Notiunea de drept.

Consideratii introductive
Statul si dreptul ca fenomene sociale au aparut concomitent ca rezultat al procesului
dezvoltarii societatii umane. Existenta lor este interconditionata. Statul este organizat si
functioneaza in baza unor norme juridice si actioneaza in principal prin emiterea de norme
juridice. Dreptul isi gaseste eficienta si forta in puterea de stat care garanteaza realizarea
dispozitiilor sale. Conceptul de drept are in limba romana mai multe intelesuri:
1. Drept obiectiv: cuprinde ansamblul normelor juridice de conduita care
guverneaza intr-o societate organizata rapoturile sociale si a caror respect e
asigurat la nevoie de constrangerea publica. Altfel spus dreptul obiectiv cuprinde
totalitatea normelor juridice iesite din vigoare si a celor care sunt in vigoare.
2. Drept pozitiv: cuprinde numai normele juridice in vigoare la un moment dat.
3. Drept subiectiv: poate fi definit ca o posibilitate de a avea o anumita conduita si
de a pretinde o conduita corespunzatoare din partea celorlalti. (Exemplu: drept de
proprietate, drept la bursa, drept la munca etc.). Dreptul subiectiv se defineste prin
prisma subiectelor de drept (persoane, proprietar).
4. Stiinta dreptului: studiaza legile dezvoltarii dreptului.

Diviziunile Dreptului:
 Drept international: norme internationale, tratate internationale.
 Drept intern: totalitatea normelor interne.
Dreptul intern:
 Dreptul public: normele juridice care reglementeaza organizarea statului,
raportul dintre stat si particulari si raportul dintre diferite organisme ale statului.
Raporturile de drept public sunt raporturi de subordonare (Exemplu: impozitile).
 Dreptul privat: guverneaza raporturile dintre particulari (Exemplu: contract de
vanzare-cumparare). Caracteristic raportului de Drept privat o constituie faptul ca
partile se afla pe pozitie de egalitate juridical.
Ramurile Dreptului:
Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate intre ele prin obiectele de
reglemntare si metoda de reglementare.
Ramurile Dreptului public:
 Dreptul Constitutional
 Dreptul Administrativ

1
  Dreptul Financiar si Fiscal
 Dreptul Penal
 Dreptul Penal al Afacerilor
 Dreptul Procesual Civil
 Dreptul Procesual Penal
Ramurile Dreptului privat:
 Dreptul Civil
 Dreptul Comercial
 Dreptul Muncii
 Dreptul Familiei

Principalele sisteme de Drept

In dreptul comparat sunt 3 sisteme de drept:
 Dreptul Romano-Germanic (continental)
 Dreptul Anglo-Saxon
 Dreptul Religios
Dreptul Romano-Germanic caruia ii apartine si Romania, isi are radacinele in dreptul
roman si in cutumele germane. Caracteristic dreptului Romano-Germanic este faptul ca
izvorul fundamental de drept este actul normative (legea in sens larg), adica regula scrisa
adoptata de autoritatile abilitate de stat. In acest sistem de drept singurul temei al solutiei date
de judecator il constituie legea. In constitutia Romaniei potrivit art. 124 alineatul 1: “Justitia
se infaptuieste in numele legii”, alineatul 3 al aceluiasi articol: “Judecatorii sunt independenti
si se supun numai legii”. Judecatorul nu legifereaza niciodata, el aplica legea la cazul pe care
il are de judecat, iar hotararea lui este aplicabila numai la acest caz. Solutia data intr-o speta
nu e obligatoriu identica cu solutiile care s-au dat in trecut in spete similare, deasemenea
solutia data intr-o speta nu devine obligator pentru solutionarea in viitor a unor spete similare.
Din punct de vedere procesual dreptul Romano-Germanic se caracterizeaza prin existenta mai
multor trepte de jurisdictie:
 Instanta de drept comun
 Instanta de apel
 Instanta de recurs
 Instanta suprema (inalta curte de casatie si justitie)

2
Drepul Anglo-Saxon a aparut in Anglia si s-a extins in fostele colonii britanice, SUA,
Australia, Noua Zeelanda, Canada cu exceptia Quebec. Dreptul Anglo-Saxon este un sistem
de drept jurisprudential, adica izvorul principal de drept il constituie precedentele judiciare.
Judecatorul nu trebuie sa respecte un corp de legi ci are libertatea de a aprecia de la caz la caz
care este solutia corecta. El trebuie sa se conformeze solutiilor date in trecut in spete similare.
In subsidar in acest sistem de drept se pot intalni legi scrise in deosebi in domeniile de ordine
publica.
Dreptul Religios: orice sistem religios este influientat de religie, iar la originea multor legi
au fost normele religioase. Dreptul Musulman are ca izvor principal Coranul completat de un
corp de legi perene numit Suma.

Norma juridica
Norma juridica este o regula de conduita cu caracter general impersonal si obligatoriu,
elaborata sau recunoscuta de puterea de stat in scopul apararii ordinii sociale ce poate fi adusa
la nevoie prin forta de constrangere a statului.
Trasaturile normei juridice:
 Caracter de generalitate: presupune faptul ca norma juridica se aplica nu
neaparat tuturor cetatenilor romani ci se poate aplica in egala masura tuturor
categoriilor de personae ce intra sub incidenta legii.
 Caracter impersonal: presupune faptul ca legea nu vizeaza o persona concreta
(Exemplu: presedintele si institutia lui se refera la functie si nu la persoana).
Norma juridical trebuie respectata in caz contrar ea poate fi adusa la indeplinire prin
constrangerea legii.
Structura legico-juridica. Norma juridica are 3 elemente:
 Ipoteza
 Dispozitia
 Sanctiunea
Ipoteza este partea in care legiuitorul stabileste conditiile, imprejurarile faptele in care intra
in actiune norma, precum si categoria subiectului de drept (persoana fizica si juridica).
Ipoteza poate fi determinata sau relativ determinata.
Dispozitia este esenta normei juridice.
Sanctiunea precizeaza urmarile si consecintele ce apar in cazul nerespectarii dispozitiei
normei. Sanctiunile pot fi: civile, penale, administrative-contraventionale.

3
Exemplu:
Civile: nulitatea unui contract. Penale: inchisoarea si amenda penala. Contraventionale:
amenda.
Sanctiunile pot fi determinate si relative determinate. Relativ determinate sunt acelea
care se pot stabili in mod concret intr-un caz mai larg in functie de gravitatea actului de
incalcare a legii.
Sanctiunile pot fi alternative sau cumulative:
 Alternative: autoritatile de stat au de ales intre mai multe sanctiuni ( Exemplu:
inchisoare sau amenda penala).
 Cumulative: autoritatile de stat trebuie sa aplice 2 sau mai multe sanctiuni
(Exemplu: amenda si retragerea autorizatiei de functionare a unui agent
comercial).

4
Clasificarea normelor juridice:
 Dupa ramura de drept
 Constitutional
 Administrativ
 Civil
 Penal
 Al afacerilor
 Dupa forta juridica a actului normativ:
 Cuprinse in legi (legea fiind actul normativ cu cea mai mare forta juridica si este
adoptata de parlament)
 Cuprinse in ordonante si hotarari ale guvernului (ordonanta adoptata de govern
este actul normative cu putere de lege, guvernul adopta ordonante pe perioadele
vacantei numai pe baza unei legi si numai pentru acele domenii prevazute de lege).
 Hotararea de guvern: act normativ de baza, adoptat pentru punerea in vigoare a legii.
 Cuprinse in actele normative adoptate de activitatile locale.
Dupa modul de reglementare a conduitei:
 Imperative:
 Juridice onerative: obliga subiectul sa faca ceva si sa savarseasca o actiune concreta
(sarcina, obligatii) (Exemplu: conducatorul auto care comite un accident de circulatie
este obligat duca victima la spital).
 Prohibitive: obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni.
 Permisive: nu obliga, nu interzic, ele permit sa se aleaga o conduita de comportament
care nu poate incalca sau afecta ordinea de drept (este permis tot ceea ce legea nu
interzice).
 Supletive: ofera posibilitati de a opta pentru o conduita si numai daca dreptul de optiune
nu a fost exercitat de ei intr-un interval de timp este cea care stabileste reglementarea cu
ceva aplicari. Exemplu: In caz de divort partile se pot invoi in legatura pe care o vor purta
dupa desfacerea casatoriei, iar instanta judecatoreasca ia invoiala partilor. Daca partile nu
uzeaza textul de lege care le da aceasta posibilitate, instanta este obligat sa hotarasca si in
legatura cu numele pe care-l va purta sotia dupa divort.
Aplicarea normelor juridice in timp (actiunea in timp):

5
Romanii spuneau “timpus regi actum” (timpul guverneaza actul juridic). Intrarea in vigoare a
normei juridice se refera la data concreta la care actul normative care contine norma juridica
incepe sa actioneze. Pentru a aduce la cunostinta actul normativ, acesta se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei. Constitutia Romaniei revizuita prevede ca legea intra in
vigoare in termen de 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial. Intrarea in vigoare a
normei juridice poate avea loc si intr-un anumit termen stabilit de lege. Norma juridica
produce efect pana in momentul in care ea este abrogata.
Abrogarea: modalitate prin care actul juridic inceteaza sa mai produca efect.
Abrogarea expresa: se prevede in mod expres abrogarea unei legi, sau a anumitor dispozitii
legate.
Abrogarea expresa indirecta: are loc atunci cand legiuitorul foloseste urmatoarea formula:
”orice alte dispozitii legale ce intra in contradictie cu legea prezenta se abroga”.
Abrogarea tacita: nu este mentioanta sub nici o forma in noul act normativ. Ea poate fi
constatata numai prin aplicarea ei practica.
Principiile actiunii normelor juridice:
Aplicarea in timp a normelor juridice este guvernata de principiul neretroactivitatii si de
principiul activarii imediate a legii noi.
Principiul neretroactivitatii: este aplicata in mod expres atat in constitutia revizuita, cat si
in codul civil.
“Constitutia revizuita prevede: legea nu retroactiveaza, ea actioneaza numai pe viitor, cu
exceptia legii penale “blande” si a legii contraventionale “blande” ” (produce efect si pentru
viitor). Aplicarea imediata a legii noi presupune faptul ca legea se aplica acelor situatii care
au fost savarsite dupa iesirea legii in vigoare. O alta modalitate prin care legea inceteaza sa
produca efecte caderea in desuitudine- atunci cand legea nu mai corespunde conditiilor social
economice in care a fost adoptata. O lege poate sa cada in desuitudine “per de timp”urmand
ca al un moment dat sa devina aplicabila (sa-si produca efectele). Exemplu: cod comercial
care in perioada comunista a cazut in desuitudine, iar dupa 1990 dispozitiile sale au devenit
aplicabile.
Aplicarea in spatiu a normei juridice
 Este guvernata de principiul teritorialitatii, adica norma juridica se aplica pe tot
teritoriu tarii.
Teritoriul poate fi definit ca fiind suprafata cuprinsa intre granitele tarii cu solul, subsolul,
spatiu aerian si marea teritoriala pana la 12 mile marine.

6
Legea romana nu se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei de persoane care se
bucura de imunitate de jurisdictie, sau de personalul armatelor straine aflate in trecere pe
teritoriu tarii. Legea romana nu se aplica nici in incinta unei nave sub pavilion strain, nava
aflata in apele teritoriului romanesc. Se procedeaza la fel pentru spatiul aerian.
Legea romaneasca se aplica in afara teritoriului ei in cazul infractiunilor savarsite in afara
teritoriului tarii daca faptuitorul este cetatean romanesc sau apartine cu domiciliu in Romania.
Legea romaneasca se aplica si infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de cetatenii
straini sau apatrizi care nu domiciliaza in Romania, daca acestia savarsesc infractiunea contra
statului romanesc.
Interpretarea normelor juridice
Desemneaza procesul intelectual de stabilire a sensului exact a normelor juridice in vederea
aplicarii acestor la situatii si cazuri concrete ce se impun a fi rezolvate de catrea organele de
aplicare a dreptului:
 Interpretarea obligatorie (oficiala): este acea interpretare realizata de organele
de stat care au atributii fie in procesul elaborarii normelor juridice fie in procesul
aplicarii acestora. Organele care interpreteaza actele normative sunt spre exemplu:
organele legiutoare sau organele administrative. In situatia in care organul emitent
isi interpreteaza normele cuprinse in propriu act normativ, aceasta forma se
numeste interpretare autentica. In anumite situatii autoritatile statului
procedeaza in unele cazuri la interpretare normelor juridice prin acte normative
interpretative (au caracter retroactiv).O alta forma a interpretarii oficiale este
interpretarea juridica sau cazuala si e realizata de instantele judecatoresti sau de
organele de administratie publica. Acest gen de interpretare se refera in mod direct
la procesul de aplicare a normelor juridice fiind o interpretare de caz. Aceasta
interpretare cauzala este obligatorie numai pentru cauza respectiva.
 Interpretarea neoficiala: este activitatea de interpretare a normelor juridice
efectuata de analisti din domeniul dreptului, precticieni si teoreticieni si este
cuprinsa de regula in opere stiintifice, tratate universitare, monografii; se mai
numeste interpretarea doctrinara. Interpretarea neoficiala nu are forta juridica si
nu este obligatorie.
Metodele interpretarii normelor juridice: Sunt 4 metode de interpretare a normei juridice:

7
 Metoda gramaticala: consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si
sintactica a textelor normelor juridice pornindu-se de la intelesul cuvintelor si a
expresiilor folosite, de la legatura dintre ele si constrangerea frazei.
 Metoda sistematica: consta in lamurirea sensului normelor juridice prin
coraborarea a acestei norme cu alte dispozitii normative apartinand aceleiasi
institutii si ramuri de drept.
Exemplu: Normele juridice cuprinse in codul comercial se interpreteaza prin
raportare la norme si institutii cuprinse in codul civil.
 Metoda istorica: se utilizeaza pentru a explica intelesul normei juridice prin
luarea in consideratie a imprejurarii sociale-juridice care au stat la baza adoptarii
legii determinand astfel scopurile urmarite de legiuitor.
 Metoda logica: inseamna formularea de catre organele de interpretare a unor
aprecieri rationale realizate prin operatia de generalizare, de analiza logica a
textului normei juridice (este foarte folosita). Rationamentele logice cele mai
semnificative sunt:
 Exceptia este stricta interpretare: adica o exceptie doar daca este
expres prevazuta de norma juridica poate fi folosita. Exceptia nu poate
fi creata prin interpretare.
 Unde legea nu distinge nici interpretorul nu o poate face. Atunci
cand legiuitorul face distinctie, aceasta regula este retinuta ca atare de
organele de aplicare a legii. Dispozitiile constitutiei reglementeaza in
mod expres: “Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca
salariati”.

8
Conceptul de drept al afacerilor
Dreptul afacerilor este un domeniu mai intins decat dreptul comercial (cuprinzand aspecte de
drept al muncii, drept public, drept civil [protectia consumatorului] ). Desi desprins din
dreptul civil, dreptul afacerilor continua sa apeleze la acesta ca la un drept comun, astfel că
normele de drept commercial se completează cu prevederile Codului civil. Dreptul afacerilor
are un domeniu de reglementare vast fiind o stiinta interdesciplinara.
Izvoarele dreptului afacerilor
Izvor de drept are 2 intelesuri: un sens material si unul formal;
Sensul material: conditiile materiale care genereaza normele juridice.
Izvorul de drept formal: forma pe care o imbraca norma juridica ce reglementeaza materia
comerciala. Dreptul afacerilor are ca izvoare formale: codul comercial, dreptul civil, legile
comerciale speciale; codul comercial roman a intrat in vigoare la 01.09.1887 si este de
inspiratie italiana, fiind aplicabil si astazi, după includerea noțiunilor de bază în Codul civil.
El constituie regelementarea de baza a activitatii comerciale cuprinzand normele juridice
referitoare la institutii fundamentale a dreptului comercial (fapte de comert, comercianti,
obligatii comerciale). Codul civil a intrat in vigoare si este de inspiratie francez, este aplicabil
si astazi si reprezinta dreptul comun pentru celelalte ramuri de drept (dispozitiile sale se
aplica ori de cate ori nu avem dispozitii in codul comercial). Legile comerciale speciale:
 Legea 31 din 1990 privind societatile comerciale, republicata si modificata (legea
161/2003)
 Legea 26 din 1990 privind registrul comertului, republicata; legea 11 din 1991,
privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata; legea 64/1995
privind organizarea sociala si falimentul, modificata si completata;
Pentru ca notiunea de lege comerciala trebuie inteleasa in sens larg de act normativ adoptat
de organismele competente ale statului. In izvoarele scrise de drept comercial se vor incadra
si ordonantele si hotararile de guvern, decretele, ordinele si instructiunile ministrilor, ori ai
altor conducatori ai administratiei publice centrale sau locale care contine norme juridice ce
reglementeaza activitatea comerciala. Codul comercial din Codul civil si legile comerciale
speciale contin in principiu norme cu caracter supletiv care se aplica numai in cazul in care
partile nu au convenit altfel, sunt insa si norme imprative de la care nu pot derula, acestea au
drept scop protejarea interesului general. Referindu-ne la izvoarele formale ale dreptului
comercial trebuie sa avem in vedere nu numai regulile propriu zise continute in codul
comercial si regulile speciale, ci si principiile care se degaja din acestea (in comert gratuitatea

9
nu se prezuma, in comert intodeauna banii sunt fructiferi [adica aduc dobanda], in caz de
dubiu se aplica regula care favorizeaza circulatia)
Izvoarele neformale ale dreptului comercial:
 Uzanta (obicei, cutuma) sau uzurile comerciale: este o regula de conduita
nascuta din practica sociala, folosita o vreme indelungata avand o fiabilitate
verificata in practica si care se aplica si se respecta ca norma juridica. In dreptul
nostru comercial uzantele nu sunt consacrate legislativ, dar in doctrina sunt
recunoscute uzantele interpretative (conventionale, care isi iau sorgintea[originea],
in pozitii prezumate a partilor); Exemplu: art. 190 “Dispozitiile indoielnice se
interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul”. Daca un
contract comercial contine cauza indoilnice si echivoce , pentru ai i se stabili
continutul trebuie sa se apeleze la obiceiurile locului icheierii contractului.
 Solutiile instantei de judecata(practica judecatoreasca, doctrina [studii de
specialitate]): constituie factori puternici de interpretare a legii, dar nu constituie
izvoare de drept in general si nici izvoare de drept comercial in special.
Contractul normativ: codul civil defineste contractul ca fiind acordul dintre 2 persoane spre
a constituie si a stinge intre dansii drepturi si obligatiuni. Ne avand un caracter normativ
contractul asa cum e el definit de codul civil nu poate fi izvor de drept. In schimb contractul
colectiv de munca poate fi izvor de drept, deoarece el are caracter normativ si se aplica atat
salariatilor incadrati in munca in momentul lui cat si celor angajati ulterior.
Raportul juridic civil si raportul de drept al afacerilor
Raportul juridic civil: este o relatie sociala patrimoniala sau nepatrimoniala reglementata de
normele de drept civil si care face parte din titularii de drept si obligatii civile. Caracterele
acestui raport juridic:
 Este un raport social (un raport ce se incheie exclusiv intre oameni priviti
individual [persoane fizice] sau colectiv [persoane juridice]) ;

 Caracter volitiv: deoarece ia nastere intodeauna prin libera manifestare de vointa

a partilor participante la acel raport juridic. In cazul raportului juridic putem vorbi
chiar de un dublu caracter volutionar:
 Vointa leguitorului de a reglementa prin norme juridice relatiile sociale;
 Vointa partilor participante

10
  Pozitia de egalitate a partilor: partile au deplina libertate in stabilirea
continutului obiectului raportului pe care il incheie;
Subiectele raportului juridic civil:
Persoana fizica: este subiectul individual de drept, adica omul privit ca titularul de drept si
obligatiuni civile si participand in aceasta calitate la raporturile juridice civile.
Actul normativ care reglementeaza si azi statutul juridic al unei persoane fizice este in
principal de art.31/1954 privitor la persoane fizice si juridice. Pentru a lua parte la raporturile
civile persoana fizica trebuie sa aibia capacitatea juridica:
 Capacitatea de folosinta: reprezinta aptitudinea persoanei fiice de a avea drepturi
si obligatii juridice. Persoana fizica dobandeste capacitatea de folosinta la nastere.
Aceasta regula este fixata expres de art.7 alin.1/1954. Prin exceptie in materie
succesorala capacitatea de folosinta se poate dobandi anticipat, adica la data
conceptiei cu conditia ca nou nascutul sa se nasca viu, nu neaparat viabil.
Capacitatea de folosinta inceteaza prin decesul persoanei fizice. In anumite conditii
cand persoana fizica lipseste de la domiciliu o perioada indelungata (prevazuta de
lege) se poate ajunge la declararea judecatoreasca a mortii. Declararea
judecatoreasca a mortii este in mod obligatoriu precedata de declararea
judecatoreasca a disparitiei si in ambele situatii trebuie respectati termenii prevauti
de lege. In plan juridic declararea judecatoreasca a mortii produce aceleasi efecte ca
si moartea fizic constatata (se deschide succesiunea, inceteaza casatoria etc.)
 Capacitatea de exercitiu: consta in aptitudinea persoanei fizice de a dobandi si
exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea de
acte juridice. Persoana fizica dobandeste capacitatea juridica deplina la 18 ani. Intre
14 si 18 ani minorii au capacitatea de exercitiu restransa. In acest interval de timp
minorii pot incheia anumite acte juridice de regula prin reprezentatii lor legali
(parinti, tutori), iar pentru anumite acte juridice (contract de vanzare cumparare)
este nevoie de acordul autoritatii tutelare. Nu au capacitate de exercitiu: minorii
pana la 14 ani, persoane puse sub interdictie prin hotararea judecatoreasca).
 Persoana juridica: sunt considerate acele subiecte colective de drept care
indeplinind anumite conditii prevazute de lege pot sa dobandeasca drepturi
subiective civile, sa contracteze obligatii civile si sa stea in justitie ca reclamante
sau parate.
Elemente constitutive:

11
Privind art.31/1954 elementele constitutive a unei persoane juridice:
 Organizarea de sinestatatoare: persoana juridica este alcatuita ca un tot unitar si
poate fi compartimentata pe activitati desfasurate precizandu-se totodata si pe cei
care vor reprezenta persoanele juridice in raport cu tertii.
 Patrimoniu : consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ce apartin
personei juridice. In toate cazurile acest patrimoniu propriu al persoanei juridice
trebuie sa fie distincte atat fata de patrimoniul altor persoane juridice cat si fata de
patrimoniul fiecarei persoane fizice care face parte din colectivul sau.
 Scopul propriu: elementul constituitiv care ne indica obiectul de activitate al
fiecarii persoane juridice. Pentru a fi valabil scopul persoanei juridice trebuie sa
fie precis determinat chiar de la infiintarea ei si sa nu incalce dispozitiile legate in
materie.
Ifiintarea Personaei Juridice: sunt 3 moduri de infiintare a unei persoane juridice:
 Prin actul de dispozitie a organului de stat compentent. Pe aceasta cale iau fiinta
in special persoanele juridice de stat. Exemplu: regiile autonome sau chiar
societatile nationale.
 Prin actul de infiintare recunoscut de organul competent. Prin aceasta cale se
infiinteaza cooperativele mestesugaresti, cooperativele de consum, cooperativele
de credit.
 Prin actul de infiintare autorizate de organul competent.

12
 Infiintarea personelor juridice prin acest mod presupune existenta urmatoarelor
acte:
 Actul de constituire care de regula imbraca fie forma unui contract de
societate fie forma unui contract de asociere
 Statutul respectivei persoane juridice
 Autorizatia infiintarii act ce provine dupa caz fie de la instantele
judecatoresti fie de la un organ al puterii executive.
 Dupa caz inmatricularea in registrul comertului sau inregistrarea, ori
inscrierea la organul abilitat de lege ( organul fiscal teritorial ).
Pe acesta cale iau infiintare urmatoarele persoane juridice:
 Partidele politice si organizatiile obstesti autorizate de tribunalul Bucuresti.
 Societatile comerciale sunt autorizate de catre instanta judecatoreasca.
 Asociatiile si fundatiile fara scop lucrativ (nonprofit): au nevoie pentru
infiintarea lor de autorizarea prealabila data de minister sau de organul central al
puterii executive:
 Pentru organizatiile de scriitori, artisti este necesara autorizarea de
ministerul culturii.
 Pentru societatile bancare si de asigurare este necesara autorizarea
din partea bancii nationale a Romaniei.
Capacitatea civila a persoanei juridice:
Capacitatea de folosinta a Persoanei Juridice: care sunt supuse inregistrarii au capacitatea
de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Celelalte persoane juridice au
capacitatea de folosinta de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data
recunoasterii sau a autorizarii infiintarii lor. Capacitatea de folosinta incepe de la data
inmatricularii in registrul comertului pentru regia autonoma si societati comericale de la data
inregistrarii organului ce compuner asociatiile de locatari, de la data inscrierii in registru
special, tinand cont de instantele judecatoresti (asociatiile si fundatiile, societatile agricole, de
la data ramanerii difinitive a hotararii judecatoresti de admitere a inregistrarii [partide
politice]).
Principiul specialitatii capacitatii de folosinta:
In decretul 31/1954 este formulat astfel:

13
“Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit
prin lege, actul de infiintare sau statut, orice act juridic care nu este facut in vederea
realizarii acestui scop este nul”. Sfarsitul capacitatii de folosinta ia sfarsit odata cu incetarea
acestui subiect prin dizolvarea ei si ulterior lichidarea ei.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice:
Persoana juridica prin natura ei nu poate incheia acte juridice direct ci doar prin intermediul
unor reprezentanti. Persoana juridica dobandeste capacitatea de exercitiu odata cu capacitatea
de folosinta daca are constituite organele de conducere deoarece prin acestea ea isi exercita
drepturile si isi asuma obligatiile.
Continutul raportului juridic civil:
Continutul raportului juridic civil este format din drepturile subiective civile ale subiectului
activ si obligatiile civile corelative ale subiectului pasiv, participanti la acel raport juridic.
Prin dreptul subiectiv civil, subiectul activ isi exercita conduita sa proprie si poate pretinde
subiectului pasiv sa savarseasca sau sa se abtina de la savarsirea anumitor actiuni. Prin
obligatie civila ca latura a acestui continut intelegem acea indatorire a subiectului pasiv de a
savarsi o anumita actiune sau de a se abtine de la savarsirea unei actiuni.
Clasificarea drepturilor subiective civile:
 Dupa gradul de opozabilitate: drepturi absolute si drepturi relative.
 Drepturi absolute presupune obligarea generala si negativa a tuturor
persoanelor de a se abtine de la incalcarea lor. Exemplu: drepturile personale
nepatrimoniale (dreptul la viata, nume, reputatie, munca) si drepturile reale
(drept de proprietate). Drepturile absolute au caracteristici:
 Sunt drepturi opozabile tuturor (ergo omnes): ele producand efecte
fata de toata lumea. Subiectul activ este titularul dreptului absolut, iar
subiectul pasiv este format din toate celelalte persoane. Subiectul pasiv
este nedeterminat , iar obligatia lui este negativa de a nu savarsi nici
un act de natura care sa duca o atingere a drepturilor absolute ale
subiectului activ.
 Drepturile relative presupun obligatia uneia sau mai multor persoane precis
determinate din momentul stabilirii raportului juridic, de a avea comportare
pozitiva sau negativa pretinsa de subiectul activ. Intra in categoria drepturilor
relative dreptul de creanta. Caracteristici ale drepturilor relative:

14
  Sunt opozabile numai subiectului pasiv, subiectului pasiv ii revine
obligatia de a constitui sau a stramuta un drept real asupra unui lucru.
 Drepturile patrimoniale sunt drepturi subiective care au un continut economic
(pot fi evaluate in bani).
 Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele care nu pot fi evaluate in bani
(dreptul la munca, la domiciliu, la nume, de autor).
Drepturile patrimoniale se impart in drepturi reale si drepturi de creanta: drepturile reale
sunt drepturile de proprietate si dezmembramintele dreptului de proprietate (uzufructul, uzul,
abitatia, servitutea, superficia).
Subiectele dreptului comercial
Subiectele dreptului comercial sunt participantii la raporturile comerciale in special
comerciantii care pot fi persoane fizice sau persoane juridice (societati comerciale). Conform
art.7 codul comercial:”sunt comercianti aceea care fac fapte de comert, avand comertul ca o
profesiune obisnuita si societatile comerciale”. Persoana fizica este comerciant datorita
actelor si operatiunilor pe care le savarseste cu caracter profesional si nu prin apartenenta sa
la un anumit grup profesional. Nu are calitate de comerciant persoana fizica acea persoana
care desfasoara o activitate pe baza unui statut profesional propriu reglementat de o lege
speciala. Incetarea calitatii de comerciant are loc in momentul in care persoana respectiva nu
mai savarseste fapte de comert ca profesiune obisnuita. Incetarea trebuie sa fie efectiva si din
ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant prin radierea din registrul
comertului. Societatile comerciale dobandesc calitatea de comerciant cu ocazia constituirii lor
ca persoane juridice si se pierde aceasta calitate in momentul in care societatea inceteaza sa
mai functioneze ca persoana juridica. Prin dizolvare si lichidare societatea comerciala isi
inceteaza activitatea. Dizolvarea are loc prin trecerea termenului stabilit pentru durata
societatii, prin imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, prin hotararea adunarii
generale, prin faliment. Prin dizolvare societatea comerciala nu mai poate face operatiuni noi,
dar poate executa acele activitati legate de lichidare. Personalitatea juridica a societatii
inceteaza odata cu ultima operatiune privin lichidarea acesteia.
Comerciantul -- persoana fizica
Pentru dobandirea calitatii de comerciant de catre o persoana fizica aceasta trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
 Sa savarseasca fapte de comert obiective (cele prevazute in art.3 al codului
comercial). Dupa dobandirea calitatii de comerciant toate actele si fapte juridice

15
 sunt prezumate a fi comerciale (art.4 cod comercial). Este important ca savarsirea
faptelor de comert obiective sa aibai caracter obiectiv, ca atare nu este suficienta
dorinta de a deveni comerciant.
 Realizarea actelor comerciale sa aibai caracter de profesie.
 Savarsirea actelor comerciale trebuie sa constituie ocupatia permanenta a
persoanei. Aceasta ocupatie permanenta trebuie sa aiba ca scop final obtinerea
unui profit deoarece nu poate exista activitate comerciala fara profit.
 Exercitarea faptelor comerciale sa se faca in nume propriu. Savarsind fapte de
comert in nume propriu comerciantul actioneaza in raporturile cu tertii
independent si pe riscul sau. Aceasta conditie delimiteaza sub aspect juridic
comerciantul de auxiliarii de comert folositi de acesta in activitatea comerciala.
Auxiliarii nu au calitate de comercianti, ei savarsesc fapte de comert in numele
si pe seama comerciantului. Exemplu: comisii voiajori, orice persoana care
desfasoara o activitate comerciala care nu o face in nume propriu.
Conditiile prevazute de codul comercial se completeaza cu dispozitiile legii 507/2002 privind
organizarea si desfasurearea unor activitati economice de catre persoanele fizice:
 Persoana fizica sa aiba capacitate juridica potrivit legii.
 Sa savarseasca fapte de comert cu titlul de profesiune
 Sa desfasoare activitati economice in nume propriu
 Activitatea sa urmareasca un profit
 Sa-si asume integral riscul sin comertul pe care il realizeaza
 Sa fie autorizata potrivit legii.
Conform legii 507/2002: “membrii asociatiilor familiale si cei car edesfasoara activitati
economice in mod independent sunt denumiti angajati proprii”. Asociatia familiala si
comerciantul persoana fizica nu pot angaja persoana cu contract individual de munca.
Angajatul propriu nu are raporturi de munca fatade angajator aceasta calitate permitandui sa
fie asigurat in sistemul de pensii publice, asigurarilor sociale de sanatate si pentru somaj.
Prin legea 509/2002 s-a reglementat statutul agentilor comerciali permanenti. Potrivit legii
prin agent comercial permanent se intelege: “comerciant persoana fizica sau juridica care in
calitate de intermediar independent este imputernicict sa negocieze afaceri pentru comitent
(persoana fizica sau juridica), si sa incheie afaceri in numele si pe seama acestuia”. Agentul
comercial permanent primeste de la comitent pentru activitatea desfasurata o remuneratie. In
Constitutia Romaniei se precizeaza ca alegerea profesiei este libera. Accesul liber la

16
profesiunile comerciale cunoaste unele limite instituite de lege. In acest sens legea instituie
anumite incapacitati, incompatibilitati, interdictii si autorizatii din dreptul de afaceri de
comert.
Capacitatea comerciantului – Persoana Fizica
Trebuie facuta distinctie intre capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert ocazionale
si capacitatea ceruta de lege pentru a fi comerciant. In ceea ce priveste capacitatea de a fi
comerciant trebuie avute in vedere dispozitiile decretului 31/1994 potrivit caruia capacitatea
deplina a persoanei fizice de asi asuma obligatii savarsind acte juridice incepe de la data cand
persoana devine majora (adica 18 ani). Prin urmare persoana fizica dobandeste capacitatea
de a fi comerciant la varsta de 18 ani. Minorul cu capacitate de exercitiu restransa intre 14
si 18 ani nu poate fi comerciant chiar daca pentru unele acte juridice minorul are capacitate
deplina de exercitiu incepand cu varsta de 16 ani. Astfel minorul care a implinit 16 ani poate
incheia un contract individual de munca fara acordul reprezentatului legal, iar minorul care a
implinit 15 ani poate incheia un contract de munca numai cu acordul reprezentatului legal sau
a parintilor.
Capacitatea de exercitiu deplina a femeii casatorite inainte de 18 ani (se poate casatori la 16
ani) este recunoscuta numai pentru actele de drept civil cu scopul de a asigura egalitatea
dintre soti. Deoarece capacitatea comerciala reprezinta forma de capacitate speciala nu se
poate considera ca femeia casatorita are capacitate pana la varsta de 18 ani.
Legea 507/2002 art.4 alin.1 prevede ca o persoana care in mod independent desfasoara o
activitate economica poate fi comerciant dupa implinirea varstei de 18 ani. Pentru
reperezentantii asociatiilor familiale legea deasemenea solicita implinirea varstei de 18 ani,
pentru ceilalti membri ai asociatiei este suficienta implinirea varstei de 16 ani. Asociatia
familiala nu are personalitate juridica.
In cazul cand minorul dobandeste un fond de comert (elemente constitutive: firma, emblema,
marcile de fabrica etc.) pe cale succesorala codul comercial prevede posibilitatea continuarii
comertului in numele minorului de catre parinti sau tutorele acestuia cu autorizarea institutiei
de judecata a carei hotarare trebuie publicata in monitorul oficial. Reprezentatul nu poate
inde fondul de comert al minorului.
Cu privire la persoanele puse sub interdicitie acelasi cod comercial prevede ca :”aceasta nu
poate avea calitatea de comerciant si nici nu poate continua comertul daca persoana pusa
sub intedictie dobandeste un fond de comert pe cale succesorala ”, reprezentantul legal al
acestuia nu ar putea continua comertul in numele interzisului, cazul in care fondul de comert
va fi supus lichidarii.

17
Incompatibilitati, decaderi, interdictii si autorizatii
Incompatibilitati:
Persoanele care detin unele functii ce servesc intereselor generale ale societatii devin
incompatibile cu activitatea comerciala, astfel functii de judecator si procuror sunt
incompatibile cu orice functie publica sau privata iclusiv cu cea de comerciant, cu exceptia
celor didactice din invatamantul superior. Deasemenea nu pot fi comercianti diplomatii,
ofiterii, alte functii publice. Datorita profesiei pe care o exercita nu pot fi comercianti cei cu
profesiuni liberale: avocati, medici, arhitecti, contabili, profesori. Pentru aceste categorii
profesionale se apreciaza ca activitatea lor nu are caracter speculativ chiar daca se obtine un
castig.
Decaderi:
Nu pot fi comercianti acele persoane care au savarsit fapte penale si au fost judeacti si
condamnati printr-o hotarare judecatoreasca difinitiva pentru infractiunile economice
prevazute in codul penal si alte legi.

18
Interdictii:
Interdictiile pot fi conventionale sau legale. Interdictiile legale sunt acele activitati care nu pot
face obiectul comertului particular deoarece sunt monopol de stat (tutun, carbune) sau sunt
activitati care sunt considerate infractiuni (fabricarea si comercializarea drogurilor).
Interdictiile conventionale sunt stabilite de catre parti sub forma clauzelor contractuale si
produc efecte numai intre partile contractante (in contractul de vanzare-cumparare se poate
stabili o clauza prin care vanzatorul unui fond comercial se obliga sa nu faca acel gen de
comert sau sa nu se stabileasca in acelasi loc cu activitatea de comert).
Autorizatii:
In vederea desfasurarii activitatilor comerciale persoanele fizice si asociatiile familiale
trebuie sa obtina autorizatii legale conform legii 300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice si asociatiilor familiale care desfasoara activitate economica. Autorizatia se elibereaza
de catre primari, inclusiv in functie de locul unde se desfasoara activitatea comerciala.
Cererea de autorizare se semneaza de catre solicitant, iar in cazul asociatiilor familiale va
cuprinde si semnatura membrilor asociatiei.
Realizarea faptelor de comert sa aiba caracter de profesiune. Persoana fizica trebuie sa
exercite in mod obisnuit fapte de comert cu titlu de profesie – faptele comerciale trebuie sa
constituie o activitate permanenta. Persoanele care exercita fapte de comert in numele si pe
seama altop persoane nu pot fi comercianti (auxiliarii de comert: prepusul [cel care exercita o
activitate in subordinea altei persoane], procuristul, vanzatorul, comisul voiajor, mijlocitorul).
Aceste persoane fac fapte de comert in numele si pe seama celor la care lucreaza.
Desfasurarea activitatilor comerciale pentru obtinerea unui profit (caracteristic acestui
element este intentia care consta in dorinta de a obtine un profit si nu neaparat obtinerea lui
efectiva).
Desfasurarea comertului pe riscul comerciantului: comerciantul actioneaza pe riscul sau si are
o raspundere nelimitata. Astfel comerciantul persoana fizica raspunde pentru datoriile sale cu
toate bunurile mobile si imobile care se afla in patrimoniul sau. Creditorii nu beneficiaza de
garantii legale care sa le dea dreptul sa-si realizeze creanta.
Obligatiile profesionale ale comerciantilor:
 Publicitate prin registrul comertului: conform art.1 alinetul 1 din legea
registrului comertului, comerciantii au obligatia ca inainte de inceperea comertului
sa ceara nmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la
incetarea comertului sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind
actele si faptele a caror inregistrare sunt prevazute de lege. Registrul comertului

19
 este un document public ce asigura publicitatea activitatilor comerciantilor cu
scopul protejarii intereselor acestora, dar mai ales tertilor cu care intra in contact.
Fiind un document public oricine poate sa ceara informatie despre actele si faptele
inregistrate ne fiind nevoie de o motivare. Din punct de vedere administrativ este
organizat sub forma unui oficiu national al registrului comertului si sub forma
oficiilor judetene situate in municipiul de resedinta a fiecarui judet si in
municipiul Bucuresti. Sunt supuse inregistrarii inafara de inamtriculare/radiere
urmatoarele acte (mentiuni): donatii, locatiunea, gajul fondului de comert,
deschiderea procedurii de organizare juridica sau faliment, majorarea capitalului
social, infiintarea de sedii secundare, neefectuarea mentiunilor in termen legal
atrage raspunderea comerciala, constand in plata unor amenzi civile.
In conformitate cu legea registrului comertului, inregistrarea in registrul
comertului se dispune de catre judecatorul delegat prin incheiere, iar controlul
legalitatii operatiunii efectuate la registru este asigurata de acelasi judecator
delegat. Judecatorul delegat isi exercita functia in baza unei delegatii anuale din
partea tribunalului.
 Tinerea registrelor comerciale: in aceste registre comerciale sunt mentionate
toate operatiile privitoare la patrimoniul sau. Registrele obligatorii pentru un
comerciant sunt: registrul jurnal, registrul inventar, registrul cartea mare,
registrul unic de control. Aceste registre se pastreaza timp de 10 ani cu incepere
de la data incheierii exercitiului financiar (31 decembrie).
 Depunerea situatiilor financiare la termenele stabilite de lege catre
administratorul financiar si registrul comertului.
 Desfasurarea activitatii in limitele concurentei loiale asa cum este aceasta
stabilita prin actele normative in vigoare: legea 11/1991 privind concurenta loiala
si legea concurentei comerciale.

20
  Sunt obligati sa respecte si regulamentul si instructiunile emise de consiliul
concurentei pentru punerea in aplicare a legei concurentei.

 Declararea in stare de faliment care se face prin depunerea unei cereri de

aplicare a procedurii falimentului.

 Plata obligatiilor fiscale: impozit pe profit, impozit pe venit, plata TVA;

Fonduri de comert
Fondul de comert poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile corporale si
incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale; acest
fond de comert este compus din mai multe elemente: bunurile imobile (constructii, cladiri),
bunurile mobile corporale (utilaje, echipamente, materiile prime, produse finite), bunuri
mobile incorporale (firma, emblema, clientela, vadul comercial).
Caracteristici ale fondului comercial:
Este o universalitate de bunuri ce prezinta autonomie fata de elementele ce-l compun. El este
considerat un bun mobil incorporal chiar daca exista in cuprinsul sau si bunuri imobile si
bunuri corporale. S-a ajuns la aceasta concluzie deoarece principala componenta a fondului
de comert o constituie bunurile mobile incorporale. Este o universalitate defapt creata prin
vointa titularului sau care confera astfel o afectiune speciala a bunurilor din patrimoniul care
il compun. Fondul de comert este strans legat de personalitatea comerciantului ceea ce
inseamana ca instrainarea intregului fond sau numai o parte a lui este permisa doar
comerciantului persoana fizica.

Societati comerciale
Definitie, caracteristici, forme societare:
Din punct de vedre contractual societatea comerciala este un contract in temeiul caruia 2 sau
mai multe persoane denumite asociati, se inteleg sa puna in comun anumite valori pentru a
desfasura impreuna o activitate profitabila si sa imparta intre ei eventualul profit.
Din punct de vedre organizatoric societatea comerciala este o etitate cu personalitate juridica,
de drept in vederea exercitarii de fapte de comert.
Din punct de vedre institutional societatea este un ansamblu de norme juridice care
reglementeaza constituirea,functionarea,dizolvarea si lichidarea unei astfel de etitati. Aceste

21
norme juridice sunt grupate in marea lor majoritate legea societatilor comerciale (legea
31/1990 modificata si republicata), care reprezinta astfel sediul principal al materiei. Exista si
o multitudine de legi speciale cu incidenta in domeniul societatilor comerciale, precum sunt
legile care reglementeaza anumite societati comerciale in functie de obiectul lor de activitate
(banci, societati de investitii financiare, societati de asigurari), care reglementeaza obligatiile
fiscale ale societatilor comerciale.
Clasificarea societatilor comerciale:
 Societati in nume colectiv (SNC)
 Societati in comandita simpla (SCS)
 Societati pe actiuni (SA)
 Societati in comandita pe actiuni (SCA)
 Societati cu raspundere limitata (SRL)
In functie de intinderea raspunderii asociatilor:
 Societati cu raspundere limitata
 Societati cu raspundere nelimitata
In functie de existenta sau inexistenta calitatilor personale ale asociatilor (induitu
persone):
 Societati de persoane
 Societati de capital
In functie de nationalitatea participantilor la capitalul social (sau cetatenia):
 Societati cu capital integral romanesc
 Societati cu capital integral strain
 Societati cu capital mixt
In functie de participarea sau nu a statului la capitalul social:
 Societati cu capital integral sau majoritar de stat
 Societati cu capital privat
Constituirea societatilor comerciale:
In vederea constituirii unei societati comerciale partile trevuie sa incheie in primul rand un
contract care poarta denumirea de contract de societate. Contractul de societate trebuie sa
indeplineasca anumite conditii de fond pentru valabilitatea acestuia ( sunt conditii de fond
cerute pentru valabilitatea oricarui act juridic): consimtamantul, capacitatea, obiectul,
cauza.

22
In afara contractului de societate partile trebuie sa intocmeasca si un statut al societatii care
cuprinde pe langa datele de indentificare ale asociatilor si clauze ce regelementeaza
organizarea, functionarea si desfasurarea activitatilor societatii. De regula contractul de
societate si statutul se incheie sub forma unui singur inscris care se numeste act constitutiv.
Actul constitutiv este un act consensual, adica este incheiat valabil prin simplu acord de
vointa al partilor. Sunt situatii cand actul constitutiv se va incheia in mod obligatoriu in forma
autentica si aceste situatii sunt:
 Atunci cand printre bunurile adus la capitalul social se afla un teren
 In cazul societatilor pe actiuni constituita prin subscriptie publica
Actul contitutiv va cuprinde:
 Indentitatea asociatilor
 Denumirea societatii
 Forma juridica a societatii
 Sediul societatii
 Obiectul de activitatea a societatii
 Durata societatii
 Capitalul social al societatii
 Clauza privind drepturile juridice si obligatiile asociatilor
 Clauze privind administrarea societatii
 Clauze privind controlul gestiunii societatii (cenzori sau auditori financiari)
 Clauze privind lichidarea sau eventualele sedii care nu exista
Identitatea asociatilor inseamna: numele, prenumele, CNP, locul si data nasterii, domiciliul
si cetatenia pentru persoane fizice sau denumirea, sediul, nationalitatea, codul unic pentru
persoane juridice.
Denumirea societatii este numele comercial al societatii comerciale sub care aceasta is
desfasoara afacerile. Denumirea impreuna cu forma juridica formeaza firma. Denumirea este
un atribut de identificare al societatii in raport cu alti comercianti, si ca atare trebuie sa
contina elemente distinctive. Emblema este semnul sau numele unei societati sub care aceasta
isi desfasoara afacerile, emblema se deosebeste de firma prin accea ca face distinctie intre
societatile concurente. Registrul comertului cerceteaza disponibilitatea denumirei emblemei,
si in cazul in care nu exista suficiente distinctive refuza inregistrarea.
Forma juridica (forma societara): desemneaza apartenenta unei societati comerciale la una
din cele 5 forme prevazute de lege.

23
Sediul social este locul in care societatea comerciala isi desfasoara activitate; inafara de
sediul social denumit si sediul principal, societatea mai poate avea si sedii secundare unde
poate functiona o filiala sau sucursala.
Obiectul de activitate este activitatea pe care societatea isi propune sa o realizeze pe
parcursul functionarii sale. Obiectul trebuie sa se regaseasca printre activitatile economice
existente la un moment dat in economie si trebuie autorizat odata cu inmatricularea societatii.
Durata societatii este prioada pentru care se constituie societatea, asociatii pot hotara ca
perioada sa fie limitata sau nelimitata.
In afara de actul constitutiv dosarul de inmatriculare in registrul comertului cuprinde:
 Declaratia pe propira raspundere a fondatorului, administratorilor,
reprezentatilor legali si cenzorilor ca indeplinesc conditiile legii pentru detinerea
acestei calitati.
 Dovada sediului social (act de proprietatea, contract de inchiriere)
 Dovada rezervarii denumirii
 Dovada varsarii capitalului social
 Dovada achitarii taxelor administrative
 Cazierul fiscal
 Pentru anumite tipuri de societate in functie de obiectul de activitate este necesara
si autorizatia eliberarata de organele administratiei publice de specialitate pentru
functionarea respectivei societati ( Exemplu: pentru banci comerciale autorizatia
BNR; pentru societati de pe piata capitalului autorizatia CNVM [comisia nationala
a valorilor imobiliare]).
In urama inmatricularii I se va elibera societatii un certificat de inregistrare ce va contine:
denumirea societatii, forma societatii, sediul, numarul de inregistrare,codul unic de
inregistrare, data eliberarii, semnatura si stampila emitentului.
Am avut in vedere ca prin inmatriculare societatea a dobandit personalitate juridica, ea este
libera sa-si desfasoare activitatea in limitele legii si ale obiectului sau de activitate.
Formele societatilor comerciale
 Scocietati de persoane
 Societati de capital
Societati de persoane: la baza infiintarii unei societati de persoane se afla increderea intre
asociati (intuitum persone), categorii:
 societate in nume colectiv

24
  societate in comandita simpla
ambele forme de societate se constituie prin contractul de societate asa cum prevede legea
31/1990, republicata si modificata.
Societatea in nume colectiv
Numarul minim 2 persoane. Au caracter inchis constituiduse de regula in familie sau intre
persoane a caror relatie se bazeaza pe incredere. Un asociat nu poat fi inlocuit cu alta
persoana prin cesionarea (cedarea) tuturor partilor sociale decat daca toti ceilalti sunt
deacord. Legea nu prevede un capital minim dar acesta trebuie sa existe. Aportul la capitalul
social poate fi in numerar, in natura (bun corporal sau incorporal), creante. Capitalul social
este divizat in parti sociale numite parti de interes. Acestea nu sunt titluri negociabile.
Cesionarea partilor sociale opereaza numai daca in actul constitutiv s-a prevazut continuarea
activitatilor de catre mostenitori. Raspunderea asociatilor este solidara (in sesnsul ca daca
patrimoniul social nu este suficient pentru plata datoriilor sociale creditorii pot urmari pe
oricare dintre asociati pentru acoperirea creantelor), asociatul care a paltit va avea o actiune
in regres impotriva celorlalti (asociati debitori) si raspunderea este nelimitata (in sensul ca
fiecare asociat raspunde pentru datoriile sociale, inclusiv cu bunuri proprii) motiv pentru care
in momentul constituirii societatii asociatii trebuie sa declare averea proprie (bunuri mobile si
imobile).
Conducerea societatii este asigurata de adunarea generala a administratorilor si reprezentatii
in relatiile cu tertii, conducerea se infaptuieste de 1 sau 2 administratori care sunt asociati sau
sunt terte persoane. Controlul economico financiar se realizeaza de catre asociati prin
desemnarea unuia sau a mai multor cenzori.
Dizolvarea poate avea loc din urmatoarele cauze:
 decesul
 incapacitatea
 falimentul
 retragerea sau excluderea unui asociat
Societatea in comandita simpla
In aceasta societate exista 2 categorii de asociati: asociatii comanditati si asociatii
comanditori. Asociatii comanditati asigura administrarea societatii, iar asociatii comaditari
finanteaza societatea fara a participa la administrare.
 asociatii comanditati raspund in mod solidar si nelimitat
 asociatii comanditari raspund numai in limita aportului la capitalul social

25
Societatea este legal constituita daca in denumirea sa se cuprinde numele a cel putin unuia
dintre asociatii comanditati. Excluderea sau retragerea unui din comanditati duce la
dizolvarea societatii. O astfel de societatea este viabil constituita daca si numai daca are cel
putin un comanditat si un camanditar.
Societatile de capital
 societatea pe actiuni
 societatea in comandita pe actiuni
Societatea pe actiuni se constituie in baza unui act constitutiv care cuprinde atat elemente
specifice contractului de societate cat si pe cele ale statutului de functionare. Societatea pe
actiuni se poate constitui:
 prin subscribtie instantanee (in acest caz membrii fondatori aduc drept capital sume de
bani si bunuri)
 prin subscribtie publica in baza unui prospect de emisiune
Are o existenta viabila in masura in care exista minim 5 asociati capitalul social obligatoriu
stabilit prin lege este de 25 000 de Euro. La constituirea societatii trebuie varsat minim 30%
din aportul fiecarui actionar la capitalul social subscris uramnd ca diferenta sa fie achitata in
termen de 12 luni ( in cazul societatii prin subscribtie publica).
Capitalul social este impartit in actiuni reprezentate prin titluri negociabile si transmisibile
atat pe piete financiare organizate cat si pe piete financiare neorganizate. Actiunile pot fi
transmise prin vanzare, donatie, testament. Actiunile sunt nominative (adica in continutul lor
este inscris numele titularului) sau la purtator(simpla detinere presupune proprietatea). O
societatea de capital poate emite ca titlu de valoare atat actiuni cat si obligatiuni. Principala
obligatie a actionarilor se refera la plata actiunilor subscrise. Raspunderea actionarului pentru
datoriile societatii este limitata la valoarea actiunilor pe care le detine. Conducerea societatii
se face pe principiul majoritatii voturilor actionarilor si nu al unanimitatii. Organul de
conducere este adunarea generala a asociatilor care poate fi ordinara sau extraordinara.
Administrarea societatii se realizeaza de un consiliu de administrare si eventul de un comitet
de directie. Este posibil ca administrarea societatii sa se faca de un singur administrator.
Controlul activ se realizeaza obligatoriu de o comisie de cenzori formata din minim 3 cenzori
si 3 suplianti (este posibil ca prin actul de constituire sa fie un numar mai mare, dar
obligatoriu trebuie sa fie impar).
Dizolvarea societatii – cauze speciale:
 scaderea numarului de actionari sub minimul prevazut de lege

26
  limita minima a capitalului social s-a redus si nu s-a dispus completarea lui in
termenii stabiliti de lege
Societatea cu raspundere limitata (SRL)
Este o forma intermediara de societate comerciala. Aceasta forma de societatea permite
fructificarea capitalului mijlociu. Ea se constituie din 2 sau mai multe persoane care pun in
comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala in vederea impartirii
beneficiilor. Membrii asociatiei raspund pentru obligatiile societatii in limita aporturilor lor.
SRL se constituie in baza unui act constitutiv ce cuprinde elemente specifice contractului de
societate si cele specifice statutului de functionar. SRL se bazeaza pe increderea asociatilor,
numarul maxim de asociati este de 50, iar partile sociale nu sunt transmisibile. Pentru
constituirea unei astfel de societati legea cere un capital social minim de 2 000 000 ROL. Se
constituie din aporturile aduse de asociati care pot consta in sume de bani sau in natura.
Pentru acest tip de societate comerciala legea interzice aportul in creante sau in munca.
Capitalul social este impartit in parti sociale care sunt titluri de valoare ce nu pot fi negociate
si nu sunt liber transmisibile. Valoarea minima a unei parti sociale este de 100 000 ROL.
Conducerea societatii este asigurata de administrator. Controlul este asigurat de cenzori, in
cazul cand numarul asociatilor este mai mare de 15 sau de catre asociati care nu au calitate de
administrator daca numarul lor este mai mic de 15. Raspunderea asociatilor pentru obligatiile
societatii este numai in limita aportului la capitalul social.
Motive de dizolvare pot fi:
 incapacitate
 interdictie
 retragerea sau excluderea unui asociat daca nu exista clauza continuarii cu
mostenitorii celui decedat, sau daca ramanad un singur asociat nu se hotaraste
transformarea in SRL cu asociat unic.
SRL cu asociat unic
Asociatul unic poate fi atat persoana juridica cat si persoana fizica. O persoana fizica sau
juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura SRL. Asociatul unic este cel care exercita
atributele adunarii generale el poate fi si administratorul societatii. Pentru a beneficia de
dreptul la asigurari sociale el poate incheia un contract de asigurare cu directia teritoriala de
munca si protectie sociala urmand sa verse contributiile datorate statului in baza acestui
contract.
Pirn aportul asociatilor se intelege obligatia pe care si-o asuma un asociat de a aduce un
anumit bun. Aportul poate consta si in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate

27
ori a dreptului de folosinta asupra bunului. In limita aportului adus asociatul va primi una sau
mai multe parti sociale sau actiuni. Aporturile trebuie sa fie efective, absenta ori grevarea lor
de sarcini (gaj, ipoteca) atrage nulitatea contractului de sarcini. Prin reunirea tuturor
acordurilor membrilor asociati se constituie patrimoniul initial al societatii care este egal cu
capitalul social. Aportul poate fi in natura, numerar, creante, in munca sau industrie. Aportul
in numerar are ca obiect o suma de bani, el este obligatoriu in momentul constituirii oricarei
forme de societate, aportul in numerar nu se confunda cu finantarea societatii care consta in
depunerea de catre membrii asociati in baza unui contract in contul societatii. Aportul in
numerar se inregistreaza in contabilitatea societatii in contul “capital”. Aportul in natura are
ca obiect anumite bunuri care pot fi bunuri imobile (cladiri, instalatii) si bunuri mobile
corporale (marfuri, materiale) sau incorporale (fondul de comert). Pot fi adus ca aport orice
fel de bunuri care se afla in circuitul comercial si care maresc patrimoniul societatii. Orice
bun adus ca aport trebuie sa fie evaluat in bani pentru a se putea stabili valoarea partilor
sociale sau a actiunilor cuvenite fiecarui asociat. Evaluare se face de catre asociati sau de
experti. Evaluarea este obligatorie de experti in cazul SRL cu asociat unic si in cazul SA care
se constituie prin subscribtie publica. In situatia in care subscriitorii nu sunt deacord ce
evaluarile facute de fondatori. Instanta de judecata hotaraste evaluare unei expertize a
aportului in natura. Aportul in creante nu este admis la SA sau in comandita pe actiuni si nici
la SRL deoarece valorificarea de catre societate a creantelor dobandite poate crea multe
dificultati. Aportul in creante este admis pentru societatile de persoane si in acest caz asociatii
raspund pentru solvabilitatea debitorului.
Nota: isolvabilitate inseamna pasiv mai mare ca activ, iar incapacitate de palta inseamna ca
nu are bani lichizi; deci insolvabilitatea e mai grava ca incapacitatea.
Aportul in munca consta in angajamentul pe care si-l asuma asociatul de a desfasura o
activitate in societate in functie de competenta si calificarea sa profesionala. Aportul in
munca nu poate constitui un aport la formarea sau majorarea capitalului social si in aceste
conditii nu da dreptul asociatului la partile sociale, aportul in munca da dreptul de a participa
la beneficii si de a imparti activul societatii. Aportul in munca este admis la societatile de
persoane.
Capitalul social
Aportuirle reuniter ale asociatilor mai putin aportul in munca formeaza capitalul social.
Capitalul social are o dubla semnificatie:
 Contabila si consta in faptul ca in bilantul contabil capitalul social este evidentiat in
pasivul bilantului deoarece societatea este obligata sa restituie aportul cuventi

28
 asociatilor in momentul dizolvarii si lichidarii societatii. Totusi bunurile aduse ca
aport figureaza in activul bilantului deoarece ele apartin societatii. Capitalul social se
deosebeste de patrimoniul social. Pe masura ce societatea incepe sa functioneze in
contabilitate se inregistreaza operatiuni noi si incep sa apara diferente dintre
patrimoniu si capital. Daca operatiile noi aduc la cresterea beneficiului aceasta
inseamna si cresterea patrimoniului social care depaseste capitalul social. Potrivit
dreptului civil patrimoniul social il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu
valoarea economica apartinand societatii. El are un activ social format din bunurile
aduse ca aport si cele dobandite pe parcurs si un pasiv social obligatiile societatii si se
evidentiaza in contabilitatea sa. Capitalul social a unei societati este fix, in timp ce
patrimoniul societatii este o universalitate juridica in care sunt cuprinse toate
drepturile, obligatiile si bunurile societatii. Pstrimoniul are o valoare care se poate
mari sau micsora in funcite de rezultatul activitatilor comerciale.
 Juridica este data de faptul ca reprezinta gajul creditorilor societatii. Capitalul social
poate fi modificat cu resprectarea conditiilor de publicitate si de efectuare a
mentiunilor in registrul comertului. Daca a avut loc o reducere a capitalul social sub
limta prevazuta de lege intervine obligatia asociatilor de a intregi acest capital social
in termenul prevazut de lege (inainte de a se putea face repartizarea redistirbuirea de
beneficiu). Amjorarea capitalul social se poate realiza prin noi aporturi, din dividende
si din rezervele societatii. Capitalul social prezinta un interes pentru asociati deoarece
dreptul la devidende si la conducerea societatii depinde de procentele pe care il detine
fiecare asociat din capitalul social.
Participarea la benficii si pierderi
Scopul oricarei societati comerciale este acela de a obtine beneficii si de a le imparti intre
asociati sub forma de devidende. Prin beneficiu se intelege un castig ce poate fi evaluat in
bani. Beneficiile se stabilesc la sfarsitului exercitiului financiar prin intocmirea bilantului si
aportului de profit si pierderi. Profitul nu trebuie confundat cu devidendele. Devidendul
reprezinta numai o caota parte din profit, care se plateste fieacrui asociat proportional cu
participarea sa la capitalul social.
Conform legii 31/1990 devidendele se distribuie numai daca exista profituri reale, adica o
suma ami mare decat capitalul social. Destribuirea de devidende in lipsa de profituri reale
reprezinta o fapta ilicita care are consecinte sub aspect civil (devidendele paltite ilegal se
restituie societatii putand fi reclamate in termen de 3 ani din momentul dobandirii acestora) si
penal.

29
Palta devidendelor se face la termen stabilit de adunarea generala a asociatilor, dar nu mai
tarziu de 8 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale privind exercitiul financiar.
Pentru intarziere societatea va plati o penalitate la nivelul dobanzii legale. Toti asociatii
trebuie sa primesca devidende si sa participe la suportarea pierderilor. Legea interzice ca un
asociat sa perceapa daor castigurile si sa fie scutit de participare la pierderi, altfel spus legea
interzice clauza Leonina care consta in acea intelegere care favorizeaza unii asociati in
detrimentul celorlalti. Potrivit legii fiecare asociat participa la beneficii si pierderi
proportional cu cota de participare la capitalul social.
Filiale si sucursale
Filialele sun societati comerciale cu personalitate juridica si se constituie intr-una din formele
de societate comerciala urmand aceeasi forma de procedura ca persoanele juridice. Filiala
participa la raporturile juridice in nume propriu. Ca atare ea dobandeste dreptul si isi asuma
obligatii cu angajarea unei raspunderi proprii. Filiala este constituita de societatea-mama cu
scopul largirii afacerilor acesteia. Ea se afla in dependenta speciala fata de societate.
Sucursalele ca si celelate sedii secundare, sunt dezmembraminte fara personalitate juridica,
dezmembraminte inseamna defapt parti componente, unitati, structuri fara personalitate
juridica ce apartin unei societati comerciale. Sucursala dispune de o anumita autonomie in
limitele stabilite de societate. Sucursala este dependenta total de societate in cadrul careia
functioneaza. Neavand personalitate juridica ea nu participa in nume propriu la circuitul
juridic. Sucursala se inregistreaza la oficiul registrului comertului din judetul in care va
functiona. Celelate sedii secundare (agentii, reprezentante, depozite, puncte de lucru) se
inregistreaza la oficiul registrului comertului de la sediul principal al societatii.
Parti de interes, actiuni, obligatiuni si parti sociale
Partile de interes sunt caracteristice societatilor de persoane si reprezinta diviziunea
capitalul social al acestora.
Actiunea reprezinta o fractiune a capitalului social care trebuie sa fie egala ca valoare cu
celelalte actiuni din aceeasi emisiune. Actiunea este un titlu de credit, incorporand drepturi si
obligatiuni izvorate din calitatea de actionar.
Caracterul actiunilor:
 au o valoare nominala ce nu poate fi mai mica de 1 000 de lei
 sunt fractiuni egale de capital social
 sunt indivizibile (adica nu se pot transmite fractionat; Exemplu: in cazul transmiterii
proprietatii unei actiuni catre mai multe persoane, coproprietarii vor fi obligati sa-si
desemneze un reprezentant dintre ei)

30
  actiunile sunt titluri negociabile
Clasificarea actiunilor:
 dupa modul cum se transmit
nominative
la purtator
tipul de actiuni ce va fi emis se stabileste prin actul constitutiv. Daca nu se prevede acest fapt
actiunile vor fi considerate la purtator. Actiunile nominative sunt cele care identifica titularul
lor (numele, prenumele, domiciliul, CNP sau denumirea sediului, numarul de inmatriculare si
codul unic de inregistrare). Pentru a fi valabila actiunea se semneaza de un administrator.
Dreptul de proprietate asupra actiunii se transmite pe baza unei declaratii de cedent si de
cesionar, declaratie care se inregistreaza in registrul actionarilor. Pot fi emise pe suport
material ca titluri singulare sau sub forma certificatului de actionar.
Actiunile la purtator sunt actiuni in care apar elemente de identificare ale titularului
(posesorul actiunilor este si titularul). In functie de avantajul pe care le confera actiunile pot fi
ordinare si preferentiale (cu devident prioritar legea 31/1990).
Actionarii sunt obligati sa verse integral aportul subscris deoarece pana cand actiunea nu este
achitata integral ea este nominativa.
Actiunele preferentiale dau dreptul posesorului la un devidend prioritar care se plateste din
beneficiul obtinut la sfarsitul exercitiului financiar, inaintea oricarei alte retineri. Aceste
actiuni confera titularului drepturi pe care le au actiunile pe care le detin actionarii ordinari,
dar nu au drept de a participa la vot in adunarea generala. Acest tip de actiuni nu poate depasi
¼ din capitalul social, iar valoarea lor nominala trebuie sa fie egala cu cea mai mica actiune
ordinara. Actiunile preferentiale se pot converti in actiuni ordinare si invers. Administratorul,
reprezentantul, cenzorii nu pot fi titulari cu devidend prioritar
Societatea pe actiuni poate emite obligatiuni. Obligatiunile sunt considerate titluri de
ereditare emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate. Obligatiunile
reprezinta angajamentul societatii de a restitui sumele inscrise pe ele si de a palti dobanzele
aferente. Valoarea nominala a actiunii nu poate fi mai mica de 25 000 ROL. Emiterea de
obligatiuni se hotaraste de adunarea generala extraordinara si numai atunci cand intregul
capitalul social a fost varsat. Suma pentru care societatea are dreptul sa emita obligatiuni nu
poate fi mai mare de ¾ din capitalul social varsat si existent conform ultimului bilant
contabil. NU DAU DREPT DE VOT.
Partile sociale

31
Pentru aporturile aduse in SRL asociatii primesc parti social, ele nu reprezinta titluri
negociabile. Intre asociati partile sociale se transmit prin incheierea unui contract. Valoarea
minima a unei parti sociale este de 100 000 ROL. Legea 26/1990 privind registrul comertului
prevede: “sunt comercianti persoanele fizice si asociatiile familiale care efectueaza acte de
comert, societatile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile
autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial si organizatiile cooperatiste.
Nu au calitate de comercianti: meseriasii si taranii care isi desfac produsele din gospodaria
proprie”.

/
***************************************************************************
***************************/
/
***************************************************************************
**************************/

Actele si faptele juridice

Terminologie: faptele juridice au o dubla acceptiune in sens larg ele cuprind faptele juridice
in sens restrans cat si actele juridice .
Faptele juridice in sens restrans sunt acele situatii in urma carora se produc efecte juridice
fara a exista intentia de a le produce (exemle: gestiunea de afaceri, plata nedatorata,
imbogatirea fara justa cauza).
Prin act juridic se intelege o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice, adica de a da nastere, de a modifica sau de a stinge un raport juridic. Este definit in
sens de operatiune juridica (negotium iuris), actul juridic poate fi definit intr-o a doua
acceptiune ca un inscris constatator a unei operatiuni juridice (instrumentum probationes).
Clasificare actelor juridice
Dupa numarul de participanti:
 Acte unilaterale : sunt acele acte juridice care sunt rezultatul vointe unei singure
parti, adica emana de la atorul lor unic. Sunt astfel de acte: oferta de a contracta,
testamentul, promisiunea publica de recompensa, de premiere, recunoasterea unui
copil din afara casatoriei.

32
  Acte bilaterale: sunt acele acte juridice care sunt rezultatul vointei a doua parti adica
emana de la ambele parti si reprezinta acordul lor e vointa. Actul bilateral se mai
numeste si contract sua conventie. Altfel spus contractul este intodeauna un act juridic
bilateral
 Actele multilaterale sunt acele acte juridice care sunt rezultatul vointei a 3 sau mai
multe parti. Exemle: contractul de societate comerciala, contractul de societate civila.
Contractele se impart in 2 categorii in functie daca dau nastere sau nu la obligatii:
 contracte unilaterale
 contracte bilaterale (sinalarmatice)
Contractele unilaterale sunt acele acte juridice in care numai o parte se obliga. Sunt astfel
de contracte: donatia, mandatul neremunerat, depozitul neremunerat, imprumutul fara
dobanda
Contractele bilaterale: sunt acele acte juridice prin care ambele parti se obliga (contractul
de vanzare-cumparare, contractul de inchiriere).
Dupa scopul urmarit la incheiere contractele se impart in:
 Cu titlu oneros: sunt acele acte juridice in care in schimbul folosului patrimonial
procurat de o parte celeilalte, se urmareste de catre aceasta parte obtinerea unui alt
folos patrimonial. Ambele parti obtin avantaje materiale. Sunt acte cu titlu oneros:
contractul de vanzare-cumparare, mandatul remunerat, imprumutul cu dobanda,
locatiunea, leasing-ul. In comert contractele se incheie cu titlu oneros.
o Acte comutative sunt actele juridice prin care partile cunosc de la inceput
concret drepturile si obligatiile sale
o Acte aleatorii sunt actele juridice in care partile nu cunosc de la momentul
incheierii lor obligatiile ce le revin (daca vor castiga sau vor pierde). Astefel
de contracte sunt: contractul de asigurare, contractul de societate comerciala,
contractul de renta viagera.
 Cu titlu gratuit: sunt acele acte juridice in care cel care procura un folos aptrimonial
celei parti nu urmareste un folos material (donatia, depozitul neremunerat,
imprumutul fara dobanda, mandatul neremunerat).
o Acte dezinteresate – cele prin care nu se produce o diminuare a patrimoniului
(depozitul neremunerat, imprumutul fara dobanda, comodatul [imprumutul de
folosinta])

33
 o Liberalitati sunt acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi
micsoreaza patrimoniul (donatia, legatul).
Actele consensuale solemne si reale
Dupa modul cum se incheie avem:
 Acte consensuale sunt acele acte juridice care se incheie in mod valabil prin simpla
manifestare de vointa fara nici o alta formalitate. Marea majoritatea a actelor juridice
civile si comerciale sunt consensuale (sunt guvernate de principiul
consensualismului). Exemple: contractul de vanzare-cumparare, contractul de
societate.
 Acte solemne sunt acela acte juridice care pentru a fi valabil incheiate manifestarea
de vointa trebuie sa imbrace o forma prevazuta de lege (forma autentica). Forma este
deci o conditie de validitate a actului, ceruta ad validitatim, iar in lipsa aceste forme
actul este lovit de nulitatea absoluta. Sunt acte solemne: contractul de vanzare-
cumparare de terenuri, deasemeni actu constitutiv al societatii comerciale constituita
prin subscribtie publica sau care are printre aporturi un teren, donatia, ipoteca,
testamentul.
 Acte reale sunt acele acte juridice care pentru a fi valabil incheiate trebuie sa fie
insotite de remiterea (predarea materiala) bunului ce face obiectul contractului. Sunt
acte reale: contractul de depozit, de imprumut si donatia sub forma darului manual.
Dupa cum au sau nu o existenta de sinestatatoare
 Acte principale sunt acele acte juridice care au o existenta independenta
 Acte accesorii sunt acele acte juridice care au o legatura cu un act juridic
predependent: contractul de ipoteca, contractul de gaj (garantia reala mobiliara). De
regula in contractul de gaj pentru a se asigura o garantie fata de terti si inscrie in
arhiva electronica de garantii reale mobiliare (legea 99/1999).
Dupa cum sunt sau nu reglementate avem:
 Acte numite : sunt acelea care au o denumire stabilita de lege si o reglamentare
proprie. Exemplu: vanzarea-cumpararea civila si comerciala, locatiunea, donatia,
mandatul civil si comercial, leasing.
 Acte nenumite: sunt acelea care nu au o denumire stabilita si o reglementare proprie.
Exemple: asa numite convetii sau contracte de prestari de servicii, act de intretinere,
vanzare-cumparare cu clauza de intretinere.
Dupa modul de excutare:

34
  executare dintr-odata: sunt acela acte juridice a caror executare se face printr-o
singura prestatie din partea debitorului (contractul de vanzare-cumparare).
 executare succesiva acele acte juridice a caror executare din partea debitorului
presupune o succesiune de prestatii esalonate in timp (contractul de credit bancar,
contractul de locatiune [inchiriere], contractul de leasing).
Elemente de validitatea a actului juridic
Elemente de validitate reprezinta conditiile esentiale ce trebuie sa existe pentru ca actul sa fie
valabil adica sa-si produca efectele. Acestea sunt: capacitatea, consimtamantul, obiectul si
cauza, in anumite cazuri expres prevazute de lege forma solemna. Consimtamantul reprezinta
acea conditie de fond care consta in intetia de a incheia un act juridic. Pentru a fi valabil
consimtamantul manifestat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: trebuie sa provina
de la o persoana cu descernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice si sa
fie exteriorizat. Consimtamantul este exprimat cu intentia de a produce efect juridic atunci
cand nu este dat in gluma sau din simpla curtuazie. In sistemul nostru de drept tacerea nu
valoreaza consimtamantul (pentru actele juridice civile si comerciale nu valoreaza
consimtamant), manifestarea de vointa trebuie sa fie expresa si nu tacita. Consimtamantul sa
nu fie afectat de vicii de consimtamant (viciile de consimtamant sunt acele situatii care
altereaza consimtamantul facand ca acesta sa nu fie dat in mod valabil: eroarea, dolul,
violenta, leziunea).
Eroarea: este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic.
Dolul: este o eroare provocata de altcineva prin mijloace viclene pentru a determina sa se
incheie un act juridic.
Viloenta este amenintarea reala fizica sau morala a unei persoane de a incheia un act juridic
pe care in lipsa amenintarii nu l-ar fi incheiat.
Leziunea este disproportia vadita dintre contraprestatiile nascute in temeiul unui act juridic in
care una dintre parti este un minor cu capacitatea de exercitiu restransa. Lipsa
consimtamantului face ca actul juridic sa fie lovit de nulitate absoluta pe cand vicierea
consimtamantului face ca actul juridic sa fie lovit de nulitate relativa.
Obiectul actului juridic
Obiectul actului juridic reprezinta acea conditie de fond constand in conduita partilor, impusa
prin respectivul act, adica actiunile sau inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care
sunt tinute (derptul cumparatorului de a primi bunul cumparat si obligatia vanzatorului de al
da, repectiv dreptul vanzatorului de a primi pretul si obligatia cumparatorului de al plati).
Pentru a fi valabil obiectul trebuie sa indeplineasca conditiile:

35
  se existe la momentul contractarii bunurile viitoare pot face obiectul actului daca
partile cunosc faptul ca bunul nu exista in prezent, dar va exista in viitor
 sa fie in circuitul juridic, sa fie posibil, licit si moral.
Cauza actului juridic este conditia de fond ce consta in scopul urmarit la incheierea unui act
juridic: cauza trebuie sa fie licita si trebuie sa existe la momentul incheierii actului. In afara
de aceste conditii de fond atunci cand legea prevede ca actul juridic trebuie sa imbrace o
anumita forma (in general forma autentica) in lipsa acestuia actul fiind nul absolut, deoarece
regula dreptului privat este cea a consensualismului, exceptiile formalismului trebuie sa fie
expres prevazute de lege. In practica datorita avantajelor pe datorii ale inscrierilor partile
incheie actul in forma scrisa chiar daca dovada acestuia se poate face si cu alte mijloace decat
proba (martorii, prezumtiile). Nu trebuie cofundata forma scrisa cu forma solemna. Forma
scrisa este o conditie ceruta uneori doar pentru proba actului (ad probationem) si nu afecteaza
valabilitatea acestuia. In unele cazuri pentru ca actele juridice sa fie opozabile si tertilor, pe
langa forma scrisa ceruta ad probationem, sau forma autentica ceruta ad validatum, trebuie ca
actul sa fie inscris in anumite registre publice (exemplu: ipoteca trebuie inscrisa in cartea
financiara, iar contractul de gaj trebuie inscris in arhiva electronica de garantii reale
mobiliare). Inscrierea in aceste registre asigura opozabilitatea actului fata de terti si ca atare ei
nu pot sa-l ignoreze.

Nulitatea actului juridic

Nulitatea este acea sanctiune care este indreptata impotriva efectelor actului juridic incheiat
cu nerescpectarea conditiilor de validitate cerute de lege pentru aceste acte. Nulitatea nu
urmareste distrugerea actului in intregime ci numai desfiintarea acelor efecte cere contravin
legii. Nulitatea poate fi:
 Nulitatea absoluta intervine pentru a sanctiona incalcarea unei dispozitii legale al
carei scop este ocrotirea unui interes general social. Sub aspect terminologic nulitatea
absoluta este desemnata prin formula “actul este nul” sau “nul de drept”. Actiunea
care se introduce se numeste actiune de nulitate. Cauzele aplicarii nulitatii pot fi:
 Lipsa totala a consimtamantului
 Obiectul actului este ilicit sau imoral
 Cand lipseste cauza, sau este ilicita sau imorala
 Nerespectarea formei cerute ad validitatem
Regimul juridic al nulitatii absolute:

36
 Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata cum ar fi partile
actului juridic, avanzii-cauza ai partilor, procurorul sua instanta de oficiu. Nulitatea
absoluta este imprescriptibila, adica ea poate fi invocata oricand. Nulitatea absoluta nu
poate fi acoperita prin confirmarea expresa sau tacita, altfel spus partile nu au voie ca
pritr-un nou acord de vointa sa considere actul nul ca fiind valabil.
 Nulitatea relativa intervine pentru a sanctiona incalcarea unei dispozitii legale ale
carei scop este ocrotirea unor interese proprii ale unei din partile actului juridic.
Nulitatea relativa este desemnata prin formula “act anulabil”. Cauzele nulitatii
relative pot fi:
 Lipsa descernamantului uneia din parti in momentul incheierii actului juridic
 Viciile de consimtamant
 Atunci cand actul a fost incheiat de o persoana lipsita de capacitatea de
exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, fara incuviitarile legale.
Regimul juridic
Poate fi invocat doar de persoane ale carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic.
Poate fi invocat si de procuror ina numite situatii. Si actiunea in anulabilitate este
prescriptibila, ceea ce inseamna ca trebuie invocata inauntrul termenului de prescriptie.
Termenul general de prescriptie este de 3 ani, daca o lege speciala prevede un termen special
se va aplica acel termen. Norma relativa poate fi confirmata expres sau tacit. Confirmarea
tacita poate rezulta fie din neinvocarea nulitatii in termenul de prescriptie executiva fie din
executarea actului anulabil.
Efectele actului juridic
Efectele actului juridic sunt drepturile si obligatiile la care acesta da nastere, pe care le
modifica si le stinge. Efectele actului juridic sunt guvernate de 3 principii:
 principiul fortei obligatorii presupune faptul ca un act juridic are pentru parti aceeasi
valoare ca si legea
 principiul irevocabilitatii se presupune faptul ca actului juridic bilateral nu i se poate
pune capat prin vointa unei singure parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat
prin simpla manifestare de vointa a autorului actului.
 Exceptii de la irevocabilitate bilaterala: contractul de locatiune fara termen,
contractul de depozit
 Exceptii de la irevocabilitate unilaterala: testamentul, renuntarea la mostenire,
oferta de a contracta poate fi revocata pana la momentul ajungerii la destinatar.

37
  principiul relativitatii inseamna faptul ca un act juridic produce efecte numai fata de
parti. Partile sunt acele persoane care participa la incheierea actului. Actul juridic nu
produce efecte fata de terti (acele categorii de persoane care nu au nici o legatura cu
actul juridic). Inafara de parti actul juridic produce efecte si fata de avanzii cauza.
Acestea nu au calitate nici de parti, nic de terti. Dar efectele juridice se produc asupra
lor ca urmare a legaturii pe care o au cu una din parti. Sunt 3 categorii de avanzi
cauza:
o succesorii universali si succesorii cu titlu universal. Succesorii universali sunt
acele categorii de persoane care dobandesc patrimoniul in itegralitatea lui,
succesorii cu titlu universal sunt acele categorii de persoane care dobandesc o
fractiune din patrimoniu.
o Succesorii cu titlu particular sunt acele categorii de persoane care pot dobandi
un bun individual determinat
o Creditorii chirografari sunt acea categorie de creditori care au drept garantie
intreg patrimoniu debitorului. Ei nu se bucura de nici o garantie reala (gajul si
ipoteca).
De la principiul relativitatii exista o exceptie, asa zisa veritabila, si anume stipulatia
pentru altul (contractul in favoarea celei de a 3-a persoana). Stipulatia pentru altul este
acel contract prin care o parte denumita promitent se obliga fata de cealalta parte
denumita stipular sa exercite o prestatie in favoarea unui terti beneficiar care nu a
participat la incheierea actului juridic. Exemplu: contractul de asigurare intocmit in
favoarea altei persoane.
Fapte de comert
Articolul 3 din codul comercial enumera faptele de comert, adica acele operatiuni pe care le
considera ca fiind comerciale. Sunt numerotate de la 1 la 20. Prin legi speciale pot fi
reglementate si alte acte de comert decat cele 20, dar ele trebuie incluse intr-unul din cele 20
de puncte.
Clasificare faptelor de comert:
 Fapte de comert obiective sunt prevazute in art. 3 din codul comercial, precum si in
legi speciale. Acestea se numesc obiective deoarece caracterul comercial al lor este
dat de obiectul operatiunii independent de calitatea de comerciant sau necomerciant al
subiectului. Faptele de comert obiective se clasifica in:
 Operatiuni de intrepunere in schimb sau circulatie.

38
  Intreprinderele
 Fapte conexe
Operatiuni de intrepunere in schimb sau circulatie sunt cumpararea si vanzarea
comerciala.
Vanzarea-cumpararea comerciala conform art.3 punctul 1 din codul comercial sunt
comerciale cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde fie in natura fie dupa ce
se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria. Cumpararea de obligatii ale
statului sau alte titluri de credit pot face deasemenea cumpararea-vanzarea ceea ce face
aceasta operatiune sa fie comerciala est einterventia vanzatorului, cumparatorului sau a
ambilor de a obitne un castig obtinut in urma revanzarii sau inchirierii bunului cumparat.
Cumparara unui bun in scopul revanzarii lui, precum si vanzarea unui bun cumparat in
vederea revanzarii constituie fapt de comert si intra sub incidenta codului comercial. Ceea ce
este esential in stabilirea caracterului comercial este ca la momentul cumpararii bunului sa fi
existat intentia cumparatorului de al revinde sau de al reinchiria. Este irelevant daca dupa
cumparare acesta se rasgandeste si pastreaza bunul pentru el. In ceea ce priveste obiectul
vanzarii acesta poate consta in producte (produse naturale ale pamantului), marfuri si titluri
de credit. Codul comercial exclude din sfera activitatilor comerciale cumpararea de bunuri
pentru uzul sau consumul propriu al comerciantului sau a familiei sale si vanzarea produselor
agricole de catre cultivatori.
Operatiunile de banca si schimb
Comercialitatea acestor operatiuni este data de elementul interpunerii in schimbul sau
circulatia banilor. Bancile pot fi Banci comerciale, Banci populare, Banci de investitii.
Primele 2 categorii au ca principala activitate atragerea de depozite si acord de creditare din
depozitele atrase sau din alte surse. Bancile comerciale se adreseaza publicului in general,
pecand bancile populare efectueaza aceaste operatii pentru membrii sai cooperativi. In
privinta bunului de investitii este intermedierea obtinerii de finante pe piata de capital.
Conform legii societatilor bancare activitatea bancara in Romania se desfasoara prin BNR si
prin banci comerciale precum si prin alte persoane juridice autorizate conform legii.
Obiective:
 Interprinderele: prin interprindere se intelege o organizare structurala a
factorilor de productie in scopul desfasurarii unei activitati aducatoare de profit.
Trebuie facuta o distinctie intre notiunea de interprindere folosita de codul
comercial si notiunea de interprindere in perioada economiei centralizate.
Interprinderele de construcite

39
In cazul interprinderilor de constructie obiectul acesteia este ridicarea de cladiri si alte
constructii civile sau industraiale. Toate actele si faptele juridice savarsite pentru realizarea
lucrarilor de constructie au caracter comercial. Astfel sunt operatiuni comerciale si
contractele de cumparare de materiale, precum si contractele de antrepriza, incheiate cu
beneficiarii lucrarilor.
Interprinderea de fabrica si manufactura presupun producerea de bunuri in urma
prelucrarii sau asamblarii unor materii prime ori componente. In conceptia codului comercial
fabrica reprezinta o activitate industriala, pe cand manufactura presupune o activitate in care
domina munca individauala.
Interprinderile de furnituri.
Conform codului comercial furnitura este o activitate prestata de un interprinzator care
furnizeaza un serviciu de utilitae publica in mod continuu sau la anumite intervale de timp
(exemplu: furnizarea de energie electrica, de gas, distribuirea corespondentei)
Interprinderele de spectacole publice
Organizarea de spectacole este in conceptia codului comercial fapta de comert. Elementele
esentiale pentru calificarea unui spectacol ca fiind fapta de comert sunt:
 Sa fie public
 Interprinzatorul (managerul sau impresarul) sa fie altul decat artistul sau
sportivul care evolueaza. In cazul in care spectacolul este dat in scopuri
caritabile fapta nu mai este comerciala deoarece lipseste castigul. Daca
spectacolul este organizat de o persoana juridica fara scop lucrativ insa in
vederea obtinerii unui castig, operatiunea se incadreaza in categoria faptelor de
comert, deoarece ceea ce intereseaza este intrunirea elementelorunei
interprinderi si nu calitatea celui ce organizeaza.
Interprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri.
Comisionul, agentia si oficiile de afaceri sunt activitati de intermediere in afaceri, ce apar
atunci cand intre furnizorul si beneficiarul unui contract se interpune o a treia persoana care
face posibila incheierea contractului. Diferenta dintre contractele de comision si contractele
de agentie este: in cazul comisionului, comisionarul incheie contractul pe seama
comitentului, in timp ce agentul pune doar partile in legatura fara a participa la incheierea
contractului.
Interprinderea de editura, de impremerie si de vanzarea a obiectelor de arta
Aceste interprinderi se ocupa cu valorificare drepturilor patrimoniale ce rezulta din creatia
intelectuala. Editura este interprinderea care se bazeaza pe incheierea de contracte de editura

40
cu autorii de opere literare, stiintifice sau artistice prin care acestea din urma cedeaza editurii
dreptul de a reproduce si difuza opera in schimbul unei remuneratii.
Impremeria reprezinta activitatea de redactare si multiplicare a unei opere. Aceasta se poate
face atat pe suport material cat si prin internet.
Libraria reprezinta activitatea de distribuire si difuzare catre clienti a operelor literare sau
stiintifice dupa multiplicarea acestora.
Pentru a fi in prezenta unei interprinderi de editura, impremerie sau librarie este necesar ca
antreprenorul sa fie altul decat autorul.
Interprinderile de transport de persoane sau lucruri
Obiectul lor este transportul de marfuri sau persoane in baza unui contract de transport.
Contractul de transport reprezinta o conventie prin care o parte (carausul) se obliga in
schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita
distanta cu un vehicul corespunzator. O varianta a contractului de transport este contractul de
expeditie, adica acel contract prin care o parte expeditionarul se obliga fata de cealalta parte
expeditorul sa incheie un contract de transport pe seama celui din urma cu e terta parte.
Contractul de expeditie este de fapt un contract de transport la care se adauga si un contract
de comision.
Interprinderile de asigurare
Potrivit art.3 punctul 7 si 18 din codul comercial sunt fapte de comert asigurarile terestre
contra daunelor si asupra vietii. Precum si contra riscurilor navigatiei. Asigurarea este un
contract prin care o parte (asiguratorul) se obliga fata de o alta parte (asiguratul), ca in
schimbul unei remuneratii (prima de asigurare) sa palteasca acestuia din urma sau unei alte
persoane indicata de beneficiar, o suma determinata in cazul producerii riscului asigurat.
Asigurarile fac obiectul reglementat legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in
Romanian cu modificarile si completarile ulterioare. Activitatea de asigrare se desfasoara prin
societatile de asigurare autorizate de comisia de supraveghere a asigurarilor. Asigurarile sunt
in general facultative, dar pentru anumite categorii de riscuri acestea sunt obligatorii.
Depozitele in docuri si antrepozitele
Potrivit art.3 punctul 3 al codului comercial sunt fapte de comert depozitele in docuri si
antrepozitile precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (varande).
Depozitul este un contract prin care o persoana denumita deponent remite spre pastrare un
lucru unei alte persoane denumita depozitor cu obligatia pentru acesta din urma de al
conserva si restitui in natura la cererea deponentului. Pentru a fi fapta de comert obiectiva,

41
depozitul trebuie sa imbrace forma unei interprinderi. Un depozit izolat facut de un
comerciant nu intruneste fapta de comert.
Faptele de comert conexe sunt acele operatiuni care dobandesc caracter comercial datorita
stransei lor legaturi cu o alta operatiune, care este considerata de lage ca fiind fapta de comert
sau datorita obiectului lor. Sut fapte de comert conexe: contractele de report asupra titlurilor
de credit; vanzarea si cumpararea de parti sociale sau de actiuni ale societatii comerciale;
operatiunile de mijlocire in facerii, depozitele pentru cauza de comert, contul curent si
cecul,mandatul, comisionul si consignatia, gajul si fedejusiunea.
Codul comercial defineste contractul de raport asupra titlurilor de credit ca fiind o operatiune
juridica ce consta in cumpararea unor titluri de credit circuland in comert urmata de
revanzarea simultana cu termeni si pe un pret determinat catrea aceeasi persoana a unor titluri
de aceeasi specie. Contractul de raport cuprinde in acelasi inscris o dubla vanzare: una care se
executa imediat si care are ca obiect transferul drepturilor asupra unor titluri de credit si alta
care se executa la un anumit termen de la prima vanzare si care are ca obiect transferul inapoi
catre primul vanzator a unor ttiluri de aceasi specie cu cele transferate initial. Raportul avand
ca obiect titluri de credit este considerat fapta de comert datorita obiectului special asupra
caruia poarta (titluri de credit care sunt instrumente comerciale). Daca raportul nu ar avea ca
obiect titluri de credit operatiune este una comerciala.
Cumpararile sau vanzariel de parti sociale sau actiuni
Daca vanzarea sau cumpararea nu ar avea ca obiect titluri de valoare, parti sociale sau actiuni
actul ar fi civil.
Operatiunile de mijlocire in afaceri
Mijlocirea reprezinta o intermediere a incheierii unui contract in scopul facilitarii incheierii
lui. Spre deosebire de mandat si comision, intermediarul doar ajuta partile sa incheie mai usor
contractul. Activitatea de mijlocire se suprapune in mare masura peste cea de agentie, agentul
fiind si el un intermediar. Daca agentia regelemtata de codul comercial nu intruneste
conditiile unei interprinderi, intermedierea este considerata fapta de comert. Daca este
accesorie unei alte fapte de comert (exemplu: vanzarea-cumpararea comerciala) este
considerata fapta de comert conexa chiar daca actul de intermediere este izolat.
Depozitele pentru cauze de comert
Art. 3 punctele 19 si 20 califica depozitele pentru cauza de comert ca fiind comerciale.
Deosebirea dintre cele doua forme de depozit reglementate la punctele 19 si 20 este ca daca
in primul caz suntem in prezenta unei interprinderi atunci sunt indeplinite conditiile unei
asemenea forme de asigurare, in caz contrar suntem in prezenta unei fapte de comert conexe

42
care dobandeste caracter comercial prin conexitaea cu o alta operatiune comerciala (exemplu:
marfurile depozitate cu intentia de a fi revandute, nu ne intereseaza daca partile sunt sau nu
comercianti).
 Fapte de comert subiective
Art. 4 din codul comercial prevede ca se socotesc fapte de comert afara de fapte obiective si
celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de antura civila sau
necomercialitatea nu rezulta din actul insusi. Art. 4 instituie o prezumtie de comercialitatea
asupra tuturor operatiunilor savarsite de un comerciant, aceasta prezumtie este simpla, adica
poate fi rasturnata prin nproba contrara. Un comerciant pe langa actele de comert savarseste
acte de natura civila prin excelenta (exemplu: testamentul, donatia, acceptarea unei secesiuni,
sponsorizarea). Exceptia caracterului civil al obligatiei se bazeaza pe faptul ca atata timp cat
natura unui act poate fi civila cat si comerciala, comerciantul poate sa imprime caracter civil
actului prin vointa sa (exemplu: comerciantul poate cumpara anumite bunuri pentru uzul sau
personal sau a familiei sale fara legatura cu comertul pe care il practica).
 Fapte de comert unilaterale sau mixte
Sunt acele operatiuni care sunt comerciale doar pentru una dintre parti, pentru cealalta vand
un caracter civil (un necomerciant cumpara un bun de larg consum de la un comerciant, un
necomerciant contracteaza constructia unui imobil cu societate de constructii). Asadar desi
multe din operatiunile comerciale se incheie intre comercianti, exista si operatiuni care au loc
intre comercianti si necomercianti.
Obligatiile civile si obligatiile comerciale
Obligatiile civile
Obligatiile simple reprezintaindatorirea subiectului pasiv de a avea o conduita
corespunzatoare subiectului activ, care poate consta in a da, a face, a nu face ceva si care
poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.
 obligatia de a da inseamna obligatia subiectului pasiv de a tansfera sau de a constitui
un drept real (exemplu: obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul
de proprietate)
 obligatia de a face consta in a desfasura o actiune in favoarea subiectului activ
(exemplu: obligatia antreprenorului de a executa o lucrare)
 obligatia de a nu face – obliga subiectul pasiv de a se abtine de la ceva la care ar fi
fost indreptatit daca nu si-ar fi asumat obligatia respectiva (exemplu: oferta cu termen
trebuie mentinuta pana la implinirea acestuia, in conditiile in care ofertantul nu este
obligat de nimeni sa lanseze o oferta cu termen, el poate lansa o oferta fara termen).

43
In functie de obiect
 obligatii de rezultat: este considerata implinita daca debitorul a ajuns la rezultatul
urmarit de parti (exemplu: obligatia imprumutatului se considera implinita la
momentul restituirii sumei)
 obligatii de mijloace: reprezinta indatorirea debitorului de a depune eforturi pentru a
atinge un anumit rezultat. Daca rezultatul nu este atins debitorul nu este automat in
culpa (culpa lui nu este prezumata) (exemple: obligatia asumata de medic de a trata
bolnavul, obligatia avocatului de a reprezenta interesul clientului, obligatia asumata
de salariat prin contractul individual de munca).

In functie de sanctiune:
 obligatii perfecte: sunt acele obligatii care beneficiaza de sanctiune, creditorul
putand sa apeleze la forta de constrangere a statului.
 obligatii imperfecte: apelul la forta de constrangere nu mai exista (exemplu: titularul
dreptului de creanta se poate adresa instantei pentru al constrange pe debitor sa-si
execute obligatia numai inlauntru unui termen denumit termen de prescriptie
extinctiva, dupa expirarea acestuia, creditorul nu mai poate obliga debitorul la
executarea silita a obligatiilor). Obligatia debitorului nu a disparut, ea subzista sub
forma obligatiei imperfecte, astfel daca debitorul executa obligatia de buna voie dupa
implinirea termenului de prescriptie, el nu va putea cere restituirea de la creditor.
Obligatii complexe (pluralitatea de subiecte)
 obligatii divizibile: sunt obligatii in care creanta (daca este pluralitate activa) sau
datoria (daca este pluralitate pasiva) se divid deplin drept, adica fiecare creditor poate
pretinde numai partea sa de creanta, iar fiecare debitor este obligat la partea sa de
datorie. Insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor, deoarece
ceilalti codebitori nu raspund de partea celui insolvabil. Obligatiile devizibile se
aplica mai mult in dreptul civil.
 Obligatiile indivizibele: sunt obligatii care nu pot fi executate decat in intregime, fie
datorita faptului ca obiectul obligatiei este un bun indevizibil, fie datorita intelegerii
partilor. Indivizibilitatea poate fi prin natura ei, sau poate fi convenita de parti.
 Obligatii solidare: sunt obligatii ce pot fi recuperate de creditor de la oricare dintre
debitori. Creditorul poate pretinde plata in intregime de la oricare dintre debitori. In
aceste conditii creditorul nu mia este supus riscului insolvabilitatii unuia dintre
debitori. Riscul va fi suportat de codebitorul care a achitat datoria. In dreptul

44
 comercial solidaritatea pasiva este regula. In dreptul civil obligatia solidara nu se
prezuma, ea trebuie sa fie prevazuta de lege.
Contracul ca izvor de obligatii
Incheierea contractelor poate avea loc:
 intre prezenti
 intre absenti
Acordul de vointa este usor de constatat atunci cand partile sunt prezente la incheiere si
semneaza inscrisul constatator. In cazul incheierii contractului prin corespondenta se pune
problema determinarii atat a acordului de vointa cat si a modului, locului de incheiere a
contractului. Pentru a lua nastere un contract intre absenti sunt necesare doua manifestari de
vointa care intervin succesiv: oferta si acceptarea ofertei; privite separat aceste aceste
declaratii de vointa au o valoare juridica autonoma si totodata tranzitorie, deoarece viata lor
ia sfarsit la momentul in care se realizeaza acordul de vointa ce formeaza contractul.
Oferta de contractare este o propunere a unei persoane adresata altei persoane sau chiar
publicului de a incheia un contract. Pentru a fi valabila oferta trebuie sa indeplineasca
cumulativ urmatoarele conditii:sa fie manifestare de vointa reala, serioasa, constienta,
neviciata si cu intentia de a se angaja juridic. Oferta data in gluma sau din simpla curtuazie nu
este oferta serioasa. Oferta trebuie sa fie ferma (neindoielnica), sa fie precisa si completa
astfel incat simpla ei acceptare sa dea nastere contractului.
Acceptarea
Acceptarea – manifestarea de vointa a destinatarului ofertei de a incheia contractul in
conditiile prevazute in oferta de contractare.
Conditii pentru valabilitatea acceptarii:
 manifestarea de vointa serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a se angaja
juridic
 sa concorde cu oferta deoarece daca acceptarea depaseste, conditioneaza sau limiteaza
cuprinsul ofertei, acceptarea echivaleaza cu contraoferta
 acceptarea sa intercina inainte ca oferta sa devina caduca sau sa fi fost fast revocata
Conform principiului potrivit caruia tacerea nu valoreaza consimtamant, acceptarea trebuie sa
fie expresa. Exceptia acceptarii tacite este valabila atunci cand legea da valoare juridica
tacerii, asa cum se intampla in cazul contractului de locatiune care poate fi prelungit automat;
partile sa fi convenit inainte ca tacerea are valoare de acceptare.

45
Oferta devine caduca atunci cand expira termenul pentru care ea a fost adresata. Oferta poate
fi si fara termen, ceea ce nu inseamna ca este perpetua. Oferta trebuie mentinuta un interval
de timp rezonabil care se apreciaza in functie de imprejurari.
Acceptarea intervenita dupa ce oferta devine caduca, nu duce la incheierea contractului, decat
atunci cand ofertantul consimte expres acest lucru.
Oferta de a contracta poate fi revocata oricand, inainte de a ajunge la destinatar. Revocarea
dupa aceasta data da dreptul destinatarului sa ceara despagubiri.
Natura juridica a ofertei si acceptarea este acea de acte unilaterale egale cu vointa
independente. Daca oferta se intalneste cu acceptarea rezulta formarea contractului (act
juridic bilateral). Contractul se considera incheiat la momentul in care ofertantul ia cunostinta
de acceptarea ofertei sale.
Importanta momentului incheierii contractului
La acel moment se stabileste: capacitatea partilor de a contracta; daca partile erau sau nu in
faliment; se stabileste existenta viciilor de consimtamant; se transmite proprietatea si riscul
imposibilitatii conduitei de executare. In functie de acest moment se stabileste legea legea
aplicabila contractului. Locul incheierii contractului are importanta mai ales in domeniul
comertului international cand partile se afla in state diferite. In acest caz trebuie determinata
legea aplicabila contractului incheiat.
Efecte obligatiilor
Efectele specifice contractelor sunt sinalarmatice (prin care ambele parti se obliga), adica
produc efecte numai intre parti. Efectele contractelor sinalarmatice sunt acele efecte specifice
ce rezulta din interdepententa si reciprocitatea prestatiilor ce revin partilor. Efectele specifice
contractelor sinalarmatice(bilaterale):
 exceptia de neexecutarea a contractului
 desfiintarea contractului (rezilierea si rezolutiunea)
 suportarea riscului contractului
Exceptia de neexecutare este un mijloc de aparare pe care o parte il poate folosi impotriva
celeilate atat cat aceasta din urma ii cere sa-si execute obligatia, iar ea la randul ei nu si-a
executat-o. exceptia de neexecutare este o consecinta a simultanietatii neexecutarii clauzelor.
Exceptia de neexecutare poate fi ridicata de catre o parte in fata celeilalte parti. Ea poate fi
invocata si in fata instantei de judecata ca mijloc de aparare.
Desfiintarea:

46
Rezolutiunea – desfiinteaza contractul in integralitatea lui, altfel spus, ea are efect si pentru
trecut si pentru viitor, si ca urmare partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii
contractului. Rezolutiunea se aplica doar contractului cu aplicare imediata.
Rezilierea – efecte desfiintarii se produc doar pentru viitor, incepand cu momentul
desfiintarii contractului. Rezilierea intervine in cazul contractelor cu executare succesiva.
Rezolutiunea sau rezilierea se pronunta de catre instanta la cererea partii care si-a executat
obligatiile. (contractul de locatiune – contract cu executare succesiva, prestatiile nu pot fi
restituite pentru cazul in care s-a consumat contractul).
Partea care cere desfiintarea contractului poate solicita si despagubiri celeilalte partii din
culpa careia se produce desfiintarea.
In afara de rezilierea si rezolutiunea pronuntata de instanta de judecata poate exista si
rezilierea conventionala (cauzata intr-o clauza este pact comisoriu, prin care partile stabilesc
conditiile in care o parte poate considera contractul desfiintat in cazul in care cealalta parte nu
isi executa in mod culpabil obligatiile pe care le are fata de cealalta parte).
Pactele comisorii sunt de 4 feluri in functie de cat de energice sunt: pactul comisoriu de
gradul 4 este cel mai energic. In caz ca o parte vrea sa se prevaleze de el, instanta de judecata
nu poate decat sa constate daca sunt indeplinite conditiile pentru desfiintare. Pactul comisoriu
de grad 4 contine precedere ca in cazul in care o parte nu isi indeplineste culpabil obligatiile,
partea cealalta este indreptatita sa considere contractul desfiintat de plin drept si fara punere
in intarziere.
Asemanarile si deosebirile dintre nulitate si reziliere/rezolutiune:
 ambele desfiinteaza contractul
 cauzele de nulitate a unui contract sunt intodeauna concomitente sau anterioare
incheierii contractului, spre de osebire de reziliere/rezolutiune cand cauzele
desfiintarii contractului intervin dupa incheierea contractului.
 in cazul nulitatii avem de aface de un contract nulabil, pe cand in cazul
rezilierii/rezolutiunii contractul este intodeauna valabil, desfiintarea lui se produce ca
uramare a neexecutarii culpabile a contractului.
Riscul contractului
In afara de neexecutarea culpabile a obligatiilor poate exista si situatia imposibilitatii fortuite
de executare, atunci o parte nu este in masura sa-si execute obligatiile datorita unui
eveniment indiferent de vointa ei (cat fortuita sau forta majora). Ina ceasta situatie se pune
problema suportarii riscului imposibilitatii fortuite de executare. Regula generala in materia

47
contractelor sinalarmatice indiferent de obiectul contractului este acea ca riscul este suportat
de debitorul obligat imposibil de executat:
 Caz fortuit este o imprejurare de fapt imprevizibila pentru debitor si de neinlaturat de
catre acesta cae impiedica in mod obiectiv, fara culpa din partea debitorului
executarea obligatiei sale contractuale.
 Forta majora este imprejurare imprevizibila si de neinlaturat pentru oricine care
impiedica in mod obiectiv si fara culpa din partea debitorului executarea obligatiilor.
Atat cazul fortuit cat si forta majora sunt cauze care il exonereaza d raspundere pe debitorul
contractului.
Prescriptia extinctiva este acel mijloc de stingere a dreptului la actiuni prin neexeceutarea
acelui drept in termenul stabilit de lege. Implinirea termenului de prescriptie extinctiva, face
ca titularul unui drept subiectiv sa-si piarda ocrotirea dreptului pe calea actiunii in justitie, si
odata cu aceasta, posibilitatea de a obtine executarea silita a obligatiilor corelative lui.
Dreptul subiectiv nu dispare, dispare doar apararea acestuia pe calea actiunii in justitie.
Creditorul poate obtine de la debitor executarea obligatiei, dar de buna voie, ceea ce
inseamna ca executarea obligatiei dupa implinirea termenului de prescriptie nu-I confera
debitorului dreptul de a cere restituirea prestatiei pe motiv ca dreptul creditorului fuses
prescris. Termenul general de prescriptie este de 3 ani (decretul 167/1958 cu privire la
prescriptia extinctiva).
Clauza contractuala penala
Clauza penala este o modalitate prin care partile unui contract predetermina cuantumul
despagubirilor pe care partile culpabile le datoreaza celeilalte, in caz de neindeplinire sau
indeplinire defectuoasa a obligatiilor contractuale, partea care cere despagubiri nu va fi
nevoita sa dovedeasca intinderea prejudiciului suportat, ci va trebui sa dovedeasca faptul
neexecutarii sau a executarii necorespunzatoare a obligatiilor.
Reguli specifice privind obligatiilor contractuale speciale
Pretul in obligatia comerciala
Pretul este definit ca suma de bani pe care cumparatorul dintr-un contract de vanzare-
cumparare se obliga sa o plateasca vanzarii in schimbul bnului cumparat. Pretul trebuie sa fie
stabilit in bani, sa fie serios, determinat sau determinabil. In cazul in care partile nu au
determinat pretul si nici nu au stabilit criterii de determinare a lui codul comercial prevede ca
vanzarea-cumpararea comerciala este valabila si daca partile au inteles sa se refere la pretul
curent sau pretul corect. Pretul curent sau pretul corect se stabileste dupa cotatiile pietii
organizate ( bursa de marfuri sau bursa de valori) de la locul inchirierii contractului. In lipsa

48
unui astfel de loc pretul curent sau corect se stabileste prin orice mijloc de proba pe care il
poate admite instanta de judecata.
Prin derogare de la dispozitiile codului civil care sanctioneaza cu nulitatea contractului de
vanzare-cumparare fara pret, codul comercial valideaza acest contract cu conditia insa ca
partile sa fi intentionat sa se refere la pretul pietii.
Regimul juridic al dovezilor
Conform codului civil in obligatiile civile debitorul datoreaza dobanzi pentru sume de bani
ce are de paltit din ziua cererii de chemare in judecata formulata de creditor. In codul
comercial prin derogare de la codul civil sumele de bani produc dobanzi automat fara sa fie
necesara nci un fel de formalitate din partea creditorului. Este ceea ce se cheama regula
curgerii de drept a dobanzii sau regula potrivit careia este de drept in intarziere. Altfel spus in
comert banii sunt frugiferi adica sunt producatori de fructe (dobanda, devidend sunt fructe
civile, fructele pot fi industriale si naturale).
Productul din punct de vedere a dreptului civil inseamna altceva decat fruct, inseamna
consumarea substantelor de unde se extrage (piatra dintr-o cariera, nisipul din albia unui rau).
Dobanda legala se aplica doar atunci cand partile nu au convenit o alta dobanda mai mare sau
mai mica decat dobanda comerciala.
Conditii pentru ca dobanda su curga de drept:
 obligatia sa fie comerciala
 obligatia de palta sa fie scadenta
 obligatia de palta sa fie lichida adica sa aiba un cuantum precis determinat.
Regimul juridic al dobanzii legale atat civile cat si comerciale face obiectul ordonantei
guvernale 9/2000 in conformitatea cu acest act normativ dobanda legala se stabileste in
materie comerciala la nivelul dobanzii de referinta a BNR.
In obligatiile civile dobanda legala este dobanda de referinta a BNR diminuata cu 20%.
Potrivit aceleiasi ordonante dobanda legala la sumele in valuta din contractele de comert
exterior este de 6% pe an. Conventiile partilor privind anatocismul (dobanda la dobanda) sau
capitalizarea dobanzilor sunt permise numai pentru dobanzele acumulate pe cel putin un an.
Interdictia acordarii termenului de gratie
Termenul de gratie este termenul acordat de instanta de judecata investita sa judece cererea
creditorului de a obliga debitorul la executarea obligatiilor civile. In interiorul acestui termen
debitorul trebuie sa-si execute voluntar respectiva obligatie. Avand in vedere cerinta
rapiditatii executarii obligatiilor comerciale precum si protejarea creditorului comercial.

49
Codul comercial interzice judecatii sa acorde un termen de gratie debitorului care nu si-a
executat la scadenta obligatia contractuala. Conditiile aplicarii:
 obligatia sa fie comerciala
 obligatia de plata sa fie exigibila (scadenta)
 obligatia debitorului sa fi luat nastere dintr-un contract sinalarmatic.
Instanta civila poate sa acorde un termen de gratie.
Solidaritatea codebitorului
Dreptul civil consacra principiului divizibilitatii datoriei pe cand dreptul comercial prevede
exact opusul, adica solidaritatea codebitorilor. Prezumtia de solidaritate se extinde in cazul
unei fapte de comert obiectiv si asupra fidejusolului (garantului) chiar si in cazul in care
acesta nu este comerciant. Acelasi lucru este valabil si atunci cand sunt mai multi fidejusori
toti fiind tinuti solidar fata de creditori. Asadar in conceptul codului comercial fidejusorul
devine un obligat principal si nu un obligat in subsidar asa cum se intampla in dreptul civil.
Prezumtia de solidaritate a codebitorilor nu se aplica in cazul in care fapta de comert este
unilaterala sau mixta deoarece pentru necomerciantul debitor operatiunea este una civila si nu
comerciala. Sentinta este numita Titlu executoriu.
Contractul de vanzare-cumparare
Codul civil prevede ca vanzarea este un contract prin care o parte denumita vanzatorul se
obliga sa transmita celeilalte parti denumite cumparator proprietatea unui bun in schimbul
unui pret.
Vanzarea-cumpararea poate fi atat civila cat si comerciala:
 este un contract sinalarmatic
 ambele parti au drepturi si obligatii
 este cu titlu oneros
 este un contract comutativ
 este un contract consensual si prin exceptie este formal in cazurile prevazute de lege.
Odata incheiat contractul de vanzare-cumparare proprietatea se transmite de drept de la
vanzator la cumparator fara formalitati cu urmatoarele exceptii:
 atunci cand vanzarea-cumpararea are ca obiect bunurile de gen (acele bunuri care se
individualizeaza pri numarare, cantarire, masurare) in acest caz proprietatea se
tansfera la momentul individualizarii bunurilor
 vanzarea are ca obiect bunurile viitoare
Contractul de imprumut

50
Contractul de imprumut este acel contract prin care o parte denumita imprumutator transmite
unei alte persoane denumite imprumutat proprietatea asupra unei catimi (parti) de bunuri de
gen in vederea consumarii lor cu obligatia pentru acesta din urma de a restitui la scadenta o
catime egala cu cea pe care a primit-o.
Caractere juridice:
 este un contract real chiar daca este semnat, contractul de imprumut ne urmat de
remitere nu poate fi considerat decat un act un act de contract de imprumut
 poate fi atat cu titlu gratuit cat si cu titlu oneros. Are ca obiect numai bunuri de gen
fungibile si consumtibile(bani), valori mobiliare sau marfuri standardizante (bun
fungibil este acel bun care poate fi inlocuit in urma unui schimb).
Inscrisul constatator al imprumutului este suficient sa fie semnat de imprumutat datorita
caracterului unilateral al contractului.
Obligatia de restituire este de esenta contract de imprumut fiind intodeauna subinteleasa chiar
daca nu este prevazuta expres. Dreptul de a cere restituirea imprumutului se prescrie in
termenul general de 3 ani de la data scadentei. In cazul unor imprumuturi succesive intre
aceleasi parti pentru fiecare imprumut va curge un termen de prescribtie distinct. Fiind un
contract unilateral nu-i sunt aplicabile efecte specifice contractelor sinalarmatice, adica
exceptia de neexecutare, desfiintarea contractului si riscul contractului.
Cateva reguli specifice imprumutului avand ca obiect sume de bani
 imprumutul bancar este o varietate a creditului alaturi de creditul comercial.
Restituirea imprumuturilor acordate intr-o anumita moneda trebuie facute in aceeasi
moneda indiferent de cresterea sau descresterea valorii monedei respective fata de alte
monede, se considera insa ca regula nominalismului monetar, acesta prevede ca nu se
aplica in cazul in care devalorizarea monedei de referinta a avut loc dupa scadenta.
Dupa cest moment diferenta de valoare poate fi obtinuta de catre imprumutator cu
titlu de despagubire.
In cazul imprumuturilor cu dobanda contractul de imprumut are caracter oneros. Dobanda
poate fi curenta si penalizatoare. Dobanda curenta este cea care se acumuleaza asupra
sumelor neexigibile datorate de debitor creditorului cu titlu de pret al capitalului cu care a
fost creditat, iar dobanda penalizatoare este cea care se acumuleaza la sumele exigibile
datorate de debitor creditorului., avand natura unei despagubiri pentru neplata la scadenta a
capitalului si a eventualelor dobanzi curente.
Imprumutatul datoreaza dobanda penalizatoare de la data scadentei, ne fiind nevoie de o
punere in intarziere din partea creditorului.

51
Reguli specifice imprumuturilor bancare:
Principalul instrument de finantare prin imprumut este creditul bancar, acesta constituie o
varietate a imprumutului comercial. Imprumutatorul este intodeauna o banca comerciala. O
banca comerciala este o societatea comerciala care are ca principala activitate atragerea de
depozite si acordarea de credite, principala sursa de venit fiind diferenta de dobanda dintre
depozitele atrase si creditele acordate. Activitatea de creditare in sistemul bancar face
obiectul legii societatilor bancare fiind interzisa orice forma de creditare din depozite atrase
de catre o entitate nonbancara. Legea societatilor bancare aduce anumite derogari de la
dreptul comun:
 acordul calitatii de titlu executoriu contractul de credit bancar pentru a facilita
executarea silita a imprumutantilor
 ifiintarea functiei de executor bancar
 obligatia bancilor de a solicita garantii aferente creditelor acordate. Daca in contractul
comercial uneori dobanda este omisa, in contractul de imprumut bancar aceasta este
intodeauna prezenta expres. Dobanda se palteste esalonat, separata de capital sau
impreuna cu parti din acesta.
Contractul de depozit
Este un contact prin care o persoana denumita depozitar remite un lucru spre pastrare unei
alte persoane denumita depozitor cu obligatia pentru acesta din urma de al conserva si restitui
in natura la cererea acelui dintai.
Obligatia de restituire este de esenta contract de depozit fiind intodeauna subinteleasa chiar
daca nu e prevazuta expres. Restituirea se face in principal la simpla cerere a deponentului.
Reguli specifice depozitelor bancare
Depozitul reprezinta rincipalul instrument de finantare ala ctivitatilor bancare comerciale si
rezervat in principiu exclusiv obiectului comertului.
Exceptie: cooperativele de credit, banci populare.
O banca comerciala este o societate comerciala ce are ca principala activitate atragerea de
depozite si acordarea de credite; principala sursa de venit a acestora este diferenta de dobanda
dintre depozitele atrase si creditele acordate.
O varietate a depozitului bancar este contul curent este un depozit care in plus fata de
depozitul bancar obisnuit permite deponentului sa ordone bancii plati [viramente] pe care
aceasta sa le efectueze in limta depozitului [a disponibilului] catre terti in contul curent al
acestora din urma deschis la aceasta banca sau la o terta banca, o alta caracteristica a contului
curent bancar este acea ca acesta este un depozit la vedere, adica nu are scadenta ceea ce face

52
ca depozitul sa poata fi restituit deponentului la cererea acestuia; prin intermediul contului
curent bancar, banca il poate finanta pe titularul contului permitandu-i acestuia sa traga sume
de bani (sa le constituie prin anumite titluri); in aceasta situatie contul curent poate avea sold
pozitiv (creditor) sau negativ (debitor) dupa cum banca debitor al clientului sau invers.
Obligatia bancii de a restitui deponentului (cleintului)
Depozitul si dobanda sunt suspendate, respectiv inceteaza, in cazul in care asupra
depozitarului se instituie o oprire asiguratorie respectiv executorie.
Oprirea asiguratorie este indisponibilizarea temporara a sumelor de bani dispusa de instanta
de judecata investita cu solutionarea unui litigiu avand ca obiect plata unor sume de bani de
catre seponent unui tert.
Oprirea executorie se instituie atunci cererea reclamantului este admisa; de la data
instituirii cererii oprirea asiguratorie a acestuia din urma se transforma in oprire executorie,
iar banca in calitate de tert proprietar este obligata sa plateasca suma de bani reprezentantului
depozitului si dobanzele acumulate numai reclamantului (creditorul deponentului) in
conformitate cu hotararea instantei de judecata. Oprirea nu se poate institui decat asupra unui
sold de credite curente.
Contractul de leasing
Leasingul reprezinta o natura de finantare pe termen mediu si lung , is prin acesta un factor de
promovare a vanzarilor in special a exporturilor; este o tehnica de finantare pentru ca permite
folosinta unor bunuri de catre o persoana care nu dispune de bani necesari pentru palta
integrala si atunci plateste mai multe rate de leasing (redevente) catre o institutie girantatoare
care palteste pretul integral al bunului respectiv:
 este reglementat de OG 51/1997 republicata in 2000
 operatia cu un contract de vanzare-cumparare asupra unui bun intre furnizor si
finantator la cererea utilizatorului urmat de un contract de locatiune al acestui bun
incheiat intre finantator in calitate de locator si utilizator in calitate de locatar.
Obligatiile finantatorului:
 sa-i garanteze posesorului linistita posesie
 sa asigure bunurile impotriva riscurilor in calitate de proprietar
Obligatiile utilizatorului:
 sa exploateze bunul conform instructiunilor furnizate de finantator
 sa plateasca ratele de leasing
 sa nu greveze de sarcini bunul fara acordul proprietarului
Contractul individual de munca. Salariatii

53
  se incheie ca regula pe perioada nedetermianta si prin exceptie pe perioada
determinata in cazurile prevazute de lege
Codul muncii (legea 9) – legea 53/2003 defineste contractul individual de munca ca acel
contract in temeiul caruia o persoana fizica denumita salariat se obliga sa presteze munca
pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unui salariu
 se incheie obligatoriu in forma scrisa, dar aceasta forma este ceruta pentru proba lui
(ad probatione) si nu pentru validitatea lui (ad validatum).
 Contract consensual, oneros cu titlu gratuit, executare succesiva si numit (conform
Codului Muncii)
Modificare contractului de munca:
 prin acordul partilor
 sunt anumite situatii cand angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii
fara consimtamantul salariatului in urma situatiei: caz de forta majora cu titlu de
sanctiune disciplinara sau masura de protectie a salariatului (conform Modului
Muncii).
Concidierea salariatilor:
 cazurile care tin de persoana salariatului dar si motive care nu tin de persoana
salariatului.
Concidierea reprezinta incetarea contractului individual de munca.
 desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice,
a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.
 Se face prin decizia de concediere care produce efecte de la data comunicarii ei.

Interventia statului in economie:

Contractul de concesiune:
Contract prin care o autoritate publica denumita concedent, transmite pe o perioada de timp
determinata unei alte persoane denumita concesionar, drepturile si obligatiile de exploatare
sau de efectuare a unui activ sau serviciul public international sau local. Aspecte privind
contractul de concesiune sunt reglementate in legea 219/1992 precum in OG 16/2000 privind
parteneriatul public-privat.
Contractul de achizitii publice:
 cadrul juridic este OG 60/2001
 contract de drept administrativ pentru ca una din parti este o autonomie publica sau
eventual o institutie a statului

54
  contract cu titlu oneros incheiat in forma scrisa
 problemele legate de solutionarea eventualelor litigii sunt de competenta tribunalului
administrativ si fiscale ce urmeaza a fi create
 competenta revine sectiilor administrative si fiscale d ela tribunal sau Curtea de Apel
Garantiile contractuale
 sunt garantii contractuale: fidejusiunea, gajul, ipoteca, dreptul de detentie.
 Fidejusiunea: contract prin care o parte denumita fidejor se obliga fata de creditorul
altei persoane sa execute obligatiile celui pentru care garanteaza in cazul in carea
cesta nu o va realiza. Este un contract accesoriu, unilateral, cu titlu gratuit
 Cotractul de gaj (amanet): este un contract accesoriu, real, unilateral. Obiectul este
un bun mobil. Regimul juridic al contractului de gaj este reglementat de legea
99/1999; pentru a fi opozabile tertilor, contractele de garantie reala mobiliara trebuie
inregistrate in arhiva electronica de garantie reala mobiliare.
 Ipoteca: obiectul este intodeauna un bun imobil; este un contract solemn; pentru
asigurarea publicitatii ipoteca se inscrie in cartea funciara de la judecatoria in raza
caruia este situat imobilierul

Înființarea societăților comerciale

La baza constituirii oricarei societati comerciale sta vointa asociatilor, manifestata in

conditiile legii. Asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, sa desfasoare o
activitate comerciala si sa imparta profitul, fundamentul societatii comerciale fiind astfel
actul constitutiv. Potrivit legii 31/1990, societatea in nume colectiv si in comandita simpla
se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni
sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut . In cazul
ultimelor trei, legea permite totusi ca cele doua acte sa se incheie sub forma unui inscris
unic – actul constitutiv. Incheierea contractului de societate presupune manifestarea de
vointa a partilor, cel putin doi asociati, afara de cazul societatii cu raspundere limitata
unde societatea se poate constitui si prin vointa unei singure persoane . Asociatii unei
societati comerciale pot fi persoane fizice sau persoane juridice, indiferent ca sunt de
nationalitate romana sau straina. Nu pot fi fondatori: persoanele incapabile si cele
condamnate pentru: gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, marturie
mincinoasa, delapidare, inselaciune, dare sau luare de mita, infractiunile prevazute de
legea 85/2005 privind procedura insolventei. Actul constitutiv se incheie in forma scrisa,

55
sub semnatura privata si se semneaza de toti asociatii, iar in caz de subscriptie publica de
catre fondatori. Actul constitutiv incheiat sub semnatura privata dobandeste data certa
prin depunerea lui la registrul comertului. In mod obligatoriu se va incheia sub forma
autentica: daca printre bunurile subscrise ca aport la capital se afla un teren, in cazul
constituirii societatii in nume colectiv sau in comandita simpla, daca societatea pe actiuni
se constituie prin subscriptie publica. Cuprinsul actului constitutiv In primul rand in actul
constitutiv se determina partile contractante. In cazul in care acestea sunt persoane fizice,
in contract trebuie sa se prevada numele si prenumele, codul numeric personal, locul si
data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor. In cazul persoanelor juridice trebuie sa se
arate denumirea, forma juridical, sediul si nationalitatea, numarul de inregistrare in
registrul comertului. Imediat dupa aceste date, se mentioneaza clauzele privind
identificarea viitoarei societati comerciale si anume: denumirea, forma juridica, sediul
societatii. Pentru identificarea societatii, aceasta trebuie sa aiba o denumire, care poarta
denumirea de firma. Firma unei societati in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a
cel putin unuia dintre asociati insotit de mentiunea “ societate in nume colectiv” scrisa in
intregime. Firma unei societati in comandita simpla trebuie sa cuprinda tot numele a cel
putin unuia din asociati, dar numai din randul asociatilor comanditati., insotit de
mentiunea “societate in comandita” scrisa in intregime. Firma unei societati pe actiuni sau
in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie, pentru a o deosebi de firma
altor societati, insotita de mentiunea “ societate pe actiuni” – SA, sau “societate in
comandita pe actiuni”. Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o
denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita
de mentiunea “societate cu raspundere limitata” sau SRL. Forma juridica a societatii este
una din formele de societate reglementate de art. 2 L.31/1990 si anume: societatea in
nume colectiv, in comandita simpla, in comandita pe actiuni, societatea pe actiuni si cu
raspundere limitata. Sediul societatii, denumit si sediu social, este atribuit pentru a situa
societatea in spatiu, in cadrul raporturilor juridice la care participa. In general se
considera sediul societatii locul unde se vor gasi organele de deliberare si administrare ale
societatii. In contractul de societate trebuie specificate si alte elemente caracteristice
societatilor comerciale, precum: obiectul de activitate, durata societatii, capitalul social,
referiri la administrarea si controlul asupra societatii, clauze privind drepturile si
obligatiile asociatilor, sediile secundare, dizolvarea si lichidarea societatii. Trebuie sa se
arate obiectul de activitate al societatii, cu precizarea concreta a domeniului si activitatii
principale, respectandu-se Nomenclatorul de clasificare al activitatilor din economia

56
nationala – CAEN. Asociatii se pot intelege asupra duratei societatii, indiferent ca este un
anumit termen, sau se constituie pe durata nelimitata. La expirarea termenului societatea
se va dizolva de drept, pe cand in cazul societatii constituita pe durata nelimitata, asociatii
trebuie sa precizeze si conditiile in care societatea va continua cu mostenitorii asociatului
decedat. In cazul capitalului, trebuie aratat care este capitalul social subscris si cel varsat,
apoi aportul fiecarui asociat , numarul si valoarea partilor sociale, precum si participarea
asociatilor la profit si la suportarea pierderilor. Asociatii trebuie sa prevada unele
elemente referitoare la administrarea societatii. Astfel in cazul societatilor in nume
colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata trebuie sa se arate datele de
identificare ale persoanelor care administreaza si reprezinta societatea, puterile ce le sunt
conferite, daca urmeaza sa le exercite impreuna sau separat, precum si durata mandatului
In cazul societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni, in actul constitutiv trebuie sa se
mentioneze datele de identificare ale primilor membrii ai consiliului de administratie,
respectiv a primilor membrii ai consiliului de supraveghere, precum si puterile de
reprezentare conferite si daca ele se exercita impreuna sau separat. Pentru societatile pe
actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata trebuie sa se prevada si datele
de identificare ale cenzorilor sau auditului financiar. Daca asociatii doresc sa infiinteze si
sedii secundare, actul constitutiv trebuie sa cuprinda mentiunile referitoare la acestea. In
contractul de societate trebuie sa se prevada de asemenea si clauze privind incetarea
existentei societatii, privind conditiile in care ea se va dizolva sau lichida. Redactarea
actului constitutiv se va face de catre un specialist cu vaste cunostinte juridice care poate
fi avocat sau notar, sau in cadrul serviciului specializat al oficiului registrului comertului.
Ca urmare a intocmirii actului constitutiv, viitoarea societate comerciala dobandeste
anticipat o capacitate de folosinta si exercitiu restransa. Acestea privesc doar actele
referitoare la aportul asociatilor si patrimonial societatii, precum si formalitatile de
inregistrare ulterioara a societatii. Dupa indeplinirea tuturor conditiilor cerute de lege,
societatea comerciala este supusa inmatricularii in registrul comertului, procedura
realizata de oficiul registrului comertului, prin judecatorul delegat. Inmatricularea se
realizeaza in baza unei cereri tip adresate biroului unic al oficiului registrului comertului
in a carei raza teritoriala societatea isi va avea sediul . Cererea poate fi facuta de
fondatori, de persoanele desemnate ca administratori ai societatii, sau de imputerniciti ai
acestora. Cererea tip va fii insotita de urmatoarele documente: actul constitutiv, dovada
efectuarii varsamintelor, a aportului asociatilor, dovada sediului declarat si a
disponibilitatii firmei, actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii

57
 si aprobate de asociati, alte acte sau avize prevazute de legile speciale in vederea
constituirii societatii, Declaratia pe propria raspundere a fondatorilor, a primilor
administratori, a primilor directori, a primilor membrii ai directoratului si ai consiliului de
supraveghere, ca indeplinesc conditiile prevazute de legea 31/1990. Cererea de
inmatriculare se depunde la oficiul registrului comertului in termen de 15 zile de la data
incheierii actului constitutiv. Judecatorul delegat examineaza actele depuse la dosar,
verifica respectarea cerintelor legale privind cuprinsul actului constitutiv, verifica
existenta sediului societatii si valabilitatea actelor anexate cererii de inmatriculare. Daca
in urma examinarii, constata ca sunt indeplinite toate conditiile privind inregistrarea
societatii, judecatorul delegat va da o incheiere prin care autorizeaza constituirea
societatii si dispune inregistrarea ei in registrul comertului. Incheierea judecatorului este
executorie de drept, supusa recursului in termen de 15 zile de la data pronuntarii, pentru
parti, si de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, pentru orice persoana
interesata. Odata inregistrata in registrul comertului, societatea se considera constituita,
dobandind personalitate juridica. Oficiul registrului comertului ii va elibera certificatul de
inregistrare, care contine datele societatii si codul unic de inregistrare, fiind documentul
care atesta, atat luarea societatii in evidenta oficiului registrului comertului, cat si luarea
in evidenta organului fiscal. FacebookWhatsAppTwitterEmail Citeşte mai multe despre:   
Consultă un avocat online MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca,
comerciale, civile si de natura administrativa. Jurisprudenţă Limitele de competenta ale
A.S.F. Petitie adresata Autoritatii de Supraveghere Financiara.

Falimetul societăților comerciale

Pe foarte scurt, procedura intrarii in insolventa a unei societati intervine la acumularea

unui debit de 30.000 lei. Aceasta poate fi ceruta de catre administratorul societatii respective,
sau de catre creditorii societatii. Exista 2 modalitati de a beneficia de aceasta si
anume procedura generala, prin care se parcurge etapa reorganizarii societatii si apoi
intrarea in faliment a acesteia, sau procedura simplificata atunci cand societatea respectiva
intra in faliment in mod direct. In cazul in care va incadrati in procedura generala,
administrarea societatii este preluata de catre un administrator judiciar asa cum se stabileste
printr-o hotarare a judecatorului sindic. Scopul planului de reorganizare este ca prin
desfasurarea unor anumite activitati, in anumite conditii, societatea respectiva sa reuseasca
sa-si plateasca integral sau partial datoriile in termenul indicat in planul de reorganizare. Daca

58
exista un plan de reorganizare il puteti consulta la sediul societatii debitoare. In cazul cand
planul de reorganizare esueaza sau daca societatea reorganizata acumuleaza alte datorii care
fac imposibila continuarea activitatii, se intra in faliment. Falimentul va lua sfarsit prin
valorificarea si distribuirea tuturor bunurilor din averea societatii debitoare, lichidatorul
judiciar realizeaza un raport final si depune o cerere de inchidere a procedurii spre aprobare
la judecatorul sindic.
Mai pe larg, de pe Lichidarefirma.ro am aflat ca reglementarile legale specifice procedurii
falimentului se gasesc in Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicata in
MO nr. 359 din 21.04. 2006, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind
organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr. 944 din
22.11.2007.
Participantii la procedura falimentului sunt:
 societatile comerciale;
 societatile cooperative;
 organizatiile cooperatiste;
 societatile agricole;
 grupurile de interes economic;
 orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati
economice.
Instantele judecatoresti competente sunt tribunalele in a caror raza teritoriala isi au sediul
debitorii, iar in cadrul acestor institutii se distinge judecatorul sindic a carui atributii sunt
limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al
lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii falimentului
(insolventa).
Procedura de lichidare presupune constituirea unei Adunari a Creditorilor, care este
convocata si prezidata, de cate ori este nevoie, de catre administratorul judiciar, sau dupa
caz, de catre lichidator, daca legea, sau judecatorul sindic, nu dispune altfel. Totodata,
asociatii/ actionarii firmei aflate in lichidare pot desemna, pe cheltuiala lor, un administrator
special, care sa participe la procedura falimentului si sa le reprezinte interesele.
Cel mai cunoscut personaj al acestei povesti este, bineinteles, Lichidatorul ale carui
principalele atributii sunt:
 examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura de lichidare;
 conducerea activitatii debitorului;

59
  introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in
dauna drepturilor creditorilor;
 mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor (daca au fost
incheiate intr-o perioada de pana la 3 ani si s-a urmarit fraudarea creditorilor);
 urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului;
 primirea platilor pe seama debitorului etc.

Procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor (in stare de insolventa, aflati in

una din urmatoarele situatii:
 comerciantii, persoane fizice, actionand individual;
 asociatii familiale;
 comerciantii exceptati de la aplicarea procedurii generale;
 debitorii care nu au depus la termen actele cerute de lege;
 societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
 debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment
sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara
prevazuta de lege.
Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura
falimentului, fie odata cu  deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de
observatie de maximum 60 zile.
Deschiderea procedurii la cererea debitorului:
Debitorul aflat in stare de faliment are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, in vederea
deschiderii procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciara debitorul care, in termen de 5 ani,
anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.
Debitorul are obligatia de a depune la tribunal, odata cu cererea, documentele expres
prevazute de lege. In caz contrar, pentru nedepunerea informatiilor in termen de 10 zile,
judecatorul sindic va considera aceasta lipsa, o recunoastere a starii de faliment si va
pronunta o sentinta de intrare in procedura simplificata a insolventei.
Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:
Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate solicita deschiderea
procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment.

60
Cererea trebuie sa cuprinda cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale,
precum si a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si o declaratie privind
intentia de a participa la reorganizarea debitorului.
Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate, din oficiu, la dosarul intial.
In plus, dechiderea procedurii insolventei are si o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea
tuturor actiunilor judiciare si extrajudciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului, sau
bunurilor sale, sau suspendarea termenelor de prescriptive ale actiunilor suspendate anterior.
De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor
acte juridice ale debitorului in conditiile prevazute de art. 77 – 93 din Legea insolventei.
Actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii de lichidare.
Dupa cum am specificat mai sus, procedura generala reprezinta procedura prin care un
debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si
in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura
falimentului.
Reorganizarea judiciara se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii
datoriilor sale, in conformitate cu un plan de reorganizare, care poate fi propus de debitor, de
administratorul judiciar, de unul sau mai multi creditori detinand impreuna 20% din valoarea
totala a creantelor mentionata in tabelul creditorilor.
Planul de reorganizare cuprinde fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie
lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie poate combina cele doua solutii.
Referitor la procedura Falimentului, aceasta este declansata de catre Judecatorul
sindic in unul din urmatoarele cazuri:
 debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
 debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de
deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a
fost respinsa de judecatorul sindic;
 nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de
reorganizare, sau nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
 debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de
reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
 obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile
stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul
reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;

61
  a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea
debitorului in faliment.
Prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, Judecatorul sindic va pronunta
dizolvarea  societatii debitoare si va dispune, totodata, si o serie de masuri.
Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, lichidarea va incepe de indata dupa
finalizarea inventarierii  bunurilor din averea debitorului de catre lichidator.
Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul
Judecatorului sindic, iar creantele vor fi platite intr-o anumita ordine (prevazuta in articolul
123 din legea 85/ 2006 privind procedura insolventei).
In final procedura falimentului va fi inchisa prin sentinta.
Sursa acestui articol cat si informatii complete in acest domeniu gasiti pe Lichidarefirma.ro

62