Războaiele galice

Războaiele galice au fost o serie de campanii militare desfășurate de către Republica Romană prin

proconsulul Julius Caesar împotriva mai multor triburi galice, în perioada 58 î.Hr. - 51 î.Hr.
Romanii au invadat și Britannia și Germania, dar niciodată aceste expediții din timpul acestor
războaie nu au transformat zonele acestea în provincii romane. Războaiele galice au culminat cu o
luptă decisivă la Alesia în 52 î.Hr., în care victoria completă romană a dus la extinderea republicii
romane de-a lungul întregii Galii. Războaiele au netezit calea lui Cezar spre poziția de conducător
unic al Republicii Romane.

Cele mai bine documentate episoade belice ale galilor au ramas de-a lungul timpului confruntarile
cu ostile romanilor, indeosebi datorita descrierilor amanuntite ale campaniilor militare desfasurate
de catre legiunile Romei in Galia, sub conducerea lui Iulius Cezar.

Seria acestor expeditii cu scop expansionist a alcatuit in mod natural un capitol intreg, recunoscut
sub denumirea Razboaielor Galice – o provocare pe cat de indelungata, pe atat de istovitoare pentru
romani, care nu se asteptau la o rezistenta atat de indarjita din partea triburilor de origini celtice, pe
care le socoteau inapoiate si barbare.

Diferentele enorme dintre cele doua culturi au condus la un impact de o vilolenta fara precedent,
orientat indeosebi pe trei vectori, potrivit campaniilor organizate in teritoriile populate de gali: 

 Campania Belgica, desfasurata impotriva populatiei nervilor, in anul 57 i.e.n.;

 Campania Helveta, desfasurata in regiunea cuprinsa intre Rin si Ron, in anul 58 i.e.n.;

 Campania Sueba, desfasurata in regiunea Marnei si Rinului, in anul 59 i.e.n..