Optimizarea protecţiei în

CT
Cuprins

 Echipamente de radiaţii X utilizate în

CT
 Mărimi şi unităţi dozimetrice de bază
Cuprins

 Echipamente de radiaţii X utilizate în

computer tomografie
 Mărimi specifice
Scop

 Obţinerea unor cunoştinţe minime legate de

acest tip de echipament şi a mărimilor
specifice.
CT

Utilizează:
 ca factor de risc:
rad. X;
 ca procedeu de
examinare:
secţiunea tomografică în plan
transversal axial;
 ca mod de redare a
informaţiei: imaginea
digitală.
CT

 A fost introdus în 1972 în practicile medicale şi a

revoluţionat imagistica medicală oferind o foarte
bună calitate a imaginii.
 Rezoluţia de densitate a metodei este net
superioară radiologiei clasice dar cu o doză
absorbită mai mare.
 CT

 principiul metodei are la bază atenuarea unui fascicul

îngust de radiaţii X, care parcurge printr-o mişcare
circulară, un strat echivalent ca lărgime din corpul
examinat;
 fasciculul atenuat este măsurat la ieşirea din corp de
unul sau mai mulţi detectori producând o scintilaţie
pentru fiecare fascicul de radiaţii X;
 un fotomultiplicator va transforma scintilaţia într-un puls
de curent, care poate fi măsurat şi înregistrat;
 valorile numerice obţinute în cursul măsurătorilor sunt
transformate în nuanţe de gri;
CT
CT

 transmisia totală a radiaţiei X măsurată de un detector şi

care se datorează atenuărilor de către toate ţesuturile
traversate de fascicul sumate se numeşte suma radiaţiei;
 colecţia sumelor radiaţiei pentru toţi detectorii la o poziţie
dată a tubului se numeşte proiecţie (o proiecţie tipică are
până la 1000 de puncte individuale);
 cuplul tub-detector este rotit apoi cu un grad efectuând un
nou pas şi o nouă proiecţie;
 seturi de date de proiecţie sunt achiziţionate la diverse
unghiuri în jurul pacientului;
 proiecţiile sunt procesate de un computer care traduce
coeficientul de atenuare într-o nuanţă de gri;
CT

 un algoritm matematic reconstruieşte imaginile secţiunii CT

din datele proiecţiilor multiple;
 generarea unei imagini din datele achiziţionate implică
determinarea coeficienţilor liniari de atenuare a fiecărui
pixel din matricea imaginii;
 retroproiecţia filtrată este algoritmul de reconstrucţie utilizat
de cvasitotalitatea CT-urilor moderne. Acest algoritm
permite utilizarea a mai multor filtre matematice care ne
oferă diverse compromisuri între contrastul şi zgomotul
imaginii. Alegerea celui mai bun filtru este la îndemâna
operatorului şi depinde de scopul investigaţiei.
CT
De reţinut:

 pixel (element al imaginii) - traduce coeficientul de

atenuare al unui volum tisular determinat de
distanţa dintre două puncte de măsurare şi
grosimea stratului analizat;

 voxel - elementul de volum din pacient definit ca

produsul dintre suprafaţa pixelului şi grosimea feliei
explorate
(ex. 1.4x1.4x7.5).
CT

 valoarea pixelului (nuanţa de gri) - este determinată

de atenuarea într-un anumit voxel;
 numerele scannerului - scara treptelor valorice ce
pot fi atribuite pixelului;
 Unităţi Hounsfield sau numere CT

 reprezentarea coeficientului de absorbţie în valoare absolută este

dificilă de aceea s-a stabilit ca aceştia să fie exprimaţi în valori
relative;
 unităţile Hounsfield sau numerele CT exprimă relaţia cu coeficientul
de absorbţie relativ .
Prin definiţie pentru un material x avem:
HUx=1000x(x-apă)/apă
Deci pentru apă HUapă= 0 iar pentru aer
HUaer= -1000, aer fiind considerat neglijabil faţă de valoarea apă.

 deoarece coeficientul liniar de atenuare depinde de energie

numerele CT depind de tensiunea aplicată pe tub şi de filtrare.
 Tipuri de artefacte

 Artefactul de volum parţial apare ca urmare a medierii

coeficientului liniar de absorbţie într-un voxel cu compoziţie
eterogenă. Creşte cu mărimea pixelului şi grosimea secţiunii.
 Artefacte de mişcare datorate timpului de scanare de 0,5 la 2
secunde interval care permite atât mişcări involuntare(inima) cât şi
voluntare ale pacientului.
 Artefacte sub formă de striaţii datorate unor mişcări unor mişcări
aleatorii apar ca nişte striaţii în direcţia mişcării.
 Artefacte sub formă de stele apar ca urmare a unor structuri de
foarte mare densitate cum ar fi implanturile metalice.
 Tipuri de artefacte

 Artefacte datorate durificării fasciculului – prin traversarea

corpului fasciculul devine progresiv mai dur (radiaţiile de
energie joasă fiind absorbite mai repede) ceea ce duce la
subestimarea coeficientului de absorbţie deci a numerelor HU.
Ele pot fi reduse printr-un soft special de prelucrare. Sunt
marcate la suprafeţele cu contrast mare cum este între osul
capului şi creier.
 Artefacte de inel pot apare la CT de generaţia a treia dacă
unul sau mai mulţi detectori din inelul de detecţie sunt defecţi
sau prost calibraţi.
 Artefacte datorate defecţiunilor echipamentului sunt rare la
CT.
 CT

 Sistemul CT de primă generaţie (EMI) a fost

introdus în practica clinică în 1972.
 Acesta utiliza un fascicul îngust de radiaţii şi doi
detectori cu NaI.
 Scanerul genera 160 de puncte de date per proiecţie
şi 180 de proiecţii pentru o imagine.
 Achiziţia dura circa 5 minute.
CT

 Generaţia a doua utilizează aceeaşi tehnică de

translaţie rotaţie dar cu un fascicul în evantai şi cu
detectori multipli.
 Fascicul în evantai - un fascicul plat de forma unui
evantai care traversează pacientul.
 Matrice de detectori – o baterie de detectori care
măsoară intensitatea fasciculului X transmis.
CT

 Generaţia a treia utilizează un fascicul larg tip

evantai rotativ cuplat cu o matrice mare de detectori
(sistem rotativ-rotativ detectorii se rotesc simultan
cu tubul). Geometria dintre tub şi detectori nu se
modifică în timpul rotaţiei de 3600 în jurul
pacientului.
 Vedere din interior

şirul
detectorilor Tubul
şi
colimatorul
CT

 Generaţia a patra au un tub rotativ şi un inel fix de

detectori dispuşi circular în jurul pacientului (până la
4800) în gantry (sistem rotativ-fix). Datele pentru o
secţiune sunt achiziţionate în 0,5-2secunde.
 Având costuri foarte mari pentru mai mult de o
secţiune sunt înlocuite cu cele multisecţiune.
CT
 Detectorii de radiaţii utilizaţi trebuie să aibă
randament mare, timp de răspuns mic şi interval de
măsurare larg.
 La generaţia treia se folosesc ca detectori camere
de ionizare umplute cu xenon pentru mărirea
randamentului de detecţie.
 La generaţia a patra se folosesc detectori cu corp
solid. Aceştia sunt scintilatori care sub acţiunea
radiaţiei X emit lumină care va fi colectată pe
fotomultiplicatori sau fotodiode. Cel mai utilizat
scintilator este tungstatul de cadmiu CdWO4. Mai
este utilizată iodura de cesiu, florura de calciu şi
germanatul de bismut.
CT

 CT multisecţiuni utilizează mai multe matrici de

detecţie pentru a utiliza o porţiune mai mare din
fascicul. De exemplu patru linii paralele de detecţie,
fiecare de 2,5mm pot fi combinate pentru obţinerea
imaginii pentru două secţiuni de 5mm sau o singură
secţiune de 10mm.
 Grosimea secţiunii este dată de lărgimea liniei de
detecţie .
 Această tehnologie utilizează mai bine randamentul
tubului şi scade încărcarea termică pentru o
anumită sarcină.
CT

 Generaţia a cincia utilizează un tun electronic care

focalizează un fascicul de electroni rapizi pe un arc de 2100 a
unui inel ţintă din tungsten, de diametru mare din gantry.
 Radiaţia X produsă, colimată, traversează pacientul şi ajunge
la două inele de detectori permiţând achiziţia a două imagini
simultan.
 Principalele avantaje ale sistemului constau în achiziţia
imaginii în mai puţin de 50ms şi eliminarea aproape totală a
artefactelor de mişcare, atât detectorii cât şi sursa fiind fixe
(achiziţionarea datelor pentru inimă durează aproximativ 0,2s -
8 imagini).
 Se pot folosi şi ca CT-uri convenţionale prin medierea
multiplelor imagini achiziţionate prin scanarea repetată a unei
secţiuni date.
CT

 Scanarea în tomografia computerizată

axială începe cu achiziţia unei imagini
topografice obţinute prin avansarea mesei
pacientului în interiorul gantry-ului cu tubul
roentgen în poziţie fixă.
CT – spirală (elicoidal)

 Pacientul avansează în lungul axei orizontale în timp ce tubul

roentgen se roteşte în jurul său. Raza centrală a fasciculului
urmează un traseu elicoidal în timpul scanării.
 Pasul stabileşte relaţia între pacient şi mişcarea tubului şi este
definit ca raportul dintre mişcarea suportului pacientului în
decursul unei revoluţii a tubului şi lărgimea colimării. Pentru o
secţiune de 5mm dacă suportul pacientului s-a deplasat
10mm în timpul unei rotaţii de 3600, pasul este egal cu 2.
 Creşterea pasului scade timpul de scanare şi doza per
pacient.
 Reconstrucţia imaginii se face prin interpolarea datelor de
proiecţie obţinute în locaţii alese în lungul axei.
 Principalul avantaj al acestui tip de CT este creşterea vitezei
de achiziţie a datelor.
Principiul Scanării Elicoidale
Geometria de scanare

Fascicul de radiaţie X

Direcţia deplasării
pacientului

Achiziţie continuă de date.

CT – spirală (elicoidal)

 Pentru ca scanner-ele elicoidale să

funcţioneze, tubul de radiaţii X trebuie
deplasat în mod continuu.
 Aceasta se face prin intermediul unui inel
glisant.
 O privire în interiorul “inelului glisant”

Tubul de radiaţie X

Detectorii

"inel glisant"
Noile caracteristici ale CT

 Noile unităţi CT cu scanare elicoidală permit un

interval de caracteristici noi, cum ar fi :
 fluoroscopie CT, unde pacientul este staţionar,
dar tubul continuă să se rotească;
 CT cu secţiuni multiple, acolo unde mai mult de 4
secţiuni, colectează informaţii în acelaşi timp;
 CT 3-dimensional şi endoscopie CT.
Indexul de doză - CTDI

 Indexul de doză CT(CTDI) este integrala

profilului axial al dozei pentru o singură secţiune
CT împărţită la grosimea acesteia.
+


1
CTDI = D(z)dz
T -

 CTDI pot fi măsuraţi utilizând camere de

ionizare tip stilou cu o lungime activă de 100mm
şi fantome adecvate pentru cap şi corp. Se
măsoară astfel CTDI100, exprimat în termeni de
doză absorbită în aer (mGy).
CT -DISTRIBUŢIA DOZEI
 D(z) = profilul dozei de a lungul axei Z la o
singură achiziţie

D(z)

z
Indexul de doză - CTDI

 Profilul axial al dozei nu este uniform în lungul axei

pacientului. Doza la marginea corpului poate fi mai
mică decât în centrul corpului, raportul între doza la
margine şi doza în centru în cazul CT pentru craniu
este 1:1 şi de 1:2 pentru corp.
 CTDI nu reprezintă riscul la care este supus
pacientul deoarece nu ia în considerare numărul de
secţiuni scanate, grosimea acestora şi sensibilitatea
radiologică a organelor iradiate.
 Produsul doză lungime – CTDI ponderat înmulţit cu
lungimea totală de scanare (numărul de secţiuni şi
grosimea secţiuni).
 Indexul de doză - CTDI

 În ipoteza că doza într-un fantom scade liniar pe direcţia radială de la

suprafaţă spre centru, atunci doza medie normată pe secţiune este
aproximată de CTDI ponderat (weighted)(normat) nCTDIw[mGy(mAs)-1 ]:

n CTDI w =
1
C
( 1
3
CTDI 100,c +
2
3
CTDI 100,p )
unde: C este produsul dintre intensitatea curentului şi timpul de expunere (mAs)
CTDI100,C indicele c este folosit pentru a arăta că măsurătorile au fost
făcute în centru
CTDI100,p reprezintă media măsurătorilor realizate în patru puncte diferite
situate la periferia fantomului (la 10mm sub suprefaţa unui fantom
standard)
nCTDI indicele n este folosit pentru a arăta că măsurătorile au fost
normate la mAs.
 Mărimi dozimetrice de referinţă
In scopul promovării utilizării unor bune tehnici în CT,
sunt propuse doua mărimi dozimetrice de referinţă:
 CTDIw într-un fantom dozimetric CT de cap sau corp, pentru
o singură secţiune, în scanarea în serie sau per rotaţie în
scanarea elicoidală: [mGy]

unde:
CTDI w = n CTDI w  C
 nCTDIw este CTDI normalizat şi ponderat, în fantomul de cap
sau corp, pentru parametrii folosiţi la o examinare (grosime,
potenţial aplicat).
 C este curentul în tub x timpul de expunere (mAs) pentru o
singură secţiune, în scanarea în serie sau per rotaţie în
scanarea elicoidală.
 Mărimi dozimetrice de referinţă
 DLP Produsul doza-lungime pentru o examinare completă:
[mGy • cm]

DLP =  n CTDI w T  N  C
i

unde :
 i reprezintă fiecare secvenţă de scanare în serie, formând
partea unei examinări
 N este numărul de secţiuni, fiecare de grosime T(cm) şi
C(mAs)
Atenţie: orice modificare în setarea potenţialului va necesita
modificări corespunzătoare în valoarea nCTDIw
 Mărimi dozimetrice de referinţă
În cazul scanării elicoidale [mGy • cm] :

DLP =  n CTDI w  T  A  t
i
unde pentru fiecare din secvenţă spirală “I” este parte a unei
examinări :
 T grosimea nominală a secţiunii iradiate (cm)
 A este curentul în tub (mA)
 t timpul total de achiziţie pentru o secvenţă.

N.B. : nCTDIw este determinat pentru o singură secţiune, ca în

scanarea serială.
Mărimi dozimetrice de referinţă
 Doza Medie pentru Scanare Multiplă (MSAD):
doza medie de a lungul secţiunii centrale, dintr-o
serie de N secţiuni (fiecare având grosimea T),
când există o creştere constanta I, între secţiuni
succesive:


+
1 2
MSAD = I D N, I (z)dz
Ι -
2
unde:
DN,I(z) este profilul dozei pentru scanare multiplă, de
a lungul unei linii paralele cu axa de rotaţie (z).
CT - DISTRIBUŢIA DOZEI
 în cazul în care se face o scanare multiplă

D(z)

z
 Valori de doză specifice CT

 Examinare CT a capului (120kVp/300mAs) – cea mai

mare doză la indiferent ce parte a capului nu depăşeşte
40mGy.
 Doza la cristalin este de circa 40mGy.
 Examinare CT a corpului (120kVp/300mAs) – cea mai
mare doză la indiferent ce parte a corpului nu depăşeşte
20mGy.
 Pentru embrion (fetus) expus direct în timpul scanării
doza este de circa 15mGy.
 Doza datorată radiaţiei împrăştiate, la distanţa de 1m,
în timpul unei examinări CT, este 0,1% din doza la piele.
De unde se pot obţine mai multe informaţii

 Thomas G. Ruckdeschel – “ACR CT Accreditation Program and CT

Dose Measurements”, DABR Alliance Medical Physics Alpharetta,
GAtruckdeschel@alimedphys.com
 Carlo Maccia - “Optimization of protection in CT scanner“,
AIEA Standard Syllabus Course on Radiation Protection in
Diagnostic and Interventionnal Radiology, Bucureşti 2002.
 IEC 1223-2-6: “ Evaluation and routine testing in medical imaging
departments “, Part 2-6: Constancy tests - X-ray equipment for CT.
(Geneva, IEC) (1994)
 Edyvean S, Lewis MA, Britten AJ, Carden JF, Howard GA and
Sassi SA - “ Type testing of CT scanners: methods and methodology
for assessing imaging performance and dosimetry “, MDA Evaluation
Report MDA/98/25. London, Medical Devices Agency (1998)
 European guidelines on quality criteria for CT - EUR 16262
report, 2004