la dânșii botezul! Oameni suntem cu toții, tot creștini, creștini

adevărați,tot un Dumnezeu avem.’’

IV. Subiectul romanului

Subiectul romanului este formarea, întrucâ t pe parcursul lui este prezentată
trecerea celor 2 copii (Persida și Trică ) de la copilă rie la maturitate. Poate fi
considerat un roman al inițierii deoarece autorul îi inițiază pe cei doi cu
greută țile vieții.
Persida copilă rie maturitate

Trică copilă rie maturitate

V. Rolul naratorului
1) Ominscient - cunoscă tor a mai multor situații
 2) Narator omnipresent

VI. Personajele și relațiile dintre ele

I. Mara II. Bătrâ nul Hubă r III. Copilul nou-nă scut

Trică Persida Națl Hubă roaie Națl Persida

Cel mai puternic conflic este între Hubă r și Națl

,,Ia lasă, tată, răspunse feciorul, că am cu cine să seamăn; multă inimă n-ai
nici dumneata pentru tocatul de oase și-ți mai place șă stai de vorbă cu oameni
deștepți decât să tai carne și să sfărâmi oase pe butuc. Mama să trăiască!... și
merge și măcelăria lui Hubăr.’’
,,După ce m-ai nenorocit, n-ai să mă mai și batjocorești, zise el apoi și îi dădu
brânci, încât căzu pe spate de se lovi cu ceafa-n tocila din dosul lui.’’

Etapele relației dintre Persida și Națl

VII. Venirea pe lume a copilului
VI. Revenirea acasă
V. Fuga la Viena
IV. Că să toria fă ră binecuvâ ntarea pă rinților
III. Întâ lnirile pe ascuns la să ră rie
II. Persida simte că nu mai poate
I. Persida îl vede pe Națl la fereastra mă nă stirii

Obstacolele dintre cei 2:

- Diferența de confesiune - Categoria socială . Afecțiunea mediului

- Împotrivirea pă rinților - Indiferența din parte lui Națl
- Lipsa banilor - Acelerarea lucrurilor
- Lipsa comunică rii

Concluzie: Iubirea dintre cei doi tră iește stă ri contradictorii.

 Impresii asupra romanului:

,,Mara e prima femeie capitalistă din literarura noastră’’

,,Mara, simțitoare la aspect social, nu poate rămâne mai prejos și se gândește

șă dea, în sfârșit, lui Națl zestrea Persidei.’’ Nicolaie Manolescu

,,Mara știe un lucru pe care, de multe ori, comercianții de azi nu-l prea știu:
rulajul mare de marfă la un adaos comercial mai mic este mai rentabil decât
invers. De aici supermarketurile și dificultățile celor mici de a rezista. Aceștia
vând scump și marfa lor stă mai mult pe raft. Mara ar fi fost un bun director la un
hypermarket.’’ Cosmin Ciotloș
 Unitate Nr. VII
Tipologia romanului – Caracterizarea
personajului
,,Enigma Otiliei’’ de George Că linescu
I. Temele romanului
II. Cronotopii
III. Subiectul acțiunii
IV. Planurile romanului
V. Motive
VI. Comentarea motivului moștenirii
VII. Personaje/clanul de personaje
a) Otilia Mă rcurescu
b) Felix Sima
c) Costache Giurgiuveanu
d) Leonida Pascalopol
e) Aglae Tulea
f) Stă nică Rațiu
VIII. Simboluri
IX. Conflicte
X. Semnificația titlului
XI. Modalități de influență balzaciană
XII. Tipologia
a) A romanului
b) A personajului

I. Temele romanului
- Problema intelectualului în societatea
- Dragostea
- Interesul pentru moștenire
- Societatea burgeză la începutul sec. al XX-a
II. Cronotopii
,,Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece…’’
,,Felix își aduse aminte de seara cănd venise cu valiza în mână și trăsese de
schelălăitorul clopoțel.’’
,,Se numea Felix Sima și sosise cu o oră înainte în București venind din Iași,
unde fesese elev în clasa a VIII-a a Liceului Internat. Sfârșise liceul, trecând și
examenul de capacitate, și acum venea în București la tutorele său, Costache
Giurgiuveanu.’’
 ,,În apropierea mănăstiriiși peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă
luminată.’’
III. Subiectul acțiunii
Declanșarea acțiunii este venirea lui Felix în București la începutul lui iulie
1909, la unchiul să u Costache Giurgiuveanu care era tutorele lui. Acesta vine
seara câ nd Pascalopol, Aglaie, Aurica, Simion erau în vizită la Giurgiuveanu și
Otilia.

IV. Planurile romanului

Romanul ale că ror personaje sunt organizate în câ teva grupuri, fiecare
avâ ndu-și destinul să u. Narațiunea avâ nd mai multe planuri:
a) Din partea lui Felix
b) Din partea Otiliei

V. Motive
Motive: 1. Dragostea ,,Cine a fost ân stare de atâta stăpânire e capabil șă
învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor’’

,, -Tu mă iubești? îl întrebă Otilia serioasă ca și când l-ar fi întrebat dacă e

bolnav.
Felix mărturisi cu capul.
- Ce copil ești! Ți-am citit scrisoarea, dar am uitat, știi că sunt o zăpăcită. De
ce să fugi? Ți-am spus eu că nu te iubesc?
Felix tresări deodată înfocat.
- Otilia, e adevărat? Mă iubești?
- Ei, ei, nu Ți-a spus nimeni că te urăște.’’
2. Copilul orfan ,,A murit mama mea, explică el colegului de bancă, intrigat.’’

VI. Comentarea motivului moștenirii

Moștenirea mereu a fost o temă de discuții atâ t în literature româ nă câ t și în
viața de zi ci zi. Acest motiv se regă sește în romanul ,,Enigma Otiliei’’ de George
Că linescu.
Averea lui Costache Giurgiuveanu era în centrul atenției pentru familia
surorii sale. Însă el avea alte planuri cu privire la moștenire ,,Las’ că am eu grijă
de fetița mea’’. Fiind conștient de ce se va întâ mpla după moartea acestuia.
,,Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimic de lăsat! Ce testament!
N-am murit încă’’ Ș i totuși atâ t de atent cu banii care dorea să -I lase Otiliei, îi
purta sub că mașă . Dar, din nefericire a murit tot cu ei vă zâ ndu-l pe Stă nică că -i
caută ,,La-lasă-mă-n pace! Ce vrei?’’, ,,Banii, ba-nii, pu-pungașule! Apoi deodată se
prăbuși la pământ’’
Moartea lui afectâ ndui pe Otilia, Felix și Pascalopol în timp se sora lui avea
alte gâ nduri ,,El avea bani mai mulți, zise cu necaz Aglaie’’.
 X. Semnificația titlului
Romanul ,,Enigma Otiliei’’ a apă rut în martie 1938. Editorul a comandat un
manuscris care să nu depă șească 450 de pagini și să se încadreze în costul a
100 de lei. Deși romanul era mult mai voluminous, editorul l-a acceptat,
publicâ ndu-l în două volume, și i-a propus autorului să schimbe titlul, din
,,Părinții Otiliei’’, în ,,Enigma Otiliei’’. Romanul s-a bucurat de success, fiind înalt
apreciat de critica literară și de public. A fost tradus în multe limbi europene,
înscriindu-se perfect în tradiția literaturii universal.

XI. Modalități de influență balzaciană

Incipitul (începutul) romanului este de formula balzaciană , o descriere
obiectivă , detaliată , precisă și amplă .
Portret de tip balzacian:
demonstrativ;
caricatural;
construit din detalii ce sugerează psihologia personajului;
tră dează atitudinea auctorială .
Punctul de vedere îl constituie prezentarea universului operei din
perspectiva autorului, care poate avea o percepție internă sau externă a
realită ții. În narațiunea la persoana a III-a, această perceptive este ominiscientă .
Vocea narativă: povestirea homodiegetică (la persoana întâ i, a personajului
narrator, prin care sunt vă zuți ceilanți) și povestirea heterodiegetică (la
persoana a treia, a personajului, punctual de vedere al că ruia este diferit de cel
al naratorului).

Influența balzaciană în roman asupra:

Arhitecturii-,, Strada era pustie si intunecata si, in ciuda verii, in urma unor
ploi generale, racoroase si fosnitoare ca o padure. Intr-adevar, toate curtile si mai
ales ograda bisericii erau pline de copaci batrini, ca de altfel indeobste curtile
marelui sat ce era atunci Capitala.’’
,, În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea
înaltă şi aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai
neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea
neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria,
ridiculă prin grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute
însă din var şi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea, care
umfla lemnăria, făceau din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei
străzi italice.’’
Vestimentației-,, Fata, subţiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe
poale, dar strânsă tare la mijloc şi cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi
întinse cu francheţe un braţ gol şi delicat.’’
 Mentalității-,, De unde să mă cunoască? întrebă Aglae. Când a murit mă-sa,
era numai atât. De atunci nu l-am mai văzut. Tu ţi-l aminteşti, Aurico?’’
,, Aşa?! se miră Aglae. N-am ştiut: faci azil de orfani.’’
Vieții culturale în consens cu personajul-,,M-am analizat și eu adesea și
pot să-ți spun că n-aș putea suferi să fiu al doilea, într-o categorie de oameni. Nu
trebuie să crezi că sunt ambițios sau mândru. Poate că asta vine mai degrabă din
cauză că am copilărit singur, dat la o parte de alții. Nu pot suferi idea de a nu
însemna nimic în viață, de a nu contribui cu nimica la ea, de a nu-mi lega nymele
de ceva.’’
XII. Tipologia
a) A romanului
,,Romanul trebuie să studieze interacțiunea constantă între individ și mediul
său’’
,,Romanul trebuie, mai ales, să prezinte, pornind de la datele împrumutate de
la sfera realului, o serie de concluzii generalizabile și nu o simplă ,,fotografie a
lumii’’ ’’. Emil Zola

b) A personajului
Tipuri umane din romanul ,,Enigma Otiliei’’:
-Costache Giurgiuveanu: ,,Un ascuns om de afaceri (ca orice avar) își
capitalizează banii din pasiunea de a strânge.’’
Pompiliu Constantinescu

-Felix Sima: ,,Tânărul care caută să se explice pe sine și trăiește chinul

nehotărârii în alegere.’’ Nicolaie Manolescu

-Otilia Mărcurescu: ,,...reprezintă mai mult un caz tipic decât individual, și

anume: dorința de viață luxoasă și de aventură a tinerei fete, neadaptată
căsniciei.’’ Ș erban Cioculescu

,,Otilia este extrem de modernă, mult mai modernă decât frații ei întru
ficțiune. ’’ Eugen Schileru

Personajul complex este personajul cu tră să turi diverse și cu o structură

literară complexă , în opoziție cu personajul unilateral, plat, care se
caracterizează printr-o singură tră să tură și are o structură simplă .
Exemple: 1. Apostol Bologa din ,,Pădurea Spânzuraților’’ de Liviu Rebreanu
2. Otilia Mă rculescu din ,,Enigma Otiliei’’ de George Că linescu
3. Națl Hubă r din ,,Mara’’ de Ioan Slavici
4. Ră zvan din ,,Răzvan și Vidra’’ de Bogdan Petriceicu Hașdeu
 Personajul static ră mâ ne neschimbat pe parcursul narațiunii și nu
evoluează ca individualitate.
Exemple: 1. Felix Sima din ,,Enigma Otiliei’’ de George Că linescu
2. Stă nică din ,,Enigma Otiliei’’ de George Că linescu

Personajul mobil se transformă : peparcursul acțiunii, urmează o evidentă

evoluție imterioară .
Exemple: Persida și Trică din ,,Mara’’ de Ioan Slavici

Suprapersonajul, o realitate cu valoarea simbolică (loc, eveniment, obiect) și

centrală în opera literară , determină acțiuni importante și se află în relație cu
personajele principale, că rora le configurează destinul.
Exemple: Ș tefan cel Mare,,Apus de Soare’’ de Barbu Ș tefă nescu Delavrancea

Personajul literar este principalul element al unei opere epice sau

dramatice.
Caracterizarea directă îți comunică nemijlocit tră să turile definitorii ale
personajului prin urmă toarele procedee:
 autocaracterizarea (introspecția, monologul, mărturia directă, sinceră,
autoanaliza);
 atitudinea și aprecierea personajului de către alte personaje din operă;
 remarcarea directă a unor calități morale, spirituale, comportamentale
prin descrierea unui portret fizic: capul, figura, semne particulare,
podoabe, maniere etc.
Caracterizarea indirectă se definește prin deducerea unor calită ți umane
particulare din:
 acțiunile personajului;
 modul în care personajul gândește, se manifestă;
 particularitățile de limbaj prin care autorul și-a prezentat personajul;
 mediu, ambianță;
 atitudinea ascunsă, dar veridică a altor personaje.

Etape de elaborare
I. - Clarifică imaginea integrală a personajului, cu jocul de lumini și umbre la
care recurge autorul
- Definește-ți atitudinea de cititor față de faptele, acțiunile, ideile, idealurile
personajului.
II. - Selectează și ordonează informația după criteriul celor două modalități
de caracterizare: directă – indirectă.
- Alege exemple convingătoare din text care să ilustreze trăsăturile fizice și
pe cele morale ale personajului.
- Precizează relațiile pe care i le-a construit autorul cu alte personaje ale
romanului sau cu naratorul.
- Determină tipologia personajului (după participarea la acțiune; după
formația umană pe care o reprezintă; după principiul etic sau alte criterii pe care
le cunoști).
III. - Redactează textul integral al compoziției tale, respectând cele trei părți
obligatorii ale textului (introducerea, realizarea conținutului, concluzia).
- Urmărește formularea unor idei convingătoare despre personaj în raport
cu mesajul operei date.
- Raportează, în concluzii, semnificația multiplă a personajului la conceptul
propriu de om și de ideal de viață.
IV. - Verifică textul redactat la nivel de precizie a informației, corectitudine,
claritate și precizie a ideilor.
Compunere de utilitate socială :
Cerere, Procura, Nota explicativă
Cererea este o solicitare scrisă sau orală , adresată unei oficialită ți; un text
prin care solicitantul exprimă o dorință , o rugă minte.
Exigențe la redactare:
 La o distanță de 5-6 centimetri de marginea superioară a foii, se scrie
cu majusculă formula de adresare, urmată , în mod obligatoriu, de
virgulă – identificare semică a adresă rii.
 Prima unitate frastică (cu aliniat) are scopul de a prezenta solicitantul
cu numele și prenumele complet.
 Urmează formula de precizare a statutului solicitantului din cerere, cu
date generale de identificare a lui.
 Formula de încheiere.
 Semnă tura solicitantului și data redactă rii documentului.
 Introducerea formulei de invocare a destinatarului.

Procura – împuternicire legalizată oficial, prin care cineva poate reprezenta

o persoană fizică sau juridică și acționa în numele ei, în limite stabilite; act prin
care se dă această împuternicire, mandat.
Exigențe la redactare:
 Precizarea distincă , la mijlocul foii, a titlului documentului.
 Expunerea exactă a datelor subsemnatului care împuternicește.
 Consemnarea precisă a datelor vizâ nd persoana împuternicită
 Formularea, fă ră echivoc, a sarcinii de încredințare și a condițiilor de
realizare
 Precizarea datei de întocmire a documentului.
 Semnă tura persoanei care încredințează .

Nota explicativ – este un text de utilitate socială prin care se explică

anumite lucruri.
 Doamnă Director,

Subsemnata, Alexandra Popescu, domiciliată în

mun. Chișină u, str. Al. Russo 12, ap.3, absolventă a
Liceului Teoretic ,,Milescu Spătaru’’ în 2015, rog să
mi se elibereze un duplicat al Diplomei de
bacalureat, seria AB , nr.4/218, în legă tură cu
pierderea originalului.
Semnă tura
8 februarie, 2018

Directorului Liceul Teoretic

,,Milescu Spă taru’’ din mun. Chișină u,
doamna Ion Iancu
 Procură

Subsemnata, Claudia Ignat,domiciliată temporar

în or. București, str. I.Creangă , nr.2, ap. 1, studentă
în anul I la Facultatea de Litere a Universită ții din
București, identificată prin buletinul de identitate
seria AB, nr. 2332743, încredințez fratelui meu, dl.
Sergiu Ignat, domiciliat în municipiul Chișină u, str.
Alexandru cel Bun 15, ap.2, identificat prin
buletinul de identitate seria AB, nr. 3775543, ca, în
numele meu, să ridice premiul: un lot de carte și o
sumă de bani în valoare de două sute de lei, obținut
de mine la concursul ,,Vreau să știu’’, organizat de
Redacția pentru Copii și Tineret a TVM.
Semnătura
Data
 Directorului Liceul Teoretic
,,V. Alecsandri’’ din or. Bă lți,
dl. Al. Cimpoi

Notă explicativă

Subsemnatul, Dorin Catană , elev în clasa a XII – a

,,B’’ în Liceul Teoretic ,,V. Alecsandri’’, pe data de 20
decembrie, 2017, am întârziat la ore din motiv ce o
bă trâ nică avea nevoie de ajutor (i s-a fă cut ră u în
stradă ) și i-am acordat primul ajutor medical, apoi am
chemat ambulanța.
Cer iertare pentru nerespectarea Regulamentului
de ordine intern al liceului și promit să nu se mai
repete.

20 decembrie, 2017
D.Catană

,,Pădurea Spânzuraților’’ de Liviu Rebreanu

I. Linia de subiect
II. Tema, problematica
III. Construcția compozițională a romanului
IV. Conflictul și tipurile lui
V. Scena cheie a romanului
VI. Simbolistica și semnificația ei
VII. Tehnici narative
VIII. Statutul social și psihologic al lui Apostol Bologa
IX. Semnificația titlului
X. Semnificația numelui (Apostol, Svoboda)
XI. Complexitatea personajului Apostol Bologa

I. Linia de subiect
Evenimentele istorice din roman:
1. Primul ră zboi mondial (1914-1918)
2. Intrarea româ niei în ră zboi (zona ardealului)
3. Imperiul Austro-Ungar
4. Revoluția Rusă a bolșevicilor (octombrie 1917)

Este vorba despre pariciparea lui Apostol Bologa ca locontenet în primul

ră zboi mondial care lupta pentru Imperiul Austro-Ungar împotriva româ nilor
dar și altor ță ri. Pe parcursul romanului tră iește o stare inconștientă și
contradictorie asupra credințe în Dumnezeu dar și a situației dezertă rii.
Citate din roman:
,, Moarte nu-I o pedeapsă, viața e o pedeapsă’’ – Klapka
,,Lege, datorie, jurământ sunt valabile până în clipa când îțiimpui o crimă față
de conștiința ta! Nicio datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul
omului…’’ – Bologa în conversație cu Varga
,,Nu uita niciodată că ești roman’’ – vorbele tatălui lui Apostol Bologa,
Iosif Bologa
,,Ura și numai ura v-a stăpâni nedreptatea’’ - Gross

II. Tema, problematica

Tema romanului: Ră zboiul
Problematica: Una din problem este consecințele ră zboiului asupra omului.
Analiza cazurilor de conștiință redate prin Apostol Bologa. Legea iubirii ca
esență (conștiința) a creștinizmului.

III. Construcția compozițională a romanului

Construcția romanului ,,Pădurea Spânzuraților’’ de Liviu Rebreanu are 4
că rți neâ ntitulate primele 3 câ te 11 capitole, partea a IV-a avâ nd 8 capitole.
 Cifra 8 marchează starea de suferință infinită al lui Apostol Bologa (scena
execută rii lui Apostol Bologa – executare prin spâ nzurare). Romanul avâ nd
constructive inelară .

IV. Conflictul și tipurile lui

Conflictul
Exterior lumina exterioară Interior
a)Inperiul este reflectată de cea interioară (psihologic)
b) Ră zboiul
c) Apostol – Mama cetă țean om
d) Credința
e) Cu Varga ,,Apostol crezu o secundă că speranțele lui, printr-o
minune cerească, au pornit să se împlinească’’

V. Scena cheie a romanului

Scena cheie ( privirea comandantului Svoboda, care nu-l pă rsește pâ nă la
moarte) – Declanșează o criză de conștiină al lui Bologa.

,,Bologa, cu inima strânsă, se uita acuma drept în ochii lui mari, nergi,
fierbinți… Și văzu deodată că omul de sub ștreang se întoarce spre preotul
înmărmurit și-l auzi foarte deslușit…’’
,,Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea I se lipise pe fața
condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strângea
țeastra ca și când i-ar fi fost mult prea strâmtă și îndesată cu sila.’’

datoria pentru criza de conștiință

Imperiul Austro-Ungar
Dumnezeu iubirea
Svoboda

datorie sentiment
VI. Simbolistica și semnificația ei
a)Simbolul uniformei militare
,, alege uniforma strălucitoare, pintenii’’
,, să se întoarcă peste un an în haine de ofițer’’
b) Simbolul luminii
,, simțea cum pâlpâie dragostea de lumină’’
Privirea (ochii)
lumina
 speranța conștiința

c)Simbolul ochilor
,, În ochii lui Apostol Bologa, albaștri și adânci în cap, se aprinse o mândrie
stranie.’’

VII. Tehnici narative

1. Monolog – interior (gâ ndurile lui Apostol Bologa)
2. Dialogul – (Klapka – Apostol etc.)
3. Descrierea (descrierea pă durii)
4. Portretul (Apostol Bologa) portretul direct/indirect
5. Retrospecția (amintirile din copilă rie pâ nă la maturitate)
6. Introspecția ( analiza faptelor, gâ ndurilor interioare)
7. Analiza psihologică .
Monologul se numește vorbirea de unul singur; discursul unei personae,
prin care aceasta își dezvă luie sentimentele, gâ ndurile, intențiile.
Monologul interior este o modalitate de autoanaliză psihologică .
Personajul își realizează , prin introspective, propriile tră să turi și sentimente,
dezvă luind cititorului latura cea mai intima a personalită ții sale.
Retrospecția este faptul de a privi în trecut, în urmă ( fr. retrospection, cf.
lat. retro – îndă ră t, spectro – privire). Sinonim cu analepsa.
Analepsă se numește evocarea ulterioară a unui eveniment anterior față de
punctual istoriei în care ne află m. Are rolul de a complete perspectiva asupra
unui personaj, eveniment etc.
Spre deosebire de retrospecție, introspecția, ca procedeu specific de
realizare a monologului interior, ajută personajul să -și sondeze stă rile sufletești
pâ nă la limite nebă nuite.

VIII. Statutul social și psihologic al lui Apostol Bologa

Complexitatea lui Apostol Bologa este puternic redată în roman și are 2
direcții:
1. Pe de o parte este un personaj cu o conștiință trează , un intelectul avid
(pasionat).
2. Iar pe de altă parte are și o capacitate de o autoiluzie (iluzie proprie) de
aceea scena execută rii sale într-un cadru mioritic este tragică , dar totodată
atinge apogeul unei liniști cosmice
3. Statutul social îl constituie funcția de locotenent dar și medaliile care le-a
obșinut în verve de ră zboi pentru spargerea reflectorului armatei muscalilor.
 IX. Semnificația titlului
Titlul romanului ,,Pădurea Spânzuraților’’ este metaforă -simbol explicate de
că tre Klapka care menționează că Pă durea e plină de tră dă tori. În relație cu
Klapka, Apostol este corect, sigur că Klapka este cel care îl înțelege, explică , dar
în suflet înțelege că nu-l va mai vede niciodată și îi spune adio.
,,Stâlpi nu erau, dar în schimb în fiecare copac atârnau oameni, agățați de
crengi, cu capetele goale și cu tăblițe de gât, pe care scria ,,trădător de patrie’’ , în
trei limbi. ’’
,,Dar cum să-I numeri, când toată pădurea era plină de spânzurați? Ori poate
că numai groaza m-a făcut să-mi pară mai mulți?... Atunci am închis ochii,
gândintu-mă cu mirare stupidă: ,,Asta-i pădurea spânzuraților…’’ .’’

X. Semnificația numelui (Apostol, Svoboda)

Svoboda – din limba slavă , rusă ( ,,свобода’’ ) – înseamnă libertate.
Personajul Svoboda care este condamnat pentru desertare obține libertatea pri
moarte.
Apostol – Din Noul Testament (Biblie) află m că apostolii erau cei aleși de
Isus pentru a provă dui Cuvâ ntul Domnului.

XI. Complexitatea personajului Apostol Bologa

Începâ nd cu semnificația numelui, Apostol Bologa demonstrează misiunea
pe care o are un simplu om pepă mâ nt – cea de pă stră tor al valorilornemului. Ce
la influențat pe acest personaj? Cum a acționat? Ș i cel mai important , cum a
murit?
Din Noul Testament află m că apostolii erau cei aleși de Isus pentru a
provă dui Cuvâ ntul Domnului. În limba greacă înseamnă mesager- cel care ceva
de spus și care trebuie ascultat.
La început, îl vedem credincios, influențat de mama sa, dar această credință
dispare odată cu moartea tată lui să u ,,cu sufletul zdrențit de îndoieli și sigur că
și-a pierdut rostl în lume’’. În ciuda dezechilibrului interior care se confruntă pe
tot parcursul romanului, nu a uitat cu ce valori sa înzestrat ,,Când simți pe
Dumnezeu în sufletul tău, nu mai ai nevoie nici de explicații, nici de trecut și
viitor’’.
,,Nu uita niciodată că ești roman!’’ vorbele tată lui să u care îi ră sună în inimă
atunci câ nd trebuia să -și facă datoria de cetă țean, dar nu uita, pe de altă parte,
să ră mâ nă om, infiferent de situația în care e pus.
,,Dacă ai fi adevărat roman, n-ai trage în frați’’- vorbele spuse de
sublocotenentul roman în discuția cu Bologa, atunci câ nd e luat ostatic de
că tre Klapka. Bologa simțind că ,,lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginous
într-o prăpastie’’ neștiind cum să procedeze.
 Fiind în această criză de conștiință , în același timp este ghidat de o lumină ,
această lumină vă zâ nd-o în ochii lui Svoboda ,,vedea bine cum bulbii ochilor se
umflau și se învineșeau, și privirea își păstra strălucirea însuflețită parcă nici
moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească’’, ,,ochi lucirea stranie,
arzătoare, pâlpâia mai puternic.’’
Lumina din copilă rie, în timp ce spunea o rugă ciune la biserică , vă zâ nd o
vedenie ,,apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui
Dumnezeu c alumina de aur’’.
Această lumină ă l face să continuie să lupte pentru viață ,,În fundul sufletului
însă simțea clar cum pâlpâie dragostea de lumină, blândă, mângâietoare…’’,
,,Trebuie să lupți ca să vezi lumina’’. Tocmai de aceea autorul a ales dimineața,
ră să ritul soarelui – ca momentul morții lui să pună în evidență un nou început.
Din punctual meu de vedere cred că acest personaj impresionează prin
atitudinea pe care o i-a în situațiile de criză ,,să nu facă niciodată inima ce nu
vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima’’.

Citate despre conștiință:

,,Fiecare cetățean să fie pus în poziția de a avea conștiința drepturilor și
îndatoririlor sale’’ Mihail Kogălniceanu
,,În fața conștiinței se închină întregul univers, întreaga fenomenalitate…
Conștiința literară e numai o parte a întregii noastre conștiințe’’
Eugen Lovinescu
,,Un bun și sigur prieten e conștiința ta: n-o ucide, ci las-o să moară o singură
data, cu tine.’’ Nicolaie Iorga
,,Conștiința unui popor își are expresia în arta lui și această expresie, la rândul
ei, întărește conștiința, cum întărește gimnastica un corp.’’ Camil Petrescu

Cromonim – lexem ce desemnează o culoare.

Descrierea în romanul realist este fă cută de narator, un personaj sau un
martor anonim și poate avea urmă toarele funcții:
 prezentarea cadrului acțiunii (spațiul și timpul);
 crearea atmosferei;
 angajarea de elemente cu valoare simbolică și de anticipat;
 crearea impresiei de verosimilitate a lumii ficționale.
Tragicul presupune un conflict între erou și destin, datorie și pasiune,
rațiune și sentiment.
În literatura modernă , tragicul este valorificat în toate genurile literare,
relevâ nd:
- destinul individului dictat de evenimentele istorice;
- lupta dintre pornirile instinctuale și aspirația spre puritate sau perfecțiune;
 - banalitatea, absurdul sau ridicolul existenței.
,, Orice viziune a lumii presupune o astfel de rânduială a lucrurilor, încât
purtătorii valorilor pe care le socotim mai prețioase sunt sortiți suferinței și
nimicirii.’’ (T. Vianu)
Destinul tragic conferă eroilor frumusețe morală . Ei își sublimează destinul
prin moarte.

Pădurea este un simbol arhetip, asociat templului natural, freneziei și

exuberanței vieții, dar și spaimelor, pericolelor, ră tă cirilor sau morții. Ca
element psihologic, pă durea emnifică inconștientul, iar apariția ei în vise e
semnul unei angoase. În literartura populară și în unele creații ale literaturii
culte, pă durea este un spațiu-simbol al dragostei; sub cupola ei a înflorit și a
rodit inegalabilul dor românesc.
Personajul alter ego este considerat purtă torul de cuvâ nt al autorului.
Deseori, în romanul realist, acest personaj asigură discursului un grad mai mare
de obiectivitate.

Descrierea prezintă tră să turile caracteristice ale unui aspect de realitate:

obiect, fenomen, personaj, peisaj etc.
Compoziția-descriere este o lucrare de creație, prin care autorul prezintă ,
cu amă nuntele pe care le consideră necesare, un obiect în sensul larg din lumea
înconjură toare. Descrierea poate fi științifică , literară , poetică , retorică ; în
versuri, în proză etc. În descriere se folosesc frecvent substantive și adjective,
figuri de stil.
Personaje-cuplu se numesc două personaje dintr-o operă literară care au o
afinitate de viziuni, concepții, idei în baza că rora se stabilesc relații de
admirație, dragoste reciprocă și colaborare.

Unitatea Nr. VIII

Genul Dramatic. Speciile definitorii
 Stilul individual și comunicarea de zi cu zi

Dramatic – joc, incident, dialog;

Spectaculos – a prezenta, a juca , incidente, ținută , voce;
Teatral – ținută , vorbă ;
Scenic – ținută , vorbire, joc.

Act comunicativ
a) Dramatic – Emotivitate, acțiune, conflict.
b) Spectaculos – lumina/clarobscurul provoacă acțiunea, gesturi,
mimica, mișcarea.

Trăsăturile pentru actul comunicativ dramatc:

1) Operațional trebuie ca actorul să acționeze.
2) Atitudională aduce pozitivul și negativul.
3) Referențială act comunicativ în care se resping.

Trăsăturile pentru actul comunicativ spectaculos:

- să tră iască momentul
- să împresioneze

Stilurile funcționale ale limbii româ ne

Stilul este modul specific de exprimare într-un anumit domeniu al
activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării.
 Stilul oficial-administrativ: stilul actelor oficiale, al scrisorilor, al
documentelor și regulamentelor, al tratatelor și convențiilor.
 Stilul științific: stilul textelor de manual, de articole științifice, stilul în
care se scriu tezele și se descriu rezultatele investigațiilor, stilul articolelor de
popularizare.
 Stilul publicistic: stilul mijloacelor de informare în masă (presa scrisă ,
televiziunea, radioul, internetul etc).
 Stilul literaturii artistice (beletristic): stilul textelor literare, de toate
genurile.
Unele texte oscilează între două stiluri funcționale, sunt concepute la granița
dintre stilul publicistic și cel științific, dintre stilul publicistic și cel artistic. Un
text publicistic scris reușit depă șește în timp problema pe care o abordează ,
fiind raportat la publicistica artistică sau la eseistică .
Stilul cuprinde procedeele de exprimare specifice unei categorii de vorbitori
sau unui individ.
 În viața cotidiană , cele patru stiluri coexistă și se întrepă trund reciproc.
Textul se poate numi Formular (Grigore Vieru), Proces-verbal (Ion Luca
Caragiale) sau Cerere (Adrian Pă unescu), dar este, în esență , un text artistic.
Romanul istoric, deși e text artistic, conține o bogată informație științifică
veridică . Orice text poate fi raportat la un stil funcțional.

Respectarea normei limbii literare:

 Orice text redactat în limba româ nă trebuie să se subordoneze normei
limbii literare, în toate manifestă rile ei.
 Uneori însă personajele literare nu respectă norma, dată fiind viziunea
autorului asupra individului plă smuit.
 Alteori carențele și abaterile de la normă sunt un indiciu de cunoaștere
insuficientă a limbii, de lipsă de atenție față de felul în care comunici.

Stilurile la care pot fi raportate textele

Oficial-Administrativ Ș tiințific Publicistic Beletristic
Agenda că lă torului Istoria literaturii româ ne Anunț publicitar Versuri
Un bilet de avion Dicționarul orografic Scrisoare deschisă Comedii
Regulamentul de Domnitorii Moldovei Articol de problemă Nuvele
admitere în liceu Enciclopedia medicală Platforma electora- Romane
Statutul liceului Probleme la fizică lă a unui partid
Buletinul de identitate CV-ul unui candidat
la postul vacant

Circumstanțele comunicării determină stilul textului propriu

 Totalitaea mijloacelor de care dispune limba literară permite realizarea
unui spectru larg de acte comunicative orale și scrise.
 Orice variantă a textului pe care îl redactă m impune anumite rigori ale
stilului oficial (pentru un CV, un act solicitat sau eliberat), ale stilului științific
(pentru un eseu scris la orice disciplină școlară), ale stilului publicistic (pentru
un reportaj, un anunț publicitar), ale stilului artistic (pentru un text literar).

Genul dramatic sau tensiunea dialogului scenii în drama

,,Apus de Soare’’ de Bardu Ș tefă nescu Delavrancea
Apus de soare, este prina piesă dintr-o triologie în care au mai intrat Viforul
și Luceafărul.
Drama istorică Apus de soare s-a jucat pentru prima dată în februarie 1909,
pe scena Teatrului Național din București, apoi pe scenele Teatrului
Național din Chișină u și a Teatrului ,,Vasile Alecsandri’’ din Bă lți.

I. Noțiunea de gen dramatic

II. Trăsăturile genului dramatic
III. Structura textului dramatic
IV. Specii și subspecii
V. Drama (definiția)
VI. Caracteristicile dramei
VII. Subspecii ale dramei
VIII. ,,Apus de soare’’
a) Apariția dramei
b)Tema
c) Sursele de inspirație
d) Simbolurile
e) Personaje
f) Conținutul
g) Conflictul și tipurile lui
h) Semnificația titlului

I. Noțiunea de gen dramatic

Prin gen Dramatic se înțelege o categorie de opere literare, destinate scenei.

II. Trăsăturile genului dramatic

1. Modul de expunere dominant este dialogul;
2. Opera dramatică e destinată scenei;
3. Personajele sunt prezente în acțiune
4. Autorul vorbește numai prin intermediul personajelor (lipsa naratorului);
5. Conflict puternic;
6. Intriga surprinde cel mai important eveniment ;
7. Personajele sunt adevă rate arhietipuri care întruchipează anumite
tră să turi umane;
8. Cronotopul sunt evocate prin notele din paranteze;
9. Prezența subiectului pe acte, scene, tablouri.

III. Structura textului dramatic

Act – subdiviziune a piesei care include mai multe scene. Acțiune, mișcare,
element principal al piesei clasice. În dramaturgia modernă este înlocuit cu
termenul de tablou.
Scenă – subdiviziune a actului, în care este indicată timpul și spațiul. Unitat-
ea dramatică ce modifică numă rul de personaje alflate în acțiune, intrarea și
ieșirea personajelor în scenă .
Indicațiile scenice – indicații care le face autorul privind decorul și jocul
actorilor.
 Replică – intervenția unui personaj în operă . Modalitatea prin care un
personaj ră spunde interlocutorului să u. Conflictul dramatic se relevează
îndeosebi prin replici antitetice.
Didascalia – învă ță rură , remarcile autorului din partea inițială a operei
dramatice ce privire la personaje, timp, spațiu și din parantezele textului în
calitate de instrucțiuni adresate actorilor cu referire la valențele personajelor
pe care le reprezintă sau la jocul scenic.
Triada – suită lungă , de fraze în care un personaj amplifică retoric o idee cu
intensă participare afectivă și fă ră întrerupere, adresâ ndu-se celorlante
personaje sau/și auditoriului în spectacol. În triadă , personajul își expune
reflecțiile personale.

IV. Specii și subspecii

a) Oral b) Scris
- Jocul cu mă ști (popular) - Tragedia
- Irozii (colindă torii) - Comedia
- Vicleimul (joc popular) - Drama
dramă populară reprezentâ nd
nașterea lui Isuls Hristos

Speciile fundamentale ale genului dramatic

Tragedia
-conflict puternic și
deznodă mâ nt grav;
- personaje excepționale,
exponente ale unei cauze
mă rețe în lupta cu puter-
nice forțe adverse.
Comedia
-manieră comică (satirică ) în
prezentarea personajelor,
întâ mplă rilor, moravurilor;
- conflict relevant;
-deznodă mâ nt vesel.
Drama
- conflict puternic;
- împletirea elementelor
grave cu cele comice;
- receptarea vieții în
toată complexitatea și
diversitatea ei.

Subspecii
1. Farsa
- combinarea comicului cu absurdul și tragicul.

2. Vodevilul
- intrigă ușoară , dar bogată în ră sturnă ri și confuzii;
- utilizarea elementelor de muzică și coreografie.

3. Melodrama
 - piesă sentimentală ;
- intrigă simplă ;
- deznodă mâ nt facil;
- prezența muzicii.

4. Tragicomedia
- tragedie cu elemente comice și final fericit.

5. Cântecul comic
- monolog comic reprezentat de un singur personaj.

6. Feeria
- întemeiată pe miraculos;
- personaje fabuloase;
- multă fantezie.

7. Sceneta/Scheciul
- elemente satirice inofensive;
- volum redus;

V. Drama (definiția)
Drama este o specie a genului dramatic (în versuri și în proză ) care dezbate
aspecte și idei de mare importanță într-un amestec de tonuri (tragedie +
comic).

VI. Caracteristicile dramei

a) Acțiune violentă și dureroasă
b) Exprimă întreaga complexitate a vieții reale
c) Conține diferite tipuri de personaje, sentimente, tonalită ți
d) Comicul se îmbină cu tragicul
e) Conflictul se produce între forțe puternice

VII. Subspecii ale dramei

- dramă de idei (conflictul se dezvoltă prin evoluția ideilor; acțiunea este
concentrată în timp; îmbinarea dintre caracterul realist și simbolic al
personajelor.) Ex: ,,Jocul Ielelor’’ – Camil Petrescu
- drama istorică (problem istorice; personaje istorice;)
Ex: ,,Despot-Vodă’’ – Vasile Alecsandri
,,Răzvan și Vidra’’ – Bogdan Petriceicu Hașdeu
,,Apus de soare’’ – Barbu Ș tefă nescu Delavrancea
 - drama politică (descrierea evenimentelor politice)
- drama satirică
- drama tragică
- drama domestică
- drama psihologică
- drama mitologică
- drama socială
- teatrul absurdului (caracter de parabola)
Ex: ,,Cântăreața cheală’’ – Eugen Ionescu
- teatrul poetic ( îmbinarea liricului cu dramatic; personaje simbolice; limbaj
metaforic) Ex: ,,Meșterul Manole’’ – Lucian Blaga

VIII. ,,Apus de soare’’

a) Apariția dramei
Drama ,,Apus de soare’’ apare ală turi de ,,Viforul’’ și ,,Luceafă rul’’ în anii 1909
– 1910. Prima data ,,Apus de soare’’ a fost jucată pe scena Teatrului Național din
București în 1909, februarie.

b)Tema
Trecutul glorios al poporului roman (Domnia lui Ș tefan cel Mare)

c) Sursele de inspirație
1. ,,Letopisețul Ț ă rii Mpldovei’’ de Mihai Kogâ lniceanu
2. ,,Arhiva istorică a Româ niei’’ de Bogdan Petriceicu Hașdeu
3. ,,Cronica româ nilor și a mai multor neamuri’’ - Gheorghe Ș incai
4. ,,Ș tefan cel Mare. Documente descoperite în arhiva Veneției’’ – Constantin
Eșarcu

d) Simbolurile
Tronul
Stema Simbolurile Moldovei
Bourul
Sabia – este un semn al autorită ții domniei
Apusul – sfâ rșitul domniei lui Ș tefan cel Mare
Soarele – Ș tefan cel mare, vitejiile lui.
Sunt simboluri purtă toare de suflet al lui Ș tefan cel Mare care pierderea unei
bucă ți de pă mâ nt.

e) Personaje
 Ștefan cel Mare – suprapersonajul din ,,Apus de soare’’ de Barbu Ș tefă nescu
Delavrancea. În lucrare sunt relatați ultimii ani de domnie a domnitorului și
moartea acestuia, drama istorică impresionează prin discursul lui Ș tefan cel
Mare la punerea în scaun pe fiul să u Bogdan al III-lea.
,, Bogdane, turcii sunt mai credincioși ca creștinii cuvântului dat... Țineți minte
cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe... că Moldova n-a
fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri șa
urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor... Ah!... Nimic... Bătrân, bolnav și
neputincios... Mantia asta e prea grea... S-o poarte altcineva mai tânăr...’’

Doamna Maria (Voichița) – cea de a treia soție a domnului Ș tefan cel Mare,
mama lui Bogdan al III-lea. Ș tefan o vedea ca ,,ea e cea dintâi rândunică, îmi
vestește primăvara’’ ,, muma care a purtat în pântecele ei pe domnul de mâine al
Moldovei’’.

Bogdan al III-lea – fiul lui Ș tefan cel Mare și al Doamnei Maria. Viitorul
domnitor al Moldovei.
,, De pe drumuri… Însemnat în bătălii înainte d-a domni singur… Firește că
singur… Așa se cuvine unui fecior de domn moldovean… Ești mai răsărit ca
mine…’’
,, Până eri, el asculta, de ieri încoace eu ascult…’’

Petru Rareș – Fiul nelegitim al lui Ș tefan cel Mare cu Ră rișoara, fratele
Oanei de care era îndră gostit.
,,Ești căpitan de oaste și prieten al domnului Bogdan…’’
,,O s-ajungă hatman…’’

Paharnicul Ulea Complotează împotriva venirii la tron al lui

Jitnicerul Stavăr Bogdan al III-lea, în deosebi Paharnicul Ulea care
Stolnicul Drăgan dorește să -l puie la tron pe Ș tefă niță , nepotul lui Ș tefan
,, Țara are nevoie de tihnă, cu Bogdan, iar războaie’’

Oana – fiica nelegitimă al lui Ș tefan cel Mare cu Ră reșoara. Sora lui Petru
Rareș. Oana află că este fiica lui Ș tefan cel Mare la sfâ rșit, câ nd tată l să u îi
mă rturisește prefă câ nduse că doarme.
,, ...Pe valea unde se-ntinde umbra norilor ca un oghial…’’
,, ...Zidăria cenușie... Departe... Castelul meu din Hârlău...’’
,, ...E de mult... Nu... Răreșoaia... cânta de te slăvea cântece bătrânești... Tot am
uitat... Peste câteva luni născu o fată... Da... eu... Ștefan... tatăl bun al ei...’’
 ,, ...La doi ani o iau ș-o aduc la curte... Mărturisesc doamnei... Cum e ea bună...
o crește ș-o îngrijește ca pe copilul ei...’’

f) Conținutul

Actul I
Prezintă epoca de la începutul
secolului al XVI-lea. Tablou de
cultură arhaică vizâ nd existența
domnitorului la curte, în ră gazurile
dintre ră zboaie.
Actul II
Boala lui Ș tefan cel Mare și proiectarea
înscă unarea lui Bogdan drept succesor
la domnie, ceea ce înnoadă conflictul.
Se conturează plenar imaginea voie-
vodului prin evocarea de că tre
Moghilă a luptei din Pocuția.

Apus de soare
O dramă istorică de referință

Actul IV Actul III

Deznodă mâ ntul – trecerea în eternitate Pedepsirea boierilor tră dă tori, fapt
a omului și voievodului. Se tensionează ce soluționează conflictul, dar agra-
efectul dramatic prin ruga de invocare vează boala domnitorului. Este organ-
a marelui stră moș mitic în scena marti- zat pe actul simbolic al continuită ții:
riului domnitorului; arderea ră nii. înscă unarea lui Bogdan, proiectată pe
genealogia ancestrală câ t și pe viitorul
fabulos (monologul lui Ș tefan cel Mare)

g) Conflictul și tipurile lui

a) Extern b) Intern
Moldova – Polonia Ș tefan cel Mare – Paharnicul Ulea,
(lupta pentru Pocuție) Jitnicerul Stavă r, Stolnicul Dră gan
intern
c) interior (psihologic)
copiii (Petru Rareș, Oana) Ștefan cei trei
,,bă rtâ n’’ ,,bolnav’’
Este un conflict pternic în mintea lui
pâ nă evoluează Bogdan
Din grandioasa domnie al lui Ș tefan cel Mare care sunt de 47 de ani sunt ale-
și ultimii doi ani de domnie (1503-1504)
 O luptă (întoarcerea Pocuției)
  Un conflict ( Paharnicul Ulea)
 Înscă unarea lui Bogdan
 Moartea

h) Semnificația titlului
Titlul semnifică sfâ rșitul ,,apus’’ (care este o metaforă ) a domnitorului Ș tefan
cel Mare pe care curtenii și oamneii din Moldova îl considerau un ,,soare’’ prin
vitejia, speranța, curajul să u care marchează perioada înfloritoare a Moldovei
din timpul domniei sale.

Ștefan cel Mare în alte opere din literatura româ nă :

1. ,,Frații Jderi’’ de Mihai Sadoveanu
2. ,,Dumbrava Roșie’’ de Vasile Alecsandri
3. ,,Viața lui Ș tefan cel Mare’’ de Nicolaie Dabija
4. ,,Letopisețele tuturor cronicarilor’’ de Grigore Ureche

,,Ră zvan și Vidra’’ de Bogdan Petriceicu Hașdeu

I. Tema dramei
II. Structura compozițională
III. Personajele
IV. Conflictul
V. Ipostazele lui Răzvan
VI. Semnificația titlului
VII. Cronotopii

I. Tema dramei
Tema dramei este dobâ ndirea mă riei într-o societate care nu permite aceasta.

II. Structura compozițională

Drama ,,Ră zvan și Vidra’’ începe cu o dedicațiune pentru soția autorului,
Bogdan Petriceicu Hașdeu. Drama în versuri este compusă din 5 câ nturi,
diecare câ nt avâ nd o denumire și un citat.
Cântul I – Un rob pentru un galben
,, În Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier fără județ, fără
vină și fără seamă. Singuri cei mari judecători, singuri pârâși și singuri plinitori
Legii. Și de acest obicei Moldova nu scapă...“
Ureche, sub anul 1564
Cântul II – Răzbunarea
,, Țiganul și clăcașul Au fost gândirea mea; Stăpânul, arendașul Și legea lor
cea grea...“
C. Bolliac

Cântul III – Nepoata lui Moțoc

,, Să nu te blăsteme cineva: s-ajungi slugă la cai albi și stăpân femeie s-aibi!“
Anton Pann

Cântul IV – Încă un pas

,, Pentru țigani s-au zis multe, ca să nu fie primiți,
Căci rușine Eteriei a fi cu țigani uniți,
Căci luându-se Elada, de vor fi și ei ostași,
Vor cere cu tot cuvântul și ei să fie părtași...“
Beldiman , Jalnica tragodie

Cântul V – Mărirea
,, Așa s-a plătit și lui Răzvan răul ce-i făcuse și el lui Aron-vodă...“
Miron Costin, cap. II

III. Personajele
Ră zvan – țigan gră mă tic, fost rob;
,, Răzbunarea cea mai crudă
Este cînd dușmanul tău
E silit a recunoaște
Că ești bun și dânsu-i rău’’
Vidra – nepoata lui Moțoc, soția lui Ră zvan;
,, Eu te las! Te las, Răzvane! Om tâmpit și sfiicios!
O prăpastie ne desparte: eu prea sus și tu prea jos!’’

Sbierea – boier ;
Bașotă – mare vă tav;
Tă nase – cerșetor, etc.

IV. Conflictul
Conflictu exterior – dintre Ră zvan și societate, faptul că el nu poate fi
acceptat din cauza că este țigan, și nu va puoate să evolueze.
Conflictu interior – al lui Ră zvan pentru identitatea sa care îl urmă rește
toată viața.

V. Ipostazele lui Răzvan

Grămătic
,, Dar grămătici, ba... Ei bine! Numai singur eu sub soare,
Dintre mii de țigănime, știut-am să-nvăț scrisoare,
Sârbească și românească, încât ajunsei de mic
 În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic...’’

Căpitan al haiducilor
,, Bagă sama căpitane! Noi nu te-am ales pe tine,
Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de ruține!’’

,, Așa căpitan vă trebuie, dar Răzvan nu-I pentru voi!’’

,, Dumneata? Să fie oare? Sabia cea de văpaie,

De care tremură țara?’’

Rob
,, Robie? Nu te-nțeleg?
Te știam slobod, băiete, sprinten ca o rândunică
Bătându-ți joc de necazuri… Zău! nu mai pricep nimica…’’

,, Da! O robie de spaimă, cum numai duhul cel rău,

De-ar putea să biruiască, ar robi pe Dumnezeu!’’

Domn al țării
,, Ce-mi folosește domnia?... Pe-amândoi aci ne vezi
Praf, pulbere și cenușă!... Nebuni, ce din lăcomie,
El pentr-o biată lescaie, eu pentr-un ceas de mândrie,’’

VI. Semnificația titlului

Simboluri Criza
Tră iește mă rirea
Vidra - rațiunea
A fost rob din acest motiv îl face
Răzvan – sentimentul să nu mai pună sentimentul pe
primul loc, dorește drumul spre
VII. Cronotopii
Timp Spațiu
,,De tri zile’’ ,,În casa mitopoliei’’
,,zile lungi și senine’’ ,,în cer și pe pământ’’
,,în 3 ani de robie’’ ,,oamenii din codru’’
,,Timpul lui Aron-Vodă’’ ,,la vânătoare’’
,,sau astăzi ori niciodată’’ ,,la mănăstire’’
,,încă patru zile’’ ,,la schit’’
Lucrarea ,,Răzvan și Vidra’’ este o dramă întrucâ t este prezent conflictul
interior al lui Ră zvan și originiile lui care îl urmă resc toată drama. Exprimă
integra complegitate a vieții reale, ca exemplu domnia lui Petru Ș chiopul, Aron-
Vodă .
 Acțiunea violentă și dureroasă este prezentă în lupta dintre muscalii și leși,
și moartea lui Ră zvan. Modul de expunere dominant fiind dialogul.

Comedia ,, O scrisoare pierdută ’’ de Ion Luca Caragiale

I. Biografia
II. ,,O scrisoare pierdută’’
a) Structura compozițională
b) Tema
c) Cronotopii
d) Momentele subiectului literar
e) Comicul și tipurile lui
f) Personajele
Cetățeanul Turmentat
g) Drumul scrisorii
h) Încadrare în specie

I. Biografia
,, Comediile sale pun pe scenă câteva chipuri din viața noastră socială de
astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu drepturile lor, cu expresiile
lor cu tot aparatul înfățișării lor în situații anume alese de autor’’
Titu Maiorescu
,,Parcă-l văd pe astronomul
cu al negurii repaos
Cum ușăr, ca din cutie, scoate
lumile din chaos…
Atunci lumea-n căpățână
se-nvârtea ca o morișcă,
De simțeam, ca Galilei, că
comédia se mișcă.’’ Mihai Eminescu

Ion Luca Caragiale

2 genuri
Epic Dramatic
a) Schița ,,Domnul Goe’’ a) Comedii ,,O noapte furtunoasă ’’
,,Vizită ’’ ,,O scrisoare piertută ’’
b) Nuvelă ,,O fă clie de Paște’’ ,,Conul Leonida față cu reacțiune’’
,,În vreme de ră zboi’’ b) Dramă ,,Nă pastă ’’
,,Două loturi’’

Reprezentant al realizmului dar pă trund cu elemente naturaliste.

 Viziunea lui Caragiale asupra societă ții este:
a) Comică în comedii
b) Critică și schițe
c) Tragică în drama ,,Nă pastă ’’

II. ,,O scrisoare pierdută’’

a) Structura compozițională
Comedia este alcă tuită din 4 acte, fiecare act avâ nd mai multe scene.

b) Tema
Viața publică și de familie a societă ții burgheze, sfâ rșitul secolului XIX, anul
1883.

c) Cronotopii
Acțiunea se desfă șoară în capitala unui județ de munte fă ră a fi precizat
deoarece are caracter universal. Acțiunea avâ nd loc în anul 1883, sfâ rșitul sec.
al XIX-lea.

d) Momentele subiectului literar

1. Expozițiunea
Tipă tescu și Pristanda, în capitala unui județ de munte discută despre
alegeri.

2. Intriga (Nodul acțiunii)

Pierderea unei scrisori de dragoste de la Tipă tescu adresată Zoeii, gă sirea
acesteia de Cațavenco însă o pierde, Cetă țeanul Turmentat o gă sește. Scrisoarea
lui Brâ nzovenescu și Farfuridi pentru centru.

3. Desfășurarea acțiunii
Cațavenco avâ nd scrisoarea promite că o va publica în ,,Răcnetul Carpațiol’’.
Zoe se teme că scrisoarea va fi publicată și îi promite că -l va susține la alegeri.
Zoe îi convinge și pe ceilanți (Trahanache și Tipă tescu) să -l susțină .

4. Punctul culminant
Ș edința generală la care cei doi candidați își susțin discursurile. În timpul
încă eră rii, Cațavenco îți piede pă ță ria albă ( unde se afla scrisoarea de dragoste
dintre Tipă tescu pentru Zoe)
Lupta dintre 2 grupuri
Agamemnon
Farfuridi Dandanachi Cațavenco
Brâ nzovenescu Trahanache
Tipă tescu Zoe
Pristanda Ionescu
Popescu
5. Deznodământul
Câ știgă Dandanachi, canditatul trimis de centru.

e) Comicul și tipurile lui

Comicul este o categorie estetică prin care autorul stâ rnește râ sul.
Tipuri de comic din ,,O scrisoare pierdută’’:

I. Comicul de limbaj
Damdanache ,,soțietate’’ (bâ lbâ it)
Trahanache ,,ai puțintică răbdare’’
Pristanda ,,familie mare, remunerație famelie mare’’ (pronunțarea incorectă )
Limbajul este agramat chiar dacă e societate burgheză .

II. Comicul de caracter (atitudinea personajelor)

Pristanda – face jocurile tuturor/joacă cum îi câ ntă Tipă tescu; Zoe;
Trahanache; nevasta.

III. Comicul de moravuri

1. Zoe – infidelitatea ( Zoe și Cațavenco)
2. Cațavenco – corupția
3. Lupta pentru putere – Dandanache/Farfuridi/Cațavenco
Prin toate cele trei de sus Ion Luca Caragiale critică minciuna, viclenia,
prostia, egoizmul și necinstea.

IV. Comicul de nume

Pristanda – vine de la un nume de dans popular cel caracterizează pe
personajul Pristanda din comedie fiindcă acesta joacă după cum i se câ ntă
(încașcă legi, spionează pe la ușă )

Cațavenco – provine de la haina ,,cață’’- cu 2 fețe, sunt evidențiate toate

fețele lui. Prin personajul Cațavenco autorul critică viciile: lașitatea, ipocrizia,
îmfumurarea.
Zoe Trahanache – lingușitoare, fă țarnică .
Trahanache (trahană) – cocă moale/aluat moale. Trahanache prezintă o
persoană ușor de manevrat de superiori (Tipă tescu și Zoe)

Farfuridi (farfurie), Brânzovenescu (brânză) - Personajul Farfuridi și

Brânzovenescu poartă nume gastronomic necesare tuturor și de acea
Caragiale nu îi lasă să apară individual pentru a sublinia necesarul pentru
fiecare persoană .

Dandanache – înseamă bucluc, belea – provine de la cuvâ ntul ,,damdana’’

este câ t se poate de potrivit pentru a caracteriza ră sturnarea de situație pe care
o provoacă . Totul este încâ lcit în acest om noțiunile, gesturile, cariera politică
de aceea autorul îl prezintă ,,mai prost decât Farfuridi și mai canalie ca
Cațavenco’’.

f) Personajele
Varietatea tipurilor umane din comedia ,,O scrisoare piertută ’’
Trahanache, falsul autoritar, încornoratul.
Zoe, protectoare, autoritate credibilă , pretinsă atotștiutoare.
Tipătescu, îndră gostitul, profitorul, lașul.
Cațavencu, falsul patriot demagogul, șantajistul.
Cetățeanul Turmentat, omul turmentat de falsul social, tipul conștient
de o realitate.
Pristanda, servilul, limitatul, lenosul, degradatul.
Dandanache, șantajistul, degradatul, fricosul.
Farfuridi, demagogul, falsul patriot
Ștefan Cazimir

Cetă țeanul Turmentat nu face parte din nici un partid, nu este orientat (nu
știe cu cine să voteze) dar pe de altă parte este cinstit (întoarce scrisoarea Zoei)
fiind poștaș.

g) Drumul scrisorii
Tipă tescu Zoe Trahanache Cetă țeanul Turmentat Cațavenco

h) Încadrare în specie
Tră să turile comediei
- Lucrare destinată scenei
- Are un conflict relevant (de suprafață )
- Personajele au o manieră comică dar și întâ mplă rile
- Deznodă mâ nt vesel

Unitatea Nr. IX
Genul Dramatic sau măștile și rolurile ființei
Valoarea testamentală a tradiției
,,Păsările tinereții noaste’’ de Ion Druță
I. Personajele
a) Mătușa Ruța
b) Pavel Rusu
II. Motive – simboluri
III. Semnificația titlului

I. Personajele
a) Mătușa Ruța – Pă stră toare a tradiției (casa – de stuf, ținea la ră coare; tizic –
pentru întoarcerea cocostâ rcilor; focul – simbol al veșniciei) o să rmană bă trâ nă .
,,Că cei care au crescut în sat, și nu în pădure, știu că dimineața și sara e vreme
cînd oamenii își fac sfânta rugăciune. Știe toată lumea, numai tu nu știi.’’
,,Că eu n-am arătat nimănui ce urme a lăsat hlanțudul acela pe trupul meu’’
,,Atunci când pâinea se numește viață, atunci nu te gândești la cei care și-au
trăit ce-a fost al lor, da la cei ce abia își caută loc în lume’’
,,Socotesc cât socotesc, iar atunci când, după socotelile lor, ar fi trebuit să
socotescă ceasul, gata, trupul nu mai prinde sămânță’’
,,Nu-mi băga scripca sub nas, că marii lăutari niciodată nu se laudă’’
,,Nunta mai e și o mare durere în viața omului, dar rar cine dintre muzicanți s-o
înțeleagă și s-o poată spune.’’

b) Pavel Rusu – Președinte de colhoz, nepotul Mă tușii Ruța, aspiră spre un

viitor (casa modernă (boală ); acoperișul(ardezie); cocorii neavâ nd unde se așeza.
,,Nimic de mirare. În tinerețe, toți vor să zboare, toți își aleg câte-o pasăre care
le este mai dragă’’
,,Noi, fiind oameni feluriți, ne-am ales și păsări felurite, dar dragostea noastră la
rădăcină e una și aceeași – arătura, semănături, zare...’’
,,Sufletul meu e ca o foaie curată pe masa dumitale...’’
,,Ca să-i faci, e unul din păcatele mele vechi, iar din vechile păcate, cum zice o
zicală rusească, omul poate scăpa abia...’’
,,După război ne-am întors noi în Valea Cucoarelor... Pe fiecare îl aștepta viața
lui, soarta lui.’’
,,Și apoi, puiul acela de dragoste care a zburat printre noi, parcă dragoste se
chemă aceea?’’
II. Motive - simboluri
Focul
  simbolizează viața, puterea creatoare, pasiunea, dragostea, purificarea, dar
și puterea distrustivă ;
 simbolizează și lumina soarelui, focul vieții, focul casei sau focul intern,
izvorâ t din adâ ncurile ființei umane;
 este opus apei, fiind întruchiparea principiului activ, masculin.

Toastul
 succintă compoziție oratorică , prin care se exprimă ură ri cu prilejul unei
mese festive sau a unei întâ lniri deosebite în cinstea cuiva, ridicâ ndu-se
paharul. În toast sunt manifestate spontan și exprimate afectiv ideile și
sentimentele.

Cocostârcul
,,S-or întoarce. Că eu deseori îi văd cum trec primavera. Vin pe alte drumuri,
abia se văd în zare, da’ cum ajung în dreptul satului nostru, câte o pasăre se
dezghioacă din rândul lor, face așa spre noi și parcă i-ar tremura aripile – ce crezi,
o fi ținând minte locul nașterii sale...’’
,,Ia uite ce mai vorbă de duh! Da dacă satul se cheamă Valea Cucoarelor și în
valea asta de atâția ani nu se mai arată niciun cocostârc despre asta cei din raion
nu zic nimic.’’
,,Nu, draga mătușii, voi veniți din alte vremuri, sufletul nostrum e botezat de alte
păsări, numai eu, sărmana de mine, am rămas în zodiac cucoarelor’’
 se consideră simbol al respectului , deoarece se crede că își hră nește
pă rintele îmbă trâ nit;
 în contextual cultural româ nesc, simbolizează vestitorul primă verii,
mesagerul din alte lumi, pasă rea augurală ;
 valoarea simbolică are și strigă tul lui, care vestește oamenilor să iasă la
plug, zborul lui este prezică tor: dacă zboară sus – anul va fi să rac, dacă zboară
jos – anul va fi mă nos;
 el transmite pă mâ ntului o putere divină .

Ciocârlia
,,S-or întoarce, cu toate că, odată ce-a venit vorba, mie mai dragi îmi sunt
ciocârliile. Ce mai pasăre, sfinte Dumnezeule! Câmp arat, semănături proaspete,
zare largă, cer senin, atâta-i trebuie ciocârliei. Se suie, tovarăși, sus, până se topește
mai cu totul și de acolo, de sus, o zi întreagă cântă, seaman, ară și prășește
împreună cu țăranul…’’
 are o deosebită valorificare poetică în cultura româ nească și în literature
europeană : zborul ei să getat spre cer e asociat ideii de evoluție și inovație,
 ascensiune și coborâ re. Câ ntecul ei e o odă a bucuriei, o chemare la viață și
iubire;
 simbolizează puritatea, înă lțarea, lumina, aerul, este considerate pasă rea
plugarului;
 iubirea neâ ncepută ;
 setea de zbor, visurile, aspirațiile la înă lțimi mari;
 simbol al transparenței, materiei dure, al strigă tului.

III. Semnificația titlului

Atâ t Mă tușa Ruța câ t și Pavel Rusu vedeu prin pă să rile lor ,, Câmp arat,
semănături proaspete, zare largă, cer senin’’ ca într-un final să cinstească pentru
pă să rile tinereții lor:
,,PAVEL RUSU (ridicându-și paharul): Ei, ș-atunci cum facem – de sănătatea
cucostârcilor, de sănătatea ciocârliilor?
MĂTUȘA RUȚA (după o scurtă frămîntare): Eu aș zice așa: să trăiască păsările
tinereții noaste!
PAVEL RUSU: Dumnezeule, ce vorbă frumoasă! Să cinstești un pahar fiind cu
amândouă picioarele în groapă, să-l cinstești co o închinare atât de frumoasă! Hai,
mătușă dragă, fie! Să ne trăiască păsările tinereții!’’

Cronica teatrală
Cronica teatrală este o specie a publicisticii care urmă rește informarea și
persuasiunea posibililor spectatori despre evenimentele vieții teatrale.
 Construită în conformitate cu rigorile reportajului, cronica teatrală anunță
despre montarea unor spectacole, despre premiere, actori implicați și alte detalii.
Urmâ nd, de regulă , evenimentelor teatrale, mai ales premierelor sau turneelor,
cronica teatrală face o analiză succintă a ideilor regizoraleși a jocului actorilor,
evaluează spectacolul în ansamblu.
 O cronică teatrală , ca și cea literară , trebuie șă aibă un limbaj expresiv.

Redactarea unei cronici teatrale solicită:

 Fixarea evenimentului teatral în contextul realității culturale sau al tradiției
teatrului.
 Afirmarea spectacolului ca fapt de artă teatrală autentică.
 Soluționarea reușită a unor momente dificile de punere în scenă a piesei.
 Încurajarea, susținerea tendințelor inovatoare de real succes.
Aprecierea actorilor pentru realizarea rolului și pentru talentul
interpretativ.
  Analiza viziunii regizorale a operei dramatice.
 Trecerea în revistă a momentelor nereușite ale spectacolului.
 Comentarea momentelor de impact educativ ale spectacolului asupra
publicului spectator.

Compoziția eseului structurat

Eseul structurat este o compoziție alcă tuită după un plan de idei dirijat, oferit
anticipat autorului prin repere teoretice, pe care acesta trebuie să le dezvolte într-
o viziune proprie.
Obiectivele urmărite în timpul redactării:
 Elaborarea unui concept original.
 Formularea unor idei interesante, cu referire la temă .
 Punerea în relații de asociere sau contrazicere a ideilor proprii cu cele
ale unor critici și istorici literari.
 Demonstrarea lecturilor personale.
 Ilustrarea ideilor cu exemple elocvente.
 Ierarhizarea și integrarea ideilor, datelor sau a altor informații.
 Expunerea clară , corectă și fluentă .
 Organizarea compoziției pe cele trei dimensiuni: introducerea, realizarea
temei și a parametrilor, concluzia.

Un eseu structurat poate fi:

- eseu structurat axat pe o temă;
- eseu structurat axat pe un tip uman reprezentat de un anumit personaj
(compex, unilateral, static, mobil, suprapersonaj).

Tipurui de compoziții școlare

a) Corespondența
b) Procesul - verbal

a) Corespondența este schimbul (regulat) de scrisori între două sau mai

multe persoane. Corespondența poate fi de 2 tipuri:
I. Tip
Expeditor Destinatar
a) familiară b) oficială
( Între rude, prieteni)

II. Tip
e) de felicitare
 d) de recomandare (angajarea la serviciu)
a) de intenție c) de condolianțe
b) de informare

Formule de adresare
Familiară Oficială
Dragă prietenă Stimate Director
Scumpi pă rinți etc Distinsă Doamnă
Limbaj familiar (prietenesc) Limbaj oficial (sobru)
Atitudine prietenoasă , afectivă Atitudine de respect, politețe
Formule de încheiere: Formule de încheiere:
Cu drag, te să tut Cu mare considerațiune, cu respect

b) Procesul – verbal este o compunere de utilitate socială în care sunt

înregistrate toate momentele unei ședințe, unui consiliu.
Sructura Procesului-verbal:
1. Antet (la mijlocul paginii)
2. Spațiu 2 - 3 centimetri
3. Prezenți, absenți (din câ ți)
4. Ordinea de zi 1 Dreptul, 2, 3
5. Desfă șurarea ordinii de zi (doar ideile – intervențiile orică rei persoane)
6. După 1 – 2 râ nduri, ședința a hotă râ t (decizia)
7. Semnă tura secretarului ședinței.

Rubrici:
 Consemnarea prezenței.
 Identificarea persoanei care prezidează .
 Formularea ordinii de zi.
 Notarea rezumativă a celor mai importante idei/propuneri din discuție, cu
precizarea numelui vorbitorului.
 Formularea exactă , în caz de necesitate, a deciziilor adoptate.
 Formula de încheiere poate fi: ...drept pentru care am încheiat prezentul
proces-verbal, urmată de semnă tura celui care a întocmit documentul.
 Textul procesului-verbal poate fi finalizat la rubrica Ș edința a hotă râ t, după
care se consemnează numele complet și funcția exactă a persoanei care a
întocmit documentul. Urmează semnă turile confirmative.
Exemple mai jos:
 Proces-verbal
al ședinței cenaclului ,,Moștenirea’’
din L. T. ,,Mihai Eminescu’’ din mun.
Chișină u din 14 ianuarie 2017.

Au fost prezenți: comitetul organizatoric al cenaclului.

Ordine de zi:

Comemorarea clasicului literaturii româ ne

M.Eminescu, cu genericul ,,M.Eminescu – Luceafă rul
literaturii româ ne’’.
A prezidat ședința de comemorare Andrei Paladi,
care a prezentat o alocțiune omagială și a inițiat o discușie
despre actualitatea creației lui Eminescu.
Ideea principal care a fost lansată: să se
conștientizeze de ce M.Eminescu ră mâ ne ,,contemporanul
nostru’’.
Prima intervenție i-a aparținut elevului cl. a XII-a,
Sergiu Andrei, care a prezentat cîteva lecture artistice din
diverse texte eminesciene.
În finalul ședinței comemorative s-a prezentat un
spectacol artistic, valorificâ ndu-se fragmente din opera
poetului.
Ședința a hotărât:
A prezenta spectacolul la concursul municipal.
Secretatul senatului ,,Moștenirea’’,
Ion Popescu
 Chișină u, 10 ianuarie 2017

Dragă mamă ,

Iată -mă ajunsă acasă , după minunatele zile

petrecute ală turi de tine, acolo, în casa
copilă riei mele lipside de griji.
Nu-ți ascund faptul că , în tot acest ră stimp,
am simțit și o undă de tristețe, vă zâ ndu-te mai
lipsită de puteri, mai puțin veselă și mai ,,altfel’’
decît te știam.
Că lă toria, deși destul de lungă , nu a fost
plictisitoare, datorită peisajului mereu
schimbat și a forfotei din gă ri.
Abia aștept urmă toarea vacanță câ nd mă voi
întoarce în acele locuri și voi tră i bucuria de a
te revedea.
Cu mult drag, Ana

Unitatea Nr. X
 Genul Liric sau dialogul eului cu lumea
Genul Liric – Un resort al tră irilor și sentimentelor umane
Tră să turile genului liric:
 Predomină subiectivitatea;
 Autorul prezintă în mod direct gâ ndurile, sentimente, idei;
 Prezența eului liric;
 Modul principal de expunere este monologul liric (vorbele eului) dar și
descrierea;
 Limbajul metaforic;
 Structura textului în strofe/versuri;
 Prezența elementelor prozodice (rima, ritmul, mă sura versului).

Motto:
,,Poezia nu se poate defini. Însă că poezia există nimeni nu se îndoiește.
Urmează deci să aflăm ce este poezia, ci cum este poezia, să surprindem în studiul
practic al poemelor ilustre acea mecanică prin care să ne sporim conștiința
artistică.’’
George Că linescu

Procedura de analiză a citatelor presupune realizarea unor operații

intelectuale, care scot în relief:
 identificarea unor idei esențiale;
 determinarea cuvintelor/noțiunilor-cheie din citat;
 relaționarea acestora cu altele cunoscute și explicitarea lor;
 exemplificarea ideilor în baza operelor studiate și a experienței de viață ;
 abordarea ideilor din diverse perspective de interpretare;
 formularea atitudinii proprii față de afirmația din citat.

,,Opera lirică este un text monologic, cu intensificare, de obicei pronunțată , a

funcției emotive sau a celei poetice.’’
Henryk Markiewicz
,, Poezia are la început un obiect, altul decâ t ea însă și; exprimă ceva, o
emoție, o idee, o spiritualitate.’’
,, Pentru poet, fiecare lucru are personalitatea lui și lirismul înseamnă
tocmai dezvă luirea personalită ții latente a lucrurilor. Prin personalitate înțeleg

sufletul tainic din lucruri.’’

Nicolae Manolescu
 Cresc Amintirile
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâ riat
stă ruitor
în scoarța unui arbor – numele –
cu slove mici, stâ ngace și subțiri.
Azi am vă zut din întâ mplare
cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe.
Așa îți tai tu copilo numele
în inima-mi supusă
mă runt, mă runt, ca un ștrengar.
Ș i după ani
și ani de zile-l vei gă si
cu slove-adâ nci și uriașe.
Lucian Blaga
Tema: Trecerea timpului
Stării: Melancolia și nostalgia a anilor trecuți pun stă pâ nire pe eul liric
Simboluri: Arborele – simbol al vieții în evoluție, semnifică verticalitatea.
Etapele vieții: În copilă rie ,, cu slove mici, stâ ngace și subțiri.’’ (cuvintele
în copilă rie aveu o importanță scă zută )
La maturitate ,, au crescut din cale-afară – uriașe.’’

Titlul este alcă tuit dintr-o propoziție în component că ruia intră verbul
,,cresc’’, timpul prezent indicative ce sugerează o realitate concretă .
,,Amintirile’’ (indică acțiunea continuă ) – al doilea cuvâ nt din component titlului
este un substantive articulat hotă râ t ce demonstrează că îi aparțin eului liric
acele amintiri. Tot din titlu se desprinde și mesajul poeziei,
eul liric regret după anii trecuți și stă ri de nostalgie și melancolie îl domină .

Mărcile stilistice ale eului liric:

Verbe ,,inima-mi’’

,,mi-am zgâ riat’’ ,,am vă zut’’

Mă rcile demonstrează prezența unui eu implicat (individual)

auditive Imagini olfactive

vizuale dinamice
amurg, scoarța unui arbor, slove ,,au crescut din cale-afară – uriașe’’
Cuvânt, Cuvinte
 1. Unitate de bază a vocabularului, ce reprezintă asocierea unui sens (sau a
unui complex de sensuri) și a unui complex sonor.
2. Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă .
3. Angajament pe care și-l ia cineva; promisiune, fă gă duială .
4. Punct de vedere particular; judecată , poziție, considerent, opinie, pă rere.
5. Temei al unei acțiuni; motiv, rașiune, cauză .
6. Informație care devine cunoscută ; știre, veste zvon.
7. Comunitate de vederi asupra unui lucru; înțelegere, pact, acont,
convenție
8. Facultatea de a vorbi; vorbă ; grai.
Logo, emblemă sau imagine utilizată ca simbol al unei organizații în
materialele care o reprezintă .

 Cuvântul este o creație.

 Literatura este un joc al limbajului.
 Opera literară este o microlume a macrolumii.

Opera literară – artă a cuvântului literar

,,Testament’’ de Tudor Arghezi
Creatorul Cititorul

Tată l Fiul
Testament
1. Act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunâ nd asupra
felului cum va fi împă rțită averea după moartea sa.
2. Operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a
concepțiilor sale estetice ori literare.
 Carte – simbol al științei, cunoașterii, al universului.
 Crez – simbol al credinței, expunere succintă a dogmelor fundamentale
ale regiei creștine; convingere.
Obiecte Sensul General Obiecte Sensul General
reprezentate Contextual reprezentate Contextual
1. general: uneltă de muncă 1. general: instrument
Model: istovitoare, de afâ nat solul de scris
1. Sapă 2. contextual: personifică Condei 2. contextual: personi-
munca istovitoare a fică scrisul, munca
ță ranului intelectuală , de creație
 Scriere – exprimare în scris, scriptură , operă literară .
Metafore antitetice
 1 ,,Sapa-n condei’’
2 ,,Din graiul lor cu-ndemne pentru
vite’’
3 ,,zdrențe’’
4 ,,veninul strâ ns’’
5 ,,cenușa morților din vatră ’’
6 ,,Durerea surdă și amară ’’
7 ,,Din bube, mucegaiuri și noroi’’
1 ,,brazda-n că limară ’’
2 ,,Eu am ivit cuvinte potrivite’’
3 ,,muguri și coroane’’
4 ,,miere’’
5 ,,Dumnezeu de piatră ’’
6 ,,vioară ’’
7 ,,Iscat-am frumuseți și prețuri noi’’

,,o treapt’’ ,,Dumnezeu de piatră’’ ,,Hotar înalt’’ ,,hrisovul cel dintâi’’

Este:

Cartea/poezia, creație
Sursele: moștenire spirituală Cum este
,,Sudoarea muncii sutelor de ani’’ creată :
( experiența înaintașilor) ,,Frământate mii de săptămâni’’
,,Durerea noastră surdă și amară’’ (process de transformare)
(suferința și umilința) ,,versuri și icoane’’
,,Graiul lor cu îndemnuri pentru vite’’
,,Din bube, mucegaiuri și noroi’’ Rolul:
,,Făcui din zdrențe’’ Rolul judticiar
,,Biciul răbdat se întoarce în cuvinte
Și izbăvește-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor’’
Ars Poetica
1. Utilizarea cuvintelor din domeniul esteticii: al urâ tului și al frumosului /
vocabularul
2. Tema: Moștenirea spiritual lă sată urmașilor de să tre stră moș (artist)
Simbolul ,,treptei’’ – simbol metaforă , demonstrează o treaptă , etapă ,
drumul greu și dureros.

Cuvinte din mai multe domenii:

1. Arhaizme ( bube, mucegaiuri, râ pi)
2. Neologisme ( obscur)
3. Teologia / Religia ( icoane, Dumnezeu, credință )
4. Popular (izbă vește, torcâ nd, ocară , sudoare)
,,Poezia este o artă a limbajului; anumite combinări de cuvinte pot produce o
emoție pe care altele nu o produc și pe care noi o numin poetică.’’
 Paul Valéry
,,Adevăratul limbaj al poeziei nu e cel pe care-l studiem în cărțile de
gramatică; este imaginea, cristalizarea experienței în momente figurative care
alcătuiesc un tot’’ Oliver Friggieri
,,Arta scrisului începe de acolo de unde fraza scrisă e aptă să retina în ea
sentimentele’’ Nichita Stănescu
,,Noutatea limbii nu are nou decât aspectul nou al acelorați cuvinte, puse să
comunice unele cu altele și să se împrumute între ele așa încât un critic
superficial nu le mai recunoaște… este nevoie și de puțin meșteșug.’’
Tudor Arghezi

Speciile genului liric

de voinicie haiducesc
de înstră inare de că tă nie ritualic
de dor Doina de jale de leagă n
de muncă
Lirica orală speciile Cântecul
obiceiurilor
sau populară miresei
Zicătoarea Proverbul de lume
Genul Strigătura Ghicitoarea bocetul
Liric

Lirica scrisă speciile Imnul

sau cultă Meditația
Pastelul
Poezii cu formă fixă Idila
gazelul Epigrama Oda
glosa Pamfletul Elegia
madrigalul Satira Cântecul
rondelul
sonetul
 Motto:
,, Nu există poezie acolo unde nu este nici o organizare, nici o structură ,
într-un cuvâ nt – nici o idee poetică .’’
George Călinescu

,,Structura artistică este sistemul relațiilor esențiale ale unei opere alcă tuind
o totalitate care-și subordonează pă rțile, cu o pronunțată coeziune interioară ,
ca un mijloc de comunicare de o natură polisemică , reprezentativă , model de
analiză ideală și constructive reală în același timp.’’
,,Determinatele conceptului structură artistică: sistem de relații, unitar și
coherent, relative autonom, din punct de vedere functional și al finalită ții,
conotativ, ilimitat simbolic, original, ideal și totodată real.’’
Ion Pascadi
Elemente structurale a textului poetic
Formale de conținut
Vers Temă
Strofă Motiv
Rimă Laitmotiv
Ritm Mesaj
Titlu Stă rile eului liric
Incipit Sentimente
Picior de vers
Mă sura versului
Figuri de stil

Vers – grup de cuvinte (râ nduri din poezie), cadențate într-un anumit mod,
formâ nd o unitate ritmică .
Strofă – grupare de versuri constituită după anumite reguli.
Rimă – element al versificației constâ nd din potrivirea sunetelor de la
sfâ rșitul a două sau mai multe versuri.
Tipurile rimei:
a) după poziția rimelor în strofă :
 împerecheată: aabb;
 îmbrățișată: abba;
 încrucișată: abab;
 monorimă: aaaa;
 interpolate (în strofa de șase versuri) : aabccb;
 variate (ordinea neuniformă );
 interioare.
 b) după numă rul de sunete coincidente:
 rimă simplă, cu sunete ce cuprind un singur accent principal –
masculină , cu accentul pe ultima silabă (ritmul iambic), și feminină , cu
aceentul principal pe penultima silabă (troheu, amfibrah);
 rimă complexă, cu accente principale și secundare (dactilul).

Titlul
 exprimă o stare a eului liric.
 indică intenția autorului.
 este o imagine semnificativă interatoare.
 este o ,,cheie’’ de înțelegere a textului.
 propune o variantă de interpretare.

Ritmul
 definește armonia poetică .
 organizează , unifică , desă vâ rșește concordanța componentelor unui text
artistic într-un tot unitar, activ.
 apropie poezia de virtuțiile muzicii.
 este pulsul poeziei, care acționează în timp.

Rima
 ordonează gruparea metrică a versurilor în strofe.
 marchează pauzele logice, ritmice și psihologice.
 sugerează continuitatea, imensitatea, transcenderea (rima feminină ),
accentuează idei, concepte (rima masculină ).
 construiește sonoritatea armonică a textului.

Motivul
 o idee
 o stare
 un element de peisaj

Fișa criteriilor:
 capacitatea elevului – cititor de a sugera, prin voce, reprezentă ri: codrul,
buciumul, teiul, simboluri celeste, simboluri terestre, stră ri ale
personajelor etc.;
  abilitatea de a înțelege și a transmite starea eului narator;
 capacitatea de a declanșa colegilor retrăirea unor stă ri, experiențe
proprii.

Figura de stil – procedeu stilistic ce rezultă din organizarea și intonarea, cu

intenția artistică , a cuvintelor în vers sau frază .
Motiv – element semnificativ al textului, exprimat uneori printr-o figură de
stil (cea mai mică unitate semnificativă a textului).
Laitmotiv – motiv reluat într-un text literar.
Temă – unitate semantică a diverselor elemente ale operei spre care conduc
sentimentele și motivele din textul poetic.

,,Decor’’ de George Bacovia

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar:
Decor de doliu, funerar…
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâ ng iar…

Cu pene albe, pene negre

O pasă re cu glas amar
Stră bate parcul secular…
Cu pene albe, pene negre…
Înparc fantomele apar…

Ș i frunze albe, frunze negre;

Copacii albi, copacii negri;
Ș i pene albe, pene negre,
Decor de doliu, funerar…

În parc ninsoarea cade rar …

Structura compozițională: trei catrene, după fiecare catren un vers

independent. Versul independent are rolul de a concentra toată durerea eului
liric.
Cronotopii: spațiu citadin, parc. Sfâ rșit de toamnă .
Semnificația titlului: Poezia este intitulată decor – substantive nearticulaat
ce indică spațiul unui parc citadin unde predomină culori policrome avâ nd un
peisaj sumbru.
Cuvinte – cheie: negru, parcul
doliu
funerar
 decor
Decor
exteriorul apasă pe interior

Peisaj autumnal stă rile

(parc) dezolare
singură tate
durere
tristețe

Laitmotivul este redat prin antiteză (alb/negru) dar și prin epitetul

cronatic.

Simbolul pă să rii ,,pasăre cu glas amar’’, probabil, e osimplă pasă re de iarnă

în armonie cu decorul. Pe de o parte în tabloul static simbolul ,,păsării’’ dă
dinamizm poeziei, pe de altă parte pasă rea prevestește moartea, motiv întâ lnit
în majoritatea poeziilor lui Bacovia.

Concluzie: În poezia ,,Decor’’ de George Bacovia, eul lyric trece de la

contemplare la regret, de la regret la spaimă și revine la contemplare.
Spaima tră ită de eul liric apare datorită stihiilor din parc ,,fantome’’ , ,,regret
care plâng’’.

Motive flotante:
1. Fugit ireparabile tempus (Timpul fuge repede) este ireversibil
2. Fortuna labilis (Soartă schimbă toare)
3. Carpe diem (Tră iește clipa)
4. Vanita vanitatum (Deșertă ciunea deșertă ciuni)
5. Jertfa – numele creației
6. Lumea ca teatru
7. Osmagenia (Geneza lumii)

Lirica Populară – Doina o expresie a sensibilității

Motto:
,,Farmecul poeziei populare îl găsesc în faptul că este expresia cea mai
scurtă a simțământului și a gândirii’’ Mihai Eminescu

,,Comari neprețuite de simțiri duioase, de idei înalte, de notițe istorice, de

crezări superstițioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseți
poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine, poeziile
noastre poporale compun o avere națională, demnăde a fi scoasă la lumină
ca un titlu de glorie pentru nația română.
Aceste poezii se împart în trei clase deosebite:
Cântece bătrânești sau Balade; Doine; Hore.
Toate aceste poezii, fără dată sigură și fără nume de autori, sunt
 alcătuite de secole întregi, ca niște pietre scumpe în sânul poporului. Ele
sunt expuse de a se pierde, prin urmare, e o sfântă datorie de a le căuta și a le
feri de noianul timpului și al uitării’’ Vasile Alecsandri

,,Istoria noastră mai veche, cea dinainte de Negru-Vodă și Bogdan, este ca

și necunoscută. Singurul document străvechi care o luminează întrucâtva
este cântecul popular și din el se vede că străbunii noștri au trăit într-un lung
și aspru amurg de suferință. În poezia lor plină de contraste, acești vechi
poeți anonimi cântase când suferința în doină, când amorul c-o delicatețe
deseori surprinzătoare, când zâmbeau în strigături, când se avântau spre
zări fantastice în cântecele bătrânești. În durerile și furtunile negurosului
nostru trecut, Doina și Câtecul bătrânesc au fost izvoare de viață și
energie.’’
Mihai Sadoveanu

Folclor (flok, adică popor, și lore, adică știință) – știința poporului.

În sens restrâns, înseamnă studiul civilizației materiale: arhitectură ;
instalații tehnice; costum; instrumente muzicale tradiționale.
În sens larg, înseamnă credințe; superstiții; obiceiuri; literatură populară ;
muzică , dans, jocuri.
Cel dintâ i om de cultură româ n care a întrebuințat cuvâ ntul folclor a fost
Bogdan Petriceicu Hasdeu, ,,Cuvente den bătrâni’’ (1878-1879).

Caracteristicile folclorului:
1. Caracter anonim (poporul)
2. Caracter colectiv
3. Caracter sincronic (vers+melodie+dans)
4. Caracter oral ( grai viu)

Vasile Alexandri definește specificul doinei:

,,Doina este cea mai vie expresie a sufletului românesc. Ea cuprinde simțurile
sale de durere, de iubire și de dor. Melodia doinei, pentru cine o înțelege, este chiar
plângerea duioasă a patriei noastre după glorie și trecut. Ea este cântecul cel mai
frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet, ce-am auzit eu pe lume’’

În unele regiuni, doina este cunoscută sub alte denumiri:

1. În partea ră să riteană a banatului este numită câ ntec de peste deal.
2. În partea Bihorului se numește câ ntec de codru.

Doinele au fost acompaniate de instrumente muzicale precum:

 Fluerul
 Naiul
 Ț ambalul
 Vioara
 Înstrumente primordiale care se interpretau doinele au fost frunza de pară și
solzii de pește. Caracteristica principală a doinei este dorul.
Cine-a zis Doina-Doina

Frunză verde și una,

Cine-a zis doina-doina
Arsă i-a fost inima,
Arsă i-a fost ca și-a mea.
Cine-a zis doina dintâ ie
Arsă i-a fost ca și mie.

Doina – cuvâ nt preluat din terminologia folclorică , folosit în paralel cu

termenul de câ ntec liric
Doina este definită ca specie aparte, cu particularită ți distincte numai pe plan
muzical.
Din punct de vedere poetic, doina are o tematică variată , iar din punct de
vedere estetic, relevă un orizont metaforic și stabilizat prin tradiție.
Arhietip
 tip, model inițial după care se execută o lucrare;
 modelul prim, inițial,ideal al obiectelor sensibile, considerate ca
reprezentă ri imperfecte și copii ale sale;
 tip originar, prim.

,,Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate

oricând reconstitui trecutul întunecat.’’ Alecu Russo

,,În ce privește doina, în plângerea căreia plutesc negurile veacului, ce aș mai

putea adăuga? Răspunsul ei e în inimile tuturor celor care se pot întoarce
îndărăt…’’ Mihai Sadoveanu

Cântecul popular
Motto:
,,Cântecele au o expresie de melancolie dulce și dureroasă chiar’’
Artur Gorovei
Cântecu popular
Dragostea din ce-i fă cută ? Unde șade dragostea,
din omul cu vorbă multă , Înverzește pajiștea,
Din poale cu gă urele Dar unde șede urâ tul,
Ș i din buze subțirele Ră mâ ne negru pă mâ ntul.

Dragostea unde s-adună , Urâ tul din ce-I fă cut?

Îi numai joc și voie bună , Din omul care-I tă cut,
Dar unde șede urâ tul Zice-o vorbă , ș-apoi tace,
 Tot la ușă bate vâ ntul. Ș i urâ tul așa se face.

Cântec (lat. canticum; fr. chanson) – poezie lirică însoțită sau nu de muzică ,
este genul trubaduresc cel mai ră spâ ndit. Tems lui este amorul. Câ ntecul e
alcă tuit din șase sau șapte strofe cu un numă r liber de versuri (3-42) și
finalizează cu închinări (în provensală , tornoda). Un imn al primă verii, anotimpul
iubirii, îl constituie prologul.
Eros (în mitologia greacă) – zeul iubirii. În literature, semnifică iubirea în
diversele ei stă ri.
Thanatos – zeul protector și personificare a morții. În litaratură , reprezintă
un simbol al morții în plan existențial.

 Sub numele de câ ntec noi înțelegem o poezie, niște versuri care se recită ,
fă ră să fie cantata, dar, în același timp, câ ntec este o poezie care se intonează
pe o melodie.
 Câ ntecele joacă un rol important în viața tuturor popoarelor.
 De la naștere pâ nă la moarte, câ ntecul face parte integrantă din viața
individului.
 Jocurile copiilor sunt însoțite de câ ntece și dansuri.
 La nuntă se câ ntă , în ceasuri de veselie și de tristețe se câ ntă , diferite
munci sunt însoțite de câ ntece și la sfâ rșitul vieții mortul este bocit prin
câ ntece.
Artur Gorovei

Doina Cântecul popular

1. Exprimă sentimente de dor și jale;
2. Are o încă rcă tură metaforică ;
3. Utilizează expresii precum ,,Frunză
verde’’ sau ,,Foaie verde’’;
4. Abundă în imagini auditive și vizuale;
5. Rimă împerechiată .
1. Conține aceleași expresii ,,Frunză
verde’’ sau ,,Foaie verde’’;
2. Exprimă sentimente declanșate de
împrejură rile vieții (bucurie, dans etc.).

,,Noapte’’ de Magda Isanos (1916-1944)

Motto:
,,Poezia ei comunică sentimentul unei trăiri intense și al unei
legături directe de la suflet la suflet ’’
Marin Bucur
 Conținutul ei (al liricii) este subiectivul, lumea interioară , sufletul
contemplative, simțitor, care, în loc să treacă la acțiuni, se oprește mai curâ nd
la sine ca interioritate, putâ ndu-și lua din această cauză ca formă și ultima
țintă autoexprimarea subiectivului… Friedrich Hegel
 Un poet se recunoaște – sau cel puțin fiecare își recunoaște poetul să u –
după acest simplu fapt că transformă cititorul în inspirat. Inspirația este ceva
ce e generos acordat de cititor poetului să u. Paul
Valréy
Noapte
Ascultam astă -noapte
crescâ nd pă durile pline de șoapte,
câ nd spațiul nalte,
aceleași și alte;
cu crengi felurit înflorite,
nu mai știu de unde pornite.
Stufos întunericul se fă cea –
și rece-împrejurul tă u, stea…

Unde sâ nt acum, unde sâ nt

finite, lucruri tainic împă cate,
lâ ngă pă mâ nt ca umbrele culcate,
și mirosind a pă mâ nt?

Tema poeziei: Misterele sau tainele nopții.

Titlu: Este un titlu simplu, sintetic, format din substantivul nearticulat
,,noapte’’ (tablou în care este surprinsă natura). El sugerează cadrul întunecat și
trist al naturii care prefigurează sentimental eului (tristețe…).
Mesajul: Învață a muri încet.

,,Spontană ca o îmbrățișare, poezia Magdei Isanos are harul de a spune, co o

prospețime veșnic nealterată, că lumea este frumoasă’’
Elisabeta Isanos Goian

,,Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate și

frumusețe, nici o operă literară nu poate trăi fără ele.’’
Magda Isanos

Analiza unui comentariu literar

 reacția postlecturală (ce a văzut, ce a auzit, ce a simțit la prima lectură);
 sentimentele dominante și modalătăți de transmitere a acestora
(destăinuire directă, indirectă);
 ce motive poetice au facilitat dezvoltarea/ înțelegerea temei;
 care este imaginea artistică centrală a textului;
 ce mijloace poetice l-au impresionat;
 ce semnificație are titlul textului pentru interpretarea lui;
 ce efect au avut asupra cititorului aspectele de versificație a textului;
 pe ce elemente se sprijină muzicalitatea versurilor;
 ce sens poate da cititorul acestui text;
 ce mesaj poate desprinde cititoruldin text;
 de care alte texte poetice/opere de artă îi amintește lucrarea dată;
Cuvâ ntul comentariu vine din latinescul commentarius, derivat din mens,
mentis = minte, ceea ce va însemna că autorul comentariului demonstrează
înțelegerea unui text, fă câ nd observații asupra lui.
Comentariul poetic este un text de factură didactică , prin care cititorul face
dovada perceperii mesajului și a manierei poetice specifice acestui text. În
procesul elaboră rii lui, autorul descifrează elementele poeticii și își apropie
textul.
Comentariul poetic îi lasă cititorului forte multă libertate în privința
structurii și a momentelor abordate. În cadrul comentariului poetic se face
interpretarea personală a textului, explicarea stă rii postlectorale.
Pentru a redacta un comentariu poetic, nu este necesară consultarea
textelor metaliterare.

,,Chipul tău mamă’’ de Grigore Vieru

Chipul tă u, mamă ,
Ca o mie
De privighetori ră nite,
Ochii tă i
În care s-au întâ mplat
Toate
Câ te se pot întâ mpla
Pe lume!
Lacrima ta:
Diamant ce taie-n două
Oglinda zilei.
Nedespă rţită de cer
Ca apa de uscat,
Locuieşti o casă
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă ,
Alta cu faţa spre moarte,
La fel de limpezi amâ ndouă .
O, mamă ,
Spre mine mâinile-ţi întinde:
Spre cel
Care cu dor te-aşteaptă ,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce eşti.
Acum şi-ntotdeauna.
Eul este vocea lirică ce redă , la lectura poeziei, adevă ratul emotiv al
universului poetic.
Eul liric poate fi identificat în mai multe ipostaze (aspecte, situații) generate
de statutul textului liric.
Eul poetic este dominant în poezie, întrucâ t numai valorile create de el sunt
eterne și absolute și cititorul le descoperă în stratul de adâ ncime al textului.
Eul empiric ne comunică doar expresii de suprafață ..
Tudor Vianu afirmă că poetul nu vorbește niciodată în numele să u
individual, empiric, ci în numele unui eu tipic. Oricine poate intra în relații
simpatice.

Chipul Tă u - ,,Ca o mie de privighetori rănite’’

comparație + metaforă

Lacrima Ta - ,,Diamant ce taie-n două oglinda zilei’’

simbol + metaforă

Ochii Tă i - ,,… în care s-au întâmplat toate/

câte se pot întâmpla/ pe lume!’’
hiperbolă

Locuiești o casă - ,,Cu două ferestre:

Una ce dă spre viață
Alta cu fața spre moarte’’
simbol + antiteză

,,Colind’’ de Arcadie Suceveanu

Ninge curat ca într-un dor de moarte,
Dezastre mari de fulgi se-ntâ mpla-n cer.
La geamul plâ ns al casei de departe
Se-aude-n noapte-un câ ntec: lerui-ler.
Acum, acolo ninge-a veșnicie,
Brazii miros a naștere in munți
Ș i-ncet se sting in veghea lor tâ rzie
Doua fă clii, doi pomi ajunși că runți.

Umbrele lor ca-n vis mi se arată

Veghind la geam atâ t de-adâ nc si greu,
Ca din tă cerea lor însingurata
Iși rupe vorba insuși Dumnezeu.

Cumpă na vremii tulbure se-nclină

Cu focuri mari de ger spre cuibul lor.
Ș i parcă -i soarbe-o stranie lumină ,
Ș i-ncet se duc prin aspre vă mi de dor.

Pe fruntea lor se-ncheagă -un nimb de ceață ,

În pieptul meu lucrează -un fier cu zimți;
Ș i tot mai des se-aud hă itași de gheață
Pe partea lumii, cea dinspre pă rinți.

Pe că i de fulgi acuma m-aș întoarce

Să cad la prag, zidit intre nă meți,
Ș i ceasul lumii, cu noroase ace,
Să -l dau-napoi cu, simple, două vieti.

Dar ninge-n noapte fă ră vindecare

Cu lerui-ler peste-un sfâ rșit de veac.
Mi-e dor… Ș i-adorm cu fruntea pe ninsoare,
Decapitat de-acest colind să rac.

disperare
neliniște
Starea postlectorală de dor – de pă rinți
Să rile eului liric tristețe
melancolie
,,Umbrele lor ca-n vis mi se arata’’
 Tema: Trecerea timpului și dorul față de pă rinți

Motive de suprafață (directe): ninsoarea, dorul, moartea

Ninsoarea ,,Ninge curat’’
,,Pe cai de fulgi acuma m-as intoarce’’
,,Dar ninge-n noapte fără vindecare’’

Dorul/Moartea ,,Ninge curat ca intr-un dor de moarte’’

,,Pe partea lumii, cea dinspre pă rinți.’’

Lumina ,,Și parcă-i soarbe-o stranie lumină,’’

Tă cerea ,,Ca din tăcerea lor însingurata

Iși rupe vorba insuși Dumnezeu.’’

Geamul plâ ns ,,La geamul plâns al casei de departe’’

Motive indirecte (profunde):

indirecte – de profunzime
Motivul umbrelor
,,Umbrele lor ca-n vis mi se arată’’

Geneza ,,Și ceasul lumii, cu noroase ace,’’

,,Brazii miros a naștere in munți’’

Semnificația titlului: Titlul este un substantive nerticulat care indică

perioada să rbă torilor de iarnă specifică pentru colinde. Să rbă torile de iarnă
fiind cele care evocă dorul familiei. Colindul devine să rac deoarece nu mai sunt
pă rinții în viață .
Figuri de stil:
,,că i de fulgi’’ - metaforă
,,stranie lumină ’’-inversiune
,,două fă clii de pomi’’ - metonimie
,,dezastre mari de fulgi’’ – metaforă /hiperbolă
,,cu focuri mari de ger’’ - oximoron
,,ninge curat’’ - comparație
,,colind să rac’’ – epitet

Tema se referă la un domeniu foarte larg, general și abstract al realită ții

reflectate în operă . (Pierre Brunel)
 Motivul se referă la sensurile concrete ce întregesc tema; el este o parte din

tema operei literare.

Motivele pot fi identificate direct (fiind prezentate la suprafața textului prin
lexeme cu un conținut semantic corespunză tor) sau indirect (incluse în
expresii, imagini, figure de stil).
Laitmotivul este un anumit motiv reluat periodic în textul literar (este ca
un refren al textului)
Titlul, element de construcție, indiciu de gen/specie; incită , orientează
cititorul; relevă sau ,,ascunde’’ mesajul; poate fi exprimat printr-un cuvâ nt,
sintagmă , vers, figură de stil etc.; invocă un motiv (principal) sau trimite la
starea eului liric; sugerează ideea.
Cronotopul: Indiciile contextuale cu referire timp și spațiu, relevante și
pentru starea de spirit a eului liric, și pentru semnificația mesajului sau
actualizarea lui.
Elemente ale cronotopului pot fi și motive sau figuri de stil.
Mărci ale cronotopului îm text: verbe, adverbe cu referire la noțiunea ce
cronos/timp; substantive, adjective, adverbe ce vizează noțiunea de
topos/spațiu.

Cititorul decodificator al mesajului operei lirice

 Principalul element ce atestă statutul de operă literară este imaginea
artistică construită prin mesaj.
 Un rol decisiv în receptarea și înțelegerea conotației sensului/ sugestiei
imaginii artistice îi aparține cititorului, care, la lectură parcurge calea inversă
celei parcurse de autor:

Autorul produce/creează Opera literară/ Cititorul o recreează

imaginea, înglobâ nd/ imaginea reprezentă rile sale mentale, des-
acunzâ nd/ conotâ nd sensul. coperind, decodâ nd, denotâ nd
anumite sensuri înțelese.

 Imaginea artistică este o reprezentare mentală a impresiilor produse ca

rezultat al lecturii unui text literar, al contemplă rii unei opere de artă .
 În timpul lecturii unui text literar, imaginea artistică este percepută prin
exercitarea funcției de reprezentare (iconice) a cuvîntului, care proiectează
în spațiul mental imagini vizuale, sonore, auditive, olfactive, tactile/ obiectele
însoțite de senzații, percepții, reprezentă ri.
 Pentru a înțelege și integra imaginea literară în context/text, e necesar să
citești de mai multe ori fragmentul/ textul și să -ți fixezi, pe ecranul imaginar,
fiecare element care întregește imaginea.
Notă: Imaginea poetică nu se identifică cu figura poetică , dar o figură
poetică complex poate fi și o imagine poetică .
După Constantin Parfene

Speciile genului liric. Imnul, oda, pastelul și idila

Imnul. Caracteristici:
- Specie a genului liric
- Capă tă esență statală
- Este înrudit cu oda și preamă rește fapte și oamnei de anvergură
națională .
- Are caracter solemn.
Exempu: ,,Deșteaptă-te române’’ de Andrei Mureșanu
,,Limba noastră’’ de Vasile Alecsandri

Oda. Caracteristici:
- Specie a genului liric
- Elogiază personalită ți marcante, evenimente, fapte istorice, venerația
față de Dumnezeu.
- Sentimente de adorație
- Pentru prima data a apă rut în Grecia Antică autorul fiind Horațiu ,,Ode’’
În literarura româ nă a scris ode:
Dimitrie Bolintineanu ,,Ode’’
Gheorghe Asachi ,,La italia’’
Vasile Alecsandri ,,Odă ostașilor români’’
Mihai Eminescu ,,Odă în metru antic’’
George Călinescu ,,Laudă Zăpezii’’
Vasile Alecsandri ,,Limba noastră’’

Pastelul. Caracteristici:
- Specie a genului liric
- Zugră vește un colț de natură sau un peisaj
- Sentimentele eului liric sunt redate prin intermediul lecturii

Au cultivat pasteluri:
Primul este Vasile Alecsandri: ,,Sfârșit de toamnă’’, ,,Malul Siretului’’
,,La gura sobei’’
 ,,Oaspeții primăverii’’
George Coșbuc ,,Vara’’
Petru Zadnipru ,,Pastele’’

Idila. Caracteristici:
- Specie a genului liric
- Descrie un peisaj ce evocă obiceiuri câ mpenești
- Sau descrie un câ mpei din viața pariarhală de la sat
- Fundalul idilei are la bază sentimentul de iubire
Exemple: ,,Rodoca’’ de Vasile Alecsandri
,,Idilă’’ de Nicolaie Labiș

,,Floare albastră’’
,,Povestea codrului’’ Mihai Eminescu
,,Sara pe deal’’

Pastel
Bucolică
Pastorală ,,Sara pe deal’’
Eglogă
Idilă
Elegie

Bucolică – elemente prin care se descrie un colț de natură .

Pastorală – scene din viața pastorală , a ,,păstorului’’
Pastelul și Egloga îmbinate cu sentimentele eului liric.

Pastelul ,,Malul Siretului’’ de Vasile Alecsandri

Malul Siretului
Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică .
Râ ul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde

Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă -n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, să pâ nd malul nisipos.
Câ nd o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară ,
Câ nd o mreană saltă -n aer după -o viespe sprinteoară ,

Câ nd să lbaticele raţe se abat din zborul lor,

Bă tâ nd apa-ntunecată de un nour trecă tor.

Şi gâ ndirea mea furată se tot duce-ncet la vale

Cu cel râ u care-n veci curge, fă ră -a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopâ rlă de smarald
Cată ţintă , lung la mine, pă ră sind nisipul cald.

Semnificația titlului: ,,Malul Siretului’’ este un substantiv propriu ,,Siretul’’

și un substantiv simplu ce prezintă admosfera unui colț de natură în viziunea
eului liric.

Cronotopii
Timp Spațiu
,,ai nopții’’ ,,prundișul lunecos’’
,,în faptul zilei’’ ,,malul nisipos’’
,,raza dimineții’’ ,,la vale’’

Idila ,,Rodica’’ de Vasile Alecsandri

Rodica
Purtâ nd cofiță cu apă rece
Pe ai să i umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece
Pe lângă junii să mă nă tori.

Ei cu gră bire îi sar în cale,

Zicâ nd: „Rodică , floare de crin,
În plin să -ți meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă , ne ieși cu plin!

S-ajungi mireasă , s-ajungi cră iasă !

Calea să -ți fie numai cu flori,
Ș i casa casă , și masa masă ,
Ș i sâ nul leagă n de pruncușori!”

Cu grâ u de aur ei o presoară ,

Apoi cofița întreagă -o beu.
Copila râ de și-n cale-i zboară ,
Scuturâ nd grâ ul din pă rul să u.

Poezia ,,Rodica’’ de Vasile Alecsandri ca specie este idilă întrucâ t descrie un

peisaj ce evocă obiceiul câ mpenesc ,,Purtând cofiță cu apă rece’’.
În același timp descrie un crâ mpei din viața pariarhală de la sat ,,Cu grâu de
aur ei o presoară’’.

Eseul poetic este un text ce ia în discuție o problemă inspirată din

frumusețea și farmecul lumii care ne înconjoară ; el este scris într-o manieră
liberă , digresivă și exprimă un punct de vedere personal.
Eseul poetic va conține secvențe distincte, scrise, fiecare, cu alineat:
1. Introducerea în temă/problemă.
2. Exprimarea punctului de vedere personal în raport cu problema data.
3. Exemple în sprijinul punctului de vedere.
4. Exprimarea atitudinii față de problema propusă.
5. Încheierea.

Redactarea eseului poetic presupune

 lectura și înțelegerea unui (unor) text(e) poetic(e);
 identificarea în text(e) a informației, a detaliilor ce se referă la problema
eseului;
 formularea ideilor și a punctului de vedere propriu;
 precizarea a 2-3 viziuni/ interpretări ale criticilor consacrați, pe care îți
poți construi propriul edificiu interpretativ;
 recordarea exemplelor relevante la temă;
 ordonarea ideilor într-o consecutivitate logică în scopul dezvoltării și
argumentării temei;
 redactarea celor trei părți component ale discursului eseistic:
introducerea, realizarea temei, concluzia finală;
 verificarea eseului: claritatea stilului, pertinența ideilor, relevarea
punctului de vedere propriu, originalitatea mijloacelor de exprimare.

,,Pe lângă plopii fără soț…’’ de Mihai Eminescu

Pe lâ ngă plopii fă ră soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tă u ce stră lucea

Privii atâ t de des;
O lume toată -nțelegea -
Tu nu m-ai înțeles.

De câ te ori am așteptat
O șoaptă de ră spuns!
O zi din viață să -mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră , și să mor.

Dâ ndu-mi din ochiul tă u senin

O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi tră it în veci de veci

Ș i râ nduri de vieți,
Cu ale tale brațe reci
Înmă rmureai mă reț,

Un chip de-a pururi adorat

Cum nu mai au perechi
Acele zâ ne ce stră bat
Din timpurile vechi.

Că ci te iubeam cu ochi pă gâ ni
Ș i plini de suferinți,
Ce mi-i lă sară din bă trâ ni
Pă rinții din pă rinți.

Azi nici mă car îmi pare ră u

Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeță capul tă u
Se-ntoarce în zadar,

Că ci azi le semeni tuturor

La umblet și la port,
Ș i te privesc nepă să tor
 C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfâ nt,
Ș i noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pă mâ nt.

Plopul – acest copac are în el ceva tainic, mai ales însușirii frunzelor sale de
a tremura chiar și pe timp aparent liniștit. În folclorul româ nesc, acest copac are
conotații negative
Imaginea plopului, asociat cu jalea și singură tatea, va fi preluată în literature
cultă . În poezia lui Mihai Eminescu Pe lângă plopii fără soț…, acești copaci
formează fundalul suferinței poetului.
Ivan Evseev

Tema: Iubirea neâ mpă rtă șă tă

Motive: Așteptarea ,,De câte ori am așteptat
O șoaptă de răspuns!’’
Singură tatea ,,Pe lângă plopii fără soț’’

Simbolul geamului ,,La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;’’

Separarea celor 2 îndră gostiți

Elegie – specie lirică cultă în care poetul își exprimă un sentiment de

tristețe, melancolie, durere. Totul e tandru, trist, melancolic. În forma sa
modernă , elegia cunoaște epoca de glorie în romantism. Au scris elegii: Tibul,
Ovidiu, Catul – în Antichitate; în epoca modernă : P. de Ronsard, A. de
Lamartine, A. de Musset, V. Hugo, J.W. Goethe, Dimitrie Bolintineanu,
Vasile Alecsandri (,,Adio Moldovei’’), Mihai Eminescu, George Bacovia
(,,Elegie’’), Nichita Stănescu (,,A cincea elegie’’), Ana Blandiana.

Au mai scris elegii: Tudor Arghezi ,,De-abia plecaseși’’

Heinrich Heine ,,Gânduri de noapte’’

Elegia este după pă rintele Rapin, un poem destinat plâ nsului și

lamentațiilor, cu caracter dureros.
E, într-adevă r, genul în fața că ruia amuțesc doctrinele