Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CT - Tomografia Computerizată
Grupa: TR2301
Cuprins
1. Introducere
2. Principii de funcționare
CT helicoidal și multistrat.
CT cu sursă de radiație de generație duală.
Avansuri recente în tehnologia CT.
4. Aplicații în medicină
6. Concluzie
7. Bibliografie
Introducere
Definiția și scopul
Tomografia computerizată, cunoscută și sub numele de CT sau scanare CT, implică utilizarea
razelor X pentru a obține imagini detaliate ale interiorului corpului. Procedura constă în trecerea
unei serii de fascicule subțiri de radiații X prin corpul pacientului din diferite unghiuri. Detecția
radiațiilor X care ies din corpul pacientului ajută la generarea unor imagini transversale sau
axiale, care pot fi apoi reconstituite pentru a crea o imagine tridimensională a structurilor interne.
Istoria CT datează din anii 1960, când o echipă de ingineri și medici de la Universitatea din
Pennsylvania, conduși de Godfrey Hounsfield și Allan Cormack, au dezvoltat o metodă pentru a
crea imagini detaliate ale interiorului corpului folosind radiații X.
În 1979, Hounsfield și Cormack au fost premiați cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau
Medicină pentru munca lor în dezvoltarea CT.
În ultimii 30 de ani, CT a continuat să se dezvolte. Au fost dezvoltate noi tehnici de CT, care au
îmbunătățit calitatea imaginilor și au redus timpul de scanare.
Importanța CT în medicină
CT este o metodă de diagnostic foarte precisă, care poate fi utilizată pentru a diagnostica o
gamă largă de afecțiuni medicale, inclusiv: Fracturi osoase, Tumori, Accidente vasculare
cerebrale, Bolile de inimă, Bolile pulmonare, Bolile abdominale, Bolile neurologice. CT poate fi
utilizată pentru a diagnostica afecțiuni medicale în stadii incipiente, atunci când acestea sunt cel
mai ușor de tratat. CT poate fi utilizată pentru a ajuta la planificarea intervențiilor chirurgicale.
Principii de funcționare
Principiul radiației X în CT
Un generator de radiații X emite raze care, atunci când trec prin corpul uman, pierd o parte din
energia lor și sunt captate de un detector special. Cu cât organul prin care trece radiația este mai
dens, cu atât mai multă energie este pierdută. Pe baza diferenței dintre energia inițială a razei și
energia razei la ieșire, sistemul computerizat generează o imagine, care este apoi studiată de
medicul radiolog.
Densitatea țesuturilor din corp determină cantitatea de atenuare a radiațiilor X. Țesuturile mai
dense, cum ar fi oasele, absorb mai multe radiații X decât țesuturile mai puțin dense, cum ar fi
grăsimea sau lichidele.
În funcție de scopul examinării, medicul poate regla grosimea și intervalul de tăiere (pasul) al
imaginii. Grosimea imaginii determină cât de detaliată este imaginea. Intervalul de tăiere
determină cât de apropiate sunt imaginile de la o altă.
Calculatorul joacă un rol esențial în tomografia computerizată (CT). El este responsabil pentru
următoarele sarcini:
Colectarea datelor: Detectorii CT captează datele de atenuare a radiațiilor X. Aceste date sunt
transmise computerului.
Prelucrarea datelor: Computerul utilizează datele de atenuare pentru a crea imagini ale
structurilor interne ale corpului. Acest proces este cunoscut sub numele de reconstituire.
Afișarea imaginilor: Computerul afișează imaginile CT pe un monitor.
Iată câteva exemple specifice ale modului în care calculatorul este utilizat în CT:
Rolul calculatorului în CT este esențial pentru obținerea de imagini de înaltă calitate și pentru
asigurarea siguranței pacienților.
HCT reduce timpul de scanare, ceea ce poate fi important pentru pacienții care sunt anxioși sau
care au nevoie de scanări multiple. Acesta crește calitatea imaginii, deoarece permite obținerea
mai multor date din corpul pacientului. Permite obținerea de imagini 3D, care pot fi utile pentru
diagnosticarea unor afecțiuni medicale complexe.
În MSCT, fasciculul de radiații X este împărțit în mai multe fascicule care sunt direcționate
simultan către pacient. Acest lucru permite obținerea mai multor imagini 2D în același timp,
ceea ce crește, de asemenea, calitatea imaginii și reduce timpul de scanare.
MSCT are aceleași avantaje ca și HCT, dar oferă o calitate a imaginii și mai mare .
Avantajele
Tomografia computerizată cu sursă de radiație de generație duală oferă o serie de avantaje față
de tomografia computerizată tradițională:
Tomografia computerizată cu sursă de radiație de generație duală este o tehnică relativ nouă și există
încă unele limitări. De exemplu, poate fi mai scumpă decât tomografia computerizată tradițională și
poate fi mai dificil de utilizat.
Avansuri CT
Aplicații în medicină
Diagnosticul bolilor și a liziunilor
Rupturi musculare
Rupturi de ligamente
Rupturi de tendoane
Fracturi
Infecții
Acumulări de lichid
CT poate fi utilizată pentru a evalua severitatea unei leziuni și pentru a planifica tratamentul.
Imaginile CT pot fi utilizate pentru a diagnostica o gamă largă de afecțiuni medicale, inclusiv:
Fracturi osoase, Tumori, Accidente vasculare cerebrale, Boli de inimă, Boli pulmonare, Boli
abdominale, Boli neurologice. CT este o metodă importantă de diagnostic în medicina modernă.
Această metodă de imagistică medicală poate ajuta medicii să diagnosticheze afecțiuni medicale
în mod rapid și precis, ceea ce poate duce la îmbunătățirea rezultatelor tratamentului.
În timpul unei intervenții chirurgicale ghidate cu CT, pacientul este plasat pe o masă de scanare
CT. Un dispozitiv de ghidare este atașat la masă și este utilizat pentru a poziționa pacientul în
mod corespunzător pentru scanare.
CT este utilizată pentru a planifica tratamentul cancerului prin furnizarea de informații despre
dimensiunea, locația și gradul de răspândire al cancerului. Această informație poate fi utilizată
pentru a selecta cel mai eficient tratament pentru pacient.
CT poate fi utilizată și pentru a planifica radioterapia pentru cancer. Imaginile CT pot fi utilizate
pentru a crea un plan de tratament care să acopere întreaga tumoră și să evite țesuturile
sănătoase.
Este folosit pentru a monitoriza tratamentul cancerului pentru a evalua răspunsul pacientului la
tratament și pentru a detecta orice recidivă a cancerului.
De exemplu, CT poate fi utilizată pentru a evalua dimensiunea unei tumori după o intervenție
chirurgicală sau după un curs de chimioterapie. Imaginile CT pot fi utilizate pentru a determina
dacă tumora a scăzut în dimensiune sau dacă a crescut.
Avantaje și dezavantaje CT
Tratament mai rapid și mai eficient: Diagnosticarea rapidă și precisă a afecțiunilor medicale
poate duce la un tratament mai rapid și mai eficient.
Mărirea șanselor de supraviețuire: Diagnosticarea rapidă și precisă a cancerului poate crește
șansele de supraviețuire ale pacienților.
Reducerea riscului de complicații: Diagnosticarea rapidă și precisă a afecțiunilor medicale poate
reduce riscul de complicații, cum ar fi răspândirea cancerului sau deteriorarea țesuturilor
sănătoase.
Radiații: CT utilizează radiații X, care pot fi dăunătoare pentru sănătate dacă sunt utilizate în
doze mari. Cu toate acestea, dozele de radiații utilizate în CT sunt relativ mici și sunt considerate
sigure pentru majoritatea pacienților.
Cost: CT poate fi costisitoare, mai ales dacă este efectuată în mod repetat.
Accesibilitate: Accesul la echipamentele de CT poate fi limitat în unele regiuni ale lumii.
Doza de radiații primită de un pacient în timpul unei scanări CT variază în funcție de mai mulți
factori, inclusiv:
Regiunea corpului care este scanată: Regiunile corpului care sunt mai dense, cum ar fi oasele,
necesită mai multă radiație pentru a fi scanate.
Durata scanării: Scanările mai lungi necesită mai multă radiație.
Numărul de scanări: Pacienții care necesită mai multe scanări CT în timp sunt expuși la o doză
mai mare de radiații.
În general, doza de radiații primită de un pacient în timpul unei scanări CT este echivalentă cu
aproximativ o zi de expunere la radiații naturale. Cu toate acestea, dozele pot fi mai mari pentru
scanările care implică regiuni ale corpului care sunt mai dense, cum ar fi oasele sau cavitatea
abdominală.
Pentru a reduce expunerea la radiații în CT, se utilizează o serie de măsuri de siguranță, inclusiv:
Concluzie
Bibliografie