Dosar nr.

13053/94/2012 SECŢIA CIVILĂ

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1904
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 22.05.2014
INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:
PREŞEDINTE: B A-L
GREFIER: D.S.

Pe rol pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanta C. A. – M. şi

pe pârâta SC A. C. H. R. SRL, având ca obiect acţiune în constatare.
Dezbaterile de fond au avut loc în şedinţa publica de la 15.05.2014,
fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceea data, parte
integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp
pentru a delibera a amânat pronunţarea cauzei la data 22.05.2014, când
în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de
23.10.2012 sub nr. 13053/94/2012, reclamanta C. A. – M. a chemat în
judecată pe pârâta SC A. C. H. R. SRL, solicitând instanţei ca prin
hotărârea ce se va pronunţa să se dispună :
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute
la art. 1, 7. 1, 7. 2, 7. 3, 8. 1, 8. 2, 8. 3, cuprinse în contractul de execuţie
nr. XXXXX şi eliminarea acestora;
- rezoluţiunea contractului de execuţie nr. XXXXX, ca urmare a
imposibilităţii continuării acestuia,
- obligarea pârâtei la plata sumei de XXXXX. (echivalentul în lei la
data efectuării plăţii), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat
de pârâtă ca urmare a faptei ilicite, constând în inserarea în contract a
clauzelor abuzive;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de beneficiar
a încheiat cu parata, în calitate de executant, Contractul de execuţie nr.
XXXX, având ca obiect realizarea lucrărilor prevăzute in anexa acestuia, a
imobilul XXXXXXX şi anume: montarea de pardoseli in bucătărie si baie
din gresie; montarea de placaj din faianţa in bucătărie; montarea de
parchet laminat in living, dormitor si hol; montarea de uşi interioare.
Pârâta s-a obligat sa execute lucrările pana la data de 20.01.2010.
Totodată, intre reclamanta, in calitate de promitentă-cumpărătoare
si pârâtă, în calitate de promitentă-vânzătoare, a intervenit si
antecontractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX, având ca obiect
apartamentul mai sus descris si cota indiviza aferenta cestuia, prin care
pârâta s-a obligat să finalizeze apartamentul până la data de 20.01.2010,
iar în termen de 15 zile de la data finalizării şi recepţionării
apartamentului, să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.
Conform Anexei nr. 3 la Antecontractul de vânzare-cumpărare,
parata s-a obligat sa execute finisajele interioare la Apartament, zugrăveli
si placaje ceramice, tâmplărie, printre care: gresie montata in bucătărie,
grup sanitar si baie; parchet laminat in camera de zi, dormitoare si hol;
placaj din faianţa montata in baie si bucătărie; uşi interioare. Astfel, toate
lucrările cuprinse in Anexa la Contractul de execuţie sunt cuprinse in
Anexa nr. 3 la Antecontractul de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a cumpărat apartamentul finisat, conform
Antecontractului de vânzare-cumpărare, prin Contractul de vânzare-
cumpărare autentificat sub nrXXXXde BNP „Confides”.
Contractul de execuţie conţine clauze abuzive, întrucât produc un
dezechilibru total intre prestaţiile pârtilor - in sensul ca reclamanta, in
calitate de consumator, a fost obligată să plătească sume de bani
substanţiale fără sa primească nicio contraprestaţie din partea societăţii
parate.
Având in vedere ca însăşi clauza privind obiectul Contractului de
execuţie are caracter abuziv, prin eliminarea acesteia devine imposibila
continuarea contractului, astfel încât se impune rezoluţiunea acestuia si
repunerea pârtilor in situaţia anterioara.
Contractul semnat este un contract standard, ce nu a făcut obiectul
unei negocieri, deoarece a fost redactat de S . C . A. C. H. R. S.R.L., fără a-
i da posibilitatea reclamantei să influenţeze cuprinsul contractului sau
natura clauzelor contractuale - astfel, clauzele contractuale 1, 7.1, 7.2,
7.3, 8.1, 8.2, si 8.3 sunt abuzive in înţelesul dat de art. 4 din Legea nr.
193/2000.
Prin Contractul de execuţie, parata s-a obligat sa efectueze aceleaşi
lucrări pe care deja si le asumase prin Antecontractul de vânzare-
cumpărare. Aşadar, rezulta ca reclamanta a achitat preţul anumitor
lucrări de finisare de doua ori.
Reclamanta a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile răspunderii
civile delictuale pentru fapta proprie, astfel încât a solicitat instanţei sa
oblige parata la plata despăgubirilor in cuantum de 1.956 Euro + TVA
(echivalentul in lei la data efectuării plaţii), ca echivalent al prejudiciului
material suferit ca urmare a inserării clauzelor abuzive in Contractul de
execuţie.
Fapta ilicita a paratei consta in inserarea unor clauze abuzive in
Contractul de execuţie, prin încălcarea normelor de drept obiectiv
prevăzute de Legea nr. 193/2000.
Prejudiciul material cauzat prin fapta paratei consta in consecinţa
negativa patrimoniala suferita de reclamantă. In speţa dedusa judecaţii,
acest rezultat patrimonial negativ este echivalent cu totalul sumei achitate
de reclamantă pentru servicii care in realitate nu au fost prestate,
respectiv suma de XXXXX
Vinovăţia paratei rezultă din refuzul de a negocia condiţiile
Contractului de execuţie, fără să-i dea posibilitatea reclamantei să le
influenţeze si din faptul ca a inserat in Contractul de execuţie, redactat in
întregime de parata, clauze vădit abuzive.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu rezulta cu
evidenta: inserarea clauzelor abuzive a dus la micşorarea fără temei a
patrimoniului reclamantei, prin plata sumelor de bani precizate.

2
 Pentru toate considerentele expuse mai sus, a solicitat instanţei să
constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 1,
7.1, 7.2, 7.3, 8.1, 8,2 si 8.3 cuprinse in Contractul de execuţie nr.
XXXXXsi sa dispună eliminarea acestora; sa dispună rezoluţiunea
contractului de execuţie nr. XXXXX, ca urmare a imposibilităţii
continuării acestuia si, pe cale de consecinţa, repunerea pârtilor in
situaţia anterioara, in sensul obligării paratei la restituirea sumelor plătite
in baza Contractului de execuţie nr. XXXXX in cuantum total de XXXX
Euro + TVA (echivalentul in lei la data efectuării plaţii); cu obligarea
paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei: Contractul de execuţie nr.
XXXX, Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX, anexele 1, 2, 3,
4 Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXXX de BNP
„Confides", Notificarea nr. XXXXX, Convocarea la conciliere directa din
06.09.2012, in copii certificate.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 112 si art. 274
C.pr.civ., art. 998-999 din vechiul C.civ. (corespondentele art. 1349 din
noul C.civ.), Legea nr. 193/2000.
În dovedirea cererii, a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu
înscrisuri.
Pârâta SC A. C. H. R SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat
instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată şi să
dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că între părţi a fost încheiat Contractul
de execuţie nr.XXXXX
În mod corespunzător pârâta a început facturarea lunară a ratelor
stabilite contractual, reclamanta achitând primele 15 tranşe, în valoare
totală de XXXX. Reclamanta nu a ridicat nicio obiecţie în legătură cu
contractul de execuţie.
La data de 29.01.2010, data stabilită în antecontractul de vânzare-
cumpărare, vânzarea a fost perfectată, părţile semnând în formă autentică
contractul de vânzare-cumpărare asupra imobilului.
Pârâta a mai menţionat că şi-a îndeplinit obligaţia esenţială
asumată prin contract şi anume execuţia lucrărilor, iar la momentul
finalizării execuţiei nu au existat niciun fel de obiecţiuni din partea
beneficiarului lucrării, C. A.-M. Există o recunoaştere expresă şi în scris
cu privire la prestarea de către societatea pârâtă a serviciilor prevăzute în
contractul de execuţie, astfel că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Având în vedere că în contractul de vânzare-cumpărare nu există
nicio referinţă la serviciile care fac obiectul contractului de execuţie, nu se
poate concluziona decât că pretenţiile reclamantei se bazează pe un
antecontract care nu mai produce niciun efect începând cu data de 29
ianuarie 2010, ceea ce este inadmisibil.
Pârâta a mai arătat că nu a restrâns sau interzs dreptul reclamantei
de a rezilia contractul, aceasta având posibilitatea să apeleze la toate
mijloacele prevăzute de lege, fiecare parte a avut posibilitatea să-şi
negocieze poziţia după propriul interes.
Clauzele inserate în contract nu se încadrează în niciunul din
cazurile de clauze abuzive prevăzute în anexa la Legea nr.193/2000,
reclamanta făcând aprecieri eronate în acest sens.
Pe cale de consecinţă, având în vedere argumentele expuse, pârâta a
solicitat instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în
judecată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.115 şi următoarele
C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ..

3
 În dovedire, a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri,
martori, introgatoriul reclamantei, precum şi orice alte probe a căror
necesitate ar reieşi din dezbateri.
Pârâta a depus înscrisuri la dosarul cauzei, în copie certificată
pentru conformitate cu originalul, aflate la filele 75 – 109.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine

următoarele:

În fapt, între părţi s-a încheiat contractul de execuţie nr. XXXXX(f.

9-14). Conform art. 1 din contract, pârâta, în calitate de executant şi-a
asumat obligaţia de a realiza lucrările menţionate în anexa 1 a
contractului, iar reclamanta, în calitate de beneficiar, şi-a asumat
obligaţia de a achita contravaloarea lucrărilor, în conformitate cu termenii
şi condiţiile contractului.
În anexa nr. 1 a contractului de execuţie nr. XXXXX sunt
menţionate lucrările ce urmau a fi executate de către pârâtă: montarea de
pardoseli în bucătărie şi baie din gresie, montarea de placaj în bucătărie,
montarea de parchet laminat. În anexă s-a prevăzut ca termen de
executare a lucrărilor data de 20.01.2010.
Între părţi s-a încheiat şi antecontractul de vânzare-cumpărare nr.
XXXX(f. 15-39), prin care pârâta, în calitate de vânzător s-a obligat faţă de
reclamantă, în calitate de cumpărător, să transmită dreptul de proprietate
asupra apartamentului nr. 20 din imobilul situat în Voluntari, str.
Popasului, nr. 78, jud. Ilfov, stipulându-se la art. 3.1. din contract că
apartamentul va fi finalizat până la data de 20.01.2010. Imobilul care face
obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este acelaşi imobil pentru
care s-a încheiat contractul de execuţie nr. XXXXX
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2XXXXXX(f. 40-50),
pârâta a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului
XXXXXXX către reclamantă.
Potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.
XXXX(f. 124), părţile au constatat executarea lucrărilor menţionate în
anexa nr. 1 la contractul de execuţie nr. XXXXX conform contractului de
execuţie nr. XXXXX, procesul-verbal fiind însuşit de ambele părţi prin
semnătură.
Conform facturilor fiscale şi a chitanţelor de plată(f. 162-173),
reclamanta a achitat 15 rate, în valoare totală de XXXXX
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, orice
contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de
bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare,
fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de
specialitate.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, în sensul prezentei
legi, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grupuri de
persoane fizice, reprezentate de asociaţii, precum şi orice persoană
juridică care achiziţionează şi utilizează sau consumă de la comercianţi
produse obţinute pe baza unui contract sau care beneficiază de serviciile
acestora.
În sensul prezentei legi, prin comerciant se înţelege orice persoană
fizică sau juridică ce desfăşoară o activitate comercială autorizată, potrivit
legii.
Având în vedere că reclamanta a beneficiat de serviciile prestate, în
temeiul contractului de execuţie nr.XXXXXX, încheiat cu pârâta, în

4
calitate de persoană juridică, ce desfăşoară o activitate comercială
autorizată, instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile Legii nr.
193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
comercianţi şi consumatori.
În ce priveşte primul capăt de cerere, reclamanta a solicitat
instanţei constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale
prevăzute la art. 1, 7.1, 7.2, 7.3, 8.1, 8.2 şi 8.3 cuprinse în contractul de
execuţie nr. 453/16.12.2009.
Instanţa va analiza dacă aceste clauze contractuale, pe care
reclamanta le apreciază ca fiind abuzive, pot fi considerate ca nefiind
negociate direct cu consumatorul, în accepţiunea art. 4 alin. 2 din Legea
nr. 193/2000.
Statuând asupra aplicării dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 în cazul
convenţiei încheiate între părţi, instanţa constată indiscutabil că acest act
juridic nu are caracterul unui contract de adeziune, raportat la modul de
exprimare al voinţei părţilor, întrucât clauzele sale au fost negociate direct
cu reclamanta, nefiind preformulate de către pârâtă. Instanţa apreciază că
actul juridic încheiat între părţi este un contract negociat, din moment ce
în cazul acestuia părţile discută şi negociază toate clauzele sale, fără ca
din exteriorul voinţei lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo
dispoziţie contractuală. Aflat pe poziţie diametral opusă, contractul de
adeziune este un act juridic redactat în întregime sau parţial în întregime
numai de către una dintre părţile contractante, cocontractantul neavând
posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai pe aceea de a adera
sau nu la un contract preredactat.
La art. 1 din contractul de execuţie se prevede obiectul contractului,
respectiv executantul îşi asumă obligaţia de a realiza lucrările menţionate
în anexa 1 a contractului, iar beneficiarul îşi asumă obligaţia de a achita
contravaloarea lucrărilor, în conformitate cu termenii şi condiţiile
contractului.
Art. 7 din contract prevede: În cazul îndeplinirii inadecvate a
obligaţiilor stabilite de acest contract, părţile îşi asumă răspunderea de a
plăti următoarele penalităţi:
Beneficiarul pentru achitarea cu întârziere a sumelor datorate,
conform art. 2 şi art. 3 din contract, va plăti majorări de 10% din suma
datorată pentru fiecare zi de întârziere, după expirarea a 5 zile de la data
la care se datorează sumele, conform contractului. Majorările sunt
aplicabile sumelor datorate.
Executantul, pentru finalizarea cu întârziere a apartamentului, va
achita majorări de 10% din valoarea lucrărilor rămase de executat, pentru
fiecare zi de întârziere, peste data stabilită(la care se adaugă decalările
ulterioare) calculate după 45 de zile de la acea dată. Prin lucrări rămase
de executat se înţelege manopera şi materialele neaprovizionate de către
executant.
Executantul, în calitate de executant, are dreptul să decaleze
termenul de predare al apartamentului cu un număr de zile corespunzător
perioadei în care beneficiarul a fost în întârziere de plăţi pe perioada
derulării prezentului contract sau ca urmare a modificărilor acceptate de
părţi. Această sancţiune nu înlătură celelalte sancţiuni prevăzute pentru
întârzierea de plăţi.
Art. 8 din contract prevede cazurile în care părţile pot rezilia
contractul.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care
nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă,
5
prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în
detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un
dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză
contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul
dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să
influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau condiţiile
generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau
serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale
sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu
exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în
cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost
prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o
clauză standard a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria
lui să prezinte probe în acest sens.
Astfel, pentru a se putea aprecia că o clauză contractuală este
abuzivă este necesară îndeplinirea a trei cerinţe principale, şi anume: a)
clauză să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; b) clauză să creeze
un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în
detrimentul consumatorului; c) să nu se refere la obiectul principal al
contractului sau la preţul datorat pentru prestarea serviciului, în măsura
în care acesta este clar definit.
În speță nu sunt întrunite condițiile legale ca aceste clauze să fie
declarate abuzive întrucât deşi reclamanta are calitatea de consumator, în
sensul definit de lege, contractul încheiat nu este unul standard.
În momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a
acționat de pe o poziție egala, in raport cu pârâta. Contractul încheiat nu
este unul de adeziune, clauzele cuprinse nefiind prestabilite de către
societate, fără a-i da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau
înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorul a avut posibilitatea să
negocieze clauzele contractuale. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr.
193/2000, pârâtei îi revenea obligația de a dovedi ca a negociat in mod
direct aceasta clauza cu împrumutatul, ceea ce s-a întâmplat in cauza.
Instanţa constată că reclamanta, pe lângă contractul de execuţie, a
încheiat şi contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXXX(f. 40-50), prin
care pârâta a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.
XXXX către reclamantă.
Instanţa va reţine că un element esenţial în formarea voinţei
reclamantei de alegere a ofertei societăţii pârâte a fost încrederea totală a
reclamantei, având în vedere că aceasta urma să se căsătorească cu
fratele L. C., asociat al societăţii pârâte, astfel cum reiese din răspunsul la
întrebarea nr. 1 din interogatoriul propus de pârâtă pentru reclamantă(f.
156).
Acest element este de natură să ofere o perspectivă transparentă şi
suficient de clară în privinţa faptului că reclamanta a avut posibilitatea
negocierii contractului.
Dispoziţiile Legii nr. 193/2000 reprezintă o aplicare a disp. art.
1312 C.civ. Odată informat, cumpărătorul in genere şi consumatorul în
particular nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii înţelepte, în
raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi situaţia financiară proprie
prezentă şi viitoare, posibilităţile de respectare a obligaţiilor de plată
ulterioare, după cum nu poate fi exonerat pentru alegerea unui produs cu
un raport calitate – preţ care să corespundă criteriilor personale ale
fiecărui consumator. Raportarea urmează a se face astfel la consumatorul
mediu, definit de art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007, astfel încât
6
consumatorul nu poate invoca grava sa neglijenţă în încercarea de a
obţine foloase ce nu i se cuvin, în caz contrar devenind aplicabil principiul
nemo auditur propria turpitudinem allegans.
Potrivit răspunsului la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, respectiv
dacă este adevărat că plăţile datorate în temeiul contractului de execuţie
nr. 453/16.12.2009 au început să fie efectuate cu întârziere după
despărţirea de domnul G. Ţ., invocând diminuarea disponibilităţilor
băneşti şi motive de sănătate ale părinţilor, reclamanta a răspuns că după
despărţirea de domnul G. Ţ., a efectuat plăţi, 7-8 rate, până când a
intervenit o problemă de sănătate a tatălui său, care o punea în
incapacitate temporară de plată, motiv pentru care a solicitat o reducere a
valorii contractului.
Totodată la întrebarea nr. 12 din interogatoriu, reclamanta a
precizat că a semnat contractele deoarece aşa a fost sfătuită.
Caracterul conştient al actului juridic impune ca subiectul de drept
civil să aibă puterea de a aprecia efectele juridice pe care le implică
perfectarea sa, având reprezentarea corectă şi determinată a consecinţelor
actului juridic pe care îl semnează. Plecând de la premisele cerinţei de
previzibilitate a actelor normative şi a regulii de drept civil potrivit căreia
actul juridic se impune părţilor întocmai ca legea, având forţă obligatorie,
potrivit disp. art. 969 alin. 1 C. proc. civ., se deprinde concluzia că şi actul
juridic trebuie caracterizat prin previzibilitate, clauzele contractuale fiind
necesar a fi formulate astfel încât consumatorul să poată anticipa
producerea consecinţei în ipoteza producerii situaţiei.
Astfel, reclamanta în momentul în care a semnat contractul a
conştientizat care sunt obligaţiile care-i incumbă, iar probleme financiare
întâmpinate ulterior de aceasta nu reprezintă un motiv care să conducă la
anularea actului juridic.
Contractul a fost negociat nu doar în momentul încheierii
contractului, ci şi ulterior. Astfel, din corespondenţa electronică purtată
între părţi, reclamanta a solicitat renegocierea contractului de execuţie,
iar pârâta i-a oferit câteva variante de eşalonare.
Astfel, având în vedere că opţiunea reclamantei de a contracta în
aceste condiţii a fost liberă, instanţa va respinge cererea reclamantei de
constatare a clauzelor abuzive ca neîntemeiată, nefiind incidente
dispoziţiile legii nr. 193/2000.
În ceea ce priveşte capătul al doilea de cerere, respectiv rezoluţiunea
contractului de execuţie nr. XXXXX. ca urmare a imposibilităţii
continuării, instanţa reţine:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 193/2000, în măsura în care contractul
nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate
abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului,
putând solicita, după caz, şi daune interese.
Având în vedere că instanţa a respins primul capăt de cerere şi
pentru faptul că societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile care îi
reveneau potrivit contractului de execuţie, instanţa va respinge şi acest
capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei vizând obligarea pârâtei la
plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de pârâtă ca urmare a
faptei ilicite constând în inserarea în contract a clauzelor abuzive, instanţa
va respinge cererea ca neîntemeiată, întrucât:
Potrivit disp. art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează
altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l
repara, iar în conformitate cu disp. art. 999 C. civ. omul este responsabil
7
nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a
cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Din aceste prevederi legale
rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi
întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, a unei
fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu,
precum şi a vinovăţiei persoanei cu capacitate civilă delictuală cauzatoare
a prejudiciului.
Având în vedere că instanţa a respins primul capăt de cerere,
constatând caracterul negociat al clauzelor contractuale, iar nu abuziv, nu
există fapta ilicită.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile
răspunderii civile delictuale prevăzute de disp. art. 998-999 C. civ.,
instanţa va respinge şi această cerere ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere că reclamanta se
află în culpă procesuală, instanţa va obliga reclamanta la plata sumei de
XXXXX către pârâtă, constând în onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de
judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea având ca obiect acţiune în constatare, formulată

de reclamanta C. A.-M., cu XXXXXX în contradictoriu cu pârâta SC A. C.
H. R. SRL, cu XXXXX, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata sumei de XXXX către pârâtă, constând în
onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.05.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,
B. A-L. D. S.

Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./03.09.2014

Comunicat părţilor, azi...........................Grefier,