POMPE DE CĂLDURĂ

Utilizarea fără măsură a combustibililor fosili pentru obţinerea energiei este cauza
principală a schimbărilor climatice şi a multor probleme de poluare a aerului.
Există studii conform cărora clădirile utilizează circa 30% din energia primară totală în
mod direct, iar dacă se include şi energia folosită în mod indirect proporţia se apropie de 50%,
ceea ce implică un impact mare asupra climatului global.
Conform Planului Recuperării Economice Europene, obiectivul este de a se reduce
consumul de energie în Europa cu 20% până în 2020. Principalele măsuri ce trebuie luate în
vederea micşorării consumului de energie din surse neregenerabile în construcţii sunt:
 scăderea consumului de energie în clădiri
 limitarea emisiilor de CO2
 trecerea la energii regenerabile, bazate pe vânt, apă şi mai ales pe soare, ce marchează
trecerea spre o dezvoltare durabilă
 utilizarea de sisteme de încălzire şi răcire alternative celor actuale, mai economice şi
mai puţin poluante – pompele de căldură fiind menţionate în acest sens.

Pompa de căldură este un sistem care furnizează energie termică, preluând energia
acumulată în sol (Sol-Apă), în ape freatice (Apă-Apă) sau din aer (Aer-Apă). Căldura
ecologică – energia solară acumulată în sol, apă şi aer – stă la dispoziţie în cantităţi nelimitate.
Toate aceste surse reprezintă un cumulator de energie solară, astfel încât putem spune că se
utilizează indirect energie solară, iar pompa de căldură oferă posibilitatea pentru încălzire
economică şi ecologică prin utilizarea căldurii ecologice.
Pentru utilizarea practică a acestor surse de energie trebuie respectate următoarele
criterii:
 disponibilitate suficientă;
 capacitate cât mai mare de acumulare;
 nivel cât mai ridicat de temperatură;
 regenerare suficientă;
 captare economică;
 timp redus de aşteptare.
 Pompa de căldură obţine aproximativ trei sferturi din energia necesară pentru încălzire
din mediul înconjurător, iar pentru restul, pompa de căldură utilizează ca energie de acţionare
curent electric.
Modul de funcţionare al pompei de căldură corespunde modului de funcţionare al unui
agregat frigorific, dar inversat. În cazul agregatului frigorific, agentul de răcire scoate căldura
cu ajutorul vaporizatorului, iar prin intermediul condensatorului aparatului, aceasta se
transferă în încăpere. În cazul pompei de căldură, căldura se atrage din mediul înconjurător
(sol, apă, aer) şi se conduce la sistemul de încălzire. Circuitul agregatului de răcire se
realizează conform legilor fizice. Agentul de lucru, un lichid care atinge punctul de fierbere la
temperatură redusă, se introduce într-un circuit şi consecutiv, se evaporă, se comprimă,
condensează şi se destinde.
Pompele de căldură sunt caracterizate de un Coeficient de Performanţă (COP) – sau de
”eficienţa pompei de căldură” εpc - care este reprezentat de raportul dintre energia livrată
sistemului şi energia consumată. Cu pompele de căldură se poate obţine o economie de până
la 60% iar împreună cu panourile solare şi încălzirea în pardoseală se poate obţine o economie
de aproximativ 80%, în comparaţie cu sistemele clasice.

Pompele de căldură Aer-Aer au ca sursă de căldură aerul atmosferic, iar ca agent

purtător de căldură (la consumator) utilizează tot aerul. La acest tip de instalaţii inversarea
ciclului este deosebit de uşoară astfel în sezonul rece instalaţia este utilizată pentru
încălzire iar în sezonul cald pentru condiţionare. Pompele termice de acest fel sunt extrem de
răspândite fiind, de obicei, integrate în sistemele de climatizare reversibile care sunt capabile
să realizeze atât răcirea aerului pe timpul verii cât şi încălzirea acestuia în perioada mai rece
(în special primăvara, toamna şi în zilele mai "blânde de iarnă").

Pompele de căldură Aer-Apă au ca sursă de căldură aerul atmosferic, iar ca agent

purtător utilizează apa. În prezent aceste pompe pot fi utilizate în clădiri foarte bine izolate
termic, în tandem cu o altă sursă de încălzire (o rezistenţă electrică, de exemplu).

Pompele de căldură Apă-Apă funcţionează pe baza căldurii apei din pânza freatică la
o adâncime suficientă pentru a păstra o temperatură constantă. Apa freatică este un bun
acumulator pentru căldura solară, care chiar şi în zilele reci de iarnă se menţine o temperatură
constantă, de 7 până la 12 °C. Datorită nivelului de temperatură constant al sursei de căldură,
indicele de putere al pompei de căldură se menţine ridicat de-a lungul întregului an. Chiar dacă
agentul termic astfel încălzit nu este suficient de cald pentru a putea fi folosit direct, faptul că
a fost ”pre-încălzit” reduce consumul de energie pentru încălzirea prin metode tradiţionale.
Pompele de căldură Apă-Apă au cel mai mare COP dintre toate.

Pompele de căldură Sol-Apă funcţionează pe baza căldurii înmagazinate în sol la o

adâncime suficientă pentru a păstra o temperatură constantă. Solul înmagazinează şi menţine
căldura pe o perioadă mai lungă de timp ceea ce conduce la un nivel de temperatură al sursei de
căldură aproximativ constant de-a lungul unui an facilitând funcţionarea pompelor de
căldură cu un COP ridicat. Căldura acumulată în sol se preia prin schimbătoare de căldură
montate orizontal, numite şi colectori pentru sol, sau prin schimbătoare de căldură montate
vertical aşa numite sonde pentru sol.

Dezvoltarea pompelor de căldură din ultimii ani, cu agenţi frigorifici noi,

schimbătoare de căldură şi modele avansate constructive la compresoare a condus la ridicarea
substanţială a coeficientului de performanţă în aceleaşi condiţii de funcţionare. Noile modele
au devenit atât de performante încât pot fi utilizate şi la temperaturi mai joase de –15 ºC. Un
exemplu în acest sens îl constituie pompa de căldură Aer-Apă ”ExoAir Polaris” – premiată în
2007 la Salonul de inovaţii energetice din Franţa pentru că reuşeşte să furnizeze căldură chiar
şi la temperaturi de -25 ºC şi, totodată, poate produce apă caldă de 60°C. De asemenea,
Polaris are un randament caloric cu 30% mai mare şi un coeficient COP cu până la 20% mai
mare, graţie sistemului ExoNomizer..