Evanghelia Duminicii a XXV-a dupa

Rusalii (Pilda samarineanului

milostiv) Lc. 10, 25-37

In vremea aceea a venit la Iisus un

invatator de lege, ispitindu-l si zicand:
Invatatorule, ce sa fac ca sa
mostenesc viata de veci? Dar Iisus a
zis catre el: Ce este scris in Lege?
Cum citesti? Iar el, raspunzand, a zis:
"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau
din toata inima ta si din tot sufletul tau
si din toata puterea ta si din tot cugetul
tau, iar pe aproapele tau ca pe tine
insuti". Atunci Iisus i-a zis: Drept ai
raspuns; fa aceasta si vei fi viu. Dar el,
voind sa se indreptateasca pe sine, a
zis catre Iisus: Si cine este aproapele
meu? Iar Iisus, raspunzand, a zis: Un
om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si
1
a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au
dezbracat si l-au ranit, au plecat
lasandu-l aproape mort. Din intamplare
un preot cobora pe calea aceea si,
vazandu-l, a trecut pe alaturi.De
asemenea si un levit, ajungand in acel
loc, venind si vazand, a trecut pe
alaturi. Iar un samarinean, mergand pe
cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a
facut mila si, apropiindu-se, i-a legat
ranile, turnand pe ele untdelemn si vin,
si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus
la o casa de oaspeti si a purtat grija de
el. Iar a doua zi, scotand doi dinari, i-a
dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce
vei mai cheltui, eu, cand ma voi
intoarce, iti voi da. Deci care dintre
acestia trei ti se pare ca a fost
aproapele celui cazut intre talhari? Iar
el a zis: Cel care a facut mila cu el. Iar
Iisus i-a zis: Mergi sa faci si tu
asemenea.

2
Biserica a randuit ca in Duminica a
XXV-a dupa Rusalii sa fie citita
Evanghelia care contine Pilda
samarineanului milostiv rostita de
Mantuitorul Iisus Hristos ca fiind o
talcuire a tainei mantuirii neamului
omenesc si un dreptar pentru viata
Bisericii si a fiecarui crestin in parte.

Intrucat lectura acestei Evanghelii

precede inceputul Postului Nasterii
Domnului, Pilda samarineanului
milostiv ne ajuta sa ne pregatim pentru
aceasta perioada, sa intelegem
semnificatia ei duhovniceasca, a
postului unit cu rugaciunea si cu
milostenia, ca urcus interior al
sufletului in comuniunea sfintilor
implinitori ai voii lui Dumnezeu. Prin
toate acestea ne pregatim sa primim in
"pestera" sufletului nostru pe Hristos
3
Domnul Care Se naste duhovniceste in
viata fiecarui crestin potrivit credintei si
iubirii sale fata de Dumnezeu si de
oameni.
Pilda pe care Mantuitorul Iisus Hristos
ne-o prezinta in Evanghelia de astazi
arata insasi taina mantuirii neamului
omenesc. Omul care cobora de la
Ierusalim spre Ierihon si a cazut intre
talhari, fiind dezbracat, ranit si lasat
aproape mort, reprezinta neamul
omenesc care din pricina pacatelor a
cazut in multe patimi, adevarati talhari
rapitori si ucigasi de suflete. Coborarea
de la Ierusalim spre Ierihon inseamna
degradarea omenirii prin instrainarea
ei de Dumnezeu. Astfel, omul pacatos
decade, devine aproape mort
sufleteste si coboara spre moarte
biologica, pentru ca "plata pacatului
este moartea" (Rom. 6, 23). Totusi, el
trebuia sa fie ajutat "pe calea vietii",
adica in cursul istoriei mantuirii, de
4
catre preotii si levitii Vechiului
Testament. Insa acestia au devenit cu
timpul invatatori formalisti si ritualisti ai
Legii Vechi, fiind incapabili sa uneasca
adevarul credintei cu iubirea milostiva,
ca sa aduca omului cazut in boala
pacatului harul care-l vindeca si ii
daruieste viata vesnica.

Samarineanul milostiv, aparent un

simplu calator sau pelerin, dupa cum
ne spune Evanghelia, era considerat
de evrei ca fiind un strain. De fapt, toti
samarinenii erau considerati inferiori
evreilor fiind de alt neam si de alta
credinta, adica instrainati de credinta
iudaica din cauza unor influente straine
si, ca atare, dispretuiti de iudei, cu
toate ca locuiau in regiuni vecine cu ei.
Dar tocmai aici se descopera intelesul
tainic al pildei, si anume ca cel care
are mila de omul ranit este un calator
strain, diferit ca neam si credinta, nu
5
un prieten sau conational al celui ranit.
Chiar mai mult decat atat, calatorul
milostiv este cineva de la care un
evreu nu se astepta niciodata sa
primeasca vreun ajutor. Asadar, ceea
ce distinge pe samarineanul acesta
calator de preotul si levitul Legii Vechi
este milostivirea sau bunatatea
sufletului sau. In acest sens
Evanghelia spune: "I s-a facut mila de
cel ranit aproape de moarte" (Lc. 10,
33). A mers spre el, l-a ridicat din locul
in care fusese lasat de talhari, i-a legat
ranile si a turnat pe ele untdelemn si
vin, apoi l-a asezat pe asinul sau si l-a
dus la o casa de oaspeti. Aceasta
fapta buna a Samarineanului milostiv,
adica a Mantuitorului Hristos,
inseamna ridicarea naturii umane
cazuta in pacat si ranita de patimi.
Hristos Domnul o unge cu untdelemnul
Botezului (Sfantul si Marele Mir) care
se daruieste omului spre vindecare de
6
pacat si crestere spirituala.

Iar vinul turnat pe rani inseamna vinul

Sfintei Euharistii, adica Sangele
Domnului, pe care omul il primeste in
Sfanta Impartasanie dimpreuna cu
Trupul Domnului "spre vindecarea
sufletului si a trupului", "spre iertarea
pacatelor si viata vesnica".
Casa de oaspeti in care se vindeca
omul ranit de talhari reprezinta
Biserica. Calatorul samarinean care a
salvat pe omul cazut intre talhari a
daruit doi dinari celui care era gazda
casei de oaspeti, si i-a zis: "Ai grija de
el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma
voi intoarce, iti voi da" (Lc. 10, 35). Cei
doi dinari au fost talcuiti de unii Sfinti
Parinti ai Bisericii ca fiind Vechiul si
Noul Testament care se ofera
umanitatii spre vindecare si mantuire
de pacate "in casa de oaspeti" care
7
este Biserica. Acesti doi dinari pot
simboliza si cele doua porunci ale
iubirii de Dumnezeu si de aproapele.
Cuvintele "cand ma voi intoarce, iti voi
da" se refera la a doua venire a
Mantuitorului Hristos. Atunci El va
rasplati din belsug celor care in casa
de oaspeti a lui Dumnezeu, adica in
Biserica, s-au ostenit, cu timp si fara
timp, pentru mantuirea oamenilor,
pentru vindecarea si ridicarea lor din
pacate si pentru dobandirea vietii
vesnice.Intrucat casa de oaspeti in
care se vindeca cei raniti de pacate si
patimi reprezinta Biserica, Sfantul Ioan
Gura de Aur spune ca Biserica nu este
tribunal in care oamenii sunt judecati,
ci spital in care ei se vindeca.
Evanghelia de astazi ne arata, asadar,
ca tocmai un samarinean de la care
nici unul dintre iudei nu se astepta sa-i
faca vreun bine sau sa-i fie de vreun
folos savarseste binele in mod
8
dezinteresat. Fara a pretinde vreo
recompensa sau vreo lauda, el
savarseste fapta buna doar pentru ca ii
este mila de omul suferind, doar pentru
ca este milostiv ca Dumnezeu Cel
milostiv.
Dupa ce a rostit Pilda samarineanului
milostiv, Mantuitorul Iisus Hristos i-a
cerut invatatorului de Lege sa spuna
care dintre cei trei oameni pomeniti
inainte poate fi considerat aproapele
celui cazut intre talhari. Iar acesta a
raspuns: "Cel care a facut mila cu el"
(cf. Lc. 10, 37). Auzind acest raspuns,
Mantuitorul ii spune invatatorului de
Lege: "Mergi sa faci si tu asemenea"
(Lc. 10, 37). Prin urmare, Evanghelia
de astazi nu se margineste la
descrierea unui gest frumos, ci ea este
si un indemn clar si ferm la actiune, la
fapta cea buna: "Mergi sa faci si tu
asemenea!"

9
Acest indemn al Mantuitorului, care
este de fapt concluzia practica a Pildei
samarineanului milostiv, a fost urmat
de Biserica inca de la inceputurile sale.
Astfel se explica opera filantropica sau
lucrarea caritabila a Bisericii de-a
lungul veacurilor. Numele de Bunul
samarinean a fost dat mai ales unor
spitale. Deci, Samarineanul milostiv
simbolizeaza iubirea lui Hristos si
lucrarea filantropica sau caritabila a
Bisericii. Dar nu numai lucrarea
Bisericii inteleasa ca institutie, ci si cea
a fiecarui crestin in parte. Aproapele
este, asadar, orice om care ajuta pe
semenul sau, dar si orice om care se
afla in nevoi si asteapta ajutorul
10
celorlalti oameni, indiferent de neam,
rang, functie sau varsta. In consecinta,
fiecare om poate deveni chipul milostiv
al Bunului Samarinean, al milostivirii
Mantuitorului Iisus Hristos, dupa cum
prin fiecare om Hristos Domnul poate
arata iubirea Sa in lume, daca inima
fiecarui om devine milostiva.

Deci, samarinean milostiv este orice

om care ajuta pe semenul sau aflat in
situatii dificile. Aproapele nostru nu
este insa intotdeauna cel ce ne este
noua apropiat prin inrudire sau prin
apropiere geografica sau fizica. Multi
parinti nu mai sunt cu adevarat
aproapele pentru copiii lor pe care i-au
abandonat, dupa cum multi copii nu
mai sunt aproapele pentru parintii lor
pe care i-au parasit si nu ii mai ajuta.
Multi oameni, care erau candva
11
prieteni apropiati unii cu altii, s-au
instrainat cu timpul unii de altii si au
devenit indiferenti sau chiar ostili unii
fata de altii. Deci problema aproapelui
nu este una de ordin spatial, ci una de
ordin spiritual.De multe ori ne vine in
ajutor un strain pe care nu l-am vazut
vreodata sau de la care niciodata nu
ne-am asteptat sa ne ajute. Evanghelia
ne arata, asadar, ca fiecare om din
lumea aceasta, indiferent de etnie,
starea sociala sau varsta are o valoare
eterna si unica. Fiecare om poate sa
devina mainile iubirii milostive a lui
Dumnezeu prin care El lucreaza in
lume ca sa ridice si sa vindece pe cel
cazut sau suferind. In istoria poporului
roman, pentru a rasplati rugaciunile
multe ale celor care au suferit sau au
dorit sa implineasca un act de dreptate
sau un ideal nobil ca libertatea sau
12
unitatea nationala, adesea Dumnezeu
a lucrat chiar si prin oameni straini de
neamul nostru. De pilda, Romania
Mare s-a realizat mai ales prin
conducatori ai Romaniei ca regele
Ferdinand si regina Maria, care nu
aveau deloc sange romanesc in venele
lor. Cand Dumnezeu voieste ca sa
ridice si sa ajute un popor, lucreaza
prin cine voieste El, cand voieste si
cum voieste, ca noi sa invatam ca nu
numai cei de un neam cu noi sau rude
apropiate pot sa ne ajute, ci, adesea,
chiar si oameni straini de neamul
nostru.Asadar, uneori, aproapele nu
este un vecin sau un prieten, ci un
strain, un om de la care nu te astepti
sa primesti ajutor, astfel incat harul lui
Dumnezeu ne surprinde cand lucreaza
prin el. De ce? Ca sa nu ne punem
nadejdea prea mult in oamenii
13
cunoscuti, ci mai intai in ajutorul lui
Dumnezeu, Care poate face dintr-un
strain un prieten pentru noi, in timp ce
un prieten al nostru a devenit pentru
noi un indiferent sau chiar un dusman.
Fiecare dintre noi poate fi aproapele
cuiva daca devine mainile iubirii
milostive a lui Dumnezeu pentru
oamenii aflati in nevoi. Unii oameni
ajung la disperare pentru ca nu mai
simt pe nimeni ca fiind aproapele lor,
desi multi oameni se afla in vecinatate
cu ei. Nu mai au pe cineva apropiat ca
sa-i incurajeze cand sunt dezorientati
sau neputinciosi. Unii isi pierd
cumpatul si chiar isi curma zilele daca
nu i-a ajutat nimeni la timpul potrivit, cu
rugaciunea si cu prezenta smerita si
milostiva langa ei.Prin urmare,
Evanghelia de astazi ne indeamna sa
fim, dupa posibilitati, aproapele celui
14
ce are nevoie de ajutorul nostru. In
ultimii ani, Biserica noastra a
intensificat opera de caritate, a infiintat
cantine pentru saraci, camine pentru
copii si case pentru batrani, unitati
medicale pentru bolnavi, iar prezenta
preotilor de caritate se face simtita in
spitale, in armata, in penitenciare,
toate reprezentand o lucrare de Bun
samarinean. Totusi, nevoia de ajutor
fiind foarte mare, aceasta activitate a
Bisericii trebuie amplificata pentru a
raspunde mai adecvat la indemnul
permanent al Mantuitorului Iisus
Hristos: "Mergi sa faci si tu
asemenea!"

Evanghelia care contine Pilda

samarineanului milostiv nu este doar o
istorioara frumoasa, ci ea este pentru
noi toti un program, un indemn la fapte
15
bune, iar daca lucram cu iubire si
bucurie pentru mantuirea altora,
lucram si pentru propria noastra
mantuire, deoarece harul iubirii
milostive a lui Hristos uneste pe
aproapele care ajuta cu aproapele
care este ajutat.Desigur, putem rosti
predici frumoase despre iubirea de
Dumnezeu si de aproapele, dar
limbajul faptelor bune savarsite in
situatii concrete, fapte izvorate din
iubire sincera, smerita si milostiva este
mai convingator decat orice vorbire
pentru oamenii aflati in nevoi, raniti de
patimi, suferinzi de boala, saracie sau
singuratate. E necesar ca Biserica sa
organizeze cat mai multe programe de
ajutorare a acestora si impreuna cu
Statul si cu diferite institutii sau
organizatii sa contribuie la alinarea
suferintei lor. Astfel multi oameni vor
16
simti ca Bunul samarinean nu este o
pilda din trecut, ci este iubirea lui
Hristos lucratoare si in prezent. Astfel,
fiecare dintre noi poate deveni un
slujitor al Domnului in "casa Lui de
oaspeti". Iar daca in adapostul
milostivirii Lui vindecatoare "am
cheltuit" sau am ajutat mai mult decat
ni s-a cerut, Dumnezeu Preamilostivul
ne va darui noua din belsug bucuria
harului Sau, la a doua venire a Sa,
cand va judeca toate persoanele si
popoarele dupa criteriul iubirii milostive
aratate oamenilor aflati in nevoi.
In concluzie, putem spune ca
Evanghelia Duminicii a XXV-a dupa
Rusalii este o Evanghelie a milostivirii
si a vindecarii. Iar iubirea nesfarsita a
lui Dumnezeu-Tatal, aratata in iubirea
milostiva a lui Iisus Hristos fata de toti
oamenii si impartasita Bisericii si lumii
17
intregi prin Duhul Sfant, ne indeamna
sa aratam si noi iubire milostiva fata de
toti oamenii, spre slava Preasfintei
Treimi si mantuirea noastra.

18