ROLUL EVALUARII ÎN ÎNVǍŢǍMÂNTUL PREŞCOLAR

În reforma educaţională întreprinsă în momentul de faţă în sistemul

educaţional, activitatea de evaluare devine din ce în ce mai importantă deoarece
prmite cadrului didactic să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele
procesului de învăţământ, precum şi dificultăţile acestuia.
În învăţământul preşcolar, actul de evaluare păstrează caracteristicile
evaluării didactice, având drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi
timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei concretizată
în atitudinile şi comportamentele dobândite de preşcolar prin procesul de învăţare.
Rolul acţiunilor evaluative îl constitui ameliorarea şi perfecţionarea
activităţii desfăşurată cu grupul de copii.Procesul evaluative este totodată şi un punct
de pornire deoarece activitatea este adecvată nevoilor de educaţie şi posibilităţilor
reale de a le satisface, iar evaluarea joacă un rol regulator.
Ea este menită să regleze activitatea educatorului oferind înformaţii
despre calitatea predării, despre organizarea şi realizarea conţinutului instructiv-
educativ şi despre măsura în care acest conţinut este în strânsă legătură cu capacitatea
de învăţare a copiilor.
Datele evaluării constituie un factor de reglare a activitătii:
- pentru cadrul didactic indică ce trebuie reluat în paşi mai mici, evidenţa
surselor de eroare, dozarea materialelor;
- pentru copii prezintă un indiciu în reglarea efortului de învăţare;
- pentru părinţi o garanţie a reuşitei în viitor, un indiciu pentru acordarea de
sprijin.
În baza informaţiilor oferite de actul evaluativ , orientarea şi reglarea
proceselor instructive-educative trebuie să se realizeze permanent şi continuu.
Pe lângă rolul reglator al procesului didactic, evaluarea îndeplineşte şi rolul
corectiv care se manifestă în stransă legătură cu necesitatea dobândirii unui carater
dinamic, simplu al acestui proces.
În timp ce evaluarea tradiţională oglindea volumul şi nivelul de cunoştinţe şi
informaţii( aspectul cantitativ) , în prezent, în evaluare sunt importante funcţiile de
orientare( dirijarea activităţii de învăţare catre conţinuturi esenţiale) şi de reglare şi
autoreglare.
Deoarece activitatea în grădiniţă are preponderant un caracter formativ-
educativ, cu finalităţi de perspectivă, evaluarea preşcolarilor este dificil şi permite
prognoze pe termen scurt.
Evaluarea copiilor solicită rabdare , migală, consemnarea răspunsurilor sau a
observaţiilor educatoarei.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic,
premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor ,
competenţa scopurilor definite , operaţionalizate a inventarului de performanţe
posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi
integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie
integrată în actele de predare - învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la
îmbunătăţirea lor continuă deci la îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să se
respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
 Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei
discipline de studiu şi cu cele operaţionale ale fiecărei activităţi. Nu este
permis să predai una şi să ceri la evaluare alta.
 Formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea
cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia predată. Evaluarea nu
este relevantă când constată că un copil ştie bine sau foarte bine doar 1-2
subiecte din materialul supus evaluării.
Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i
stimuleze să înveţe mai bine.Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie
concepută şi prezentată copiilor ca o sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune , ca
o sperietoare.
Rezultatele evaluării se traduc în priceperi şi deprinderi fizice şi intelectuale,
capacităţi cognitive, trăsături de voinţa şi caracter.
Important este ca la sfârşitul fiecărei activităţi, preşcolarii sa-şi
îmbunătăţească rezultatele , să se comporte conform regulilor stabilite de comun
accord.
 În acest fel devin treptat capabili să se autoaprecieze , să descopere ce au
lucrat bine, concret , ce achiziţii noi au dar şi ce lipsuri trebuiesc compesate.
În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei
aspecte esenţiale:
 respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
 găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la
dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar;
 să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în
activitatea şcolară.
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

Metodele utilizate în activitatea de evaluare sunt diverse, în ultima perioadă

făcându-se distincţie între metodele tradiţionale, denumite astfel datorită faptului că
au fost consacrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent şi metodele moderne care
s-au impus în practica şcolară mai ales în ultimii ani.

Metodele tradiţionale nu reprezintă ceva vechi, perimat,demodat.

Ele rămân metodele cele mai des utilizate în evaluare, cu condiţia de a asigura
calitatea corespunzătoare a instrumentelor şi echilibrul între probele orale, scrise şi
practice.
Metodele tradiţionale sunt în esenţă cele care fac apel la comunicarea directă
dintre educator şi educat.
In viziunea tradiţională evaluarea este privită ca o acţiune de rutină întreprinsă
numai în scopul cunoaşterii rezultatelor şi chemată să sancţioneze pozitiv sau negative
printr-o judecată de valoare nivelul atins în pregătirea elevilor.
Evaluarea prin metode tradiţionale are drept scop masurarea si aprecierea
cunostintelor,priceperilor si deprinderilor dobandite de copiii in cadrul actului
educational. In acelasi timp, ea urmăreşte si aspectele formative ale muncii
educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a schimbării, în atitudinile
şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
In evaluarea tradiţioală aprecierea şcolară sau verificarea se constituie ca
moment separat de activitatea de predare-învăţare. De asemeni ea selectează şi
exclude anumite domenii ale învăţării mai greu de evaluat: atitudini, comportamente,
trăsături de personalitate etc.
Metodele traditionale nu trebuiesc eliminate, ele se modernizează, se combină,
se adaptează şi se îmbunătăţesc.
Didactica modernă a demonstrate că aceste metode sunt eficiente din acest
motiv ele continuă să fie folosite cu success în actul evaluativ.
 Caracteristici ale metodelor tradiţionale de evaluare:

 pun accent pe metode reproductive;

 centrate pe cunoştinţe;
 fac apel la comunicarea directă dintre educator şi educat;
 promovează competiţia ;
 au caracter rigid;

Metodele de evaluare tradiţională folosite în grădiniţă sunt:

 jocul didactic;
 conversaţia;
 exerciţiul;
 aprecieri verbale;
 activităţi practice;
 studiul produselor activităţii;
 consemnarea grafică;
 observarea;

Avantajele şi limitele utilizării metodelor tradiţionale de evaluare

Avantaje:
 nu sunt mari consumatoare de timp;
 nu creează dezordine, gălăgie în sala de grupă;
 presupune un material didactic simplu (fişe de lucru, jetoane )

Dezavantaje:
 interacţiune între preşcolari este scăzută;
 atmosfera este încordată, stresantă;
 evaluarea este rigidă, ceea ce face ca preşcolarii să o perceapă ca pe o
activitate monotonă şi stresantă;
 Jocul didactic este una din cele mai accesibile forme de activitate datorită
originalităţii sale specifice şi umane: împletirea strânsă a jocului cu activitatea;
îmbinarea elementelor de joc cu sarcina didactică. În jocurile didactice prevăzute
pentru copiii de vârstă preşcolară, accentul cade pe dezvoltarea atenţiei şi memoriei, a
operaţiilor gândirii, analiză şi sinteză. Cea mai importantă caracteristică a jocului
didactic este aceea că mijloceşte repetarea cunoştinţelor în forme variate, dar mai
ales permite evaluarea cunoştinţelor pe care preşcolarii le-au dobândit vizând
verificarea unor informaţii pe care le-au asimilat anterior.
Orice joc didactic presupune existenţa unor reguli, care să ordoneze ritmul şi
ansamblul acţiunilor ce urmează a fi efectuate, a unei sarcini pe care copii trebuie să o
îndeplinească.
Elementele constitutive ale jocului didactic:
- introducerea în joc;
- anunţarea jocului
- prezentarea regulilor;
- explicarea regulilor;
- jocul de probă;
- jocul propriu-zis;
- complicarea jocului;
- încheierea jocului
Prin joc evaluarea este mai eficienta si totodata antrenanta. Jocurile de
evaluare pot ajuta atat la fixare, dar si la etalarea cunostintelor dobandite pana la un
moment dat. Jocul didactic în procesul de evaluare este o activitate prin care sunt
colectate, ansamblate si interpretate informatii despre starea, funcţionarea sau evoluţia
viitoare a preşcolarului.

Conversaţia este metodă de instruire dar şi de evaluare a informaţiilor pe care

copii le-au asimilat cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor.
Aceasta metoda presupune ca prescolarul sa posede un material perceptiv, pe baza
caruia să se poata discuta. Metoda conversatiei constituie prilejul de a stabili unele
aspecte semnificative, de a le preciza dupa ce ele au fost transmise, studiate si se
completeaza cu noi secvente.
Copiilor li se formează deprinderea de a-si exprima gândurile cu ajutorul
cuvintelor, de a expune acele cunostinte care trebuiesc evaluate.
 Pentru a realiza o evaluare cât mai eficientă cu ajutorul acestei metode
întrebările adresate trebuiesc să fie scurte, precise, clare.
Metoda conversaţiei işi găseşte aplicabilitate în special la grupele mari dar
începe cu grupa mică sub forma dialogului.

Exercitiul. Această metodă implică automatizarea acţiunii didactice prin

consolidarea şi perfecţionarea operaţiilor de bază care asigură realizarea unei sarcini
didactice la niveluri de performanţă prescrise şi repetabile, eficiente în condiţii de
organizare pedagogică relativ identice. Ea susţine însuşirea cunoştinţelor şi
capacităţilor specifice fiecărei trepte şi discipline de învăţământ prin formarea unor
deprinderi.
Aceasta metoda vine sa completeze, sa sistematizeze toate deprinderile de
munca practica, intelectuala, etc. înca de la venirea copilului în gradinita si pâna la
plecarea lui la scoala, în scopul consolidarii diferitelor actiuni ale copilului.
Metoda exerciţiului se poate aplica cu succes în cadrul activităţilor matematice
pentru evaluarea în mod conştient a tuturor exerciţiilor.
Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode şi procedee
moderne vor duce la situarea preşcolarului pe treapta cea mai apropiată de şcoală,
situoala ca o continuitate a muncii în grădiniţă.

Aprecierea verbală constă în comunicarea curentă, continuă, prin care

educatoarea informează în permanenţă preşcolarul asupra nivelului său la învăţătură.
Chiar dacă nu se transpune în notă, acest fel de apreciere este instrumentul de
bază al evaluării. Aprecierea verbală cuprinde o gamă variatăde exprimări valorice
(laudă, mustrare, acord, dezacord, bine, corect, inexact, incomplet, bravo! etc) care
pot adduce stări de satisfacţie dar şi de insatisfacţie elevilor.
De obicei aprecierile verbale pozitive au un rol motivaţional mult mai
puternic decât cele negative, dat fiind faptul că recunoaşterea şi afirmarea
performanţei este mai stimulativă decât critica.
 METODE MODERNE DE EVALUARE

Metodele moderne de evaluare sunt expresia celor mai recente inovaţii

pedagogice, în esenţă centrate pe elev, pe activitatea şi dezvoltarea personalităţii
acestuia.
Acestea au apărut odată cu noua reformă în învăţământul preşcolar.
Evaluarea prin metode moderne promovează trecerea de la noţiunea de
control al însuşirii cunoştinţelor la conceptual de evaluare a rezultatelor învăţării şi a
proceselor pe care le implică.
Prin utilizarea metodelor moderne evaluarea devine dinamică, înlocuind
noţiunea de control şi vizând procesele cognitive ajungând să se vorbească chiar
despre învăţarea asistată de calculator.
Metodele de evaluare moderne pun accent pe copii şi pe dezvoltarea creativă a
acestora.
Metodele moderne determină solicitarea mecanismelor gândirii, ale
inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. 
Cadrul didactic este cel care îi pune la dispoziţie materialele necesare pentru
dezvoltare devenind astfel persoană sursă.
Aplicarea metodelor moderne solicită timp, diversitate de idei, angajare în
acţiune, descoperirea unor noi valori, material didactic variat.
Metodele moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii
evaluative, care oferă elevilor suficientesi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce
ştiu (ca ansambluri de cunoştinţe) şi, mai ales, ceea ce pot sa facă (priceperi,
deprinderi, abilităţi). Acestea sunt menite să mărească potenţialul intelectual al
elevilor si să-i angajeze la un efort personal în actul învăţării, cu o eficienţă formativă
maximă. Evaluarea trebuiesă-l situeze pe elev pe primul plan, să pună accent pe
munca individuală şi pe descoperirea personală a lumii reale prin: observare,
investigare, experimentare,formulare de concluzii.
În comparaţie cu metodele tradiţionale de evaluare, care sunt mai rigide,
metodele moderne sunt flexibile, exprimând cerinţele unui nou model de educaţie,
extreme de dinamic, reflectare a unor realităţi şi nevoi socioculturale specifice epocii
moderne.
 Caracteristici ale metodelor moderne de evaluare:
 centrate pe elev;
 caracter dinamic;
 sunt flexibile;
 pun accent pe dezvoltarea creativă a preşcolarilor;
 cadrul didactic = persoana sursă

Metodele de evaluare moderne folosite în grădiniţă sunt:

 cvintetul;
 turul galeriei;
 turnirul întrebărilor;
 metoda piramidei;
 ciorchinele;
 explozia stelară;
 diagrama Venn;
 pălăriile gânditoare;
 R.A.I.;
 Cubul;

Avantajele şi limitele utilizării metodelor moderne de evaluare

Avantaje:
 interacţiune mai mare decât în cazul metodelor de evaluare tradiţională între
preşcolari;
 atmosfera este mai distinsă, mai puţin stresantă;
 evaluarea este privită ca pe un joc;
 au caracter dinamic, ceea ce le fac atractive in ochii preşcolarilor

Dezavantaje:
 mari consumatoare de timp;
 creează dezordine, haos, gălăgie în sala de grupă;
 presupune un material didactic variat, uneori greu de realizat şi foarte
costisitor
 TURUL GALERIEI este tehnica de învatare prin cooperare care stimuleaza
gandirea, creativitatea si invatarea eficienta, incurajand copiii sa-si exprime opiniile
cu privire la solutiile propuse de colegii lor.
Obiectiv: Elaborarea unui plan care sa conduca la finalizarea unui produs ce
constituie opinia/conceptia tuturor membrilor grupului.
Descrierea metodei:
1. Se formeaza grupe de cate 3-4 copii;
2. Copiii organizati pe grupe rezolva o sarcina de lucru care permite mai multe
perspective de abordare sau mai multe solutii.
3. Produsele activitatilor de grup – desene, pictura, colaje etc. se expun pe peretii
grupei (panouri instalate prealabil) ca intr-o galerie expozitionala;
4. La semnalul dat de educatoare grupurile de copii cu rol de “vizitatori ai
galeriei” trec pe la fiecare lucrare si pe o coala (loc stabilit anterior) isi
“inscriu” comentariile, observatiile, folosindu-se de simboluri si ajutati fiind
de educatoare;
5. La finalul turului galeriei, grupurile de “vizitatori“ revin la locurile initiale si
se discută comentariile şi observatiile facute;

Analiza ideilor
Activitate iniţială Evaluarea
Ideile iniţiale; Ideile noi apărute;
Ce valoare au în comparaţie cu cele noi; Valoarea ideilor;
Cantitatea ideilor. Evaluarea cantitativă a ideilor;
Eventualele erori.

În concluzie, turul galeriei este o metodă care antrenează grupurile, reactualizează

cunoştinţele şi evaluează capacităţi şi abilităţi specifice preşcolarilor.

EXPLOZIA STELARA este o metoda de stimulare a creativitatii, o

modalitate de relaxare a copiilor si se bazeaza pe formularea de intrebari pentru
rezolvarea de probleme si de noi descoperiri. Incepe din centrul conceptului si se
imprastie in afara, cu intrebari la fel ca o explozie stelara.
 Obiective: Formularea de intrebari si realizarea de conexiuni intre ideile
descoperite de copii in grup prin ineractiune si individual, pentru rezolvarea unei
probleme.
Descrierea metodei:
1. Copiii asezati in semicerc propun problema de rezolvat - pe steaua mare
se scrie sau se deseneaza ideea centrala.
2. Pe cele cinci stelute mai mici se scriu intrebarile: Ce? Cine? Unde? De
ce? Cand?, iar cinci copii din grupa extrag cate o intrebare. Fiecare
copil isi alege cate 3-4 colegi cu care se organizeaza in grupe.
3. Grupurile colaboreaza in elaborarea intrebarilor..
4. La expirarea timpului copiii revin in semicerc in jurul stelei mari si
comunica intrebarile elaborate. Copiii celorlalte grupuri raspund la
intrebari.
5. Se apreciaza intrebarile copiilor , efortul acestora de a le elabora precum
si modul de colaborare si interactiune.

CIN
E
?
 CE?
UND
E

DE CÂN
CE? D
?

DIAGRAMA VENN se aplica cu eficienta maxima in activitatile de

observare , povestiri, jocuri didactice, convorbiri pentru sistematizarea unor
cunoştinţe sau pentru evaluarea acestora.
Obiective: sistematizarea cunostintelor- restructurarea idelor unui continut
abordat şi evaluarea lor.
Descrierea metodei:
1.Comunicarea sarcinii de lucru
2.Activitatea in pereche sau in grup
3.Activitate in grup
4.Activitate frontala
 METODA DIAMANTULUI este o metodă modernă de fixare, consolidare dar
şi de evaluare a cunoştinţelor preşcolarilor în sala de grupă
Obiectiv - dezvoltarea capacitatii de a sintetiza principalele probleme ,informatii,
idei ale unei teme date

Descrierea metodei:
1. Decuparea mai multor pătrate de culori diferite;
2. Construirea piramidei după îndrumările verbale formulate:
- sortează pătratele după culoare;
- aşează în partea de sus a foii şi în mijloc pătratul de o anumită culoare
(ex: galben);
- aşează pătrate de altă culoare (ex. roşii) unul lângă altul cu laturile în
mijlocul laturii de jos a primului pătrat (cel galben);
- aşeaza alte pătrate (verde) unul lângă altul de la stânga la dreapta la
mijlocul fiecărui pătrat roşu;
- se continuă până se obţine un diamante cu 4 trepte (galben, roşu,
verde şi albastru).
- după ce s-au aşezat cele 4 trepte se continuă apoi descrescător