1

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
 30

c
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
 61

LEM
NUL DE CONSTRUCTII
 62

LEMNUL DE CONSTRUCTII

GENERALITATI

Lemnul poate fi considerat primul material de constructie. Din preistorie si

pana astazi acest material a fost utilizat constant, in cele mai variate
moduri, in alcatuiri constructive cu sau fara rol structural. Acest fapt se
datoreaza atat randuirii lemnului, sub forma unor specii diverse, in toata
lumea, cat si lucrabilitatii sale, greutatii reduse si bunelor sale
caracteristici mecanice.

Cu toate acestea, putine sunt marturiile unor realizari foarte vechi din lemn
si, in orice caz, mult mai putine decat cele din piatra. Intr-adevar, lemnul
este caracterizat de o perisabilitate crescuta, legata de factori multipli, si
nu in ultimul rand de bine cunoscuta sa vulnerabilitate la foc. Totusi poate
fi cu usurinta constatata si astazi o larga utilizare in timp a planseelor din
lemn, in special in zonele rurale si in vecinatatea padurilor. Succesul si
raspandirea planseelor din lemn, ca si a sarpantelor din lemn, este
justificata de posibilitatea acoperirii unor deschideri destul de mari cu
structuri usoare, costuri reduse si fara a fi necesari pereti perimetrali
masivi ca in cazul boltilor din zidarie.

Pause
Unmute
Loaded: 1.95%
Fullscreen

Termenul "lemn" nu desemneaza un material in sensul strict al cuvantului.

Intr-adevar, fiecare "lemn" este caracterizat de dimensiuni, aspect si
proprietati (durabilitate, lucrabilitate etc.) tipice pentru specia careia ii
 63

apartine. Ca atare, prin acest termen se desemneaza de regula la modul

general partea rezistenta (care nu e verde) a plantelor.

Lemnul care raspunde cel mai bine cerintelor de utilizare provine din
plante ce pot fi grupate in doua mari specii: foioasel, carora le corespund
lemnele dure, si coniferele, carora le corespund lemnele moi.

Pentru aceste doua mari familii, procesul de dezvoltare, atat fizica, cat si a
proprietatilor mecanice, are loc in acelasi mod si anume prin suprapunerea
in sens radial a inelelor de crestere. Zona interna, cea mai veche, este cea
mai rezistenta. Cu referire la trunchi - partea din care se extrage lemnul de
constructie - pot fi evidentiate 3 sectiuni: transversala, radiala, tangentiala.
Fiecareia din aceste trei sectiuni ii corespund proprietati de rezistenta
mecanica specifice: lemnul raspunde diferit functie de planul in care
actioneaza fortele. De aceea, se spune ca lemnul este un material
puternic anizotrop.

Cu referire la un segment de trunchi, cu cele 3 sectiuni evidentiate, se pot

recunoaste zonele caracteristice de crestere. Partea cea mai rezistenta
este constituita de duramen, in timp ce alburnul, sau lemnul tanar,
reprezinta partea fiziologic activa, si, prin substantele depozitate,
constituie o zona putrescibila. Zonele externe nu prezinta de regula interes
pentru imbunatatirile curente.

Lemnul de constructii se poate clasifica in diverse categorii, functie de

diverse criterii: provenienta, caracteristici botanice, mod de prelucrare etc.

Astfel, pot fi identificate urmatoarele categorii:

 64

- functie de provenienta: esente (sortimente de lemn) europene si exotice;

- functie de caracteristicile botanice: conifere (plante cu frunze aciculare)

si foioase (plante cu frunze late);

- functie de modul de prelucrare:

- lemn rotund: stalpi, bile, manele piloti

- lemn cioplit: blani, grinzi cioplite, bulumaci

- lemn de cherestea: scanduri, dulapi, grinzi, sipci, rigle.

CARACTERISTICI TEHNICE

Sensibilitatea la umezeala. "Lucrul" lemnului

Unul dintre aspectele cele mai semnificative ale lemnului, cu implicatii

directe asupra folosirii sale in constructii, il constituie sensibilitatea sa la
umezeala. Continutul de apa influenteaza greutatea specifica,
dimensiunile, stabilitatea formelor si rezistenta mecanica (care scade cu
cresterea umiditatii); totodata umiditatea crescuta (peste 18%) determina
procese biologice de degradare a lemnului.

Procesul de uscare a lemnului proaspat taiat (al carui continut de apa

poate ajunge la 75% din greutate) are ca scop aducerea umiditatii
continute la o limita acceptabila pentru utilizarea lemnului in constructii
fara pericolul unor fenomene deformative importante; se recomanda ca
umiditatea continuta sa fie cca 8-12% pentru utilizare la interior si cca 13-
18% pentru utilizare la exterior.

Lemnul pastreaza insa proprietatea de a realiza schimburi de umiditate cu

mediul ambiant (este higroscopic): de aceea, dincolo de practica uscarii
prealabile, este indicata adaptarea lemnului la mediul in care va sta,
respectiv atingerea unui echilibru higroscopic optim, inaintea punerii in
opera.

Modificarea continutului de apa al lemnului intre anumite limite, respectiv

intre starea anhidra si valoarea de saturatie a fibrelor, determina variatii de
volum si dimensiuni pe cele 3 directii principale: axiala, radiala si
tangentiala; se spune ca lemnul "lucreaza". Sub valoarea de saturatie a
 65

fibrelor (cca 30%) volumul se reduce: are loc o "contragere". Peste starea
anhidra, se produce "umflarea" lemnului. Contragerea are valori diferite pe
cele 3 directii: contragerea este mai mare pe directie tangentiala decat pe
directie radiala; contragerea axiala este mai redusa decat contragerea
transversala (radiala si tangentiala).

Contragerea lemnului prin uscare provoaca tensiuni si deci deformatii, cu

efecte diferite pe diferite directii si in diferite sectiuni ale trunchiului.
Contragerea axiala este mai redusa decat contragerea transversala (radiala
si tangentiala). Functie de zona de trunchi din care au fost extrase, piesele
de lemn se vor deforma diferit.

Sensul probabil al variatiilor dimensionale si de forma ale pieselor din

lemn, ca urmare a imbatranirii (uscarii) si a variatiilor de umiditate
inerente, trebuie prevazut si avut in vedere la proiectarea de detaliu a
constructiilor din lemn.

Pentru o aceeasi modificare de umiditate, procent mai mic sau mai mare
de scanduri cu latura mare a sectiunii perpendiculara pe directia cercurilor
anuale (nedeformabile sau putin deformabile).
 66

Degradarea biologica

Data fiind originea sa organica, lemnul este atacabil de micro si macro

organisme: bacterii de putrefactie, ciuperci, insecte parazite. Unii agenti
biologici ataca lemnul uscat (insectele parazite), alte atacuri biologice
(bacterii de putrefactie, ciuperci parazite) sunt favorizate de umiditatea
crescuta asociata caldurii si lipsei ventilatiei.

In ceea ce priveste putrescibilitatea, lemnul este afectat in special de

situatiile mixte (parti ude / parti uscate) si de variatiile ciclice de umiditate.

Agentii biologici sunt de regula specifici fiecarui tip de lemn. Sunt mai
vulnerabile partile tinere ale lemnului si, in general, speciile de lemn
moale, decat cele de lemn dur.

Aplicarea unor tratamente protective (vopsire sau lacuire, catran sau

carbonatare) trebuie facuta pe lemn bine uscat; apa mentinuta in interiorul
unui lemn prea tanar impermeabilizat superficial va determina in scurt timp
putrezirea acestuia.

Sensibilitatea la foc

Lemnul este un material combustibil. Supus unor temperaturi crescande in

prezenta aerului, lemnul se descompune progresiv, pentru a se aprinde la
270oC. puterea calorifica este proportionala cu densitatea.
 67

Asigurarea unei rezistente omogene la foc a tuturor pieselor unei structuri

din lemn implica o serie de constrangeri in ceea ce priveste dimensionarea
pieselor, imbinarile, calitatea lemnului si gradul de expunere la foc a
pieselor, precum si unele tratamente superficiale ignifuge.

Greutatea specifica

Intre materialele folosite la realizarea structurilor portante, lemnul este

considerat un material usor (spre deosebire de zidarie si beton).

Greutatea specifica variaza functie de continutul de apa. Ca atare, in cadrul

fiecarei specii in parte, se pot face referiri la valori stabile ale greutatii
specifice numai in raport cu continutul de apa.

In tabelul urmator sunt prezentate cateva exemple de greutati specifice

(t/m3) pentru diverse specii de lemn, pentru o umiditate de 15%.

Salcie 0,50 t/m Paltin 0,70 t/m Maslin 0,90 t/m

Plop 0,54 t/m3 Salcam 0,75 t/m3 Carpen 0,92 t/m3
Brad 0,60 t/m3 Cires 0,77 t/m3 Stejar 0,94 t/m3
Mesteacan 0,60 t/m3 Fag 0,80 t/m3 Abanos 1,26 t/m3

Porozitatea

Porozitatea este o caracteristica generala a lemnului, ce priveste utilizarea

si conservarea diverselor tipuri de lemn.

Porozitatea influenteaza capacitatea de izolare termica (lemnul poros este

mai bun izolant termic), dar si sensibilitatea la umezeala (accentuata de o
porozitate crescuta).

Porozitatea lemnului variaza in functie de specie. In general, se considera

mai poros lemnul moale, decat cel dur; cel cu vase mici si difuze, decat cel
cu vase mari; cel fara rasina, decat cel cu rasina.

Suprafetele de capat (sectiuni transversale) sunt mai poroase decat cele

longitudinale, deci mai vulnerabile din punct de vedere al absorbtiei de
apa.

2.6. Conductibilitatea electrica, termica, fonica

 68

Conductibilitatea electrica variaza functie de continutul de apa, esenta

lemnoasa si densitate; in general, creste cu umiditatea.

Conductibilitatea termica a lemnului este slaba; lemnul este un bun izolant

termic (ex. lemnul de brad este de peste 3 ori mai izolant decat caramida
cu goluri).

Conductibilitatea fonica a lemnului este redusa; desi usor, lemnul este

poros, si ca atare un bun izolant acustic (ex. lemnul de balsa, la 20 mm
grosime, determina o reducere a nivelului sonor de 27 dB pentru sunete de
1000Hz).

2.7. Caracteristicile mecanice   

Lemnul este un material HETEROGEN (neuniform ca structura, calitate

etc.) si ANIZOTROP (pentru o aceeasi solicitare, rezistenta este diferita
functie de directie; pe aceeasi directie, rezistenta la intindere si cea la
compresiune au valori sensibil diferite).

  

Rezistenta mecanica creste cu greutatea specifica. Ea este influentata

(negativ) de continutul de apa al lemnului.

La evaluarea proprietatilor mecanice ale unui element, este bine sa se

verifice regularitatea cresterii, ca si prezenta, localizarea si starea
eventualelor noduri sau alte defecte. Functie de felul in care se prezinta
lemnul, sunt definite mai multe clase de calitate carora le corespund
caracteristici mecanice diferite.

Rezistenta si deformabilitatea imbinarilor depind de proprietatile

elementelor de lemn asamblate. In zona imbinarilor este necesar sa fie
utilizat cel putin lemn cu rezistenta medie sau lemn lamelar incleiat de
calitate; anumite tipuri de imbinari speciale pot sa impuna conditii mai
severe. In zonele de imbinare eforturile sunt verificate tinand cont de
slabirea sectiunii interesate prin chertare.
 69

Rezistenta la compresiune creste aproape proportional cu densitatea si

scade odata cu cresterea continutului de apa (ex. crestere de 1% a
umiditatii determina in medie o scadere a rezistentei cu 4%).

Rezistenta la compresiune pe directie transversala (radiala si tangentiala)

este de 15-20% din rezistenta pe directie axiala. Rezistenta la compresiune
transversala este in general slaba, dar este ceva mai buna la lemnul dur de
foioase.

Rezistenta la intindere a lemnului are valoare maxima. Pe directie axiala,

rezistenta la intindere este aproape dublul celei la compresiune. Totodata,
aceasta caracteristica este puternic influentata de sensul fibrelor, precum
si de defecte (cum sunt nodurile sau fibrele torsionate).

Rezistenta la intindere transversala este in general foarte slaba; o astfel de

utilizare trebuie evitata. Prezenta fisurilor din contragere scade foarte mult
rezistenta la intindere perpendiculara pe fibre.

Rezistenta la incovoiere

Pentru probe de aceleasi dimensiuni si aceleasi forte care actioneaza

perpendicular pe axa, comportarea la incovoiere variaza functie de pozitia
suprafetelor de separatie intre inelele de crestere.

Rezistenta la forfecare in lungul fibrelor (lunecarea longitudinala) -

solicitarea la forfecare cel mai frecvent intalnita in constructii - este
proportionala cu densitatea; din acest punct de vedere, rasinoasele au o
comportare mai slaba.

Rezistenta la forfecare in lungul fibrelor este cu 50-60% mai mica decat cea
la forfecare transversala (perpendiculara pe directia fibrelor).

Deformabilitatea este diferita pe cele trei directii de solicitare (axiala,

radiala, tangentiala), pentru o aceeasi incarcare.
 70

Deformabilitatea pe directie axiala este de regula ceva mai mare la

compresiune decat la intindere.

Duritatea exprima rezistenta pe care lemnul o opune la penetrarea unui

corp dur (o unealta de prelucrare, un cui, un surub etc.). Duritatea mare
implica o lucrabilitate mai redusa a lemnului.

Duritatea este diferita pentru diferite zone ale trunchiului (duramentul este
mai dur ca alburnul). Este proprotionala densitatea lemnului si scade cu
cresterea umiditatii.

Rezistenta la soc (rezilienta) maxima se manifesta pe directie radiala, iar

cea minima pe directie tangentiala.

Functie de rezistenta la soc, lemnul se clasifica astfel:

- lemn rezilient: frasin, brad; apt pentru unelte, schiuri, grinzi;

- lemn mediu rezilient: stejar, fag,; apt pentru tamplarie;

- lemn fragil: pin, cedru; apt pentru alcatuiri fixe (ex. tavane suspendate)

Flexibilitatea caracterizeaza mai mult sau mai putin lemnul, in raport cu

urmatoarele proprietati:

- rezistenta la indoire: sageata mica inainte de rupere; in raport cu

greutatea lor specifica mai mica, rasinoasele au o rezistenta semnificativa
la indoire, de unde utilizarea lor la schelete structurale; in schimb fagul,
care se curbeaza usor, este folosit la fabricarea mobilei;

- tenacitate: fermitate; proprietatea de a suporta simultan eforturi ridicate

si deformatii mari, inainte de a se rupe;

- rigiditate: raportul intre sectiunea piesei si sageata sa in momentul

ruperii; intre diversele esente, lemnul cel mai rigid se rupe repede si
casant.

2.8. Durabilitatea
 71

Se refera la proprietatea lemnului de a rezista la actiunea factorilor de

mediu (umiditate atmosferica, apa absorbita prin capilaritate, intemperii,
ciuperci si insecte, solicitari termice, chimice si mecanice).

In general, lemnul cel mai durabil in conditii normale de utilizare este cel
care:

- contine cantitati suficiente de rasini (pin, pitchpin), oleo-rasini (tek,

eucalipt), tanin (stejar, castan);

- este dens;

- nu contine substante care fermenteaza; alburnul contine amidon si

glucoze ce constituie o hrana obisnuita a insectelor xilofage;

- este amplasat intr-un mediu uscat.

Lemnul supus unei umiditati constante este durabil; lemnul de arin, stejar,
ulm, complet scufundat in apa dulce poate dura 5 secole. In atmosfera
uscata, la adapost, acesta poate dura mai multe milenii.

Conservarea lemnului

Longevitatea lucrarilor executate din lemn este asigurata printr-o

conceptie corecta a constructiei si a detaliilor, alegerea judicioasa a
materialelor si a tehnicilor de punere in opera si, la nevoie, prin tratamente
superficiale adecvate sau printr-o protectie chimica in masa.

Produsele chimice fungicide (antiseptice) nu actioneaza eficient contra

putrezirii decat daca patrund suficient in masa lemnului; aceasta conditie
nu este indeplinita de tehnologiile industriale de impregnare.

MIJLOACE DE CONSERVARE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE DIN

LEMN

Gradul de expunere Agresiuni posibile Mijloace de conservare

Elemnte protejate de Insecte Protectie chimica,
intemperii impregnarea
suprafetelor in general
suficienta
Elemnte partial Intemperii Tratarea suprafetelor
 72

protejate de intemperii (vopsea sau lac

protector)
Zone relativ uscate Protectie chimica
atacate de insecte
Zone umede atacate de Protectie chimica;
ciuperci folosirea unor esente
rezistente la ciuperci
Elemnte expuse la Intemperii Tratarea suprafetelor
intemperii (vopsea sau lac
protector)
Ciuperci Protectie chimica;
folosirea unor esente
rezistente la ciuperci
Elemente umede Ciuperci Protectie chimica;
folosirea unor esente
rezistente la ciuperci
Elemente scufundate Actiuni chimice ale Protectie chimica;
in apa apelor poluate; bacterii folosirea unor esente
rezistente

LEMNUL IN CONSTRUCTII

AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

Principalul avantaj al lemnului este ca se gaseste in natura, iar intr-o forma

putin prelucrata poate fi folosit direct in constructie. Oricum, chiar folosind
un grad ceva mai avansat de prelucrare (gater, taiere de margini, uscare,
ajustarea grosimii cherestelei), utilizarea sa ramane simpla. Poate ca din
acest fapt rezida si dezavantajul fata de propria fiinta: fiind prea usor
prelucrabil si avand atatea calitati, exploatarea sa este irationala in raport
cu cultivarea sa.

Este relativ usor, are rezistente mecanice bune (in anumite conditii de
aplicare a sarcinilor exterioare) si are in plus si rezistenta termica destul
de ridicata. Este adevarat ca este sensibil la foc (dar poate fi protejat
destul de eficient contra acestuia), poate putrezi (dar noi stim cum sa-l
ferim de umiditate) si poate fi atacat de multi agenti patogeni sau
daunatori, de la microbacterii, la micelii si pana la rozatoare. Dar si in
aceste cazuri poate fi protejat, este adevarat, pentru o durata limitata in
timp.
 73

Planta din care este extrasa partea denumita generic "lemn" (din brad, din
stejar etc.) este o fiinta vie. Ceea ce este extras contine, mai mult sau mai
putin, o structura interna sensibila la mediu. Variatiile de temperatura si
umiditate, de incarcare exterioara sau tipul de imbinare cu alte elemente
structurale au o mare influenta asupra comportamentului materialului in
timp (aparitia de fisuri, crapaturi, modificare a dimensiunilor s.a.). Ceea ce
trebuie facut, dupa parerea noastra, este aplicarea unuia sau a mai multor
procedee de izolare fata de mediul exterior, in scopul protejarii lemnului
fata de cat mai multi dintre factorii agresivi mentionati mai sus.

ESENTE, DENSITATI, REZISTENTE

Prezentam in tabelul de mai jos rezistentele caracteristice pentru trei dintre

esentele cele mai folosite in Romania, si anume brad, fag si stejar. De la
inceput, trebuie sa reamintim ca lemnul este un material anizotrop, iar in
contact cu mediul materia misca. In functie de umiditate, volumul creste
sau scade, de exemplu.

Tabel 1

Nr. Solicitare Brad Fag Stejar

Incovoiere si compresiune
paralela cu fibrele
Intindere paralela cu fibrele
Compresiune perpendiculara pe
fibre
Forfecare in lungul fibrelor
Forfecare in plan normal pe
directia fibrelor

Caracteristica principala in anizotropie o constituie forma fibroasa a

lemnului. Coeziunea intre fibre este mult mai redusa decat rezistenta
efectiva a fibrelor, fie ca sunt supuse la intindere sau la compresiune (in
ultimul caz, tipul compresiunii este determinant deoarece efectele de
deformatie transversala pot fi importante).

Este clar de ce notiunea de "despicare" este cel mai adesea asociata cu

lemnul. Ajunge o simpla comparatie intre punctele 1 si 4 din tabelul de mai
sus, pentru a realiza cat de slaba este legatura intre fibre, iar daca vom
compara liniile 4 si 5 vom observa ca fibrele in sine au o rezistenta
 74

apreciabila. Mai remarcam superioritatea stejarului, mai ales in legatura cu

punctul 5, iar densitatea variaza intre 500-850 kg/mc, in functie de esenta
(densitate mai mica inseamna rezistente mai mici).

DEZAVANTAJUL PRELUCRARII SUMARE

Lemnul este un material extrem de valoros. De la utilizarea sa in

constructii si chiar pana la folosirea sa pentru incalzire, in "sublima"
calitate de lemn de foc, acest material ne-a insotit in intreaga noastra
istorie. Valoarea sa este inestimabila sub un alt aspect: plantele
daunatoare de lemn absorb cea mai mare parte din bioxidul de carbon din
atmosfera si dau in schimb oxigen.

Prin lemn pus in utilizare dupa o prelucrare sumara intelegem inclusiv

cheresteaua. Folosit la cofraje (popi, placaj interior), acest lemn isi pierde
valoarea. El nu devine nici scara interioara, pentru a nu mai vorbi de
sculptura.

Inainte de a face o sinteza a acestei prime parti, se cuvine sa aruncam o

privire la ceea ce gandesc altii despre subiectul aici tratat - lemnul, cum
stiu sa il conserve si cum stiu sa il puna in adevarata sa valoare. Castigul
momentan este aparent, el aduce in interiorul lui o paguba, uneori
ireparabila. Ar fi bine sa utilizam lemnul numai pentru ceea ce dureaza.
 75

Lemnul, provenind dintr-o fiinta vie (planta cu denumiri generice, precum

copac sau pom), are caracteristici speciale: o structura interna complicata,
anizotropie (proprietati elastice diferite intr-un spatiu tridimensional) si un
comportament in timp care se manifesta destul de imprevizibil. Acestea
sunt motivele pentru care recomandam cateva reguli in cazul folosirii
lemnului natural (de la barne pana la scandura):

- asigurati-va ca materialul este suficient de uscat pentru fiecare treapta de

prelucrare; uscarea rapida excesiva poate duce la craparea lui in sens
longitudinal - cu alte cuvinte, daca doriti sa folositi lemn sub forma de
busteni, lasati-i coaja pana la obtinerea unui grad de uscare suficient,
recomandabil intr-o incinta protejata si fara utilizarea de procedee de
uscare artificiale; coaja actioneaza asemanator unei "camasi de forta"
pentru materialul din interior;

- inainte de introducerea in gater in vederea obtinerii lemnului ecarisat

(grinzi, stalpi, scandura), asigurati un grad mediu de uscare, pentru a evita
contorsionarea ulterioara a produselor obtinute;

- dupa prelucrarea in vederea montajului structural, asigurati toate

masurile tehnic posibile de izolare a materialului uscat fata de mediul
exterior; aici nu este vorba numai de umiditate, ci si de parazitii
omniprezenti care pot "ajuta" la scurtarea duratei de viata a elementului
structural.

Pe scurt, pentru o cat mai lunga si corecta durata de functionare a

elementelor de constructie obtinute direct din lemn natural, cuvantul de
ordine este mumificarea sa.

In cea mai mare parte a aplicatiilor practice, produsele din lemn sunt
folosite ca elemente liniare. Grinzile, stalpii, capriorii sarpantelor sunt
numai cateva exemple. In anumite situatii, elementele liniare au marginile
lungi prelucrate si alaturate in asa fel incat sa se obtina o forma
aproximativa a unui comportament planar. Fara a face calcule, inaintasii au
intuit moduri potrivite de punere in valoare a elementelor liniare din lemn.
 76

Dintre toate eforturile posibile, vom neglija cu o oarecare

impertinenta torsiunea. In general, la structurile traditionale acest efort are
o valoare foarte mica, desi nu stim daca acest fapt este voit sau nu. De
celelalte eforturi ne ocupam in continuare si ar fi bine sa aveti un creion
din lemn la dispozitie. Sau o sipca flexibila. Oricum, ceva dupa care sa nu
va para rau - s-ar putea sa distrugem elementul.

Sa vedem acum solicitarile:

(a)        incovoiere. Este produsa de momente incovoietoare aplicate la

capetele segmentului de bara considerat. Remarcam liniaritatea capetelor -
o ipoteza, de altfel;

(b)       efort axial (intindere/compresiune). Prin intindere, elementul ar

trebui sa se dovedeasca destul de rezistent (aparenta care inseala). Prin
compresiune sanatoasa, veti obtine flambajul (pierderea stabilitatii) relativ
usor - daca depasiti o anumita limita, elementul cedeaza de-a binelea;

(c)        forta taietoare. Asa cum am vazut in precedentul capitol (si cum

stiam, oricum), lemnul este format din fibre. Rezistenta unei fibre intinse
este este incomparabil mai mare decat coeziunea dintre fibre. Despicarea
lemnului este foarte usoara in raport cu taierea lui in sens transversal. In
primul caz este doar firava coeziune care ni se opune, in al doilea caz
fibrele sunt cele care trebuie taiate (cum asezam butucul pe taietor?). In
realitate, in cazul elementelor de constructii, incovoierea pura nu exista.
Solicitarea suplimentara care o insoteste este cea de forfecare
 77

(corespunzatoare fortei taietoare) si acest tip de solicitare compusa ne

intereseaza in continuare.

In afara tensiunilor normale datorate incovoierii (M) , mai apar tensiuni

tangentiale, provenite din solicitarea de forfecare (Q). Reflectate prin
eforturi ca suma lor pe intreaga sectiune transversala, aceste tensiuni
produc deplanarea sectiunii transversale. Ea este cu atat mai accentuata
cu cat raportul intre lungimea elementului si inaltimea sectiunii
transversale este mai mic. Evident, ceva tensiuni pun la incercare
coeziunea dintre fibre. Contrar asteptarilor, aceste tensiuni "perverse"
provin din forte taietoare.

Dar pentru a ilustra pe scurt ce se intampla, ca sa incheiem aceasta parte,

sa consideram doua grinzisoare, pe care, suprapuse, sa le asezam pe
doua reazeme, la capete. Actionate printr-o forta verticala, ele se vor
deforma si vor aluneca (luneca

una in raport cu cealalta. Daca vrem sa obtinem o rezistenta sporita la

incovoiere, vom fi tentati sa plasam un strat de adeziv intre ele. Avem
suficienta rabdare si lasam adezivul sa se intareasca, dupa care supunem
grinda "1 x 2" la o incarcare gravitationala din ce in ce mai mare. In cazul
in care am folosit un adeziv slab, acesta se va rupe, sistemul revenind
practic la vechea situatie.

Adezivul imaginat de noi nu este altceva decat coeziunea dintre fibre.

Juravski a constatat singur ce inseamna incovoierea in prezenta fortei
taietoare. Si ca sa fie si o parafraza bacoviana: "Sunt singur si ma duce-un
gand la lemnul din traversa!"

Aflam istoria lemnului dupa inelele anuale, iar anii buni pentru lemn se
transforma in deformatii mari pentru noi, atunci cand uscam respectivul
lemn. In acest context, de diferentiere a contractiei (contragerii, dupa unii
autori) in functie de grosimea stratului, intervine un element suplimentar
 78

legat de directiile straturilor. Aceste directii difera in functie de zona din

trunchi din care a fost obtinut elementul liniar din lemn (scandura, sipca,
pana de coama etc.).

Asimetria cea mai pronuntata in ceea ce priveste contractia la uscare este

remarcata in situatia (a).

Daca in situatiile (b) si (c) caracteristicile geometrice sectionale nu se

schimba foarte mult, in prima situatie (in zona marginala a trunchiului),
avem de-a face cu incovoierea, respectiv cu departarea fibrelor superioare
de planul nedeformat.

Revenind la situatia (a), data fiind intinderea fibrei inferioare, aceasta

constituie locul de plecare a unor fisuri pe verticala (neprezentate in
desen, pentru a evita incarcarea lui, dar usor de imaginat). Asemenea
fisurari se produc si in cazurile (b) si (c), fisurile rezultate fiind
perpendiculare pe directiile radiale ale fibrelor. Adaugate starii de fisurare
datorate alunecarii radiale dintre fibre, noul grup de fisuri conduc la
reduceri ale rezistentelor finale in raport cu cele ale materialului viu. Am
prezentat anterior rezistente indicative de calcul pentru materialul uscat,
din care rezulta comportamentul net superior al lemnului la solicitari ce
conduc la tensiuni predominant paralele cu fibrele.

Tipurile de deformatii prezentate atrag atentia asupra unui comportament

aleatoriu, mai ales in ceea ce priveste imbinarile. Este practic imposibila
adaptarea unui proiect la tipul sectiunii lemnoase folosite. Remediile
exista, iar probabil cel mai simplu este utilizarea lemnului in compozite si
nu in sectiuni groase din material lemnos.

Cineva compara structura interna a lemnului cu "un manunchi de surcele

lipite intre ele" si asa este. Urmarea uscarii este pierderea apei, respectiv
 79

moartea celulelor ce asigura coeziunea intre fibrele celulozice. Coeziunea

intre fibre se reduce mult, desi nu dispare numai sub efectul uscarii. Ca
urmare a micsorarii volumului, apar tensiuni interne principale
(intinderi/contractii/forfecari in combinatie), ce conduc la fisuri in plane
transversale si longitudinale, datorita ruperilor in zonele cu cea mai redusa
coeziune inter-fibre.

Starea de fisurare mai depinde si de parametrul timp. Indiferent de modul

de tratare, se dovedeste ca fisurarea avanseaza o data cu trecerea
timpului, dar tratarea lemnului prelungeste durata lui de viata. Sa nu
ignoram nici efectele nefaste pe care le au insectele, rozatoarele sau
putregaiul asupra materialului. Tratarea lemnului ajuta foarte mult la
combaterea factorilor nocivi amintiti, dar, in acelasi timp, reduce progresul
pierderii rezistentei structurale interne. Dar, asa cum spuneam, este cazul
sa analizam putin modul in care lemnul este util din punct de vedere
structural.

APLICATII STRUCTURALE

Am vazut ca lemnul reprezinta, in sine, o structura. Dintr-un punct de

vedere ideal, el reprezinta o alcatuire de fibre celulozice drepte, care
conlucreaza printr-o anumita aderenta, pana la o limita. Dincolo de limita la
care aderenta dintre fibre dispare, nu se mai poate vorbi decat de rupere.
Acesta este un model care este extensibil in trei sensuri principale:
modelele structural liniar, planar si spatial. Cum modelul structural liniar si
cel spatial sunt strans legate (vom vedea imediat de ce), problema poate fi
redusa la, sa spunem, modelul liniar si la cel planar.

De ce modelele liniare s spatiale sunt strans legate?

Pentru ca nu prea poate fi imaginata o structura din lemn spatiala, care sa

nu fie formata din elemente liniare. Fie ca este vorba de lemn semi-
prelucrat (busteni fasonati), fie ca este vorba de elemente din lemn
prelucrat (de exemplu, lemn armat), se ajunge la compozitii de
elemente conectate la capete. Grinda din lemn, stalpul din lemn sunt
asemenea exemple. Un element dintr-o structura spatiala reticulara din
lemn este format din elemente liniare. Aceste elemente nu mai pot purta
denumiri generice ca grinda sau stalp, ele formeaza o structura spatiala,
dar raman interconectate la capete.
 80

Tipul de conexiune a elementului este foarte important si, de aceea, am

insistat asupra acestui aspect. Un element conectat la capete intr-o
structura si liber in campul sau, supus la compresiune are tendinta de a-si
pierde stabilitatea daca este comprimat. Mai mult, si in special in cazul
lemnului, din cauza naturii sale fibroase, anumite solicitari de intindere,
respectiv eforturi taietoare, pot declansa ruperea adeziunii inter-fibre si
distrugerea partiala sau totala a elementului. Daca elementul are un rol
important in structura si este distrusa conexiunea (imbinarea) lui cu
structura, atunci acest lucru poate antrena prabusirea intregului ansamblu.

O sursa bibliografica de referinta: Gustav Blohm, "Manualul

constructorului de case", Berlin, 1932.

Ne simtim datori sa intrerupem putin seria Aplicatii structurale. Vom urma

o cale mai putin obisnuita, ignorand tema aplicatiilor moderne ale
lemnului. Motivul este ca, din punct de vedere principal, ne simtim datori
sa redam anumite extrase din "Manualul constructorului de case", aparut
la Berlin in 1932.

Publicatia nu mai face obiectul unor drepturi de autor, dar noi vom
mentiona atat editura, cat si autorul principal. Nici o alta publicatienu a
fost mai clara pentru noiin ceea ce priveste principiile de utilizare a
lemnului in structuri, de aceea consideram aceasta publicatie demna de
toata atentia.

Incepem cu planseele din lemn si ne conformam standardului DIN

104/1920    din care este reprodusa (cu unele prelucrari) figura urmatoare.

catienu a fost mai clara pentru noiin ceea ce priveste principiile de

utilizare a lemnului in structuri, de aceea consideram aceasta publicatie
demna de toata atentia.

Incepem cu planseele din lemn si ne conformam standardului DIN

104/1920    din care este reprodusa (cu unele prelucrari) figura urmatoare.
 81

Podina este prezenta peste tot. Ea reazema pe grinzi din lemn, care, la
randul lor, reazema pe ziduri ce se constituie in diafragme. Inchiderea
inferioara nu mai este omniprezenta si cota ei de montaj difera in functie
de tipul izolatiei termice sau fonice folosite. Era vorba probabil de zgura,   
in nici un caz de vata minerala sau polistiren.

Sa observam ca fiecare sectiune transversala este insotita (alaturat) de o

sectiune longitudinala. In toate cazurile, atentia de detaliu (inclusiv lucrul
bidirectional al materialului) ni se pare a fi de natura germanica. Fisurile
radiale sunt indicate. Formele elementelor de sustinere a stratului
termo/fonoizolator sunt de asemenea schitate. Nici prinderile cu suruburi
sau imbinarile lamba-si-uluc nu au fost uitate.
 82

In modelul din figura urmatoare sunt prezentate doua tipuri de grinzi cu

zabrele si un arc cu tirant - asa l-am defini, desi a numi elementul ca grinda
tip Viereendel modificat ar putea insemna acelasi lucru. In afara
elementelor de solidarizare, totul este din lemn. De asemenea, ultimele
doua modele indica intuirea fortelor taietoare mari la extremitati, deci a
lunecarilor importante. De unde atentia data detaliilor de capat.

Mai asociem doua detalii ilustrative, care ne spun, o data in plus, ca, din
punctul de vedere al tehnologiei curente utilizate la constructiile din lemn,
nici nu am avansat prea mult si nici nu am demonstrat suficient
capacitatea de a folosi mai putin material si mai multa tehnologie, totul in
conditiile respectarii principiilor statice si dinamice ale Mecanicii
Constructiilor, cu aceeasi vechime ca gravitatia.
83
 84

SISTEME CONSTRUCTIVE
 85

SISTEME CONSTRUCTIVE CU STALPI SI GRINZI

SISTEME CONSTRUCTIVE CU STALPI SI GRINZI
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185