INFORMAȚII SUPLIMENTARE DESPRE

SISTEMUL NERVOS
 Prezentarea generală
Sistemul nervos (latină Systema nervosum ) al unui
animal (incluzând omul) coordonează activitatea
mușchilor, monitorizează organele, primește și
prelucrează informațiile primite prin organele de simț și
inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este
responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul
intern al corpului). Elementele principale ale sistemului
nervos sunt neuronii și celulele gliale (cu rol de susținere
și de protecție). Cu cât urcăm pe scara de evoluție a
organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar
posibilitățile lui de a recepționa, interpreta și reacționa
corespunzător informațiilor din mediul înconjurător sunt tot
mai perfecționate.

Descriere
Elementul principal al sistemului nervos este țesutul nervos,
format din neuroni interconectați prin axoni și dendrite. La
organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc și
celule gliale, care susțin activitatea neuronilor fără a participa
direct în prelucrarea de informații. Sistemul nervos este format
din:
 Sistemul nervos central (SNC)
Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit
și nevrax) care se ocupă cu prelucrarea informației venită
de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de
durere etc.) și generarea de răspunsuri. SNC este format
din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul mic si
trunchiul cerebral) și măduva spinării. Aceste două
componente sunt protejate de cutia craniana și, respectiv,
de coloana vertebrală.
  Sistemul nervos periferic (SNP)
SNP este partea sistemului nervos formată din nervi și
ganglioni nervoși. Aceștia se găsesc în membre (de
exemplu, în mână și picioare) și organe (de exemplu
stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de
o barieră pentru sânge (fața de creier care este protejat de
bariera hematoencefalică), și poate fi ușor lezat mecanic
sau chimic.
SNP se împarte la rândul său în două componente:
1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu
controlul voluntar al mișcărilor prin acțiunea mușchilor
scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul
stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul
nervos somatic este format din fibre aferente, care
duc informațiile de la surse externe spre SNC, și fibre
eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la
mușchi.
2. Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează
acțiunile care nu se află sub control conștient. El
controlează de exemplu funcțiile vitale ca respirația și
bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia
etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic și cel
parasimpatic.
 Funcția reflex
Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex
(procesul fiziologic de răspuns la un stimul care
acționează asupra unui anumit câmp receptor). Așadar, la
stimulii sosiți din mediul extern sau intern, sistemul nervos
dă un răspuns rapid și adecvat. Acest răspuns se numește
act reflex. Substratul său anatomic este arcul reflex,
constituit din receptor, calea aferentă, centrul reflex, calea
eferentă și efectorul.
 reflexe înnăscute (cele avute de la naștere; ex:
vomatul, plânsul, clipitul etc)
 reflexe dobândite (obținute cu timpul; ex: vorbitul,
mersul etc).

Dezvoltarea sistemului nervos

Dezvoltarea sistemului nervos presupune procesul
complex de generare, formare, dezvoltare și
individualizare (specializare) a sistemului nervos.
Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe întreaga
durată a vieții umane, de la primele stagii ale
embriogenezei, până la senescența neurală și afecțiunile
care însoțesc senescența generală. Studiul dezvoltării
sistemului nervos are ca obiect cunoașterea și descrierea
completă și corectă a bazei microscopice de formare și
dezvoltare a creierului uman și organelor nervoase
accesorii creierului, cât și facilitarea înțelegerii depline a
mecanismelor de funcționare ale acestui sistem.
De o importanță deosebită, în raport cu funcția de relație,
sistemul nervos impune cunoașterea atât a bazelor
anatomice funcționale indispensabile vieții, cum ar fi
reglarea neuroendocrină, cât și procesele de memorie,
stocare și prelucrarea a informației, constituirea
imaginației și crearea limbajelor de asociație. Defectele
care apar în dezvoltarea normală și completă a sistemului
nervos pot duce la incapacitare cognitivă, motorie,
intelectuală cât și afecțiuni complexe ca autismul,
sindroamele neurologice specifice, retardul mental.

Diferențierea bi- și trilaminară

embrionară

Reprezentarea schematică a dezvoltării SN

Sistemul vezicular neural