casele vechi și castelele romilor , tot ce vedem era o inspirație și o plăcere pentru suflet, de fiecare dată când mă reîntorc observ detalii mici care nu le mai văzusem, ceea ce ma îmbucură nespus de mult, apreciez lucrurile care s-au păstrat frumos în timp. Nefiind studentă la facul- tatea de arhitectură observam cum orașul se schimba, apăreau clădiri în ruine, fațadele clădirilor ieri – albe, azi verde ascendent, unde era gazon a apărut un loc de parcare, afișe publicitare mari ce ascund fisuri- le clădilor. Aceste schimbări au adus la crearea unui dezechilibru și haus în centrul istoric al orașului. Orașul nu mai este cum a fost odată. Cinematograful Dacia din orașul So- roca era una din clădirile pe care o admiram ori de câte ori treceam pe lângă ea, era factastică. Avea o arhitectură deosebită, o volumetrie încăpătoare și o funcție ce lipsea în oraș. Din amintirele și istoriile povestite de părinților mei cum pe- treceau timpul și cât de bine era, ce filme priveau și ce fel de înghețată preferau, dorința de-a fi redeschisă această clădire era și mai mare am trăit 16 ani în orașul Soroca, am admirat mereu toate straduțele, casele vechi și castelele romilor , tot ce vedem era o inspirație și o plăcere pentru suflet, de fiecare dată când mă reîntorc observ detalii mici care nu le mai văzusem, ceea ce ma îmbucură nespus de mult, apreciez lucrurile care s-au păstrat frumos în timp. Nefiind studentă la facul- tatea de arhitectură observam cum orașul se schimba, apăreau clădiri în ruine, fațadele clădirilor ieri – albe, azi verde ascendent, unde era gazon a apărut un loc de parcare, afișe publicitare mari ce ascund fisuri- le clădilor. Aceste schimbări au adus la crearea unui dezechilibru și haus în centrul istoric al orașului. Orașul nu mai este cum a fost odată. Cinematograful Dacia din orașul So- roca era una din clădirile pe care o admiram ori de câte ori treceam pe lângă ea, era factastică. Avea o arhitectură deosebită, o volumetrie încăpătoare și o funcție ce lipsea în oraș. Din amintirele și istoriile povestite de părinților mei cum pe- treceau timpul și cât de bine era, ce filme priveau și ce fel de înghețată preferau, dorința de-a fi redeschisă