Lecţia 5

STRATEGIA DE PRODUS

DEFINIŢIE

Prin produs se înţelege acel lucru ce consta dintr-o combinatie de caracteristici tangibile si
intangibile, care cauta sa satisfaca nevoile si dorintele clientilor, facand obiectul schimbului intre
vanzator si cumparator. Ambalajul, stilul, culoarea şi marimea sunt câteva caracteristice tipice ale
produselor. La fel de importante sunt şi unele caracteristici intangibile cum ar fi imaginea sau
reputaţia producătorului şi vânzătorului. Un produs poate fi un obiect (de exemplu, o pereche de
pantofi), sau un serviciu (de exemplu, o tunsoare sau o reparatie a ceasului), sau o idee (de exemplu,
un plan de afaceri), sau orice combinaţie dintre acestea. Alegerea produselor simbolizeaza valorile,
conceptele si stilul de viata al cumparatorilor. Cumparatorii cheltuiesc banii, si-si consuma timpul si
energia cu speranta achizitionarii unor avantaje asteptate. Un bun sau serviciu este tocmai
modalitatea de a oferi aceste avantaje. Charles Revson, fondatorul firmei Revlon Cosmetics, spunea
foarte simplu: “In fabrica producem cosmetice, dar in magazine vindem sperante”. Avantajele si nu
produsele reprezinta obiectul deciziei de cumparare. Aceasta distinctie are mari implicatii asupra
managementului marketingului. Firmele cu orientare de marketing isi definesc afacerile in termenii
avantajelor pe care clientii le cauta. Firmele orientate pe productie si vanzari adesea sunt lipsite de
succes, pentru ca ele se concentreaza pe productie si vanzari, adica pe capabilitatile interne, in loc
pe satisfacerea nevoilor si dorintelor clientilor.

CLASIFICAREA PRODUSELOR

In functie de intentiile cumparatorului privind scopul de utilizare, produsele pot fi clasificate in

doua categorii: (1) produse de consum si (2) produse industriale.

Produse

Produse de Produse
consum industriale

Produse Produse Produse Produse

Uzuale Neuzuale speciale necautate

1. Produsele de consum – sunt produse achizionate pentru a satisface nevoi si dorinti individuale
sau familiale. Clasificarea produselor de consum se face cel mai adesea in patru categorii: produse
uzuale (de convenienta); produse neuzuale, produse speciale, si produse necautate.

Produsele uzuale sunt produse cumparate frecvent si ieftine, care nu necesita un consum mare de
timp pentru a fi cumparate. Aceste produse se cumpara, in general, fara o planificare anterioara, dar
cumparatorii sunt relativ cunoscatori ai marcilor populare/uzuale ale acestor produse. De obicei,
produsele uzuale necesita o ditributie pe scara larga pentru a se putea vinde suficient de multa
cantitate in vederea obtinerii profiturilor scontate.

1
Produsele neuzuale (sau produsele comparabile) sunt acele produse de consum care sunt mai
scumpe decat produsele uzuale si se gasesc intr-un numar mai restrans de magazine. Aceste produse
sunt de obicei cumparate dupa ce cumparatorii compara intre ele cateva marci sau magazine, in ceea
ce priveste calitatea, pretul si stilul. Cumparatorii investesc suficiente eforturi in procesul de
cumparare al acestor produse pentru a obtine avantajele dorite. Aceste produse pot fi impartite in
doua categorii: produse neuzuale omogene si produse neuzuale eterogene.

Produsele omogene sunt acele produse neuzuale pe care consumatorii le percep in general la fel,
sunt relativ similare, si de aceea sunt cautate marcile cu preturile mai mici pentru caracterisiticile
dorite. De exemplu, produsele de uz casnic.

Produsele neomogene, din contra, sunt produse neuzuale care sunt percepute diferit, de exemplu,
mobila, case, imbracaminte, s.a. La aceasta categorie de produse, calitatea, pretul si caracteristicile
variaza foarte mult. Avantajul compararii acestor produse este de a gasi cel mai bun pret sau marca
pentru sine.

Produsele speciale sunt acele produse de consum pentru care consumatorii cheltuiesc foarte mult
timp pentru a le achizitiona si se opun la ideea acceptarii produselor substituente. Ceasurile Rolex,
automobilele Rolls Royce, sau imbracamintea produsa de designeri consacrati sunt cateva exemple.
La aceste produse, unde calitatea superioara si designul sunt indiscutabile, marca si calitatea
serviciului sunt foarte importante. Ele reprezinta o aproape perfecta potrivire intre nevoile fizice sau
psihologice ale consumatorului si avantajele oferite de produs. Specialistii de marketing utilizeaza o
promovare selectiva si o distributie limitata pentru a mentine o imagine exclusiva acestor produse.

Produsele necautate sunt reprezentate de produse nestiute de consumatori sau pe care acestia nu le
cauta intr-un mod activ si nu le face placere sa le achizitioneze si sa cheltuie bani. Din aceasta
categorie fac parte produsle industriei de asigurari. Vanzarea acestora necesita utilizarea agresiva a
reclamei si vanzarilor personale. De semenea, mai fac parte din aceasta categorie de produse,
produsele noi, cel putin pana cand activitatile de promovare si distributie conduc la constientizarea
cumparatorilor.

Clientii produselor de consum sunt reprezentati de consumatorii finali.

Cererea pentru produsele de consum

Cererea pentru produsele de consum poate fi elastica, inelastica, sau unitar elastica in raport cu
pretul.

Elasticitatea cererii se referă la receptivitatea sau sensibilitatea consumatorilor la modificarea

preţului. O cerere elastică la un produs apare când consumatorii cumpără mai mult sau mai puţin
din acel produs atunci când preţul său scade sau respectiv creşte. În schimb, o cerere inelastică
înseamnă că o modificare de preţ nu se va consemna printr-o modificare notabilă în cantităţile
vândute din acel produs şi deci, asupra cererii sale. Există şi elesticitate unitară în situaţia în care o
creştere în vânzări compensează exact o scădere de preţ, astfel încât veniturile totale rămân aceleşi.

Formula utilizată pentru măsurarea elesticităţii cererii in raport de pret pentru un produs este:

Diferenta cantitatilor/(Suma cantitatilor/2)

Elasticitatea (E) 
Diferenta preturilor/(Suma preturilor/2)
Dacă E este mai mare decât 1, cererea produsului este elastică.
Dacă E este mai mic decât 1, cererea produsului este inelastică.
Dacă E este egal cu 1, cererea este unitară.

2
Elasticiatea poate fi apreciată prin observarea schimbărilor ce se produc în veniturile totale:
 Dacă preţul scade şi veniturile cresc, cererea este elastică.
 Dacă preţul scade şi veniturile scad, cererea este inelastică.
 Dacă preţul creşte iar veniturile cresc, cererea este inelastică.
 Dacă preţul creşte şi veniturile scad, cererea este elastică.
 Dacă preţul creşte sau scade în timp ce veniturile rămân aproximativ constante, cererea
este unitar elastică.
2. Produsele industriale - sunt produse si serviciile destinate folosirii in activitatile firmei sau
pentru a produce alte produse si/sau servicii. Un produs poate fi clasificat atat ca produs de consum
cat si ca produs industrial, aceasta depinzand de intentia de utilizare a acestuia.

Tipuri de produse industriale

 Echipamente şi instalaţii reprezentate de produse foarte costisitoare şi comlexe tehnic ca maşini,

instalaţii, furnale, cuptoare, clădiri, avioane, etc. La aceste produse se practică amortizarea pentru
recuperarea banilor cheltuiţi la achiziţionarea lor, amortismente care se regăsesc în costurile de
fabricaţie pe o perioada de amortizare, de obicei durata de viaţă a produsului. În multe situaţii,
aceste produse sunt proiectate şi executate conform cu specificaţiile tehnice solicitate de beneficiar.

 Accesorii, de exemplu instrumente, unelte, echipamente de birou, etc., sunt adesea standardizate
şi în general mai ieftine şi cu o durată de viaţă mai mică decât precedentele, ca urmare
înregistrându-se ca cheltuieli în perioada în care au fost achiziţionate.

 Materii prime sunt produse de extracţie primară sau agricole neprocesate ca de exemplu,
minereuri, cereale, vegetale, fructe, material lemnos, etc.

 Subansamble sunt reprezentate fie de produse finite gata de a fi asamblate sau produse care
necesită o procesare ulterioară simplă înainte de a deveni componente în alte produse, de exemplu,
motoare electrice, cauciucuri, cipuri de calculator, etc. De obicei, acestea îşi păstrează identitatea în
produsul final.

 Materiale prelucrate sunt direct utilizate la fabricarea altor produse. Spre deosebire de
materiiile prime, acestea au suferit o prelucrare prealabilă, de exemplu, table, ţagle şi lingouri,
sârme, produse chimice, aliaje metalice, materiale plastice, cherestea, etc. De obicei acestea u-şi
păstrează identitatea în cadrul produsului final.

 Consumabilele (sau furniturile) sunt produse care nu sunt înglobate în produsul final, de
exemplu, lubrifianţi şi uleiuri, detergenţi, creioane şi hârtie de scris, toner şi cartuşe de imprimantă,
etc. În general sunt produse standardizate, ieftine şi cu durată scurtă de utilizare.

 Servicii industriale sunt articole scumpe care nu se înglobează în produsul finit, obţinute de la
un ofertant exterior, cum ar fi servicii de la agenţii de advertising, servicii de consultanţă juridico-
legală, cercetare de piaţă, întreţinere, şi altele.

Clienţii produselor industriale

Piaţa pentru produsle industriale constă din patru categorii principale de clienţi consumatori:
producători, comercianti, organizaţii guvernamentale şi instituţii nonprofit.

 Piaţa de producători constă din organizaţii, firme şi persoane juridice comerciale care cumpără
aceste produse pentru ca ulterior să le prelucreze sau să le asambleze pentru producerea altor
bunuri, sau să le utilizeze la faciliatarea activităţilor desfăşurate sau pentru oferirea unor servicii.

3
 Piaţa comerciantilor constă din vânzătorii cu ridicata (angrosişti) şi cu amănuntul (detailişti)
care le cumpără pentru a le revinde cu profit.

 Piaţa organizaţiilor guvernamentale include ministere, agenţii guvernamentale, reprezentanţe

sau alte instituţii care cumpără aceste produse şi servicii pentru a-şi susţine propriile activităţi sau
nevoile cetăţenilor.

 Piaţa instituţiilor nonprofit constă dintr-o foarte diversă paletă de organizaţii al căror principal
obiectiv nu este profitul, ca de exemplu, fonduri de binefacere, instituţii de caritate, etc.

Cererea produselor industriale

Spre deosebire de piaţa produselor de consum, cererea produselor industriale este derivată,
inelastică, în comun şi fluctuantă.

Cerere derivată - Cererea pentru produsele industriale este considerată ca fiind derivată deoarece
organizaţiile cumpără aceste produse pentru a le folosi la producerea altor produse şi servicii, si deci
cererea pentru aceste produse produce cerere si pentru produsele industriale. Datorita acestui
caracter derivat, spacialistii de marketing trebuie sa monitorizeze foarte atent modelele cererilor si
schimbarile in preferintele consumatorilor finali chiar daca clientii lor nu sunt in aceste piete.

Cerere inelastică – cererea pentru multe produse industriale este inelastica in raport cu pretul.
Aceasta inseamna ca o crestere sau descrestere a pretului produsului nu va afecta semnificativ
cererea la acel produs. Aceasta se intampla deoarece, in cele mai multe din situatii, preţul unui
produs industrial utilizat la producerea unui alt produs sau ca parte componentă a acestuia, are o
pondere mică în preţul total al produsului de consum final. De exemplu, cresterea pretului la
cauciucuri, bujii sau alte componente ale unui automobil, nu va afecta cererea pentru automobile.

Cerere în comun - cererea în comun apare atunci când două sau mai multe produse sunt utilizate
împreună pentru a se produce un alt produs, deci dacă unul din aceste produse industriale are cerere,
este de aşteptat ca şi celelalte care intră în componenţa produsului final să aibă aceeaşi cerere. De
exemplu, daca disponibilitatea microprocesoarelor scade, este de asteptat ca si producerea de
microcalculatoare sa scada, si ca urmare, va scadea si cererea pentru drive-uri de disk.

Cerere fluctuantă - Cererea pentru produse industriale, în special echipamente şi instalaţii noi, tinde
să fie mult mai instabilă decât cererea pentru bunurile de larg consum. O creştere sau descreştere
mică în cererea pentru producerea produselor de consum poate produce o mult mai mare schimbare
în cererea pentru facilităţile (spatiile) şi echipamentele necesare pentru a produce aceste produse de
consum. Economistii definesc acest fenomen ca efectul multiplicator sau principiul accelerator.

Principalele caracteristici ale pietelor pentru produsele de consum si industriale sunt prezentate in
tabelul urmator.
Caracteristica Piaţa de produse industriale Piaţa de produse de larg
consum
Cererea Organizaţii Indivizi
Volumul în care se cumpără Mare Mic
Numărul de clienţi Puţini Mulţi
Amplasarea consumatorilor Concentraţi geografic Dispersaţi
Modul de distribuţie Mai mult direct Mai mult indirect
Modul de realizare a vânzării Mult mai profesional Mult mai personal
Tipul de negocieri Mult mai complexe Simplu
Utilizarea leasing-ului Pe scară largă Puţin
Metoda principala de promovare Vânzările personale Reclama

4
ARTICOLUL, LINIA SI MIXUL DE PRODUSE

Definitii

Articol de produs (sau model) este o anumită variantă a unui produs care poate reprezenta o ofertă
distinctă printre produsele firmei. De exemplu, firma Procter & Gamble ofera samponul Head &
Shoulders Citrus Fresh.

Linia de produse reprezintă un grup de produse înrudite oferite de firmă. De exemplu, in linia de
sampon oferita de firma Procter & Gamble intra pe langa samponul mai sus amintit avem: Head &
Shoulders Menthol, Head & Shoulders Clasic, Head & Shoulders Dry Scalp, s.a.

Mixul de produse include toate produsele pe care le oferă la vânzare o firmă. De exemplu, firma
Procter & Gamble ofera sapunuri (ex. Camay), sampoane, detergenti (Tide, Ariel, etc.), pasta de
dinti (ex. Crest), scutece (ex. Pampers).

Dimensiunile ofertei de produse

Largimea mixului de produse este reprezentata de numarul de linii de produse pe care firma le
ofera.

Profunzimea liniei de produse se referă la numărul de modele dintr-o linie de produse.

Consistenţa mixului de produse este masura in care liniile de produse sunt similare in ceea ce
priveste utilizarea, distributia, pietele tinta si pretul.

Strategia de crestere a profunzimii liniei este practicata pentru a atrage cumparatori cu diferite
preferinte prin aprofundarea segmentarii de piata, urmarindu-se astfel cresterea vanzarilor si
profitului. Totodata, un efect urmarit al acestei strategii de produs este si de a fructifica avantajele
economiilor de scara in productie si marketing (modelele pot fi promovate impreuna prin
promovarea liniei; toate ambalajele liniei pot avea acelasi design; poate permite standardizarea unor
componente utilizate in cadrul liniei; se bucura de avantajele unei aceeasi perceptii asupra calitatii
de catre cumparatori) si de a compensa eventuala comportare sezoniera a vanzarilor.

Strategia de crestere a largimii mixului de produse este urmata pentru a diversifica riscul si a
fructifica reputatia pe care si-au castigat-o.

Firmele pot urma insa, si strategia de ingustare a mixului pentru a-si concentra mai bine eforturile
pe un numar mai redus de produse. De exemplu, Avon Cosmetics si-a redus mixul prin vanzarea
diviziei de produse de ingrijire a sanatatii si a pastrat numai divizia pentru produse de
infrumusetare.

Strategia de mentinere a unei anumite consistente asigura firmelor pastrarea unei pozitii de piata
puternice intr-un domeniu in care sunt specializate. De asemenea, pot fructifica avantajele
economiilor de scara.

Chiar daca nu se poate spune ca una din strategii este mai buna decat alta, este clar ca ceea ce este
bun pentru o firma poate sa nu fie la fel de bun pentru alta, si totul depinde de factorii interni si cei
externi. In general insa, se poate afirma ca, riscul de a dezvolta un mix de produse inconsistent este
oricum mai mare decat acela de a avea un mix de produse consistent.

Aceste schimbari ale modelelor, liniilor de produse si mixului de produse pot fi realizate prin:

5
  modificarea produselor – sunt schimbari ale uneia sau mai multor caracteristici ale
produsului; de exemplu, modificari de calitate, modificari functionale si modificari ale
stilului; acestea din urma, sunt de obicei practicate in moda, pentru a motiva consumatorii sa
inlocuiasca cu modele noi, modelele vechi chiar daca acestea nu sunt uzate; aceasta strategie
se numeste planificarea uzurii morale;

 repozitionarea – schimbarea perceptiei consumatorului vis-a-vis de produs (a se vedea

segmentarea pietei);

 extinderea sau restrangerea liniei de produse – extinderea reprezinta adaugarea de

modele iar restrangerea este renuntarea la anumite modele.

CICLUL DE VIAŢĂ AL PRODUSELOR

Ciclul de viaţă al produselor, cel mai familiar concept in marketing, descrie acceptarea produsului
pe piaţă pe parcursul a patru stadii: introducere, creştere, maturitate şi declin.

Introducere Creştere Maturitate Declin

Vanzari Vânzările
Profit

Profiturile

0 Timp

Se poate obeserva ca ciclul de viata nu se refera la o marca anume ci la o categorie de produs, adica
la toate marcile care satisfac acelasi tip de nevoi. Categoria de produs poate fi de exemplu tigari,
sapun, cafea, frigidere, detergent, camasi, medicamente, etc.

Nu toate produsele au o curba a ciclului de viata in forma prezentata anterior. Durata fiecarei etape
poate fi diferita de la o categorie de produs la alta. Produse cum ar fi cele ocazionale (curba a din
figura), care satisfac un anumit gust sau capriciu, pot sa treaca prin intreg ciclul in cateva saptamani
(de exemplu unele produse de imbracaminte), sau unele produse considerate “la moda” care dureaza
doar un anumit sezo. Altele stau de decenii in stadiul de maturiate (de exemplu masinile de spalat,
frigiderele, etc.). Alte produse, camasi, covoare s.a., au forma dantelata (curba b din figura), sau
cicluri repetate (curba c din figura) pentru medicamente.

a
Vanzari

Timp

6
Conceptul de ciclu de viata nu arata specialistilor de marketing durata sa sau a unei etape, si nici nu
specifica ce strategie ar trebui urmata. Ciclul de viata este un instrument cu ajutorul caruia
specialistii in marketing pot prognoza viitoarele tendinte si etapa care urmeaza.
Etape Introducere Creştere Maturitate Declin
Caractersitici
Vanzari Scazute Cresc rapid Ating maximul Scad
Costuri Ridicate Medii Mici Mici
De obicei pierdere Cresc si ating de Incep sa scada Continua sa scada
Profit obicei maximul
catre sfarsitul etapei
Slaba Se accentueaza si Cea mai puternica cu Se diminueaza
Concurenta spre sfarsit devine f. concurenti puternici
mare si stabili
Crearea increderii in Maximizarea Maximizarea cotei de Reducerea
Obiectivele de produs si testarea profitului si piata cheltuielilor si
marketing cresterea cotei de exploatarea marcii
piata
Număr limitat de Extinderea Număr mare de Eliminarea modelelor
modele; modificări numărului de modele şi mărcilor
Produsul
frecvente la produs modele; modificări neprofitabile
frecvente la produs
Preţurile sunt de obicei Preţurile încep să Preţurile continuă să Preţurile se
mari pentru a se scadă către sfârşitul scadă stabilizează la
recupera costurile de stadiului de creştere niveluri relativ
dezvoltare ale ca rezultat al scăzute; creşteri mici
Preţul
produsului presiurii de preţuri sunt
concurenţei posibile dacă
concurenţa este
neglijabilă
Distribuţia este de Extinderea Număr mare de Se renunţă treptat la
obicei limitată, numărului dealeri; discounturile spaţiile comerciale
depinzând de produs; dealerilor; eforturi scad; se fac eforturi nerentabile
Se fac eforturi intense intense pentru a intense pentru a
Distribuţia
şi se practică stabili relaţii pe menţine distribuitorii
discounturi mari pentru termen lung cu şi spaţiile comerciale
atragerea angrosiştilor angrosiştii şi
şi detailiştilor detailiştii
Dezvoltarea înformării Se stimulează Se stimulează cererea Se renunţă treptat la
despre produs; cererea selectivă; se selectivă; reclamă promovare
stimularea cererii practică o reclamă agresivă; promovare
primare; utilizarea agresivă în special pentru
intensivă a vânzărilor menţinerea dealerilor
Promovarea
personale la şi clienţilor
distribuitori; utilizarea
mostrlor şi cupoanelor
pentru stimularea
consumatorilor

MARCAREA PRODUSELOR

Succesul unei afaceri depinde in parte de abilitatea pietei tinta de a face distinctie intre produse.
Marcarea este instrumentul principal de marketing prin care se poate deosebi un produs de cele
concurente.

O marcă (brand) este un nume, expresie, simbol, desen sau o combinaţie a acestora, care identifică
produsele ce se vând şi le diferenţiază între ele.

7
Elementele unei mărci sunt:

 numele mărcii este partea mărcii care include litere, cuvinte şi numere ce pot fi citite şi
vorbite;

 semnul mărcii este partea mărcii care nu poate fi vorbită, de exemplu simbolurile.

Principalele scopuri ale marcarii sunt: identificarea produselor, repetarea vanzarilor si vanzarile de
noi produse.

Utilizarea marcilor ajuta la crearea loialitatii fata de acestea, adica la o preferinta constanta pentru
ele fata de alte marci, ajutand consumatorii sa identifice aceste produse pe care vor sa le cumpere in
dauna celor pe care nu vor sa le achizitioneze.

Strategii de marcare

Fără marcă
Cu marcă (produs generic)

Marca Marca Cu marcă

producătorului distribuitorului multipla

Marcarea Marcarea Marcarea Marcarea

individuala familiei individuala familiei

Produsele fara marca sunt in general produsele ieftine, fara caracteristici deosebite, care sunt
idntificate prin categoria de produs. O astfel de strategie a fost abordata de unele firme, mai
cunoscute fiind exemplele din industria farmaceutica ( aspirina, antinevralgic, etc.) si industria
hartiei (servetele, coli de scris, s.a). Optiunea pentru aceasta strategie are ca principala cauza
economiile care se realizeaza pentru actiunile promotionale. Totodata, firma nu isi asuma o
raspundere fata de clienti in ceea ce priveste mentinerea unui anumit standard de calitate.

O alta modalitate de marcare este utilizarea numelui fabricantului ca nume de marca, aceasta
definind marca producatorului.

Daca marcarea se face de catre comerciant atunci este o marca a distribuitorului. De exmplu “Aro”
marca firmei Metro. In aceasta situatie, comerciantul cumpara produsele nemarcate de la fabricanti
si isi asuma responsabilitatea marcarii lor dar si a realizarii altor activitati de marketing. Rezultatul
este asocierea acelor produse cu comerciantul si nu cu producatorul lor.

Firmele pot opta ca strategii de marcare pe marcarea individuala a produselor, marcarea familiei de
produse sau marcarea multipla.

Utilizarea diferitelor marci pentru diferite modele de produs se numeste marcare individuala. De
exemplu Procter & Gamble utilizeza marcarea individuala a detergentilor produsi: Tide, Ariel,
Bold, Cheer, etc. (firma produce 11 detergenti pentru diferite piete tinta).
8
Marcarea mai multor modele sub aceeasi marca se numeste marcarea familiei de produse. De
exemplu firma Sony foloseste acelasi nume pentru toate produsele.

Marcarea multipla presupune aplicarea a doua sau mai multe marci pe acelasi podus. Este o
strategie utila atunci cand o combinatie de marci imbunatateste prestigiul sau valoarea perceputa a
produsului. De exemplu, firma de micropocesoare Intel plateste firmelor de calculatoare IBM,
Compaq, Toshiba s.a. utilizarea pe produsele lor a inscriptiei “Intel inside”. De asemenea, strategia
este utilizata si de doua sau mai multe firme care vor sa dezvolte impreuna un produs comun.

Protectia legala a marcilor si dreptul exclusiv de utilizarea a acestora se realizeza prin inregistrarea
marcii (trademark) la organizatiile responsabile (de exemplu, in Romania OSIM – Oficiul de Stat
pentru Inventii si Marci).

AMBALAREA

Ambalajul este containerul care protejează şi promovează produsul asigurându-i sigurantă şi

uşurinţă la manevrare.

Funcţiile ambalajului:

 protecţia produsului

 promovarea produsului

 facilitarea depozitării şi utilizării produsului

 facilitarea reciclării şi reducerii eventualelor daune mediului

ETICHETAREA

Eticheta este o parte integrantă a unui ambalaj. În general, eticheta are una din următoarele două
forme:

 eticheta de convigere care se concentrează pe o temă promoţională sau un logo şi

informarea consumatorului este în plan secundar;

 eticheta informativă care este proiectată să ajute consumatorii să facă o alegere corectă a
produsului şi să micşoreze disonanţa cognitivă manifestată după cumpărare.

GARANŢIILE PRODUSELOR

Garanţia este un atestat al calităţii şi performanţei unui produs sau serviciu.

Există:

 garanţie expresă care reprezintă o declaraţie scrisă atestând că produsul corespunde

scopului pentru care este vândut;

 garanţie sugerată care reprezintă o declaraţie nescrisă că produsul corespunde scopului

pentru care este vândut.