Scena 1

POVESTITORUL: Au fost odată ca niciodată două surori, Mia şi Steluţa. Ele erau prinţese într-
unul din regatele tărâmului Fericirii. Acest tărâm era magic şi avea multe, multe regate fericite
care convieţuiau în pace şi veselie dintotdeauna. Doar că, într-o zi, liniştea le-a fost spulberată,
când o vrăjitoare răutăcioasă a apărut de nicăieri, şi, cu un plan diabolic, a aruncat un blestem
îngrozitor peste întreg tărâmul. Invidioasă pe frumuseţea şi fericirea lor, şi dorindu-şi să devină
stăpâna întregului ţinut, vrăjitoarea Nucă a transformat toate prinţesele în sirene animăluţe,
nevoite să trăiască în tristeţe şi deznădejde. Doar că, eroinele noastre, cele două surori, aveau
totuşi o superputere, pe care blestemul nu le-a putut-o atinge, şi anume, speranţa.

(Intră Pisica Sirenă)

PISICA: Căţeluşă Sirenă! Căţeluşă sirenă! Vino repede!

CATELUSA: Ce s-a întâmplat? Ai păţit ceva?

PISICA: Nu, n-am păţit nimic. Trebuie să vezi ceva! Mai ţii minte că ţi-am spus că voi merge în
biblioteca secretă din aripa stângă a castelului?

CATELUSA: Da, spuneai că te duci aseară. Până acum ai stat acolo?

PISICA: E deja dimineaţă?

CATELUSA: E chiar trecut de prânz.

PISICA: Vai, ce repede a trecut timpul. Dar, priveşte ce am găsit! Pe un raft prăfuit, pe unde nu
am mai căutat până acum, am dat peste această carte. Am deschis-o şi, cititnd, am găsit o
soluţie să rupem blestemul.

CATELUSA: Serios? Arată-mi!

PISICA: Aici explică aşa: există un cavaler care ne va îndruma. Va fi un drum lung şi primejdios,
dar, doar după ce îl vom parcurge, vom decoperi soluţia. Mai scrie că, pe acest cavaler îl vom
întâlni în palatul vrăjitoarei Nucă.

CATELUSA: Este foarte periculos, dar nu avem încotro. Trebuie să ne salvăm tărâmul.

PISICA: M-am gândit la cineva care ne poate ajuta. Zâna cea Bună.

CATELUSA: Dar şi ea a fost atinsă de blestem.

PISICA: Da, aşa este, dar e foarte înţeleaptă şi poate ştie mai multe despre această carte!

CATELUSA: Ai dreptate! Uite cum facem. Eu voi merge la Zână să îi vorbesc, să îi arăt cartea şi
să o conving să ne ajute. Până atunci, tu te poţi strecura să afli dacă putem intra în palatul
vrăjitoarei. Apoi ne întâlnim şi pregătim un plan să îl găsim pe cavaler.

PISICA: Perfect! Să pornim!

Scena 2

(Pisica intră în palatul vrăjitoarei, unde este Iepuraşul)

PISICA: Ei bine, nu a fost aşa de greu. Am şi intrat. Şi acum, trebuie doar să îl găsesc pe cavaler
şi să mă feresc de gărzile vrăjitoarei...

IEPURASUL: Vrăjitoarea nu are gardieni. Crede ca este prea înfricoşătoare să o înfrunte cineva.
Şi nici nu are încredere în nimeni, deci nu are prieteni...

PISICA: Vai, ce m-am speriat! Nu ştiam că e cineva aici. Salutare!

IEPURASUL: Salutare, eu sunt Iepuraşul Sirenă. Eram prinţesa Cleo înainte...

PISICA: Eu sunt Pisica Sirenă, prinţesa Mia. Dar ce cauţi aici? Ai aflat şi tu că există o soluţie să
rupem blestemul?

IEPURASUL: Serios? Există? Nu, nu am aflat nimic. Eu sunt prinsă aici de vrăjitoare. Înainte să
apară ea, acesta era palatul în care locuiam eu. Când a venit, a pus acest lanţ vrăjit la mâna
mea ca să nu pot fugi.

PISICA: Oh, am înţeles. Îmi pare rău. Dar te voi elibera. Am aflat cum putem reuşi...

IEPURASUL: Ssst! Se aude! Vine aici! Trebuie să te ascunzi!

(Pisica se ascunde. Intră cavalerul şi vrăjitoarea)

CAVALERUL: Ei bine, vrăjitoareo, nu vei scăpa aşa uşor cu răutăţile tale. Eu sunt un cavaler
puternic şi am venit din tărâmul Curajului, pentru că a, aflat de blestemul pe care l-ai aruncat
peste aceste meleaguri. Te voi opri si voi readuce totul la normal!

VRAJITOAREA: Hahaha! Un amărât de cavaler? Tu şi care armată? Nici nu ai idee cu cine te pui
şi cât de puternică sunt!

CAVALERUL: Te voi înfrunta cu tot curajul din lume, indiferent ce...

VRAJITOAREA: Te învăţ eu minte să nu te pui cu cine nu trebuie! Abracadabra!

(Cavalerul este împins de vraja vrajitoarei. Când se întoarce este transformat în dragon şi are si
el un lanţ)

VRAJITOAREA: Floare la ureche! Auzi, un amărât de cavaler care vine să mă înfrunte. Cât
tupeu. Acum nu ai decât să îi ţii companie iepuraşului, dragonel! Eh... Să mă întorc la treburile
mele.

(Pleacă. Dragonul încearcă să spună ceva, dar nu poate aşa că renunţă. Pisica se dă aproape de
Iepuraş şi îi vorbeşte, încercând să nu fie văzută)

PISICA: Oh, nu! Cavalerul din poveste! El era singura noastră şansă. Pentru el am venit până
aici. Acum ce ne facem?

IEPURASUL: Nu mai există speranţă. Trebuie să ne resemnăm aşa...

PISICA: Nu, niciodată! Voi găsi eu un plan, fii fără grijă! Mă duc la Zâna cea Bună. Sora mea e
deja acolo şi sigur ele amândouă pun la cale un plan. Promit că mă voi întoarce să te salvez. Ai
grijă de cavaler. Rămâi cu bine!

IEPURASUL: Rămas bun, Pisică Sirenă!

Scena 3

(Intră Căţeluşa şi Zâna Bună)

CATELUSA: Bună ziua! Zână Bună, eşti aici?

ZANA: Bună ziua, draga mea! Da, sunt aici. Cu ce te pot ajuta?

CATELUSA: Zână Bună, am bătut un drum lung, pentru că eu şi sora mea avem nevoie de
ajutorul tău. Pisica Sirenă a găsit o cale de a rupe blestemul. A găsit această carte...

ZANA: Cartea Fericirii!

CATELUSA: Stii ce este?

ZANA: Da, ştiam că există, dar nimeni nu ştia unde este. Cât mă bucur că aţi găsit-o.
CATELUSA: Si acum ce facem? Am citit şi noi despre cavaler, iar Pisica Sirenă s-a dus să
găsească o cale să intrăm în palatul vrăjitoarei, dar nu ştim ce avem de făcut după ce îl găsim pe
cavaler...

(Intră Pisica)

PISICA: Nu prea mai avem ce face.

CATELUSA: Pisică Sirenă, ce e cu tine aici?

PISICA: Am reuşit să intru în palatul vrăjitoarei, am fost să îl caut pe cavaler, dar am ajuns
târziu. Vrăjitoarea l-a transformat în dragon, sub ochii mei. Trebuie să găsim altă cale, iar acum
avem de salvat întreg tărâmul, dar şi pe cavaler.

ZANA: Am eu o soluţie, dar trebuie să fiţi foarte curajoase.

CATELUSA: Suntem!

PISICA: Aşa este! Facem orice!

ZANA: Pornind de aici, pe Drumul Scoicilor, veţi ajunge la Pomul Mării. Acesta este păzit de
Prinţesa Căluţ de Mare. Prinţesa vă va da o ghicitoare. Dacă îi ghiciţi răspunsul, vă va lăsa să
luaţi Mărul Fermecat din Pom. Trebuie să duceţi mărul vrăjitoarei şi să o convingeţi să îl
mănânce. Astfel, veţi reuşi.

PISICA: Ce mai aşteptăm? Să mergem!

CATELUSA: Zână Buna, vii şi tu cu noi?

ZANA: Din păcate, nu vă pot însoţi, dar vă doresc mult noroc şi vă rog să aveţi mare grijă.

PISICA: Mulţumim!

Scena 4

(Intră Pisica si Căţeluşa, apoi Prinţesa Căluţ de Mare)

PISICA: Ce lung a fost Drumul Scoicilor! Dar cred că am reuşit. Uite Pomul Mării.

CATELUSA: Ai dreptate. Dar oare unde o fi Prinţesa Căluţ de Mare?

CALUT: Buna ziua! M-a strigat cineva?

PISICA: Buna ziua! Ne cerem scuze că te deranjăm, Printesă Căluţ de Mare. Eu sunt Pisica
Sirenă, iar ea este sora mea, Căţeluşa Sirena. Zâna Bună ne-a trimis la tine să luăm mărul
Fermecat din Pomul Mării, pentru a o învinge pe vrăjitoarea Nucă.

CALUT: Zâna Bună! Draga mea prietenă. Ce mai face? E bine?

CATELUSA: Da, toate bune!

CALUT: Ei bine, daca ea v-a trimis la mine, bănuiesc că v-a spus că nu este atât de simplu să
luaţi acest măr. Va trebui să găsiţi răspunsul la ghicitoarea mea.

PISICA: Da, ne-a spus. Care este ghicitoarea?

CALUT: Ascultaţi cu atenţie: N-o poţi cumpăra sau vinde, nici în mână n-o poţi prinde, dar o poţi
lua cu tine, să te ai cu lumea bine.

PISICA: Uau. E dificilă.

CATELUSA: Nu chiar. Răspunsul este PRIETENIA.

CALUT: Incredibil. Chiar acesta este!

PISICA: Ce repede ai rezolvat!

CATELUSA: Imi plac ghicitorile.

CALUT: Acum puteţi lua Mărul. De prima probă aţi trecut uşor. Acum vine partea dificilă.
Trebuie să o convingeţi pe vrăjitoare să îl mănânce.

PISICA: Ai dreptate, dar găsim noi un plan. Dar trebuie să ne grăbim. Avem mult de mers.

CATELUSA: Ai dreptate. Haide! La revedere, Prinţesă Căluţ de Mare! Ne-a părut bine să te
cunoaştem!

CALUT: şi mie! Aveţi mare grijă! La revedere.

Scena 5

(Intră Pisica şi Căţeluşa, apoi vrăjitoarea, apoi Iepuraşul)

PISICA: Dacă mergem aşa la vrăjitoare, nu o să accepte niciodată să mănânce mărul. Iepuraşul
Sirenă mi-a spus că nu are încredere în nimeni. A spus că nu are prieteni.

CATELUSA: Tocmai mi-a venit o idee. Dacă nu are prieteni, poate vrea să îşi facă. Ce zici dacă ne
deghizăm în vrăjitoare? Eu voi fi vrăjitoarea Dovlecel, iar tu, vrăjitoarea Verzică. Îi spunem că am
venit din tărâmul ei, că am auzit ce ispravă a făcut cu blestemul, şi dacă tot am venit în vizită, i-
am adus şi un cadou.

PISICA: Este o idee bună. Uite aici. Pune-ţi astea. Hai să ne deghizăm.

CATELUSA: Perfect! Nu ne va recunoaşte niciodată!

PISICA: Acum, hai să o strigăm. Vrajitoare Nucă! Vrăjitoare Nucă!

VRAJITOAREA: Aoleeeu! Cine strigă aşa! Mă asurziţi cu atâta gălăgie! Dacă nu vreţi să vă prefac
în sobolănei, aţi face bine să vă închideţi guriţa aia! Ei, dar ia stai aşa! Voi nu sunteţi de pe aici!
Totuşi îmi păreţi cunoscute.

PISICA: Normal, dragă, că îţi părem cunoscute! Suntem de pe tărâmul vrăjitoarelor. Ne jucam
împreună când eram mici. Dar chiar aşa să nu ne recunoşti? Sunt eu, vrăjitoarea Verzică!

CATELUSA: Si eu, vrăjitoarea Dovlecel!

VRAJITOAREA: Aaa, cred că am cam uitat. Nu îmi amintesc de voi, dar cred că aveţi dreptate...
Dar ce-i cu voi pe aici?

CATELUSA: Am auzit de isprava ta şi nu ne venea să credem. Am venit să vedem cu ochii noştri

ce blestem ai aruncat peste acest tărâm.

PISICA: Da, şi să îţi aducem un cadou, să îţi arătăm ce mândre suntem de tine!

VRAJITOAREA: Vaaai, dar nu trebuia! Unde e cadoul? Il vreau! Acum!

CATELUSA: Uite aici, un măr fermecat! Te face mai tânără cu 150 de ani!

VRAJITOAREA: Vai, ce frumos din partea voastră! Nu vă supăraţi dacă îl mănânc chiar acum,
nu? N-aş vrea să vă gândiţi să-l împărţim.

PISICA: Nu ne supărăm deloc! E numai al tău! Să-l mănânci cu poftă!

(Vrajitoarea mănâncă mărul, se îneacă şi dispare. Apare Iepurasul)

IEPURASUL: Hei! Blestemul se destramă! Lanţul a dispărut!

PISICA: Ce bine! Acum eşti liberă!

CATELUSA: Da... Dar noi arătăm tot aşa!

(Intră şi căluţul de mare)

CALUT: Fetelor, aţi reuşit! M-am eliberat şi eu de Pomul Mării. Aţi scăpat de vrăjitoare.

PISICA: Aşa este. Am scăpat. Dar nu de întreg blestemul. Nu înteleg. Am crezut că dacă
vrăjitoarea dispare, vom redeveni iar prinţese. Se pare că vrăjile ei s-au spulberat, dar înfăţişarea
noastră a rămas aceeaşi!

(Intră şi Zâna Bună şi dragonul)

CATELUSA: Zână Bună, Zână Bună, ce bine că ai venit. Am reuşit, am învins-o pe vrăjitoarea
Nucă. Am trimis-o departe cu mărul fermecat din Pomul Mării. Dar totuşi, blestemul nu s-a
rupt. Suntem încă animăluţe sirene.

ZANA: Aşa este. Asta pentru că tot drumul parcurs de voi nu a fost întâmplător. Aşa aţi ajuns să
vă cunoaşteţi cu prinţesele din tot tărâmul şi să luptaţi împreună pentru a o învinge pe
vrăjitoare. Iar în călătoria voastră aţi avut de rezolvat o ghicitoare, nu?

CALUT: Da, ghicitoarea mea.

ZANA: Ei bine, iată răspunsul la întrebarea voastră.

PISICA: Nu înţeleg.

ZANA: Care era răspunsul la ghicitoare?

CATELUSA: Prietenia.

ZANA: Exact. Prietenia este calea prin care blestemul se va rupe. Iar voi toate aţi devenit
prietene.

CATELUSA: Deci ai ştiut tot timpul. De ce nu ne-ai spus?

ZANA: Pentru că altfel, prietenia voastră nu ar mai fi fost una câştigată pe drept şi drumul nu ar
mai fi avut aceeaşi însemnătate. Acum, haideţi, trebuie să facem împreună dansul prieteniei şi
să rupem blestemul pentru totdeauna!

(Dansul prieteniei. Toate se transformă în prinţese. Cavalerul are o superputere şi se poate

transforma în dragon oricând)

SFÂRŞIT