Sunteți pe pagina 1din 304

Dr. RADU STANCU Dr.

DOINEL DINUICĂ

Drd. MĂDĂLINA STANCU

DREPT CIVIL ŞI COMERCIAL


PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL SUPERIOR ECONOMIC
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României
STANCU, RADU
Drept civil şi comercial pentru învăŃământul superior economic – / Radu Stancu,
Doinel Dinuică, Mădalina Stancu – Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006
304 pag.; 23,5
ISBN (10) 973-725-515-1; ISBN (13) 978-973-725-515-0

I. Dinuică, Doinel
II. Stancu, Mădălina

347(498)(075.8)
347.7(498)(075.8)

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

Redactor: Lucia PLENICEANU


Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Marilena BĂLAN (GURLUI)
Bun de tipar: 13.02. 2006; Coli tipar: 19
Format: 16/61×86

Editura şi Tipografia FundaŃiei România de Mâine


Splaiul IndependenŃei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83
Tel./Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.ro
e-mail : contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Dr. RADU STANCU Dr. DOINEL DINUICĂ

Drd. MĂDĂLINA STANCU

DREPT CIVIL ŞI COMERCIAL


PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL
SUPERIOR ECONOMIC

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2006
CUPRINS

PARTEA I. NOłIUNI DE DREPT CIVIL


Capitolul I. NOłIUNI INTRODUCTIVE
I.1. Originea, înŃelesul şi definiŃia noŃiunii de drept ……………….…………… 15
I.2. Diviziunile dreptului ………………………………….……………………... 18
I.3. Norma juridică ……………………………………………..……………….. 20
I.3.1. DefiniŃia normei juridice şi trăsăturile acesteia …….………………… 20
I.3.2. Structura normei juridice ……………….……………………………... 21
I.3.3. Clasificarea normelor juridice ………….....…………………………... 22
I.3.4. Interpretarea normelor juridice …..…...………………………………. 24
I.4. Aplicarea dreptului ………………………………………………………….. 25
I.4.1. Aplicarea dreptului în spaŃiu şi asupra persoanelor ….………………... 26
I.4.2. Aplicarea dreptului în timp ………………….………………………… 27
I.5. Izvoarele dreptului …………………………………………………………… 28

Capitolul II. DREPTUL CIVIL. DEFINIłIE, OBIECT, PRINCIPII


ŞI IZVOARE

II.1. DefiniŃie ………………………………………………….…………………. 32


II.2. Obiectul dreptului civil …………………………………..…………………. 33
II.3. Principiile fundamentale ale dreptului civil ………………………………… 34
II.4. Izvoarele dreptului civil ………………………………..…………………… 35

Capitolul III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL


III.1. NoŃiunea de raport juridic civil, premisele şi caracterele acestuia .……………. 38
III.1.1. NoŃiune ……………………………………………………………... 38
III.1.2. Premisele ………………………………………..…….……………. 38
III.1.3. Caracterele raportului juridic civil …………………………………. 39
III.2. Structura raportului juridic civil (elementele raportului juridic civil)……………….. 40
III.2.1. Subiectele raportului juridic civil ……………………………………. 41
III.2.2. Capacitatea civilă a persoanelor fizice ………………………………. 42
III.2.3. Capacitatea civilă a persoanelor juridice ……………….……………. 45

5
III.2.4. ConŃinutul raportului juridic civil …………………………………… 48
III.2.5. Clasificarea drepturilor subiective civile ……………….…………… 49
III.2.6. Clasificarea obligaŃiilor civile ………………………….……………. 52
III.2.7. Obiectul raportului juridic civil………………………………………. 54

Capitolul IV. BUNURILE


IV.1. DefiniŃie ……………………………………………………………………. 55
IV.2. Clasificarea bunurilor …………………………………...…….…………… 55

Capitolul V. FAPTUL ŞI ACTUL JURIDIC


V.1. Faptul juridic. NoŃiune şi clasificare ……..………………………………… 65
V.2. Actele juridice. NoŃiune şi trăsături ..……………………………………….. 66
V.3. Clasificarea actelor juridice ………………………………..……………….. 66
V.4. CondiŃiile actului juridic civil ……………………..……….……………….. 70
V.4.1. NoŃiune şi clasificare ……………………..…………………………... 70
V.4.2. Capacitatea de a încheia acte juridice …….………………………….. 72
V.4.3. ConsimŃământul ………………………...………..…………………... 72
V.4.3.1. DefiniŃie şi noŃiuni generale …………………….……………. 72
V.4.3.2. CondiŃiile consimŃământului ………….……………………… 74
V.4.4. Viciile de consimŃământ. ……………………………………………... 76
JurisprudenŃă ………………………………………………………… 76
V.4.5. Obiectul actului juridic civil ……………..………..………………… 100
V.4.6. Cauza (scopul) actului juridic civil ……………...…….…………….. 102
V.5. Forma actului juridic …………………………………….….………………. 103
V.6. ModalităŃile actului juridic ……………………..…………..….……………. 104
V.6.1. Termenul ……………………………………………….…………… 105
V.6.2. CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil ……………………….. 106
V.6.3. Sarcina ………………………………………………..……………… 108
V.7. Efectele actului juridic civil ………………….……………………………... 108
V.8. Nulitatea actului juridic civil ……………………………………………….. 111
V.8.1. DefiniŃie şi clasificare. …………………………………………………… 111
JurisprudenŃă ……………………………………………………………... 117

Capitolul VI. PRESCRIPłIA EXTINCTIVĂ

VI.1. DefiniŃie şi efecte …………………………….……………….……………. 124


VI.2. Domeniul prescripŃiei extinctive şi termenele ……………….…………… 127
VI.2.1. Domeniul prescripŃiei extinctive ……………………………………. 127
VI.2.2. PrescripŃia extinctivă în domeniul drepturilor
patrimoniale …………………………………………………………. 127
VI.2.3. PrescripŃia extinctivă în domeniul drepturilor
nepatrimoniale ………………………………………………………. 130

6
VI.2.4. Termenele de prescripŃie extinctivă ………………………………… 130
VI.2.5. Momentul de la care curge prescripŃia……...………….……………. 133
VI.3. Întreruperea şi suspendarea prescripŃiei. …………………………………… 133
JurisprudenŃă ………………………………………………………………. 136

Capitolul VII. PROBELE ÎN DREPTUL CIVIL

VII.1. NoŃiunea de probă şi înŃelesurile acesteia. Obiectul şi sarcina


probei. CondiŃiile de admisibilitate a probelor ……………….…………… 137
VII.2. Mijloacele de probă ……………………….……………………………… 138
VII.2.1. Înscrisurile ………………………….……………………………… 138
VII.2.2. Mărturia (proba cu martori sau proba testimonială) ….…………… 141
VII.2.3. Mărturisirea ……………………………………..…………………. 143
VII.2.4. PrezumŃiile …………..……………………………………………... 143
VII.2.5. Alte mijloace de probă …………….………………….…………… 144

Capitolul VIII. OBLIGAłIILE CIVILE

VIII.1. NoŃiunea de obligaŃie civilă şi izvoarele obligaŃiilor …………………….. 145


VIII.2. Contractul - izvor voluntar de obligaŃii.
Clasificarea contractelor …………………………………….…………… 146
VIII.3. Încheierea contractelor …..……………………..……….………………... 147
VIII.4. Izvoare legale ale obligaŃiilor …………..………………………………… 148
VIII.4.1. Cvasi-contractele ……………………….………...……………… 148
VIII.4.2. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii ca izvor
de obligaŃii (delicte şi cvasi-delicte). …………………………….. 152
JurisprudenŃă …………………………………………………….. 155

Capitolul IX. STINGEREA OBLIGAłIILOR CIVILE

IX.1. NoŃiunea de efecte ale obligaŃiilor. Principiul executării


în natură ……………………………………………………….…………… 165
IX.2. Stingerea obligaŃiilor …………...……………………….…………………. 165
IX.2.1. Plata ………………………………………………………………… 166
IX.2.2. Plata prin subrogaŃie ………………………………………………... 166
IX.2.3. Cesiunea bunurilor …………………………….….………………… 167
IX.2.4. NovaŃia ……………………………………………………………… 168
IX.2.5. DelegaŃia …………..………………………..………………………. 168
IX.2.6. Darea în plată ……………………………...………………………... 168
IX.2.7. CompensaŃia ………………………………….…..………………… 169
IX.2.8. Confuziunea ……………………………….…...…………………… 169

7
Capitolul X. CONTRACTELE CIVILE

X.1. Contractul de vânzare-cumpărare ………...………………………………… 170


X.2. Contractul de schimb ……………………..…..…………………………….. 173
X.3. Contractul de mandat ………………….….……..………………………….. 174
X.4. Contractul de locaŃiune ………………….….……..………………………... 176
X.5. Contractul de arendare ……………………………………………………… 176
X.6. Împrumutul de folosinŃă (comodat) ………………….….………………….. 178
X.7. Împrumutul de consumaŃie (mutuum) ………………….….………………... 179
X.8. Contractul de depozit ……………………………………………………….. 181
X.9. Contractul de rentă viageră …………………………………….…………… 182
X.10. Contractul de joc sau „prinsoare”………………………………………….. 183
X.11. Contractul de întreŃinere …………………………………………………… 184
X.12. Contractul de donaŃie ……………………………………………………… 185
X.13. Contractul de tranzacŃie …………………………………………………… 186
X.14. Contractul de antrepriză …………………………………………………... 188
X.15. Contractul de subantrepriză ………………………………….…………… 192
X.16. Contractul de societate civilă ……………………………………………... 192
Teste grilă………………………………………………………………………… 195

PARTEA A II-A. DREPT COMERCIAL

Capitolul I. DREPT COMERCIAL. NOłIUNE, OBIECT, EVOLUłIE,


IZVOARE
I.1. NoŃiunea, obiectul şi evoluŃia dreptului comercial…………………………... 203
I.2. Corelarea cu alte ramuri de drept……………………………….……………. 205
I.3. Izvoarele dreptului comercial………………………………………………... 206
JurisprudenŃă ………………………………………………………………... 208
Capitolul II. FAPTELE DE COMERł
ŞI ÎNTREPRINDERILE
II.1. Faptele de comerŃ …………………………………………………………... 212
JurisprudenŃă ………………………………………………….……………. 215
II.2. Întreprinderile ……...…………………………...…………………………... 215
II.3. Domenii care constituie monopol al statului………………………………... 216

Capitolul III. COMERCIANłII


III.1. DefiniŃie …………………………………………………………………… 217
III.2. Categoriile de comercianŃi ………………………………………………… 217
III.2.1.Persoanele fizice ……………………………………………………. 217
III.2.2. SocietăŃile comerciale …...………………………….……………... 217
III.2.3. AsociaŃiunea în participaŃiune ……………………….……………. 219
JurisprudenŃă ………………………………………………………. 219
8
III.2.4. AsociaŃiunea de asigurare mutuală ……...…………………………. 220
III.2.5. Grupul de interes economic (G.I.E.) ……...………….……………. 220
III.2.6. Grupul european de interes economic (G.E.I.E.) …………………. 222
III.3. Dobândirea calităŃii de comerciant ………………………………………… 223
III.3.1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana
fizică ………………………………………………………………. 223
III.3.2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către societăŃile
comerciale ………………………………………………………… 223
III.4. Dovada calităŃii de comerciant ……………………………….……………. 223
III.5. Încetarea calităŃii de comerciant …...…………...…………….……………. 224
III.6. ObligaŃiile profesionale ale comercianŃilor ………………………………... 224
Capitolul IV. AUXILIARII COMERCIANłILOR
IV.1. Prepuşii comercianŃilor ………………….………………………………… 225
IV.2. Reprezentarea ……………..…………………..…………….……………... 226
IV.3. Comişii pentru negoŃ ………………………………………………………. 226
IV.4. Comişii călători pentru negoŃ (comerŃ) ..…….…………………………….. 227
IV.5. Mijlocitorii ………...……………………………………………………… 227
IV.6. AgenŃii de comerŃ ………...…………….………………………………….. 227
Capitolul V. FONDUL DE COMERł
V.1. NoŃiune ………………………………………………..……………………. 230
V.2. Elementele corporale ale fondului de comerŃ ..……………………………... 230
V.2.1. Bunurile imobile …………. ………………………………………... 230
V.2.2. Bunurile mobile corporale .……………………….………………… 231
V.3. Elementele necorporale ale fondului de comerŃ ..…………………………... 231
V.3.1. Firma ………………………………………………….……………. 231
V.3.2. Emblema ……………………. ……………………………………... 232
V.3.3. Clientela şi vadul comercial ...……………….……………………... 232
V.3.4. Drepturile de proprietate industrială …...…………………………... 232
V.3.5. Drepturile de autor ……..……...…………………………………… 234
V.4. Actele juridice privind fondul de comerŃ ……………….…………………. 234
Capitolul VI. CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE
VI.1. Contractul - izvor de obligaŃii comerciale ………………………………... 235
VI.2. Încheierea contractelor comerciale ………………………………………... 236
VI.3. Probele specifice dreptului comercial ……………………………………... 239
VI.4. Contractul de vânzare-cumpărare ……….………………..….……………. 242
VI.4.1. Comercialitatea contractului de vânzare-cumpărare ………………. 242
VI.4.2. DefiniŃie şi trăsături………..……………………………………….. 242
VI.4.3. Capacitatea părŃilor ………………………………………………… 243
VI.4.4. Obiectul contractului ……………………..………………………… 244
JurisprudenŃă ……………………………………………………….. 245
VI.4.5. ObligaŃiile vânzătorului ………………….…………………………. 246
VI.4.6. ObligaŃiile cumpărătorului …………………….…………………… 247
VI.4.7. Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială …………... 247
VI.4.8. Unele varietăŃi de vânzare-cumpărare comercială …………………. 248
VI.4.9. Neexecutarea contractului. …………………………………………. 249
VI.5. Contractul de mandat comercial …………………………………………... 249

9
VI.5.1. NoŃiune, obiect, trăsături …………………..……………………… 249
VI.5.2. CondiŃii de validitate ……..………………………………………… 250
VI.5.3. ObligaŃiile părŃilor.………………….……………………………… 250
VI.5.4. Încetarea mandatului ………………………….……………………. 251
JurisprudenŃă ………………………………………………………. 251
VI.6. Contractul de comision …………...…………….…………………………. 252
VI.6.1. DefiniŃie, obiect, caractere juridice…….………………………….. 252
VI.6.2. CondiŃiile de valabilitate ……………….………………………….. 252
VI.6.3. ObligaŃiile părŃilor…. ………...……….…………………………… 253
JurisprudenŃă ………………………………………………………. 254
VI.6.4. Încetarea contractului de comision………………….……………… 254
VI.7. Contractul de consignaŃie ……………………………..….………………. 254
VI.7.1. NoŃiune, caractere juridice, obiect…………………….……………. 254
VI.7.2. CondiŃiile de validitate… ……….…….…………………………… 256
VI.7.3. ObligaŃiile părŃilor………. ……………….……………………….. 256
VI.7.4. Încetarea contractului …..…………………………………………... 258
VI.8. Contractul de report …………..…………………………………………… 258
VI.9. Contractul de cont curent ……………..……..……………….……………. 259
VI.9.1. NoŃiune ……………………………………………………………... 259
VI.9.2. Efecte ……………………………….……………………………… 259
VI.9.3. Caractere juridice …………………..………………………………. 260
VI.9.4. Încetarea contractului …..……………………..……………………. 260
VI.10. Contractul de leasing …………..…………………….…………………… 260
VI.10.1. NoŃiune ……………………………...…………………………... 260
VI.10.2. Obiectul contractului …………...…………….…………………. 260
VI.10.3. Felurile leasingului …………..………..………………………… 260
VI.10.4. Elementele contractului de leasing .……………………………... 261
VI.10.5. ObligaŃiile locatorului …………..………….……………………. 261
VI.10.6. ObligaŃiile utilizatorului ..……………………..…………………. 261
VI.10.7. Drepturile utilizatorului ..………………………………………... 261
VI.10.8. Aspecte fiscale ………….. ……….……………………………... 262
VI.10.9. Caractere juridice .………… …………………………………… 262
VI.11. Contractul de franciză..……… …………..………………………………. 262
VI.11.1. NoŃiune ..… ………………………………..……….…………… 262
VI.11.2. Obiectul contractului ....… ……………………………………… 262
VI.11.3. Caractere juridice . ………………………………………………. 262
VI.11.4. Elementele contractului .…… …………………………………... 263
VI.12. Contractul de gaj comercial………………………………………………. 263
VI.12.1. NoŃiune ..… ………………………………..…………………… 263

Capitolul VII. TITLURILE COMERCIALE


DE VALOARE
VII.1. NoŃiune .…………… …………………………………………………….. 265
VII.2. Caracteristici ..…………..… …………………………………………….. 265
VII.3. Clasificare ..…………………… ….……………………………………… 265
VII.3.1. Clasificare după conŃinutul lor .….………………………………. 265
VII.3.2. Clasificare după modul în care circulă ..………….…. …………. 266
VII.4. Cambia .……… ………………………………………………………….. 266

10
VII.4.1. NoŃiune ..…… ………….…………………..……………………. 266
VII.4.2. Caracterele cambiei ..… ……………………..…………………... 266
VII.4.3. CondiŃii de validitate ..…… …………………………………….. 267
VII.4.3.1. CondiŃii de fond . ………………………….…………… 267
VII.4.3.2. CondiŃii de formă …………….………………………… 267
VII.4.4. Girul ..……… ……………………………………………………. 268
VII.4.5. Acceptarea cambiei .……… …………………………………….. 268
VII.4.6. Revocarea cambiei .……… ……………………………………… 268
VII.4.7. Refuzul de a accepta cambia .…..… ……………….……………. 268
VII.4.8. Avalul ..…… ………………………….…………………………. 268
VII.5. Biletul la ordin ..………………………………………………………….. 268
VII.5.1. NoŃiune ………….………………………………….……………. 268
VII.5.2. Caractere juridice …………………..………….…………………. 268
VII.5.3. MenŃiunile obligatorii ale biletului la ordin ……………………... 269
VII.5.4. Girul biletului la ordin ..………….………………………………. 269
VII.5.5. Avalul biletului la ordin ..…… ………….………………………. 269
VII.5.6. Plata biletului la ordin ………….………….…………………….. 269
VII.6. Cecul .… ………….………………………………………………………. 269
VII.6.1. NoŃiune..………………… ….…………………………………… 269
VII.6.2. CondiŃii esenŃiale de formă ..…………………………………….. 269
VII.6.3. CondiŃii esenŃiale de fond .....………………… ………………… 269
VII.6.4. Formele cecului ..…………… …………….……….……………. 270
VII.7. Conosamentul ..…………….…… ………………………….……………. 270
VII.7.1. NoŃiune ..………..… ….…………………………………………. 270
VII.7.2. MenŃiunile conosamentului ..………..…………………………… 270
VII.7.3. Felurile conosamentului .………..…………..…………………… 270
VII.7.4. Pluralitatea de exemplare .…...……..……………….…………… 271
VII.7.5. Predarea bunurilor ..…………….………………………………... 271
VII.8. Warantul ..……………………….……..…………………….…………… 271
Capitolul VIII. SOCIETĂłILE COMERCIALE
VIII.1. Clasificare ……………………………………………………………….. 272
VIII.1.1. Clasificarea după numărul societăŃilor …………….…………… 272
VIII.1.2. Clasificarea după natura societăŃii .……………………………... 272
VIII.1.3. Clasificarea după răspunderea asociaŃilor ……………………… 273
VIII.1.4. Clasificarea după structura capitalului şi modul
de împărŃire a lui ………………………………………………... 273
VIII.1.5. Clasificarea după posibilitatea emiterii de titluri
comerciale de valoare ………………………………………….. 273
VIII.2. Dobândirea personalităŃii juridice de către societăŃile
comerciale ………………………………………………….……………. 273
VIII.3. Elementele de identificare ale societăŃii ………..………….…………….. 274
VIII.4. Forme de desfăşurare a activităŃii societăŃii comerciale
în afara sediului său social principal ……………………………………. 275
VIII.5. Constituirea societăŃii comerciale ..……………………………………… 275
VIII.5.1. Verificarea disponibilităŃii firmei şi după caz
a emblemei ……………………………………….……………. 275
VIII.5.2. Întocmirea actului constitutiv …….……………………………... 275

11
VIII.5.3. ConŃinutul actului constitutiv şi caracterele juridice
ale acestuia ………………………………………………………. 276
VIII.5.4. Înmatricularea societăŃii …...……………………………………. 276
VIII5.5. Capitalul social şi vărsarea aportului ……….…………………… 277
VIII.6. Organele societăŃii comerciale ……..……………………………………. 278
VIII.6.1. Organele de conducere. AtribuŃiile adunării generale …………... 278
VIII.6.2. Organele de administrare………………………………………... 279
VIII..6.3. Organele de control ……..……………………………………… 279
VIII.7. Dizolvarea, fuziunea, divizarea, lichidarea ……...………………………. 280
VIII.7.1. Dizolvarea ……………………………..………………………... 280
VIII.7.2. Fuziunea şi divizarea ………………….…….………………….. 280
VIII.7.3. Lichidarea …………………………..………….……………….. 280
Teste grilă……………………………………………………….……………….. 281

12
Partea I
DREPT CIVIL

13
14
CAPITOLUL I
NOłIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Originea, înŃelesul şi definiŃia noŃiunii de drept


În existenŃa sa, care se confundă cu cea a societăŃii, dreptul a primit
numeroase definiŃii. Romanii au definit dreptul prin raportare la morală şi
echitate: jus est art boni et aequi („dreptul este arta binelui şi echităŃii”). În
decursul timpului, şcolile dreptului au definit această noŃiune în variate moduri.
În vorbirea curentă, noŃiunea de drept are mai multe accepŃiuni: drept
subiectiv; drept obiectiv; ştiinŃa dreptului.
Dreptul subiectiv (care aparŃine subiectului) este prerogativa, facultatea
sau posibilitatea, recunoscută unei persoane, de a pretinde să i se dea ceva, să i
se execute o anumită prestaŃie, să obŃină de la o altă persoană adoptarea unei
anumite conduite sau abŃinerea de la anumite acŃiuni. Drepturilor subiective le
corespund obligaŃiile celorlalŃi membri ai societăŃii (obligaŃiile corelative) de a
da, a face sau a nu face ceva. Drepturile subiective, împreună cu obligaŃiile
corelative, alcătuiesc conŃinutul raporturilor juridice ce iau naştere între
membrii societăŃii.
Dreptul obiectiv este alcătuit din ansamblul normelor juridice
recunoscute sau instituite de către stat, pe care membrii societăŃii le respectă de
bunăvoie sau sub ameninŃarea forŃei de constrângere a statului.
ŞtiinŃa dreptului are ca obiect de studiu normele juridice. Nicolae Popa
defineşte ştiinŃa dreptului ca fiind „ansamblul de idei, noŃiuni, concepte şi
principii care explică dreptul şi prin intermediul cărora dreptul poate fi gândit”1.
În decursul timpului, în ştiinŃa dreptului s-au format mai multe şcoli,
curente şi teorii.
• Şcoala dreptului natural îşi are rădăcinile în antichitate, când
arbitrariului guvernanŃilor, opresiunii, nedreptăŃii, tiraniei le-au fost opuse
natura, egalitatea oamenilor de la natură2. În cadrul acestei orientări doctrinare

1
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1994, p.42.
2
Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
p.44-45.
15
au fost formulate teoriile contractualiste. Hugo Grotius (1583-1645) a pus în
evidenŃă două idei ce stau la baza acestei concepŃii:
– ideea stării naturale a oamenilor;
– ideea contractului social.
Oamenii s-au aflat într-o stare naturală, în care nu existau nici legi, nici
ordine, nici guvernare. La un moment dat, aceştia au trecut la stadiul de
societate. Trecerea s-a făcut prin încheierea unui contract în care se obligau să
se respecte reciproc şi să trăiască în pace unii cu alŃii. Ulterior, ei au semnat un
al doilea contract social prin care se obligau să se supună unei guvernări alese
de ei înşişi. Izvorul puterii politice se află în popor şi guvernanŃii sunt obligaŃi
să se supună dreptului natural3.
• J.J. Rousseau (1712-1788) nu a considerat contractul social un fapt
istoric real, ci o construcŃie ipotetică. În comunitatea primitivă, oamenii erau
liberi şi egali, iar fericirea lor decurgea din egalitate şi libertate. ApariŃia
civilizaŃiei moderne a dus la încetarea stării naturale de fericire. Oamenii au
renunŃat la drepturile decurgând din starea naturală, în favoarea colectivităŃii
din care făceau parte. A devenit necesară o formă de organizare socială care să
garanteze oamenilor fericirea şi egalitatea. Pe baza contractului social,
drepturile naturale ale oamenilor sunt restituite ca drepturi civile. Statul şi legea
trebuie să se subordoneze voinŃei generale.4
Şcoala dreptului natural a fost criticată de şcoala istorică a dreptului, de
pozitivismul juridic şi de teoriile sociologice.5
• Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania în prima jumătate a
secolului al XIX-lea, fondatorul ei fiind Savigny. Principalele teze ale acestei
orientări sunt:
– dreptul se naşte în mod spontan, se cristalizează în mod inconştient şi se
dezvoltă în strânsă legătură cu spiritul unui popor;
– dreptul este un produs colectiv al desfăşurării istorice a vieŃii unui
popor;
– instituŃiile juridice poartă în ele trecutul poporului respectiv;
– nu legea, ci cutuma constituie principalul izvor al dreptului, legea
neformulând reguli conştiente;
– legiuitorul nu dispune de o putere creatoare de drept, el fiind numai un
organ al conştiinŃei naŃionale;
– codificarea dreptului nu este necesară, deoarece aceasta tinde să
modifice în mod violent starea de drept şi să o constrângă să intre într-un cadru
rigid;

3
Idem, p.47-48.
4
Idem, p.52-53.
5
Idem, p.55.
16
– pe măsură ce dreptul evoluează, conştiinŃa populară nu se mai poate
manifesta direct;
– legile nu au o valabilitate şi aplicabilitate universală, fiecare popor
dezvoltându-şi dreptul propriu6.
• Teoria organică a dreptului îl are ca fondator pe Herbert Spencer,
potrivit căruia viaŃa este un gigantic proces ritmic, iar evoluŃia se desfăşoară de
la uniform şi amorf către diversitate şi specializare. Societatea umană este
asimilată unui organism biologic. Individul se adaptează existenŃei după
principiul eredităŃii. ExperienŃa acumulată de o generaŃie devine instinct la
următoarea generaŃie. Morala, datoria, justiŃia devin instincte pe baza
experienŃei generaŃiei precedente. Spencer preconiza că, în viitor, individul va fi
perfect adaptat necesităŃilor vieŃii sociale7.
• Pozitivismul respinge orice idei de drept natural, neagă justiŃia
transcendentală şi admite, în mod exclusiv, numai cunoaşterea realităŃii
pozitive, juridice sau ştiinŃifice. Pozitivismul în drept îmbracă două forme:
– pozitivismul juridic, numit şi pozitivism analitic;
– pozitivismul ştiinŃific, în care pot fi incluse: a) pozitivismul pragmatic;
b) pozitivismul sociologic; c) utilitarismul8.
a) Pozitivismul juridic concepe separarea dreptului aşa cum este de
dreptul aşa cum trebuie să fie. Sunt recunoscute doar normele în vigoare fără a
se pune întrebarea dacă este un drept just sau nejust, drept sau nedrept. Se
caracterizează prin următoarele teze:
– legile sunt comandamente ale fiinŃei umane;
– nu este necesară raportarea dreptului la morală şi nici a dreptului aşa
cum este la dreptul aşa cum trebuie să fie;
– studiul conceptelor juridice trebuie separat de cercetarea istorică a
cauzelor şi originii legilor, de cercetarea sociologică;
– din sistemul juridic, care este un sistem logic „închis”, prin mijloace
logice pot fi deduse decizii juridice corecte, pe baza normelor juridice
prestabilite, fără să se ia în considerare scopurile sociale, politica sau normele
morale.9
b) Pozitivismul ştiinŃific susŃine teza provenienŃei dreptului din fapte, din
factori economici şi istorici, studierea lui trebuind să fie făcută prin metode
ştiinŃifice şi printr-o optică sociologică. Dreptul nu este un produs arbitrar al
puterii, ci un produs social generat de istorie şi economie.10

6
Idem, p.64-66.
7
Idem, p.68-70.
8
Idem, p.84.
9
Idem, p.93-94.
10
Idem, p.84-85.
17
c) Utilitarismul a fost îndreptat împotriva şcolii dreptului natural.
Helvetius, unul dintre fondatorii acestui curent, afirma că sancŃiunea,
constrângerea, prevăzută de dispoziŃiile legislative, reprezintă mijlocul prin care
se armonizează interesele individuale cu cele ale societăŃii. Individul pune în
cumpănă răul pe care l-ar suferi prin aplicarea sancŃiunii prevăzute de lege şi
avantajul pe care l-ar obŃine dacă nu ar respecta legea. J. Bentam, un alt
reprezentant al utilitarismului, se pronunŃa pentru adoptarea unei legislaŃii care
să înlăture restricŃiile şi inechităŃile din calea dezvoltării umane şi considera că,
după obŃinerea egalităŃii poziŃiilor sociale ale indivizilor, legislaŃia va dispărea.
Concluzia sa era că atât moralistul, cât şi legiuitorul trebuie să studieze
sentimentele umane eterne şi ireversibile, şi anume, căutarea plăcerii şi evitarea
suferinŃei, acestora subordonându-li-se principiul utilităŃii. El mai considera
dreptul ca un echilibru al intereselor.11
Prin această prezentare a şcolilor de gândire din ştiinŃa dreptului putem
defini încă două concepte privind noŃiunea de drept, şi anume:
– drepturile naturale, care sunt acele drepturi inerente indivizilor
provenind de la natură, din egalitatea naturală a oamenilor;
– dreptul pozitiv, care este dreptul creat de oameni, aşa cum este el şi nu
aşa cum ar trebui să fie, adică dreptul în vigoare, consacrat de stat şi asigurat de
forŃa lui de constrângere.
Dreptul nu este acelaşi în toate timpurile şi locurile. În funcŃie de condiŃiile
economice, sociale, politice şi religioase concrete şi de conŃinutul său, pe baza
metodei tipologice, el poate fi clasificat după cum urmează:
– în plan istoric: drept sclavagist, drept feudal, drept burghez sau drept
socialist;
– în funcŃie de familia de drept căreia îi aparŃine: drept romano-germanic,
drept anglo-saxon, drept musulman, drept comunitar.

I.2. Diviziunile dreptului


Jurisconsultul roman Ulpian a fost cel care a pus în evidenŃă divizarea
dreptului în drept public şi drept privat, definindu-le astfel:
– Jus publicum est quod ad statum rei romanae spectat (dreptul public
este acela care se ocupă cu organizarea republicii);
– Jus privatum quod ad singulorum utilitatem partinet (dreptul privat
este acela care priveşte interesele individuale).
La rândul lor, atât dreptul public, cât şi dreptul privat se divid în ramuri
ale dreptului. O ramură a dreptului se caracterizează prin obiectul său de
reglementare sau studiu, constituit dintr-un ansamblu distinct de norme juridice
legate organic între ele.
11
Idem, p.104 -106.
18
În cadrul dreptului public s-au constituit următoarele ramuri ale dreptului:
– dreptul constituŃional;
– dreptul administrativ;
– dreptul penal;
– dreptul penal internaŃional;
– dreptul public internaŃional (dreptul tratatelor, dreptul consular);
– dreptul mediului;
– dreptul financiar ş.a.
Dreptului privat îi aparŃin următoarele ramuri:
– dreptul civil;
– dreptul comercial;
– dreptul familiei;
– dreptul bancar ş.a.
În cadrul ramurilor dreptului, reglementările ce privesc un anume gen de
relaŃie socială sunt grupate în instituŃii juridice. Exemplu: instituŃia căsătoriei,
instituŃia contractului, instituŃia răspunderii juridice. Termenul de instituŃie
juridică poate să desemneze şi acea instituŃie a statului însărcinată cu
administrarea justiŃiei.
Diviziunea dreptului se continuă până la elementul său de bază care este
norma juridică – într-o exprimare comparativă am putea spune că norma juridică
este pentru drept ceea ce este atomul pentru chimie sau pentru fizică (fig. 1.).
DREPTUL

DREPT PUBLIC DREPT PRIVAT

RAMURI ALE DREPTULUI RAMURI


PUBLIC: ALE DREPTULUI PRIVAT
- constituŃional; - civil;
- administrativ; - comercial;
- financiar; - familiei ş.a.
- penal;
- procesual – penal
- internaŃional public ş.a.

INSTITUłII JURIDICE INSTITUłII JURIDICE

NORME JURIDICE NORME JURIDICE


Fig. 1. Diviziunile dreptului
19
I.3. Norma juridică
I.3.1. DefiniŃia normei juridice şi trăsăturile acesteia
Norma juridică este o regulă socială de comportament, generală,
impersonală şi obligatorie.
O primă trăsătură a normei juridice o constituie socialitatea, faptul că este
o regulă de comportare socială. Această trăsătură însă nu este suficientă pentru
identificarea normei juridice, în cadrul societăŃii existând şi alte reguli de
comportare: etice, religioase, morale, tehnice ş.a. Raportul existent între
normele juridice şi ansamblul regulilor sociale de comportament este un raport
de la parte la întreg, toate normele juridice fiind reguli de comportare socială,
dar nu toate regulile de comportare socială sunt şi norme juridice.
Cea de-a două trăsătură a normei juridice o constituie generalitatea şi
impersonalitatea. Regula de conduită, pentru a fi normă juridică, trebuie să nu
se adreseze nominalizat şi să se aplice în toate împrejurările de acelaşi fel.
Aplicarea ei într-o situaŃie dată nu o lipseşte de efecte pentru alte situaŃii de
acelaşi fel, mai exact spus ea se aplică tuturor cazurilor pe care le
reglementează. Sunt însă şi situaŃii în care norma juridică, în funcŃie de subiecŃii
cărora li se adresează, are o sferă de aplicare mai îngustă, fără însă a-şi pierde
caracterul ei general sau impersonal. Spre exemplu, în ConstituŃia României,
anumite drepturi sunt acordate numai cetăŃenilor români, cetăŃenilor străini şi
apatrizilor nefiindu-le acordate aceste drepturi. De asemenea, în Codul penal
sunt o serie de infracŃiuni care pot fi săvârşite numai de militari (absenŃa
nejustificată, dezertarea etc.) sau numai de către funcŃionari (luarea de mită,
abuzul în serviciu ş.a.). Acest sistem gradual în care se înscrie norma juridică
nu-i afectează trăsătura de generalitate şi impersonalitate.
Acest fapt este pus în evidenŃă şi în dreptul roman. Iulianus, în Digeste,
spunea că „nici legile, nici senatus consultele nu pot fi scrise astfel încât să
cuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar este suficient ca ele să includă
ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori”.
Caracterul general şi impersonal al normei se păstrează şi în cazurile
în care aceasta se aplică numai în anumite părŃi determinate ale teritoriului unui
stat (exemplu: unităŃi administrativ-teritoriale, zona de frontieră, zonele
libere etc.).
Cea de-a treia trăsătură a normei juridice este obligativitatea. Spre
deosebire de alte norme de comportare socială (norme morale, norme etice,
norme religioase etc.), norma juridică este impusă cu ajutorul sancŃiunii şi prin
intervenŃia coercitivă a statului în caz de neconformare.

20
I.3.2. Structura normei juridice
Pentru asigurarea accesibilităŃii şi receptării prescripŃiilor normei juridice,
aceasta trebuie să aibă o anume logică. „Structura normei juridice arată cum
este formulată, din punct de vedere logic, prescripŃia pe care o conŃine”.12
Din punct de vedere logico-juridic, norma juridică este alcătuită din trei
părŃi: ipoteză, dispoziŃie şi sancŃiune (fig. 2.).
IPOTEZĂ

NORMA JURIDICĂ DISPOZIłIE

SANCłIUNE
Fig. 2. Structura normei juridice

Ipoteza este acea parte a normei juridice în care se arată împrejurările în


care este aplicabilă.
DispoziŃia este partea care stabileşte modelul de conduită care trebuie
adoptat.
SancŃiunea este partea care stabileşte consecinŃele neadoptării conduitei
prescrise.
În practică sunt foarte rare situaŃiile când cele 3 părŃi sunt reunite în
acelaşi text, cele mai des întâlnite fiind situaŃiile în care ipoteza este
subînŃeleasă sau în care sancŃiunile sunt grupate la partea finală a actului
normativ. Aceste aspecte Ńin de structura tehnico-legislativă a normei
juridice.
ConstrucŃia tehnico-legislativă nu se suprapune întotdeauna structurii
logico-juridice a normei.13
Structura tehnico-legislativă a normei juridice nu trebuie confundată cu
structura şi sistematizarea actelor normative.
Structura actului normativ priveşte părŃile componente ale acestuia,
respectiv acesta putând fi împărŃit în părŃi, titluri, capitole, subcapitole, secŃiuni,
paragrafe, articole, alineate şi alte subdiviziuni marcate cu cifre, litere sau
liniuŃe. Tot de alcătuirea actului normativ Ńine şi structura sa logică de conŃinut,
în funcŃie de care un act normativ este alcătuit din:
– titlul actului normativ, care trebuie să arate în mod sintetic obiectul
reglementării;

12
Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
p.186.
13
Nicolae Popa, op.cit., p.159.
21
– dispoziŃiile generale, care determină obiectul, scopul, sfera relaŃiilor
reglementate şi unele prevederi de natură să orienteze întreaga reglementare;
– dispoziŃiile de conŃinut, care reprezintă reglementarea propriu-zisă ce
formează obiectul actului normativ;
– dispoziŃiile tranzitorii şi finale, care reglementează situaŃiile
intermediare, de tranziŃie de la un regim juridic la altul, data intrării în vigoare,
precum şi dispoziŃii privind abrogarea altor texte de lege.
Articolele ce compun actele normative se numerotează cu cifre arabe.
Numerotarea cu cifre romane se utilizează numai în cazul actelor normative
prin care se modifică alte acte normative.
I.3.3. Clasificarea normelor juridice
Normele juridice pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii:
a) după criteriul conduitei pe care trebuie s-o aibă destinatarii;
b) după sfera de aplicare şi gradul de generalitate;
c) după modul de redactare.

a) Clasificarea după criteriul conduitei


În funcŃie de conduita pe care trebuie s-o adopte destinatarii normei
juridice, normele juridice pot fi (fig. 3.):

onerative
imperative
prohibitive
Norme
juridice
permisive

dispozitive supletive
Fig. 3. Clasificarea normelor juridice după criteriul conduitei

Normele imperative sunt cele care impun să se dea ceva, să se facă sau să
nu se facă ceva.
Normele onerative impun o anumită conduită, de la ele neputându-se
deroga. Privesc obligaŃiile de a da sau a face ceva. Exemplu: Art.1212 Cod
civil: „Vânzătorul este dator să explice curat îndatoririle ce înŃelege a lua
asupră-şi”.
Normele prohibitive interzic o anumită conduită şi sunt specifice
obligaŃiei de a nu face ceva, fiind obligatorii. Exemplu: art.1424 Cod civil:
„Locatarul nu poate, în cursul locaŃiunii, să schimbe forma lucrului închiriat sau
arendat”.

22
Normele dispozitive sunt cele ce prevăd o anumită libertate a subiectului
de drept în alegerea conduitei.
Normele permisive sunt cele care permit subiectului o anumită conduită,
fără să i-o impună şi, bineînŃeles, fără să i-o interzică. Exemplu de astfel de
norme: dispoziŃiile procedurale privind căile de atac ale hotărârilor
judecătoreşti. JustiŃiabilul nemulŃumit de soluŃia dată într-un proces poate s-o
atace la instanŃa superioară (cu apel sau recurs, ori o cale extraordinară de atac),
fără însă a fi obligat să facă acest lucru.
Normele supletive sunt cele care vin şi se substituie voinŃei individului,
atunci când acesta nu alege singur conduita sa. Exemplu: în caz de divorŃ, dacă
soŃii nu aleg numele pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei, vine legea
peste manifestarea lor de voinŃă neefectuată şi dispune că vor purta numele avut
înainte de căsătorie.
b) Clasificarea după sfera de aplicare şi gradul de generalitate
În funcŃie de acest criteriu, normele pot fi clasificate astfel:
– norme generale;
– norme speciale;
– norme de excepŃie.
Normele generale sunt cele ce alcătuiesc dreptul comun. Normele
speciale derogă de la dreptul (de exemplu: dreptul comun) şi prevalează în faŃa
normelor generale. La concursul dintre o normă generală şi una specială se
aplică norma specială. Exemplu: normele juridice prin care sunt stabilite
drepturi şi obligaŃii pentru cetăŃenii unui stat sunt speciale în raport cu normele
care stabilesc drepturi şi obligaŃii pentru persoanele aflate pe teritoriul statului
respectiv. Normele de excepŃie reglementează situaŃii de excepŃie (exemplu:
încuviinŃarea căsătoriei femeii care a împlinit vârsta de 15 ani, care se face
numai în situaŃii de excepŃie, cum ar fi starea de graviditate).
c) Clasificarea după modul de redactare
În funcŃie de modul de redactare, normele juridice pot fi:
– norme complete, adică cele ce respectă structura trihotomică a normei,
având şi ipoteză şi dispoziŃie şi sancŃiune;
– norme incomplete, adică acele norme cărora le lipseşte unul din
elementele structurii lor logico-juridice. Când acestea trimit la un alt text de
lege se numesc norme de trimitere.
Normele juridice mai pot fi clasificate în funcŃie de:
– ramura de drept căreia îi aparŃin: de drept civil, penal, constituŃional,
administrativ, financiar, familiei, comercial etc.;
– de sancŃiunea pe care o conŃin: norme punitive (stabilesc o pedeapsă)
sau stimulative (au o sancŃiune pozitivă, adică o recompensă: distincŃii,
decoraŃii, facilităŃi, scutiri de impozite, reducerea pedepsei). Tot după sancŃiune,
normele pot fi cu sancŃiuni penale, civile, administrative sau disciplinare sau cu
23
sancŃiuni alternative (închisoare sau amendă) ori cumulative (închisoare şi
interzicerea unor drepturi). O altă clasificare după sancŃiune împarte normele în
reparatorii (exemplu: repun părŃile în situaŃia anterioară prin restituirea
prestaŃiilor) şi de anulare (stabilesc nulitatea unui act). Şi, în fine, o ultimă
clasificare după sancŃiune: normele pot fi cu sancŃiuni absolut determinate sau
cu sancŃiuni relativ determinate (exemplu: se pedepseşte conform legii);
– după actul normativ din care provin: din lege, din ordonanŃe sau
hotărâri ale Guvernului, din ordine ale miniştrilor ş.a.;
– după conŃinutul lor: norme principii (exemplu: principiile generale din
ConstituŃie, coduri, alte legi care stabilesc orientările generale de aplicare a
dreptului), norme definiŃii (se definesc anumite concepte: contractul, locaŃiunea,
arenda etc.), norme de conŃinut, norme de stabilire a competenŃei, atribuŃiilor,
sarcinilor.
I.3.4. Interpretarea normelor juridice
Interpretarea normelor juridice este operaŃiunea logică şi tehnico-juridică
de cunoaştere a sensului şi conŃinutului exact al unei prevederi legale pentru a
vedea dacă şi cum se aplică într-un caz dat. Scopul interpretării este de a releva
intenŃia legiuitorului, gândirea acestuia (ratio legis, mens legis) şi de a-i da
satisfacŃie deplină.
Prin interpretare se poate realiza nu numai înŃelegerea unui text obscur,
imperfect, contradictoriu cu el însuşi sau cu alte texte, ci şi relevarea spiritului
legii, remedierea insuficienŃei, precizarea sensului exact, precum şi aplicarea în
timp, spaŃiu şi asupra persoanelor.
Interpretarea normelor juridice este o problemă de aplicare a dreptului,
trecerea de la general la particular.
După autorii interpretării, aceasta poate fi oficială sau neoficială
(facultativă, doctrinală).
Interpretarea oficială poate fi autentică, judiciară sau administrativă.
Interpretarea autentică este dată de legiuitorul însuşi. Interpretarea judiciară este
făcută de instanŃa de judecată. Interpretarea administrativă provine de la
organul de aplicare care este, în acest caz, o autoritate administrativă.
Interpretarea doctrinală provine de la specialişti, reprezentând opiniile
acestora cuprinse în lucrări ştiinŃifice.
Interpretarea poate fi făcută prin mai multe metode, unele intrinseci, altele
extrinseci.
a) Metodele de interpretare intrinsecă au la bază textele interpretate.
Metoda gramaticală are la bază analiza gramaticală a textului, a sensului
cuvintelor şi legăturii dintre ele. Exemplu: folosirea ca element de legătură între
mai multe condiŃii a conjuncŃiei „şi” ne arată că acestea sunt cumulative.

24
Folosirea conjuncŃiei „sau” indică condiŃii alternative (ori una, ori alta, nu şi
una şi alta).
Metoda logică presupune folosirea unor procedee logice sau a
raŃionamentelor (a pari, per a contrario, a fortiori, a majori ad minus, a minus
ad majori).
RaŃionamentul a pari presupune aplicarea legii prin analogie, deducerea
unei asemănări din altă situaŃie. RaŃionamentul a fortiori (cu atât mai mult)
arată că norma se justifică cu atât mai mult a fi aplicată într-un anume caz,
decât într-un alt caz. RaŃionamentul per a contrario ne arată că dacă într-un caz
nu se aplică o anumită normă, pe cale de consecinŃă, trebuie aplicată o altă
normă (dacă într-o situaŃie nu se aplică o normă specială, per a contrario se
aplică norma generală). Celelalte două raŃionamente a majori ad minus
(minori) şi a minus ad majus (majori), semnificând de la mai mult la mai puŃin
şi de la mai puŃin la mai mult, au semnificaŃia de cine poate mai mult, poate şi
mai puŃin şi, respectiv, dacă pentru mai puŃin, categoric, şi pentru mai mult.
b) Metodele de interpretare extrinsecă au la bază aspecte exterioare
textelor interpretate.
Metoda teleologică, sau a interpretării după scop, urmăreşte scopul avut în
vedere de legiuitor (ratio legis, mens legis). Se caută spiritul legii (foarte des
este întâlnită formula: litera şi spiritul legii).
Metoda istorică analizează condiŃiile istorice, economico-sociale, politice,
geopolitice existente la momentul adoptării legii.
Metoda sistemică are în vedere raportarea normei juridice la ansamblul
actului normativ din care face parte, la ramura de drept, la instituŃia juridică. O
normă juridică nu poate fi interpretată prin scoaterea din context.
În urma operaŃiunii de interpretare, rezultatul interpretării poate fi:
– literal, adică norma juridică trebuie aplicată literal (ad literam);
– extensiv, adică să i se lărgească aplicarea, cum este în cazul enu-
merărilor exemplificative sau aplicării prin analogie (art. 3 Cod civil român:
„Judecătorul care refuză a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este
întunecată sau neîndestulătoare va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de
dreptate”);
– restrictiv, când normei i se îngustează sfera de aplicabilitate (exemplu:
art. 5 Cod civil român: „Nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare
de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”).

I.4. Aplicarea dreptului


Aplicarea dreptului urmează a fi analizată atât în spaŃiu şi asupra
persoanelor (destinatarilor), cât şi în timp.

25
I.4.1. Aplicarea dreptului în spaŃiu şi asupra persoanelor
În aplicarea dreptului în spaŃiu şi asupra persoanelor, principiul
fundamental este cel al teritorialităŃii, dreptul aplicându-se pe teritoriul statului
în cauză. De la acest principiu există şi excepŃii.
Teritoriul este definit ca suprafaŃa uscatului şi apelor cuprinse între
graniŃele unui stat, împreună cu coloana de aer existentă deasupra ei şi subsolul
aferent.
Dreptul unui stat se aplică şi în afara teritoriului acestuia, la bordul
navelor şi aeronavelor aflate sub pavilionul său, pe teritoriul ambasadelor şi
misiunilor sale diplomatice, precum şi cetăŃenilor săi aflaŃi în afara graniŃelor.
În anumite situaŃii, legea poate fi aplicabilă chiar şi străinilor sau apatrizilor
aflaŃi în afara graniŃei. De asemenea, legile unui stat mai pot fi aplicate în afara
graniŃelor sale atunci când părŃile unui contract, civil sau comercial, au ales-o ca
lege aplicabilă.
ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii aplicării legilor există şi în
interiorul statului. Pe teritoriul misiunilor diplomatice, asupra personalului
diplomatic sau la bordul navelor şi aeronavelor străine, nu se aplică dreptul
naŃional.
În ce priveşte aplicarea asupra persoanelor, au fost puse în evidenŃă două
categorii de destinatari:
– destinatari de primă linie, adică persoanele cărora norma juridică le
stabileşte drepturi sau obligaŃii;
– destinatari de linia a doua, adică autorităŃile însărcinate să vegheze la
respectarea legii sau chiar s-o aplice.
Cu excepŃiile arătate la aplicarea legii în spaŃiu, potrivit principiului
teritorialităŃii, pe teritoriul unui stat legile se aplică tuturor persoanelor fie că
sunt cetăŃeni ai statului, fie că sunt apatrizi, fie că sunt străini.
Tratatele internaŃionale, ratificate de România, fac parte din dreptul intern.
ConstituŃia României, la art.20 alin.(2) prevede că „Dacă există neconcordanŃe
între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale,
cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai
favorabile”.
Potrivit art.11 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaŃional privat, „Starea, capacitatea şi relaŃiile de
familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naŃională, afară numai
dacă, prin dispoziŃii speciale, nu se prevede altfel”.
Atunci când este vorba de bunuri, legea aplicabilă în ce priveşte posesia,
proprietatea şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor este cea a locului unde se
află bunul.

26
I.4.2. Aplicarea dreptului în timp
În aplicarea normelor juridice în timp, se disting trei momente:
1) intrarea în vigoare a normei juridice;
2) acŃiunea normei juridice;
3) ieşirea din vigoare a normei juridice.
1) Intrarea în vigoare a normei juridice este legată de momentul aducerii
la cunoştinŃa destinatarilor ei. Art.78 din ConstituŃia României prevede că „Legea
se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării sau la data prevăzută în textul ei”. În ce priveşte ordonanŃele şi hotărârile
Guvernului, art.108 alin.(4) din ConstituŃia României prevede că acestea se publică
în „Monitorul Oficial al României”, cu excepŃia hotărârilor cu caracter militar, care
se comunică numai instituŃiilor interesate. Nepublicarea atrage sancŃiunea
inexistenŃei lor.
Sunt cazuri în care, pentru pregătirea condiŃiilor necesare aplicării unor
acte normative, este nevoie de o perioadă de timp. În aceste cazuri, actele
normative, în cuprinsul lor, prevăd în mod expres date de la care intră în
vigoare. Un astfel de exemplu îl constituie OrdonanŃa Guvernului României
nr.70/1994 privind impozitul pe venit, care a fost emisă în august 1994 şi s-a
aplicat începând cu 1 ianuarie 1995.
2) AcŃiunea normei juridice, sau perioada în care aceasta este activă,
este situată între momentul intrării în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare. Norma
juridică dispune numai pentru viitor. Sunt însă situaŃii în care norma juridică
poate retroactiva sau ultraactiva.
Norma juridică retroactivează atunci când se aplică şi unor situaŃii
anterioare intrării sale în vigoare. Sunt admise următoarele excepŃii de la
principiul neretroactivităŃii legilor:
– legea penală mai favorabilă;
– normele juridice de interpretare, care se aplică de la momentul intrării în
vigoare a normelor la care se referă.
Sunt şi situaŃii în care norma juridică ultraactivează, adică se aplică şi
după ieşirea sa din vigoare. Astfel, potrivit art.16 din Codul penal, legea penală
temporară se aplică infracŃiunilor săvârşite pe timpul cât aceasta este în vigoare,
chiar dacă urmărirea penală şi judecarea acestora au loc după ajungerea ei la
termen. Această excepŃie de la principiul neultraactivităŃii este un mijloc de a
contracara încercările de înfrângere a legii prin săvârşirea de infracŃiuni, în
special la momente apropiate de ajungerea la termen, când timpul material
rămas nu ar permite descoperirea autorului şi tragerea lui la răspundere.
3) Ieşirea din vigoare a legii poate avea loc în următoarele modalităŃi:
– prin ajungere la termen;
– prin cădere în desuetudine;
– prin abrogare.
27
Legile temporare ies din vigoare prin ajungerea lor la termen.
Legile bugetare anuale sunt legi temporare şi ies din vigoare la sfârşitul
exerciŃiului financiar anual, sau atunci când noua lege bugetară nu a fost
adoptată în exerciŃiul bugetar precedent, în exerciŃiul financiar următor la
momentul adoptării noii legi.
Se consideră că legile sunt ieşite din vigoare, prin cădere în desuetudine,
atunci când, deşi acestea formal nu sunt abrogate sau nu sunt ajunse la termen,
datorită schimbării realităŃilor economico-sociale, politice sau culturale,
destinatarii lor nu mai au reprezentarea obligativităŃii aplicării acestora.
Din dreptul românesc putem exemplifica o astfel de ieşire din vigoare a
normelor juridice, prin căderea în desuetudine, chiar cu ConstituŃia socialistă a
României din 1965, care, după anul 1990, deşi nefiind formal abrogată, datorită
schimbărilor social-politice ce au survenit, nu s-a mai aplicat, populaŃia
nemaiavând reprezentarea că aceasta reprezintă legea fundamentală.
Abrogarea este modalitatea cea mai întâlnită de ieşire din vigoare a
normelor juridice. De regulă, are loc la momentul intrării în vigoare a altei
norme juridice, dar abrogarea poate interveni şi fără ca în locul normei abrogate
să fie edictată altă normă juridică (fig. 4.).
directă
expresă
Forme de abrogare indirectă

(tacită = implicită)
Fig. 4. Forme de abrogare a normelor juridice

Abrogarea expresă directă se produce atunci când legea nouă prevede


expres ce act normativ se abrogă. Exemplu: „la data intrării în vigoare a
prezentei legi (hotărâre a Guvernului României etc.) se abrogă Legea
nr.…..(Hotărâre a Guvernului României nr.…. etc.).”
Abrogarea expresă indirectă nu prevede ce act normativ se abrogă, ci
stipulează doar că „se abrogă orice prevedere contrarie”.
Abrogarea tacită (implicită) are loc atunci când noul act normativ nu prevede
nici abrogarea expresă directă şi nici cea indirectă, dar conŃinutul acestuia din urmă
este esenŃial diferit de cel al altui sau altor acte normative ce reglementează aceeaşi
(aceleaşi) problemă(e) şi face inaplicabile prevederile anterioare.

I.5. Izvoarele dreptului


NoŃiunea de izvoare ale dreptului are două accepŃiuni:
– izvoarele de drept în sens material, denumite izvoare materiale sau
izvoare reale;
– izvoare de drept în sens formal, denumite izvoare formale.
28
Izvoarele materiale ale dreptului sunt realităŃile exterioare acestuia pe care
Fr. Geny le concepea ca „dat”-uri ale dreptului. Aceste izvoare materiale,
denumite şi factori de configurare a dreptului, sunt:
– cadrul natural;
– cadrul social-politic şi cultural;
– cadrul geopolitic;
– factorul uman.
Izvoarele formale sunt formele de exprimare a normelor de drept.
Sunt considerate ca izvoare formale ale dreptului:
– obiceiul juridic (cutuma);
– practica judecătorească şi precedentul judiciar;
– doctrina judiciară;
– contractele normative;
– actele normative.
Cel mai vechi izvor de drept îl constituie cutuma (obiceiul juridic), care
precede dreptul scris. La apariŃia sa, dreptul a preluat o parte din obiceiuri pe
care le-a adaptat realităŃii. Este acea parte a normelor juridice care, în definiŃia
dreptului, au fost calificate ca recunoscute de către stat. Cutuma implică o
îndelungată practică socială. De altfel, pentru ca obiceiul juridic să constituie
izvor de drept, este necesar să fie îndeplinite două condiŃii:
– condiŃia obiectivă, materializată într-o practică îndelungată şi
necontestată;
– condiŃia subiectivă, constând în acceptarea şi recunoaşterea caracterului
obligatoriu asigurat de existenŃa sancŃiunii pentru cazurile de nerespectare.
Cutuma sau obiceiul juridic nu se confundă cu uzanŃele, care sunt practici
sociale constante şi uniforme, general acceptate şi urmate. Exemple: bacşişul,
rabatul comercial ş.a. În cazul uzanŃelor, la nivelul psihologiei membrilor
societăŃii, nu există convingerea că acestea reprezintă dreptul. Pentru respectarea
lor nu se poate face apel la forŃa de constrângere a statului. Mai mult chiar, au
fost momente când anumite uzanŃe au fost condamnate moral sau interzise prin
lege, aşa cum a fost cazul bacşişului.
În dreptul nostru, obiceiul este admis ca izvor de drept numai în măsura în
care legea face trimitere la el. Spre exemplu, în Codul civil român, la art.697 se
prevede: „Nu e iertat a sădi arbori decât în depărtarea hotărâtă de
regulamentele particulare (adică dispoziŃii speciale – n.n.) sau de obiceiurile
constante şi recunoscute şi, în lipsă de regulamente şi obiceiuri, în depărtare
de doi metri de la linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi pentru arborii
înalŃi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaŃii şi garduri vii”.
În dreptul anglo-saxon, cutuma este izvor de drept, în Anglia fiind chiar şi
izvor de drept constituŃional.

29
Practica judecătorească şi precedentul judiciar
Practica judecătorească (jurisprudenŃa) constă în hotărârile judecătoreşti
pronunŃate de către instanŃele dintr-un stat prin care se interpretează şi se aplică
legea. Sunt state în care practica judecătorească este recunoscută ca izvor de
drept; sunt însă state, cum este şi cazul României, în care practica
judecătorească, datorită faptului că nu are un rol creator, nu este recunoscută
oficial ca izvor de drept.
Cu toate acestea, jurisprudenŃa este deosebit de importantă în interpretarea
şi aplicarea dreptului. Mai mult chiar, prin unele dispoziŃii de dată recentă,
jurisprudenŃei I se acordă o anume forŃă juridică. Astfel, art. 23 lit. b din Legea
nr. 304 privind organizarea judiciară (M. Of. 576/29.06.2004) prevede că
„Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se constituie în SecŃii Unite pentru
soluŃionarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenŃei sale”. Art. 24 al legii
în cauză reglementează procedura schimbării jurisprudenŃei. „Dacă o secŃie a
Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie consideră că este necesar să revină asupra
propriei jurisprudenŃe, întrerupe judecata şi sesizează SecŃiile Unite ale Înaltei
CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, care judecă cu citarea părŃilor. După ce SecŃiile
Unite s-au pronunŃat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenŃei,
judecata continuă.”
Precedentul judiciar apare ca urmare a tranşării de către instanŃa
supremă dintr-un stat a unei probleme de drept soluŃionate în mod diferit de
instanŃele inferioare. Aceste soluŃii pot constitui izvoare de drept.
Doctrina juridică sau ştiinŃa juridică, prin rolul său teoretic-explicativ şi
interpretările făcute, ajută atât pe legiuitor în opera de făurire a dreptului, cât şi
pe practician în interpretarea şi aplicarea acestuia. Deşi oficial nu este izvor de
drept, doctrina îndeplineşte acest rol în mod mediat, indirect.
Contractul normativ, deşi este un act juridic particular, în anumite
situaŃii, prin drepturile şi obligaŃiile părŃilor pe care le cuprinde, poate fi izvor
de drept. Spre exemplu, contractele colective de muncă sau tratatele dintre
state.
Actul normativ este izvorul de drept creat fie de puterea legiuitoare, fie
de alte organe ale autorităŃii publice pe care puterea legiuitoare le-a abilitat în
acest sens. În vorbirea curentă se foloseşte şi termenul de lege, care însă are
două accepŃiuni.
Într-o primă accepŃiune, în sensul său strict (stricto sensu), legea are
înŃelesul de act normativ emanând de la puterea legiuitoare. În sens larg
(lato sensu), termenul de lege este folosit pentru orice act normativ.
Actele normative, în funcŃie de organul emitent şi de forŃa lor juridică, pot
fi clasificate astfel:

30
– acte ale Parlamentului (ConstituŃia, legile constituŃionale, legile organice
şi legile ordinare, deciziile camerelor Parlamentului – Senatul şi Camera
DeputaŃilor – şi hotărâri ale Parlamentului);
– acte ale puterii executive, care, la rândul lor, pot fi acte ale Guvernului
(ordonanŃe, ordonanŃe de urgenŃă, hotărâri), acte ale organelor administraŃiei
publice centrale (ordine, instrucŃiuni ale miniştrilor sau ale altor conducători de
instituŃii centrale) şi acte ale organelor administraŃiei publice locale (hotărâri ale
consiliilor locale sau dispoziŃii ale primarilor);
– acte ale Preşedintelui României.
ConstituŃia este legea fundamentală a statului sau „legea legilor”, fiind
deasupra oricărei legi. Prin ConstituŃie sunt consacrate valorile fundamentale
ale societăŃii. Toate legile pe care le adoptă Parlamentul României trebuie să se
conformeze cadrului constituŃional, orice încălcare fiind sancŃionată în procesul
de control al constituŃionalităŃii legilor.
Legile constituŃionale sunt legile adoptate de puterea legiuitoare, în
procedura folosită pentru adoptarea ConstituŃiei, şi au ca obiect revizuirea
ConstituŃiei.
Legile organice sunt acte adoptate de către Parlament, prin care se
reglementează: sistemul electoral, organizarea şi funcŃionarea partidelor
politice; organizarea şi desfăşurarea referendumului; organizarea Guvernului şi
a Consiliului Suprem de Apărare a łării; regimul stării de asediu şi al celei de
urgenŃă; infracŃiunile; pedepsele şi regimul executării acestora; acordarea
amnistiei şi graŃierii colective; organizarea puterii judecătoreşti şi a CurŃii de
Conturi; statutul funcŃionarilor publici; contenciosul administrativ; organizarea
generală a învăŃământului; regimul proprietăŃii şi al moştenirii; regimul general
privind raporturile de muncă; sindicatele şi protecŃia muncii ş.a. Legile organice
şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităŃii
membrilor fiecărei Camere.
Legile ordinare sunt acte adoptate de Parlament ce reglementează alte
domenii decât cele rezervate legilor organice. Legile ordinare şi hotărârile se
adoptă cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi ai Camerelor.
OrdonanŃele Guvernului sunt acte normative cu putere de lege emise de
către executiv în baza mandatării acestuia prin lege (delegare legislativă).
OrdonanŃele de urgenŃă ale Guvernului sunt, de asemenea, acte
normative cu putere de lege, emise de executiv în cazuri excepŃionale.
Hotărârile Guvernului sunt actele normative emise de Guvern în baza şi
pentru organizarea executării legilor.
Printr-un act normativ inferior ca forŃă juridică nu se poate modifica un act
normativ superior ca forŃă juridică şi nici nu se poate adăuga la acesta. Exemplu:
printr-o hotărâre a Guvernului nu poate fi modificată o lege.

31
CAPITOLUL II
DREPTUL CIVIL. DEFINIłIE, OBIECT,
PRINCIPII ŞI IZVOARE

II.1. DefiniŃie
Dreptul civil este acea ramură a dreptului ce aparŃine diviziunii
dreptului privat care reglementează relaŃiile patrimoniale şi nepatrimoniale ce
iau naştere, se modifică sau se sting între persoane fizice şi/sau persoane
juridice aflate pe poziŃii de egalitate juridică.
Din această definiŃie se desprind următoarele caracteristici ale dreptului
civil:
a) este o ramură a dreptului ce aparŃine diviziunii dreptului privat.
Normele ce alcătuiesc dreptul civil reglementează în regim de drept privat rela-
Ńiile din societate. Ele constituie dreptul comun privat, fiind aplicabile tuturor
relaŃiilor de drept privat, în afară de cele guvernate de dispoziŃiile speciale
(adică ale dreptului comercial, dreptului familiei, dreptului muncii ş.a.).
În dreptul civil, normele, în funcŃie de obiectul de reglementare, sunt
grupate pe instituŃii juridice, după cum urmează: actul juridic civil, raportul
juridic civil, obligaŃiile civile, drepturile civile, contractul, patrimoniul,
prescripŃia ş.a.;
b) reglementează relaŃiile patrimoniale şi nepatrimoniale. Este
patrimonială acea relaŃie socială care poate fi exprimată băneşte sau pecuniar
(exemplu: la contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, de locaŃiune). Este
nepatrimonială acea relaŃie socială care nu poate fi cuantificată pecuniar sau în
bani (exemple: dreptul la nume, denumire, domiciliu, sediu);
c) reglementarea relaŃiilor sociale patrimoniale şi nepatrimoniale cuprinde
întreaga lor evoluŃie: naştere, modificare, stingere;
d) relaŃiile reglementate se stabilesc între persoane; fie între persoane
fizice, fie între persoane juridice, fie între persoane fizice şi juridice. Persoana
fizică este omul luat individual, în calitatea sa de titular de drepturi şi obligaŃii.
Persoana juridică este o ficŃiune a legii, prin care unei persoane fizice sau unui
colectiv de persoane i se recunoaşte calitatea de subiect colectiv titular de
drepturi şi obligaŃii. Din colectivul de persoane pot face parte atât persoane
32
fizice, cât şi persoane juridice (exemplu: o societate comercială, care, după
constituire, cu respectarea cerinŃelor legii, are calitatea de asociat sau acŃionar la
o altă societate comercială). În cadrul persoanei juridice nu este obligatoriu să
existe mai multe persoane pentru a avea calitatea de subiect colectiv de drepturi
şi obligaŃii. Spre exemplu, o societate comercială cu răspundere limitată poate
avea un singur asociat (asociat unic), care poate fi atât persoană juridică, cât şi o
singură persoană fizică;
e) persoanele între care se stabilesc relaŃiile sociale reglementate de
normele dreptului civil se află pe poziŃie de egalitate juridică. Egalitatea este
una juridică şi nu de potenŃial economic, numerică sau de altă natură.
Persoanele participante sunt, în egală măsură, titulare de drepturi şi obligaŃii. În
unele ramuri ale dreptului public, cum ar fi dreptul administrativ sau dreptul
financiar public, unul dintre subiecte se situează juridic pe o poziŃie de
autoritate, impunând celuilalt subiect voinŃa sa (raporturi de putere).

II.2. Obiectul dreptului civil


Aşa cum rezultă din definiŃia dreptului civil, normele juridice de drept
civil reglementează relaŃii patrimoniale şi nepatrimoniale. Prin urmare, dreptul
civil are ca obiect de reglementare:
a) condiŃia juridică a persoanelor care participă la raporturile juridice de
drept civil;
b) raporturile patrimoniale ce se stabilesc în regim de drept civil;
c) raporturile nepatrimoniale de drept civil.
a) CondiŃia juridică a subiectelor de drept civil, sau capacitatea juridică
civilă, priveşte atât capacitatea de folosinŃă, adică de a fi titular de drepturi şi
obligaŃii, cât şi capacitatea de exerciŃiu, adică de a putea să-şi exercite
drepturile şi să-şi asume obligaŃii.
b) Raporturile patrimoniale de drept civil privesc, în primul rând,
relaŃiile de proprietate, relaŃiile ce se stabilesc între persoane cu privire la
proprietatea asupra bunurilor. Aceste relaŃii se stabilesc între persoane şi nu
între persoane şi bunuri. În aceste relaŃii patrimoniale persoanele pot fi titulare
de drepturi, dar şi de obligaŃii. În temeiul obligaŃiei civile, o persoană poate fi
obligată să dea ceva, să facă ceva sau să nu facă ceva. Titularul de drepturi se
numeşte creditor, iar persoana căreia îi revine obligaŃia corelativă se numeşte
debitor.
c) Raporturile nepatrimoniale, ce iau naştere între persoane, pot să fie şi
de domeniul altor ramuri ale dreptului. Raporturile nepatrimoniale de drept
civil sunt cele reglementate de normele juridice ale acestei ramuri ale dreptului.
Unele raporturi nepatrimoniale pot constitui izvorul altor raporturi juridice cu
caracter patrimonial. Dreptul de autor al unei opere ştiinŃifice, literare, artistice,

33
prin excelenŃă un drept nepatrimonial, poate genera raporturi patrimoniale cu
privire la drepturile cuvenite autorului pentru folosirea operei sale.

II.3. Principiile fundamentale ale dreptului civil


Înainte de a formula principiile fundamentale ale dreptului civil se impune
definirea noŃiunii de principiu fundamental al dreptului. Unii autori s-au
pronunŃat în sensul că principiile fundamentale ale dreptului sunt tot norme
juridice, dar de un fel aparte. AlŃi autori le-au catalogat drept standarde ale unor
structuri logice. Şi, în fine, alŃi autori le-au considerat idei conducătoare ale
tuturor normelor juridice.
În prezentarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, acestea vor fi
privite ca idei conducătoare ale conŃinutului normelor de drept civil.
Formularea şi numărul acestora diferă de la autor la autor, ele fiind de inspiraŃie
atât ideologică, cât şi rezultate din drept (principii structurale).
Principiile fundamentale ale dreptului civil nu se confundă cu principiile
care guvernează anumite instituŃii ale dreptului civil, cum sunt: principiul
consensualismului actului juridic civil, principiul acordului de voinŃă în cazul
contractului ş.a. Principiile fundamentale ale dreptului civil consacră cele mai
importante valori ocrotite de normele de drept civil.
Principiul garantării proprietăŃii private decurge din ConstituŃia
României. Este strâns legat de dreptul la muncă, proprietatea fiind rezultatul
muncii, persoanele fiind îndreptăŃite să se bucure de rezultatul muncii lor. Chiar
şi în societatea socialistă, proprietatea privată era garantată în anumite limite.
Fără garantarea proprietăŃii private în societate s-ar instala haosul şi
nesiguranŃa. Lipsirea persoanelor de dreptul de a se bucura de rezultatele
muncii ar duce la demobilizarea lor faŃă de muncă şi intrarea societăŃii într-un
proces de disoluŃie.
Principiul egalităŃii în faŃa legii este, de asemenea, consacrat în
ConstituŃia României. Nu se confundă cu egalitatea juridică a subiectelor de
drept civil. Potrivit art.16 din ConstituŃia României, nimeni nu este mai presus
de lege. Egalitatea juridică civilă rezultă şi din Decretul nr.31/1954 privind
persoana fizică şi juridică, care, la art.4, prevede: „Sexul, rasa, naŃionalitatea,
religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacităŃii”.
Principiul ocrotirii drepturilor civile14 rezultă atât din art.3 al
Decretului nr.31/1954, potrivit căruia „Drepturile civile sunt ocrotite de lege”,
cât şi din art.26 al Pactului internaŃional al omului: „Toate persoanele sunt egale
în faŃa legii şi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din partea legii”.

14
Corneliu Turianu, Probleme speciale de drept civil, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 1999, p.15.
34
Numărul şi definirea principiilor generale ale dreptului civil diferă de la
autor la autor. Dumitru Mazilu15 enumeră următoarele principii: egalitatea
părŃilor, responsabilitatea civilă, garantarea proprietăŃii, buna credinŃă,
consensualismul. Ernest Lupan16, analizând cu caracter de reevaluare
principiile dreptului civil român după RevoluŃia din decembrie 1989, apreciază
că acestea sunt următoarele: principiul liberei exercitări a drepturilor civile, al
apărării proprietăŃii, al bunei credinŃe şi încrederii reciproce, principiul egalităŃii
de statut civil a persoanelor, ocrotirii intereselor legitime ale părŃilor raportului
juridic şi cel al garantării efective a drepturilor subiective civile.
În perioada socialistă au fost considerate ca principii fundamentale ale
dreptului civil următoarele: principiul proprietăŃii socialiste şi al apărării ei,
principiul planificării socialiste a economiei, principiul autogestiunii, principiul
deplinei egalităŃi în drepturi, principiul îmbinării armonioase a intereselor
personale cu cele obşteşti şi principiul garantării efective a drepturilor.

II.4. Izvoarele dreptului civil


Aşa cum am arătat la Capitolul I, consacrat noŃiunilor introductive, la
paragraful I.5, noŃiunea de izvor al dreptului are două sensuri, făcându-se
distincŃia între izvoare materiale ale dreptului şi izvoare formale ale dreptului.
În acest paragraf ne vom ocupa numai de izvoarele în sens formal ale
dreptului civil, adică de acele forme specifice de exprimare ale normelor de
drept civil. Utilizarea termenului de izvoare ale dreptului civil semnifică
existenŃa atât a mai multor forme de exprimare a normelor de drept civil, cât şi
existenŃa, în cadrul aceleiaşi forme de exprimare, a mai multor surse de aceeaşi
categorie, dar cu obiect de reglementare diferit.
Astfel, în ceea ce priveşte formele de exprimare, în cadrul mulŃimii
izvoarelor dreptului civil se regăsesc următoarele:
1) acte normative emanând de la puterea legiuitoare (legi organice, legi
ordinare);
2) acte normative emanând de la executiv, care, la rândul lor, pot fi:
2.1) acte cu putere de lege emise în baza delegării legislative (ordonanŃe
ale Guvernului şi ordonanŃe de urgenŃă ale Guvernului) şi
2.2) acte normative emise în regim obişnuit de organizare a executării
legilor (hotărâri ale Guvernului);

15
Dumitru Mazilu, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 1999,
p.121-136.
16
Ernest Lupan, Reevaluarea principiilor de drept civil român,
Revista „Dreptul”, nr.5-6, Bucureşti, p.83-94.
35
3) acte ale altor autorităŃi publice (ordine ale miniştrilor şi celorlalŃi
conducători ai organelor centrale ale administraŃiei, instrucŃiuni, regulamente,
circulare etc.);
4) acte ale autorităŃilor administraŃiei publice locale (hotărâri ale
consiliilor locale, dispoziŃii ale primarilor etc.).
Între aceste acte este stabilită o anumită ierarhie al cărei element de bază îl
constituie supremaŃia legii, care, la rândul ei, trebuie să fie conformă cu
ConstituŃia. SupremaŃia legii semnifică imperativul conformităŃii cu aceasta a
tuturor celorlalte categorii de acte normative. În vorbirea curentă însă, termenul
de lege are o dublă accepŃiune. Prima accepŃiune o constituie sensul larg
(lato sensu), general, al acestui termen, care înglobează orice formă de
exprimare a normelor juridice, nefăcându-se deosebirea între legi şi celelalte
acte normative subsecvente. Atunci când oamenii spun, în vorbirea curentă, că
trebuie să respecte legea, nu au în vedere doar actele normative emanând de la
legiuitor şi pe cele emise în baza delegării legislative, ci toate actele normative.
De aici am putea desprinde o a doua manifestare a supremaŃiei legilor, după cea
care priveşte raportul dintre actele normative, respectiv manifestarea
supremaŃiei legii, în raportul act normativ-destinatarul actului normativ. ForŃa
obligatorie rămâne la fel şi în cazul actelor emanând de la legiuitor, şi în cazul
actelor normative subsecvente, cu condiŃia însă ca acestea din urmă să nu
contravină primelor. Printr-un act subsecvent legii nu se poate modifica legea şi
nici nu se poate adăuga la aceasta.
Izvoarele dreptului civil, în sens formal, pot să fie:
a) comune cu alte ramuri de drept;
b) specifice numai acestei ramuri ale dreptului.
Sunt frecvente situaŃiile în care norme juridice de drept civil se regăsesc în
alte izvoare formale de drept decât cele care privesc numai raporturile juridice
civile. În acest sens, exemplificarea poate începe chiar cu ConstituŃia României,
între prevederile căreia foarte multe privesc raporturile juridice de drept civil.
Normele juridice de drept civil conŃinute în ConstituŃie sunt numeroase, drept
pentru care ne vom opri numai asupra câtorva dintre ele:
– art.25 alin.(2): „Fiecărui cetăŃean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili
domiciliul sau reşedinŃa în orice localitate din Ńară, de a emigra, precum şi de a
reveni în Ńară”;
– art.44 alin.(1): „Dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra
statului sunt garantate. ConŃinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin
lege”;
– art.46: „Dreptul la moştenire este garantat”.
Principalul izvor specific de drept civil îl constituie Codul civil. Acesta a
fost adoptat în anul 1864, pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, fiind în

36
vigoare şi în prezent, cu relativ puŃine modificări. A avut ca model Codul civil
francez al lui Napoleon.
Numărul izvoarelor dreptului civil este foarte mare, atât al celor specifice,
cât şi al celor comune. Dintre izvoarele specifice enumerăm, exemplificativ,
următoarele:
– Decretul nr.31/1954 privind persoana fizică şi juridică;
– Legea nr.319/1944 privind dreptul la moştenire al soŃului supravieŃuitor;
– Decretul nr.167/1958 privind prescripŃia extinctivă;
– Legea nr.603/1943 pentru simplificarea împărŃelilor judiciare;
– Legea nr.16/1994 a arendării;
– Legea nr.112/1995 privind reglementarea situaŃiei juridice a unor
imobile cu destinaŃia de locuinŃe trecute în proprietatea statului.
Un exemplu de izvor de drept civil, comun cu alte ramuri de drept, îl
constituie Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internaŃional privat. DispoziŃiile de drept internaŃional privat din această lege se
referă în special la raporturile juridice civile, acestea reglementând statutul
persoanei fizice, persoanele juridice, bunurile, moştenirea, actul juridic,
obligaŃiile contractuale şi extracontractuale (condiŃiile de formă şi de fond ale
contractului, contractul de vânzare, alte contracte, îmbogăŃirea fără justă cauză,
gestiunea de afaceri, actul ilicit, răspunderea pentru produse, transmiterea şi
stingerea obligaŃiilor), prescripŃia extinctivă şi achizitivă. Trebuie subliniat că
toate aceste reglementări privesc raporturile juridice civile, care însă se
particularizează prin faptul că au un element de extraneitate, la ele participând
şi alte persoane, care nu au cetăŃenia sau naŃionalitatea statului român.
Mai trebuie arătat că dreptul civil este recunoscut ca drept comun pentru
alte ramuri de drept. Art.1 al Codului comercial român prevede: „În comerŃ se
aplică legea de faŃă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil”. Aceasta
înseamnă că, în lipsa unor prevederi în Codul comercial român privind relaŃiile
sociale din domeniul comerŃului, se aplică normele juridice conŃinute de Codul
civil. Sunt astfel de prevederi cele privind societăŃile (universale, particulare),
dar şi cele cu aplicabilitate complementară ca garanŃiile, atât cele reale (gajul,
ipoteca, dreptul de retenŃie), cât şi cele personale (fidejusiunea) etc.

37
CAPITOLUL III
RAPORTUL JURIDIC CIVIL

III.1. NoŃiunea de raport juridic civil, premisele


şi caracterele acestuia
III.1.1. NoŃiune
În societate, oamenii stabilesc între ei o multitudine de relaŃii. Cele mai
multe dintre aceste relaŃii nu sunt reglementate de norme juridice, fiind lăsate la
libera apreciere a membrilor societăŃii. O parte a acestora, datorită importanŃei
pe care o prezintă pentru bunul mers al societăŃii, sunt reglementate de normele
juridice. În acest fel, prin intermediul normei juridice, relaŃiile sociale pătrund
în ordinea de drept.
În drept, relaŃiile sociale care sunt reglementate de norma juridică
alcătuiesc raporturile juridice.
În funcŃie de ramura de drept, căreia îi aparŃin normele juridice,
raporturile juridice pot fi de drept constituŃional, de drept administrativ, de
drept penal, de drept civil ş.a.m.d.
Putem defini raportul juridic civil ca fiind relaŃia socială guvernată de
o normă juridică de drept civil.
III.1.2. Premise
Pentru naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil este
necesară îndeplinirea anumitor condiŃii. Acestea sunt denumite premise ale
raportului juridic civil.
Sunt considerate ca premise ale raportului juridic: a) existenŃa relaŃiei
sociale (subiectele); b) norma juridică şi c) o împrejurare constând într-un act
sau fapt juridic care să dea naştere, să modifice sau să stingă drepturi
subiective.
a) ExistenŃa relaŃiei sociale (subiectele). Raportul juridic presu-pune
existenŃa unor titulari de drepturi şi obligaŃii. Aceştia sunt subiectele raportului
juridic, noŃiune ce urmează a fi analizată distinct.

38
b) Norma juridică este, de asemenea, o premisă a raportului juridic; în
lipsa ei relaŃia socială nu poate căpăta calitatea de raport juridic.
c) Actul sau faptul juridic este condiŃia care generează drepturile şi
obligaŃiile părŃilor şi în legătură cu care se naşte, se modifică sau se stinge
raportul juridic.
Actul juridic este o acŃiune umană făcută cu scopul de a produce efecte
juridice.
Faptul juridic poate fi o acŃiune umană prin care nu s-a urmărit
producerea unor efecte juridice, dar care, totuşi, prin consecinŃele ei, generează
astfel de efecte, sau un eveniment ori stare de fapt, de care legea leagă anumite
efecte juridice.
Evenimentele sunt acele fapte care se produc independent de voinŃa
omului, dar care, potrivit legii, dau naştere la efecte juridice. Sunt evenimente:
naşterea unei persoane, decesul acesteia, fenomene naturale (cutremure,
inundaŃii), sau chiar scurgerea timpului (împlinirea termenu-lui de prescripŃie).
AcŃiunile pot fi licite sau ilicite.
AcŃiunile licite sunt cele săvârşite în conformitate cu legea.
AcŃiunile ilicite sunt cele interzise de lege şi care atrag răspunderea
juridică, fie ea civilă, administrativă sau penală.
III.1.3. Caracterele raportului juridic civil
Sunt trăsături definitorii şi denumite caractere ale raportului juridic civil
următoarele:
– caracterul social;
– caracterul dublu voliŃional;
– egalitatea juridică a părŃilor.
1. Socialitatea raportului juridic. Aşa cum am arătat, raportul juridic
este o relaŃie socială. Aceasta se stabileşte între membrii societăŃii pe baza unor
norme juridice. Norma juridică nu poate stabili reguli de conduită pentru
lucruri. Chiar şi în cazul relaŃiei de proprietate, aceasta nu se stabileşte între
persoane şi lucruri, ci numai între persoane, titularul dreptului de proprietate
fiind îndreptăŃit să ceară celorlalŃi membri ai societăŃii să-i respecte proprietatea
(subiect activ), iar ceilalŃi membri fiind obligaŃi să-i respecte proprietatea
(subiecte pasive).
2. Caracterul dublu voliŃional este dat de dubla manifestare de voinŃă.
Prima manifestare de voinŃă constă în edictarea normei juridice. Societatea vrea
ca o anumită relaŃie socială să fie reglementată prin drept şi în acest fel să
capete un caracter juridic. Cea de-a doua manifestare de voinŃă aparŃine părŃilor
şi acestea o fac atunci când hotărăsc să stabilească între ele o astfel de relaŃie,
adică una bazată pe existenŃa unei norme juridice.

39
3. Egalitatea juridică a părŃilor raportului juridic civil particularizează
acest tip de raport faŃă de cele ale altor ramuri de drept, în special de cele din
sfera dreptului public. PărŃile se află în poziŃie de egalitate juridică şi în alte
ramuri ale dreptului cum este, de exemplu, dreptul comercial. În alte raporturi,
cum este cazul raporturilor juridice de drept administrativ, părŃile nu mai sunt în
poziŃie de egalitate juridică, raporturile fiind de putere, statul, prin organele
sale, deŃinând o poziŃie supraordonată. Raportul juridic de egalitate nu trebuie
confundat cu egalitatea în faŃa legii. Egalitatea juridică civilă constă în
nesubordonarea unei părŃi faŃă de cealaltă. Aceasta nu înseamnă însă că părŃile
au acelaşi număr de drepturi sau că ar fi egale patrimonial.

III.2. Structura raportului juridic civil


(elementele raportului juridic civil)
Structura raportului juridic civil este alcătuită din trei elemente:
– subiectele sau părŃile, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice,
titulare de drepturi şi obligaŃii;
– conŃinutul raportului juridic civil, alcătuit din drepturile subiective şi
obligaŃiile corelative ale părŃilor;
– obiectul raportului juridic civil, constând în acŃiunile sau inacŃiunile la
care părŃile sunt îndreptăŃite şi, respectiv, obligate. Acestea constituie conduita
pe care trebuie s-o aibă părŃile în dreptul civil. Se admite existenŃa unui obiect
derivat al raportului juridic civil, constând în bunurile cu privire la care se
stabilesc relaŃiile sociale.
Acestea sunt elementele raportului juridic civil, ele fiind cumulative, lipsa
oricăruia dintre ele ducând la inexistenŃa raportului juridic civil.
III.2.1. Subiectele raportului juridic civil
Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele care participă la
acestea în calitate de titulare de drepturi şi obligaŃii. Persoanele titulare de
drepturi subiective sunt denumite şi subiecte active sau creditori, iar cele
cărora le revin obligaŃiile corelative sunt subiecte pasive sau debitori.
Atunci când sunt mai mult de două subiecte ale raportului juridic există o
pluralitate de subiecte. Pluralitatea poate fi pluralitate activă, atunci când
sunt două sau mai multe subiecte active, sau pluralitate pasivă, atunci când
sunt două sau mai multe subiecte pasive.
De regulă, subiectele raporturilor juridice sunt individualizate
(determinate), cunoscându-se de la început care sunt acestea. Această situaŃie
este caracteristică drepturilor relative (această noŃiune urmează a fi prezentată
ulterior). În situaŃia drepturilor absolute este cunoscut numai subiectul activ
(titularul dreptului de proprietate, spre exemplu), subiectul pasiv fiind
nedeterminat şi alcătuit din toate celelalte subiecte de drept care sunt Ńinute să
40
respecte acest drept. Alt exemplu de drepturi absolute îl constituie drepturile
nepatrimoniale.
În dreptul civil, se face vorbire şi despre schimbarea subiectelor
raportului juridic civil. Aceasta înseamnă că, în cadrul unui raport juridic
existent, deja stabilit, unul sau unele dintre subiecte sunt înlocuite cu altele. Pot
fi înlocuite atât subiectele active, cât şi cele pasive şi aceasta se face prin
transmiterea fie de drepturi, fie de obligaŃii. Transmiterea poate fi făcută prin
acte între vii (inter vivos) (exemplu: cesiunea de creanŃă, novaŃia, subrogaŃia)
sau prin acte pentru cauză de moarte (mortis causa). Este act pentru cauză de
moarte testamentul, care, la rându-i, poate fi testament olograf, testament
autentic, testament secret sau mistic etc.
Transmisiunea de drepturi şi obligaŃii poate fi:
– universală – când se transmite un patrimoniu;
– cu titlu universal – când se transmite o fracŃiune dintr-un patrimoniu;
– cu titlu particular – când se transmite un anumit drept.
Aşa cum arătam, subiecte ale dreptului juridic civil pot fi atât persoanele
fizice, cât şi cele juridice. Sediul materiei privind persoanele fizice şi juridice îl
constituie Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
Persoana fizică, privită ca subiect de drept civil, este omul luat în
individualitatea sa, titular de drepturi şi obligaŃii.
Pentru a putea fi titulară de drepturi şi obligaŃii, persoanei fizice, prin lege,
îi este recunoscută capacitatea civilă. Aceasta este o caracteristică a tuturor
persoanelor şi nu este influenŃată de sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul de
cultură sau originea persoanei.
Persoana juridică sau morală este un subiect colectiv de drepturi şi
obligaŃii, căruia legea i-a recunoscut capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii.
Persoana juridică este o ficŃiune a legii. Unui colectiv de persoane (fizice,
sau chiar juridice) i se recunoaşte calitatea de titular de drepturi şi obligaŃii.
Sunt şi situaŃii de persoane juridice având la bază existenŃa unei singure
persoane (exemplu: societatea cu răspundere limitată având un asociat unic şi
fundaŃia cu un singur membru fondator). Spunem că este o ficŃiune a legii
pentru că legea priveşte acest colectiv de persoane ca pe o persoană singulară.
Pentru a exista ca subiect colectiv de drepturi, persoana juridică trebuie să
aibă:
– o organizare proprie;
– un patrimoniu propriu;
– un scop în acord cu interesul obştesc.
Calitatea de titular de drepturi şi obligaŃii este dată de capacitatea civilă a
persoanei juridice care trebuie să fie în acord cu scopul ei stabilit prin lege sau
actul de înfiinŃare. Se poate spune deci că, în cazul persoanelor juridice,

41
capacitatea civilă este limitată de specializarea acesteia (specializarea
capacităŃii de folosinŃă).
III.2.2. Capacitatea civilă a persoanelor fizice
Capacitatea civilă a persoanelor fizice poate fi:
– capacitate de folosinŃă;
– capacitate de exerciŃiu.
a) Capacitatea de folosinŃă este definită de art.5 din Decretul nr.31/1954
ca fiind capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii. Această capacitate începe la
naşterea omului şi încetează o dată cu moartea acestuia. Drepturile omului sunt
recunoscute de la concepŃie, însă numai dacă el se naşte viu (art.7 din Decretul
nr.31/1954). Este consacrat prin adagiul latin infans conceptus pro nato habetur
quoties de commodis ejus agitur. Este de reŃinut că, în situaŃia copilului
conceput şi nenăscut, legea face vorbire numai de drepturi, nu şi de obligaŃii,
aceasta fiind, prin urmare, o măsură de protecŃie.
Confirmarea caracterului de măsură de protecŃie este dată şi de Codul
civil, care, la art.654, privitor la calităŃile cerute pentru a veni la moştenire,
alin.(2) şi (3), prevede: „Copilul născut mort este considerat că nu există”. Deci,
pentru a avea drept de moştenire, copilul conceput, dar nenăscut trebuie să se
nască viu. Dacă, după naştere, acesta moare, nu înseamnă că este îndepărtat de
la moştenire, partea ce îi revenea în calitate de moştenitor urmând a constitui
obiectul dreptului de moştenire legală a persoanelor îndreptăŃite.
Putem spune despre capacitatea civilă de folosinŃă că este o aptitudine
generală şi abstractă.
În doctrină sunt menŃionate următoarele caractere juridice ale capacităŃii
civile de folosinŃă:
– legalitatea – constând în faptul că este instituită prin lege;
– generalitatea – constând în faptul că nu priveşte doar anumite drepturi
şi obligaŃii, ci orice drept şi obligaŃie admise de lege;
– inalienabilitatea – constând în prevederea expresă a legii că „nimeni nu
poate fi îngrădit în capacitatea de folosinŃă şi nici lipsit, în tot sau parte, de
capacitatea de exerciŃiu, decât în cazurile şi în condiŃiile stabilite de lege.
Nimeni nu poate renunŃa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinŃă sau
la cea de exerciŃiu”;
– intangibilitatea, rezultând din prevederea mai sus amintită, potrivit
căreia nimeni nu poate fi îngrădit, şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea
de folosinŃă. Legea admite că pot fi îngrădiri sau chiar lipsiri de capacitate, dar
numai în privinŃa celei de exerciŃiu, nu şi a celei de folosinŃă;
– egalitatea capacităŃii civile de folosinŃă; este consacrată de ConstituŃie,
rezultând din chiar prevederea expresă a art.4 alin.(2), potrivit căreia „sexul,

42
rasa, naŃionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire
asupra capacităŃii”;
– universalitatea capacităŃii civile de folosinŃă semnifică faptul că toate
persoanele au capacitate de folosinŃă. Este instituită prin lege, art.4 alin.(1) al
Decretului nr.31/1954 prevăzând în acest sens: „Capacitatea civilă este
recunoscută tuturor persoanelor”. Este o trăsătură aflată în strânsă legătură cu
cea a intangibilităŃii – „nimeni nu poate fi îngrădit şi nici lipsit, în tot sau în
parte, de capacitatea de folosinŃă” (art.6 alin.(1), Decretul nr.31/1954).
b) Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor fizice este definită legal de
art.5 alin.(3) din Decretul nr.31/1954, potrivit căruia „Capacitatea de exerciŃiu
este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii,
săvârşind acte juridice”.
Şi capacitatea civilă de exerciŃiu are aceleaşi caracteristici ca şi
capacitatea civilă de folosinŃă, respectiv:
– legalitatea;
– generalitatea;
– inalienabilitatea;
– intangibilitatea;
– egalitatea capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor juridice.
În funcŃie de poziŃia subiectului raportului juridic, constând în existenŃa
discernământului, persoana fizică poate fi:
a) lipsită de capacitate de exerciŃiu – minorul sub vârsta de 14 ani şi
interzisul judecătoresc;
b) cu capacitate de exerciŃiu restrânsă – minorul cu vârsta cuprinsă între
14 şi 18 ani;
c) cu capacitate deplină de exerciŃiu – persoana care a împlinit vârsta de
18 ani. Potrivit art.8 alin.(3) din Decretul nr.31/1954, „minorul care se
căsătoreşte dobândeşte, prin aceasta, capacitate deplină de exerciŃiu”.
a) Persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu
Tot Decretul nr.31/1954 (art.11 alin.(1)) nominalizează persoanele lipsite
de capacitate de exerciŃiu:
– minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
– persoana pusă sub interdicŃie.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu, actele juridice se fac
de reprezentanŃii lor legali.
RaŃiunea legii în instituirea acestei lipsiri de capacitate civilă de exerciŃiu
se bazează pe lipsa discernământului, aceasta fiind o măsură de protecŃie a
minorului.
Tot o măsură de protecŃie este şi măsura luată pe cale judecătorească de
punere sub interdicŃie a persoanelor care, datorită alienaŃiei ori debilităŃii
mintale, nu au discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele lor.
43
În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani, reprezentarea lor
legală este făcută de părinŃi. Art.105 din Codul familiei prevede că „PărinŃii au
dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor şi de a-l
reprezenta în actele civile până la data când el împlineşte vârsta de
patrusprezece ani”.
Minorii, atât cei cu vârsta sub 14 ani, cât şi cei cu vârsta cuprinsă între 14
şi 18 ani, care au ambii părinŃi morŃi, necunoscuŃi, decăzuŃi din drepturile
părinteşti, puşi sub interdicŃie judecătorească, dispăruŃi ori declaraŃi morŃi,
precum şi copilul care este lipsit de îngrijirea ambilor părinŃi, sunt puşi sub
tutelă (art.113 Codul familiei). Tutela mai poate fi instituită de instanŃa
judecătorească în cazurile de desfacere a înfierii, această decizie urmând a fi
luată numai în interesul minorului (art.85 şi 113 din Codul familiei).
Tutorele are obligaŃia de a administra bunurile minorului şi de a-l
reprezenta în actele civile până la împlinirea vârstei de 14 ani. În cazul
minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, aceştia îşi exercită singuri
drepturile şi îşi îndeplinesc obligaŃiile, dar numai cu încuviinŃarea prealabilă a
tutorelui, în scopul apărării acestora împotriva abuzurilor din partea terŃilor
(art.124 Codul familiei).
b) Persoanele cu capacitate de exerciŃiu restrânsă
Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se consideră că au
discernământul în curs de formare, iar capacitatea lor de exerciŃiu este una
restrânsă. Aceştia pot să încheie acte juridice cu încuviinŃarea prealabilă a
părinŃilor sau tutorelui (art.105 alin.(2) şi art.124 alin.(2) din Codul familiei,
art.10 din Decretul nr.31/1954).
c) Persoanele cu capacitate de exerciŃiu deplină
Art.8 al Decretului nr.31/1954 prevede că persoana fizică dobândeşte
capacitate deplină de exerciŃiu la împlinirea vârstei de 18 ani, când devine
majoră, şi că minorul care se căsătoreşte dobândeşte capacitate deplină de
exerciŃiu. De această din urmă prevedere nu beneficiază decât persoanele de
sex feminin, deoarece art.4 din Codul familiei prevede că bărbatul se poate
căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani. Acelaşi text de lege prevede că
femeia se poate căsători la împlinirea vârstei de 16 ani şi că, pentru motive
temeinice, se poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani.
Prin urmare, capacitatea civilă de exerciŃiu o au persoanele care au
împlinit vârsta de 18 ani şi femeile care se căsătoresc înainte de a deveni majore
(peste 16 ani şi chiar 15 ani dacă, pentru motive temeinice, a fost încuviinŃată
căsătoria).
ExistenŃa capacităŃii depline, aşa cum am mai arătat, constă în capacitatea
persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte
juridice. Spre deosebire de capacitatea de exerciŃiu restrânsă, capacitatea civilă
deplină de exerciŃiu nu mai necesită încuviinŃarea prealabilă şi nici
44
reprezentarea cerută pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu.
Persoana care are capacitate civilă deplină de exerciŃiu încheie acte juridice
personal şi singură.
Capacitatea deplină de exerciŃiu reprezintă regula, iar incapacitatea
reprezintă excepŃia.
Persoanelor fizice le încetează capacitatea civilă în următoarele moduri şi
situaŃii:
– la data morŃii. O dată cu aceasta încetează şi capacitatea de folosinŃă.
Această încetare este definitivă;
– la data declarării judecătoreşti a morŃii. Art.16-20 din Decretul
nr.31/1954 reglementează procedura declarării judecătoreşti a morŃii. Persoana
care lipseşte de la domiciliul său o perioadă mai mare de un an, socotită de la
data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaŃă, poate fi declarată dispărută,
prin hotărâre judecătorească. Dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că
era în viaŃă au trecut 4 ani, persoana declarată dispărută prin hotărâre
judecătorească poate fi declarată moartă. Această hotărâre de declarare a morŃii
nu poate fi dată înaintea împlinirii unui termen de 6 luni de la data afişărilor şi
publicării extrasului de pe hotărârea judecătorească prin care s-a declarat
dispariŃia. Când dispariŃia persoanei a survenit în timpul unor fapte de război,
într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau în altă împrejurare
asemănătoare care îndreptăŃeşte formarea presupunerii că a decedat, declararea
judecătorească a morŃii poate fi făcută după cel puŃin un an de la data
împrejurării în care a avut loc dispariŃia. Data morŃii se stabileşte prin hotărâre
judecătorească, potrivit cu împrejurările. Legea prevede că, în lipsă de indicii
îndestulătoare, data morŃii va fi stabilită a fi ultima zi a termenului după care se
poate cere declararea judecătorească a morŃii. În situaŃia în care cel declarat
mort este în viaŃă, se poate cere oricând anularea hotărârii declarative a morŃii;
– prin punerea sub interdicŃie judecătorească;
– în caz de anulare a căsătoriei. Femeia care nu are vârsta de
18 ani pierde capacitatea civilă de exerciŃiu până la împlinirea acestei vârste.

III.2.3. Capacitatea civilă a persoanelor juridice


a) Elementele constitutive ale persoanei juridice
Pentru a putea exista şi funcŃiona, persoanele juridice trebuie să
îndeplinească anumite condiŃii. CondiŃiile sunt atât de fond, cât şi de formă.
În doctrină, condiŃiile de fond mai sunt numite şi elementele esenŃiale ale
persoanelor juridice. Acestea sunt:
– organizare de sine stătătoare;
– un scop în acord cu interesul obştesc;
– un patrimoniu propriu afectat acestui scop.

45
Din analiza elementelor constitutive, deducem caracterele lor, care au
importante consecinŃe juridice:
– caracterul legal, decurgând din stabilirea lor prin lege (art.25
lit. e din Decretul nr.31/1954): „Nimeni nu poate stabili o altă cerinŃă sau
formalitate juridică de natura elementului constitutiv, în afara legiuitorului”;
– caracterul cumulativ, constând în faptul că toate aceste trei elemente
constitutive sunt obligatorii, lipsa unuia dintre ele inducând consecinŃa lipsei
personalităŃii juridice;
– caracterul exclusiv, constând în faptul că nu este admisibil ca, pe cale de
interpretare a normei legale, să mai fie deduse şi alte condiŃii.
CondiŃia formală a existenŃei persoanei juridice constă în îndeplinirea
formalităŃilor prevăzute de lege pentru înregistrarea ei legală („Persoanele
juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii dacă legile care le sunt aplicabile
reglementează această înregistrare sau înscriere” – art.32 Decretul nr.31/1954).
b) Clasificarea generală a persoanei juridice
În doctrină s-au formulat mai multe clasificări ale persoanelor juridice,
având la bază diferite criterii, după cum urmează:
– după naŃionalitatea persoanei juridice, acestea pot fi:
– persoane juridice române;
– persoane juridice străine;
– persoane juridice multinaŃionale;
– după locul sediului:
– persoane juridice cu sediul în Ńară;
– persoane juridice cu sediul în străinătate;
– după forma proprietăŃii:
– persoane juridice de stat;
– persoane juridice obşteşti;
– persoane juridice private;
– persoane juridice mixte;
– după modul de înfiinŃare:
– înfiinŃate prin actul de dispoziŃie al organului de stat competent;
– înfiinŃate prin actul celor ce le alcătuiesc (actul constitutiv),
recunoscut de organul competent să verifice numai dacă sunt îndeplinite
cerinŃele legii pentru a lua fiinŃă;
– prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, cu prealabila
autorizare a organului de stat competent a aprecia oportunitatea înfiinŃării ei;
– printr-un alt mod – reglementat de lege (art.28 din Decretul din
31/1954).
Au fost formulate şi alte clasificări.
c) Capacitatea civilă a persoanei juridice desemnează aptitudinea
generală a acesteia de a avea drepturi şi obligaŃii civile. Momentul de la care
46
dobândeşte capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii este reglementat, cu
caracter de principiu, de art.33 din Decretul din 31/1954, dar şi de alte texte de
lege, după cum urmează:
– cele supuse înregistrării dobândesc capacitate civilă de la momentul
îndeplinirii acestei formalităŃi (art.33 alin.(1) din Decretul din 31/1954);
– celelalte persoane juridice dobândesc capacitatea de a avea drepturi şi
obligaŃii: 1) de la data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează; 2) de la data
recunoaşterii ori a autorizării înfiinŃării lor sau 3) de la data îndeplinirii oricărei
alte cerinŃe prevăzute de lege (art.33 din Decretul din 31/1954).
În ce priveşte drepturile şi obligaŃiile ce pot lua naştere înainte de
dobândirea personalităŃii juridice, legea prevede că persoana juridică „are
capacitate chiar de la data actului de înfiinŃare, dar numai cât priveşte drepturile
constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaŃiilor şi a oricăror măsuri
preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca
persoana juridică să ia fiinŃă în mod valabil” (art.33 alin.(3) din Decretul din
31/1954). Această capacitate este numită în doctrină capacitate de folosinŃă
anticipată.
Este necesar să mai subliniem că legea instituie limite ale capacităŃii civile
a persoanei juridice, aceasta neputând avea generalitatea capacităŃii civile a
persoanei fizice. Art.34 din Decretul din 31/1954 prevede că persoana juridică
are numai „drepturile ce corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de
înfiinŃare sau statut” şi declară nul orice act care nu este făcut în realizarea
acestui scop. Această limitare are valoare de principiu: principiul specialităŃii
capacităŃii de folosinŃă.
Se impune sublinierea că limitarea se referă doar la latura activă a
capacităŃii, precizând expres că este vorba numai de drepturi, nu şi de obligaŃii
(latura pasivă a capacităŃii).
Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice ia sfârşit în momentul
încetării persoanei juridice însăşi. Pot constitui cauze de încetare a existenŃei
persoanei juridice:
– împlinirea termenului pentru care a fost constituită;
– îndeplinirea scopului sau constatarea imposibilităŃii îndeplinirii
scopului;
– dizolvarea, comasarea (fuziunea), divizarea.
Capacitatea civilă de exerciŃiu a persoanei juridice poate fi definită ca
partea capacităŃii civile constând în aptitudinea de a dobândi drepturi civile şi
de a-şi asuma obligaŃii prin încheierea de acte juridice. Sediul materiei îl
constituie art.35 din Decretul nr.31/1954, având următorul conŃinut:
„Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile prin
organele sale.

47
Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele ce le-au
fost conferite, sunt actele juridice ale persoanei juridice însăşi.
Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana
juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcŃiilor lor.
Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit atât
faŃă de persoana juridică, cât şi faŃă de cel de-al treilea”.
Din prevederea potrivit căreia actele juridice făcute de organele de
conducere ale persoanei juridice sunt actele ei însăşi, desprindem concluzia că
persoanei juridice îi aparŃine capacitatea de exerciŃiu, şi nu organelor de
conducere. Mai mult chiar, următorul articol (art.36 din Decretul din 31/1954)
prevede expres că raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc
organele de conducere sunt supuse regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut,
altfel prin lege, actul de înfiinŃare ori statut.
Începutul capacităŃii de exerciŃiu este acelaşi cu cel al dobândirii
capacităŃii de folosinŃă. Au fost exprimate şi opinii conform cărora momentul
dobândirii capacităŃii de exerciŃiu este cel al desemnării organelor de conducere
ale persoanei juridice.
La fel ca şi capacitatea de folosinŃă, şi capacitatea civilă de exerciŃiu a
persoanei juridice este supusă unor limitări. Acestea sunt: 1) limita dată de
principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă şi 2) limita naturală a capacităŃii
de folosinŃă, persoana juridică neputând avea şi nici exercita drepturi specifice
persoanei fizice care sunt incompatibile cu calitatea de subiect colectiv de
drepturi şi obligaŃii. Faptele săvârşite cu depăşirea competenŃelor de către
organele de conducere sunt fapte ilicite şi atrag atât răspunderea personală a
persoanei care le-a săvârşit, cât şi pe cea a persoanei juridice. Acest din urmă
aspect va fi dezvoltat cu ocazia prezentării răspunderii civile delictuale
(răspunderea comitenŃilor pentru faptele prepuşilor).

III.2.4. ConŃinutul raportului juridic civil


Am arătat la începutul acestei secŃiuni că raportul juridic este alcătuit din
trei elemente: subiectele sau părŃile (element prezentat deja), obiectul şi
conŃinutul.
Am definit conŃinutul raportului juridic ca fiind ansamblul drepturilor
subiective şi obligaŃiilor corelative ale părŃilor (subiectelor) acestui raport.
La raportul juridic participă un subiect activ, numit creditor, căruia îi
revin drepturile subiective, şi un subiect pasiv, numit debitor, căruia îi revin
obligaŃiile corelative. Trebuie menŃionat că în acelaşi raport juridic părŃile pot fi
atât subiect activ, cât şi subiect pasiv. Spre exemplu, într-un contract de
vânzare-cumpărare, vânzătorul este subiect activ (creditor) privind încasarea
preŃului vânzării şi subiect pasiv (debitor) privind predarea bunului vândut. La

48
rândul său, cumpărătorul este subiect pasiv (debitor) privind plata preŃului
vânzării şi subiect activ (creditor) privind obligaŃia vânzătorului de a preda
bunul vândut, el având dreptul să i se predea acest bun.
Dreptul subiectiv se numeşte astfel deoarece aparŃine subiectului
raportului juridic şi constă în posibilitatea, prerogativa, facultatea, conferită
acestuia de către lege, de a avea o anumită conduită şi, totodată, de a pretinde
celorlalŃi membri ai societăŃii să adopte conduita prescrisă de lege în sensul de a
face sau a nu face ceva ori să dea ceva. Faptul că dreptul subiectiv rezultă din
lege îi conferă posesorului dreptului subiectiv posibilitatea de a cere intervenŃia
forŃei de constrângere a statului, în caz de neconformare din partea debitorului.
„Au calitatea de drepturi subiective numai acele prerogative ale indivizilor care le
sunt recunoscute prin lege şi care pot fi valorificate numai în societate şi prin
societate”17. Numai acele drepturi subiective care rezultă din lege pot fi
valorificate în justiŃie.
ObligaŃia civilă este un corespondent al dreptului civil, fapt pentru care, în
cazurile raporturilor juridice civile concrete, mai este numită şi obligaŃie
corelativă. Constă în îndatorirea subiectului pasiv (debitorului) al raportului
juridic de a avea o anumită conduită în relaŃia cu subiectul activ (creditorul),
constând în a da, a face sau a nu face ceva, obligaŃie care, la nevoie, poate fi
adusă la îndeplinire prin forŃa de constrângere a statului.
III.2.5. Clasificarea drepturilor subiective civile
Clasificarea drepturilor şi obligaŃiilor civile prezintă importanŃă atât
teoretică, cât şi practică, fiind făcută în funcŃie de diferite criterii:
a) Clasificarea drepturilor subiectiv civile în funcŃie de opozabilitatea
lor (sau după sfera persoanelor obligate)
După acest criteriu, drepturile subiective civile se divid în:
– drepturi absolute sau opozabile erga omnes;
– drepturi relative.
Drepturile absolute sau opozabile tuturor sunt cele care se execută numai
de titularul lor, fără a mai fi necesară o altă persoană. Toate celelalte persoane
au o obligaŃie generală de a nu întreprinde nici o acŃiune de natură să aducă o
atingere dreptului absolut (obligaŃie generală negativă). Sunt astfel de drepturi
drepturile personale nepatrimoniale şi drepturile reale (urmează a fi prezentate
în următoarele clasificări).
În cazul raporturilor juridice civile având în conŃinut drepturi absolute, se
individualizează numai titularul dreptului, subiectul pasiv fiind nedeterminat şi
alcătuit din totalitatea celorlalte persoane cărora le revine obligaŃia de a nu face
nimic de natură să aducă atingere sau să încalce dreptul subiectului activ.
17
Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
p.234.
49
Subiectul pasiv nu este individualizat decât în momentul încălcării unui drept
absolut.
Drepturile relative sunt opozabile numai anumitor persoane. În raporturile
juridice având în conŃinut drepturi relative, sunt cunoscute de la început atât
subiectele active, cât şi cele pasive. ObligaŃia corelativă nu mai este una
generală negativă, ci una concretă, care poate fi atât pozitivă (a da, a face), cât
şi negativă (a nu face). Într-un contract de prestări de servicii, beneficiarul este
subiect activ în raport cu lucrarea contractată şi are un drept subiectiv de a i se
asigura prestaŃia convenită numai de către cel cu care a contractat, neputând
pretinde îndeplinirea obligaŃiei de către altă persoană. La rândul său, prestatorul
are calitatea de subiect activ şi titular al unui drept subiectiv constând în plata
prestaŃiei pe care a efectuat-o, de către beneficiarul acesteia.
b) Clasificarea după criteriul conŃinutului sau posibilitatea
exprimării lor băneşti
După acest criteriu, drepturile subiective civile se împart în:
• drepturi patrimoniale:
– drepturi reale (jus in re);
– drepturi de creanŃă (jus in personam);
• drepturi nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale sunt cele care pot fi exprimate băneşte şi au un
conŃinut economic. Se numesc patrimoniale pentru că fac parte din patrimoniul
persoanei, împreună cu obligaŃiile acesteia. La rândul lor, tot în funcŃie de
conŃinut, drepturile patrimoniale se subdivid în drepturi reale şi drepturi de
creanŃă.
Drepturile reale (jus in re) îşi trag numele din limba latină (res, rei = bun,
lucru). Prin urmare, acestea sunt drepturi legate de un anumit bun. Se impune
precizarea că dreptul real este un drept absolut şi că numai subiectul activ
(titularul) dreptului este determinat. Subiectul pasiv se individualizează abia în
momentul încălcării sau negării dreptului real. Dreptul de proprietate este un
drept real pe care trebuie să-l respecte toate celelalte persoane.
Drepturile de creanŃă sunt, în acelaşi timp, drepturi relative. AparŃin
subiectului activ, care, în virtutea lor, poate să efectueze o anumită prestaŃie.
Încălcarea obligaŃiei corelative dreptului real, care este un drept absolut,
generează însă un nou raport juridic în care dreptul se particularizează,
devenind unul relativ, opozabil numai persoanei care a încălcat dreptul absolut.
Acesteia îi revine obligaŃia de a face, constând în repararea prejudiciului, sau de
a nu face, constând în încetarea încălcării dreptului sau în întoarcerea acestuia
în patrimoniul păgubitului.
Drepturile nepatrimoniale, în opoziŃie cu cele patrimoniale, nu au un
conŃinut evaluabil în bani şi nici natură economică. Ele sunt legate de persoană
– dreptul la nume, domiciliu, reşedinŃă, sănătate, integritate fizică etc. Uneori,
50
aceste drepturi nepatrimoniale se suprapun pe drepturi patrimoniale. Drepturile
de autor, brevetele de invenŃie sunt drepturi nepatrimoniale care însă pot fi
valorificate. Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi absolute.
c) Clasificarea după criteriul raportului ce poate lua naştere între
drepturi
În funcŃie de dependenŃa lor, unele faŃă de altele, pot fi:
– drepturi principale;
– drepturi accesorii.
Drepturile principale sunt drepturile care nu depind de existenŃa altor
drepturi, existând de sine stătătoare.
Drepturile accesorii sunt cele a căror existenŃă (naştere, modificare,
stingere) depinde de existenŃa altor drepturi. Sunt astfel de drepturi dreptul de
ipotecă şi dreptul de gaj, a căror existenŃă depinde de creanŃa pe care o garantează.
Drepturile nepatrimoniale sunt întotdeauna drepturi principale. Drepturile
de creanŃă pot fi atât principale, cât şi accesorii.
d) Clasificarea după criteriul gradului de dezvoltare
În funcŃie de stadiul de dezvoltare, drepturile subiective pot fi:
– drepturi eventuale;
– drepturi condiŃionate;
– drepturi în curs de formare;
– drepturi câştigate.
Drepturile eventuale sunt drepturi care ar putea să ia naştere în viitor, dar
formarea sau transmiterea lor este incertă. Exemplu: dobândirea unei moşteniri.
Drepturile condiŃionate sunt acele drepturi deja formate, dar a căror
existenŃă depinde de îndeplinirea unei condiŃii care poate fi suspensivă sau
rezolutorie.
CondiŃia suspensivă suspendă efectele până la îndeplinirea ei, iar condiŃia
rezolutorie, dacă se îndeplineşte, anulează acel drept care este efectiv, dar
provizoriu.
Drepturile în curs de formare sunt cele din sfera asigurărilor, inclusiv
sociale. Dreptul la pensie sau asigurări sociale de sănătate se formează prin
plata unei contribuŃii periodice (lunare), devenind efectiv la data împlinirii
vârstei de pensie, sau intervenirii unei boli care îl face pe asigurat inapt de
muncă sau, în cazul asigurărilor sociale de sănătate, apariŃia unei afecŃiuni
medicale a asiguratului, moment din care ia naştere dreptul de a beneficia de
asistenŃă medicală gratuită.
Drepturile câştigate sunt cele complet formate, diferite de cele eventuale,
condiŃionate sau în curs de formare. Regula este că legea nouă nu poate aduce
atingere drepturilor câştigate sub regimul juridic al legii vechi18.

18
Sofia Popescu, op.cit., p.240-241.
51
III.2.6. Clasificarea obligaŃiilor civile
a) Clasificarea după criteriul sancŃiunii
În funcŃie de acest criteriu, obligaŃiile civile se împart în:
– obligaŃii perfecte;
– obligaŃii imperfecte (obligaŃii naturale).
ObligaŃiile civile se deosebesc de alte obligaŃii sociale ce pot rezulta din
reguli de comportament care nu au caracter juridic, cum sunt regulile moralei,
regulile religioase şi altele. Deosebirea constă în faptul că numai obligaŃiile
civile se bucură de sancŃiune juridică şi uneori nici acestea, cum este cazul
obligaŃiilor naturale (obligaŃii civile imperfecte).
ObligaŃiile civile perfecte sunt obligaŃii de natură juridică ce beneficiază de
sancŃiune juridică. Acestea, la nevoie, pot fi aduse la îndeplinire cu sprijinul forŃei
de constrângere a statului. Titularul dreptului subiectiv, în baza hotărârii
judecătoreşti, poate obŃine executarea silită a obligaŃiei civile perfecte.
ObligaŃia civilă imperfectă, zisă şi obligaŃie naturală, este acea
obligaŃie civilă, de natură juridică, a cărei îndeplinire nu se mai poate face pe
calea executării silite, dar care, dacă a fost îndeplinită de bunăvoie de către
debitor, nu poate să îndreptăŃească pe debitor la înapoierea ei (restituirea sau
repetiŃiunea ei). Exemplu: o datorie bănească prescrisă. Creditorul nu mai poate
cere în instanŃă plata acesteia. Dacă debitorul face plata, el nu poate să ceară
restituirea ei, pe motivul că era prescrisă şi că nu mai era obligat.
b) Clasificarea după criteriul opozabilităŃii lor
ObligaŃiile, în funcŃie de acest criteriu, pot fi:
– obligaŃii obişnuite (opozabile numai între părŃi);
– obligaŃii opozabile şi terŃilor (scriptae in rem);
– obligaŃii reale (propter in rem).
ObligaŃiile obişnuite sau opozabile între părŃi sunt obligaŃiile cele mai
des întâlnite şi revin numai debitorului faŃă de care au luat naştere. Sunt
obligaŃiile corespondente (corelative) drepturilor relative.
ObligaŃiile opozabile şi terŃilor (scriptae in rem) sunt obligaŃii ce Ńin de
un anumit bun, titularului unui drept real revenindu-i o obligaŃie care a luat
naştere înainte de dobândirea de către acesta a dreptului real. Exemplu: o
persoană cumpără un imobil închiriat, devenind astfel titularul unui drept real.
Art.1441 Cod civil prevede că dobânditorul (cumpărătorul) unui bun, închiriat
sau dat în arendă, trebuie să respecte locaŃiunea făcută. Cumpărătorul este terŃ
în raportul juridic ce ia naştere prin contractul de închiriere, dar obligaŃiile
decurgând din acest contract, la care nu a fost parte, îi sunt opozabile şi lui.
ObligaŃiile reale (propter in rem) sunt corelative unor drepturi reale şi
decurg din importanŃa deosebită a bunului asupra căruia se aplică. Exemplu:

52
obligaŃia proprietarului unui autovehicul rutier de a face inspecŃia tehnică
periodică a autovehiculului.
c) Clasificarea după criteriul naturii prestaŃiei
În funcŃie de acest criteriu, au fost construite mai multe clasificări:
1) obligaŃii de a da, a face şi a nu face;
2) obligaŃii pozitive şi obligaŃii negative;
3) obligaŃii de mijloace (de diligenŃă) şi obligaŃii de rezultat.
ObligaŃia de a da (aut dare) constă în obligaŃia civilă de a constitui sau
transmite un drept real. Exemplu: obligaŃia împrumutatului de a constitui, în
favoarea împrumutătorului, garanŃiile reale sau persoanele cerute, sau a
vânzătorului de a transmite proprietatea.
ObligaŃia de a face constă în îndatorirea debitorului de a îndeplini o
anumită prestaŃie în favoarea creditorului.
ObligaŃiile pozitive sunt cele care impun o acŃiune, un fapt pozitiv,
constând în a da sau a face ceva.
ObligaŃiile negative impun debitorului să se abŃină de la orice acŃiune de
natură să aducă atingere dreptului subiectiv al altuia.
ObligaŃiile de mijloace sunt cele în care debitorul se obligă să depună
toată stăruinŃa în scopul ajungerii la un anume rezultat, fără însă să se oblige la
obŃinerea acestuia. Exemple: profesorul care meditează o persoană în vederea
admiterii la liceu sau facultate; doctorul care îngrijeşte un bolnav.
ObligaŃiile de rezultat sunt cele în care debitorul se obligă la obŃinerea
rezultatului contractat în funcŃie de care se produce şi liberarea sa de obligaŃie.
Exemplu: meseriaşul care s-a obligat să construiască o sobă.
d) Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de structura lor
Sunt:
– obligaŃii pure şi simple;
– obligaŃii complexe;
– obligaŃii afectate de modalităŃi.
ObligaŃiile pure şi simple sunt obligaŃiile decurgând din raporturile
juridice în care există un singur subiect activ, un singur subiect pasiv, un singur
obiect şi care nu sunt afectate de modalităŃi.
ObligaŃiile complexe sunt cele în care există o pluralitate de subiecte ori
o pluralitate de obiecte.
Pluralitatea de subiecte poate fi: pluralitate activă, pluralitate pasivă sau
pluralitate mixtă.
ObligaŃiile complexe, la rândul lor, pot fi:
– obligaŃii conjuncte (sau divizibile), care leagă mai mulŃi creditori sau
mai mulŃi debitori, iar creanŃa este divizibilă. În acest caz, fiecare debitor sau
fiecare creditor nu poate fi urmărit şi, respectiv, nu poate urmări, decât pentru
partea sa;
53
– obligaŃii solidare, care se particularizează prin faptul că fiecare creditor
poate cere debitorului întreaga sumă (solidaritate activă) sau fiecare debitor
poate fi obligat la plata întregii datorii (solidaritate pasivă). ObligaŃiile de acest
tip pot izvorî fie din acte juridice între vii (convenŃii), fie din acte pentru cauză
de moarte (testamente). În cazul convenŃiilor, dacă există mai mulŃi creditori şi un
singur debitor, părŃile pot conveni ca oricare dintre creditori să ceară debitorului
întreaga sumă (solidaritate activă). Dacă este o convenŃie cu mai mulŃi debitori,
se poate stipula că oricare dintre aceştia poate fi obligat la plata întregii sume
(solidaritate pasivă). Debitorul care a plătit se subrogă în drepturile creditorilor
plătiŃi şi dobândeşte dreptul de a cere de la ceilalŃi codebitori partea lor de datorie;
– obligaŃia indivizibilă poate să producă efecte între creditori
(indivizibilitate activă) sau între debitori (indivizibilitate pasivă). Indivizibi-
litatea poate fi generată de natura obiectului (indivizibilitate naturală) sau poate
să rezulte din voinŃa părŃilor (indivizibilitate convenŃională). În cazul indivizi-
bilităŃii naturale, aceasta există atunci când, datorită particularităŃilor sale natu-
rale, obiectul nu poate fi divizat pentru a putea obliga pe fiecare dintre codebitori
să dea o fracŃiune din acesta. Spre exemplu, codebitorii trebuie să predea un ceas
sau un televizor. În ce priveşte indivizibilitatea convenŃională, deşi obiectul este
divizibil, totuşi, părŃile au convenit să se execute obligaŃia ca şi cum ar fi
indivizibilă.
ObligaŃiile afectate de modalităŃi, cea de-a treia categorie de obligaŃii în
clasificarea după structura lor, sunt cele care în conŃinutul lor pot avea o
condiŃie un termen sau o sarcină.

III.2.7. Obiectul raportului juridic civil


Prin obiect al raportului juridic civil se desemnează conduita părŃilor,
constând în acŃiunile sau inacŃiunile care le revin acestora şi care rezultă din
conŃinutul raportului juridic concret. Se mai poate spune că obiectul raportului
juridic constă în prestaŃia la care se îndatorează subiectul pasiv (debitorul) către
subiectul activ (creditorul), sau ceea ce poate pretinde creditorul de la debitor în
virtutea drepturilor sale legitime. Unii autori afirmă că, în timp ce conŃinutul
raportului juridic cuprinde posibilităŃi şi îndatoriri juridice, obiectul raportului
juridic cuprinde realizarea acestora19.
Pentru că, de cele mai multe ori, raportul juridic priveşte un bun care
formează obiectul acŃiunii sau inacŃiunii, bunul, în dreptul civil, este luat în
considerare ca obiect extern sau obiect derivat al raportului juridic civil.

19
Iosif Urs, Smaranda Angheni, Drept civil, Partea generală. Persoanele, Editura
Oscar Print, 1998, p.82.
54
CAPITOLUL IV
BUNURILE

IV.1. DefiniŃie
Termenul de „bun” în dreptul civil are o dublă accepŃiune, una în sens
larg (lato sensu) şi alta în sens restrâns (stricto sensu).
În sens larg, termenul de „bun” desemnează atât lucrul, cât şi drepturile
care se aplică la acesta. În sens strict, desemnează numai lucrurile.
În legislaŃie nu există o definiŃie a bunurilor. Această sarcină a revenit
doctrinei. DefiniŃiile diferă de la autor la autor, dar sunt anumite elemente care
se regăsesc în toate aceste definiŃii. Acestea sunt:
– caracteristica de valoare economică;
– caracteristica privind utilitatea acestora pentru om, faptul că servesc
pentru satisfacerea unor nevoi ale omului;
– susceptibilitatea acestora de apropriere a lor sub forma drepturilor
patrimoniale;
– posibilitatea de exprimare în bani.
În raport de aceste elemente, putem defini bunurile ca fiind valori
economice, exprimate în bani, utile oamenilor pentru satisfacerea nevoilor
materiale şi spirituale şi susceptibile de apropriere sub forma drepturilor de
proprietate.

IV.2. Clasificarea bunurilor


Clasificarea bunurilor constituie obiect de cercetare al dreptului civil,
deoarece stabilirea caracteristicilor şi calităŃilor lor prezintă importanŃă atât
teoretică, cât şi practică.
Din punct de vedere teoretic, analiza caracteristicilor şi calităŃilor
bunurilor permite realizarea de corelaŃii, formularea de concluzii şi clarificări
conceptuale.
Din punct de vedere practic, studiul clasificării bunurilor îi permite
practicianului dreptului să încadreze în drept diferite stări de fapt, să facă
trecerea de la general la special (la concret).
55
ImportanŃa clasificării va fi pusă în evidenŃă şi în raport cu fiecare criteriu
de clasificare.
a) Clasificarea bunurilor în raport cu natura lor şi clasificarea dată
prin lege
Această clasificare rezultă din art.461 al Codului civil, potrivit căruia
„Toate bunurile sunt mobile sau imobile”.
La rândul lor, bunurile imobile, potrivit art.462 din Codul civil, sunt:
– imobile prin natura lor;
– imobile prin destinaŃia lor;
– imobile prin obiectul la care ele se aplică.
Codul civil face o enumerare exemplificativă a acestor categorii de bunuri
imobile, după cum urmează:
– imobile prin natura lor: fondurile de pământ şi clădirile (art.463),
morile de vânt sau de apă, aşezate pe stâlpi (art.464), recoltele care se Ńin de
rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă (art.465);
– imobile prin destinaŃie: animalele pe care proprietarul fondului le dă
arendaşului pentru cultură (art.467), obiectele pe care proprietarul unui fond
le-a pus pentru serviciul şi exploatarea acestuia (art.468). Sunt enumerate
exemplificativ bunuri imobile prin destinaŃie, de natura celor astfel definite,
următoarele: animalele afectate la cultură, instrumentele arătătoare, seminŃele
date arendaşilor sau colonilor terŃiari (dijmaşi), porumbii din porumbărie, stupii
cu roi, peştele din iaz, instrumentele necesare pentru exploatarea fierăriilor,
fabricilor de hârtie şi altor uzine, paiele şi gunoaiele. Tot în categoria imobilelor
prin destinaŃie se cuprind şi toate efectele mobiliare pe care proprietarul le-a
„aşezat” către fond în perpetuu (art.468). În această din urmă situaŃie, ne
precizează art.469 din Codul civil, se cuprind lucrurile mobile când acestea sunt
întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără stricarea sau
deteriorarea părŃii fondului către care sunt aşezate;
– imobile prin obiectul la care se aplică sunt servituŃile, uzufructul
lucrurilor imobile şi acŃiunile în revendicare a bunurilor mobile (art.471 Cod
civil). Tot în această categorie intră şi drepturile de ipotecă şi privilegiile,
precum şi redevenŃa pentru concesionarea unui bun imobil (teren, carieră de
piatră, balastieră).
Bunurile mobile, potrivit clasificării făcute de Codul civil (art.472), sunt:
– mobile prin natura lor;
– mobile prin determinarea legii;
– mobile prin anticipaŃie.
Art.473 din Codul civil defineşte bunurile mobile prin natura lor ca
fiind „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se
mişcă de sine, precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot strămuta
din loc decât prin o putere străină, precum sunt lucrurile neînsufleŃite”.
56
Bunurile mobile, prin determinarea legii, enumerate de Codul civil
(art.473) sunt „obligaŃiile şi acŃiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte
mobiliare (lucruri mobile), acŃiunile şi interesele în companii de finanŃe, de
comerŃ sau de industrie, chiar şi când capitalul acestor companii constă în
imobile. Aceste acŃiuni sau interese se socotesc ca mobile numai în privinŃa
fiecărui din asociaŃi şi pe cât timp Ńine asociaŃia. Sunt asemenea mobile prin
determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viaŃă asupra statului sau asupra
particularilor”.
Bunurile mobile prin anticipaŃie sunt bunuri care, dacă sunt analizate
după natura lor, sunt imobile, dar, în considerarea a ceea ce vor deveni, părŃile
unui act juridic convin că acestea sunt mobile. Codul civil prevede că „îndată ce
recoltele se vor tăia şi fructele se vor culege, sunt mobile” (art.465 alin.(2)).
ImportanŃa clasificării bunurilor în mobile şi imobile rezultă din regimul
juridic diferit al acestora. Astfel, în ce priveşte efectele posesiunii, acestea sunt
diferite. Posesia unui bun mobil prezumă proprietatea. Art.1909 din Codul civil
prevede că „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie
trebuinŃă de curgere de timp. Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel căruia i
s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua când l-a
pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care-l găseşte, rămânând acestuia recurs
în contra celui de la care-l are” (art.1909 Cod civil). Tot Codul civil, la art.1910,
mai prevede că „dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat
la bâlci sau la târg, sau la o vindere publică, sau de la un neguŃător care vinde
asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât
întorcând posesorului preŃul ce l-a costat”.
În privinŃa lucrurilor imobile, posesia asupra unui bun aparŃinând altei
persoane, care are calitatea de proprietar, trebuie să depăşească o anumită
durată pentru a dobândi proprietatea. Acest mod de dobândire a proprietăŃii
poartă numele de uzucapiune.
Referitor la condiŃiile de publicitate privind dobândirea proprietăŃii asupra
unui bun, aceasta nu este cerută în cazul bunurilor mobile, ci numai în ce
priveşte bunurile imobile (intabularea, înscrierea în cartea funciară). Aceeaşi
este situaŃia şi în cazul ipotecii, care trebuie înscrisă în cartea funciară. Bunurile
mobile nu pot forma obiectul contractului de ipotecă, ele putând fi doar gajate.
Şi în materie procesuală, clasificarea în bunuri mobile şi imobile produce
consecinŃe juridice. În cazul unui litigiu având ca obiect un bun imobil,
competentă să judece este instanŃa pe a cărei rază teritorială se află situat bunul
imobil, pe când în materie de bunuri mobile, competenŃa apar-Ńine instanŃei pe a
cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului sau instanŃei alese de
părŃi, atunci când acestea au convenit printr-un contract o anume instanŃă
competentă. În materie de bunuri imobile, nu se poate deroga prin convenŃie cu

57
privire la instanŃa competentă. Şi în materie de executare silită, procedura este
diferită.
De asemenea, în ce priveşte înstrăinarea bunurilor imobile, se cere
consimŃământul expres al ambilor soŃi, condiŃie care nu mai este obligatorie în
cazul înstrăinării bunurilor mobile.
În materia dreptului internaŃional privat, legea aplicabilă este cea a Ńării în
care este situat bunul imobil (lex rei sitae), în timp ce, în cazul bunurilor
mobile, legea aplicabilă este cea care se aplică persoanei în cauză
(lex personalis) care, în mod obişnuit, este cea a statului a cărui cetăŃenie o are
(lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).
b) Clasificarea bunurilor după regimul juridic al circulaŃiei lor
Potrivit acestui criteriu, se face distincŃia între:
– bunuri aflate în circuitul civil;
– bunuri scoase din circuitul civil.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunurile care pot face obiectul
actelor juridice civile.
Bunurile care nu sunt în circuitul civil sunt cele care nu pot face
obiectul actelor juridice civile şi nici nu se pot afla în proprietatea particularilor.
Regula, în materia circulaŃiei juridice civile, este că bunurile pot circula
liber. Art. 475 din Codul civil prevede că „oricine poate dispune liber de
bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi. Bunurile care nu sunt
ale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi
formele prescrise anume pentru ele”.
ConstituŃia României, la art.136, prevede că: „(2) Proprietatea este
publică sau privată. (3) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin
lege şi aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale. (4) BogăŃiile de
interes public ale subsolului, spaŃiul aerian, apele cu potenŃial energetic
valorificabil, de interes naŃional, plajele, marea teritorială, resursele naturale
ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite
de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice. (5) Bunurile
proprietate publică sunt inalienabile. În condiŃiile legii organice, ele pot fi date
în administraŃia regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinŃă gratuită
instituŃiilor de utilitate publică.”
În textul constituŃional se face vorbire şi de alte bunuri stabilite de lege.
Sediul materiei în acest domeniu îl constituie Legea nr.213/ 17 noiembrie 1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Potrivit art.2 al acestei
legi, „statul sau unităŃile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosinŃa şi
dispoziŃia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele şi în
condiŃiile legii”. Pe lângă bunurile prevăzute în ConstituŃie ca formând obiectul
proprietăŃii publice, în anexa acestei legi sunt stabilite şi alte bunuri care sunt
58
proprietate publică. În afara acestora, legea mai prevede posibilitatea includerii,
prin lege, şi a altor bunuri, care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau
interes public şi sunt dobândite de stat sau de către unităŃile administrativ-
teritoriale, prin modurile prevăzute de lege.
Observăm că legea face distincŃie între domeniul public, domeniul public
al statului şi domeniul public al unităŃilor administrativ-teritoriale (judeŃe,
comune, oraşe, municipii).
Domeniul public al statului este format din bunurile prevăzute în
ConstituŃie (art.135 alin.(4)) şi din bunurile prevăzute la pct. I din anexa la
Legea nr.213/1998 (vezi partea a II-a, Cap. III, § II.13).
Domeniul public al judeŃelor este alcătuit din: drumurile judeŃene;
terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeŃean şi
aparatul propriu al acestuia, precum şi instituŃiile publice de interes judeŃean,
cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeŃene şi alte asemenea bunuri, dacă nu
au fost declarate de uz sau interes public naŃional sau local; reŃelele de
alimentare cu apă realizate în sistem zonal sau microzonal, precum şi staŃiile de
tratare cu instalaŃiile, construcŃiile şi terenurile aferente acestora; alte bunuri de
uz sau de interes public judeŃean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului
judeŃean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public
naŃional.
Domeniul public al comunelor, oraşelor şi al municipiilor este alcătuit
din drumurile comunale, vicinale, străzi, pieŃe publice şi comerciale, târguri şi
oboare, parcuri publice, zone de agrement, lacurile şi plajele care nu sunt
declarate de interes public naŃional sau judeŃean, terenurile şi clădirile în care îşi
desfăşoară activitatea consiliul local şi primăria, instituŃiile publice de interes
local, cum sunt teatrele, muzeele, spitalele, policlinicile, locuinŃele sociale,
statuile, monumentele care nu sunt de interes naŃional, bogăŃiile de orice natură
ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public
naŃional, terenurile cu destinaŃie forestieră care nu fac parte din domeniul privat
al statului şi nici nu sunt proprietatea persoanelor de drept privat şi din alte
bunuri de uz sau de interes local declarate ca atare prin hotărâre a consiliului
local, dacă nu sunt declarate prin lege ca bunuri de uz sau de interes public
naŃional sau judeŃean.
În afara domeniului public, statul şi unităŃile administrativ-teritoriale mai
au şi domeniul privat.
Domeniul privat al statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale
este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din
domeniul public. Aceste bunuri constituie proprietate privată şi sunt supuse
regimului juridic de drept comun, adică sunt în circuitul civil, spre deosebire de
cele din domeniul public, care nu sunt în circuitul civil.

59
Cu privire la proprietatea publică şi privată a statului şi a unităŃilor
administrativ-teritoriale, vom reveni pe larg în Partea a II-a, Capitolul al II-lea,
§ II.13.
Anumite operaŃiuni cu bunuri aflate în circuitul civil, pentru a putea face
obiectul actelor juridice civile, sunt supuse unor proceduri speciale, prealabile.
Este cazul armelor, muniŃiilor, anumitor produse farmaceutice şi altele.
ImportanŃa clasificării rezultă din faptul că pot face obiectul actelor
juridice numai bunurile aflate în circuitul civil, celelalte fiind inalienabile, iar
actele juridice încheiate cu neobservarea, sau nerespectarea acestui caracter al
lor, sunt lovite de nulitate. Mai mult chiar, bunurile din domeniul public nu pot
fi nici urmărite şi executate silit (sunt insesizabile).
c) Clasificarea bunurilor după modul de determinare
După cum pot fi sau nu determinate la momentul încheierii actelor
juridice, bunurile pot fi:
– individual determinate (res certa);
– determinate generic (res genera).
Bunurile individual determinate sunt cele care fie după natura lor, fie
după elementele de individualizare stabilite cu ocazia încheierii actelor juridice
civile sunt precis stabilite de părŃi.
Bunurile determinate generic sunt cele cărora li se indică numai
anumite însuşiri şi caracteristici ale speciei sau categoriei din care fac parte.
Mai sunt numite şi bunuri de gen. Particularizarea sau individualizarea lor se
face prin numărare, cântărire, măsurare.
DistincŃia este relativă. Este posibil ca un anume bun, în funcŃie de
circumstanŃe, să fie un bun cert sau să fie un bun de gen. Astfel, într-un contract
de vânzare-cumpărare se poate vinde un anume radioreceptor, indicându-se
seria acestuia, sau acelaşi aparat de radio poate fi determinat numai generic prin
indicarea mărcii şi tipului, individualizarea lui urmând a se face abia în
momentul predării.
ImportanŃa juridică a clasificării este dată de mai multe aspecte:
– riscul contractului este în sarcina cumpărătorului dacă bunul cert piere
fortuit înainte de predarea lui, vânzătorul fiind liberat de obligaŃia de predare. În
cazul bunurilor de gen, dacă acestea pier fortuit înainte de predarea lor,
debitorul rămâne în continuare obligat pentru că individualizarea lor are loc
abia în momentul predării, când se face numărarea, cântărirea, măsurarea.
Dacă, spre exemplu, s-a vândut o cantitate de grâu, un număr de costume sau o
cantitate de cherestea şi, înainte de momentul predării, depozitul a luat foc în
urma unei descărcări electrice naturale (trăsnet), vânzătorul rămâne în
continuare obligat, el neputându-se exonera pe considerentul că au ars tocmai
bunurile vândute.

60
Art.1102 din Codul civil prevede: „Debitorul unui corp cert şi determinat
este liberat prin trădarea (predarea) lucrului în starea în care se găsea la predare,
dacă deteriorările ulterioare nu sunt ocazionate prin faptul sau greşeala sa, sau
dacă înaintea acestor deteriorări n-a fost în întârziere”;
– momentul transmiterii proprietăŃii este cel al realizării acordului de
voinŃă în cazul bunurilor individual determinate. La bunurile de gen,
proprietatea se transmite în momentul individualizării;
– locul executării obligaŃiei este supus unor reguli diferite. În cazul
bunurilor certe, locul predării, dacă nu s-a convenit altfel, este cel în care se
aflau acestea în momentul contractării. Bunurile de gen se predau la domiciliul
sau sediul debitorului (vânzătorului), conform principiului că plata este
cherabilă şi nu portabilă.
De asemenea, Codul civil mai prevede că, în cazul obligaŃiilor având ca
obiect bunuri de gen, debitorul, ca să se libereze, nu este dator să dea bunuri din
cea mai bună specie, dar nici din cea mai rea (art.1103).
d) Clasificarea bunurilor în funcŃie de posibilitatea înlocuirii lor în
executarea obligaŃiilor
În funcŃie de acest criteriu, distingem:
1) bunuri fungibile şi 2) bunuri nefungibile.
1) Bunurile fungibile sunt cele care, în executarea unei obligaŃii, pot fi
înlocuite cu altele. Ele pot fi înlocuite fie ca urmare a naturii lor generice
(bunuri de gen), fie ca urmare a voinŃei părŃilor.
2) Bunurile nefungibile sunt acele bunuri care, în executarea unei
obligaŃii, nu pot fi înlocuite unele cu altele. Sunt acest gen de bunuri cele
individual determinate (res certae).
e) Clasificarea bunurilor după calitatea de a fi sau nu producătoare
de fructe
Potrivit acestei clasificări, au fost puse în evidenŃă două categorii de
bunuri:
1) bunuri frugifere şi 2) bunuri nefrugifere.
Codul civil distinge trei categorii de fructe (art.483):
– fructe naturale pe care pământul le produce de la sine (fâneŃe, arbori) şi
sporul animalelor (prăsila) – a se vedea şi art.522 Cod civil;
– fructe industriale, care se obŃin ca urmare a activităŃii umane, prin
cultură. În acest sens, spre exemplu, culturile agricole sunt producătoare de
fructe industriale şi nu fructe naturale;
– fructe civile, care, potrivit art.523 din Codul civil, sunt chiriile caselor,
dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arendele.
În afara noŃiunii de fructe, în Codul civil se mai face vorbire şi de
producte, aceste două noŃiuni fiind diferite. Productele sunt rezultatele obŃinute
de pe urma unui bun cu consumarea substanŃei sale, cum este cazul, spre
61
exemplu, al pietrei extrase dintr-o carieră sau al producŃiei obŃinute dintr-o
mină. Regimul lor juridic este diferit. În cazul uzufructului, productele se cuvin
nudului proprietar, iar uzufructuarul are dreptul numai la fructe. La fel şi în
cazul posesiei de bună credinŃă, când posesorul dobândeşte dreptul de
proprietate asupra fructelor şi nu productelor. Posesia de bună credinŃă este
definită de Codul civil (art.486) ca fiind posesia „în puterea unui titlu translativ
de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute” .
f) Clasificarea bunurilor în funcŃie de modul de percepere
Conform acestui criteriu, bunurile pot fi:
1) bunuri corporale şi 2) bunuri incorporale (necorporale).
Bunurile corporale sunt cele care au un corp fizic, o existenŃă materială
perceptibilă simŃurilor omului.
Bunurile incorporale (necorporale) au o existenŃă abstractă, perceptibilă
cu „ochii minŃii”, ele scăpând simŃurilor noastre. Sunt astfel de bunuri:
drepturile reale; drepturile de creanŃă; drepturile de proprietate intelectuală;
titlurile de valoare.
Drepturile reale, care împreună cu drepturile de creanŃă alcătuiesc
drepturile patrimoniale, sunt acele drepturi ce privesc un lucru şi în temeiul
cărora subiectele pasive au obligaŃia de a nu face nimic de natură să împiedice
subiectul activ să stăpânească şi să folosească acel lucru.
Dreptul de creanŃă este dreptul subiectului activ de a pretinde subiectului
pasiv o anumită prestaŃie. Ele pot fi referitoare la sume de bani sau la obligaŃia
de a face sau a nu face.
Drepturile de proprietate intelectuală au ca obiect producŃii intelectuale
din domeniile literar, artistic, industrial şi altele şi constă dintr-o idee, o formă
sau o tehnică nouă.
Titlurile de valoare sau valorile mobiliare sunt acŃiunile, părŃile sociale,
alte titluri de credit (bonuri de tezaur, cambia, biletul la ordin, cecul). Titlurile
de valoare pot fi la purtător sau nominale. Titlul la purtător conferă drepturile
pe care le constată oricărui posesor al acestora, pe când cele nominale conferă
aceste drepturi numai persoanei nominalizate în cuprinsul lor. DistincŃia are
relevanŃă juridică în ceea ce priveşte regimul transmiterii lor: titlurile la purtător
se transmit prin simpla lor remitere (tradiŃiune), pe când cele nominale se
transmit prin cesiune.
Titlurile la ordin sunt cele care indică faptul că au fost emise la ordinul
unei persoane. Ele se transmit prin gir ori andosament. Girul se foloseşte
pentru transmiterea cambiei şi se efectuează printr-o menŃiune scrisă chiar pe
titlu ori pe un adaos ori o prelungire a acestuia şi nu pe un înscris separat. Cel
ce dobândeşte cambia (giratorul) este învestit cu proprietatea care este
opozabilă erga omnes, fără să mai fie nevoie ca transmiterea să fie notificată
debitorului cambial. Andosamentul este modalitatea prin care se pot transmite
62
o cambie, un cec, un bilet la ordin şi constă în înscrierea, pe verso-ul titlului, a
menŃiunii de transmitere către noul dobânditor.
g) Clasificarea bunurilor în funcŃie de posibilitatea divizării lor
În raport de posibilitatea divizării bunurilor, fără ca ele să-şi schimbe
destinaŃia economică, acestea pot fi: 1) bunuri divizibile şi 2) bunuri
indivizibile.
O bucată de stofă, spre exemplu, poate fi împărŃită în mai multe părŃi, fără
să-şi schimbe destinaŃia, pe când o haină din stofă nu poate fi divizată pentru
că, în acest fel, nu ar mai răspunde destinaŃiei ce i-a fost dată.
Clasificarea este importantă, din punct de vedere juridic, în special, în
materia partajului (fie succesoral, fie în caz de divorŃ, fie la divizarea
societăŃilor comerciale). În caz de partajare, un bun indivizibil va fi atribuit
numai uneia dintre părŃi, cealaltă/celelalte urmând să primească o sultă (sumă
de bani reprezentând echivalentul bănesc al părŃii ce i-ar fi revenit).
h) Clasificarea bunurilor după corelaŃia dintre ele
După cum pot fi folosite bunurile, singure sau numai împreună cu altele,
acestea pot fi: 1) bunuri principale şi 2) bunuri accesorii.
Bunurile principale sunt cele care pot fi folosite independent, potrivit
destinaŃiei lor, fără a servi la utilizarea altor bunuri.
Bunurile accesorii nu pot fi folosite în mod independent, ele servind la
utilizarea altor bunuri. Sunt astfel de bunuri: cureaua (brăŃara) pentru ceas,
telecomanda unui aparat electronic, antena unui televizor ş.a. Caracterul de bun
accesoriu poate să rezulte din natura lui sau să-i fie atribuit prin voinŃa omului.
Pentru a putea să ia naştere acest raport de dependenŃă, este necesar ca
ambele bunuri să aparŃină aceluiaşi subiect de drept civil şi ca acesta, prin
voinŃa lui, să le fi dat o destinaŃie comună.
Regula de drept este că bunul accesoriu, afară de stipulaŃie contrară,
urmează regimul juridic al bunului principal – accesorium sequitur
principalem.
i) Clasificarea bunurilor după posibilitatea urmăririi şi executării
silite asupra lor
În situaŃiile în care debitorii (subiectele pasive) nu-şi îndeplinesc de
bunăvoie obligaŃiile lor, creditorii au posibilitatea să-i urmărească în justiŃie şi
să-i execute silit. În funcŃie de această posibilitate, distingem între: 1) bunuri
urmăribile (sesizabile) şi 2) bunuri neurmăribile (insesizabile).
Bunurile din domeniul public, fie al statului, fie al unităŃilor administrativ-
teritoriale, nu pot fi urmărite şi nici executate silit (sunt insesizabile). În schimb,
bunurile din domeniul privat al statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale se
află în circuitul juridic civil şi pot fi supuse urmăririi şi executării silite (sunt
sesizabile).

63
În anumite condiŃii, bunurile care, în mod normal, au caracterul de bunuri
urmăribile pot fi declarate de lege ca neurmăribile. Astfel, potrivit Codului de
procedură civilă (art.406-410), nu pot fi supuse executării silite:
– bunurile de uz personal sau casnic, necesare debitorului şi familiei sale,
precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
– alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar
dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la
noua recoltă, animalele destinate obŃinerii mijloacelor de existenŃă şi furajele
necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
– combustibilul necesar debitorului şi familiei sale, socotit pentru trei luni
de iarnă;
– bunurile necesare debitorului pentru exercitarea ocupaŃiei sale. În lipsa
altor bunuri urmăribile, acestea pot fi executate, dar numai pentru plata
obligaŃiilor de întreŃinere, chiriilor, arenzilor sau altor creanŃe privilegiate
asupra bunurilor mobile;
– în cazul celor ce se ocupă cu agricultura, nu pot fi urmărite: inventarul
agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale, seminŃele
pentru cultura pământului. Aceste bunuri nu pot fi urmărite decât în măsura
necesarului pentru continuarea lucrărilor şi în afară de cazurile când asupra lor
există un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creanŃei;
– salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile de
asigurări sociale şi alte sume plătite periodic debitorului pentru asigurarea
mijloacelor de existenŃă pot fi urmărite până la 1/2 din venitul lunar net pentru
obligaŃiile de întreŃinere sau alocaŃii pentru copii şi 1/3 din venitul lunar net,
pentru orice alte datorii;
– alocaŃiile de stat şi indemnizaŃiile pentru copii, ajutoarele pentru
îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutoarele de deces,
bursele de studii acordate de stat, diurnele şi orice astfel de indemnizaŃii cu
destinaŃie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de
datorii.
j) Clasificarea bunurilor după destinaŃia lor economică
După destinaŃia lor economică, bunurile pot fi: 1) mijloace de producŃie şi
2) obiecte de consum.
Mijloacele de producŃie sunt acele bunuri destinate să servească
producerii altor bunuri.
Obiectele de consum sunt acele bunuri care sunt destinate satisfacerii
nevoilor oamenilor (hrană, îmbrăcăminte).

64
CAPITOLUL V
FAPTUL ŞI ACTUL JURIDIC

V.1. Faptul juridic. NoŃiune şi clasificare


Faptul juridic este o împrejurare prevăzută de norma juridică, în funcŃie
de care au loc naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic concret.
Aceste împrejurări pot să fie evenimente sau fapte voluntare (acŃiuni).
Evenimentele sunt împrejurările care se produc independent de voinŃa
omului şi de care legea leagă producerea de efecte juridice. Sunt astfel de
evenimente: naşterea, moartea, catastrofele naturale, accidentele ş.a. Cu titlu
exemplificativ, arătăm că naşterea are ca efect juridic dobândirea capacităŃii
civile de folosinŃă. Catastrofele naturale sau accidentele pot da naştere dreptului
de a încasa despăgubiri în contractele de asigurare.
Evenimentele pot fi:
– naturale (naşterea, decesul);
– forŃa majoră, care constă într-un eveniment imprevizibil, irezistibil şi
insurmontabil (uragan, război);
– prescripŃia, care constă în trecerea unei perioade de timp, stabilite de
lege, având drept consecinŃă dobândirea sau pierderea unui drept;
– cvasidelictele sunt împrejurări care atrag răspunderea civilă (exemplu:
accidentele de circulaŃie care generează obligaŃia autorului de a repara
prejudiciul cauzat victimei).
Faptele voluntare pot să fie licite sau ilicite. Faptele voluntare licite,
făcute cu scopul de a produce efecte juridice, sunt acte juridice (manifestări de
voinŃă făcute în scopul producerii de efecte juridice).
Faptele juridice sunt numai acele fapte pe care autorii lor le fac fără să
urmărească producerea unor efecte juridice, dar care totuşi se produc. Sunt
astfel de fapte cele ilicite, în urma cărora se produce un prejudiciu altei
persoane şi în urma cărora ia naştere un drept de despăgubire, în favoarea
persoanei prejudiciate.
Fapta ilicită este acŃiunea sau inacŃiunea unei persoane fizice sau juridice
prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie şi în urma căreia este
prejudiciată altă persoană.
65
Fapta ilicită constând într-o acŃiune este o faptă comisivă, iar cea care
constă într-o inacŃiune, respectiv neîndeplinirea unei obligaŃii legale, este o faptă
omisivă. Fapta ilicită atrage răspunderea juridică delictuală.

V.2. Actele juridice. NoŃiune şi trăsături


Actul juridic civil este o manifestare de voinŃă, făcută cu intenŃia de a
produce efecte juridice, în conformitate cu norma juridică, în scopul de a da
naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice civile concrete (negotium
juris). Este cel mai important izvor de drepturi şi obligaŃii.
NoŃiunea de act juridic civil este folosită şi pentru desemnarea înscrisului
constatator al manifestării de voinŃă care are rolul de mijloc de probă
(instrumentum probationis).
Trăsăturile (elementele definitorii) actului juridic civil sunt:
1) existenŃa unei manifestări de voinŃă;
2) intenŃia manifestării de voinŃă de a produce efecte juridice;
3) manifestarea de voinŃă este făcută în conformitate cu legea,
diferenŃiindu-se astfel de acŃiunile ilicite;
4) efectele urmărite sunt de a da naştere, a modifica sau a stinge un raport
juridic civil concret.

V.3. Clasificarea actelor juridice


Actele juridice pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii, fiecare
având importanŃa sa teoretică şi practică.
A) Clasificarea după criteriul voinŃei pe care se întemeiază
a) acte unilaterale, la baza cărora stă manifestarea de voinŃă a unei
singure părŃi. Cealaltă parte a raportului juridic (nu a actului juridic) dobândeşte
un drept sau un avantaj, aceasta neputând fi obligată prin voinŃa altei persoane,
dreptul civil consacrând principiile autonomiei de voinŃă şi egalităŃii părŃilor
raportului juridic civil. Sunt astfel de acte unilaterale testamentul, acceptarea
moştenirii, renunŃarea la moştenire;
b) actele bilaterale şi actele multilaterale, care se formează prin voinŃa a
două sau mai multe părŃi. Prin acordul lor de voinŃă ia naştere, se modifică un
raport juridic civil în care părŃile sunt titulare de drepturi şi obligaŃii civile. Este
un astfel de act juridic civil contractul, pe care art.942 Cod civil îl defineşte ca
fiind „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge
între dânşii un raport juridic”.
ImportanŃa juridică a acestei clasificări priveşte, în special, valabilitatea
contractului. În cazul actului juridic civil unilateral se cercetează exprimarea
valabilă a voinŃei celui care se obligă. La actele juridice bilaterale şi
multilaterale se cercetează exprimarea valabilă a voinŃei fiecăreia dintre părŃi.
66
B) Clasificarea după efecte
a) acte juridice civile constitutive sunt cele care dau naştere unui drept
subiectiv civil care nu a mai existat până în acel moment. Sunt astfel de acte:
gajul, ipoteca, amanetul ş.a. Trebuie evidenŃiat aspectul că dreptul nou creat nu
poate lua naştere în lipsa altui drept. Ipoteca, gajul, amanetul se stabilesc (se
constituie) în baza dreptului de proprietate;
b) acte juridice civile translative sunt cele care transmit un drept dintr-un
patrimoniu în alt patrimoniu. Astfel de acte sunt contractul de vânzare-
cumpărare, dar şi contractul de schimb şi alte tipuri de contracte;
c) acte juridice civile declarative sunt cele care vin şi definitivează sau
consolidează drepturi subiective preexistente (exemplu: partajul).
ImportanŃa clasificării se evidenŃiază în planul efectelor. Actul constitutiv
şi cel translativ produc efecte numai pentru viitor (ex nunc). Actul declarativ
produce efecte şi pentru trecut (ex tunc). Dacă un coindivizar, aflat în
devălmăşie succesorală, vinde un bun, în limita cotei sale ideale, vânzarea este
valabilă şi se consolidează şi pentru trecut numai dacă, la ieşirea din
indiviziune, acel bun cade în lotul ce i-a fost atribuit.
C) Clasificarea după scopul urmărit
a) acte juridice civile cu titlu oneros sunt actele în care fiecare parte
urmăreşte obŃinerea unui folos patrimonial în schimbul folosului procurat
celeilalte părŃi. Este greşită folosirea calificativului de „oneros”, aşa cum se face
în unele cazuri în presă, pentru a desemna acte încheiate în frauda legii prin
care se urmăreşte obŃinerea de foloase ilicite. În acest din urmă caz, termenul
corect este „veros”, şi nu „oneros”;
b) acte juridice civile cu titlu gratuit sunt cele prin care se asigură uneia
din părŃi un folos patrimonial fără ca, prin aceasta, să se urmărească obŃinerea
altui folos în schimbul folosului procurat. Astfel de acte sunt: donaŃia,
împrumutul fără dobândă ş.a.
ImportanŃa juridică se manifestă în câmpul capacităŃii de a încheia acte
juridice şi în cel al viciilor de consimŃământ.
D) Clasificarea după modul de formare
a) acte consensuale sunt actele încheiate prin simpla manifestare de
voinŃă. În principiu, actele juridice civile sunt consensuale, încheindu-se fără
condiŃia unei anumite forme pentru validitatea lor. Atunci când se utilizează
forma scrisă, aceasta se face pentru a asigura un mijloc de probă al existenŃei
acordului de voinŃă (ad probationem);
b) actele juridice civile solemne (sau formale) se fac cu respectarea unor
formalităŃi cerute de lege pentru validitatea lor (ad validitatem). Aceste acte se
încheie, de regulă, în cazurile bunurilor de o mai mare importanŃă economică.
Astfel, vânzarea-cumpărarea unui imobil trebuie făcută prin act autentic în faŃa

67
notarului public. La fel, şi în cazul vaselor maritime. Înainte de anul 1989, chiar
şi autovehiculele se vindeau numai prin act autentic;
c) actele reale sunt cele care se încheie valabil prin predarea (remiterea)
bunului.
E) Clasificarea după efectul economic
a) actele juridice de conservare sunt cele făcute pentru a menŃine,
conserva sau preîntâmpina anumite drepturi. Sunt astfel de acte cele făcute
pentru întreruperea unei prescripŃii sau cele pentru înscrierea unei ipoteci;
b) actele juridice civile de administrare sunt cele făcute pentru normala
punere în valoare ale unui patrimoniu sau a unei părŃi a acestuia. Sunt astfel de
acte: încasarea chiriilor sau altor venituri (dobânzi sau alte fructe civile);
efectuarea de reparaŃii sau îmbunătăŃiri;
c) actele juridice civile de dispoziŃie sunt cele care au ca efect ieşirea din
patrimoniu a unui bun (vânzare-cumpărare), ori grevarea acestuia cu sarcini
(gajare, ipotecare).
F) Clasificarea din punct de vedere patrimonial
a) acte juridice civile patrimoniale sunt astfel calificate pentru că au un
conŃinut evaluabil în bani (vânzare-cumpărare, împrumut, donaŃie etc.);
b) acte juridice civile nepatrimoniale sunt cele care nu pot fi evaluate în
bani, şi privesc drepturile nepatrimoniale (exemplu: dreptul la nume).
G) Clasificarea după momentul producerii efectelor
a) acte juridice civile (încheiate) între vii (inter vivos) sunt cele care
produc efecte fără a fi condiŃionate de moartea autorului;
b) acte pentru cauză de moarte (mortis causa) sunt cele care produc efecte
numai la moartea autorului lor (exemplu: testamentul).
H) Clasificarea după legătura cu modalităŃile
a) acte juridice civile pure şi simple sunt cele care nu au în conŃinutul lor
modalităŃi cum ar fi: condiŃia, sarcina ş.a. Sunt astfel de acte: căsătoria, înfierea,
recunoaşterea filiaŃiei;
b) acte juridice civile afectate de modalităŃi sunt actele care cuprind
elemente ce Ńin de esenŃa lor, numite modalităŃi, prin care poate fi afectată
valabilitatea lor. Sunt astfel de acte: contractele de vânzare-cumpărare cu clauză
de întreŃinere, contractul de asigurare ş.a.
Între modalităŃi se află şi termenul sau condiŃia, dar acestea nu sunt simple
modalităŃi, ci elemente esenŃiale de prim rang. Uneori, acelaşi tip de act juridic
poate fi pur şi simplu sau afectat de modalităŃi. Astfel, art.1295 Cod civil
prevede că vinderea se poate face sau pur sau sub condiŃie.
I) Clasificarea după posibilitatea încheierii prin reprezentare
a) acte juridice civile strict personale sunt actele care, sub sancŃiunea
nulităŃii, trebuie încheiate de persoanele în cauză. Această condiŃie poate
interveni numai în cazul persoanelor fizice, nu şi în cazul persoanelor juridice.
68
Actele strict personale reprezintă excepŃia şi sunt de strictă interpretare. Sunt
astfel de acte: testamentul, căsătoria, recunoaşterea filiaŃiei;
b) acte juridice civile care pot fi încheiate prin reprezentare. Acestea
reprezintă regula. Reprezentarea poate fi legală, convenŃională sau judiciară.
Reprezentarea legală este atunci când este cerută de lege, cum este în cazul
minorilor, interzişilor sau persoanelor juridice care sunt reprezentate prin
conducătorul acestora, care, la rândul său, poate da mandat de reprezentare sau
împuternicire unei alte persoane. Reprezentarea convenŃională este atunci când
părŃile, de comun acord, decid de cine să fie reprezentate. Reprezentarea
judiciară poate fi decisă de instanŃă. Acest tip de reprezentare rezultă din art.70
Cod procedură civilă care prevede următoarele: „Când dreptul de reprezentare
izvorăşte dintr-o lege sau dintr-o dispoziŃie judecătorească (…)”.
ImportanŃa juridică a clasificării priveşte valabilitatea actelor. Actele strict
personale încheiate prin reprezentant sunt lovite de nulitate.
J) Clasificarea după raportul dintre ele
a) actele juridice civile principale sunt cele a căror existenŃă nu depinde
de un alt act al părŃilor;
b) actele juridice civile accesorii sunt cele care depind de un alt act al
părŃilor. SituaŃia lor este oarecum similară cu cea a bunurilor accesorii în raport
cu bunurile principale. Sunt acte accesorii, spre exemplu, gajul şi ipoteca, a
căror existenŃă depinde de contractul de împrumut, o dată cu plata
împrumutului încetând şi ipoteca sau gajul.
K) Clasificarea după raportul cu cauza actului
a) acte juridice civile cauzale sunt acele acte a căror valabilitate depinde de
valabilitatea cauzei. Art.948 Cod civil prevede la condiŃiile convenŃiilor, alături
de capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii care se obligă şi un
obiect determinat, pe aceea a cauzei licite. În acest caz, dacă cauza este ilicită,
imorală, sau lipseşte, actul juridic va fi nul;
b) acte juridice civile abstracte sunt acele acte la care nu mai este
necesară cercetarea cauzei. Imperativele circulaŃiei juridice civile a bunurilor în
economia modernă nu permit întotdeauna cercetarea cauzei. Un exemplu de act
abstract îl constituie titlurile de valoare. În acest caz, actul juridic (negotium)
este inseparabil de înscrisul constatator (instrumentum). ObligaŃiunile CEC sau
acŃiunile la purtător, indiferent de faptul că au aparŃinut succesiv unui număr
nedeterminat de persoane, produc efecte valabile în faŃa emitenŃilor lor, aceştia
neputând refuza îndeplinirea obligaŃiilor ce le revin.
L) Clasificarea după reglementarea şi denumirea lor legală
a) acte juridice civile tipice (numite) sunt acelea care au o denumire şi
reglementare făcute prin lege. Acest gen de acte reprezintă regula şi
majoritatea. Sunt astfel de acte cele reglementate de Codul civil din care

69
enumerăm: contractul de vânzare, contractul de schimb, contractul de depozit,
mandatul ş.a.;
b) acte juridice civile atipice (nenumite) sunt acele acte care nu au o
denumire şi reglementare făcute expres de lege. Nevoile părŃilor şi principiul
libertăŃii contractuale au cerut şi permis încheierea şi a altor acte juridice decât
cele prevăzute de lege.
ImportanŃa juridică a acestei clasificări rezidă din faptul că actele tipice,
care nu au clauze îndestulătoare, se interpretează şi completează cu regulile
acelui tip de act prevăzut de lege, acolo unde părŃile nu derogă expres de la ele.
În cazul actelor atipice, aplicarea lor se face întocmai şi în limita clauzelor
cuprinse în ele, putând fi completate cu regulile generale privind actul juridic
sau ale contractului numit cu care se aseamănă cel mai mult.
M) Clasificarea după determinarea conŃinutului
a) acte juridice civile cu conŃinut predeterminat sunt cele care au un
conŃinut dinainte stabilit, fie prin lege sau alt act normativ subsecvent, fie chiar
prin voinŃa părŃilor. Astfel de exemple sunt contractele de furnizare de utilităŃi
(gaze, electricitate etc.), aprobate prin hotărâri ale Guvernului, sau adeziunile la
diferite statute (sindicat, contract colectiv de muncă);
b) acte juridice civile fără un conŃinut predeterminat sunt cele în care
părŃile îşi exercită liber voinŃa. Ele reprezintă regula.
N) Clasificarea după modul de executare
a) acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) sunt cele la care executarea se
face dintr-o singură prestaŃie;
b) acte cu executare succesivă sunt acele acte în care executarea
obligaŃiilor se face eşalonat în timp. Sunt astfel de contracte: cele de furnizare
de servicii sau produse; contractul de vânzare cu clauză de întreŃinere;
contractul de vânzare cu plata în rate.
Această clasificare are o deosebită importanŃă juridică. Contractele cu
executare uno ictu sunt supuse rezoluŃiunii, iar cele cu executare succesivă sunt
supuse rezilierii, prestaŃiile îndeplinite nemaiputând fi întoarse. ImportanŃa se
manifestă şi în câmpul prescripŃiei, calculul făcându-se diferit, adică de la un
singur moment în cazul celor cu execuŃie dintr-o dată şi în funcŃie de fiecare
termen la cele cu execuŃie succesivă.

V.4. CondiŃiile actului juridic civil

V.4.1. NoŃiune şi clasificare


Termenul de condiŃie poate să genereze unele confuzii. Este folosit atât
pentru desemnarea elementelor actului juridic civil, când ne referim la
condiŃiile actului juridic civil, dar şi la obiectul actului juridic civil, unde sunt

70
analizate condiŃiile acestuia şi, în final, ca modalitate a actului juridic civil,
alături de termen şi sarcină.
CondiŃiile actului juridic civil sunt elementele pe care se întemeiază şi din
care este alcătuit actul juridic civil.
Art. 948 Cod civil face o enumerare a condiŃiilor esenŃiale ale unei
convenŃii. Chiar dacă nu face vorbire de condiŃii neesenŃiale, din interpretarea
acestui text deducem că, pentru actele juridice, condiŃiile pot fi esenŃiale sau
neesenŃiale. Deşi textul se referă numai la condiŃiile esenŃiale, el este de
aplicaŃiune generală. Mergând în continuare, pe firul interpretării, având în
vedere că nu sunt enumerate toate condiŃiile esenŃiale pentru formarea unei
convenŃii, cum este cazul formei autentice la actele juridice solemne, se poate
afirma că legiuitorul a avut în vedere anumite condiŃii de validitate.
CondiŃiile esenŃiale prevăzute de art. 948 Cod civil sunt următoarele:
1) capacitatea de a contracta;
2) consimŃământul valabil al părŃilor care se obligă;
3) un obiect determinat;
4) o cauză licită.
În afara acestei clasificări legale, în doctrină au mai fost făcute şi alte
clasificări. O clasificare are drept criteriu aspectul la care se referă condiŃiile.
Sunt evidenŃiate două categorii de condiŃii: condiŃii de fond şi condiŃii de
formă.
CondiŃiile de fond sunt cele care privesc conŃinutul actului şi sunt de fapt
cele prevăzute de Codul civil ca esenŃiale: capacitatea, consimŃământul,
obiectul şi cauza.
CondiŃiile de formă privesc forma exterioară în care se prezintă
conŃinutul. Se referă la următoarele aspecte:
a) manifestarea de voinŃă trebuie să se exteriorizeze într-un anumit fel
cerut de lege pentru valabilitatea actului juridic civil (exemplu: forma solemnă);
b) manifestarea de voinŃă trebuie să se exteriorizeze în anumite forme
cerute pentru probaŃiune (ad probationem);
c) asigurarea opozabilităŃii actului faŃă de terŃi prin îndeplinirea
formalităŃilor de publicitate.
Tot în doctrină se mai face distincŃia între condiŃii de valabilitate şi
condiŃii de eficacitate. Această clasificare este criticabilă. Spunem că un act este
eficace atunci când este apt să producă efecte şi produce efecte. Actele pentru
care legea prevede condiŃia solemnităŃii sunt eficace numai dacă îndeplinesc
această condiŃie. Prin urmare, condiŃiile de validitate sunt incluse în condiŃiile
de eficacitate. Sunt condiŃii de eficacitate toate condiŃiile actului juridic civil,
neîndeplinirea lor lipsindu-l de efecte. Se mai spune că este inopozabil.

71
V.4.2. Capacitatea de a încheia acte juridice
Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o componentă a
capacităŃii juridice civile, respectiv componenta numită capacitate de exerciŃiu.
Orice persoană are capacitate de folosinŃă, dar nu toate persoanele au capacitate
de exerciŃiu. Pentru a încheia acte juridice civile, persoana trebuie să-şi asume
obligaŃii şi să-şi fructifice drepturile, ceea ce corespunde cu capacitatea de
exerciŃiu. Deci, nu pot încheia acte juridice decât persoanele care au capacitate
de exerciŃiu.
La fel ca şi în materia capacităŃii civile, şi în materia capacităŃii de a
încheia actul juridic civil, principiul este capacitatea, persoanele având
capacitatea de a face acte civile, cu excepŃia cazurilor când legea prevede altfel.
Incapacitatea reprezintă excepŃia şi aceasta este de strictă interpretare, nefiind
permisă analogia.
În ce priveşte persoanele juridice, capacitatea de a face acte juridice este
limitată de principiul specializării capacităŃii de folosinŃă. Potrivit acestui
principiu, persoana juridică nu poate face decât actele juridice corespunzătoare
scopului pentru care a fost înfiinŃată. Scopul pentru care a fost creată nu trebuie
confundat cu obiectul de activitate. Pentru a exista, persoana juridică încheie şi
alte acte juridice, altele decât cele ce fac obiectul său de activitate. Sunt astfel
de acte: cele ce Ńin de conducerea persoanei juridice; administrarea;
reprezentarea şi funcŃionarea acesteia. Spre exemplu, o societate de asigurări nu
face numai acte juridice Ńinând strict de obiectul său de activitate, ci angajează
personal, procură bunuri necesare desfăşurării activităŃii sale, încheie contracte
de utilităŃi ş.a. Actele ce exced obiectului său de activitate sunt făcute fără a
avea capacitatea cerută de lege şi, prin urmare, sunt lovite de nulitate.
SancŃiunea nulităŃii nu exclude aplicarea altor sancŃiuni civile, administrative
sau penale.
În doctrină, se mai evidenŃiază şi faptul că nu trebuie confundată
capacitatea cu discernământul. Discernământul este avut în vedere la altă
condiŃie esenŃială a actului juridic civil, şi anume la consimŃământ.
Tot Ńinând de o altă condiŃie a actului juridic civil, respectiv obiectul
actului juridic civil, este instituirea prin lege a inalienabilităŃii unor bunuri.
Faptul că un bun din domeniul public nu poate fi înstrăinat nu constituie o
incapacitate. Aşa este situaŃia instituŃiilor publice care nu pot înstrăina bunurile
din domeniul public pe care le au în administrare.
V.4.3. ConsimŃământul
V.4.3.1. DefiniŃie şi noŃiuni generale
Actul juridic este definit ca o manifestare de voinŃă făcută cu scopul de a
produce efecte juridice. Manifestarea de voinŃă presupune, în primul rând,
72
existenŃa unei voinŃe şi apoi exteriorizarea ei. Fiind vorba de manifestare de
voinŃă în plan juridic, voinŃa este caracterizată de juridicitate. Este vorba, prin
urmare, de o voinŃă juridică. VoinŃa juridică este un fenomen complex sub
aspect atât juridic, cât şi psihologic.
Din punct de vedere juridic, voinŃa juridică este complexă pentru că
include consimŃământul şi cauza. Acestea sunt însă indisolubil legate de
procesul psihologic al voinŃei. În existenŃa lor cotidiană, persoanele au
necesităŃi şi interese. Acestea constituie cauza declanşării procesului volitiv.
Reprezentarea scopului de realizat, realizată la nivel intelectiv, este urmată de
adoptarea rezoluŃiei de materializare a dorinŃelor şi cu exteriorizarea hotărârii
(consimŃământul).
Prin urmare, consimŃământul este manifestarea în exterior a hotărârii
de a încheia acte juridice.
Codul civil instituie condiŃia esenŃială a „consimŃământului valabil pentru
părŃile care se obligă”. În doctrină, formularea de mai sus din Codul civil este
apreciată incompletă, deoarece în actele convenŃionale nu este necesar numai
consimŃământul valabil al părŃii care se obligă.
O altă discuŃie care se face priveşte faptul că un element fundamental
unic, respectiv voinŃa juridică, este divizat în două părŃi ce sunt date a fi
condiŃii esenŃiale, şi anume, aşa cum am arătat mai sus, consimŃământul şi
cauza.
În ce priveşte voinŃa juridică, în doctrină sunt enunŃate două mari principii
care o guvernează:
– principiul libertăŃii actelor juridice;
– principiul voinŃei interne (reale).
Principiul libertăŃii actelor juridice are următoarele idei de bază:
– părŃile pot, cu anumite limite, să încheie orice acte juridice. Limitele de
care se face vorbire sunt date de chiar textele legale. Acestea sunt: normele
juridice imperative, care interzic anumite acte (exemplu: art.702 Codul civil
care prevede că „nici chiar prin contractul căsătoriei nu se poate renunŃa la
succesiunea unui om în viaŃă, nici nu se pot înstrăina drepturile eventuale ce
s-ar putea dobândi asupra succesiunii”), regulile de convieŃuire socială şi
ordinea publică;
– subiectele de drept civil pot să dea actului juridic încheiat forma dorită
de ele. Această posibilitate este valabilă chiar şi în cazul actelor juridice tipice;
– subiectele de drept pot să încheie acte juridice, însă nu sunt obligate.
– Principiul voinŃei interne (reale). În analiza acestui principiu, au fost
evidenŃiate două elemente ale voinŃei:
– elementul psihologic (voinŃa internă);
– elementul social sau voinŃa exteriorizată (voinŃa declarată).

73
– Privitor la voinŃă, care trebuie avută în vedere şi căreia trebuie să i se
dea curs, au fost formulate două concepŃii:
– concepŃia subiectivă, care cere să se dea eficienŃă voinŃei interne sau
reale;
– concepŃia obiectivă, care afirmă că voinŃa declarată este cea care trebuie
să producă efecte.
În Codul civil român îşi găseşte aplicarea, cu precădere, concepŃia
subiectivă a voinŃei interne (reale). Astfel, art.977 Cod civil, în ce priveşte
interpretarea contractelor, prevede că aceasta se face după intenŃia comună a
părŃilor, şi nu după sensul literal al termenilor. Tot voinŃei reale a părŃilor i se dă
prioritate şi în art.1175 Cod civil, şi aceasta chiar în contra unui act făcut
public: „actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât
între părŃile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate
avea nici un efect în contra altor persoane”. Inopozabilitatea lui faŃă de alte
persoane nu este efectul prevalenŃei voinŃei declarate asupra celei interne, ci
este o măsură de protecŃie a celor care nu-l cunosc şi, în acest fel, pot fi
prejudiciaŃi.
Sunt texte în Codul civil român în care se dă prevalenŃă voinŃei exprimate.
Art.1191 Cod civil prevede că dovada actelor juridice cu o valoare peste 250 lei
nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată şi că nu
poate fi făcută, în acest caz, dovada cu martori în contra sau peste ceea ce
cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul
sau în urma confecŃionării actului, chiar şi atunci când suma sau valoarea nu
depăşeşte 250 lei. Este clară aici voinŃa legiuitorului de a da curs voinŃei
declarate pentru că, dacă ar fi dorit să dea eficacitate voinŃei interne, ar fi admis
ascultarea de martori care cunosc împrejurările facerii actului, din mărturia lor
fiind posibil să se deducă adevărata intenŃie a părŃilor.
V.4.3.2. CondiŃiile consimŃământului
Pentru a fi valabil exprimat, consimŃământul trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
a) să fie dat de o persoană cu discernământ;
b) să fie exteriorizat;
c) să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice;
d) să nu fie afectat de un viciu de consimŃământ.

a) ConsimŃământul trebuie să fie dat de o persoană cu discernământ.


Aşa cum s-a arătat la capacitatea civilă, au capacitate de exerciŃiu şi, pe cale de
consecinŃă, sunt titulari de drepturi şi obligaŃii dobândite şi asumate prin
încheierea de acte juridice, numai persoanele cu discernământ. Nu au
discernământ şi nu pot încheia acte juridice civile minorii sub vârsta de 14 ani.
74
Minorii cu vârsta între 14 şi 18 ani au discernământul în formare, ei putând să
încheie acte juridice cu încuviinŃarea părinŃilor sau ocrotitorilor lor legali.
Majorii au deplină capacitate de exerciŃiu şi se prezumă că au discernământ.
Aceştia din urmă încheie acte juridice singuri şi personal.
Pot să apară situaŃii când consimŃământul provine de la o persoană majoră
care suferă de alienaŃie mintală sau este insuficient dezvoltată mintal (debil
mintal). De obicei, pentru protecŃia lor, ei sunt puşi sub interdicŃie. Este posibil
ca o astfel de persoană să fi încheiat un act juridic civil. Efectele sunt diferite în
funcŃie de existenŃa sau inexistenŃa punerii sub interdicŃie. Dacă actul juridic a
fost încheiat înainte de punerea sub interdicŃie se prezumă că a fost făcut în
momentele de luciditate. Pentru a lipsi de efecte juridice actul încheiat, trebuie
să se facă dovada lipsei discernământului. Când actul juridic a fost încheiat
după punerea sub interdicŃie judecătorească, se prezumă lipsa discernământului
şi, pentru a dovedi valabilitatea actului, trebuie făcută proba existenŃei
discernământului la momentul încheierii lui.
b) ConsimŃământul trebuie să fie exteriorizat. Această condiŃie nu
semnifică negarea voinŃei interne (reale). Dacă voinŃa internă nu este făcută
cunoscută, exteriorizată, ea nu poate fi cunoscută de potenŃialii destinatari. Aşa
cum s-a arătat la clasificarea actelor juridice după modul de formare (V.2.D),
părŃile sunt libere să aleagă forma exteriorizării consimŃământului:
consensualismul, când părŃile încheie acte juridice prin simpla manifestare de
voinŃă fără condiŃia unei anumite forme (actele consensuale). Forma
ad validitatem (ad solemnitatem) este cerută numai în cazul anumitor acte
juridice (actele solemne). La fel, forma scrisă este cerută numai pentru
asigurarea probei actului juridic. În cazul actelor juridice civile reale,
manifestarea de voinŃă se exteriorizează prin predarea bunului.
Tăcerea, în anumite împrejurări, poate constitui exteriorizarea
consimŃământului. Astfel, în cazul contractului de arendare, potrivit art.1464
Cod civil, atunci când arendarea făcută cu termen a expirat şi „arendaşul
continuă şi se lasă în posesiune” se formează o nouă arendare. În acest caz,
tăcerea este un consimŃământ tacit, efectul ei este prevăzut de lege şi vine pe un
acord de voinŃă anterior.
c) ConsimŃământul trebuie să fie făcut cu intenŃia de a produce efecte
juridice. Din chiar definiŃia consimŃământului rezultă această condiŃie:
manifestare de voinŃă, făcută cu scopul de a produce efecte juridice. Dacă nu
există această intenŃie, actul juridic nu ia fiinŃă, pentru că persoana nu înŃelege
nici să-şi asume obligaŃii şi nici să dobândească anume drepturi. Sunt situaŃii
când oamenii fac anumite promisiuni sau înŃelegeri amicale de sprijin, de
asociere ş.a. Când astfel de angajamente au fost făcute în glumă (jocandi
causa), ele nu produc efecte juridice pentru că nu aceasta a fost intenŃia
persoanei. Art.1010 Codul civil mai prevede că obligaŃia este nulă atunci când
75
s-a făcut sub o condiŃie potestativă din partea celui care se obligă (mă oblig
dacă vreau). CondiŃia potestativă este definită a fi „aceea care face să depindă
perfectarea convenŃiei de un eveniment, pe care şi una şi alta dintre părŃile
contractante poate să-l facă a se întâmpla, sau poate să-l împiedice” (art.1006
Cod civil).
d) ConsimŃământul trebuie să nu fie afectat de un viciu de
consimŃământ. Art.953 Cod civil prevede că nu este valabil consimŃământul
„când este dat prin eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol”. Tot un viciu
de consimŃământ este şi leziunea. Fiecare dintre aceste vicii de consimŃământ vor
fi prezentate separat în continuare.

V.4.4. Viciile de consimŃământ


A. Eroarea
Eroarea este falsa reprezentare a unui element esenŃial care a determinat
consimŃământul.
Art.954 Cod civil
„Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanŃei obiectului
convenŃiei.
Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a
contractat, afară numai când consideraŃia persoanei este cauza principală,
pentru care s-a făcut convenŃia.”
Art.961 Cod civil
„ConvenŃia făcută prin eroare, violenŃă sau dol, nu este nulă de drept, ci
dă loc numai acŃiunii de nulitate”.
Din dispoziŃiile art.954 Cod civil rezultă că eroarea poate să fie cu privire
la:
– calităŃile substanŃiale ale obiectului actului (error in substantiam);
– persoana cu care s-a contractat (error in personam).
Eroarea, ca falsă reprezentare a realităŃii, poate să fie:
– eroare de fapt, atunci când greşita reprezentare cade asupra unei situaŃii
sau stări de fapt, ori asupra unei împrejurări Ńinând de actul juridic încheiat;
– eroare de drept, constând în necunoaşterea legii.
Dacă în ceea ce priveşte eroarea de fapt, aceasta este recunoscută ca fiind
viciu de consimŃământ, în ce priveşte eroarea de drept, aceasta nu este admisă
ca fiind viciu de consimŃământ. A fost însă exprimată şi opinia că ar fi totuşi un
viciu de consimŃământ.
Opinia potrivit căreia eroarea de drept nu poate constitui viciu de
consimŃământ pleacă de la prezumŃia că toată lumea cunoaşte legea (nemo
censetur ignorare legem). În susŃinerea opiniei contrare se invocă situaŃiile
obiective în care actele normative nu ajung la subiectul de drept sau faptul că

76
legea nu distinge între eroarea de fapt şi eroarea de drept şi unde legea nu
distinge, nici noi nu putem să facem distincŃie, ambele fiind false reprezentări
asupra realităŃii.
Nu orice eroare de fapt constituie viciu de consimŃământ. În acest sens,
după consecinŃele pe care le generează, se face distincŃie între:
a) eroarea obstacol;
b) eroarea viciu de consimŃământ;
c) eroarea indiferentă.
Eroarea obstacol, aşa cum o arată numele, împiedică încheierea actului
juridic. În funcŃie de aspectul pe care-l priveşte, la rândul ei, poate fi:
– eroare asupra naturii actului care se încheie (error in negotium),
subiectul crezând că încheie un alt act juridic (spre exemplu, crede că face o
vânzare-cumpărare şi nu o donaŃie sau o închiriere, aşa cum crede celălalt);
– eroare asupra identităŃii obiectului (error in corpore), când părŃile cred,
fiecare în parte, că este vorba de un alt bun. Se spune despre eroarea obstacol că
este distructivă de voinŃă.
Eroarea viciu de consimŃământ doar alterează voinŃa, însă are ca efect
nevalabilitatea actului juridic. Îmbracă cele două forme enunŃate în art.954 Cod
civil:
– eroarea asupra substanŃei obiectului (error in substantiam). Priveşte
calităŃile substanŃiale ale obiectului şi nu viciile ascunse. Codul civil face
distincŃie între viciile ascunse şi viciile aparente. Art.1352 Cod civil prevede că
vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din
cauza acelora, lucrul nu este bun de întrebuinŃat, după destinaŃia sa, sau
întrebuinŃarea sa este atât de micşorată, încât se poate presupune că
cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, dacă
i-ar fi cunoscut viciile. Art.1354 Cod civil mai prevede că vânzătorul este
răspunzător de viciile ascunse, chiar şi atunci când nu le-a cunoscut, cu excepŃia
cazului în care s-a învoit cu cumpărătorul să nu răspundă pentru ele. Atunci
când vânzătorului îi erau cunoscute viciile, acesta este obligat, pe lângă
restituirea preŃului, şi la daune interese către cumpărător. Dacă viciile nu îi erau
cunoscute vânzătorului, acesta este obligat numai la restituirea preŃului şi
spezele ocazionate de vânzare făcute de cumpărător. Dacă bunul a pierit din
cauza viciilor, vânzătorul trebuie să restituie preŃul şi să-l dezdăuneze pe
cumpărător. Dreptul la acŃiune pentru vicii ascunse se prescrie la împlinirea
unui termen de 6 luni de când au fost cunoscute, dacă acestea nu au fost
ascunse cu viclenie (art.5 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripŃia
extinctivă). Vânzătorul, potrivit art.1353 Cod civil, nu răspunde de viciile
aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.
Prin substanŃa obiectului se înŃelege nu numai bunul în materialitatea lui
(culoare, gust, origine, vechime, originalitate), ci şi prestaŃia (obligaŃia de a
77
face). Constituie o astfel de eroare atunci când cumpărătorul este convins că a
cumpărat un obiect din aur şi acesta este numai placat cu aur sau este din alamă,
ori când a cumpărat un tablou crezând că este un original şi acesta este o copie;
– eroarea asupra persoanei (error in personam). Aceasta produce efecte
numai atunci când tocmai considerarea persoanei (intuitu personae) este cauza
principală. Sunt astfel de erori cele cu privire la autorii unor lucrări artistice,
picturi, opere ştiinŃifice. Nu poate să intervină o astfel de eroare atunci când un
magazin vinde mărfurile puse în vânzare oricărui cumpărător. Un alt exemplu
de eroare asupra persoanei: cineva care a cumpărat un imobil, cu clauza că,
dacă, la rândul lui, va revinde acel imobil la ieşirea la pensie şi mutarea din
localitate, să revândă unuia din copiii vânzătorului, şi vinde altei persoane,
crezând că este copil al vânzătorului.
Eroarea indiferentă (inexpresivă sau uşoară). Poartă asupra unor aspecte
neesenŃiale şi care nu afectează valabilitatea actului.
B. Dolul
Art. 960 Cod civil
„Dolul este o cauză de nulitate a convenŃiei când mijloacele viclene
întrebuinŃate de una din părŃi sunt astfel încât este evident că, fără aceste
maşinaŃii, cealaltă parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune”.
Se defineşte dolul ca viciul de consimŃământ constând în inducerea în
eroare, prin mijloace viclene, pentru a determina pe cineva să încheie un
contract. Se spune că dolul este eroare provocată.
Clasificare
a) După cum dolul cade asupra unor elemente esenŃiale, determinante, sau
pe aspecte nedeterminante în încheierea actelor, acesta se clasifică în:
– dol principal, care priveşte elementele importante ce au determinat
încheierea actului. ExistenŃa lui este sancŃionată cu anulabilitatea contractului (a
se vedea art.961 Cod civil, citat la paragraful anterior privitor la eroare, potrivit
căruia dă loc numai acŃiunii de nulitate);
– dol incident sau secundar, care priveşte aspecte ce nu sunt determinante
pentru încheierea contractului. Acesta nu duce la anulabilitatea actului, ci dă
naştere, cel mult, la dreptul de reducere a contravalorii.
– b) În funcŃie de mijloacele dolosive folosite, dolul poate fi:
– dolus malus, care constă în manopere calificate şi grave ce conduc la
anulabilitate;
– dolus bonus, care constă în viclenii curente, uşor de dejucat, cum sunt:
lăudarea calităŃilor unui produs, reclama comercială 20.

20
Victor Dan Zlătescu, Tratat elementar de drept civil român. Teoria generală,
vol.1, Editura Casa Editorială „Calistrat Hogaş”, Bucureşti, 2001, p.108-109.
78
Structura dolului prezintă două elemente:
– un element obiectiv, alcătuit din mijloace viclene, maşinaŃiuni, mani-
pulări făcute pentru a induce în eroare pe celălalt subiect al raportului juridic;
– un element subiectiv (intenŃional), rezultând din existenŃa intenŃiei de a
determina, prin mijloacele viclene arătate, pe cealaltă parte, să încheie actul juridic.
– CondiŃiile dolului. Pentru a exista şi constitui viciu de consimŃământ,
dolul trebuie:
– să fie determinant pentru încheierea actului;
– să provină de la cealaltă parte.
În ce priveşte cea de-a doua condiŃie, se consideră că este îndeplinită nu
doar atunci când provine de la cocontractant, ci şi atunci când provine de la un
terŃ şi cocontractantul are ştiinŃă despre aceasta, precum şi atunci când provine
de la reprezentantul cocontractantului.
Proba dolului. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice
mijloc de probă, inclusiv cu martori sau prezumŃii simple.
C. ViolenŃa
Acest viciu de consimŃământ este reglementat de art. 955, 956, 957, 958,
959 Cod civil.
Astfel: Art. 955 Cod civil enunŃă: „ViolenŃa în contra celui ce s-a obligat
este cauză de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în
folosul căreia s-a făcut convenŃia”.
În art.956 Cod civil se arată că: „Este violenŃă totdeauna când, spre a face
pe o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raŃionabilă după dânsa, că va fi
expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent”.
Art. 957 Cod civil specifică: „ViolenŃa este cauză de nulitate a convenŃiei
şi când s-a exercitat asupra soŃului sau a soŃiei, asupra descendenŃilor şi
ascendenŃilor”.
Potrivit art. 958 Cod civil, „Simpla temere reverenŃiară, fără violenŃă, nu
poate anula convenŃia” şi, conform art.959 Cod civil, „ConvenŃia nu poate fi
atacată pentru cauză de violenŃă dacă, după încetarea violenŃei, convenŃia s-a
aprobat, expres sau tacit, sau dacă a trecut timpul definit de lege pentru
restituŃiune”.
Din acest text de lege putem desprinde definiŃia violenŃei şi felurile ei.
Astfel, violenŃa este un viciu de consimŃământ care constă în insuflarea
unei temeri, raŃionabile pentru persoana în cauză, că va fi supusă ea personal,
averea sa, soŃul/soŃia, ascendenŃii sau descendenŃii, unui rău considerabil şi
prezent, dacă nu încheie un anume act juridic. Se poate observa din această
definiŃie formulată în art.956 Cod civil că nu este necesară folosirea de violenŃe,
fiind suficientă insuflarea temerii. De asemenea, răul trebuie să fie considerabil
şi prezent şi să fie raŃionabil după persoana în cauză. În acest sens, alineatul 2
al aceluiaşi articol arată că în determinarea raŃionabilităŃii răului cu care se
79
ameninŃă se are în vedere vârsta, sexul şi condiŃia personală a persoanei (grad
de instruire, situaŃie socială şi economică, calităŃi fizice). Art.958 Cod civil
precizează că simpla temere reverenŃiară, neînsoŃită de violenŃă nu constituie
cauză de anulare a convenŃiei. Faptul că persoana se teme de superiorul său
ierarhic este o temere reverenŃiară.
În ce priveşte felurile violenŃei, distingem:
1. După cel care exercită violenŃa (art.955 Cod civil):
– violenŃă provenind de la persoana în folosul căreia s-a făcut convenŃia;
– violenŃă provenind de la o altă persoană decât cea cu care se
contractează, dar exercitată în scopul de a o determina să contracteze;
2. După natura răului cu care se ameninŃă:
– violenŃă fizică, atunci când ameninŃarea vizează suferinŃe fizice,
integritatea corporală, averea persoanei;
– violenŃă morală, când vizează cinstea, onoarea, demnitatea, prestigiul
social sau chiar numai cel familial;
3. După persoana asupra căreia se îndreaptă ameninŃarea (art.956 şi 957
Cod civil):
– asupra persoanei care urmează să contracteze;
– asupra soŃului, soŃiei, descendenŃilor, ascendenŃilor;
4. După caracterul ameninŃării:
– ameninŃarea legitimă (justă). Aceasta nu constituie un viciu de
consimŃământ. Sunt astfel de ameninŃări legitime cele în care creditorul
ameninŃă pe debitor cu acŃionarea în judecată, dacă nu îşi îndeplineşte obligaŃia;
– ameninŃarea nelegitimă (injustă). Aceasta constă în ameninŃarea cu un
rău, care nu se întemeiază pe nici un drept.
CondiŃiile violenŃei pentru a fi un viciu de consimŃământ:
a) să fie nelegitimă (injustă);
b) să fie determinantă pentru încheierea actului juridic.

D. Leziunea
Leziunea nu este unanim acceptată de doctrinari, ea fiind un viciu de
consimŃământ. Aceasta nu pentru că nu este menŃionat de art.953 Cod civil (aici
fiind enumerate numai eroarea, dolul, violenŃa), ci pentru că nu este cu nimic
afectat consimŃământul autorului.
Leziunea este definită ca disproporŃia vădită dintre prestaŃiile părŃilor
actului juridic.
Având în vedere că disproporŃia a fost acceptată la momentul încheierii
actului, consimŃământul poartă şi asupra întinderii prestaŃiilor.
Legiuitorul a reŃinut leziunea numai cu privire la următoarele aspecte:
– art.25 din Decretul nr.32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului
familiei care prevede:
80
„De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice şi
persoanele juridice, aplicarea dispoziŃiilor legale referitoare la acŃiunea în
anulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de paisprezece
ani împliniŃi, încheie singuri, fără încuviinŃarea părinŃilor sau tutorelui, acte
juridice pentru a căror valabilitate nu se cere încuviinŃarea prealabilă a
autorităŃii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.
Actele juridice ce se încheie de minorii care nu au împlinit vârsta de
paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu este leziune.
Minorii care nu au împlinit vârsta de paisprezece ani nu răspund pentru
fapta lor ilicită decât dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ”.
AcŃiunea în anulare pentru leziune este numită şi acŃiune în resciziune.
Că acŃiunea în resciziune este admisibilă numai în cazul minorilor se
prevede expres şi în art.1165 Cod civil: „Majorul nu poate, pentru leziune, să
exercite acŃiunea în resciziune”. Codul civil, la art.694, prevede o situaŃie când
majorul poate să exercite acŃiunea în anulare pe motiv de leziune, respectiv că
majorul nu poate să-şi atace acceptarea tacită a unei succesiuni decât în cazul
când această acceptare „a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuinŃat în
privinŃă-i”. În acest caz însă este un viciu de consimŃământ provocat prin dol.
Reglementarea legală a leziunii în cazul minorilor se află în mai multe
texte ale Codului civil:
– art.951, potrivit căruia minorul poate să atace actul pe care l-a încheiat
pe motiv de lipsă de capacitate numai atunci când a suferit o leziune;
– art.1157-1164 prevede expres situaŃiile în care minorul nu poate să
exercite acŃiunea în resciziune:
– pentru simpla leziune în contra oricărei convenŃii (art.1157);
– când leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual şi neaşteptat (art.1158);
– în contra angajamentelor ce a luat pentru comerŃul sau arta sa, atunci
când minorul este comerciant, artizan (meseriaş) sau bancher (art.1160);
– împotriva obligaŃiilor ce rezultă din delictele sau cvasi-delictele sale
(art.1162).
Este de observat că legiuitorul are în vedere nu atât leziunea, cât
minoritatea subiectului şi, prin urmare, lipsa de discernământ. Această
concluzie este întărită şi de art.1159 Cod civil, care dă dreptul la acŃiunea în
resciziune pentru minorul ce face o simplă declaraŃie că este major.
În concluzie, actele juridice care pot fi anulate pentru leziune trebuie să
întrunească următoarele cerinŃe:
– să fie acte civile de administrare;
– să fie încheiate de minorul între 14 şi 18 ani, singur, fără încuviinŃarea
ocrotitorului legal;
– să fie lezionare pentru minor;

81
– să fie acte juridice bilaterale, cu titlu oneros şi comutative21.
Se mai impune menŃiunea că actele juridice încheiate de minorul cu
capacitate de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii
tutelare, deşi o asemenea încuviinŃare ar fi necesară, potrivit legii sunt anulabile
fără a mai trebui să se dovedească leziunea.

JurisprudenŃă
1. Act juridic. Proba. Imposibilitatea morală de preconstituire
a înscrisului. Câmpul de aplicare a dispoziŃiilor art.1198 Cod civil

Pornind de la dispoziŃiile art.1198 Cod civil, practica judiciară a extins


cazurile în care actul juridic a cărui valoare este mai mare de 250 lei poate fi dovedit
şi altfel decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, adăugând, la
imposibilitatea materială, şi imposibilitatea morală de a preconstitui înscrisul,
datorită calităŃii părŃilor.
Faptul că părŃile au fost colegi de serviciu – fără să se pună problema unor
raporturi de deferenŃă între superior şi subordonat – nu justifică abaterea de la regula
înscrisă în art.1191 Cod civil.
(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a III-a civilă, decizia nr.374/09.03.1994)

Prin sentinŃa civilă nr.3506/05.05.1993 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti,


s-a admis acŃiunea principală formulată de reclamanta L.I. împotriva pârâŃilor L.C. şi
L.C.; s-a dispus evacuarea acestora din apartamentul situat în Bucureşti, sectorul 4,
pentru lipsă de titlu locativ. AcŃiunea conexă a părŃilor a fost respinsă ca nedovedită.
Pentru a pronunŃa această sentinŃă, instanŃa a reŃinut că pârâŃii au avut calitatea
de chiriaşi, în temeiul contractului de închiriere încheiat pe perioada 01.03.1985 –
01.03.1986. PârâŃii nu au făcut dovada existenŃei unui antecontract de vânzare-
cumpărare cu privire la acest apartament.
SentinŃa a fost atacată cu apel de către pârâŃi.
În motivarea apelului se arată că între părŃi a existat o înŃelegere cu privire la
vânzarea-cumpărarea apartamentului şi nu cu privire la închiriere, cum greşit a
reŃinut prima instanŃă, motiv pentru care au şi plătit reclamantei suma de 60.000 lei.
Totodată, instanŃa nu a Ńinut cont de imposibilitatea morală de a produce o dovadă
scrisă, date fiind relaŃiile între părŃi.
Apelul nu este fondat.

21
Gabriel Boroi, Drept civil. Teoria generală, Editura All, Bucureşti, 1997, p.125.
82
- continuare speŃă -

Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că reclamanta, în calitate


de proprietar al apartamentului în litigiu, a închiriat apartamentul pârâŃilor, pe
perioada 01.03.1985 – 01.03.1986, conform contractului de închiriere depus la
dosar. Ca atare, aceasta a fost intenŃia părŃilor – de închiriere şi nu de vânzare –, cu
atât mai mult cu cât nu s-a încheiat nici un înscris privitor la suma de 60 000 lei, pe
care pârâŃii pretind că ar fi plătit-o reclamantei, ca avans pentru apartament. Chiar în
ipoteza în care reclamanta şi pârâta au fost colege de serviciu, relaŃiile dintre ele nu
erau de aşa natură încât să existe o imposibilitate morală de întocmire a înscrisului
care să consemneze achitarea avansului pentru apartament.
Contractul de închiriere face dovada certă a intenŃiei părŃilor şi, ca atare, în
prezent, apelanŃii nu au nici un titlu locativ care să justifice ocuparea apartamentului
a cărui proprietară este reclamanta, motiv pentru care, în raport de dispoziŃiile
art.296 Cod proc.civ., apelul urmează să fie respins ca nefondat.
Notă. Întrucât, în raport de dispoziŃiile art.129-130 Cod proc.civ., judecătorul
trebuie să aibă rol activ şi să pună în discuŃia părŃilor orice împrejurare de fapt sau de
drept care ar duce la dezlegarea pricinii, respingerea cererii conexe ca nedovedită
este criticabilă.

JurisprudenŃă
2. Actul juridic. Vicii de consimŃământ. Eroarea asupra
persoanei. ÎnŃeles. Contract de vânzare-cumpărare.
Eroare asupra stării civile a cocontractantului

Potrivit art. 954 alin.(2) Cod civil, „eroarea nu produce nulitate când cade
asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraŃia persoanei este
cauza principală pentru care s-a făcut convenŃia”.
Caracterul determinant al erorii asupra persoanei se poate referi la identitatea
fizică, identitatea civilă sau la calităŃile esenŃiale ale acesteia.
Prin urmare, eroarea asupra stării civile a cocontractantului nu poate constitui
motiv de anulare a actului.
(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a IV-a civilă, decizia nr.499/07.03.1997)

83
- continuare speŃă -

Prin sentinŃa civilă nr.4629/29.05.1996 Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a


respins acŃiunea reclamanŃilor B.D. şi T.L.M., prin care au solicitat anularea contractului
de vânzare-cumpărare nr.26200/1994 pentru eroare asupra persoanelor pârâŃilor.
ReclamanŃii apelanŃi au precizat că solicită anularea contractului de vânzare-
cumpărare, întrucât au fost induşi în eroare de pârâŃi, care nu le-au adus la cunoştinŃă
faptul că sunt divorŃaŃi; reprezentarea vânzătorilor, reclamanŃi la data încheierii
actului, a fost în sensul că vând soŃilor B., pentru ca „averea să rămână în continuare
în familia lor”.
Potrivit art.954 Cod civil, eroarea, ca viciu de consimŃământ, nu produce
nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când
consideraŃia persoanei este cauza principală pentru care s-a încheiat actul.
În cauză, nu există eroare asupra persoanelor cu care s-a contractat, iar starea
civilă a părŃilor contractante nu poate constitui un element esenŃial avut în vedere la
încheierea contractului.
SusŃinerea apelanŃilor că au contractat cu pârâŃii, în considerarea situaŃiei lor
de persoane căsătorite, pentru ca „averea să rămână în familie”, este lipsită de
relevanŃă juridică.
Este lovită de nulitate absolută o atare clauză contractuală sau testamentară
(prin care s-ar interzice vânzarea bunului cumpărat, donat, lăsat legat etc.), pentru că
ar contraveni dreptului proprietarului de a dispune liber
şi absolut de dreptul său (art.480 şi 803 Cod civil).
FaŃă de motivele arătate, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

JurisprudenŃă
3. ConvenŃii. Anulabilitatea pentru vicierea
consimŃământului prin violenŃă. ÎnŃelesul noŃiunii de violenŃă.
Autorul violenŃei

ViolenŃa, ca viciu de consimŃământ, poate fi, nu numai fizică, ci şi morală, prin


ameninŃarea, nelegitimă, cu un rău sub imperiul căruia o persoană şi-a dat
consimŃământul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
ViolenŃa constituie un viciu de consimŃământ chiar dacă este exercitată de o
altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut contractul.
(Decizia nr.200 din 6 decembrie 1993 a CurŃii Supreme de JustiŃie în compunerea
prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3) din Legea pentru organizare judecătorească).

84
- continuare speŃă -

La 17 decembrie 1987, B.D.V. a chemat în judecată pe C.G. şi pe M.M.,


solicitând:
– să se constate că este unica moştenitoare a tatălui său B.F., decedat la
17 iulie 1987, în care calitate i se cuvine întreaga masă succesorală;
– să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare făcut de tatăl său pârâtei
M.M. la 25 iunie 1987 asupra apartamentului în care locuiesc pârâtele;
– să se împartă bunurile dobândite de autorul său cu pârâta C.G., atribuindu-
se cota ce i se cuvine.
În motivarea capătului de cerere din acŃiune referitor la anularea contractului de
vânzare-cumpărare din 25 iunie 1987, privind apartamentul nr.6 cu 4 camere şi
dependinŃe situat în Craiova, PiaŃa Gării, blocul H1, scara 1, reclamanta a arătat,
printre altele, că actul s-a încheiat cu numai 20 zile înaintea morŃii tatălui său, când nu
se găsea în situaŃia de a-şi exprima voinŃa în mod valabil, din cauza bolii, cât şi din
faptul că „asupra lui s-au exercitat presiuni şi constrângeri, cauza şi scopul actului
obŃinut” fiind „ilicite şi imorale”.
La rândul său, C.G., prin cerere reconvenŃională, a solicitat ca reclamanta să
fie obligată la plata cheltuielilor pe care le-a suportat din surse proprii pentru
înmormântarea lui B.F.
Judecătoria Craiova, prin sentinŃa civilă nr.589 din 31 ianuarie 1989,
admiŃând, în parte, acŃiunea, a anulat contractul de vânzare-cumpărare şi a partajat
bunurile, potrivit celor consemnate în dispozitiv.
Împotriva sentinŃei au declarat recurs reclamanta şi pârâtele.
Tribunalul judeŃean Dolj, secŃia civilă, prin decizia nr.1348 din 29 iunie 1989,
a admis recursurile, a casat sentinŃa atacată şi a dispus administrarea de noi probe.
Rejudecând procesul în fond, acelaşi tribunal judeŃean, prin decizia nr.2122
din 12 octombrie 1990, a admis în parte acŃiunea, a anulat contractul atacat şi a
dispus partajarea bunurilor în sensul celor cuprinse în dispozitiv.
În motivarea soluŃiei, tribunalul a reŃinut că actul de vânzare-cumpărare este
nul, deoarece consimŃământul vânzătorului a fost alterat, prin violenŃă, iar preŃul
vânzării nu a fost plătit de cumpărătoare.
Printr-un prim recurs extraordinar, declarat în cauză de procurorul general, s-a
cerut modificarea deciziei ca fiind vădit netemeinică şi esenŃial nelegală.
S-a arătat, în esenŃă, în motivarea recursului extraordinar, că:
– tribunalul a schimbat nelegal temeiul acŃiunii, atunci când a considerat că a
fost viciat prin violenŃă consimŃământul vânzătorului;
– împrejurările reŃinute de instanŃă nu întrunesc trăsăturile caracteristice ale
viciului de consimŃământ, mai ales că, din probele administrate în cauză, rezultă şi
plata preŃului;
– reclamanta nu putea face dovada cu martori împotriva actului înscris,
pentru a dovedi neplata preŃului.

85
- continuare speŃă -

Curtea Supremă de JustiŃie, secŃia civilă, prin decizia nr.86 din


16 ianuarie 1992, a respins ca nefondat recursul extraordinar, menŃinând soluŃia
pronunŃată de tribunalul judeŃean.
Considerând vădit netemeinice şi esenŃial nelegale ambele hotărâri, procurorul
general, prin cel de-al doilea recurs extraordinar, a cerut desfiinŃarea lor, pe motiv că
instanŃele au greşit atunci când au dispus anularea contractului de vânzare-
cumpărare, întrucât nu s-a făcut dovada exercitării unor violenŃe asupra vânzătorului
la încheierea actului de înstrăinare.
Recursul extraordinar nu este întemeiat.
În speŃă, cum rezultă din expunerea rezumată a situaŃiei de fapt, prin actul de
vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de stat al JudeŃului Dolj, sub nr.7781 din
25 iunie 1987, B.F. (autorul reclamantei) a vândut lui M.M. (fiica concubinei
vânzătorului) apartamentul nr.6 compus din 4 camere şi dependinŃe, situat în Craiova,
PiaŃa Gării, blocul H1, etajul 1, cu preŃul de 100.000 lei.
Rezultă, de asemenea, din probele dosarului că, la 17 iunie 1987, adică la 21
zile de la data întocmirii actului, vânzătorul a decedat.
Prin acŃiune şi în tot cursul procesului, reclamanta a susŃinut, printre altele, că
tatăl său a fost constrâns, prin violenŃă, să încheie actul de vânzare-cumpărare cu
fiica concubinei sale.
Este de principiu că, pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, nu este
suficient să existe consimŃământul părŃilor; se cere în plus ca acest consimŃământ să
fie liber şi dat în cunoştinŃă de cauză, adică să nu fie viciat. Această cerinŃă rezultă
din textul art.948 pct.2 din Codul civil, care prevede că una din condiŃiile esenŃiale
pentru valabilitatea convenŃiilor este consimŃământul valabil al părŃii care se obligă.
Este evident deci că, în cazul în care hotărârea de a încheia un act juridic este luată
sub imperiul unei constrângeri, consimŃământul nu poate fi considerat conştient şi
liber, nu este valabil şi, drept urmare, nu poate să producă efecte juridice.
De aceea, art. 953 din Codul civil, referindu-se la consimŃământ, prevede că acesta
nu este valabil, printre altele, atunci când este smuls prin violenŃă.
Dacă, prin definiŃie, consimŃământul presupune libertate, violenŃa reprezintă o
atingere adusă acestei condiŃii esenŃiale de valabilitate a consimŃământului.
ViolenŃa constă în faptul de a insufla unei persoane, prin ameninŃarea cu un rău, o
temere sub imperiul căreia ea îşi dă consimŃământul la încheierea actului juridic.
În cazul violenŃei, victima este conştientă că nu ar trebui să încheie actul
juridic, dar preferă să o facă pentru a nu i se pricinui un rău.
ViolenŃa psihică constă în faptul de a insufla autorului actului o temere de care
acesta nu şi-ar fi dat consimŃământul la încheierea actului.

86
- continuare speŃă -

Potrivit art. 955 din Codul civil, violenŃa constituie un viciu de consimŃământ,
chiar dacă este exercitată de o altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut
convenŃia. SoluŃia se impune şi este în deplină concordanŃă cu fundamentul
psihologic al viciilor de consimŃământ; de vreme ce constrângerea alterează actul
volitiv, este indiferent dacă emană de la cealaltă parte sau de la un terŃ.
Un alt element constitutiv al violenŃei, cu caracter subiectiv, îl reprezintă
temerea, adică starea psihologică insuflată autorului actului de constrângere
exercitată asupra sa. Este evident că temerea trebuie să prezinte o anumită gravitate
pentru a vicia consimŃământul.
Pentru a putea să producă efectele unui viciu de consimŃământ, violenŃa
trebuie să fi determinat consimŃământul şi să fie nelegitimă.
Din cuprinsul art.956 alin.1 din Codul civil rezultă că între temerea inspirată
prin violenŃă şi actul de violenŃă trebuie să existe o strânsă legătură, în sensul că, fără
presiunea psihică exercitată asupra sa, partea în cauză nu ar fi consimŃit la încheierea
actului. Dar, pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă, aprecierea trebuie
făcută în concret, în raport cu persoana victimei şi cu împrejurările în care s-a
încheiat actul juridic.
În raport cu aceste principii, urmează a se constata că, în speŃă, faŃă de probele
existente la dosar, cele două instanŃe au fost îndreptăŃite să reŃină că B.F., autorul
reclamantei, cu voinŃa slăbită de boală şi bătrâneŃe, sub imperiul constrângerii
morale exercitate asupra sa de către cele două pârâte, a consimŃit să încheie
contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr.6, situat în Craiova,
PiaŃa Gării, blocul H1, compus din 4 camere şi dependinŃe, înstrăinare pe care n-ar fi
făcut-o şi nici n-ar fi avut motive să o facă.
Este de observat că, la data încheierii actului, vânzătorul era în vârstă de peste 70
ani, iar actele medicale depuse la dosar şi care nu pot fi ignorate, demonstrează că,
începând din luna aprilie a anului 1987, starea sănătăŃii acestuia a început să se
înrăutăŃească, culminând cu încetarea din viaŃă la 17 iulie 1987.
Cu toate că boala era gravă (cancer), în acest întreg interval de timp bolnavul
nu a fost înregistrat oficial la secŃia de oncologie a spitalului teritorial pentru
tratament adecvat, tratamentul fiindu-i aplicat în exclusivitate de către C.G., cadru
medical cu pregătire medie, iar la 25 iunie 1987, când stadiul bolii era avansat şi se
prefigura decesul, sub presiune psihică exercitată asupra sa de către pârâte, izolat de
rude şi prieteni, dependent de medicamentaŃia administrată, B.F. a consimŃit să-şi
vândă apartamentul proprietate privată pârâtei M.M., fiica concubinei sale, cu preŃul,
consemnat în act, de 100.000 lei.

87
- continuare speŃă -

De altfel, la 26 iunie 1987, a doua zi după încheierea actului de înstrăinare,


Clinica de radiologie din cadrul Spitalului Craiova, unde B.F. a fost prezentat la un
examen medical radiologic – în buletinul medical emis pe numele acestuia –, a
precizat nu numai diagnosticul, ci şi faptul că bolnavului nu i s-a efectuat tratament
şi nici intervenŃie chirurgicală, cazul fiind depăşit, inoperabil, cum a afirmat şi
medicul N.M. la data de 16 ianuarie 1989, decesul fiind iminent şi inevitabil.
Martorii U.S., P.I., S.I., S.G., prieteni buni cu autorul reclamantei, au arătat în
depoziŃiile lor că starea sănătăŃii acestuia s-a agravat, fără să ştie de ce boală suferă,
întrucât rudele concubinei erau în apartament şi îl Ńineau sub o strictă supraveghere
şi izolare spre a nu se cunoaşte boala de care suferă. Martorii au mai relatat că,
într-o discuŃie avută cu B.F. cu o jumătate de an înainte de a se îmbolnăvi, acesta şi-a
exprimat temerea că ar putea să fie omorât de concubină şi rudele sale.
La interogatoriul luat pârâtelor, acestea au recunoscut că, după încheierea
actului de înstrăinare, l-au Ńinut pe vânzător sub strictă supraveghere, astfel că rudele
şi prietenii nu au mai putut lua legătura cu el.
Aşa se explică de ce prietenii apropiaŃi şi reclamanta nu au aflat de existenŃa
actului decât după decesul lui B.F. a survenit, aşa cum s-a arătat, la 17 iulie 1987.
Din cele relatate rezultă, în mod evident, că toate mijloacele de care s-au
folosit pârâtele, şi anume tăinuirea diagnosticului, izolarea totală a bolnavului,
neinternarea lui în spital în vederea aplicării unui tratament de specialitate,
supravegherea şi aplicarea tratamentului în mod exclusiv de către C.G., încheierea
actului în momentul în care boala şi bătrâneŃea îşi puseseră deja amprenta pe voinŃa
cumpărătorului, au fost de natură a vicia consimŃământul acestuia, prin constrângere
morală, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru toate cele ce preced, urmează a se constata că hotărârile atacate sunt
temeinice şi legale, astfel că recursul extraordinar nefiind fondat se impune a fi
respins.

88
JurisprudenŃă
4. SimulaŃie. Dovedire. Aplicarea normelor
de drept comun. SituaŃii de excepŃie

Conform art.1175 şi 1197 din Codul civil, simulaŃia nu poate fi dovedită decât
printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat.
Această regulă nu suferă excepŃie decât în cazul în care actul s-a făcut prin fraudă,
dol sau violenŃă, ori când părŃile au un început de dovadă scrisă, situaŃie în care
este admisibilă proba testimonială, precum şi prezumŃiile.
(Decizia secŃiei civile nr.463 din 1 martie 1993)

R.Fl. a chemat în judecată pe S.A. şi M.C. pentru a se constata că reclamanta


este adevărata cumpărătoare a autoturismului „Dacia 1310” cu nr. de înmatriculare
1-M-58650 şi nu M.C., aşa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare încheiat la
16 ianuarie 1990; preŃul real al vânzării a fost de 128.000 lei şi nu de 90.000 lei, cât
s-a prevăzut în actul autentic, solicitând, în final, ca M.C. să fie obligat să-i restituie
autoturismul.
I.C., tatăl pârâtului M.C., a făcut cerere de intervenŃie în interesul pârâtului,
solicitând să se constate că el a cumpărat autoturismul de la S.A., dar, îmbolnăvindu-
se, a convenit cu vânzătorul ca actul autentic să fie întocmit pe numele fiului său
M.C.
Judecătoria sectorului 2, prin sentinŃa civilă nr.2331 din 29 mai 1991, a respins
acŃiunea introdusă.
Tribunalul Municipiului Bucureşti – secŃia a III-a civilă, prin decizia nr.1604
din 23 octombrie 1991 – a admis recursul reclamantei şi a modificat sentinŃa în
sensul că a constatat că actul de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia 1310 cu
nr. de înmatriculare 1-M-58650 este simulat şi, ca atare, adevăratul cumpărător este
R.F., iar preŃul achitat a fost de 128.000 lei. Pârâtul M.C. a fost obligat să-i predea
autoturismul reclamantei.

89
- continuare speŃă -

Prin recursul extraordinar declarat de procurorul general s-a considerat vădit


netemeinică şi esenŃial nelegală decizia instanŃei de control judiciar şi s-a solicitat
modificarea ei în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva
hotărârii instanŃei de fond.
În motivarea recursului extraordinar s-a arătat că instanŃa de control judiciar,
în mod greşit, a declarat simulat actul de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia
1310, în lipsa unui contraînscris, atâta vreme cât nu s-a reŃinut în cauză că actul ar fi
fost făcut prin fraudă, dol sau violenŃă, şi părŃile nu au un început de dovadă scrisă;
astfel, mărturisirile şi recunoaşterile posterioare ale părŃilor nu pot înlocui
contraînscrisul, susŃinerile vânzătorului S.A. nu pot fi luate în considerare.
Recursul extraordinar nu este întemeiat.
Prin hotărârea atacată, corect s-a stabilit că actul de vânzare-cumpărare
menŃionat este simulat, în sensul că adevăratul cumpărător al autoturismului este
reclamanta R.F., iar preŃul achitat a fost de 128.000 lei.
Este adevărat că, potrivit art.1175 şi 1197 Cod civil, simulaŃia nu poate fi
dovedită între părŃile contractante decât printr-un contraînscris care ar modifica actul
aparent ce se pretinde a fi simulat şi că această regulă nu suferă excepŃie decât în
cazul în care actul s-a făcut prin fraudă, dol sau violenŃă, ori când părŃile au un
început de dovadă scrisă, situaŃie în care este admisibilă şi proba testimonială şi
prezumŃii.
Or, în speŃă, actul intitulat „ChitanŃă”, încheiat la 9 septembrie 1989 între S.A.
şi R.V. din care rezultă că primul a primit de la secundul suma de 54.800 lei drept o
parte din preŃul autoturismului, preŃ stabilit în sumă de 128.000 lei, constituie un
început de dovadă scrisă, care, completată cu susŃinerile vânzătorului S.A. în faŃa
executorului judecătoresc şi la interogator în faŃa instanŃei, precum şi cu restul
probelor la care s-a referit instanŃa, fac dovada completă a simulaŃiei.
În consecinŃă, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul extraordinar
în temeiul art.312 pct.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

90
JurisprudenŃă
5. Înstrăinarea unui imobil aflat în stare
de indiviziune. Partaj

În cazul unui bun aflat în indiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unui
terŃ nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de
cumpărător unei condiŃii rezolutorii, a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost
atribuit, la ieşirea din indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat, în acest sens
fiind şi prevederile art.785 şi 786 din Codul civil.
Întrucât partajul are efect declarativ, este evident că, în cazul în care bunul cade
în lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este considerat că a fost proprietar
exclusiv, în mod retroactiv, în acest fel vânzarea rămânând valabilă.
(Decizia secŃiei civile a CurŃii Supreme de JustiŃie nr.2603 din
24 noiembrie 1993).

P.N.L. a chemat în judecată pe Z.F., C.N. şi C.E. pentru a dispune anularea


actului de vânzare-cumpărare autentificat, din 30 mai 1990, privind imobilul din
litigiu, constituit dintr-un teren în suprafaŃă de 2.926 m.p. şi o construcŃie pe acelaşi
teren situat în comuna Măldăeni, judeŃul Teleorman.
Totodată, reclamantul a solicitat repunerea părŃilor în situaŃia anterioară,
precum şi evacuarea ultimilor doi pârâŃi din imobilul în litigiu.
Judecătoria Roşiori de Vede, prin sentinŃa civilă nr.557 din 20 februarie 1992,
a admis acŃiunea aşa cum a fost formulată, dispunând anularea actului de vânzare-
cumpărare menŃionat, repunerea părŃilor în situaŃia anterioară şi evacuarea pârâŃilor
din acelaşi imobil.
Această hotărâre a fost confirmată de Tribunalul judeŃean Teleorman prin
decizia civilă nr.545 din 16 iunie 1992, care a respins ca nefondat recursul
declarat de pârâŃii C.M. şi C.E., reŃinând că pârâta Z.F. a vândut primilor doi
pârâŃi imobilul în litigiu fără consimŃământul reclamantului, care este
coindivizar.

91
- continuare speŃă -

Considerând vădit netemeinice şi esenŃial nelegale aceste hotărâri, prin


recursul extraordinar pe care l-a declarat, procurorul general a solicitat modificarea
lor, în sensul respingerii acŃiunii, întrucât reclamantul, în calitate de copărtaş, nu are
la dispoziŃie, în vederea realizării drepturilor sale, calea unei acŃiuni în anularea
vânzării şi nici în revendicarea imobilului, ci numai o acŃiune prin care să solicite
sistarea stării de indiviziune.
Recursul extraordinar este întemeiat.
Într-adevăr, este necontestat, în speŃă, că, deşi pârâta Z.F. a înstrăinat imobilul
din litigiu pârâŃilor, fără consimŃământul coindivizarului său, această vânzare nu
poate fi anulată, aşa cum a solicitat reclamantul, deoarece, în cazul unui bun aflat în
indiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unui terŃ nu atrage nulitatea actului
de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiŃii rezolutorii a
cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieşirea din indiviziune,
coindivizarului care l-a înstrăinat, în acest sens fiind şi prevederile art.786 şi 1060
din Codul civil.
Aşadar, întrucât partajul are un efect declarativ, este deci evident că, în cazul
în care bunul cade în lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este considerat
că a fost proprietar exclusiv, în mod retroactiv, în acest fel vânzarea rămânând
valabilă.
În această situaŃie, reclamantul, în calitate de coindivizar care nu şi-a
manifestat consimŃământul la înstrăinare, nu are la dispoziŃie, în vederea realizării şi
valorificării drepturilor sale, calea unei acŃiuni în anularea vânzării şi nici în
revendicarea bunului respectiv, ci numai o acŃiune de ieşire din indiviziune.
În consecinŃă, faŃă de cele ce preced, urmează a se admite recursul
extraordinar şi a se casa hotărârile atacate, în sensul respingerii acŃiunii.

92
JurisprudenŃă
6. DonaŃie imobiliară. Cauza donaŃiei. Nulitate absolută
pentru cauză nelicită contrară bunelor moravuri
şi ordinii publice (art.968 Cod civil)

Proba cauzei ilicite, neprevăzută în actul de donaŃie, incumbă persoanei care


susŃine că aceasta ar fi fost cauza. Proba cauzei ilicite se face prin orice mijloc de
probă.
(Curtea Supremă de JustiŃie în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3)
din Legea nr.58/1968, decizia nr.39 din 13 iunie 1994)
Reclamanta a susŃinut că donaŃia este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost
încheiată de autorul său pentru a o determina pe pârâtă să întreŃină relaŃii intime cu
el. Că, în cazul în care instanŃa va constata valabilitatea actului de donaŃie, este
necesar să dispună reducŃiunea acestuia, întrucât a încălcat rezerva succesorală a
reclamantei, în calitate de fiică, singura moştenitoare descendentă a defunctului.
Judecătoria Piteşti, prin sentinŃa civilă nr.7021 din 15 noiembrie 1989, a admis
acŃiunea şi a constatat nulitatea absolută a actului de donaŃie.
Hotărârea a fost confirmată de Tribunalul judeŃean Argeş, secŃia civilă, care,
prin decizia nr.79 din 26 ianuarie 1990, a respins ca nefondat recursul declarat de
pârâtă.
Procurorul general a declarat recurs extraordinar împotriva ambelor hotărâri şi
a cerut desfiinŃarea lor ca fiind vădit netemeinice şi date cu încălcarea esenŃială a
legii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată. S-a susŃinut, în esenŃă, că instanŃele, în
mod greşit, au reŃinut nulitatea actului de donaŃie, în realitate donaŃia a fost încheiată
în scopul ca donatorul să beneficieze de îngrijire, concubinajul nefiind dovedit în
cauză.
Curtea Supremă de JustiŃie, secŃia civilă, prin decizia nr.811 din
27 martie 1991, admiŃând recursul extraordinar, a modificat hotărârile atacate în
sensul că a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulităŃii actului de
donaŃie încheiat la 22 februarie 1971. Prin aceeaşi decizie s-au casat ambele hotărâri
în partea referitoare la reducŃiunea donaŃiei şi s-a trimis cauza spre rejudecare la
Judecătoria Giurgiu.

93
- continuare speŃă -

Această instanŃă, învestită cu soluŃionarea cauzei, prin sentinŃa civilă nr.326


din 10 februarie 1992, a admis acŃiunea în limita casării şi a dispus reducŃiunea
donaŃiei. Prin aceeaşi sentinŃă, ca efect al partajului, s-au atribuit părŃilor bunuri în
natură, potrivit celor cuprinse în dispozitiv.
Tribunalul judeŃean Giurgiu, prin decizia civilă nr.227 din 1 iulie 1992, a
respins recursurile declarate de E.E. şi D.E.
Procurorul general a introdus recursul extraordinar de faŃă, cerând casarea lor
şi trimiterea dosarului la instanŃa de fond spre o nouă judecată, susŃinând că
instanŃele nu au stabilit în mod complet şi convingător situaŃia de fapt cu referire la
raporturile dintre autorul reclamantei şi pârâtă.
În argumentarea recursului extraordinar, se enunŃă ipoteza că autorul
reclamantei a întreŃinut relaŃii notorii de concubinaj cu pârâta, motiv pentru care
acesta şi-a părăsit familia şi s-a mutat la concubina sa, şi că, pentru continuarea
acestor raporturi, s-a încheiat actul de liberalitate, care, având o cauză ilicită şi
imorală, este lovit de nulitate absolută.
Prin recursul extraordinar se mai impută instanŃelor că au redus liberalitatea la
cotitatea disponibilă fără să fi stabilit valoarea reală a bunului donat, ceea ce a făcut
ca să fie prejudiciate interesele reclamantei.
Criticile nu sunt întemeiate.
Este de necontestat că autorul reclamantei, prin actul încheiat la 22 februarie
1971 şi autentificat de Notariatul de Stat judeŃean Argeş, sub nr.848, a donat către
E.D. un imobil compus din teren în suprafaŃă de 11.500 m.p. şi o casă de locuit,
construită din bârne, acoperită cu tablă, situată în vatra satului Ciomăgeşti, punctul
Dogari. Prin acelaşi act, donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra
întregului imobil donat.
Este, de asemenea, de necontestat că, prin acŃiune, reclamanta a cerut a se
constata nulitatea actului de donaŃie încheiat de tatăl său în favoarea pârâtei ca având
o cauză imorală, întrucât „a fost făcut cu scopul ca pârâta să întreŃină relaŃii de
concubinaj” cu donatorul.
În conformitate cu dispoziŃiile art.948 Cod civil, printre condiŃiile de
valabilitate ale unei convenŃii este prevăzută şi aceea de a avea o cauză licită, iar
potrivit art.965 Cod civil, obligaŃia fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă sau
ilicită nu poate avea efect. Cauza este ilicită, potrivit art.968 Cod civil, când este
prohibită de lege sau este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.

94
- continuare speŃă -

Potrivit art.967 Cod civil, convenŃia este valabilă chiar dacă nu este expres
prevăzută cauza, care este prezumată până la dovada contrarie.
De regulă, cauza obligaŃiei şi cauza actului juridic sunt conforme cu ordinea
de drept; ca urmare, sarcina dovedirii ilicităŃii sau a imoralităŃii cauzei incumbă
părŃii care se prevalează de ele.
Cât priveşte admisibilitatea mijloacelor de probă, pentru stabilirea inexistenŃei,
falsităŃii, ilicităŃii sau imoralităŃii cauzei, principiul îl constituie deplina libertate de
probaŃiune. Cauza este un fapt şi, ca atare, ea poate fi dovedită, în principiu, cu orice
mijloace de probă, inclusiv depoziŃii de martori şi prezumŃii.
În raport cu aceste dispoziŃii legale, incumbă reclamantei obligaŃia de a dovedi
că, prin liberalitatea făcută de tatăl său în favoarea pârâtei, s-a urmărit începerea sau
continuarea unor relaŃii de concubinaj, ceea ce ar fi avut un scop potrivnic bunelor
moravuri, iar sancŃiunea unui act cu o asemenea cauză ar fi fost nulitatea.
Dimpotrivă, din coroborarea tuturor probelor dosarului rezultă, în mod cert, că
actul în discuŃie a avut la bază un alt scop decât cel invocat de reclamantă, şi anume,
prin această liberalitate donatorul a fost preocupat de a-şi asigura o existenŃă
normală la bătrâneŃe, pentru timpul când nu va mai fi capabil de muncă, Ńinând
seama şi de faptul că era părăsit de familia sa.
Astfel, este de reŃinut că, între pârâtă, căsătorită şi cu familie închegată,
compusă din soŃ şi trei copii, şi autorul reclamantei – cu care este rudă –, începând
din anul 1970 s-au statornicit raporturi de muncă, în sensul că se ajutau la muncile
agricole, iar în anul următor, acesta din urmă, fiind părăsit de familia sa, s-a mutat la
familia pârâtei.
Mai este de reŃinut că, prin actul de donaŃie făcut pârâtei, donatorul şi-a
rezervat un drept de uzufruct viager, iar ulterior, a consimŃit să fie demolată
construcŃia şi să se edifice o altă locuinŃă de către fiica şi ginerele pârâtei – cu care a
şi locuit şi gospodărit o perioadă mare de timp.
Martorii au relatat că autorul reclamantei a donat imobilul în litigiu pârâtei,
care era ruda sa, cu scopul de a obŃine îngrijirea de care avea nevoie, deoarece era
certat cu soŃia sa şi nu avea cine să-l întreŃină.

95
- continuare speŃă -

Pe de altă parte, din adeverinŃa nr.16205/1989 a întreprinderii unde era angajat


soŃul pârâtei, rezultă că acesta făcea naveta zilnic de la domiciliu la locul de muncă,
împrejurare confirmată şi de un martor.
De altfel, toŃi martorii audiaŃi în cauză au făcut declaraŃii unanime, în
sensul că atât pârâta, cât şi soŃul său, nu au fost niciodată despărŃiŃi şi că la
muncile agricole mergeau, împreună cu pârâta, soŃul său şi autorul reclamantei.
Trebuie subliniat şi faptul că, în perioada celor 18 ani care au trecut de la
încheierea actului de donaŃie şi până la decesul donatorului, familia pârâtei i-a
acordat îngrijire, iar acesta nu a cerut revocarea sau constatarea nulităŃii actului şi
nici nu rezultă că ar fi intenŃionat s-o facă, ceea ce demonstrează că actul în discuŃie
nu a avut o cauză ilicită sau imorală.
Reclamanta a depus la dosar declaraŃiile extrajudiciare ale unor persoane, în
scopul de a demonstra că între tatăl său şi pârâtă ar fi existat relaŃii de concubinaj.
Din alte declaraŃii, tot extrajudiciare, anexate recursului extraordinar rezultă,
dimpotrivă, că tatăl reclamantei, care era bătrân, bolnav şi părăsit de soŃia şi de fiica
sa adoptivă, rămânând fără nici un sprijin a fost nevoit să ceară ajutorul rudei sale
D.E., pârâta, şi, ca răsplată pentru îngrijirea ce i se acordă, i-a donat imobilul în
litigiu. Din aceleaşi declaraŃii mai rezultă că o perioadă de timp autorul reclamantei a
locuit şi a fost îngrijit de familia pârâtei, iar după aceea, a locuit şi s-a gospodărit
împreună cu fiica şi ginerele acestuia, până la deces.
Constatarea pe care a făcut-o secŃia civilă a CurŃii Supreme de JustiŃie, prin
decizia criticată, în sensul că actul de donaŃie a fost încheiat de către tatăl
reclamantei, în scopul de a obŃine şi beneficia, din partea familiei pârâtei, de
îngrijirea de care avea nevoie, determinată de boală şi vârstă, este temeinică şi
legală.
Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia instanŃele nu ar fi stabilit valoarea
reală a bunului donat, fiind astfel prejudiciate interesele reclamantei rezervatară. Cu
ocazia dezbaterii în fond a litigiului şi în cadrul recursului ce a declarat, reclamanta –
având asistenŃă juridică calificată – nu a susŃinut că bunul donat ar fi fost evaluat
greşit; astfel că instanŃele, respectând principiul disponibilităŃii, nu puteau să includă
în masa de împărŃit bunul la o altă valoare decât aceea stabilită de expert şi
necontestată de părŃi.

96
JurisprudenŃă
7. Contract de vânzare – cumpărare.
Eroare – obstacol. Nulitate

Eroarea asupra naturii actului juridic (error in negotio) este produsul


neconcordanŃei involuntare dintre voinŃa reală internă, comună a părŃilor
contractante şi voinŃa exprimată în actul juridic.
Prin urmare, este suficient ca una din părŃile contractante să fi voit (voinŃa
internă) un alt act juridic decât cel declarat, pentru ca acesta din urmă să poată fi
caracterizat ca lipsit de consimŃământ şi ca atare, nul absolut.
(Tribunalul Bucureşti, secŃia a IV-a, decizia nr.1564/ 11.09.1996)

Prin sentinŃa civilă nr.3279/02.11.1995 Judecătoria Buftea a admis acŃiunea


formulată de reclamanta G.Z. împotriva pârâtului G.V., a constatat nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2182/06.04.1992, încheiat între
părŃi.
Pentru a hotărî astfel, instanŃa de fond a reŃinut că părŃile au încheiat un
contract de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 5/8 din dreptul de
proprietate, cotă ce aparŃinea reclamantei-vânzătoare, din imobilul – casă şi teren, în
suprafaŃă de 5.000 m.p. – situat în comuna Corbeanca, judeŃul Ilfov.
ÎnŃelegerea reală a părŃilor a fost în sensul înstrăinării imobilului în schimbul
întreŃinerii, astfel încât contractul este lovit de nulitate pentru eroare asupra naturii
juridice a actului (error în negotio).
Împotriva sentinŃei a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru faptul că
s-a reŃinut greşit că actul a fost încheiat cu o eroare – obstacol, faŃă de faptul că
reclamanta a consimŃit la vânzarea cotei ideale de proprietate, pentru preŃul de
15.000 lei, care a fost achitat la data autentificării.
Apelul a fost nefondat.
Prima instanŃă a reŃinut, în mod corect, că părŃile au încheiat contractul, fiecare
având reprezentarea că-şi dă consimŃământul potrivit celor cuvenite.

97
- continuare speŃă -

Astfel, pârâtul-reclamant a avut convingerea că încheie contractul de vânzare-


cumpărare a cotei ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului, iar reclamanta-
intimată a fost convinsă că încheie contract de întreŃinere.
Eroarea în care s-au aflat părŃile a făcut să nu se întâlnească manifestarea lor
de voinŃă, contractul încheiat fiind lovit de nulitate absolută pentru eroare-obstacol.
Astfel, suplinind motivarea primei instanŃe, tribunalul reŃine că părŃile, mamă
şi fiu, au convenit transferul dreptului de proprietate asupra cotei ideale de 5/8 din
imobil, în care locuieşte reclamanta, fiecare având un alt motiv determinant la
încheierea actului juridic: pârâtul a urmărit să dobândească şi cota de proprietate a
reclamantei, pentru întregirea dreptului său, iar reclamanta (octogenară),
neşcolarizată, în nevoie de a fi îngrijită, a urmărit să-şi asigure întreŃinerea.
Critica apelantului, privind imposibilitatea de atacare a conŃinutului actului
autentic, nu este întemeiată, faŃă de faptul că doar cele constatate de agentul
instrumentator şi consemnate în act fac dovada până la înscrierea în fals, declaraŃiile
părŃilor făcând dovada doar până la proba contrară, probă ce a fost făcută în cauză.
Probele administrate în cauză permit şi prezumŃia simplă a interesului
reclamantei la întreŃinere, faŃă de vârsta şi nevoile sale curente.
Hotărârea instanŃei de fond este legală şi temeinică şi urmează a fi menŃinută,
potrivit art.296 Cod proc.civ., prin respingerea apelului ca nefondat.

98
JurisprudenŃă
8. Contract de vânzare-cumpărare.
Exprimarea consimŃământului prin reprezentant

În situaŃia în care o persoană a încheiat un contract de vânzare-cumpărare


prin reprezentare convenŃională (contract de mandat), în baza unei procuri
autentice, nu se poate constata nulitatea contractului pentru lipsa consimŃământului
său, dacă nu se dovedeşte că procura a fost falsă.
(Tribunalul Bucureşti, secŃia a IV-a civilă, decizia nr.264/10.10.1997)

Prin sentinŃa civilă nr.3788/07.04.1997, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a


respins ca neîntemeiată acŃiunea formulată de reclamantul D.C. împotriva pârâŃilor
D.A. şi E.A., prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare
încheiat între părŃi pentru lipsa consimŃământului, şi repunerea în situaŃia anterioară.
Prima instanŃă a reŃinut, în considerentele sentinŃei, că din probele
administrate, nu a rezultat că actul juridic ar fi lovit de nulitate.
Reclamantul a declarat apel, susŃinând că nu s-a avut în vedere plângerea
penală depusă împotriva pârâtelor, soluŃionată de Parchet, organ care a dispus şi
efectuarea unor expertize grafologice.
Din actele dosarului rezultă că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la
10.08.1994 între cele două pârâte, pârâta E.A. deŃinând o procură autentificată, dată
de către reclamantul-apelant.
Prin adresele Parchetului se atestă că apelantul a sesizat organele de cercetare
penală cu plângere împotriva pârâtelor şi notarului P.C., pentru comiterea infracŃiunilor
prevăzute de art.288 alin.(2) Cod penal şi art.291 Cod penal, plângerea fiind finalizată
prin ordonanŃă de neîncepere a urmăririi penale.
În această situaŃie, nu se putea reŃine susŃinerea reclamantului apelant că nu
şi-a dat consimŃământul la încheierea actului, prin mandatar, din moment ce nu s-a
dovedit că procura era falsă.
În consecinŃă, actul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtele intimate are la bază
consimŃământul apelantului, exprimat prin procura dată pârâtei A.E.
În baza art.296 Cod proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

99
JurisprudenŃă
9. Interpretarea convenŃiilor.
VoinŃa reală a părŃilor

Elementul hotărâtor pentru interpretarea contractelor este voinŃa reală a


părŃilor. Neîndeplinirea obligaŃiei de restituire a sumei împrumutate nu poate
conduce automat la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului cu
care s-a garantat împrumutul, dacă din convenŃia părŃilor nu rezultă contrariul.
(SecŃia a III-a civilă, decizia nr.1032/06.05.1997)

V.4.5. Obiectul actului juridic civil


Aşa cum s-a arătat în această lucrare, la partea privind raportul juridic,
obiectul acestuia îl constituie acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite
sau obligate părŃile. Cum actul juridic este rezultatul existenŃei unui raport
juridic civil, între obiectul celor două instituŃii juridice nu este nici o diferenŃă.
Art.962 Cod civil prevede că „obiectul convenŃiilor este acela la care părŃile sau
numai una dintre părŃi se obligă”.
Pentru ca un act juridic să fie valabil, trebuie ca obiectul acestuia să
îndeplinească următoarele condiŃii: a) să existe; b) să fie în circuitul civil; c) să
fie determinat sau determinabil; d) să fie posibil; e) să fie licit; f) să fie moral.
Aceste condiŃii se regăsesc în articolele 5, 948; 963-965 din Codul civil.
a) Obiectul actului juridic civil trebuie să existe. Cu privire la această
condiŃie se impune precizarea că, în cazul actelor juridice bilaterale, acestea
dând naştere la obligaŃii pentru ambele părŃi, obiectul actului juridic civil îl
constituie obligaŃia fiecăruia. Neexistând un obiect al actului juridic civil nu se
poate vorbi de existenŃa actului juridic civil. Astfel este situaŃia în cazul
obiectului care nu mai există (a fost distrus sau a pierit), cu condiŃia ca acesta să
fie un bun cert (individual determinat). Art.1311 Cod civil prevede că „dacă, în
momentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă. Dacă era
pierit numai în parte, cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de contract, sau a
pretinde reducerea preŃului”. Art.965 Cod civil prevede că pot fi obiecte ale
obligaŃiei şi bunurile viitoare („lucrurile viitoare pot fi obiect al obligaŃiei”).
Acelaşi articol exceptează succesiunile nedeschise cu privire la care nu se poate

100
nici renunŃa şi nici nu se pot face învoieli, chiar dacă ar exista şi
consimŃământul celui a cărui succesiune ar fi în cauză.
b) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie în circuitul civil. Art.963
Cod civil prevede că: „Numai lucrurile ce sunt în comerŃ pot fi obiectul unui
contract”. Aşa cum s-a arătat la clasificarea bunurilor, acestea pot fi: în circuitul
civil, scoase din circuitul civil (inalienabile) şi bunuri care pot fi comercializate
numai cu autorizaŃii speciale. Exemplu de bunuri care nu pot face obiectul
actelor juridice, nefiind în circuitul civil, sunt cele din domeniul public.
c) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat sau
determinabil. Această condiŃie rezultă din art.948 pct.3 Cod civil („un obiect
determinat”) şi art.948 Cod civil („obligaŃia trebuie să aibă de obiect un lucru
determinat, cel puŃin în specia sa. Cantitatea obiectului poate să fie necertă, de
este posibilă determinarea sa”). Pot exista două situaŃii:
– lucrul este individual determinat (res certa). În această situaŃie, condiŃia
legală este îndeplinită fără alte circumstanŃieri;
– lucrul este unul de gen (res genera). În acest caz, condiŃia se
îndeplineşte la momentul determinării, individualizării, prin măsurare,
cântărire, ori numărare.
d) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie posibil. Nimeni nu poate
fi Ńinut să îndeplinească o obligaŃie imposibilă. Imposibilitatea trebuie să fie
absolută (nimeni să n-o poată îndeplini) şi nu relativă (adică să nu poată fi
îndeplinită de subiectul obligaŃiei, dar să poată fi îndeplinită de alte persoane).
e) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit. Această condiŃie
rezultă din art.5 Cod civil care restricŃionează principiul libertăŃii contractuale:
„nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare la legile care
interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. Încălcarea condiŃiei atrage
nulitatea.
f) Obiectul actului juridic civil să fie moral. Rezultă, aşa cum se poate
lesne observa, din condiŃia arătată mai sus la lit.e (art.5 Cod civil).
În doctrină mai sunt evidenŃiate şi alte condiŃii ale actului juridic civil,
apreciate a fi condiŃii speciale:
1) obiectul actului juridic civil trebuie să aparŃină celui ce se obligă.
Această condiŃie este discutabilă. A fost dedusă din principiul de drept, potrivit
căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceea ce nu are sau la mai mult decât
are. Este posibil ca obiectul la care se obligă debitorul să nu fie în patrimoniul
său la momentul obligaŃiei, dar acesta să-l dobândească în viitor;
2) obiectul obligaŃiei să constea într-un fapt personal al debitorului.
Această condiŃie este îndeplinită şi atunci când subiectul se obligă să asigure
prestaŃia altuia – spre exemplu, să aducă un zugrav, care, pe cheltuiala sa, să
execute zugrăvirea unei încăperi;

101
3) executarea obiectului actului juridic civil supus autorizării prealabile.
În anumite situaŃii, legea cere obŃinerea prealabilă a unei autorizaŃii
administrative: acord de mediu, autorizaŃie de construire etc. Lipsa autorizaŃiei
duce la nulitatea actului.
V.4.6. Cauza (scopul) actului juridic civil
Art.948 pct.4 Cod civil prevede condiŃia esenŃială a cauzei licite.
Cauza (scopul) actului juridic civil o (îl) constituie dreptul dobândit de
subiectul raportului juridic în schimbul obligaŃiei asumate (obiectivul urmărit)
la încheierea actului juridic civil.
Reglementarea cauzei actului juridic civil se regăseşte în următoarele
texte ale Codului civil:
– art.966: „ObligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită
nu poate avea nici un efect”;
– art.967: „ConvenŃia este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă.
– Cauza este prezumată până la dovada contrarie”.
– „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie
bunelor moravuri şi ordinii publice”.
Din aceste texte de lege rezultă condiŃiile de valabilitate a cauzei actului
juridic civil: a) să existe; b) să fie reală (să nu fie falsă); c) să fie licită şi
morală.
a) Cauza să existe. În dreptul civil român se face vorbire despre scopul
imediat şi scopul mediat.
Scopul imediat (causa proxima) îl reprezintă contraprestaŃia celeilalte
părŃi.
Scopul mediat (causa remota), numit şi scopul actului juridic civil, este
elementul care constituie „motivul determinant” al încheierii actului juridic
civil. Dacă în contractul de vânzare-cumpărare scopul imediat urmărit de
vânzător este obŃinerea preŃului, scopul mediat este ceea ce doreşte să facă cu
suma obŃinută. În cazul cumpărătorului, scopul imediat este obŃinerea bunului
cumpărat, iar scopul mediat îl constituie destinaŃia pe care urmăreşte să o dea
bunului astfel obŃinut.
Legea prevede prezumarea cauzei ca existând şi valabilitatea convenŃiei,
chiar dacă nu este expres prevăzută cauza.
Lipsa cauzei poate fi urmarea:
– lipsei discernământului, care presupune lipsa atât a cauzei imediate, cât
şi a cauzei mediate;
– lipsa contraprestaŃiei în contractele sinalagmatice (bilaterale);
– lipsa predării bunului în actele reale;
– lipsa riscului în contractele aleatorii;
– lipsa intenŃiei de a gratifica în actele cu titlu gratuit.
102
În aceste din urmă patru cazuri lipseşte scopul imediat.
b) Cauza să fie reală (să nu fie falsă). AbsenŃa cauzei nu poate fi
identificată decât cu cauza falsă, rezultat al unei reprezentări eronate. De pildă,
în contractul de vânzare-cumpărare, în timp ce cumpărătorul poate fi de bună-
credinŃă, îşi reprezintă greşit contraprestaŃia vânzătorului care, în fapt, vinde
bunul altuia (vânzarea lucrului altuia). Aici cauza falsă se suprapune pe eroarea
provocată (dol). În acest caz, transferul dreptului de proprietate este imposibil
de realizat.
c) Cauza să fie licită şi morală. Cauza licită nu înseamnă prevederea ei
expresă de lege, ci lipsa interzicerii. SancŃiunea este nulitatea actului atât în
temeiul art.5 Cod civil, cât şi în temeiul art.966 Cod civil. S-au exprimat păreri
diferite în ce priveşte scopul care poate să fie licit. Unii autori, printre care şi
Traian Ionaşcu şi Victor Dan Zlătescu, apreciază că ilicit poate fi numai scopul
mediat pentru că este vizat numai aspectul subiectiv al cauzei, trecând dincolo
de simplele motive. AlŃi autori, printre care Gheorghe Beleiu şi Gabriel Boroi,
susŃin opinia că ilicit poate fi numai scopul imediat.
Cu privire la moralitatea cauzei, se apreciază că imoral poate fi atât
scopul mediat, cât şi cel imediat. Un exemplu de cauză imorală privind scopul
mediat îl constituie donaŃia făcută cu scopul menŃinerii concubinajului.
În ce priveşte prezumŃia de cauză, este de menŃionat că, întrucât dovada
cauzei este dificil de făcut, s-a întors sarcina probei, cel ce are interes să
dovedească nulitatea actului juridic civil trebuie să dovedească fie lipsa cauzei,
fie falsitatea, fie că este ilicită sau imorală. NecesităŃile circuitului civil au
impus o serie de instrumente şi operaŃiuni la care nu trebuie stabilită cauza, fără
însă ca ele să fie lipsite de cauză. Exemple de acest fel sunt obligaŃiunile CEC,
cecurile, cambiile, conosamentele ş.a.

V.5. Forma actului juridic


Conceptul de formă a actului juridic este definit în doctrină ca
modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinŃă, cu intenŃia de a da
naştere, a modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Acest concept are două accepŃiuni:
– în sens restrâns (stricto sensu) desemnează doar modalitatea de
exteriorizare care este guvernată de principiul consensualismului (simplul acord
de voinŃă);
– în sens larg (lato sensu) desemnează trei cerinŃe de formă:
a) forma cerută pentru validitatea actului juridic civil (ad validitatem);
b) forma cerută pentru a putea proba (ad probationem);
c) forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi.

103
Principiul consensualismului semnifică faptul că manifestarea de voinŃă
nu trebuie să îmbrace o anumită formă, fiind suficient acordul de voinŃă. PărŃile
pot să încheie actul sub semnătură privată sau în formă autentică.
a) Actele solemne (autentice). Acestea se fac în faŃa funcŃionarului anume
desemnat. Sunt prevăzute expres de lege. Neîndeplinirea acestei condiŃii duce la
nevalabilitatea actului (de aici denumirea de formă solemnă sau
ad validitatem). Exemple de acte juridice pentru care legea prevede forma
solemnă: donaŃia (art.813 Cod civil); legatul (art.858 Cod civil); revocarea
expresă a legatului (art.926 Cod civil); ipoteca convenŃională (art.1772 Cod
civil) ş.a. Art.1171 Cod civil defineşte actul autentic ca fiind acela care s-a
făcut cu solemnităŃile cerute de lege, de un funcŃionar public, care are dreptul
de a funcŃiona în locul unde s-a făcut actul.
b) Forma cerută pentru a putea proba (ad probationem). Sunt situaŃii
când legea cere forma scrisă, dar nu ca o condiŃie ad validitatem, ci pentru a
uşura proba actului juridic civil. Este o excepŃie de la principiul
consensualismului. Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atrage
nevalabilitatea actului juridic, ci imposibilitatea dovedirii lui (reamintim
art.1191 Cod civil, potrivit căruia dovada actelor juridice cu o valoare de peste
250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată).
c) Forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi. Actul juridic nu
produce efecte decât între părŃi şi avânzii-cauză, fiind lipsit de efecte faŃă de
terŃi. Opozabilitatea faŃă de terŃi are rolul de a proteja drepturile sau interesele
celor care nu au participat la încheierea actelor juridice. Pentru aceasta se cere
îndeplinirea unor formalităŃi, zise de publicitate, pentru a asigura cunoaşterea
lor de către terŃi. Astfel, în materia vânzării-cumpărării imobiliare, contractele
sunt supuse formei de publicitate imobiliară prin înscrierea în cartea funciară,
conform Legii nr.7/1996 a cadastrului şi publicităŃii imobiliare. În materie
comercială, societăŃile comerciale trebuie să fie înregistrate la Registrul
comerŃului.

V.6. ModalităŃile actului juridic


Actele juridice, aşa cum s-a arătat cu ocazia prezentării clasificării lor, pot
fi pure şi simple sau afectate de modalităŃi. Cele pure şi simple sunt rare,
majoritatea constituind-o cele afectate de modalităŃi.
Modalitatea este o clauză conŃinută în act care afectează fie începutul sau
sfârşitul raportului juridic, fie modul de executare al acestuia22.
Codul civil cunoaşte trei modalităŃi: termenul, condiŃia şi sarcina.

22
Victor Dan Zlătescu, op.cit., p.166.
104
V.6.1. Termenul
Termenul este evenimentul viitor şi sigur ca realizare, până la care se
amână fie începerea, fie stingerea posibilităŃii de exercitare a dreptului
subiectiv şi, respectiv, de a cere executarea obligaŃiei civile corelative.
Sediul materiei îl constituie în principal art.1022-1025 Cod civil, dar şi
art.1079, 1101, 1362 Cod civil, precum şi alte acte normative.
Art.1022 Cod civil: „Termenul se deosebeşte de condiŃie, pentru că el nu
suspendă angajamentul, ci numai amână executarea”.
Art.1023 Cod civil: „Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere
înaintea termenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeta”.
Art.1024 Cod civil: „Termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în
favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaŃie sau din circumstanŃe că este
primit şi în favoarea creditorului”.
Art.1025 Cod civil: „Debitorul nu mai poate reclama beneficiul
termenului când este căzut în deconfitură, sau când, cu fapta sa, a micşorat
siguranŃele ce prin contract dăduse creditorului” (deconfitură = insolvabilitatea
unui debitor necomerciant).
Din definiŃie şi din textele Codului civil, arătate mai sus, se pot formula
mai multe clasificări:
1. După efectul termenului: termene suspensive şi termene extinctive.
Termenul suspensiv este acela care, până la împlinirea lui, amână
începutul exerciŃiului dreptului subiectiv şi al îndeplinirii obligaŃiei. Spre
exemplu, termenul la care trebuie să se livreze o cantitate de produse.
Termenul extinctiv amână stingerea exerciŃiului dreptului subiectiv şi
îndeplinirea obligaŃiei civile corelative, până la împlinirea lui. Exemplu: data
morŃii în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreŃinere sau cu
rezervarea dreptului de abitaŃie;
2. după beneficiarul termenului, termenele pot fi: în favoarea creditorului;
în favoarea debitorului; în favoarea ambelor părŃi.
Termenul în favoarea debitorului, aşa cum prevede art.1024 Cod civil,
constituie regula.
Termenul în favoarea creditorului poate fi instituit fie prin convenŃia
părŃilor, fie de acte normative. Acesta trebuie să fie stipulat expres (exemplu: în
contractul de depozit, deponentul este creditorul pentru restituirea lucrului,
termenul fiind în favoarea lui, deoarece depozitarul trebuie să păstreze lucrul
până la restituirea lui).
Termenul în favoarea atât a debitorului, cât şi a creditorului. Acest
termen rezultă fie din stipulaŃie, fie din circumstanŃe. Un astfel de termen este
specific contractului de asigurare, creditorul (asiguratul) având drept la
despăgubire la momentul producerii riscului asigurat, iar debitorul
(asiguratorul) având obligaŃia plăŃii despăgubirii tot la acest termen.
105
Interesul clasificării rezultă din faptul că numai cel în favoarea căruia este
termenul poate renunŃa la el. Atunci când termenul este în favoarea ambelor
părŃi, renunŃarea la el se poate face numai prin acordul lor.
3. În funcŃie de izvor, termenele pot fi voluntare, legale sau judiciare
(jurisdicŃionale).
Termenul voluntar (convenŃional) este cel stabilit prin chiar actul
juridic.
Termenul legal este cel care rezultă dintr-un act normativ şi face parte, de
drept, din actul juridic.
Termenul judiciar (jurisdicŃional) este acordat de instanŃă în vederea
îndeplinirii obligaŃiei.
4. În funcŃie de cunoaşterea lor, termenele pot fi certe sau incerte.
Termenul cert este cunoscut de la momentul încheierii actului (exemplu:
A închiriază lui B un imobil pe un termen de un an de zile).
Termenul incert este cel a cărui împlinire nu este cunoscută la momentul
încheierii actului (exemplu: data producerii riscului asigurat).
V.6.2. CondiŃia ca modalitate a actului juridic civil
CondiŃia este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde
existenŃa actului juridic.
Astfel, art.1004 Cod civil prevede că: „ObligaŃia este condiŃionată când
perfectarea ei depinde de un eveniment viitor şi necert”.
Sediul materiei îl constituie art.1004-1021 Cod civil, dar reglementări
speciale se găsesc şi în alte izvoare de drept.
Codul civil defineşte următoarele feluri de condiŃii:
1. După legătura cu voinŃa părŃilor
a) condiŃia cazuală, care depinde de hazard şi nu este nici în puterea
creditorului şi nici a debitorului (art.1005 Cod civil);
b) condiŃia potestativă, care, la rândul ei, poate fi potestativă pură sau
potestativă simplă (art.1006 Cod civil);
b1) condiŃia potestativă pură este cea care depinde exclusiv de
voinŃa unei părŃi. Când condiŃia potestativă pură vine din partea
debitorului, este nulă, acesta nevoind să se oblige (mă oblig
dacă vreau). Când vine din partea creditorului, este valabilă;
b2) condiŃia potestativă simplă este cea care depinde de voinŃa
uneia din părŃi şi de un fapt exterior;
c) condiŃia mixtă, care depinde atât de voinŃa uneia din părŃi, cât şi de
voinŃa unei alte persoane (art.1007 Cod civil).
2. După criteriul efectului
a) condiŃia suspensivă este cea a cărei îndeplinire depinde de un
eveniment viitor şi necert. ObligaŃia sub condiŃie suspensivă nu se perfectează
106
decât după îndeplinirea evenimentului. ConsecinŃele juridice ale condiŃiei
suspensive, în privinŃa obiectului actului juridic civil, sunt următoarele:
– în cazul îndeplinirii condiŃiei suspensive, riscul pieirii bunului, ce face
obiectul convenŃiei civile, aparŃine debitorului obligaŃiei de predare a acestuia
(art.1018 alin.1 Cod civil);
– dacă obiectul a pierit, în întregul său, fără greşeala debitorului, obligaŃia
este stinsă (art.1018 alin.2 Cod civil);
– dacă obiectul s-a deteriorat fără greşeala debitorului, creditorul trebuie
să-l ia în starea în care se găseşte (art.1018 alin. 3 Cod civil);
– dacă deteriorarea obiectului are drept cauză greşeala debitorului,
creditorul poate cere fie desfiinŃarea obligaŃiei, fie să ia lucrul în starea în care
se află, cu daune interese (art.1018 alin. 4 Cod civil);
b) condiŃia rezolutorie este cea de a cărei realizare depinde desfiinŃarea
obligaŃiilor şi drepturilor subiective civile. Exemplu: contractul se desfiinŃează
dacă în termen de 2 ani se întâmplă cutare eveniment.
Din prevederile art.1019 Cod civil rezultă că evenimentul care duce la
desfiinŃarea convenŃiei este un eveniment viitor şi necert. Dacă evenimentul ar
fi cert, condiŃia nu ar fi îndeplinită. CondiŃia rezolutorie nu suspendă
executarea, dar obligă pe creditor să restituie ce a primit. Art.1020 Cod civil
prevede că, în cazul contractelor sinalagmatice (bilaterale), condiŃia rezolutorie
este subînŃeleasă în cazul în care una din părŃi nu-şi îndeplineşte obligaŃiile.
DesfiinŃarea contractului nu se produce de drept. Creditorul obligaŃiei
neîndeplinite poate să aleagă între a cere executarea silită, atunci când este
posibil, şi a cere desfiinŃarea, în justiŃie, cu daune interese. InstanŃa de judecată
poate să acorde un termen părŃii acŃionate în justiŃie.
În ce priveşte efectele îndeplinirii condiŃiei, art.1015 Cod civil prevede că,
odată condiŃia îndeplinită, are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat
(adică retroactiv – ex tunc). CondiŃia se apreciază a fi sigur îndeplinită abia la
momentul la care este sigur că nu se va mai produce. Exemplu: „Eu, A, vând lui
B casa (imobilul) proprietatea mea, din oraşul__________,
strada__________, nr.___. Dacă în termen de 2 ani de la data prezentului act
juridic mi se naşte un copil viu, actul juridic se desfiinŃează”. Dacă după
trecerea termenului de 2 ani condiŃia rezolutorie nu este îndeplinită, actul juridic
produce efecte de la data încheierii lui. Art.1015 Cod civil mai prevede că, dacă
moare creditorul obligaŃiei înainte de împlinirea condiŃiei, drepturile sale trec
asupra erezilor săi (moştenitorilor).
În concluzie, efectele condiŃiei sunt următoarele:
– afectează chiar existenŃa actului juridic (naşterea sau stingerea), pe când
termenul afectează doar executarea actului;
– condiŃia produce efecte retroactiv (ex tunc) şi nu doar pentru viitor
(ex nunc).
107
V.6.3. Sarcina
Această modalitate nu beneficiază de o reglementare generală în Codul
civil, fiind menŃionată doar în câteva texte privitoare la liberalităŃi (acte cu titlu
gratuit). Sarcina este o obligaŃie impusă de dispunător gratificatului, nu ca o
contraprestaŃie, ci independent de prestaŃia cu care a fost gratificat, obligaŃie
constând în a da, a face sau a nu face ceva.
În funcŃie de beneficiarul obligaŃiei, sarcina poate fi:
– în favoarea dispunătorului;
– în favoarea gratificatului;
– în favoarea unui terŃ.
În privinŃa condiŃiilor pe care trebuie să le îndeplinească sarcina, Codul
civil prevede, sub sancŃiunea nulităŃii, ca datoriile sau sarcinile să existe la
momentul donaŃiunii sau să fie arătate în actul de donaŃiune. De asemenea,
art.828 Cod civil mai prevede că donatorul este responsabil pentru evicŃiune
atunci când aceasta provine din faptul său şi donaŃia impune sarcini
donatorului. GaranŃia este, în acest caz, limitată la suma sarcinilor.
Un caz de revocare a donaŃiunii pentru neîndeplinirea sarcinilor impuse în
favoarea dispunătorului îl constituie cel prevăzut în art.831 pct.3 Cod civil care
prevede că donaŃiunea între vii se revocă pentru ingratitudine dacă gratificatul
„fără cuvânt îi refuză alimentele”.
Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor nu produce efecte de plin
drept, constatarea neîndeplinirii sarcinilor trebuind să se facă în justiŃie.
Creditorul poate însă să ceară îndeplinirea obligaŃiei civile.

V.7. Efectele actului juridic civil


În dreptul civil, prin efectele actului juridic civil se desemnează
drepturile subiective şi obligaŃiile civile ale părŃilor actului.
Este de sesizat că acestea alcătuiesc conŃinutul raportului juridic civil.
Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii:
a) principiul forŃei obligatorii;
b) principiul irevocabilităŃii;
c) principiul relativităŃii.
Primele două principii sunt legate între ele. Acestea sunt principii
structurale, fiind formulate chiar în lege. Astfel, art.969 Cod civil prevede:
„ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante.
Ele se pot revoca prin consimŃământul mutual sau din cauze autorizate de
lege”.
Principiul forŃei obligatorii (pacta sunt servanda) ne spune că actul juridic
încheiat legal se impune între părŃi, întocmai ca legea, adică este obligatoriu, şi nu
facultativ. ForŃa obligatorie a actului juridic civil între părŃi se impune şi organului
108
de jurisdicŃie în situaŃia în care acesta a fost învestit să soluŃioneze litigiile care
au apărut între părŃi cu privire la executarea actului juridic.
Principiul irevocabilităŃii decurge din cel al forŃei obligatorii, fiind o
consecinŃă a acestuia, dar şi o garanŃie a principiului forŃei obligatorii a actului
juridic civil. Acest principiu rezultă din prevederile art.969 alin.2 Cod civil,
arătat mai sus, potrivit căruia „Ele (convenŃiile – n.n.) se pot revoca prin
consimŃământul mutual sau din cauze autorizate de lege”. De aici rezultă că
regula (principiul) este că actele juridice civile nu pot fi revocate unilateral, ci
numai prin acordul părŃilor. Este şi firesc să fie aşa pentru că, în materia actelor
juridice civile, principiul este al libertăŃii contractuale (al autonomiei de voinŃă).
Este firesc atunci ca un act făcut printr-un acord de voinŃă (mutuus consensus)
să înceteze tot numai printr-un acord de voinŃă de încetare (mutuus dissensus).
Principiul relativităŃii este consacrat expres de art.963 Cod civil, potrivit
căruia: „ConvenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante”, dar şi de art.969
alin.1 Cod civil: „ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile
contractante”. Aceasta înseamnă că efectele se produc numai între părŃile
actului juridic civil, neputând nici să profite, nici să dăuneze celor care nu au
luat parte la facerea lui.
În raport cu actul juridic civil, persoanele pot avea una din următoarele
poziŃii:
1) parte a actului juridic civil;
2) terŃ (cel de-al treilea);
3) având-cauză.
PărŃile sunt persoanele fizice sau juridice între care se încheie actul juridic
civil. Potrivit principiului relativităŃii efectelor actului juridic civil, acestea se
produc numai faŃă de părŃile actului juridic civil, aşa cum a fost, de altfel, voinŃa
lor. Nu se pot constitui nici drepturi şi nici asuma obligaŃii în favoarea sau în
sarcina celor care nu au luat parte la încheierea actului juridic civil, deoarece
una din condiŃiile esenŃiale ale acestuia este consimŃământul. Principiul
relativităŃii este sintetic exprimat de adagiul latin „res inter alios acta, aliis
neque nocere, neque prodesse potest” („lucrul convenit între unii nu poate fi nici
vătămător şi nici de folos altora”).
TerŃii (penitus extranei) sunt persoanele care sunt străine actului juridic, nu
au participat la încheierea lui, nici direct şi nici prin reprezentare.
Avânzii-cauză (habentes causam) sunt tot persoane care nu au participat
la încheierea actului juridic, dar cărora actul poate să le profite, prin el
dobândind anumite drepturi sau din acestea să le revină obligaŃii ca urmare a
legăturii sau relaŃiei lor juridice cu una din părŃile actului juridic. Aceştia sunt:
a) succesorii universali sau succesorii cu titlu universal;
b) succesorii cu titlu particular;
c) creditorii chirografari.
109
Succesorul universal este persoana care dobândeşte un patrimoniu (de
exemplu: moştenitorul legal unic; persoana juridică dobânditoare a unui
patrimoniu prin efectul comasării).
Succesorul cu titlu universal este persoana care dobândeşte o fracŃiune
dintr-un patrimoniu (moştenitorul legal sau persoana juridică dobânditoare a
unei părŃi dintr-un patrimoniu al altei persoane juridice divizate).
Succesorul cu titlu particular este persoana care dobândeşte numai un
anumit drept individual (exemplu: cumpărătorul unui bun, legatarul cu titlu
particular).
Creditorii chirografari sunt creditorii care nu au o garanŃie reală pentru
o creanŃă a lor. Art.1718 Cod civil prevede că: „Oricine este obligat personal
este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi
imobile, prezente şi viitoare”. Patrimoniul debitorului constituie gajul general al
creditorilor chirografari. Există şi creditori privilegiaŃi care au drept de ipotecă
sau gaj asupra unor bunuri, aceştia fiind plătiŃi înaintea creditorilor chirografari.
Exemple de acte juridice ce produc efecte faŃă de alte persoane decât
părŃile lui:
– contractul de vânzare-cumpărare a unui bun închiriat. Art.1441 Cod
civil prevede că: „Dacă locatarul vinde lucrul închiriat sau arendat,
cumpărătorul este dator să respecte locaŃiunea făcută înainte de vânzare,
întrucât a fost făcută prin act autentic sau prin act privat, dar cu dată certă, afară
numai când desfiinŃarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi
contractul de locaŃiune”. Deşi cumpărătorul nu a fost parte la contractul de
închiriere sau arendare, acesta îşi produce efectele şi faŃă de el, deoarece el ia
locul proprietarului iniŃial;
– creditorul chirografar suportă efectul actelor juridice cu caracter
patrimonial încheiate de debitorul său. Prin aceste acte, activul sau pasivul
patrimonial pot să crească sau scadă. Dacă actele debitorului sunt făcute în
frauda sa, creditorul chirografar poate să introducă la instanŃa de judecată o
acŃiune revocatorie sau pauliană sau o acŃiune în declararea simulaŃiei.
„Efectul convenŃiilor în privinŃa persoanelor a treia” este reglementat de
art.974-976 Cod civil:
Art.974 Cod civil: „Creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile
debitorului, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Art.975 Cod civil: „Ei pot, asemenea, în numele lor personal, să atace
actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”.
Art. 976 Cod civil: „Cu toate acestea, sunt datori, pentru drepturile
enunŃate, la titlul succesiunii, al contractului de maritaj şi drepturile respective
ale soŃilor, să se conformeze cu regulile cuprinse într-însele” (Notă: DispoziŃiile
titlului V din cartea a III-a „Despre contractul de căsătorie şi despre drepturile
respective ale soŃilor” au fost abrogate).
110
AcŃiunea revocatorie sau pauliană este acŃiunea civilă prin care
creditorul poate să ceară anularea actelor juridice făcute de debitor în frauda
drepturilor sale. Este făcută atât împotriva debitorului, cât şi a terŃului care a
beneficiat de pe urma lor.
AcŃiunea oblică (subrogatorie) este acŃiunea civilă prin care creditorul
chirografar exercită, în numele debitorului său, subrogându-se lui, drepturile şi
acŃiunile patrimoniale, a căror exercitare acesta o neglijează sau o respinge.
AcŃiunea în declararea simulaŃiei este acŃiunea civilă prin care o
persoană interesată, fie ea parte sau terŃ, poate să ceară instanŃei de judecată să
stabilească existenŃa şi întinderea actului real şi să înlăture actul simulat prin
care este ascunsă adevărata manifestare de voinŃă a părŃilor. Pentru aceasta, cel
care formulează acŃiunea trebuie să dovedească un interes real.

V.8. Nulitatea actului juridic civil


V.8.1. DefiniŃie şi clasificare
DefiniŃie. Nulitatea actului juridic civil este sancŃiunea de drept civil care
lipseşte actul juridic de efectele contrare legii.
Aşa cum am arătat în partea introductivă, norma juridică se distinge în
ansamblul normelor sociale prin obligativitatea ei şi asortarea de o sancŃiune.
Printre sancŃiunile de drept civil se află şi cea a nulităŃii, care este apreciată ca
fiind cea mai importantă dintre ele.
Se apreciază că nulitatea are mai multe funcŃii:
– funcŃia preventivă, rezultând din faptul că orice sancŃiune descurajează
încercările de a înfrânge voinŃa legii;
– funcŃia sancŃionatorie, care se realizează la momentul încălcării. În
acest caz, sancŃiunea nu este una exterioară, ci una care acŃionează dinăuntrul
raportului juridic, lipsind actul juridic de efectele trecute şi viitoare;
– funcŃia de mijloc de garantare a principiului legalităŃii. Nulitatea
asigură revenirea la normal, la respectarea legalităŃii. Această funcŃie nu este
unanim împărtăşită 23.
Clasificarea nulităŃilor
1. După natura efectelor produse, nulităŃile pot fi absolute şi relative.
Nulitatea absolută este sancŃiunea care se aplică în cazul când normele
legale nerespectate ocrotesc un interes general sau obştesc.
Nulitatea relativă sancŃionează nerespectarea normelor juridice care
ocrotesc un interes particular.
Nulitatea absolută operează în următoarele cazuri:
– lipsa totală a consimŃământului;

23
Victor Dan Zlătescu, op.cit., p.178-179
111
– lipsa sau nevalabilitatea obiectului juridic civil;
– lipsa cauzei sau faptul că este ilicită sau imorală;
– nerespectarea formei ad validitatem sau ad solemnitatem;
– încălcarea ordinii publice;
– frauda legii ş.a.
Această enumerare este exemplificativă.
Nulitatea relativă poate fi operantă în următoarele cazuri:
– când există vicii de consimŃământ ca: eroarea, dolul, violenŃa. În caz de
leziune, nu se formulează acŃiune în anulare, ci, aşa cum am arătat la secŃiunea
consacrată leziunii, acŃiune în resciziune;
– lipsa discernământului în momentul încheierii actului ş.a.24.
– În analiza comparativă a celor două feluri de nulităŃi au fost folosite
următoarele criterii:
1) titularul acŃiunii în anulare;
2) termenul în care poate fi cerută constatarea nulităŃii;
3) posibilitatea acoperirii prin confirmare 25.
Cu privire la primul criteriu, între cele două feluri de nulităŃi există
diferenŃă în sensul că, în cazul nulităŃii absolute, aceasta poate fi invocată de
oricine are interes: părŃile actului; procurorul; avânzii-cauză; instanŃa, din
oficiu; autorităŃile administrative competente, în timp ce nulitatea relativă nu
poate fi invocată decât de persoana ocrotită şi căreia i s-a nesocotit un interes
prin încheierea actului.
Nulitatea absolută este imprescriptibilă, art.2 din Decretul nr.167/1958
prevăzând că „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de
acŃiune, fie pe cale de excepŃie”. Nulitatea relativă este prescriptibilă.
Nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare, în timp ce
nulitatea relativă se poate acoperi prin confirmare.
În concluzie:
– nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un
interes, este imprescriptibilă şi nu poate fi acoperită prin confirmare;
– nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana ocrotită, este
prescriptibilă şi poate fi acoperită prin confirmare.
2. Sub aspectul obiectului la care se raportează, nulităŃile pot fi:
– nulităŃi de fond, care privesc validitatea actului juridic, cum ar fi, spre
exemplu, obligaŃia întemeiată pe o cauză falsă sau ilicită;
– nulităŃi de formă, ce privesc înscrisul constatator (instrumentum
probationis), cum ar fi forma scrisă cerută pentru probaŃiune.
3. După modul de prevedere în lege, sunt:

24
Victor Dan Zlătescu, op. cit., p.181.
25
Idem.
112
– nulităŃi exprese – cele prevăzute expres în lege (li se mai spune chiar
nulităŃi explicite);
– nulităŃi virtuale – sunt cele care nu sunt prevăzute în lege cu formulele
utilizate la cele exprese, respectiv „este nul”, „este nul de drept” sau „va fi lovit
de nulitate”, dar rezultă, spre exemplu, din stabilirea unei anumite condiŃii
pentru validitatea actului. Spre exemplu, art.1498 Cod civil, care prevede:
„Contractul de societate universală se poate face numai între persoanele
capabile de a da sau a primi una de la alta şi care au facultatea de a se avantaja
reciproc în prejudiciul altei persoane”. Per a contrario, contractul încheiat între
alte persoane decât cele arătate este lovit de nulitate.
4. Sub aspectul întinderii efectelor nulităŃii, acestea pot fi:
– nulităŃi totale, care lovesc actul în întregul lui;
– nulităŃi parŃiale, care au ca efect lipsirea de efecte numai a acelor clauze
contrare legii.
„FuncŃiunea nulităŃii este de a se opune unor efecte în contradicŃie cu
scopul dispoziŃiei legale încălcate şi numai întrucât atare efecte există. NulităŃii
totale i se substituie, în principiu, nulitatea parŃială. În locul nulităŃii
iremediabile apare o nulitate ce, în principiu, nu mai face imposibilă validarea
actului juridic” 26.
În ce priveşte modul de constatare a nulităŃilor se mai distinge între nulităŃi
de drept, care se impun prin caracterul lor evident, şi nulităŃi judiciare, care
trebuie constatate de instanŃă. Sistemul nostru de drept nu cunoaşte nulităŃile de
drept care să opereze direct în temeiul legii, ci numai pe cele judiciare, fiind
necesară intervenŃia instanŃei, care trebuie să verifice existenŃa cauzei de nulitate,
după care, dacă există, s-o pronunŃe.
În lucrările de specialitate, numărul principiilor care guvernează efectele
nulităŃii nu este întotdeauna acelaşi.
Un prim principiu, care nu este întotdeauna enunŃat, mulŃi dintre autori
considerându-l subînŃeles, este principiul legalităŃii. Potrivit acestui principiu,
nulitatea trebuie prevăzută de lege, fie expres, fie tacit sau implicit.
În analiza celorlalte principii ce vor fi arătate în continuare, se impune a se
face distincŃie între efectele pe care actul juridic civil le produce până la
momentul constatării judecătoreşti a nulităŃii şi după acest moment. Între
momentul încheierii actului juridic şi momentul constatării nulităŃii lui există o
perioadă intermediară când actul, deşi urmează să fie anulat, produce totuşi
efecte în fapt, ca şi când ar fi valabil.

26
Tr. Ionaşcu, E.A Barasch, Tratat de drept civil, vol.I, Partea generală, Editura
Academiei, Bucureşti, 1967, p.319. Apud V.D. Zlătescu, op. cit., p.177.
113
Aceste principii sunt:
a) principiul retroactivităŃii nulităŃii (în unele surse este formulat ca
principiul retroactivităŃii efectelor hotărârilor judecătoreşti);
b) principiul restabilirii situaŃiei anterioare (restitutio in integrum);
c) principiul desfiinŃării actului subsecvent, ca urmare a desfiinŃării
actului iniŃial (resoluto iure dantis, resolvitur jus accipiens).
a) Principiul retroactivităŃii nulităŃii. Fără ca nulitatea să lipsească actul
de efecte chiar de la momentul încheierii lui, norma juridică ar fi înfrântă.
PărŃile ar încheia acte în pofida legii, cu nesocotirea ei şi aceasta cu bună ştiinŃă,
voit, urmând ca acestea să producă efecte până la constatarea nulităŃii. Pentru a
împiedica acest lucru este necesar ca efectele să se producă de la momentul
încheierii actului (ex tunc). ExcepŃii: 1) la contractele cu executare succesivă la
care întoarcerea prestaŃiilor nu mai este posibilă, cum este cazul contractului de
închiriere; 2) păstrarea fructelor culese înainte de anularea actului de către
posesorul de bună-credinŃă (art.485 Cod civil: „Posesorul nu câştigă proprietatea
fruc-telor decât când posedă cu bună credinŃă; la cazul contrariu, el este dator de
a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendică”).
b) Principiul restabilirii situaŃiei anterioare (restitutio in integrum) se
concretizează în restituirea a tot ce s-a executat în temeiul actului juridic
declarat nul. Acest principiu este strâns legat de cel al retroactivităŃii nulităŃii. În
lipsa actului juridic care a stat la baza prestaŃiilor, acestea rămân prestaŃii fără
justă cauză. Sunt admise două excepŃii de la acest principiu:
– art.1164 Cod civil, care prevede că incapabilii restituie ce au primit
„decât dacă se probează că au profitat de aceea ce li s-a dat”;
– în cazul aplicării principiului nemo auditur propriam turpitudinem
alegans (nimeni nu poate invoca propria turpitudine – comportare incorectă).
c) Principiul desfiinŃării actului subsecvent (resoluto iure dantis,
resolvitur jus accipiens). Acesta este urmarea firească a altui principiu de drept
roman: nemo plus juris ad alium transffere potest quam ipse habet (nimeni nu
poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi). Atunci însă când
subdobânditorul dovedeşte că a fost de bună-credinŃă fără să cunoască existenŃa
cauzei de nulitate, titlul subsecvent nu se anulează. Art.1909 şi 1910 Cod civil
prevăd că bunurile mobile se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără condiŃia
trecerii unei perioade de timp. Deci, posesia valorează titlu de proprietate în
cazul bunurilor mobile pierdute sau furate; fostul lor proprietar poate să le
revendice, într-un termen de 3 ani, de la cel la care îl găseşte, iar acesta din
urmă poate să se îndrepte pentru despăgubire către cel de la care l-a cumpărat.
În situaŃia în care dobânditorul lucrului pierdut sau furat l-a cumpărat de la
bâlci, târg sau la o vindere publică sau de la un comerciant care vinde astfel de
lucruri, proprietarul originar poate să ia lucrul numai dacă restituie posesorului
preŃul care l-a costat.
114
Aşa cum s-a arătat la nulitatea relativă, actul anulabil poate fi confirmat
de titularul dreptului ocrotit, acesta devenind valabil. Art.1190 Cod civil
prevede că acest act, de confirmare sau ratificare a unei obligaŃii civile, este
valabil, cu condiŃia cuprinderii în conŃinutul său a obiectului, cauzei, naturii
obligaŃiei, menŃionării motivului acŃiunii în nulitate, precum şi a intenŃiei de a
repara viciul pe care se întemeia acea acŃiune.
Deci, confirmarea actului anulabil este un procedeu de recunoaştere a
valabilităŃii acestui act. Ca natură juridică, confirmarea este o manifestare
unilaterală de voinŃă, abdicativă şi accesorie, prin care o persoană participantă
la un act juridic deficitar (operaŃiunea principală) renunŃă expres sau tacit (deci
cu titlu abdicativ) la dreptul de a-i cere anularea în justiŃie27.
Alături de confirmare, o altă modalitate de asanare a actului juridic de
infecŃia de care a fost cuprins (nulitatea) este conversiunea. Această modalitate
nu este prevăzută expres de lege, dar rezultă dintr-o serie de texte din Codul
civil. Astfel, la art.923 Cod civil se prevede că „orice înstrăinare a obiectului
legatului, făcută cu orice mod sau condiŃie, revocă legatul pentru tot ce s-a
înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat
în starea testatorului”. Şi art.1172 Cod civil conŃine o situaŃie de conversiune a
actului juridic nevalabil în act sub semnătură privată: „Actul care nu poate fi
autentic din cauza necompetenŃei sau a necapacităŃii funcŃionarului, sau din lipsă
de forme, este valabil ca scriptură sub semnătură privată, dacă s-a iscălit de
părŃile contractante”.
Conversiunea poate fi definită ca schimbarea unui act juridic nul în alt
act juridic valabil.
Atât confirmarea, cât şi conversiunea sunt justificate de necesitatea
respectării manifestărilor de voinŃă ale părŃilor şi a bunei lor credinŃe. De
asemenea, regulile de interpretare a convenŃiilor, conŃinute de art.977-985 Cod
civil, dar îndeosebi de art.978 Cod civil, constituie temeiuri ale conservării
clauzelor ce pot produce efecte. În acest sens, art. 978 Cod civil prevede: „Când
o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce
poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul”.
O altă excepŃie de la lipsirea de efecte a actului juridic anulabil o constituie
cazurile în care este aplicabil principiul error communis facit jus (eroarea
comună constituie drept). În aceste situaŃii, nulitatea actului juridic este înlăturată
de aparenŃa în drept (de altfel, principiului error communis facit jus i se mai
spune „principiul validităŃii aparenŃei în drept”).
Exemple de nulităŃi prevăzute de Codul civil:

27
O. CăpăŃână, Tratat de drept civil, vol.I, Partea generală, Editura Academiei,
Bucureşti, 1989, p.233, Apud V.D. Zlătescu, op. cit., p.186.
115
Art.797:
„Este nulă împărŃeala în care nu s-au cuprins toŃi copiii în viaŃă la
deschiderea moştenirii şi descendenŃii fiilor premuriŃi.
AcŃiunea de nulitate se poate exercita de toŃi erezii, fără distincŃie”.
Art.1008:
„CondiŃia imposibilă sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibită de
lege, este nulă şi desfiinŃează convenŃia ce depinde de dânsa”.
Art.1190:
„Actul de confirmare sau ratificare a unei obligaŃii, în contra căreia legea
admite acŃiunea în nulitate, nu este valabil decât atunci când cuprinde obiectul,
cauza şi natura obligaŃiei, şi când face menŃiune de motivul acŃiunii în nulitate,
precum şi despre intenŃia de a repara viciul pe care se întemeia acea acŃiune”.
Art.1513:
„Este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea
câştigurilor.
Asemenea, nulă este convenŃia prin care s-a stipulat că unul sau mai mulŃi
asociaŃi să fie scutiŃi de la pierdere”.
Art. 1689:
„Creditorul, la caz de neplată, nu poate să dispună de amanet; are dreptul,
însă, să ceară de la judecător ca amanetul să-i rămână lui, drept plată, şi până la
suma datoriei, cu ale ei dobânzi, de se cuvine, după o estimaŃie făcută de
experŃi, ori să vânză la licitaŃie.
E nulă orice stipulaŃie prin care creditorul s-ar autoriza sau şi-ar apropia
amanetul sau a dispune de dânsul fără formalităŃile sus arătate”.
Art. 1712:
„Este admisibilă acŃiunea de nulitate contra unei tranzacŃii pentru eroarea
asupra persoanei sau obiectului în proces”.
Art. 1713:
„Asemenea se poate ataca tranzacŃia făcută spre executarea unui titlu nul,
afară numai când părŃile ar fi tratat expres despre nulitate”.
Art. 1714:
„TranzacŃia făcută pe documente dovedite în urmă de false este nulă”.
Art. 1715:
„E, asemenea, nulă tranzacŃia asupra unui proces finit prin sentinŃă
neapelabilă, despre care părŃile sau una din ele nu aveau cunoştinŃă”.

116
JurisprudenŃă 28
• Contract de donaŃie. CondiŃii de formă. Nulitate

În cazul în care contractul de donaŃie se încheie între absenŃi, prin ofertă şi


acceptare separată, atât oferta, cât şi acceptarea trebuie făcute în formă autentică;
altfel, sunt nule absolut (art.814 Cod civil). Pentru ca donaŃia nulă pentru viciu de
formă să producă efecte juridice, trebuie refăcută în întregime, cu respectarea
formei cerute de lege (art.1168 Cod civil).
După moartea donatorului însă, această nulitate pentru vicii de formă poate fi
acoperită prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a donaŃiei de către
moştenitori (art.1167 alin.(3) Cod civil). Acceptarea donaŃiei trebuie să intervină
înainte de decesul donatorului şi produce efecte doar din ziua în care s-a comunicat
actul de acceptare (art.814 alin.(2) Cod civil); în caz de moarte a donatorului,
înainte de acceptare, oferta devine caducă.
Deci, atât timp cât oferta de donaŃie nu a fost făcută în formă autentică şi nici
refăcută în condiŃiile legii, ea este lipsită de efecte juridice, chiar dacă acceptarea
s-a făcut în formă autentică.
Totodată, nu se poate reŃine acoperirea nulităŃii pentru vicii de formă de către
moştenitori, atât timp cât acceptarea donaŃiei a intervenit după decesul donatorului
şi astfel oferta a devenit caducă.
(Tribunalul Bucureşti, secŃia a IV-a civilă, decizia nr.618/21.03.1997)

Prin sentinŃa civilă nr.1884/1996 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-a


respins acŃiunea formulată de reclamantele D.V. şi L.L. împotriva pârâtelor D.F.,
Primăria comunei Cocu, judeŃul Argeş şi M.I., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinŃei au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru
următoarele motive:

28
SpeŃele referitoare la nulitate sunt reproduse din Culegerea de practică judiciară a
Tribunalului Bucureşti, 1993-1997, coordonată de Dan Lupaşcu.
117
- continuare speŃă -

În mod greşit, instanŃa de fond a constatat existenŃa şi validitatea donaŃiei, în


condiŃiile în care donaŃia era lovită de nulitate absolută; oferta de donaŃie cu privire
la imobil nu a fost făcută în formă autentică, potrivit art.813 Cod civil; între data
ofertei de donaŃie şi cea a decesului donatorului nu s-a făcut nici o comunicare a
acceptării donaŃiei în formă autentică, aşa încât acordul de voinŃă al părŃilor nu s-a
realizat pe timpul vieŃii donatorului D.G.; s-a considerat, în mod greşit, de către
instanŃă că s-ar fi acoperit prin confirmare viciile de formă ale donaŃiei; în realitate
donaŃia este inexistentă, întrucât nu s-a realizat acordul de voinŃă prin întâlnirea
ofertei cu acceptarea.
Apelul este fondat.
La dosarul de fond s-au depus două oferte de donaŃie, făcute de donatorii D.C.
şi D.F. în favoarea donatarei comuna Cocu, jud. Argeş.
Oferta de donaŃie referitoare la imobilele situate în sectorul 1 Bucureşti şi în
comuna Cocu, jud. Argeş, nu a fost autentificată, nici prin încheierea separată şi nici
împreună cu prima ofertă referitoare la bunurile mobile.
Prin adresa nr.15720/191.12.1973 s-a comunicat donatoarei D.F. de către
Consiliul Popular al jud. Argeş că oferta de donaŃie a fost acceptată prin decizia
nr.384/03.11.1973 şi prin declaraŃia de acceptare autentificată la Notariatul de Stat al
JudeŃului Argeş, sub nr.6293/03.11.1973.
Contractul de donaŃie având ca obiect bunurile imobile este lovit de nulitate
absolută, pentru motive care privesc în mod diferit pe ce doi donatori.
În cazul în care contractul de donaŃie se încheie între absenŃi, prin ofertă şi
acceptare separată, atât oferta, cât şi acceptarea trebuie să fie în formă autentică, în
caz contrar fiind nule absolut, conform art.814 alin.(1) Cod civil.
În cauza de faŃă, oferta de donaŃie a bunurilor imobile nu a fost făcută în formă
autentică.
InstanŃa de fond a apreciat că acest viciu de formă s-ar fi acoperit în condiŃiile
art.1167 alin.(3) Cod civil, prin executarea benevolă a donaŃiei de către moştenitorii
donatorului decedat.
Acest argument nu a putut fi invocat decât în ceea ce-l priveşte pe donatorul
D.C., care a decedat, nu şi pentru donatoarea D.F., care trăieşte.
În cazul acesteia din urmă, pentru ca donaŃia nulă să producă efecte, trebuie să
fie refăcută în întregime, cu respectarea formei cerută de lege, conform art.1168 Cod
civil.

118
- continuare speŃă -

Cum până în prezent donatoarea D.F. nu a refăcut donaŃia, cu respectarea


formei autentice a ofertei, oferta de donaŃie nu produce nici un efect, donaŃia făcută
de D.F. fiind nulă absolut.
În ceea ce-l priveşte pe donatorul D.C., trebuia ca acceptarea donaŃiei să aibă
loc în timpul vieŃii acestuia (conform art.814 Cod civil), iar actul de acceptare să fie
comunicat donatorului, în timpul vieŃii lui.
Nu s-a putut stabili dacă momentul acceptării donaŃiei a fost anterior sau
ulterior momentului decesului acestuia, ambele evenimente petrecându-se pe data de
3 noiembrie 1973.
Cert este că notificarea ofertei de către donatar s-a făcut abia la
13 decembrie 1973, deci ulterior decesului donatorului D.C. (care a intervenit la
3 noiembrie 1973), donaŃia rămânând fără obiect.
Întrucât, în ceea ce-l priveşte pe donatorul D.C., contractul practic nu
s-a încheiat, nu se poate considera că prin executarea benevolă de către moştenitori a
donaŃiei s-a acoperit nulitatea provenită din lipsa formei autentice a ofertei.
În acelaşi timp, caracterul absolut al acestei nulităŃi subzistă în persoana
donatoarei D.F. care nu poate, în mod valabil, să confirme prin executare benevolă o
donaŃie lovită de o nulitate absolută, pentru nerespectarea condiŃiilor de formă cerute
de lege.
Având în vedere lipsa formei autentice a ofertei de donaŃie şi necomunicarea
acceptării donaŃiei în timpul vieŃii donatorului D.C. (conform art.814 Cod civil), se
va admite apelul, se va schimba în tot sentinŃa, conform art.296 Cod proc.civ., în
sensul că se va admite acŃiunea şi se va constata nulitatea contractului de donaŃie
privind pe donatorii D.C. şi D.F. la Primăria comunei Cocu, jud. Argeş, având ca
obiect imobilele.

119
JurisprudenŃă
• Contract de vânzare-cumpărare.
Frauda la lege. Nulitate

În condiŃiile Decretului-lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuinŃe


construite din fondurile statului către populaŃie, locuinŃele ocupate de chiriaşi se pot
vinde numai acestora.
Dacă contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu o persoană care nu
mai avea această calitate, actul este lovit de nulitate, întrucât au fost încălcate
dispoziŃii imperative ale legii.
(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a III-a civilă, decizia nr.1105/27.05.1993)

Prin sentinŃa civilă nr.5890/23.12.1992 pronunŃată de Judecătoria sectorului 4


Bucureşti s-a admis acŃiunea formulată de reclamanta N.F. împotriva pârâŃilor H.V.
şi S.C.A.V.L. „Berceni” S.A. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare nr.21362/1991 şi a procesului-verbal de predare-primire a
locuinŃei, situată în Bucureşti, sectorul 4. A fost respinsă excepŃia lipsei de calitate
procesuală activă a reclamantei, invocată de pârâtul H.V.
Pentru a pronunŃa această hotărâre, prima instanŃă a reŃinut că părŃile au fost
căsătorite şi au avut domiciliul conjugal în apartamentul în litigiu. Căsătoria părŃilor
a fost desfăcută, din vina pârâtului, prin sentinŃa civilă nr.259/17.01.1991 a
Judecătoriei sectorului 4, prin care s-a atribuit reclamantei beneficiul contractului de
închiriere pentru apartamentul ce a constituit domiciliul conjugal. Hotărârea a rămas
definitivă la 05.07.1991, prin respingerea recursului declarat de către pârât. Cu toate
acestea, în baza contractului de închiriere, pârâtul a cumpărat apartamentul, în
temeiul Decretului-lege nr.61/1990, prin cererea formulată la data de 24.09.1991,
când nu mai avea calitatea de chiriaş în acest apartament.
Împotriva acestei sentinŃe pârâtul H.V. a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie.
Prin primul motiv de recurs se susŃine că reclamanta nu avea calitate
procesuală activă să ceară anularea actului de vânzare-cumpărare, nefiind parte în
acest act.

120
- continuare speŃă -

Critica este neîntemeiată, deoarece, aşa cum bine a reŃinut instanŃa de fond,
reclamanta a cerut anularea contractului pentru fraudă la lege comisă prin aceea că
pârâtul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare deşi nu mai avea calitatea de
chiriaş în spaŃiul respectiv, astfel încât au fost încălcate dispoziŃiile exprese ale
Decretului-lege nr.61/1990.
Întrucât frauda la lege atrage nulitatea absolută a actului juridic, ea poate fi
invocată de oricine are interes în cauză şi nu numai de părŃile acestui act; în mod
corect, instanŃa de fond a reŃinut că reclamanta are calitate procesuală activă.
Prin al doilea motiv de recurs se susŃine că reclamanta nu şi-a dovedit interesul
în promovarea acestei acŃiuni, deoarece cumpărarea apartamentului de către pârât nu
aduce nici un prejudiciu în patrimoniul comunitar, ci, dimpotrivă, adaugă acestui
patrimoniu o valoare considerabilă.
Critica nu este întemeiată, întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului,
apartamentul a fost cumpărat după data desfacerii căsătoriei, ceea ce înseamnă că
acest bun nu mai poate avea caracterul unui bun dobândit în timpul căsătoriei.
Prin al treilea motiv de recurs se susŃine că în cauză nu se poate reŃine
folosirea unor manopere dolosive de către pârât, pentru că a cumpărat apartamentul
în calitate de chiriaş, pe care o avea în temeiul contractului de închiriere.
Nici această critică nu poate fi primită. Prin hotărârea de divorŃ beneficiul
contractului de închiriere pentru apartamentul în litigiu a fost atribuit reclamantei.
Pârâtul a făcut cererea de cumpărare la data de 24.09.1991, iar actul de vânzare-
cumpărare a fost transcris la Notariat la data de 22.10.1991, deci după ce pârâtul nu
mai avea calitatea de chiriaş al acestui spaŃiu.
În raport de cele arătate mai sus, în temeiul dispoziŃiilor art.312 Cod proc.civ.,
recursul poate fi respins ca nefondat.

121
JurisprudenŃă
• Contract de vânzare-cumpărare.
PreŃ neserios. Nulitate

Seriozitatea preŃului reprezintă o condiŃie esenŃială de valabilitate a


contractului de vânzare-cumpărare, prevăzută în mod expres de lege, astfel că
neîndeplinirea acestei condiŃii loveşte actul de nulitate (art.1303 Cod civil).
(Tribunalul Bucureşti, secŃia a IV-a civilă, decizia nr.1245/30.05.1997)

Prin sentinŃa civilă nr.6654/24.10.1997 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti


s-a admis acŃiunea reclamantei împotriva pârâtului şi s-a constatat nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părŃi la data de 14.07.1994, cu
privire la un apartament situat într-un bloc de locuinŃe din Bucureşti. Prima instanŃă
a reŃinut neseriozitatea preŃului de 100.000 lei înscris în contract şi, pe această bază,
nulitatea contractului.
Recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
Una din condiŃiile esenŃiale cerute de dispoziŃiile art.1303 Cod civil pentru
încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare o reprezintă seriozitatea
preŃului.
Această condiŃie presupune ca preŃul să nu fie derizoriu, adică atât de
disproporŃionat în raport de valoarea lucrului vândut, încât să nu poată reprezenta o
cauză suficientă a obligaŃiei asumate de vânzător de a transmite cumpărătorului
dreptul de proprietate.
În speŃă, preŃul stipulat în contract, în cuantum de 100.000 lei, este vădit
neserios şi, din acest motiv, contractul este lovit de nulitate.

122
JurisprudenŃă
• Contractul de vânzare-cumpărare. Vânzarea lucrului altuia.
Nulitate. Caracter

Vânzarea lucrului altuia are la bază o eroare asupra calităŃii de proprietar a


vânzătorului şi este anulabilă. Această nulitate este relativă şi nu poate fi invocată
de persoane care au calitatea de terŃi faŃă de contract.
(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a IV-a civilă, decizia nr.385/21.02.1997).

Prin sentinŃa civilă nr.4828/28.06.1996, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a


admis acŃiunea formulată de reclamanŃii C.G. şi C.A. şi a anulat contractul de
vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică între pârâŃii C.G., pe de o parte, şi
P.A. şi P.R., pe de altă parte.
Pentru a pronunŃa această hotărâre, prima instanŃă a reŃinut că imobilul ce a
făcut obiectul vânzării nu se mai afla în patrimoniul vânzătorilor la data încheierii
convenŃiei, ci trecuse în proprietatea reclamanŃilor, printr-un contract de schimb.
Tribunalul va admite apelul formulat de pârâtul P.R. şi excepŃia lipsei calităŃii
procesuale a pârâŃilor, schimbând în tot sentinŃa şi respingând acŃiunea.
Pentru a pronunŃa această decizie, tribunalul reŃine că numai părŃile
contractante pot solicita anularea contractului pentru eroare asupra calităŃii de
proprietar a vânzătorului, care este o cauză de nulitate relativă. TerŃii străini de
contract, ce se pretind proprietari ai bunului vândut, au la dispoziŃie acŃiunea în
revendicare, în cadrul căreia urmează a ase examina titlurile şi caracterul preferabil,
atunci când provin de la acelaşi autor, precum şi în speŃa de faŃă.
Notă. De fapt, nulitatea relativă a vânzării lucrului altuia poate fi invocată de
către cumpărător, singura dintre părŃile contractate prejudiciate prin încheierea
contractului. În acelaşi sens, Tribunalul Suprem – decizia nr.51/18.08.1989,
nepublicată.

123
CAPITOLUL VI
PRESCRIPłIA EXTINCTIVĂ

VI.1. DefiniŃie şi efecte


a) DefiniŃie. PrescripŃia extinctivă este o sancŃiune de drept civil care
stinge dreptul la acŃiune având un obiect patrimonial, dacă nu a fost exercitat în
termenul prevăzut de lege. PrescripŃia dreptului principal are ca urmare şi
prescrierea drepturilor accesorii.
Art.1837 Cod civil defineşte prescripŃia ca „un mijloc de a dobândi
proprietatea sau de a se libera de o obligaŃie, sub condiŃiile determinate prin
această lege”.
Cu privire la natura juridică a prescripŃiei extinctive au fost exprimate
două opinii:
– o primă opinie priveşte prescripŃia extinctivă ca pe o sancŃiune de
drept civil care constă în stingerea „dreptului la acŃiune” sau în stingerea
dreptului subiectiv civil, neexercitate în termenul de prescripŃie;
– a doua opinie priveşte prescripŃia extinctivă ca pe un mod de
transformare a conŃinutului raportului juridic civil.
b) Efectele prescripŃiei extinctive privesc atât dreptul la acŃiune, cât şi
dreptul de a cere executarea silită. În acest sens, art.7 alin.(1) din Decretul
nr.167/1958 prevede: „PrescripŃia începe să curgă de la data când se naşte
dreptul la acŃiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
S-a pus, de asemenea, problema cu privire la ceea ce se stinge prin
prescripŃie extinctivă: se stinge numai dreptul la acŃiune şi rămâne dreptul
subiectiv, sau se sting ambele. Au existat opinii care au îmbrăŃişat fie una, fie
cealaltă din cele două opinii. În doctrina juridică românească, opinia majoritară
este că prescripŃia extinctivă stinge numai dreptul la acŃiune, nu şi dreptul
subiectiv, care îi supravieŃuieşte.
Opinia potrivit căreia dreptul subiectiv se stinge odată cu dreptul la
acŃiune are în vedere faptul că orice drept subiectiv poate fi realizat pe calea
constrângerii şi executat silit. Nemaiputându-se exercita dreptul la acŃiune sau
dreptul de a cere executarea silită, acesta este un drept lipsit de conŃinut.

124
Opinia care susŃine supravieŃuirea dreptului subiectiv după stingerea
dreptului la acŃiune sau a dreptului de a cere executarea silită este fondată pe
următoarele argumente:
– valabilitatea plăŃii făcute după împlinirea termenului de prescripŃie.
Rezultă aceasta din prevederile art.20 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, potrivit
cărora: „Debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al
creditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei, chiar dacă
la data executării nu ştia că termenul prescripŃiei era împlinit”. Prin trecerea
termenului de prescripŃie obligaŃia perfectă ce putea fi adusă la îndeplinire prin
forŃa de constrângere a statului devine o obligaŃie imperfectă (naturală);
– art.1 alin.(1) şi (2) din Decretul nr.167/1958 fac vorbire numai despre
dreptul la acŃiune nu şi despre dreptul subiectiv. Astfel, conform art. 1 alin.(1),
„Dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie,
(…)”, în continuare, art.1 alin.(2) prevăzând că „O dată cu stingerea dreptului la
acŃiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acŃiune privind
drepturile accesorii”. Dacă alin.(1) face vorbire numai de dreptul la acŃiune,
lăsând să se subînŃeleagă dreptul subiectiv, alin.(2) face vorbire expresă de
drepturi: drepturi principale şi drepturi accesorii, cu privire la care există
dreptul de acŃiune;
– un alt argument al supravieŃuirii dreptului subiectiv îl constituie
imprescriptibilitatea dreptului la acŃiune în sens procesual. Titularul dreptului
subiectiv poate oricând să ceară instanŃei de judecată realizarea dreptului său.
InstanŃa cercetează, în cadrul procesului, şi aspectul prescripŃiei, dar acŃiunea n-
ar putea fi respinsă administrativ prin neprimirea ei pe motiv de trecerea
timpului prevăzut pentru prescripŃie. InstanŃa este obligată ca, din oficiu, să
cerceteze dacă dreptul la acŃiune sau la executarea silită este prescris (art.18
Decretul nr.167/1958). Din nou legea face vorbire numai de dreptul la acŃiune
şi dreptul de a cere executarea silită. Legea instituie dreptul instanŃei de a
dispune judecarea sau rezolvarea acŃiunii, chiar şi atunci când termenul de
prescripŃie a fost depăşit, dacă se constată că au existat cauze temeinic
justificate.
PrescripŃia extinctivă se deosebeşte de alte instituŃii de drept civil
asemănătoare ca denumiri şi efecte, cum sunt prescripŃia achizitivă
(uzucapiunea), decăderea şi termenul extinctiv.
Prof. univ. dr. Victor Dan Zlătescu29 a pus în evidenŃă următoarele
asemănări şi deosebiri:
1. Asemănări şi deosebiri ale prescripŃiilor extinctivă şi achizitivă
Asemănări:
– ambele sunt instituŃii de drept civil;

29
Tratat elementar de drept civil român. Teoria generală, vol.I, op.cit., p.298-300.
125
– ambele sunt sancŃiuni de drept civil pentru titularii inactivi ai drepturilor
subiective civile;
– ambele sunt legate de împlinirea unor termene.
Deosebirile dintre cele două tipuri de prescripŃii sunt:
– în ce priveşte reglementarea, acestea au sedii ale materiei diferite:
prescripŃia extinctivă este reglementată de Decretul nr.167/1958, iar prescripŃia
achizitivă de Codul civil, dar şi de Decretul-lege nr.115/1938;
– termenele de prescripŃie achizitivă sunt mai lungi şi mai puŃine (30 ani,
10-20 ani), în timp ce termenele de prescripŃie extinctivă sunt mai scurte şi mai
multe (3 ani, 2 ani, 6 luni);
– prescripŃia extinctivă stinge dreptul la acŃiune în sens material, în timp
ce prescripŃia achizitivă este un mod de dobândire a unui bun imobil în cadrul
unor termene stabilite de lege;
– au reguli proprii de suspendare şi întrerupere;
– numai prescripŃia extinctivă cunoaşte instituŃia repunerii în termen.
2. Asemănări şi deosebiri ale prescripŃiei extinctive în raport cu
decăderea
Asemănări:
– ambele presupun termene;
– ambele sunt instituŃii de drept civil;
– ambele au efect extinctiv.
Deosebiri:
– prescripŃia stinge numai dreptul la acŃiune, în timp ce decăderea stinge şi
dreptul subiectiv;
– termenele de prescripŃie extinctivă sunt mai lungi, pe când cele de
decădere sunt mai scurte şi mai puŃine;
– prescripŃia extinctivă poate fi întreruptă sau suspendată, în timp ce
decăderea nu este susceptibilă de o asemenea reglementare.
3. Asemănări şi deosebiri ale prescripŃiei extinctive în raport cu
termenul extinctiv
Termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic civil.
Asemănări:
– ambele au efect extinctiv;
– ambele sunt instituŃii de drept civil.
Deosebiri:
– termenele de prescripŃie sunt numai legale, în timp ce termenul
extinctiv, aşa cum s-a arătat, poate fi atât legal, cât şi convenŃional şi judiciar;
– termenul de prescripŃie extinctivă stinge numai dreptul la acŃiune, în
timp ce termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv şi a
obligaŃiei civile corelative;

126
– termenul prescripŃiei extinctive nu poate fi modificat în nici un mod, el
fiind prevăzut de lege, în timp ce termenul extinctiv poate fi modificat de
părŃile actului, acestea fiind cele care l-au şi stabilit;
– suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen sunt proprii numai
termenului de prescripŃie extinctivă.

VI.2. Domeniul prescripŃiei extinctive şi termenele

VI.2.1. Domeniul prescripŃiei extinctive


Prin domeniul prescripŃiei extinctive se desemnează „sfera drepturilor
subiective civile ale căror acŃiuni cad sub incidenŃa acestei instituŃii” 30.
Prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu31, în privinŃa domeniului prescripŃiei
extinctive, a pus în evidenŃă determinarea lui în funcŃie de următoarele două
criterii care se utilizează combinat:
– criteriul naturii drepturilor subiective civile în funcŃie de care se
distinge:
a) domeniul prescripŃiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale;
b) domeniul prescripŃiei extinctive în categoria drepturilor nepa-
trimoniale;
– criteriul actului normativ care reglementează prescripŃia, după care
se distinge:
a) domeniul prescripŃiei extinctive guvernat de Decretul nr.167/1958;
b) domeniul prescripŃiei extinctive guvernat de Codul civil;
c) domeniul prescripŃiei extinctive guvernat de alte acte normative
(Codul familiei, Legea societăŃilor comerciale nr.31/1990 ş.a.).

VI.2.2. PrescripŃia extinctivă în domeniul


drepturilor patrimoniale

Aşa cum s-a arătat la clasificarea drepturilor patrimoniale, acestea sunt


formate din:
– drepturile de creanŃă;
– drepturile reale principale.
a) Drepturile de creanŃă, indiferent de izvorul lor, sunt prescriptibile.
Aceasta rezultă din art.1 alin.(1) al Decretului nr.167/1958, potrivit căruia
„dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie dacă

30
Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Editura a V-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae si P. Truşcă, Casa de editură şi
presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1998, p.213 şi urm.
31
Gh. Beleiu, op.cit., p.225.
127
nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege”. Sunt şi alte norme juridice
care conŃin reglementări privind prescriptibilitatea drepturilor de creanŃă.
b) Drepturile reale principale sunt, în principiu, imprescriptibile.
AcŃiuni reale imprescriptibile extinctiv:
1) acŃiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate
privată. Dreptul de proprietate privată, fiind perpetuu, nu se poate stinge prin
neuz. AcŃiunea în revendicare imobiliară poate fi paralizată de uzurpator prin
invocarea uzucapiunii (prescripŃia achizitivă);
2) acŃiunea în revendicare imobiliară şi mobiliară întemeiată pe dreptul
de proprietate publică este imprescriptibilă pentru că proprietatea publică este
imprescriptibilă. Nimeni nu poate deveni proprietar asupra unui bun proprietate
publică, indiferent câŃi ani l-ar stăpâni;
3) acŃiunea în partaj succesoral. Art.728 Cod civil prevede: „Nimeni nu
poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere
împărŃeala succesiunii, chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrarii”.
Sunt şi alte acŃiuni expres imprescriptibile.
De la regula imprescriptibilităŃii extinctive a acŃiunilor imobiliare există şi
excepŃii din care, cu titlu exemplificativ, vom prezenta câteva acŃiuni reale
prescriptibile:
1. AcŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate
privată. Art.21 din Decretul nr.167/1958 prevede că „DispoziŃiile decretului de
faŃă nu se aplică dreptului la acŃiune privitor la drepturile de proprietate,
uzufruct, uz, abitaŃiune, servitute şi superficie”.
Acest text se coroborează cu art.1890 Cod civil, potrivit căruia „Toate
acŃiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat
neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen de prescripŃie, se vor
prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripŃie să fie obligat a
produce vreun titlu, şi fără să i se poate opune reaua-credinŃă”.
2. AcŃiunea în revendicare imobiliară pentru cazurile de avulsiune,
prevăzută de art.498 Cod civil. Astfel, art.498 Cod civil prevede: „Dacă un
fluviu sau un râu, navigabil sau nu, rupe deodată o parte mare, şi care se poate
recunoaşte de pământ, şi o lipeşte de pământul unui alt proprietar, acea parte
rămâne a cui a fost pământul de la care s-a rupt; însă, dacă se va reclama în
termen de un an.
3. AcŃiunea posesorie prevăzută de art.674 Cod proc. civ. Acest text are
următorul conŃinut:
„(1) Cererile privitoare la posesiune vor fi admise dacă:
1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare;
2. reclamantul dovedeşte că, înainte de această dată, el a posedat cel puŃin
un an;
3. posesiunea lui întruneşte condiŃiile cerute de art.1846 şi 1847 Cod civil.
128
(2) În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violenŃă,
reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 şi 3 din acest
articol.”
Art.1846 şi 1847 Cod civil reglementează condiŃiile posesiei. Se
prevede că orice prescripŃie este fondată pe faptul posesiunii. Posesia este
deŃinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi
înşine sau de altul în numele nostru. CondiŃiile pe care trebuie să le
îndeplinească posesia sunt: să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi
sub nume de proprietar (art.1847 Cod civil).
Codul civil defineşte, în articolele următoare, fiecare din aceste condiŃii:
– discontinuitatea posesiei – atunci când posesorul o exercită în mod
neregulat, cu intermitenŃe anormale (art.1848 Cod civil);
– posesie netulburată – atunci când nu este fondată sau conservată prin
acte de violenŃă în contra sau din partea adversarului (art.1851 Cod civil);
– posesia publică – este opusul posesiei clandestine. Este clandestină
posesia atunci când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său astfel încât
acesta nu poate s-o cunoască (art.1852 Cod civil);
– posesiunea sub nume de proprietar nu trebuie să fie sub nume
precar, adică în calitate de locatar, depozitar, uzufructuar, sau asupra unui
lucru comun, în puterea destinaŃiei legale a acestuia sau asupra unui lucru dat
altuia prin simpla sa îngăduinŃă;
– posesia neîntreruptă – este cea care nu a fost întreruptă pentru cazurile
ce se vor arăta la întreruperea prescripŃiei.
În materie de posesie, Codul civil permite joncŃiunea posesiilor (unirea
posesiilor). Astfel, conform art.1860 Cod civil, „Orice posesor posterior are
facultatea, spre a putea opune prescripŃia, să unească posesiunea sa cu
posesiunea anteriorului său”.
4. AcŃiunile confesorii, întemeiate pe dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie şi
superficie.
Art.557 Cod civil : „Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului,
prin expirarea termenului pentru care uzufructul a fost acordat, prin
consolidarea sau întrunirea asupra aceleiaşi persoane a ambelor calităŃi de
proprietar şi de uzufructuar; prin neuzul dreptului de uzufruct în decurs de 30
ani; prin totala desfiinŃare a lucrului asupra căruia uzufructul era constituit”.
Art.565 Cod civil: „Drepturile de uz şi abitaŃiune se stabilesc şi se pierd
în acelaşi timp ca şi uzufructul”.
Art.639 Cod civil: „Servitutea este stinsă prin neuz în curs de 30 de ani”.
Art.642 Cod civil: „Dacă proprietatea în folosul căreia s-a stabilit
servitutea este a mai multor coproprietari, întrebuinŃarea din partea unuia
popreşte prescripŃia în privinŃa celorlalŃi”.

129
Art.643 Cod civil: „Dacă dintre coproprietari se găseşte unul în contra
căruia prescripŃia nu s-a putut aplica, precum un minor, acela păstrează dreptul
celorlalŃi coproprietari”.

VI.2.3. PrescripŃia extinctivă în domeniul


drepturilor nepatrimoniale
Drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile. Acest principiu nu este
consacrat expres, însă este implicit, art.1 din Decretul nr.167/1958 reglementând
doar prescripŃia drepturilor patrimoniale. Sunt însă şi acŃiuni nepatrimoniale care
sunt prescriptibile extinctiv, după cum urmează:
– acŃiunea în anulabilitate a unui act juridic. Art.9 alin.(1) din Decretul
nr.167/1958 prevede că „PrescripŃia dreptului la acŃiune în anularea;
– unui act juridic pentru violenŃă începe să curgă de la data când aceasta a
încetat”;
– în ce priveşte actele juridice, art.2 din Decretul nr.167/1958 prevede că
nulitatea actului juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acŃiune, fie pe
cale de excepŃie. Cazul prevăzut de art.9 alin.(1) din Decretul nr.167/1958 este
un caz de nulitate relativă şi nu absolută, aşa cum este cazul prevăzut de art.2
din Decretul nr.167/1958.
PretenŃiile patrimoniale ce însoŃesc acŃiunile nepatrimoniale nu
împrumută starea de imprescriptibilitate, ele fiind prescriptibile.

VI.2.4. Termenele de prescripŃie extinctivă


Prin termen de prescripŃie extinctivă este desemnat intervalul de timp,
prevăzut de lege, în care se poate exercita dreptul la acŃiune sau dreptul de a
cere executarea silită.
Termenul de prescripŃie are un caracter imperativ şi este stabilit prin lege
(vezi art.1 din Decretul nr.167/1958 – „dacă nu a fost exercitat în termenul
stabilit de lege.
Termenele de prescripŃie pot fi clasificate după mai multe criterii:
a) după sfera de aplicare, sunt:
– termene generale de prescripŃie, stabilite de normele generale în
materie;
– termene speciale de prescripŃie, stabilite prin norme speciale;
b) după izvorul lor normativ:
– termene stabilite prin Decretul nr.167/1958;
– termene stabilite prin Codul civil;
– termene stabilite prin alte izvoare de drept (Codul familiei, Legea
nr.31/1990 etc.);

130
c) după durata lor:
– termenul general;
– termene mai mari decât termenul general;
– termene mai mici decât termenul general.

Termenul general de prescripŃie extinctivă


Prin art.3 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, acesta a fost stabilit la 3 ani.
„Termenul prescripŃiei este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaŃiile
socialiste, de 18 luni”. Evident că termenul de 18 luni stabilit pentru
organizaŃiile socialiste este rămas fără obiect.
Acest termen general de prescripŃie de 3 ani este aplicabil ori de câte ori
prin lege nu a fost stabilit un termen special de prescripŃie. În sfera de
aplicabilitate a acestui termen general nu intră acŃiunile privind drepturile
nepatrimoniale.
În doctrină s-au exprimat puncte de vedere diferite cu privire la termenul
de 30 ani prevăzut de art.1890 Cod civil, unii autori susŃinând că acesta este un
termen de prescripŃie extinctivă, alŃii că este un termen de prescripŃie achizitivă
şi alŃii că termenul este atât de uzucapiune, cât şi de prescripŃie extinctivă.
Cei care susŃin punctul de vedere al prescripŃiei achizitive îşi întemeiază
poziŃia, în primul rând, pe faptul că art.1890 Cod civil nu este sediul materiei
pentru prescripŃia extinctivă, ci pentru uzucapiunea de 30 de ani care operează
în lipsă de titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinŃă.
Doctrinarii care pledează pentru ideea că este prescripŃie extinctivă,
îndeosebi prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu, şi-au întemeiat poziŃia pe dispoziŃiile
art.1890 Cod civil, potrivit cărora „Toate acŃiunile atât reale, cât şi personale, pe
care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen
de prescripŃie, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această
prescripŃie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune
reaua-credinŃă” (subl. ns.)
DiscuŃia prezintă interes teoretic. În practică însă, efectul produs este
acelaşi: o sancŃiune aplicată proprietarului delăsător sau dezinteresat. Ceea ce
pentru unul este prescripŃie achizitivă (posesorul dobânditor prin uzurpare),
pentru proprietarul neglijent este prescripŃie extinctivă.
De observat, cu privire la prescripŃia de 30 ani, că legea stabileşte
domeniul: „toate acŃiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-a
declarat neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen de
prescripŃie…”.
Termenele speciale de prescripŃie sunt cele care derogă de la termenul
general de prescripŃie32.

32
Vezi şi V.D. Zlătescu, op.cit., p.322-324.
131
a) Termene speciale prevăzute în Decretul nr.167/1958:
– pentru viciile ascunse fără viclenie ale unui lucru transmis sau unei
lucrări executate – 6 luni (art.5);
– impozitele şi taxele datorate statului, contribuŃia de asigurări sociale –
potrivit dispoziŃiilor privitoare la prescripŃia din legile speciale (art.22);
– sumele de bani consemnate sau depuse la instituŃiile de bancă, credit şi
economie, pe seama statului sau organizaŃiilor de stat se prescriu în termen de
3 ani de la data consemnării sau depunerii. Când eliberarea sumelor
consemnate sau depuse este condiŃionată de un act al organului judecătoresc
sau altui organ de stat, aceste sume se restituie celor în drept la prezentarea
actului respectiv, iar dreptul la acŃiune se prescrie în termen de un an de la data
când se poate cere restituirea pe baza actului organului de stat (art.23);
– dreptul la acŃiune pentru restituirea preŃului biletelor pentru spectacolele
care nu au mai avut loc – 60 de zile de la data când urma să aibă loc spectacolul
(art. 24).
b) Termene din Codul civil, Codul familiei şi alte acte normative:
– anularea căsătoriei pentru viciu de consimŃământ – în termen de
6 luni de la încetarea violenŃei ori de la descoperirea erorii sau vicleniei (art.21
alin.(2) din Codul familiei);
– acŃiunea pentru stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă nu se prescrie în timpul
vieŃii copilului (art.52 din Codul familiei);
– acŃiunea în tăgăduirea paternităŃii se prescrie în termen de 6 luni de la
data când tatăl a cunoscut despre naşterea copilului (art.55 din Codul familiei);
– acŃiunea în stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei poate fi pornită în
termen de un an de la naşterea copilului (art.60 Codul familiei);
– dreptul de opŃiune succesorală are termen de prescripŃie de 6 luni.
Pentru motive de forŃă majoră care au împiedicat pe moştenitor să se folosească
de dreptul său, la cererea acestuia, instanŃa de judecată poate prelungi termenul
cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea (art.700 Cod civil);
– acŃiunea comercianŃilor pentru mărfurile vândute necomercianŃilor se
prescrie într-un an (art.1904 Cod civil);
– pentru drepturile şi acŃiunile reciproce ale unui cumpărător şi ale unui
vânzător, născute dintr-un contract de vânzare internaŃională de bunuri mobile
corporale sau referitoare la o convenŃie, la rezilierea ori la nulitatea unui
asemenea contract, termenul de prescripŃie este de 4 ani, conform art. 8 al
ConvenŃiei asupra prescripŃiei în materie de vânzare internaŃională de mărfuri
încheiată la New York la 14 iunie 1974. Aderarea României la ConvenŃie şi la
Protocolul de modificare din 11 aprilie 1980 s-a făcut prin Decretul
nr.98/27.11.199133.

33
V.D. Zlătescu, op.cit., p.328.
132
VI.2.5. Momentul de la care curge prescripŃia
Începutul cursului prescripŃiei se situează la data naşterii dreptului la
acŃiune sau a dreptului de a cere executarea silită (art.7 alin.1 din Decretul
nr.167/1958).
În art.7, 8, 9, 11, 12 din Decretul nr.167/1958 sunt reglementate alte
situaŃii speciale ale momentului începerii prescripŃiei, după cum urmează:
– pentru obligaŃiile care urmează să se execute la cererea creditorului,
precum şi acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripŃia începe
să curgă de la data naşterii raportului de drept (art.7 alin.2);
– pentru drepturile sub condiŃie suspensivă sau cu termen suspensiv,
prescripŃia curge de la data când s-a împlinit condiŃia sau a expirat termenul
(art.7 alin.2);
– pentru dreptul la repararea pagubei produse prin fapta ilicită, prescripŃia
curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât
paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea (art.8 alin.1);
– la fel, şi la îmbogăŃirea fără just temei (art.8 alin.2);
– pentru anularea unui act juridic pe motive de violenŃă, prescripŃia începe
să curgă de la momentul încetării violenŃei (art.9 alin.1);
– pentru viclenie sau eroare, precum şi în celelalte cauze de anulare,
prescripŃia curge de la data când cel îndreptăŃit, reprezentantul său legal sau
persoana chemată de lege să-i încuviinŃeze actele, a cunoscut cauza anulării,
însă, cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (art.9
alin.(2));
– pentru viciile ascunse ale unui lucru transmis sau unei lucrări executate,
prescripŃia curge de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la
împlinirea unui an de la predarea lucrului sau a lucrării (art.11 alin.(1));
– pentru viciile unor construcŃii, prescripŃia curge de la data descoperirii
lor, însă cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predarea lucrării (art.11
alin.(2);
– pentru obligaŃiile constând în prestaŃii succesive, dreptul la acŃiune se
stinge printr-o prescripŃie deosebită, adică fiecare prestaŃie are termenul ei
(art.12).

VI.3. Întreruperea şi suspendarea prescripŃiei


Cursul prescripŃiei extinctive poate fi întrerupt sau suspendat. DiferenŃa
între cele două instituŃii constă în faptul că, în cazul întreruperii, după încetarea
motivului de întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripŃie, pe când
la suspendare termenul curge în continuare. Reluarea cursului prescripŃiei după
suspendare nu poate duce la împlinirea termenului mai devreme de 6 luni de la
încetarea cauzei de suspendare, cu excepŃia prescripŃiilor mai scurte de 6 luni
133
care nu se împlinesc nici ele mai devreme de o lună de la încetarea cauzei de
suspendare (art.15 şi 17 din Decretul nr.167/1958).
Decretul nr.167/1958, la art.16, instituie următoarele cauze de
întrerupere a prescripŃiei extinctive:
a) recunoaşterea dreptului a cărei acŃiune se prescrie, făcută de cel în
folosul căruia curge prescripŃia;
b) introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar
dacă cererea a fost introdusă la o instanŃă judecătorească ori la un organ de
arbitraj necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
PrescripŃia nu este întreruptă dacă s-a pronunŃat încetarea procesului, dacă
cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă
s-a perimat, ori cel care a făcut-o a renunŃat la ea.
Cauzele de suspendare a prescripŃiei extinctive sunt prevăzute de art.13
din Decretul nr.167/1958. Potrivit acestui text de lege, prescripŃia este
suspendată:
a) cât timp cel împotriva căruia curge termenul de prescripŃie este
împiedicat de un caz de forŃă majoră să facă acte de întrerupere;
b) pe timpul cât creditorul face parte din ForŃele Armate ale României şi
acestea „sunt puse pe picior de război”;
c) până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcute de cel îndreptăŃit,
cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau
de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaŃii, însă cel mai târziu până la
expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaŃiei.
PrescripŃia nu curge:
– între soŃi, în timpul căsătoriei;
– împotriva celui lipsit de capacitate de exerciŃiu, cât timp nu are
reprezentant legal, şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă, cât timp nu are
cine să-i încuviinŃeze actele;
– între părinŃi sau tutore şi cei ce se află sub ocrotirea lor, între curator şi
acel pe care îl reprezintă, precum şi între orice alte persoane care, în temeiul
legii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi ale căror
bunuri sunt astfel administrate, cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate
(art.14 Decretul nr.167/1958).
În ce priveşte prescripŃia reglementată de Codul civil şi despre care am
făcut vorbire asupra controverselor din doctrină (prescripŃie achizitivă sau
extinctivă), se cuvine să arătăm că în Codul civil, Titlul XX, capitolul III sunt
prevăzute cauzele de întrerupere (secŃiunea I, art.1863-1873) şi cele de
suspendare (secŃiunea II, art.1874-1885).
În ce priveşte întreruperea, se face distincŃie între întreruperea în mod
natural şi întreruperea în mod civil.
134
PrescripŃia este întreruptă în mod natural (art.1864 Cod civil):
1) când posesorul este şi rămâne lipsit, în curs mai mult de un an, de
folosinŃa lucrului, sau de către vechiul proprietar sau de către o a treia persoană;
2) când lucrul este declarat neprescriptibil în urma unei transformări
legale a naturii sau destinaŃiei sale. O astfel de întrerupere naturală a
uzucapiunii au constituit-o Legea nr.58/1974 şi Legea nr.59/1974 care au scos
terenurile din circuitul civil. Până în anul 1990, când au fost abrogate aceste
legi, terenurile proprietate privată nu s-au mai putut transmite decât pe calea
moştenirii legale. Vânzările-cumpărările, în această perioadă, s-au făcut prin
acte sub semnătură privată şi nu prin act autentic, aşa cum cere legea. Cauzele
deduse judecăŃii în vederea constatării dobândirii proprietăŃii prin uzucapiune
au fost apreciate de către instanŃe cu luarea în considerare a acestei cauze
naturale de întrerupere a prescripŃiei achizitive (uzucapiunii).
Întreruperea civilă a prescripŃiei (art.1865 Cod civil)
PrescripŃia este întreruptă civil:
1) printr-o cerere făcută în judecată, fie introductivă de instanŃă, fie numai
incidentă, într-o instanŃă deja începută;
2) printr-un act începător de executare, precum sechestrul sau cererea
execuŃiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie;
3) prin recunoaşterea de către debitor sau posesor a dreptului celui în
contra căruia curge prescripŃia.

135
JurisprudenŃă
• PrescripŃie extinctivă. Întreruperea cursului prescripŃiei.
Recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie.
Efectul întreruperii

Art.16 din Decretul nr.167/1958 prevede limitativ cauzele care întrerup cursul
prescripŃiei extinctive. Recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie, făcută
de cel în folosul căruia curge prescripŃia, este unul din cazurile prevăzute de lege.
Efectul recunoaşterii dreptului a cărui acŃiune se prescrie este acela că
determină începerea unui nou termen de prescripŃie, de acelaşi fel.
(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a IV-a civilă, decizia nr. 1887/18.11.1994)
Prin sentinŃa civilă nr.1348/04.02.1994 Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a
respins ca prescrisă acŃiunea civilă a reclamantului P.I. formulată împotriva pârâŃilor
N.C. şi A.Gh., prin care a solicitat despăgubiri pentru repararea pagubei pricinuită
prin fapta ilicită a acestora.
S-a reŃinut că fapta ilicită s-a produs la data de 09.03.1990, iar acŃiunea a fost
introdusă la data de 26.07.1993.
Împotriva acestei sentinŃe a declarat apel reclamantul.
Apelul este fondat.
Potrivit prevederilor art.16 din Decretul nr.167/1958 „prescripŃia se întrerupe –
alături de celelalte cazuri expres prevăzute de lege – prin recunoaşterea dreptului a
cărui acŃiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia”.
Prin urmare, faŃă de faptul că pârâŃii au recunoscut obligaŃiile ce le revin şi
pentru că au solicitat un termen pentru plata despăgubirii, la 31.12.1990, termenul de
prescripŃie se socoteşte de la această dată.
Reclamantul a formulat acŃiunea la 26.07.1993, deci în termenul legal de
prescripŃie.
În consecinŃă, tribunalul va desfiinŃa sentinŃa civilă şi va trimite cauza, spre
rejudecare, la aceeaşi instanŃă.

136
CAPITOLUL VII
PROBELE ÎN DREPTUL CIVIL

VII.1. NoŃiunea de probă şi înŃelesurile acesteia.


Obiectul şi sarcina probei.
CondiŃiile de admisibilitate a probelor

NoŃiunea de probă în dreptul civil are mai multe înŃelesuri:


a) probă în înŃelesul de activitate procesuală (a face proba, a dovedi
cererile sau susŃinerile făcute în faŃa instanŃei);
b) probă în înŃelesul de mijloc prin care sunt dovedite pretenŃiile,
susŃinerile părŃilor în proces. Sunt socotite probe, în acest înŃeles: înscrisurile,
proba prin martori, prezumŃiile şi proba prin mărturisirea unei părŃi (art.1770
Cod civil). Codul civil, la art.1207-1222, mai conŃinea şi proba jurământului,
aceste prevederi fiind însă abrogate prin Decretul nr.205/1950;
c) probă în sens de rezultat al activităŃii procesuale a mijloacelor prin care
părŃile au urmărit să formeze convingerea instanŃei cu privire la justeŃea
cererilor sau susŃinerilor lor (se spune, în vorbirea curentă, că „s-a făcut
proba”).
În legislaŃie şi vorbirea curentă pentru probă se mai foloseşte şi termenul
de dovadă.
Sarcina probei, potrivit art.1169 Cod civil, revine celui ce face afirmaŃia
(actori incumbit onus probandi). Dacă reclamantul a făcut proba cererii sale,
este rândul pârâtului să probeze apărările sale. Probele pot fi în continuare
administrate în replică, întâi de reclamant şi apoi de pârât. Deci, sarcina probei
revine, alternativ, întâi reclamantului şi apoi pârâtului.
Obiectul probei îl constituie ceea ce trebuie dovedit, adică actele şi
faptele juridice cu privire la care a intervenit diferendul dintre părŃi.
Nu pot face obiectul probei:
– norma juridică. Această inadmisibilitate decurge din două principii de
drept: 1) judecătorul este presupus a cunoaşte întotdeauna legea (jura novit
curia); 2) normele juridice se prezumă a fi cunoscute de destinatari (nimeni nu
poate ignora cunoaşterea legii – nemo ignorare legem consetur);

137
– faptele negative nedefinite, nefiind posibilă dovedirea lor ca atare.
Faptele negative constă în nesăvârşirea ori neproducerea unei acŃiuni sau unui
eveniment. Sunt situaŃii când faptele negative concrete pot fi dovedite prin fapte
pozitive. Spre exemplu: A se apără, susŃinând că nu este autorul faptului ilicit
cauzator de prejudiciu deoarece la momentul producerii se afla în cu totul alt
loc (în spital, în închisoare, în alt oraş, în altă Ńară etc.);
– faptele notorii. Acestea sunt împrejurările cunoscute, în general, de
toată lumea. Se dovedeşte numai notorietatea lor, nu şi faptele care au
determinat notorietatea lor.
CondiŃii generale ale admisibilităŃii probelor. Proba trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii: a) să nu fie oprită de lege; b) să fie verosimilă (de crezut);
c) să fie utilă; d) să fie pertinentă; e) să fie concludentă.
a) Proba să nu fie oprită de lege. Astfel, nu este permisă proba împotriva
unui fapt sau a unei împrejurări stabilite printr-o hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă pentru că ar fi înfrântă siguranŃa circuitului civil şi
autoritatea de lucru judecat. Acesteia i se opune excepŃia de litispendenŃă
(autoritatea de lucru judecat). Nici în materia prezumŃiilor irefragabile (de
nerăsturnat, legale absolute – juris et de jure) nu este permisă proba.
b) Proba să fie verosimilă, adică să fie de crezut. Este neverosimilă
atunci când ar tinde să dovedească fapte imposibile.
c) Proba să fie utilă, adică să servească la dezlegarea pricinii. Este inutilă
proba atunci când tinde să dovedească fapte pe care nimeni nu le contestă.
d) Proba să fie pertinentă, adică să aibă legătură cu cauza.
e) Proba să fie concludentă, adică să poată duce la formarea unei
concluzii legate de obiectul pricinii, de cauza dedusă judecăŃii. ConcludenŃa
probei este legată de pertinenŃă, acestea presupunându-se reciproc.

VII.2. Mijloacele de probă

Aşa cum s-a arătat la înŃelesurile (accepŃiunile) noŃiunii de probă,


mijloacele de probă admise în dreptul românesc sunt: înscrisurile, proba cu
martori (proba testimonială – din latinescul testis = martor), prezumŃiile şi
mărturisirea unei părŃi.

VII.2.1. Înscrisurile

Înscrisurile sunt consemnări despre un act sau fapt juridic, făcute prin
scriere cu mâna sau dactilografiere ori imprimare, cu orice litere sau sistem de
scriere pe suport de hârtie sau orice alt suport material: lemn, sticlă, magnetic,
piatră, porŃelan, metal, pânză etc. Pot fi clasificate în funcŃie de diferite criterii.

138
A. În funcŃie de forma actului
1) Înscris autentic. Art.1171 Cod civil îl defineşte a fi actul „care s-a
făcut cu solemnităŃile cerute de lege, de un funcŃionar public, care are drept de a
funcŃiona în locul unde actul s-a făcut”. Puterea lui doveditoare rezidă tocmai în
încheierea în faŃa funcŃionarului public autorizat, competent la locul şi
momentul încheierii. MenŃiunile cuprinse în actul autentic au putere
doveditoare, după cum urmează:
– cele care sunt constatări personale ale agentului instrumentator
(funcŃionarului public în faŃa căruia se fac) au deplină pute-re doveditoare,
neputând fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals;
– cele care cuprind declaraŃiile părŃilor au aceeaşi putere ca înscrisul sub
semnătură privată şi fac dovada numai până la proba contrară;
– cele care nu au legătură cu obiectul actului juridic constituie un
început de probă scrisă.
2) Înscrisul sub semnătură privată este cel care provine de la cel sau
cei care l-au întocmit. Tot potrivit art.1172 Cod civil, „actul care nu poate fi
autentic din cauza necompetenŃei sau necapacităŃii funcŃionarului, sau din
lipsă de forme este valabil ca scriptură sub semnătură privată, dacă s-a
iscălit de părŃile contractante”. Deci, sunt acte sub semnătură privată atât
cele astfel cunoscute, cât şi actele concepute a fi autentice, dar lipsite de
această calitate de necompetenŃa sau necapacitatea funcŃionarului, ori din
nerespectarea formelor (aici necompetenŃa are sens de neabilitare, de lipsa
unei împuterniciri legale, în acest sens, şi nu de lipsă de pricepere; funcŃionarul
nu a fost împuternicit să facă astfel de acte).
În privinŃa forŃei probante, actul sub semnătură privată, recunoscut de cel
căruia i se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are aceeaşi forŃă probantă
ca actul autentic între cei care l-au semnat şi între cei care reprezintă drepturile
lor (art.1176 Cod civil).
Pentru a fi valabil, actul sub semnătură privată trebuie să îndeplinească o
serie de condiŃii:
– să fie semnat – această condiŃie rezultă din art.1172 Cod civil – „dacă
s-a iscălit de părŃile contractante” şi din art.1176 Cod civil – „între cei care l-au
subscris”;
– condiŃia pluralităŃii de exemplare rezultă din prevederile art.1179 Cod
civil, care are următorul conŃinut:
„Actele sub semnătură privată, care cuprind convenŃii sinalagmatice,
nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale (subl.ns.)
câte sunt părŃi cu interes contrar. Este de ajuns un singur exemplar original
pentru toate persoanele care au acelaşi interes.
Fiecare exemplar trebuie să facă menŃiune de numărul originalelor ce s-au
făcut”.
139
Se cuvine a observa că această condiŃie a pluralităŃii de exemplare
originale este prevăzută doar pentru convenŃiile sinalagmatice (bilaterale);
– condiŃia scrierii în întregime ori punerii formulei „bun şi
aprobat”. Această condiŃie se aplică doar actelor sub semnătură privată prin
care o parte se obligă către alta la plata unei sume de bani sau a unei „câtimi
oarecare”. MenŃiunea „bun şi aprobat” trebuie să fie urmată de precizarea în
litere a sumei sau câtimii lucrurilor, după care acesta să fie iscălit (art.1180
Cod civil). Sunt exceptaŃi de la această condiŃie: „comercianŃii, industriaşii
(meseriaşii), plugarii, vierii, slugile şi oamenii care muncesc cu ziua”.
În ce priveşte testamentul olograf, acesta, potrivit art.859 Cod civil, nu
este valabil decât dacă este scris în tot, datat şi subsemnat de mâna
testatorului34.
Registrele comercianŃilor nu fac dovadă împotriva necomercianŃilor cu
privire la vânzări (art.1182 Cod civil). Acestea pot face proba, dar împotriva
comercianŃilor, însă, în acest caz, cel care îl invocă în favoarea sa nu poate să
„despartă cuprinderea lor, lăsând aceea ce poate a-i fi contrar” (art.1184 Cod
civil)
„Registrele, cărŃile sau hârtiile domestice” nu pot să facă proba în
favoarea celor care le-au scris, ci numai împotriva lor atunci când menŃionează
primirea unei plăŃi sau cuprind menŃiunea expresă că nota sau scrierea s-a făcut
ca să Ńină loc de titlu în favoarea creditorului.
Adnotările creditorului pe titlul de creanŃă, în josul, pe marginea sau
pe dosul acestuia, fac dovada, în sensul liberaŃiunii debitorului, chiar dacă nu
sunt subsemnate şi nici datate de acesta. Aceleaşi sunt efectele când adnotarea
s-a făcut pe duplicatul unui act sau unei chitanŃe când acestea se află în mâinile
debitorului (art.1186 Cod civil).
Actele recognitive sunt acte de recunoaştere a unei datorii constatate
printr-un titlu precedent. Nu îl dispensează pe creditor de prezentarea titlului
original decât atunci când:
1) actul de recunoaştere cuprinde cauza şi obiectul datoriei, precum şi data
titlului primordial ;
2) actul recognitiv, având o vechime de 30 ani, este ajutat şi de posesiune şi
de unul sau mai multe acte de recunoaştere conforme cu dânsul. Nu poate avea
efect, în ce priveşte ceea ce cuprinde, mai mult decât în titlu (art.1189 Cod civil).

34
Potrivit art.858 Cod civil, testamentul poate îmbrăca trei forme: testamentul
autentic, testamentul olograf şi testamentul mistic. „Testamentul autentic este cel care
s-a adeverit de judecătoria competentă” – art.860 Cod civil. Testamentul mistic sau secret
poate fi scris fie de autor, fie de altă persoană, trebuie să fie semnat de acesta, iar hârtia pe
care s-a scris sau plicul în care a fost introdusă, daca există, se strânge si se sigilează.
Testatorul îl va prezenta judecătoriei competente, aşa strâns şi pecetluit sau strângerea şi
pecetluirea se face în faŃa judecătorului.
140
Actele confirmative (art.1190 Cod civil) sunt cele care confirmă sau
ratifică o obligaŃie cu privire la legea care permite acŃiunea în nulitate. Actul
confirmativ este valabil dacă are în cuprinsul lui obiectul, cauza şi natura
obligaŃiei şi se face menŃiune de motivul acŃiunii în nulitate, precum şi despre
„intenŃia de a repara viciul pe care se întemeia acea acŃiune”.
În funcŃie de existenŃa intenŃiei de a asigura un mijloc de probă,
înscrisurile pot fi clasificate astfel:
– înscrisuri preconstituite: înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură
privată, recipise, tichete, certificate emise special pentru a servi ca mijloc de probă;
– înscrisuri nepreconstituite: registrele comercianŃilor, hârtiile şi registrele
casnice, menŃiunile pe titlul constatator al obligaŃiei (cf. Gheorghe Beleiu).
– Într-o altă definire (cf. Gheorghe Beleiu), înscrisurile preconstituite se
divid în:
– înscrisuri primordiale – cele întocmite pentru a constata existenŃa unui
raport juridic ce se încheie;
– înscrisuri recognitive (au fost definite);
– înscrisuri confirmative (au fost definite).

VII.2.2. Mărturia
(proba cu martori sau proba testimonială)
Mărturia este relatarea unei persoane făcută în faŃa instanŃei de judecată,
cu ocazia judecării unei probleme litigioase, cu privire la acte sau fapte
petrecute în trecut, care au legătură cu pricina şi despre care martorul are
cunoştinŃă personal.
Sediul materiei îl constituie art.1191-1198 Cod civil.
Aşa cum am arătat în partea privind izvoarele dreptului civil, Codul civil
datează din anul 1864. În reglementarea probei cu martori nu s-au făcut
intervenŃii legislative, astfel că, în ce priveşte plafonul valoric al admisibilităŃii
acestei probe, este lesne de sesizat că domeniul de aplicabilitate este
considerabil restrâns, respectiv până la 250 lei în ce priveşte actele juridice.
În ce priveşte admisibilitatea, regulile sunt distincte pentru mărturia
privind actele juridice şi distincte pentru proba faptelor juridice.
Faptele juridice pot fi probate neîngrădit cu martori.
Actele juridice a căror valoare depăşeşte 250 lei, chiar în cazul
depozitului voluntar, nu pot fi dovedite decât fie prin act autentic, fie prin act
sub semnătură privată (art.1191 Cod civil). Codul civil prevede expres că proba
cu martori este inadmisibilă împotriva sau peste ce cuprinde actul şi nici despre
ce s-a zis înaintea, la timpul sau după întocmirea actului, chiar şi cu privire la o
sumă ce nu depăşeşte 250 lei. În această privinŃă însă, Codul civil lasă la voinŃa
părŃilor posibilitatea ca, în privinŃa actelor juridice, să se facă dovada cu martori,

141
dar cu condiŃia ca drepturile litigioase să fie din cele de care ele pot să dispună
(art.1191 alin.(2) şi (3)).
Proba cu martori este admisibilă şi în anumite situaŃii prevăzute de
art.1198 Cod civil, când creditorul nu a putut să-şi procure o dovadă scrisă cu
privire la obligaŃia pe care o pretinde sau nu a putut să-şi conserve dovada luată,
după cum urmează:
– la obligaŃiile născute din cvasicontracte, delicte sau cvasidelicte (acestea
vor fi prezentate într-un capitol următor);
– la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu şi la
depozitele făcute de călători (turişti) la locurile de cazare. Cu privire la aceste
situaŃii, judecătorul va aprecia în funcŃie de calitatea persoanelor şi
circumstanŃele faptului;
– la obligaŃiile convenite ca urmare a unor accidente neprevăzute, când
părŃile nu puteau face înscrisuri;
– când creditorul a pierdut dovada scrisă a titlului sau datorită unei cauze
de forŃă majoră.
Regulile privind înscrisurile şi proba cu martori nu se aplică în cazurile în
care există un început de dovadă scrisă, situaŃie în care este admisibilă proba cu
martori. Codul civil defineşte începutul de dovadă ca fiind orice scriptură a
celui împotriva căruia s-a formulat plângerea (pârâtului) sau a celui care-l
reprezintă, dacă scriptura face a fi crezut faptul pretins.
În privinŃa probei cu martori, art.195 Cod proc.civ. prevede că minorul
sub 14 ani şi persoanele care din pricina debilităŃii mintale sau în mod
vremelnic suferă de lipsă de discernământ pot fi ascultate, însă, în aprecierea
depoziŃiei lor, instanŃa trebuie să Ńină seama de situaŃia specială a martorului.
Proba cu martori este apreciată a fi admisibilă şi atunci când, datorită unor
relaŃii speciale (de rudenie, în special), creditorul, tocmai în considerarea
acestor relaŃii, nu putea să ceară să se facă un înscris. Practica judiciară a extins
cazurile în care actul juridic având o valoare mai mare de 250 lei poate fi
dovedit şi altfel decât prin act autentic sau act sub semnătură privată, adăugând
la imposibilitatea materială şi imposibilitatea morală de a preconstitui
înscrisul, datorită calităŃii părŃilor. Aşa cum prevede art.1198 pct.2 Cod civil,
judecătorul trebuie să aibă în vedere calitatea persoanelor şi circumstanŃele
faptului. Astfel, prin decizia nr.374/09.03.1994 a Tribunalului Bucureşti, secŃia
a III-a civilă s-a apreciat că „faptul că părŃile au fost colegi de serviciu – fără să
se pună problema unor raporturi de deferenŃă între superior şi subordonat – nu
justifică abaterea de la regula înscrisă în art.1191 Cod civil”35.
Mărturia se face sub prestare de jurământ.

35
Culegere de practică judiciară a Tribunalului Bucureşti, 1993-1997, p.1,
coordonator Dan Lupaşcu.
142
VII.2.3. Mărturisirea
Mărturisirea este recunoaşterea făcută de o persoană, în cadrul unei
acŃiuni deduse judecăŃii, cu privire la un act sau un fapt juridic de natură să
producă efecte contra autorului său şi în favoarea altei persoane.
Sediul materiei îl constituie art.1204-1206 Cod civil. Mărturisirea poate fi
anterioară judecăŃii sau făcută în cursul judecăŃii. Cea făcută în cursul judecăŃii
este judiciară, iar cea făcută în afara judecăŃii, extrajudiciară.
Potrivit art.1206 Cod civil, mărturisirea judiciară „se poate face înaintea
judecătorului, de însăşi partea prigonitoare, sau de un împuternicit special al ei
spre a face mărturisire”.
Art.1205 Cod civil prevede că „mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate
servi ca dovadă când obiectul contestaŃiei nu poate fi dovedit prin martori”.
Administrarea probei mărturisirii se face prin mijlocul procedural al
interogatoriului, conform art.218-225 Cod proc.civ.
Interogatoriul trebuie să privească fapte personale, să fie în legătură cu
pricina şi să poată duce la dezlegarea ei. Cel chemat la interogatoriu va fi
întrebat de preşedinte cu privire la fiecare fapt în parte, după care, cu
încuviinŃarea preşedintelui, fiecare dintre judecători (atunci când sunt mai mulŃi
judecători în completul de judecată), procurorul şi partea potrivnică pot pune
întrebări. Răspunsurile la interogatoriu se trec pe aceeaşi foaie cu întrebările;
statul şi persoanele juridice, fie ele de drept public, fie ele de drept privat,
răspund în scris la interogatoriul ce li se comunică. Persoanele care au calitatea
de reprezentant legal pot să fie chemate personal la interogatoriu pentru actele
încheiate şi faptele săvârşite în această calitate.

VII.2.4. PrezumŃiile
Sediul materiei îl constituie art.1199-1203 Cod civil.
DefiniŃie. Conform art.1199 Cod civil, „prezumŃiile sunt consecinŃe ce
legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”.
Codul civil, în textele arătate, face distincŃie între două feluri de prezumŃii:
1) stabilite prin lege (legale) şi
2) prezumŃii care nu sunt stabilite prin lege (prezumŃii simple).
PrezumŃiile legale sunt reglementate prin art.1200-1202 Cod civil. Sunt
prezumŃii legale:
– actele pe care legea le declară nule pentru că le priveşte făcute în frauda
dispoziŃiilor sale;
– în cazurile când legea declară că dobândirea dreptului de proprietate sau
liberaŃiunea unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate;
– autoritatea de lucru judecat. Se prezumă că hotărârea judecătorească
reprezintă adevărul şi asupra acesteia nu se mai poate reveni decât în cazurile
143
prevăzute de lege. Există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere
de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi
este între aceleaşi părŃi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
În ce priveşte forŃa lor probantă, aceasta este deplină, nemaifiind necesară
nici o altă dovadă în favoarea celui pentru care este făcută şi nici nu este
admisibilă o dovadă împotriva prezumŃiei legale.
PrezumŃiile simple sunt cele care nu sunt stabilite de lege, fiind lăsate la
aprecierea judecătorului (art.1203 Cod civil). PrezumŃiile simple sunt permise
numai în cazurile când este permisă şi dovada cu martori, cu excepŃia situaŃiilor
când actul este atacat pentru fraudă, dol sau violenŃă.
PrezumŃiile legale, după cum pot fi sau nu combătute prin proba
contrarie, sunt de mai multe feluri:
– prezumŃii legale relative – juris tantum – sunt cele care pot fi combătute
prin proba contrarie; formează marea majoritate a prezumŃiilor;
– prezumŃii legale absolute – juris et de jure – sunt cele care nu pot fi
combătute. Se numesc şi irefragabile;
– prezumŃii legale intermediare (mixte) sunt cele care pot fi combătute
dar numai:
1) prin anumite mijloace de probă; 2) în anumite condiŃii; 3) de anumite
persoane.
Codul civil, la art.1202 alin.(2), aşa cum am mai arătat, conŃine două
prezumŃii absolute:
1) prezumŃia legală de putere de lucru judecat;
2) prezumŃia legală care socoteşte nul un anumit act.
PrezumŃii intermediare. Exemple.
– prezumŃia de proprietate a posesorului de bună credinŃă;
– prezumŃia de paternitate a copilului din căsătorie (soŃul mamei este tatăl
prezumat al copilului). Această prezumŃie poate fi combătută prin acŃiunea în
tăgăduirea paternităŃii.
VII.2.5. Alte mijloace de probă
Codul de procedură civilă mai prevede şi alte două mijloace de probă:
expertiza şi cercetarea la faŃa locului.
a) Expertiza. Art.201 Cod proc.civ. prevede că, atunci când pentru
lămurirea unor împrejurări de fapt instanŃa consideră necesar să cunoască
părerea unui specialist, ea numeşte, la cererea părŃii ori din oficiu, unul sau trei
experŃi, stabilind, prin încheiere, punctele (obiectivele) asupra cărora trebuie să
se pronunŃe. Expertizele pot fi tehnice, contabile, medico-legale etc.
b) Cercetarea la faŃa locului este reglementată de art.215-217 Cod
proc.civ. Constă în deplasarea întregii instanŃe, sau numai a unui judecător, la
faŃa locului, pentru a se lămuri asupra unor împrejurări.
144
CAPITOLUL VIII
OBLIGAłIILE CIVILE

VIII.1. NoŃiunea de obligaŃie civilă şi izvoarele obligaŃiilor


Aşa cum s-a arătat la Capitolul III, intitulat Raportul juridic, obligaŃiile
civile, împreună cu drepturile subiective civile, alcătuiesc conŃinutul raportului
juridic.
În ce priveşte definiŃia obligaŃiei civile, în doctrină au fost formulate
definiŃii diferite.
O definiŃie a obligaŃiei în care se pune accentul pe latura pasivă o arată ca
fiind „acel raport juridic în virtutea căruia o persoană, numită debitor, este
Ńinută faŃă de o altă persoană, denumită creditor, fie la o prestaŃie pozitivă (a da,
a face), fie la o abstenŃiune (a nu face)”. 36
Din punct de vedere juridic, termenul obligaŃie semnifică îndatoririle
reglementate de o normă de drept şi care implică intervenŃia forŃei publice, prin
aplicarea de sancŃiuni prevăzute de normele legale, în cazul nerespectării lor37.
Aceiaşi autori38 (Iosif R. Urs şi Smaranda Angheni) au pus în evidenŃă trei
accepŃiuni ale termenului de obligaŃie:
– în sens larg, obligaŃia civilă este acel raport juridic în care o persoană,
numită creditor, pretinde alteia, numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă
ceva, iar în cazul neîndeplinirii, creditorul să apeleze la forŃa de constrângere a
statului pentru aplicarea sancŃiunii;
– în sens restrâns, obligaŃia civilă reprezintă îndatorirea ce revine
subiectului pasiv sau prestaŃia de care este Ńinut debitorul, fie că aceasta este o
acŃiune (a da, a face), fie că este o inacŃiune (a nu face);
– termenul de obligaŃie desemnează şi înscrisul, documentul care
încorporează dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă.

36
Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor,
Editura All, Bucureşti, 1998, p.3.
37
Iosif R. Urs, Smaranda Angheni, Drept civil, vol. II, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 1998, p.174.
38
Idem.
145
În paragraful III.2.5. a fost prezentată clasificarea obligaŃiilor. În cele ce
urmează vom prezenta obligaŃiile în clasificarea lor după izvoare.
Izvorul obligaŃiei îl constituie actul sau faptul juridic care dă naştere
raportului juridic civil concret.
Izvoarele obligaŃiei sunt: izvoare voluntare (contractul) şi izvoare legale
(cvasicontractul, delictul, cvasidelictul).

VIII.2. Contractul – izvor voluntar de obligaŃii.


Clasificarea contractelor

Contractul are o definiŃie legală dată de art.942 Cod civil, potrivit căreia
„contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a
stinge între dânşii un raport juridic”. Reglementarea este făcută de Titlul III al
Codului civil, titlu care poartă denumirea „despre contracte sau convenŃii”. Din
acest titlu rezultă că denumirile de „contract” şi „convenŃie” sunt sinonime.
Contractele pot fi clasificate după mai multe criterii, din care vom aminti
numai câteva care au o mai mare importanŃă juridică, teoretică şi practică.
1. Clasificarea după tipul de contract şi prevederea lui în lege pune în
evidenŃă două tipuri: contracte numite şi contracte nenumite. Aceste noŃiuni
(numite şi nenumite) sunt deja cunoscute de la clasificarea actelor juridice. Şi
contractul este tot un act juridic, în sensul lui strict.
Contractele numite sunt cele care poartă un nume stabilit printr-un act
normativ şi beneficiază de o reglementare proprie. Li se spune şi contracte
tipice. Sunt astfel de contracte: cel de vânzare-cumpărare – reglementat de
Titlul V din Codul civil (art.1223-1404); cel de schimb – Titlul VI din Codul
civil (art. 1405-1409); cel de locaŃiune – Titlul VII Cod civil (art.1410-1490);
cel de societate – Titlul VIII (art.1491-1531); cel de mandat – Titlul IX
(art.1532-1559); cel de comodat – Titlul X (art.1560-1575); cel de împrumut –
Titlul XI (art.1576-1590); cele de depozit, antrepriză, comision ş.a.
Contractele nenumite sunt cele care nu beneficiază de o denumire şi
reglementare distinctă, sunt făcute de părŃi ca urmare a libertăŃii contractuale.
Tot nenumite sunt şi contractele care îmbină caracteristicile a două sau mai
multe contracte numite. Cele care nu se aseamănă cu nici un tip de contract mai
sunt numite şi contracte sui generis, iar cele care îmbină două sau mai multe
contracte numite sunt numite contracte complexe.
2. Clasificarea în funcŃie de numărul părŃilor obligate: a) contracte
sinalagmatice (bilaterale) şi b) contracte unilaterale.
a) Contractele sinalagmatice (bilaterale) sunt cele în care există obligaŃii
reciproce.

146
b) Contractele unilaterale nu se confundă cu actele unilaterale. Ele se
particularizează prin faptul că instituie obligaŃii pentru o singură parte (art.944
Cod civil). Exemplu: contractul de depozit cu titlu gratuit39.
3. Clasificarea în funcŃie de modul de formare. Sunt contracte solemne;
contracte consensuale; contracte reale.
Contractele solemne sunt cele pentru care legea prevede condiŃii de
valabilitate, respectiv forma autentică.
Contractele consensuale sunt cele care se încheie prin simplul acord de
voinŃă, fără să fie nevoie de o anumită formă.
Contractele reale sunt cele care se încheie în mod valabil (se
perfectează) doar în momentul remiterii lucrului.
4. Clasificarea după scopul urmărit
Sunt contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit.
Contractele cu titlu oneros sunt cele în care fiecare parte urmăreşte
obŃinerea unui folos în schimbul folosului procurat celeilalte părŃi.
Contractul cu titlu gratuit procură un avantaj numai uneia din părŃi.
Exemplu: contractul de împrumut, fără dobândă; împrumutul gratuit de
folosinŃă.
6. După cunoaşterea întinderii prestaŃiilor la momentul încheierii lor,
contractele oneroase se împart în: contracte comutative şi contracte aleatorii
(art.947 Cod civil).
Contractele comutative sunt cele în care părŃile cunosc, încă din
momentul încheierii, întinderea prestaŃiilor ce-şi datorează şi la care au dreptul.
Contractele aleatorii sunt cele care, la momentul încheierii, nu au
certitudinea existenŃei şi întinderii prestaŃiei, aceasta depinzând de un
eveniment viitor şi incert (art.947 Cod civil). Exemple: contractul de vânzare-
cumpărare cu clauză de întreŃinere, contractul de asigurare.

VIII.3. Încheierea contractelor


CondiŃiile esenŃiale pentru formarea contractelor sunt prevăzute la art.948
Cod civil şi au fost analizate la actul juridic, acestea fiind:
a) capacitatea de a contracta;
b) consimŃământul valabil al părŃii care se obligă;
c) un obiect determinat;
d) o cauză licită.
Formarea contractelor este precedată de existenŃa unei oferte de a
contracta. Aceasta trebuie să fie serioasă, adică să nu fie făcută de
complezenŃă sau în joacă; să fie fermă, adică să nu poată fi modificată sau
retractată; să fie precisă şi completă, adică să conŃină toate elementele cu
39
Iosif R. Urs, Smaranda Angheni, op.cit., vol.II, p.205.
147
privire la obiectul contractului şi condiŃiile acestuia; să fie neechivocă, adică să
exprime neîndoios voinŃa de a încheia contractul de un anume fel.
Oferta trebuie să îndeplinească condiŃiile de mai sus şi să-l determine pe
destinatarul ei să contracteze, fiind în principiu irevocabilă. Se admite că poate
fi revocată oferta atâta timp cât nu a ajuns la destinatar. Dacă oferta este fără
termen şi este adresată publicului, ea se poate revoca. Dacă se adresează unei
persoane anume, oferta trebuie menŃinută o perioadă rezonabilă. Dacă este cu
termen, trebuie menŃinută până la împlinirea acelui termen. Oferta este caducă
atunci când ofertantul a schimbat condiŃiile înainte ca destinatarul să o fi
acceptat.
În ce priveşte momentul încheierii contractului, se consideră că este cel
în care se întâlnesc manifestările de voinŃă – oferta de a contracta cu acceptarea
ofertei. Dacă oferta a fost cu termen, ofertantul poate primi şi acceptarea după
termen.
Locul încheierii contractului, dacă părŃile sunt prezente, este cel unde
acestea se află şi au realizat acordul de voinŃă. Dacă părŃile nu au fost prezente
faŃă în faŃă, contractul se consideră încheiat la locul unde se află ofertantul.

VIII.4. Izvoare legale ale obligaŃiilor


Aşa cum am arătat la clasificarea obligaŃiilor, acestea pot să provină din
acte juridice, respectiv din contracte, acestea fiind izvoare voluntare, sau din
fapte juridice de care legea leagă consecinŃe juridice, acestea fiind privite ca
izvoare legale de obligaŃii.
Sunt izvoare legale de obligaŃii:
– faptele licite – cvasicontractele. Sunt cvasicontracte: gestiunea de
afaceri (gerarea intereselor altei persoane); plata lucrului nedatorat şi
îmbogăŃirea fără justă cauză (just temei);
– faptele ilicite – delictele şi cvasidelictele, care sunt fapte săvârşite cu
nerespectarea legii, cauzatoare de prejudicii şi care atrag răspunderea civilă
delictuală.
VIII.4.1. Cvasicontractele
Prefixul cvasi înseamnă „ca şi”. Deci, cvasicontractele, din punct de
vedere juridic, se comportă „ca şi contractele”. Art.986 Cod civil defineşte
cvasicontractul ca „un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaŃie către o
altă persoană sau obligaŃii reciproce între părŃi”.
a) Gestiunea de afaceri, întâlnită şi sub denumirea gerarea de afaceri
(a gera = a administra) sau gestiunea intereselor altei persoane este faptul licit
şi voluntar de a îndeplini unele activităŃi pe seama şi în interesul altei persoane.
Acest fapt juridic licit îşi găseşte reglementarea în art.986-991 Cod civil.
148
Gestiunea de afaceri trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
1) cel ce săvârşeşte actele de gestiune să nu o facă în urma unei înŃelegeri
prealabile cu geratul;
2) amestecul în treburile geratului să fie conştient şi nu urmarea unei
confuzii (să fie cu voinŃă);
3) geratul să nu aibă cunoştinŃă de ceea ce face gerantul.
Aceste condiŃii rezultă din redactarea art.987 Cod civil: „Acela care, cu
voinŃă, gere interesele altuia, fără cunoştinŃa proprietarului, se obligă tacit a
continua gestiunea ce a început şi a o săvârşi, până ce proprietarul va putea
îngriji el însuşi”.
Un exemplu de gestiune de afaceri: A se află în concediu, plecat din
localitate. Pe timpul cât acesta este plecat, ca urmare a unei furtuni, i-a fost
smuls acoperişul casei. B, o altă persoană, să spunem vecin sau prieten, neştiind
unde să-l anunŃe pe A, ia măsuri de reparare a acoperişului, pentru că altfel
exista riscul să se producă noi deteriorări.
Urmare a acestei intervenŃii, se nasc legal o serie de obligaŃii atât pentru
gerat (persoana A), dar şi pentru gerant (persoana B).
ObligaŃiile gerantului reies din prevederile art.987-990 Cod civil şi sunt
următoarele:
– în primul rând, să continue gestiunea începută până ce geratul va putea
să se îngrijească el însuşi (vezi teza ultimă a art.987 Cod civil, redat mai sus);
– dacă geratul a murit, este obligat să continue gestiunea până când
succesorul (succesorii) poate (pot) să preia (vezi art.988 Cod civil);
– să dea gestiunii îngrijirea unui bun proprietar;
– să răspundă în cazul de dol (eroare provocată) atunci când intervenŃia a
fost nenecesară. Art.990 Cod civil are următoarea redactare: „Gerantul nu
răspunde decât numai de dol, dacă fără intervenŃia lui, afacerea s-ar fi putut
compromite”. Din acest text deducem că în situaŃia în care intervenŃia nu era
necesară, garantul răspunde pentru orice prejudiciu s-ar fi cauzat ca urmare a
intervenŃiei şi că, dacă intervenŃia a fost necesară, nu răspunde de nici un
prejudiciu cauzat ca urmare a intervenŃiei sale decât în caz de dol.
ObligaŃiile geratului sunt concentrate în art.991 Cod civil: „Stăpânul ale
cărui afaceri au fost bine administrate este dator a îndeplini obligaŃiile
contractate în numele său de gerant, a-l indemniza de toate acele ce el a
contractat personalmente şi a-i plăti toate cheltuielile utile şi necesare ce a
făcut”. Prin urmare, geratul este obligat:
– să îndeplinească obligaŃiile contractate de gerant. În cazul ipotetic dat
ca exemplu, putem presupune că gerantul B a contractat lucrarea de refacere a
acoperişului cu o firmă de construcŃii, achitând numai un avans. Proprietarul
(A, geratul) trebuie să recunoască şi să execute obligaŃiile rezultând din acel
contract;
149
– să îl indemnizeze pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe
care le-a făcut. În exemplul dat, gerantul poate, din proprie iniŃiativă, să ceară
ca la acoperişul în cauză să se execute diferite elemente arhitecturale decorative
care nu au existat , dar care dau un plus de frumuseŃe. Acestea nu sunt cheltuieli
necesare şi utile, ci doar cheltuieli zise voluptuarii la care geratul nu poate fi
obligat. Legea îl obligă pe gerat numai la cheltuielile necesare şi utile.
b) Plata lucrului nedatorat are sediul materiei la art.992-997 Cod civil
şi art.1092 Cod civil. Potrivit art.1092 Cod civil, orice plată presupune o
datorie. Ce s-a plătit nedatorat este supus repetiŃiunii. Plata nedatorată poate fi
definită ca obligaŃia executată de o persoană fără ca această obligaŃie să existe
şi fără să existe nici intenŃia de a plăti datoria altuia.
Cel care a efectuat o astfel de plată se numeşte solvens, iar cel care a
primit-o se numeşte accipiens. La rândul lui, accipiensul poate fi de bună-
credinŃă atunci când nu a ştiut că plata era nedatorată, sau de rea-credinŃă, când
a ştiut că plata era nedatorată. Buna credinŃă se prezumă.
CondiŃiile existenŃei plăŃii nedatorate sunt: să nu existe nici o datorie,
nici chiar achitată anterior sau prescrisă şi plata să fi fost făcută din eroare.
Reclamantul trebuie să dovedească eroarea (vezi art.993 Cod civil: „acela care,
din eroare, crezându-se debitor …”).
ObligaŃiile solvensului. Art.997 Cod civil prevede că „Acela cărui se
face repetiŃiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea-credinŃă
de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care a crescut preŃul
lui”. Rezultă de aici că solvensul trebuie să restituie cheltuielile făcute de
accipiens pentru cheltuielile făcute cu conservarea lucrului. Aşa cum se va arăta
în continuare în partea afectată modurilor de stingere a obligaŃiilor, plata nu
semnifică doar sume de bani, ci şi executarea obligaŃiei ca atare. Aceste
cheltuieli se restituie accipiensului, indiferent că a fost de bună-credinŃă sau de
rea-credinŃă. Legiuitorul mai distinge între cheltuielile de conservare şi
cheltuielile care au crescut preŃul lui. În situaŃia în care au existat şi cheltuieli
voluptuarii, solvensul nu va putea fi obligat şi la plata acestora.
ObligaŃiile accipiensului de bună-credinŃă sunt:
– să restituie lucrul, păstrând fructele. Potrivit art.994 Cod civil, este
obligat să restituie fructele numai accipiensul de rea-credinŃă;
– dacă a înstrăinat lucrul, să restituie numai preŃul cu care a vândut lucrul
(art.996 alin.2 Cod civil), şi nu valoarea lui, cum este obligat cel de rea-credinŃă
(art.996 alin.1);
– dacă lucrul a pierit în mod fortuit, va fi liberat de obligaŃia de restituire
(art.995 alin.(2) Cod civil: „Cel care a primit lucrul, cu bună-credinŃă, este
obligat a-l restitui, dacă există, dar este liberat de pierderea lui, şi nu răspunde
de deteriorări.”

150
ObligaŃiile accipiensului de rea-credinŃă sunt, de asemenea, prevăzute
în Codul civil, după cum urmează:
– să restituie lucrul primit, dar şi fructele (art.994 Cod civil);
– să restituie valoarea lucrului pe care l-a primit cu
rea-credinŃă şi pe care l-a înstrăinat, valoare stabilită la ziua cererii de restituire
(cel de bună-credinŃă este obligat numai la preŃul cu care a vândut lucrul
(art.996 alin.1 şi 2 Cod civil);
– când lucrul primit este un bun imobil sau un bun mobil corporal, să-l
restituie ca atare. Dacă lucrul a pierit sau s-a deteriorat, chiar fortuit, trebuie să
restituie valoarea lucrului, afară numai de situaŃia când va proba că lucrul ar fi
fost expus pieirii şi la solvens (în posesia proprietarului).
c) ÎmbogăŃirea fără justă cauză este un fapt juridic licit, constând în
creşterea patrimoniului unei persoane fără să existe un temei juridic, iar
creşterea să se facă pe seama patrimoniului altei persoane care, astfel, suferă o
diminuare. Cel al cărui patrimoniu a cunoscut o astfel de mărire poate fi obligat
la restituire. ÎmbogăŃirea fără justă cauză, zisă şi fără just temei, nu beneficiază
de o reglementare expresă în Codul civil. Este o emanaŃie a mai multor texte
din Codul civil, dar şi o aplicaŃie a principiului echităŃii.
Textele la care ne vom referi din Codul civil dau curs acestui principiu prin
instituirea obligaŃiei de restituire atunci când are loc mărirea nejustificată de
patrimoniu pe seama patrimoniului altei persoane:
– art.484 prevede obligaŃia proprietarului care culege fructele unui lucru
de a plăti semănăturile, arăturile şi munca făcută de alŃii;
– art.494, care dă dreptul la plata materialelor folosite de constructorul pe
terenul altuia, indiferent dacă a fost de bună-credinŃă sau de rea-credinŃă, plată
care trebuie făcută de proprietarul terenului care reŃine construcŃia;
– art.1618: depozitarul are dreptul să primească de la deponent „toate
spezele făcute pentru conservarea lucrului depozitat şi a-l dezdăuna de toate
pierderile căşunate lui din cauza depozitului”.
CondiŃiile pentru intentarea acŃiunii în restituire:
– să existe o mărire de patrimoniu a celui acŃionat în justiŃie;
– să existe o micşorare de patrimoniu la cel ce formulează cererea;
– să existe o legătură de cauzalitate între mărirea patrimoniului pârâtului
şi micşorarea patrimoniului reclamantului.
– Doctrina juridică mai formulează două condiŃii juridice ale acŃiunii în
restituire:
– lipsa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu şi diminuării
celuilalt;
– absenŃa oricărui alt mijloc juridic de recuperare.

151
VIII.4.2. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
ca izvor de obligaŃii (delicte şi cvasidelicte)
Sediul materiei îl constituie art.998-1003 Cod civil 40.
Art.998: „Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe
acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.”
Art.999: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin
fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.
Următoarele articole, respectiv art.1000-1003, instituie răspunderea civilă
pentru următoarele situaŃii:
Art.1000: pentru prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care
suntem obligaŃi a răspunde sau de lucrurile ce cad sub paza noastră (alin.1);
răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc
cu dânşii (alin.2); răspunderea stăpânilor şi comitenŃilor pentru prejudiciul
cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcŃiile ce le-au încredinŃat (alin.3);
răspunderea institutorilor şi artizanilor (profesorii şi meseriaşii – n.n.) pentru
prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în timpul cât sunt sub supravegherea
lor.
Art. 1001: răspunderea proprietarului unui animal sau a celui care îl
foloseşte, indiferent că era sub paza sa sau că l-a scăpat.
Art.1002: răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul
cauzat prin ruina acestuia când ruina este urmarea lipsei de întreŃinere sau a
unui viciu de construcŃie.
Art.1003 instituie caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le
este imputabil prejudiciul.
La art.1001 alin.(5) se instituie o înlăturare a răspunderii părinŃilor, profe-
sorilor şi meseriaşilor dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.
Se poate spune că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează
răspunderea civilă delictuală constând în obligaŃia civilă de reparare a
prejudiciului cauzat. Natura juridică a acestei răspunderi a fost apreciată ca
„o sancŃiune specifică dreptului civil aplicată pentru săvârşirea faptei ilicite
cauzatoare de prejudicii. Strict vorbind, ea este o sancŃiune civilă, cu caracter
reparator, fără a fi în acelaşi timp o pedeapsă”.
Se apreciază că răspunderea civilă delictuală are atât o funcŃie educativ
preventivă, cât şi o funcŃie reparatorie şi de apărare a drepturilor subiective41.
Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, se cer îndeplinite
următoarele condiŃii:
1) existenŃa unui prejudiciu;
2) existenŃa unei fapte ilicite;
40
Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op.cit., p.117-118.
41
Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op.cit., p.122-123.
152
3) existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
4) existenŃa vinovăŃiei celui care a cauzat prejudiciul.
1. Prejudiciul
Pentru a putea obŃine repararea prejudiciului, trebuie ca prejudiciul să
existe. El poate fi patrimonial (o pierdere sau o lipsă de câştig) sau moral (o
atingere adusă drepturilor personale nepatrimoniale). De asemenea, el trebuie să
fie cert atât în privinŃa existenŃei, cât şi a întinderii. Prejudiciul cert este atât cel
actual, cât şi prejudiciul viitor, care, deşi nu s-a produs, este sigur că se va
produce. Se mai cere ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Repararea
prejudiciului trebuie să asigure dezdăunarea integrală a păgubitului, adică să
cuprindă atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat
de către păgubit (lucrum cessans).
2. Fapta ilicită. Este fapta prin care, încălcându-se normele dreptului
obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparŃinând altei persoane42.
Fapta ilicită poate fi atât o acŃiune, cât şi o omisiune (exemplu: neglijenŃa faŃă
de edificiul al cărui proprietar suntem).
– Fapta cauzatoare de prejudicii nu are întotdeauna caracter ilicit.
Caracterul ilicit al faptei poate fi înlăturat de următoarele cauze:
a) legitima apărare; b) starea de necesitate; c) îndeplinirea unor activităŃi
permise sau impuse de lege ori ordinul superiorului; d) exercitarea unui drept
subiectiv; e) nu trebuie săvârşită după încetarea cauzei care a determinat-o.
Dacă, spre exemplu, agresorul a părăsit locul agresiunii şi victima îl caută, îl
găseşte şi îi aplică lovituri care i-au produs vătămări, aceasta nu mai este
legitimă apărare;
– atacul să fie îndreptat împotriva propriei persoane, a altei persoane sau a
drepturilor lor legitime ori împotriva unui interes obştesc;
– atacul să pună în pericol grav valorile arătate mai sus (persoana,
drepturile ei, interesul obştesc);
– apărarea să fie proporŃională cu atacul.
b. Starea de necesitate. Fapta este săvârşită în stare de necesitate şi apără
de răspundere atunci când, potrivit art.45 alin.(2) Cod penal, este săvârşită
„pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa,
integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său, ori
al altuia, sau un interes obştesc”. Spre exemplu, echipa de pompieri distruge un
gard împrejmuitor pentru a avea acces la locul incendiului.
c. Îndeplinirea unor activităŃi impuse sau permise de lege ori a
ordinului superiorului. Astfel de situaŃii pot apare, spre exemplu, în
intervenŃia forŃelor de ordine cu ocazia unor abateri de la modul de desfăşurare
a mitingurilor şi demonstraŃiilor sau intervenŃia agentului de ordine pentru

42
Idem, p.124-125.
153
oprirea unei acŃiuni (fapte) de natură să tulbure ordinea publică sau bunele
moravuri. În privinŃa ordinului superiorului, se cere ca acesta să nu fie vădit
nelegal, iar, în anumite situaŃii, exonerarea de răspundere este condiŃionată de
sesizarea în scris a celui care a dat ordinul cu privire la urmările păgubitoare ale
ordinului dat.
d. Exercitarea unui drept. În explicarea acestei cauze de înlăturare a
caracterului ilicit, doctrina are în vedere faptul ca drepturile să fie exercitate cu
bună-credinŃă. Atunci când nu sunt exercitate cu bună-credinŃă, constituie abuz
de drept. Decurge din prevederile art.723 Cod procedură civilă, potrivit cărora:
„drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinŃă şi potrivit scopului
în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseşte aceste
drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite” (subl.n s.).
e. ConsimŃământul victimei nu are în vedere consimŃământul acesteia de
a fi prejudiciat, ci acordul dat de aceasta, înainte ca autorul faptei s-o
săvârşească sau să n-o săvârşească, asumându-şi riscul ca prin fapta respectivă
să fie prejudiciată. Se cere deci ca acordul să fi fost anterior faptei.
3. Cea de-a treia condiŃie a răspunderii civile este existenŃa raportului de
cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie produs de fapta
respectivă, să existe o legătură directă între faptă şi prejudiciu.
4. VinovăŃia este definită de art.19 Cod penal, în Codul civil neexistând o
astfel de definiŃie. Astfel, vinovăŃia prezintă două forme: intenŃia şi culpa.
La rândul ei, intenŃia este de două feluri:
– intenŃia directă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei şi
urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei;
– intenŃia indirectă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei, nu-l
urmăreşte, dar acceptă posibilitatea producerii rezultatului păgubitor.
– Culpa, de asemenea, cunoaşte două forme:
– imprudenŃa (uşurinŃa), când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar
nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce;
– neglijenŃa, când autorul nu prevede rezultatul faptei, deşi putea şi
trebuia să-l prevadă.
Despăgubirile pot fi obŃinute atât pe calea unui proces civil, cât şi în cazul
unui proces penal când prejudiciul este urmarea unei infracŃiuni, unde victima
are posibilitatea să se constituie parte civilă. PărinŃii, profesorii, meseriaşii,
angajatorii, adică persoanele care răspund pentru fapta altuia, pot fi introduşi în
proces, la cererea părŃii civile, ca persoane responsabile civilmente, ei
răspunzând solidar cu vinovaŃii şi putând fi executaŃi silit pentru repararea
prejudiciului.

154
JurisprudenŃă
• Răspundere pentru fapta lucrului. CondiŃii.
Pază materială. Pază juridică. PrezumŃie de responsabilitate

Potrivit art.1000 alin.1 Cod civil, a fost instituită răspunderea persoanelor


pentru prejudiciile cauzate de lucrurile care se află în paza lor.
Deşi prin această dispoziŃie legală nu a fost definită noŃiunea de pază,
prezumŃia de responsabilitate nu se referă doar la paza materială care presupune
numai contactul nemijlocit cu lucrul şi îşi are temeiul într-o situaŃie de fapt, ci şi la
paza juridică, al cărei temei este dreptul ce aparŃine persoanei fizice sau juridice
care, fără a avea un contact nemijlocit cu lucrul, exercită dreptul de folosinŃă,
control şi directivă asupra lucrului, cu toate consecinŃele ce decurg din aceasta.
Dacă proprietarul transmite altei persoane paza juridică asupra folosinŃei
bunului, calitatea de paznic juridic revine persoanei care deŃine lucrul în baza
convenŃiei, iar prezumŃia de răspundere a proprietarului nu mai operează. Dacă
însă încredinŃează lucrul unui prepus al său, proprietarul nu a pierdut paza
juridică, existenŃa raportului de subordonare între el şi prepus implicând
menŃinerea dreptului şi obligaŃiei sale de control şi directivă.
PrezumŃia de răspundere nu operează în cazul în care proprietarul a pierdut
paza juridică a bunului ca urmare a unei sustrageri frauduloase, care exclude o
culpă a sa personală.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.528 din 19 martie 1982, în C.D. 1982, p.105.)

155
JurisprudenŃă
• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de
copiii lor minori. CondiŃii

Potrivit art.1000 alin.2 Cod civil, părinŃii răspund de prejudiciul cauzat de


copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. Textul priveşte răspunderea dedusă din lipsa
de supraveghere a minorilor de către părinŃi. În art.1000 alin. final din acelaşi cod
se prevede că părinŃii sunt apăraŃi de răspundere dacă probează că nu au putut
împiedica faptul prejudiciabil, adică dacă supravegherea nu a putut fi exercitată
dintr-o cauză obiectivă ce nu le poate fi imputată sau dacă, în împrejurările în care
fapta a fost săvârşită, aceasta nu a putut fi împiedicată de ei. DispoziŃiile legale de
mai sus referitoare la răspunderea părinŃilor au fost extinse implicit prin Codul
familiei, care stabileşte în mod expres obligaŃiile părinŃilor faŃă de copiii lor minori.
Astfel, în art.101 din acest cod se prevede că părinŃii sunt datori să îngrijească de
persoana copilului, precizând că ei sunt obligaŃi, între altele, să îngrijească şi de
educarea copilului, noŃiunea de educare fiind mai largă decât aceea de
supraveghere, pe care o include. Acest text nu constituie o recomandare, ci, având
un caracter imperativ, impune o obligaŃie care implică în mod necesar răspunderea
pentru orice pagubă pricinuită de minor, ca rezultând din lipsa de educaŃie, iar
lipsa unei educaŃii corespunzătoare trebuie să fie dedusă întotdeauna din chiar
faptul antisocial prejudiciabil săvârşit de minor.
(Trib. Supr., în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3) din Legea
pentru organizare judecătorească, dec. nr.18 din 15 martie 1982, în C.D., 1982,
p.101.)

156
JurisprudenŃă
• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat
de copiii lor minori. CondiŃii

Instituirea răspunderii civile a părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de copiii


lor minori ce locuiesc cu dânşii se justifică prin prezumŃia exercitării
necorespunzătoare a îndatoririlor faŃă de copiii minori care se află efectiv în
locuinŃa lor. De vreme însă ce nu se face nici o distincŃie, prin expresia „locuiesc cu
dânşii”, folosită de art.1000 alin.2 Cod civil, s-a avut în vedere atât situaŃia de fapt,
cât şi cea de drept. ca atare, părintele la care locuieşte minorul este Ńinut să
răspundă şi atunci când, prin hotărâre judecătorească, acesta i-a fost încredinŃat
celuilalt părinte. Tot astfel, urmează să răspundă şi părintele căruia minorul i-a fost
încredinŃat, chiar dacă nu locuieşte la el, în situaŃia în care s-a preocupat efectiv de
educarea lui.
(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.2154 din 13 octombrie 1983, în C.D. 1983, p.262.)

JurisprudenŃă
• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul
cauzat de copiii lor minori. Limite

În cazul în care minorul este internat într-o şcoală sau centru de reeducare,
părinŃilor nu le este imputabilă lipsa de supraveghere, deoarece el nu locuieşte cu
dânşii. Răspunderea părinŃilor pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârşite de
minor poate fi însă angajată în raport cu deficienŃele manifestate în educaŃia
copilului. În asemenea situaŃii răspunderea părintelui va fi angajată proporŃional cu
gradul de culpă reŃinut, alături de aceea a institutorului şi în solidar cu făptuitorul.
(Trib. Supr., sec pen., dec.nr.1828 din 10 octombrie 1980, în C.D. 1980,
p.340.)

157
JurisprudenŃă
• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul
cauzat de copilul minor, în vârstă de 14 ani. Solidaritate

Potrivit art.25 alin.3 din Decretul nr.32/1954, art.9 alin.2 şi art.5 alin.3 din
Decretul nr.31/1954 şi art.998 Cod civil, minorii care au împlinit vârsta de 14 ani
răspund material pentru întregul prejudiciu cauzat prin infracŃiunile pe care le
săvârşesc. Prin urmare, ei trebuie să fie obligaŃi, în solidar cu părinŃii lor, la plata
despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată.
(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.2817 din 19 decembrie 1983, în C.D. 1983,
p.264.)
Notă. În speŃă, făptuitorii minori au săvârşit mai multe infracŃiuni, pentru care
instanŃele au dispus trimiterea lor într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, dar
au obligat la plată numai pe părinŃi, motiv pentru care hotărârile respective au fost
modificate în sensul arătat.

JurisprudenŃă
• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul
cauzat de copilul minor. Ajungere la majorat

Întrucât răspunderea părinŃilor pentru fapta prejudiciabilă a copilului lor


minor are la bază o carenŃă în educaŃie şi cum nici un text de lege nu dispensează pe
părinŃi de obligaŃia de a repara paguba produsă de copil în perioada minorităŃii pe
motiv că a ajuns la majorat şi că are venituri proprii, rezultă că părinŃii sunt ŃinuŃi
să răspundă în continuare pentru acoperirea prejudiciului cauzat de copil în timp ce
era minor.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.431 din 5 martie 1985, nepublicată.)

158
JurisprudenŃă
• Răspundere civilă. Fapta prejudiciabilă săvârşită de minor.
SituaŃia tutorelui

Potrivit art.1000 alin.2 Cod civil, pentru copiii minori răspund părinŃii, dacă
locuiesc împreună.
Privitor la tutore însă nici Codul civil, nici Codul familiei şi nici vreo altă lege
specială nu instituie răspunderi pentru fapta minorului. Prin urmare, tutorele nu poate fi
obligat la plata despăgubirilor civile solidar cu făptuitorul minor.
(Trib. Supr., în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3) din Legea pentru
organizare judecătorească, dec. nr.74 din 21 noiembrie 1983, nepublicată.)

JurisprudenŃă
• Răspunderea comitentului pentru fapta păgubitoare a
prepusului. Dreptul de acŃionare al victimei

GaranŃia legală, sub forma răspunderii civile delictuale a comitentului pentru


faptele reŃinute şi culpabile ale prepusului a fost instituită prin art.1000 alin.3 Cod
civil, în interesul exclusiv al victimei. Această dispoziŃie derogatorie, care
îmbunătăŃeşte situaŃia juridică a celui păgubit, nu se substituie dreptului comun, ci se
adaugă acestuia. Astfel, fiind o dispoziŃie de favoare pentru victimă, ea nu-i poate răpi
acestuia dreptul de a pretinde direct de la prepus repararea pagubei, conform
art.998-999 Cod civil, de vreme ce prepusul este acela care a cauzat prejudiciul prin
propria sa faptă ilicită şi culpabilă. Victima se poate îndrepta deci direct împotriva
prepusului, potrivit dreptului comun, fără a fi nevoită să cheme în judecată,
concomitent sau în prealabil, pe comitent, deoarece ea poate, potrivit interesului ei, să
folosească ori nu favoarea pe care legea i-o face prin dispoziŃiile art.1000 alin.3 Cod
civil.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.402 din 17 martie 1981, în C.D. 1981, p.112.)

159
JurisprudenŃă
• Răspunderea comitentului pentru fapta păgubitoare
a prepusului. ExistenŃa unei legături vădite
între funcŃia încredinŃată şi acŃiunea păgubitoare

În conformitate cu prevederile art.1000 alin.3 Cod civil, comitenŃii răspund de


prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcŃiile ce li s-au încredinŃat. Temeiul răspunderii
comitenŃilor pentru fapta cauzatoare de prejudicii a prepuşilor îl constituie obligaŃia ce
o au de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acŃiuni comise de
prepuşi atât în exercitarea normală atribuŃiilor specifice funcŃiei încredinŃate, cât şi,
deopotrivă, prin fapte abuzive, contrare normalei exercitări a funcŃiei, ori prin care
aceste atribuŃii au fost depăşite de prepus. Pentru angajarea răspunderii comitenŃilor
este însă necesară, în toate cazurile, existenŃa unei legături vădite între funcŃia
încredinŃată şi acŃiunea păgubitoare, a unui raport cauzal direct sau de o asemenea
conexitate încât exercitarea funcŃiei încredinŃate prepusului să fi ocazionat, în mod
hotărâtor, comiterea faptei.
(Trib. Supr., în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3) din Legea
pentru organizare judecătorească, dec. nr.27 din 18 aprilie 1983, nepublicată.)

JurisprudenŃă
• Răspunderea comitentului pentru fapta păgubitoare
a prepusului. AcŃiune abuzivă a acestuia,
în afara orelor de program

În cazul unui conducător auto care ia în mod abuziv de la locul de parcare, în


afara orelor de program, un autovehicul şi-l conduce pe drumurile publice, provocând
un accident de circulaŃie, unitatea al cărei prepus este urmează să răspundă pentru
daunele cauzate de făptuitor. Împrejurarea că autovehiculul a fost luat fără aprobare
poate constitui pentru prepus o abatere disciplinară sau chiar o infracŃiune de abuz în
serviciu, dar această situaŃie nu-i este opozabilă părŃii prejudiciate şi nu este de natură
să înlăture răspunderea civilă a unităŃii pentru fapta prepusului ei, săvârşită în
exercitarea funcŃiei încredinŃate.
(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.272 din 4 februarie 1982, în C.D. 1982, p.312.)

160
JurisprudenŃă
• Răspunderea comitentului pentru fapta păgubitoare
a prepusului. Limitare la culpa acestuia

Comitentul urmează să răspundă pentru pagubele cauzate de prepusul său,


solidar cu acesta, dar numai în raport de culpa lui. Aşadar, în cazul unor daune
cauzate ca urmare a culpei concurente a mai multor făptuitori, comitentul va fi
obligat la despăgubiri proporŃional cu gradul de culpă al prepusului său, iar nu la
acoperirea întregului prejudiciu.
(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.1460 din 28 iunie 1984, în C.D. 1984, p.314.)

JurisprudenŃă
• Despăgubiri plătite de comitent pentru prejudiciul
cauzat de prepus. Modalitatea recuperării. Subrogare.
AcŃiune în regres

Răspunderea comitentului faŃă de partea păgubită îşi are temeiul în art.1000


alin.3 Cod civil, iar prepusul vinovat de săvârşirea faptei păgubitoare rămâne
obligat faŃă de comitent la fel cum era obligat faŃă de partea păgubită, în drepturile
căreia comitentul se subrogă după ce a plătit despăgubirile.
Într-o atare situaŃie, dat fiind că paguba a fost cauzată printr-o faptă ilicită,
comitentul – unitatea – care a plătit despăgubirea nu-şi va putea recupera paguba
pe calea prevăzută de Codul muncii, prin decizie de imputare, ci numai pe calea
acŃiunii civile în regres, pentru a obŃine restituirea a tot ce a plătit, adică a ceea ce
reprezintă pentru ea o pagubă efectivă.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.901 din 14 aprilie 1984, în C.D. 1984, p.120.)

161
JurisprudenŃă
• Despăgubiri plătite de comitent pentru
prejudiciul cauzat de prepus. Subrogare.
AcŃiune în regres. Caracter

UnităŃile răspund pentru faptele păgubitoare săvârşite de persoanele


încadrate, în exercitarea sarcinilor încredinŃate, această răspundere rezultând din
dispoziŃiile art.1000 alin.3 Cod civil, care sunt, deopotrivă, aplicabile în raporturile
atât dintre particulari, cât şi dintre organizaŃii.
Unitatea responsabilă civilmente este Ńinută faŃă de cel păgubit la plata
despăgubirilor, în locul persoanelor încadrate în muncă vinovate din cauza
pagubei. Prin aceasta, s-a urmărit a se acorda părŃii păgubite posibilitatea de a
cere întreaga sumă ce reprezintă despăgubirile, fie de la persoanele încadrate care
au produs paguba, fie de la unitatea responsabilă civilmente. Dar, deşi unitatea este
Ńinută să despăgubească integral pe cel păgubit, totuşi, în final, cei vinovaŃi trebuie
să suporte singuri consecinŃele faptelor lor. De aceea, unitatea are la îndemână
acŃiunea în regres, prin care poate să pretindă de la persoanele încadrate în muncă
şi vinovate restituirea despăgubirilor plătite. Aceste persoane rămân obligate
solidar faŃă de unitate, astfel cum erau şi faŃă de partea păgubită, în ale căror
drepturi se subrogă. AcŃiunea în regres împotriva persoanelor încadrate este o
acŃiune de drept comun.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.352 din 17 februarie 1983, în C.D. 1983, p.71.)

162
JurisprudenŃă
• Despăgubiri plătite de comitent pentru prejudiciul
cauzat de prepus. AcŃiune în regres. Temei juridic

Unitatea comitentă nu are, în raporturile cu prepusul (persoană încadrată în


muncă), poziŃia unui codebitor solidar. DispoziŃiile art.1052 şi 1053 Cod civil,
potrivit cărora obligaŃia solidară se împarte de drept între debitori, astfel încât
codebitorul solidar care a plătit debitul nu poate pretinde de la fiecare dintre
codebitori decât partea acestuia, nu sunt aplicabile în raporturile dintre unitatea
comitentă şi prepusul ei care a cauzat paguba.
Aşa fiind, calitatea unităŃii de garant îi dă dreptul ca, după despăgubirea
victimei, să se întoarcă împotriva prepusului ei pentru întreg debitul, întrucât
comitentul nu este decât o cauŃiune în interesul terŃului despăgubit, astfel ca, în
final, sarcina reparaŃiei integrale a pagubei să revină, pe calea acŃiunii în regres, în
întregime prepusului care, prin fapta sa ilicită şi culpabilă, a cauzat prejudiciul
(art.998-999 şi art.1000 alin.3 Cod civil).
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.392 din 14 martie 1981, în C.D. 1981, p.113.)

JurisprudenŃă
• Răspunderea civilă a institutorilor. SituaŃia în care
aceasta nu este angajată. Faptă săvârşită de un elev major

Institutorii sunt răspunzători pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârşite


numai de către elevii minori aflaŃi sub supravegherea lor. În cazul unor elevi
majori, răspunderea institutorilor nu este angajată. Într-adevăr, deşi în art.1000
alin.4 Cod civil nu se face distincŃie în raport de starea de minorat sau de majorat a
autorului faptei generatoare de prejudicii, totuşi, dacă se are în vedere că prezumŃia
în temeiul căreia operează răspunderea civilă derivă din obligaŃia institutorilor de
a-şi supraveghea elevii, această obligaŃie nu se poate referi la elevii majori care au
capacitate deplină de exerciŃiu. Pe de altă parte, soluŃia contrară ar consacra o
răspundere mai întinsă a institutorilor pentru elevi decât aceea a părinŃilor, a căror
răspundere este limitată prin alin.(2) al aceluiaşi text de lege numai la copiii lor
minori, ceea ce nu se poate accepta.
(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.1198 din 1 iunie 1984, în C.D. 1984, p.312.)

163
JurisprudenŃă
• Răspundere civilă pentru fapte produse de animale.
Persoană care are în îngrijire un animal ce aparŃine
altei persoane sau unui proprietar necunoscut. Pază juridică

Codul civil prevede în art.1001 că proprietarul unui animal, care se serveşte


de el în cursul serviciului, răspunde de prejudiciul cauzat de animal, fie că acesta se
afla sub paza sa, fie că a scăpat de sub pază.
Răspunderea delictuală operează nu numai în cazul proprietarului
animalului, ci şi atunci când o persoană neproprietară se foloseşte de acesta în
interesul său.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.36 din 5 ianuarie 1984, în C.D. 1984, p.118.)

JurisprudenŃă
• Răspundere pentru pagube cauzate de animale.
Cazuri de exonerare

Cel ce are animalul în pază răspunde de drept dacă nu dovedeşte că paguba


s-a datorat forŃei majore, faptei victimei sau faptei unui al treilea pentru care
proprietarul animalului nu este Ńinut să răspundă.
(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.1881 din 5 octombrie 1983, în C.D. 1983, p.78.)

JurisprudenŃă
• ObligaŃii izvorând din cauzare de prejudiciu.
Beneficiu nerealizat

La calcularea prejudiciului, în cadrul răspunderii civile delictuale, se Ńine


seama şi de beneficiul nerealizat, care se include în cuantumul despăgubirilor.
(Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr.1176 din 22 decembrie 1981, în „R. R. D.”
nr.5/1982, p.61.)

164
CAPITOLUL IX
STINGEREA OBLIGAłIILOR CIVILE

IX.1. NoŃiunea de efecte ale obligaŃiilor.


Principiul executării în natură
Sediul materiei îl constituie art.1073-1090 (Titlul III, cap.VIII denumit
„Despre efectele obligaŃiilor”), Cod civil, fiind, însă, continuat cu art.1091 –
1168 (Titlul III, cap.VIII) despre stingerea obligaŃiilor.
Art.1073 Cod civil prevede: „Creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligaŃiei, şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”.
Din acest text de lege rezultă că obligaŃiile pot fi aduse la îndeplinire:
– prin executare directă, zisă şi executarea în natură;
– prin executare indirectă, denumită şi executare prin echivalent.
Executarea directă constă în îndeplinirea exactă a obligaŃiei la care
debitorul s-a obligat. Astfel, dacă este o obligaŃie de a da, având ca obiect un
bun, debitorul poate fi supus executării silite pentru predarea bunului convenit.
Dacă însă este vorba de o obligaŃie de a face, creditorul poate obŃine executarea ei
de către o altă persoană, însă pe contul debitorului.
Executarea indirectă este atunci când nu se poate îndeplini obligaŃia ca
atare şi se recurge la executarea prin echivalent bănesc. Art. 1075 Cod civil
prevede că „obligaŃia de a face sau a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz
de neexecutare din partea debitorului”.
Rezultă din textele de lege, care reglementează executarea obligaŃiilor,
principiul executării în natură a acestora şi numai atunci când nu este posibil ca
executarea să se facă prin echivalent bănesc.

IX.2. Stingerea obligaŃiilor

Art.1091 Cod civil prevede următoarele moduri de stingere a obligaŃiilor:


plata, novaŃiunea, remiterea voluntară, compensaŃia, confuziunea, pierderea
lucrului, anularea sau resciziunea, precum şi prin efectul condiŃiei rezolutorii şi
prin prescripŃie.

165
IX.2.1. Plata

Sediul materiei îl constituie art.1092-1121 Cod civil. Prin plată nu se


înŃelege numai darea unei sume de bani, ci şi executarea oricărei obligaŃii. De
asemenea, Codul civil prevede că plata trebuie să se facă voluntar (de
bunăvoie) şi nu pe calea executării silite.
Plata poate fi făcută de orice persoană interesată, precum şi de un debitor
co-obligat sau de un fidejusor. Mai poate fi făcută chiar de o persoană
neinteresată. În acest caz, persoana neinteresată trebuie să lucreze în numele şi
pentru achitarea debitorului sau în nume propriu, dar cu condiŃia să nu se
subroge în drepturile creditorului.
Creditorul nu poate fi silit să primească alt lucru decât acela care i se
datorează nici chiar când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare decât
cea a lucrului datorat. De asemenea, el nu poate fi silit de debitor să primească
o parte din datorie chiar şi atunci când aceasta este divizibilă. O astfel de
facultate este lăsată însă judecătorului, care, Ńinând cont de poziŃia debitorului,
poate să acorde termene scurte şi să oprească executarea urmăririi silite
(art.1101 Cod civil). Atunci când plata constă într-un bun cert şi determinat,
debitorul este liberat de plată prin transmiterea lui în starea în care se găsea la
predare. El nu este apărat de răspundere dacă deteriorările ulterioare sunt
datorate greşelii debitorului sau unei persoane de care este răspunzător
(art.1102 Cod civil).
Atunci când obligaŃia priveşte un bun de gen, debitorul se liberează prin
plată, dând bunuri de o calitate medie (art.1103 Cod civil).
Locul plăŃii este cel arătat în convenŃie. Dacă locul nu este determinat prin
convenŃie, plata se face fie la locul unde se află obiectul obligaŃiei la momentul
convenŃiei, când acesta este un bun cert şi determinat, fie la domiciliul debitorului
(plata este cherabilă). Dacă părŃile au convenit ca plata să se facă la domiciliul
sau sediul creditorului, plata este portabilă.

IX.2.2. Plata prin subrogaŃie

Sediul materiei îl constituie art.1106-1109 Cod civil.


Plata prin subrogare (prin înlocuire) este plata făcută de o altă persoană
decât debitorul şi care se substituie creditorului iniŃial. SubrogaŃia poate fi
convenŃională sau legală.
SubrogaŃia convenŃională poate fi consimŃită de creditor (art.1107
pct.1 Cod civil: „când debitorul, primind plata sa de la o altă persoană, dă
acestei persoane drepturile, acŃiunile, privilegiile şi ipotecile sale în contra
debitorului; această subrogaŃie trebuie să fie expresă şi făcută tot într-un timp cu
plata”) sau consimŃită de debitor (art.1107 pct.2 Cod civil: „debitorul se
166
împrumută o sumă pentru a-şi plăti datoria şi subrogă pe împrumutător”).
SubrogaŃia se face prin act autentic în care trebuie să se arate că suma a fost
luată pentru a se face plata şi că plata s-a făcut cu banii luaŃi de la noul creditor.
Pentru subrogaŃia consimŃită de debitor nu se cere şi consimŃământul
creditorului.
SubrogaŃia legală este cea prevăzută de lege şi care se produce de drept.
Codul civil prevede următoarele cazuri:
1. „În folosul aceluia care, fiind el însuşi creditor, plăteşte altui creditor
ce are preferinŃă” (subl. ns.). O astfel de situaŃie poate fi când un creditor
chirografar plăteşte debitul către creditorul ipotecar pentru ca acesta din urmă
să nu scoată bunul constituit ca garanŃie la vânzare prin executare silită,
deoarece la acel moment preŃul pe care l-ar obŃine ar fi prea mic şi nu ar mai
permite şi îndestularea sa.
2. „În folosul aceluia care, dobândind un imobil, plăteşte creditorilor
căror acest imobil era ipotecat” (subl. ns.).
Cumpărătorul unui imobil ipotecat poate plăti el creditorilor ipotecari
pentru a preîntâmpina executarea silită prin vânzarea imobilului.
3. „În folosul aceluia care, fiind obligat cu alŃii sau pentru alŃii la plata
datoriei, are interes de a o desface” (subl. ns.). SituaŃii când debitorul este
obligat alături de alŃii sau pentru alŃii pot fi:
– situaŃia codebitorilor solidari;
– situaŃia codebitorilor obligaŃiilor indivizibile;
– fidejusorii, între ei (obligaŃiile solidare şi indivizibile au fost prezentate
la clasificarea obligaŃiilor. Fidejusori sunt cei care se obligă personal în
garantarea executării unei obligaŃii).
4. „În folosul eredelui beneficiar care a plătit din starea sa datoriile
succesiunii” (subl. ns.). Moştenitorul, pentru a evita o urmărire silit, plăteşte
datoria succesiunii şi se subrogă în drepturile creditorilor plătiŃi în raporturile
sale cu ceilalŃi comoştenitori.
5. La asigurările de bunuri, unde asigurătorul se subrogă persoanei
asigurate şi despăgubite împotriva persoanei care a produs prejudiciul.

IX.2.3. Cesiunea bunurilor


Sediul materiei îl constituie art.1122-1127 Cod civil.
Potrivit art. 1122 Cod civil, cesiunea bunurilor este abandonarea tuturor
bunurilor debitorului, făcută de acesta atunci când nu poate plăti creditorilor săi.
Cesiunea bunurilor nu se confundă cu cesiunea de creanŃă.
Cesiunea bunurilor poate fi voluntară sau judiciară.
Cesiunea voluntară este cea acceptată de creditor de bună voie (art.1124
Cod civil).

167
Cesiunea judiciară este cea hotărâtă de instanŃă. Nu se transmite
proprietatea, ci doar dreptul de a vinde bunurile în vederea stingerii datoriei şi,
până atunci, doar dreptul de a culege fructele (exemplu: chiria unei case până la
momentul vânzării ei). Liberează pe debitor doar până la concurenŃa cu
valoarea bunurilor lăsate. Când acestea sunt neîndestulătoare, debitorul rămâne
obligat în continuare, iar bunurile pe care le dobândeşte (spre exemplu, o
moştenire) trebuie, de asemenea, să le lase la dispoziŃia creditorilor până la
împlinirea sumei.

IX.2.4. NovaŃia
Sediul materiei îl constituie art.1128-1137 Cod civil.
NovaŃia este un mod de stingere a datoriei fie prin schimbarea obiectului
(novaŃia obiectivă), fie prin schimbarea uneia din părŃi, creditor sau debitor
(novaŃia subiectivă).
CondiŃiile novaŃiei sunt:
– existenŃa unei obligaŃii valabile;
– naşterea unei noi obligaŃii valabile (un nou raport juridic);
– noua obligaŃie să aibă un element nou, fie în ce priveşte obiectul (la
novaŃia obiectivă), fie în ce priveşte părŃile (debitorul sau creditorul);
– să existe intenŃia părŃilor de a transforma vechea obligaŃie într-una nouă
(să noveze).
IX.2.5. DelegaŃia
Sediul materiei îl constituie art.1132 Cod civil. Este convenŃia prin care
un debitor dă creditorului său alt debitor. Debitorul în acest caz se numeşte
delegant, iar cel care se obligă, alături de debitor, sau în locul acestuia se
numeşte delegat. Acest mod de stingere (executare) a obligaŃiilor îşi poate găsi
aplicabilitatea atunci când debitorul are, la rândul său, o creanŃă împotriva unei
terŃe persoane. Pentru a evita efectuarea a două plăŃi, dispune debitorului său să
facă plata către cel la care, la rândul său, este dator.

IX.2.6. Darea în plată


Potrivit art.1100 Cod civil, creditorul nu poate fi silit să primească alt
lucru decât acela care i se datorează. Cu acordul său, însă, se poate face acest
lucru, operaŃiunea numindu-se dare în plată. Putem defini darea în plată ca
operaŃiunea juridică prin care creditorului i se asigură, cu acordul său, o altă
prestaŃie decât cea datorată.
Darea în plată se aseamănă cu novaŃia obiectivă, la ambele schimbându-se
obiectul. DiferenŃa este că la novaŃie schimbarea este prealabilă executării, în
timp ce la darea în plată schimbarea se face în momentul executării. Exemplu:
168
A datora lui B o sumă de bani. La momentul scadenŃei, ei convin ca A, în locul
sumei de bani, să-i presteze lui B un transport de bunuri cu autocamionul
proprietatea lui A.

IX.2.7. CompensaŃia
Sediul materiei se află la art.1143-1153 Cod civil.
CompensaŃia este modul de stingere a două obligaŃii reciproce, până la
nivelul celei mai mici dintre ele.
CompensaŃia poate fi:
– legală, când operează în puterea legii (sau de drept);
– convenŃională, când este urmarea convenŃiei părŃilor;
– judecătorească, atunci când rezultă dintr-o hotărâre judecătorească.
CondiŃiile compensaŃiei:
– să existe datorii reciproce (între aceleaşi persoane);
– datoriile să fie certe (să aibă ca obiect o sumă de bani sau lucruri fungibile,
iar existenŃa lor să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic);
– să fie lichide, adică să li se cunoască valoarea;
– să fie exigibile, adică să fie ajunse la scadenŃă.

IX.2.8. Confuziunea
Sediul materiei este la art.1154-1155 Cod civil.
Confuziunea constă în întâlnirea în aceeaşi persoană atât a calităŃii de
creditor, cât şi a celei de debitor cu privire la aceeaşi datorie (în acelaşi raport
obligaŃional). Confuziunea stinge atât activul, cât şi pasivul. O astfel de situaŃie
poate să apară atunci când creditorul îl moşteneşte pe debitor sau, în materie de
persoane juridice, când creditorul absoarbe pe debitor sau fuzionează cu acesta.

169
CAPITOLUL X
CONTRACTELE CIVILE

X.1. Contractul de vânzare-cumpărare


Sediul materiei în dreptul comun (dreptul civil), îl constituie Titlul V
(art.1299-1404) din Codul civil.
Art.1294 Cod civil prevede că „vinderea este o convenŃie prin care două
părŃi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi
aceasta a plăti celei dintâi preŃul lui”.
În doctrină, vânzarea-cumpărarea este definită ca „un contract prin care
una dintre părŃi (vânzătorul) strămută proprietatea unui bun al său asupra
celeilalte părŃi (cumpărător) care se obligă, în schimb, a plăti vânzătorului
preŃul bunului vândut” 43.
Caractere juridice
– este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece dă naştere la obligaŃii
reciproce între părŃile contractante;
– este un contract cu titlu oneros, fiecare parte urmărind obŃinerea unui
folos în schimbul folosului procurat celeilalte părŃi (vânzătorul aşteaptă, în locul
bunului vândut, să primească plata, iar cumpărătorul să primească bunul
cumpărat în schimbul preŃului plătit);
– este un contract comutativ, deoarece existenŃa şi întinderea prestaŃiilor
sunt cunoscute încă de la momentul încheierii lui;
– este un contract consensual, art.1295 Cod civil prevăzând că „vinderea
este perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în
privinŃa vânzătorului, îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi asupra
preŃului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preŃul încă nu se va fi numărat”. În
privinŃa imobilelor, drepturile nu se pot opune terŃilor mai înainte de
transcripŃiune (înscrierea în cartea funciară);
– este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui,
chiar dacă bunul nu s-a predat şi preŃul nu s-a plătit. Cumpărătorul suportă
riscul pieirii lucrului din momentul încheierii contractului (a se vedea mai sus la
caracterul consensual).
43
Francisk Deac, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami,
Bucureşti, 1998, p.9.
170
Obiectul obligaŃiei vânzătorului este lucrul vândut, iar al obligaŃiei
cumpărătorului este preŃul.
Lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
– vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut;
– lucrul vândut trebuie să fie cert (determinat individual) sau
determinabil. În cazul bunurilor de gen, transferul proprietăŃii se face în
momentul individualizării (prin măsurare, numărare, cântărire);
– lucrul vândut trebuie să existe. Pot fi vândute şi lucrurile viitoare
(recolte, lucruri ce urmează a se confecŃiona);
– lucrul să fie în circuitul civil, să fie licit şi posibil.
PreŃul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
– preŃul să fie stabilit în bani. Dacă în schimbul lucrului transmis se
primeşte un alt bun, suntem în prezenŃa contractului de schimb. Dacă s-a făcut
un contract prin care se transmite proprietatea unui bun în schimbul unei
prestaŃii periodice până la moartea creditorului, contractul nu mai este de
vânzare-cumpărare, ci de rentă viageră;
– preŃul să fie determinat sau determinabil. Acesta trebuie să fie stabilit
de părŃi în momentul încheierii contractului. Este permis părŃilor să precizeze în
contract numai elementele cu ajutorul cărora preŃul va fi determinat în viitor
(exemplu: preŃul grâului, cărbunelui, fierului la bursa din Chicago la data de
întâi a fiecărei luni);
– preŃul să fie cinstit şi serios. Această condiŃie, ca şi precedenta, rezultă
din art.1803 Cod civil. „PreŃul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de
părŃi”. Aceasta înseamnă că preŃul nu trebuie să fie derizoriu faŃă de valoarea
lucrului vândut. Dacă preŃul nu este serios sau este fictiv, contractul este nul.
Nu orice disproporŃie între preŃ şi valoarea lucrului vândut atrage nulitatea,
părŃile fiind libere să stabilească preŃul care poate fi inferior sau superior valorii
lucrului.
CondiŃiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare sunt:
consimŃământul, capacitatea, obiectul, cauza licită şi, la cele solemne, şi forma
solemnă (autentică).
ConsimŃământul a fost prezentat la condiŃiile esenŃiale ale contractelor.
Capacitatea, la fel, a fost prezentată în capitolele anterioare (la raportul
juridic, în special, dar şi la actul juridic). Art. 1306 Cod civil prevede că „pot
cumpăra şi vinde toŃi cărora nu le este oprit prin lege”. Legea stabileşte unele
incapacităŃi speciale (vezi art.1307 Cod civil):
– nu este permisă vânzarea între soŃi, decât pentru cauză de lichidare;
– tutorii nu pot cumpăra de la cei aflaŃi sub tutela lor;
– mandatarii nu pot cumpăra lucrurile pe care au fost însărcinaŃi să le
vândă;

171
– cei ce administrează averea comunelor şi întreprinderilor nu pot
cumpăra bunurile care se vând din aceste patrimonii;
– la fel, şi funcŃionarii de stat, pentru bunurile statului ce se vând prin
mijlocirea lor;
– judecătorii, procurorii, avocaŃii nu pot dobândi drepturi litigioase care sunt
de competenŃa curŃii de apel în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.
ObligaŃiile vânzătorului sunt de predare a lucrului vândut şi de garanŃie
(art.1313 Cod civil: „Vânzătorul are două obligaŃii principale: a preda lucrul şi
a răspunde de dânsul”). De asemenea, art.1312 Cod civil mai stabileşte pentru
vânzător o obligaŃie: „să explice curat îndatoririle ce înŃelege a lua asupră-şi”.
Predarea lucrului vândut este reglementată de art. 1314-1335 Cod civil.
Predarea este trecerea (strămutarea) lucrului vândut în puterea şi posesiunea
cumpărătorului. CondiŃiile predării prezintă particularităŃi în funcŃie de felul
bunului: mobil sau imobil. Bunurile mobile corporale se transmit fie prin
tradiŃia (înmânarea) lor reală, fie prin predarea cheilor clădirii unde se află puse,
fie prin simplul consimŃământ dacă predarea nu se face la momentul vânzării
sau dacă acestea se află deja la cumpărător, dar cu alt titlu. Bunurile mobile
necorporale se transmit prin înmânarea titlurilor sau prin uzul pe care
cumpărătorul le face cu acestea, având consimŃământul vânzătorului. Imobilele
se transmit prin înmânarea cheilor, dacă este vorba de o clădire, sau prin
remiterea titlului de proprietate. Locul predării este locul unde bunul se afla la
momentul vânzării sau locul unde părŃile s-au învoit. Predarea trebuie făcută în
termenul convenit, astfel cumpărătorul putând să opteze fie pentru rezoluŃiunea
vânzării, fie pentru punerea sa în posesie. Vânzătorul nu este obligat să predea
lucrul dacă nu a primit preŃul de la cumpărător şi nu i-a dat acestuia un termen
de plată. Lucrul se predă în starea în care se afla la momentul vânzării.
Răspunderea vânzătorului este de două feluri: răspunderea de evicŃiune
şi răspunderea pentru viciile lucrului vândut.
Răspunderea de evicŃiune înseamnă răspunderea pentru pierderea
proprietăŃii lucrului (totală sau parŃială) în favoarea altei persoane sau
răspunderea de orice tulburare în exercitarea drepturilor de proprietar. PărŃile
pot, prin convenŃie, să adauge, să micşoreze sau să şteargă garanŃia de
evicŃiune, dar nu şi pentru evicŃiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al
vânzătorului.
Pentru ca vânzătorul să răspundă pentru evicŃiune, este necesar ca el să fie
chemat în cauză (chemat în garanŃie).
Unele situaŃii şi reguli speciale:
– La vânzarea de creanŃe, drepturi, acŃiuni, predarea se face prin remiterea
titlului (art.1391 Cod civil);
– cel care vinde o creanŃă sau un bun necorporal trebuie să răspundă de
existenŃa sa valabilă şi în folosul său la momentul vânzării (art.1392 Cod civil);
172
– vinderea sau cesiunea unei creanŃe cuprinde şi drepturile accesorii
creanŃei, precum cauŃiunea, privilegiul, ipoteca (art.1396);
– cel care vinde o moştenire fără inventar nu răspunde decât de calitatea
sa de moştenitor.
Răspunderea pentru viciile lucrului vândut. Potrivit art.1352 Cod civil,
vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut dacă, din cauza
acestora, lucrul nu este bun de întrebuinŃat după destinaŃia sa sau întrebuinŃarea
sa este atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi
cumpărat sau n-ar fi dat preŃul plătit dacă i-ar fi fost cunoscute viciile.
Răspunderea nu este şi pentru viciile aparente pe care cumpărătorul putea sigur
să le cunoască. Nu este necesar ca vânzătorul să fi cunoscut viciile ascunse
(art.1354 Cod civil). Vânzătorul se poate însă învoi cu cumpărătorul, să nu
răspundă de vicii.
ObligaŃiile cumpărătorului sunt: să facă plata preŃului, să ia în primire
lucrul vândut şi să suporte cheltuielile vânzării (art.1361-1370 Cod civil). Plata
preŃului trebuie făcută la ziua şi locul convenite în contract. Dacă nu s-au
prevăzut în contract momentul şi locul plăŃii, atunci plata se va face la locul şi
timpul în care se face predarea bunului.
X.2. Contractul de schimb
Contractul de schimb este acel contract în care părŃile, numite
copermutanŃi, îşi dau un lucru pentru altul. La art. 1405-1409 Cod civil sunt
prevăzute regulile care guvernează acest tip de contract. Art.1409 Cod civil
prevede că „toate celelalte reguli prescrise pentru vânzare, se aplică şi la
contractul de schimb.”
Caractere juridice. La fel ca şi contractul de vânzare-cumpărare, acest
contract este:
– sinalagmatic (bilateral);
– cu titlu oneros;
– comutativ;
– consensual;
– translativ de proprietate.
Reguli speciale. Acestea sunt cele prevăzute la art.1407-1408 Cod civil.
Art.1407 prevede că, dacă unul dintre copermutanŃi – care a primit lucrul dat în
schimb – probează că celălalt copermutant nu este proprietarul acelui lucru, el
nu poate fi constrâns să predea bunul convenit care era proprietatea sa, ci doar
să restituie pe cel primit.
În caz de evicŃiune, copermutantul evins de lucrul primit poate să ceară fie
daune-interese, fie întoarcerea lucrului său. Copermutantul nu poate fi făcut
răspunzător pentru evicŃiune decât dacă, la fel ca la vânzare-cumpărare, a fost
chemat în garanŃie în cadrul procesului.
173
X.3. Contractul de mandat

Sediul materiei se află la art.1532-1559 Cod civil.


Mandatul este un contract civil în care o parte, numită mandatar, se
obligă, fără plată, să facă ceva pe seama altei persoane, numită mandant, de la
care a primit însărcinarea (art.1521 Cod civil).
Caractere juridice. Din definiŃia dată de art.1352 Cod civil rezultă că
acesta este un contract cu titlu gratuit. Art.1547 Cod civil permite însă şi
mandatul remunerat – „mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar de
anticipaŃiile şi spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului şi să-i plătească
onorariul, dacă i s-a promis”. (subl. ns.) Art.1534 Cod civil prevede, de
asemenea, că mandatul este expres dacă nu s-a stipulat contrariul.
Contractul de mandat este un contract consensual, dar, pentru a face
dovada împuternicirii mandatarului, se dă acestuia un înscris numit procură (în
acest caz i se mai spune mandatarului şi procurator) sau împuternicire.
CondiŃiile de validitate sunt cele comune contractelor, cu unele reguli
speciale la capacitate, obiect şi întindere.
CondiŃiile de validitate sunt: capacitatea părŃilor, consimŃământul, obiectul
determinat, cauza licită.
ParticularităŃi în ce priveşte capacitatea părŃilor. Mandantul trebuie să
fie capabil (să aibă capacitate) să facă el însuşi actul pentru care dă mandat.
ParticularităŃi în ce priveşte obiectul şi întinderea mandatului. Ca la orice
contract, obiectul trebuie să fie determinat, posibil şi licit. El nu poate avea ca
obiect decât încheierea de acte juridice de către mandatar, actele materiale putând
avea numai caracter accesoriu (verificarea bunului care urmează a fi cumpărat,
preluarea bunului mobil care urmează să fie vândut)44. Dacă obiectul contractului
este săvârşirea de acte materiale, contractul poate fi unul de prestări de servicii,
antrepriză ş.a.
Mandatul poate fi expres sau tacit. La rândul ei, şi primirea mandatului
poate fi expresă sau tacită şi să rezulte din îndeplinirea mandatului (art.1522
Cod civil).
Tot în ce priveşte întinderea mandatului, art.1544 Cod civil prevede că
acesta poate fi mandat special, dat pentru o singură operaŃie juridică sau un
singur tip de operaŃiuni (acte) juridice, şi mandat general, pentru a se ocupa de
toate treburile mandantului. Mandatul general este valabil însă numai pentru
actele de administrare. Pentru înstrăinare, ipotecare sau alte acte care înseamnă
mai mult decât actele obişnuite (ordinare) de administrare, este necesar un
mandat special.

44
Francisk Deac, op.cit., p.274.
174
ObligaŃiile mandatarului iau naştere atât faŃă de mandant, cât şi faŃă de
terŃi (în raport cu mandantul). ObligaŃiile faŃă de mandant sunt: îndeplinirea
mandatului; să răspundă pentru daune-interese; să termine afacerea începută; să
dea socoteală despre îndeplinirea mandatului; să răspundă pentru cel pe care l-a
substituit în gestiunea sa; să plătească dobânzi pentru sumele utilizate în folosul
său din ziua întrebuinŃării, precum şi dobânzi pentru sumele rămase, din ziua
când i s-au cerut aceste daune. ObligaŃiile faŃă de terŃi, în mod normal, nu
există, deoarece mandatarul contractează în numele şi pe seama mandantului.
Art.1545 Cod civil dă posibilitatea contractării peste limitele împuternicirii.
Dacă mandatarul a făcut cunoscut celor cu care contractează limitele
împuternicirii sale şi aceştia acceptă să contracteze peste limitele mandatului, se
presupune că au înŃeles să-şi asume riscul. Mandatarul răspunde numai atunci
când s-a obligat pe el însuşi şi în numele său.
ObligaŃiile mandantului se împart, de asemenea, în obligaŃiile ce-i revin
faŃă de mandatar şi obligaŃiile ce-i revin faŃă de terŃi. ObligaŃiile faŃă de
mandatar sunt: să-l dezdăuneze pe mandatar de cheltuielile făcute şi să-i
plătească onorariu atunci când i s-a promis; să plătească dobândă pentru sumele
avansate de mandatar; să-l dezdăuneze pe mandatar pentru pierderile suferite în
îndeplinirea mandatului afară numai dacă pierderea nu-i este imputabilă.
ObligaŃiile faŃă de terŃi: să îndeplinească obligaŃiile contractate de mandatar;
mandantul poate ratifica şi obligaŃiile contractate de mandatar peste limitele
împuternicirii şi, în acest caz, este răspunzător de îndeplinirea acestor obligaŃii.
Dreptul de retenŃie al mandatarului este o formă de garanŃie a îndeplinirii
obligaŃiilor de către mandant către mandatar. Acesta din urmă poate reŃine
lucrurile pe care le-a primit pentru mandant până la achitarea cheltuielilor
făcute cu îndeplinirea mandatului45.
Mandatul încetează:
– prin revocarea mandatarului;
– prin renunŃarea mandatarului la mandat;
– prin moartea, interdicŃia, insolvabilitatea şi falimentul ori a man-
datarului, ori a mandantului.
Numirea altui mandatar pentru aceeaşi afacere este o revocare tacită a
primului mandat care încetează din ziua când a fost notificat.
Actele încheiate de mandatar, după moartea mandantului, despre care nu
avea cunoştinŃă, precum şi cele încheiate tot fără a cunoaşte de existenŃa unei
cauze de încetare a mandatului, sunt valide. Se cere, însă, ca terŃii cu care s-a
contractat să fi fost de bună-credinŃă.

45
Francisk Deac, op.cit, p.281.
175
X.4. Contractul de locaŃiune
NoŃiune
LocaŃiunea lucrurilor este contractul prin care o persoană, numită locator,
se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar (chiriaş), folosinŃa
temporară, totală sau parŃială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau altă
prestaŃie, numită chirie46.
Caractere juridice: este un contract consensual, cu titlu oneros,
sinalagmatic şi cu executare succesivă în timp.
Efectele contractului de locaŃiune a bunurilor
1. ObligaŃiile locatorului: de a preda bunul închiriat locatarului; de a
menŃine bunul în stare de a servi potrivit destinaŃiei pentru care a fost închiriat;
de garanŃie; de garantare a locatarului pentru pierderea bunului închiriat; de
garantare a locatarului împotriva viciilor ascunse ale bunului închiriat; de
garantare a locatarului pentru evicŃiune, de a restitui locatarului cheltuielile
efectuate de acesta la bunul închiriat.
2. ObligaŃiile locatarului: de a folosi bunul închiriat conform destinaŃiei
sale şi ca un bun proprietar; de a nu schimba forma bunului; de a întreŃine bunul
în stare de întrebuinŃare aşa cum a fost predat de locator la încheierea
contractului; de a plăti preŃul locaŃiunii (chiria); de a apăra bunul închiriat
împotriva uzurpărilor; de restituire a bunului.
Încetarea contractului de locaŃiune
Contractul de locaŃiune poate înceta:
a) prin acordul de voinŃă al părŃilor (reziliere convenŃională);
b) prin denunŃarea unilaterală a contractului de locaŃiune;
c) la expirarea termenului locaŃiunii;
d) prin rezilierea contractului de locaŃiune pentru neexecutare;
e) prin desfiinŃarea (desfacerea) titlului locatorului;
f) pentru pieirea totală a bunului închiriat;
g) prin transmiterea bunului unei alte persoane, dacă există clauză
în contractul de închiriere (art. 1441 C. civil);
h) prin exproprierea bunului închiriat.

X.5. Contractul de arendare


NoŃiune
Contractul de arendare este o varietate a contractului de locaŃiune,
deoarece prin intermediul său se transmite numai folosinŃa bunurilor nu şi
proprietatea acestora.

46
Brânduşa Ştefănescu ş.a., Drept civil, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
176
PărŃile în contractul de arendare sunt: arendatorul cel care are calitatea
de proprietar, uzufructuar sau deŃinător legal de bunuri agricole şi arendaşul,
cel care se obligă, adică ia în exploatare respectivele bunuri agricole.
Contractul de arendare are următoarele caractere juridice:
1) caracter sinalagmatic (bilateral); 2) este un contract cu executare succesivă;
3) este un caracter oneros; 4) este comutativ; 5) este un contract solemn; 6) nu
este transmisibil de proprietate.

CondiŃiile de validitate
1. Forma. Contractul de arendare se încheie în formă scrisă, în
3 exemplare şi se înregistrează la Primăria localităŃii în care se găsesc terenurile
agricole ce fac obiectul contractului, respectiv forma scrisă este cerută
„ad validatem”, contractul de arendare fiind din acest punct de vedere un
contract solemn, nu autentic.
2. PărŃile sunt arendatorul care este proprietarul, uzufructuarul sau
deŃinătorul legal al bunurilor agricole şi arendaşul – persoană fizică sau
persoană juridică.
Cât priveşte arendaşii, persoane fizice, acestea pot fi cetăŃeni români cu
domiciliul în România sau în străinătate, care au o pregătire de specialitate
agricolă, practică agricolă sau posedă un atestat de cunoştinŃe agricole.
Cât priveşte arendaşii, persoane juridice, acestea pot fi persoane juridice
române, cu sediul în România, indiferent de capitalul românesc sau străin, total
sau parŃial care au ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole şi care
prezintă garanŃiile solicitate de arendator.

Efecte
Fiind un contract de executare succesivă, este posibil ca obligaŃiile părŃilor
să nu poată fi executate datorită cauzelor de forŃă majoră sau cazului fortuit.
Legea permite părŃilor de comun acord să stabilească cazurile şi limitele
suportării daunelor produse de calamităŃi naturale, ori în cazurile de pierdere
totală sau parŃială a bunurilor arendate ca urmare a unor cauze externe voinŃei
lor.
1) Dreptul de preemŃiune al arendaşului
Potrivit art.9 din Legea nr.16/1994, arendaşului, persoană fizică, îi este
recunoscut dreptul de preempŃiune înaintea statului în caz de înstrăinare a
terenurilor agricole din extravilan arendate. Dreptul poate fi exercitat numai
dacă arendaşul este persoană fizică şi dacă împreună cu terenul asupra căruia
are un drept de preempŃiune nu depăşeşte limita maximă a suprafeŃei agricole,
pe care o poate avea legal, în proprietate, o persoană fizică, respectiv, 200
hectare. Peste această suprafaŃă, dreptul de preempŃiune încetează.

177
2) ObligaŃiile părŃilor
a) ObligaŃiile arendatorului. Art.8 alin.1 din Legea nr.16/1994 stabileşte
că arendatorul „este obligat să predea bunurile arendate în termenul şi în
condiŃiile stabilite, să garanteze pe arendaş de evicŃiune totală sau parŃială şi să
execute toate celelalte obligaŃii asumate prin contract”.
b) ObligaŃiile arendaşului. Arendaşului îi revine obligaŃia de a folosi
bunurile arendate, ca un bun proprietar, de a menŃine potenŃialul productiv al
bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a plăti arenda la
termenele şi în modalităŃile stabilite precum şi de a executa toate obligaŃiile
contractuale.
Încetarea contractului
În principiu, contractul de arendare încetează la expirarea termenului pentru
care a fost încheiat pentru că numai în acest mod se poate atinge deplin scopul
contractului. Legea arendării prevede că „prin acordul părŃilor contractul de
arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen”.

X.6. Împrumutul de folosinŃă (comodat)


NoŃiune
Împrumutul de folosinŃă – comodatul – este contractul prin care o
persoană – numită comodant – remite spre folosinŃă gratuită şi temporară unei
alte persoane – numită comodatar – un lucru determinat, cu obligaŃia pentru
acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa.
Sub aspectul caracterelor juridice, comodatul este un contract:
– real, fiind necesară predarea efectivă a lucrului, alături de realizarea
acordului de voinŃă;
– esenŃialmente cu titlu gratuit; dacă se stipulează o contravaloare pentru
folosinŃa lucrului împrumutat, contractul respectiv se transformă într-un
contract de locaŃiune de lucruri;
– unilateral – deoarece din momentul încheierii sale, naşte obligaŃii numai
pentru comodatar;
– proba se poate face prin orice mijloc de probă.
Obiectul
Obiectul contractului de comodat îl poate constitui numai un lucru
nefungibil, individual determinat deoarece, lucrul respectiv urmează să fie
restituit de către comodatar în individualitatea sa.
De regulă, este vorba despre lucruri neconsumptibile; excepŃional – prin
voinŃa părŃilor – şi lucrurile consumptibile, potrivit naturii lor, pot fi considerate
ca nefungibile şi individual determinate (spre exemplu, anumite produse care
sunt împrumutate pentru organizarea unei expoziŃii de profil).

178
Efecte
1. ObligaŃiile comodatarului sunt următoarele:
– să se îngrijească de conservarea lucrului împrumutat ca un bun proprietar;
– să folosească lucrul numai în conformitate cu destinaŃia sa, determinată
prin natura lucrului sau prin acordul părŃilor;
– să suporte cheltuielile de folosinŃă (cum ar fi, spre exemplu, hrana
animalului de muncă împrumutat);
– să restituie lucrul la scadenŃă şi în natura sa specifică.
2. Răspunderea comodatarului
Potrivit principiilor răspunderii civile contractuale comodatarul răspunde
pentru deteriorarea sau pieirea totală sau parŃială a lucrului, cu excepŃia cazului
în care poate dovedi că:
– deteriorarea sau pieirea lucrului s-a produs în mod fortuit;
– deteriorarea este rezultatul firesc al folosirii, fără culpă, a lucrului
respectiv.
3. ObligaŃiile comodantului
łinând seama că este un contract unilateral, care dă naştere la obligaŃii în
sarcina unei singure părŃi, respectiv comodatarului, comodatul, la încheierea sa,
nu comportă obligaŃii pentru comodant.
Stingerea efectelor comodatului
Încetarea efectelor contractului de comodat se produce în următoarele
ipoteze:
– prin restituirea lucrului la scadenŃă în starea corespunzătoare;
– prin rezilierea de către comodant în caz de nerespectare a obligaŃiilor de
către comodatar;
– prin moartea comodatarului. Comodatul, în ce-l priveşte pe comodatar,
este un contract intuitu personae. Moştenitorii comodatarului, într-un astfel de
caz, trebuie să restituie bunul imediat, chiar dacă termenul stabilit prin contract
pentru restituire ar fi ulterior.

X.7. Împrumutul de consumaŃie (mutuum)


NoŃiune
Împrumutul de consumaŃie (mutuum) este contractul prin care o
persoană – numită împrumutător – transmite în proprietate altei persoane –
numită împrumutat – o câtime de lucruri (bunuri) fungibile şi consumptibile, cu
obligaŃia acestuia de a restitui la scadenŃă o cantitate egală de lucruri de
acelaşi gen şi de aceeaşi calitate.
Caracteristicile împrumutului de consumaŃie numit şi împrumut propriu-
zis, sunt următoarele:

179
– este, de regulă, un contract cu titlu gratuit; ca excepŃie, acesta poate fi şi
cu titlu oneros cum este cazul spre exemplu al împrumutului cu dobândă;
– este un contract real, presupunând remiterea materială, în mâinile
împrumutatului a bunurilor mobile respective ;
– împrumutatul devine proprietar (spre deosebire de comodat şi, în
consecinŃă, suportă riscurile contractului, respectiv riscul pierderii bunului.
– În privinŃa condiŃiilor de fond :
– ambele părŃi trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciŃiu necesară
înfăptuirii de acte de dispoziŃie;
– este un contract unilateral care naşte obligaŃii numai pe seama
împrumutatului chiar şi în cazul în care este cu titlu oneros obligaŃia de
restituire ca şi obligaŃia de plată a dobânzilor revin celui împrumutat;
– obiectul contractului este constituit din bunuri mobile, fungibile (de gen)
şi consumptibile potrivit naturii lor.
Împrumutul cu dobândă
Aşa cum am subliniat, împrumutul de consumaŃie poate fi şi cu titlu
oneros în caz de excepŃie, respectiv, în situaŃia în care împrumutătorul pretinde
pe lângă obligaŃia de restituire şi o prestaŃie favorabilă pentru sine în schimbul
transferului proprietăŃii bunului împrumutat. Este explicaŃia datorită căreia
împrumutul de consumaŃie cu titlu oneros, se numeşte, expresiv, împrumut cu
dobândă.
În lipsa unei clauze contractuale exprese, referitoare la dobândă (în bani
sau alte bunuri mobile), mutuum-ul este un contract cu titlu gratuit. Aşadar,
fără o clauză expresă, dobânda nu este datorată de drept. Ca natură
juridică, dobânda reprezintă fructe civile.
Încetarea împrumutului de consumaŃie
Stingerea împrumutului de consumaŃie operează, ca efect al plăŃii
realizate, astfel:
– la termenul prevăzut în contract;
– la termenul stabilit prin hotărâre judecătorească;
– la data plăŃii efectuate de bună voie, de cel împrumutat.
Moartea oricăreia dintre părŃile contractului de împrumut de consumaŃie
antrenează, ca efect, transmiterea drepturilor şi obligaŃiilor asupra moşte-
nitorilor, ca şi în cazul comodatului.
Se impune relevat că, în cazul în care împrumutul, chiar şi cu termen, a
avut caracter intuitu personae cu privire la împrumutat, moartea acestuia atrage
exigibilitatea datoriei (şi, deci, obligaŃia imediată de întoarcere pentru
moştenitori).

180
X.8. Contractul de depozit
Contractul de depozit este acordul prin care una din părŃi, deponentul,
încredinŃează celeilalte părŃi, depozitarul, anumite bunuri mobile spre a-i fi
păstrate şi înapoiate de către acesta, în natură.
Caractere juridice:
– contractul de depozit este un contract real, în înŃelesul că se consideră
încheiat din momentul predării bunurilor, respectiv, de când sunt realizabile
efectele ce-i sunt specifice;
– contractul de depozit este un contract gratuit fiind un serviciu
dezinteresat pe care depozitarul îl prestează fără a primi un echivalent de la
deponent;
– fiind, în principiu, un contract cu titlu gratuit, contractul de depozit este
un contract unilateral;
– contractul de depozit este un contract consensual, întemeindu-şi
valabilitatea numai pe acordul de voinŃă al părŃilor.
Specii ale depozitului
În funcŃie de condiŃiile în care se încheie, depozitul cunoaşte anumite
varietăŃi, reglementate de lege. Potrivit art.1597 din Codul civil depozitul poate
fi depozit propriu-zis şi sechestru.
A) Contractul de depozit propriu-zis se poate clasifica, la rândul său, în
depozit obişnuit sau voluntar şi depozitul necesar. De asemenea, se distinge
între depozitul regulat şi depozitul neregulat.
Depozitul voluntar este contractul de depozit în care deponentul are
posibilitatea alegerii depozitarului.
Depozitul necesar este contractul de depozit ce se încheie sub imperiul
unei întâmplări neprevăzute întrunind elementele forŃei majore. Legea
menŃionează explicativ câteva dintre aceste situaŃii, cum ar fi: incendiul,
naufragiul, adică împrejurări în care posesorul bunurilor aflate în pericol,
deponentul nu are posibilitatea să-şi aleagă un depozitar.
Contractul de depozit regulat este contractul de depozit în care depozitarul
este obligat să restituie la prima cerere a deponentului chiar bunurile date spre
păstrare în natură şi în identitatea lor specifică.
Contractul de depozit neregulat este contractul prin care depozitarul Ńinut
(obligat) îndreptăŃit să restituie deponentului bunuri de acelaşi gen cu cele date
în păstrare.
B) Sechestrul constă în depozitarea bunurilor ce constituie obiectul unui
litigiu, până la soluŃionarea procesului de către instanŃa competentă.
Sub aspectul temeiului, sechestrul este convenŃional sau judiciar.
Sechestrul convenŃional exprimă acordul părŃilor litigante de a încredinŃa
unei terŃe persoane – depozitar – un bun în legătură cu care au un litigiu, aflat în
181
soluŃionarea unei instanŃe legal investite. Acest depozit se poate referi atât la
bunurile mobile, cât şi la bunurile imobile.
Sechestrul judiciar este un act dispus de instanŃă la cererea justificată a
reclamantului.
Efectele contractului de depozit
1. ObligaŃiile depozitarului. Depozitarul are următoarele obligaŃii:
– obligaŃia „să se îngrijească de paza lucrului depozitat cu aceeaşi grijă ca
de propriul său lucru;
– obligaŃia de restituire a bunurilor, la termen ori la cererea deponentului
înainte de data convenită.
2. ObligaŃiile deponentului. Contractul de depozit cu titlu gratuit, fiind
unilateral, în sine, nu generează obligaŃii şi pentru deponent. Cu toate acestea, el
poate fi Ńinut să restituie cheltuielile făcute de depozitar cu poza sau întreŃinerea
lucrului dat în depozit.

X.9. Contractul de rentă viageră


NoŃiune
Contractul de rentă viageră este contractul prin care o persoană,
numită credirentier, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital)
către o altă persoană, numită debirentier, care se obligă să-i plătească
prestaŃii periodice în bani (rentă viageră) credirentierului până la decesul
acestuia.
Caracterele juridice
– este un contract consensual, încheindu-se prin simplu acord de voinŃă al
părŃilor;
– este un contract aleatoriu, ambele părŃi având şansa de câştig sau de
pierdere care depinde de un eveniment incert – durata vieŃii credirentierului;
– este un contract bilateral, fiecare parte asumându-şi obligaŃii în
considerarea prestaŃiilor celeilalte părŃi;
– este un contract cu titlu oneros deoarece există şanse de câştig –
pierdere pentru ambele părŃi, dar acestea depind de un eveniment viitor şi
incert. Contractul de rentă viageră poate fi constituit şi cu titlu gratuit prin
donaŃie sau prin testament.
– este translativ de proprietate.
CondiŃii de validitate
CondiŃiile cerute prin contractul de vânzare–cumpărare se cer şi pentru
renta constituită cu titlu oneros.
În cazul în care renta viageră a fost constituită în favoarea unei persoane
care a încetat din viaŃă în momentul constituirii lui, contractul este lovit de
182
nulitate absolută deoarece, deşi oneros, contractul nu mai este aleatoriu prin
decesul credirentierului şi dispare astfel cauza juridică a contractului.
Tot nulă este şi renta constituită în favoarea unei persoane bolnave de o
boală din cauza căreia a decedat în intervalul a 20 de zile de la data încheierii
contractului.
Efectele contractului de rentă viageră
Plata rentei. Ratele de rentă trebuie plătite de către debirentier la
termenele şi în cuantumul stipulat în contract. Sumele datorate se dobândesc în
proporŃie cu zilele cât a trăit credirentierul.
În cazul morŃii debirentierului, obligaŃia de plată se transmite asupra
moştenitorilor lui, deoarece această obligaŃie nu este legată de o calitate
personală a defunctului (de exemplu, pensie de întreŃinere între soŃi) şi nici
contractată intuitu personae.
În cazul în care la scadenŃă debirentierul nu plăteşte, credirentierul poate
cere executarea silită asupra patrimoniului debirentierului. În schimb,
rezoluŃiunea contractului pentru neexecutare nu poate fi cerută de credirentier.

X.10. Contractul de joc sau „prinsoare”


Contractul de joc – „jocul” – este acel contract prin care părŃile se obligă
reciproc a plăti o sumă de bani sau alt lucru câştigătorului în funcŃie de
realizarea sau nerealizarea unui eveniment sau fapt care face să existe şanse de
câştig – pierdere pentru ambele părŃi contractante.
Contractul de prinsoare – „rămăşag”, „pariu” este acel contract prin care
părŃile, exprimând puncte de vedere opuse cu privire la existenŃa sau realizarea
unui fapt necunoscut la data încheierii contractului, se obligă să asigure una
alteia un câştig determinat, partea câştigătoare urmând a fi stabilită prin
verificarea şi dovedirea existenŃei ori realizării faptului – obiect al contractului.
Efectele contractului
Creditorul nu are acŃiune în justiŃie pentru a reclama câştigul. Debitorul
acŃionat în justiŃie poate opune creditorului lipsa de efecte obligatorii şi a
sancŃiunii. De asemenea, acŃiunea în repetiŃiune este exclusă indiferent de data
plăŃii. Chiar dacă plata a fost anticipată, pierzătorul nu poate relua miza.
Prin jocuri de noroc se înŃeleg toate metodele de atribuire a unor câştiguri
de orice fel în funcŃie de anumite evenimente aleatorii, indiferent de modul
producerii acestora, cum ar fi: prognostic, loterie, bingo, jocuri mecanice sau
electronice, jocuri de noroc în prezenŃa jucătorilor – cărŃi de joc, zaruri, ruletă,
jocuri tip „casino”. Potrivit O.U.G. nr.69/1998 privind regimul de autorizare a
activităŃilor din domeniul jocurilor de noroc, organizatorii de jocuri sunt
obligaŃi să obŃină avizul de funcŃionare de la Comisia de coordonare, avizare şi

183
atestare a jocurilor de noroc, care-şi desfăşoară activitatea în cadrul
Ministerului FinanŃelor Publice. Pentru practicarea jocurilor de noroc în valută
este necesară aprobarea prealabilă a Băncii NaŃionale a României, care se va
elibera la cerere pentru fiecare caz în parte, pe baza avizului şi atestării date de
Comisie.

X.11. Contractul de întreŃinere


NoŃiune
Contractul de întreŃinere este contractul prin care o parte, numită
întreŃinut, transmite un bun mobil sau imobil sau plăteşte o sumă de bani
(capital) unei persoane numite întreŃinător care se obligă în scris să-i asigure
întreŃinerea în natură, de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, pe
timpul vieŃii, iar după moarte să o înmormânteze după obicei.
Caracterele juridice
– este un contract cu titlu oneros, fiecare parte urmărind un avantaj, un
folos;
– este bilateral, fiecare parte obligându-se în considerarea prestaŃiilor
celeilalte părŃi;
– este consensual, fiind valabil încheiat prin acordul de voinŃă al părŃilor.
Poate îmbrăca şi forma unui înscris sub semnătură privată sau chiar autentic.
– este un contract intituitu personae, obligaŃia de întreŃinere are un
caracter personal şi netransmisibil;
– este un contract cu executare succesivă.
Efectele contractului de întreŃinere
ObligaŃiile întreŃinutului:
– să transmită dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat;
– să garanteze contra evicŃiunii şi a viciilor ascunse ale bunului înstrăinat.
ObligaŃiile întreŃinătorului:
– să acorde întreŃinerea în natura întreŃinutului;
– întreŃinerea trebuie executată la locul stabilit de părŃi.
RezoluŃiunea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei de întreŃinere
În cazul neexecutării obligaŃiei se vor aplica dispoziŃiile dreptului comun
pentru contractele bilaterale, adică prevederile art.1020 din Codul civil, potrivit
căruia se poate cere rezoluŃiunea contractului.
Efectele rezoluŃiunii (desfiinŃării) pentru neexecutarea obligaŃiei de
întreŃinere. În cazul neexecutării, este incontestabil ca dreptul de proprietate
asupra bunului prestat de beneficiarul întreŃinerii va fi redobândit de el.
Valoarea întreŃinerii prestate nu trebuie restituită, datorită caracterului aleatoriu
al contractului.
184
Transformarea în bani a obligaŃiei a întreŃinere. În caz de neexecutare
a obligaŃiei de întreŃinere, întreŃinutul are facultatea de a cere rezoluŃiunea
contractului. El are însă şi posibilitatea să opteze pentru executarea contractului.
Transformarea în bani a obligaŃiei de întreŃinere este posibilă şi prin
consimŃământul părŃilor, când operează în fond o navaŃie care stinge vechea
obligaŃie dintre creditor şi debitor, înlocuind-o cu o obligaŃie nouă.

X.12. Contractul de donaŃie


NoŃiune
Contractul de donaŃie este un contract solemn prin care o parte, numită
donator, cu intenŃie liberală, îşi micşorează irevocabil patrimoniul său în
favoarea celeilalte părŃi, numită donatar, fără a urmări de la aceasta o
contraprestaŃie.
Caracterele juridice. Contractul de donaŃie este:
– contract solemn, pentru validitatea căruia îi este necesară forma
înscrisului autentic;
– contract cu titlu gratuit, donatorul micşorându-şi patrimoniul fără a
primi un echivalent pentru acesta;
– contractul unilateral – creează, în principiu obligaŃii numai pentru
donator;
– contract cu titlu translativ de proprietar, prin acordul părŃilor exprimat
cu respectarea condiŃiilor de formă cerute de lege.
CondiŃiile de validitate a contractelor de donaŃie
Obiectul contractului poate constitui orice bun aflat în circuitul civil
determinat sau determinabil, posibil, licit şi să existe sau să poată exista în viitor
(de exemplu, recolta viitoare).
1. CondiŃii de formă
Conform art.813 din Codul civil, toate donaŃiile se fac prin act autentic.
Nerespectarea acestei forme se sancŃionează cu nulitate absolută.
Dacă donaŃia are ca obiect bunuri mobile, ele trebuie înscrise într-un „stat
estimativ” semnat de ambele părŃi în care să existe descrierea bunurilor, valoarea
globală. În cazul bunurilor imobile înstrăinarea lor se face cu respectarea
publicităŃii imobiliare, dreptul de preempŃiune nu este aplicabil.
2. Capacitatea părŃilor
Minorii şi persoanele aflate sub interdicŃie judecătorească sunt incapabili
de a dispune. Minorul nu poate dispune prin donaŃie nici după ce a ajuns la
majorat, cât timp autoritatea tutelară nu a dat tutorelui descărcare pentru
gestiunea sa. De la această regulă face excepŃie situaŃia când tutorele este
ascendentul minorului.
185
Cele mai importante incapacităŃi de a primi sunt:
– Persoanele neconcepute şi organizaŃiile care nu au dobândit
personalitate juridică;
– Străini şi apatrizi, dacă obiectul donaŃiei este un teren;
– Medici şi farmacişti de la persoanele pe care le-au îngrijit medical
înaintea morŃii (inclusiv preoŃii);
– Minorii şi interzişii pot accepta donaŃii prin reprezentanŃii lor legali sau
cu încuviinŃarea acestora;
– Persoanele juridice, în limita principiului specialităŃii, capacităŃii de
folosinŃă a lor.
LiberalităŃile între vii sunt, prin esenŃa lor, irevocabile ca o condiŃie de
validitate. Clauzele contrare sunt lovite de nulitate.
Efectele contractului de donaŃie
DonaŃia are obligaŃia să predea bunul donat, să-l garanteze pe donatar
dacă s-a obligat expres în cadrul contractului, să-l garanteze pentru evicŃiune şi
vicii ascunse şi dacă donaŃia este cu sarcini în limita celor impuse.
Dacă donaŃia este fără „sarcini”, donatorul are singura obligaŃie de
„recunoştinŃă” faŃă de donator. Dacă donaŃia este cu sarcini, aceasta trebuie să
fie licită, morală, posibilă. Neîndeplinirea sarcinii are ca efect desfiinŃarea
retroactivă a contractului.
Contractul de donaŃie, este în principiu, irevocabil. De la acest principiu
există anumite clauze legale de revocare, respectiv pentru:
– neîndeplinirea sarcinilor;
– ingratitudine în următoarele cazuri: atentat la viaŃa donatorului, delicte,
cruzimi sau injurii grave la adresa donatorului, refuzul de a acorda alimente
donatorului;
– survenienŃă de copil în următorul caz: dacă în momentul încheierii
contractului, donatorul nu avea copil sau alt descendent şi ulterior se naşte un
copil din căsătorie sau din afara acesteia.
Primele două cazuri se solicită pe cale judecătorească.

X.13. Contractul de tranzacŃie


NoŃiune
Contractul de tranzacŃie este acel contract prin care părŃile litigante,
urmărind să pună capăt unui proces existent sau să prevină declanşarea unui
proces iminent, îşi fac concesii reciproce în sensul renunŃării la anumite
drepturi, ori stipulează prestaŃii noi în schimbul unor renunŃări consimŃite de
partea adversă.
Potrivit definiŃiei, pentru a fi în prezenŃa unei tranzacŃii trebuie să fie
cumulativ întrunite următoarele condiŃii:
186
– existenŃa unui drept litigios în cadrul unui proces civil declanşat sau pe
cale de a se declanşa ;
– intenŃia părŃilor de a pune capăt procesului;
– concesii reciproce.
Caractere juridice
– Este un contract sinalagmatic, fiecare parte îşi asumă obligaŃii în
considerarea prestaŃiilor celeilalte părŃi ;
– Este un contract cu titlu oneros şi cumulativ, fiecare parte urmăreşte un
avantaj material prin concesiile pe care le face, fiind cumulativ deoarece
concesiile reciproce se cunosc şi sunt determinate ;
– Este un contract consensual, fiind suficient consimŃământul valabil
exprimat al părŃilor.
TranzacŃia trebuie să fie constatată printr-un înscris cerut însă numai ad
probationem.
Forma solemnă a înscrisului este cerută în două cazuri :
– când obiectul tranzacŃiei este un teren transmis de o parte în schimbul
renunŃării de către cealaltă parte;
– când tranzacŃia este extrajudiciară.
CondiŃii de validitate
Deoarece prin tranzacŃie se renunŃă la un drept, părŃile trebuie să aibă
capacitatea de a dispune de obiectul tranzacŃiei.
TranzacŃia nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale
asupra cărora părŃile nu au drept de dispoziŃie şi nici bunuri scoase din circuitul
civil.
Efectele contractului de tranzacŃie
TranzacŃia are efect extinctiv în privinŃa drepturilor asupra cărora poartă
concesii reciproce;
După încheierea tranzacŃiei părŃile nu mai pot invoca în instanŃă drepturi
stinse prin înŃelegerea lor.
TranzacŃia produce, de regulă, efecte declarative având drept consecinŃe;
– producerea efectelor retroactive până în momentul naşterii dreptului ce
se consolidează;
– ea nu mai poate fi invocată ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani;
– părŃile nu trebuie să-şi garanteze reciproc drepturile pe care şi le
recunosc.
Cauzele de nulitate a tranzacŃiei
TranzacŃia poate fi anulată pentru eroare asupra persoanei sau asupra
obiectului; nu constituie eroare asupra obiectului, eroare asupra cuantumului
prejudiciului suferit.
187
Se poate cere şi anularea tranzacŃiei încheiată pentru executarea unui titlu
nul sau anulabil ori lovit de alte cauze de ineficacitate (de exemplu, testament
revocat), ori pentru stingerea unui proces rezolvat printr-o hotărâre definitivă,
cu excepŃia cazurilor în care părŃile au tratat în cunoştinŃă de cauză.

X.14. Contractul de antrepriză


NoŃiune
Contractul de antrepriză are două părŃi. O parte numită antreprenor,
care se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cea de-a doua
parte, numită client, de la care primeşte un preŃ. Acesta reprezintă un element
deosebit de important al contractului de antrepriză, în sensul în care, dacă el nu
există, nu va exista nici contractul de antrepriză, ci actul încheiat de părŃi poate
fi un act cu titlu gratuit.
Contractul de antrepriză este un contract important, în baza căruia se pot
executa lucrări de mare importanŃă, de la construirea de case, blocuri de
locuinŃe, până la diverse prestări de servicii.
Se poate vorbi de un astfel de contract chiar şi în cazul lucrărilor
intelectuale, de pildă meditaŃii sau consultaŃii profesionale aşa cum se
precizează şi în literatura juridică de specialitate.47
Caractere juridice
Contractul de antrepriză este un contract:
− sinalagmatic (bilateral);
− cu titlu oneros;
− comutativ;
− consensual;
− cu executare succesivă;
− translativ de proprietate.
Cât priveşte proprietatea, trebuie făcută următoarea precizare. Dacă
materialele sunt procurate de antreprenor, apreciem că el trebuie să rămână
proprietarul lor şi al lucrării până la terminarea ei, după care clientul poate obŃine
predarea silită, devenind proprietar. Dacă însă aceste materiale sunt achiziŃionate
de către client, el păstrează proprietatea lor şi în cursul executării lucrării, până la
finalizarea acesteia, când devine de facto şi de juris, proprietarul acesteia.
CondiŃii de validitate
În ceea ce priveşte condiŃiile de validitate, acestea sunt comune cu ale
celorlalte contracte civile încheiate între două sau mai multe părŃi, cu
menŃiunea că la contractul de antrepriză, clientul trebuie să îndeplinească

47
Vezi F.Deak, S.Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina
Lex,1993, pag.120.
188
condiŃiile cerute de lege pentru a face acte fie de administrare, fie de dispo-ziŃie,
iar antreprenorul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu.
Asemănări sau deosebiri faŃă de alte contracte civile
a) În cazul contractului de muncă unde salariul se plăteşte după
cantitatea şi calitatea muncii depuse, în baza contractului de antrepriză, se
plăteşte numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului
(ex. predarea locuinŃei executate).
În cazul primului contract, apreciem că între părŃi se stabileşte un raport
de prepuşenie, comitentul răspunde, în baza art.1000 alin.3 C.civ., faŃă de terŃi
pentru faptele persoanelor încadrate în muncă (prepuşilor), pe când în cadrul
contractului de antrepriză, antreprenorul se bucură de independenŃă juridică
cât priveşte modul de executare a lucrării, el fiind liber să încredinŃeze o parte
sau întreaga lucrare, sub coordonarea sa, unor subantreprenori, deoarece îşi
asumă întregul risc al contractului de antrepriză încheiat.
b) Contractul de antrepriză se deosebeşte şi de contractul de locaŃiune
(locatio rei), el nefiind o variantă a locaŃiunii întrucât preŃul acestuia din urmă
este stabilit în raport cu durata folosinŃei locuinŃei (spaŃiului închiriat).
c) Contractul de antrepriză are ca obiect fapte materiale spre deosebire de
contractul de mandat, unde mandatarul se obligă faŃă de mandant să-l
reprezinte. Pentru ca antreprenorul să-l poată reprezenta pe client, el trebuie să
fie împuternicit de client, în baza unui alt contract de mandat diferit (separat)
faŃă de cel încheiat anterior.
d) Contractul de antrepriză se mai poate asemăna şi cu depozitul, mai ales
că depozitarul efectuează anumite lucrări pentru conservarea lucrului depozitat,
ca şi în cazul antreprizei atunci când antreprenorul execută lucrarea
contractată, cu materialele procurate de client.
DistincŃia dintre cele două contracte rezidă tocmai din obiectul principal
al contractului încheiat. În cazul depozitului, obiectul contractului este dat de
depozitarea bunurilor de către depozitar, pe când în contractul de antrepriză,
obiectul principal al contractului este executarea unei lucrări, în schimbul unui
preŃ stabilit de părŃi, aşa cum am precizat anterior.
Răspunderea antreprenorului şi a arhitectului
a) Răspunderea pentru neexecutarea lucrării este guvernată de
regulile de drept comun. Beneficiarul poate să-l acŃioneze în justiŃie pe
antreprenor în cazul neexecutării lucrării, chiar şi în faŃa instanŃei penale, dacă
antreprenorul a fost de rea-credinŃă, prejudiciindu-l grav prin fapta sa.
b) Răspunderea pentru viciile lucrării
Antreprenorul răspunde în primul rând pentru viciile ascunse ale
materialelor procurate de el cât şi pentru cele ale lucrării în totalitatea sa, după
189
ce aceasta a fost recepŃionată de către beneficiar. După terminarea lucrării,
beneficiarul este obligat s-o ia în primire în baza unui act juridic încheiat în
acest sens, (proces-verbal de recepŃie a lucrării executate).
Dacă însă beneficiarul nu respectă această obligaŃie pe care şi-a
asumat-o prin contract, atunci şi el va răspunde în faŃa antreprenorului, care are
dreptul să solicite daune-interese pentru cheltuielile ocazionate, de pildă, pentru
conservarea (păstrarea) lucrării executate, până la predarea-primirea efectivă a
acesteia.
Dreptul la acŃiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrări
executate de antreprenor se prescrie potrivit Decretului 167/1958, în termen de
6 luni, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie. În caz contrar, termenul este
cel general de prescripŃie, prevăzut de acelaşi act normativ, respectiv de 3 ani.
Aceste termene încep să curgă de la data descoperirii viciilor lucrării,
până cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea-primirea acesteia.
c) Răspunderea antreprenorului pentru calitatea construcŃiei
Antreprenorul răspunde, în acest caz, dacă construcŃia se dărâmă în tot
ori în parte din cauza unui viciu de construcŃie sau din cauza terenului, în
termen de 10 ani de la recepŃia lucrării.
Prin Legea nr. 8/1977 privind asigurarea durabilităŃii, siguranŃei în
exploatare, funcŃionării şi calităŃii construcŃiilor, răspunderea antreprenorului
pentru calitatea construcŃiei, inclusiv pentru neîncadrarea în gradul de
seismicitate aprobat, indiferent de natura aparentă sau ascunsă a viciului, pe
toată durata de serviciu normată a construcŃiei.
De asemenea, prin OrdonanŃa de Guvern nr. 25/1992 privind calitatea
în construcŃii, răspunderea antreprenorului pentru viciile structurii de rezistenŃă,
rezultate din nerespectarea normelor de proiectare sau execuŃie, este pe toată
durata de existenŃă a construcŃiei.
Aceste reglementări juridice protejează dreptul beneficiarului de a-l
acŃiona în judecată pe antreprenor, pentru orice vicii ascunse în timp de 10 ani,
iar pentru cele care afectează structura de rezistenŃă a construcŃiei pe întreaga
durată de existenŃă a acesteia.
Pentru angajarea răspunderii beneficiarul trebuie să dovedească numai
existenŃa viciului. În atare situaŃie, culpa contractuală a antreprenorului sau a
arhitectului este prezumată, ei fiind obligaŃi să dovedească existenŃa unei cauze
străine, exoneratoare de răspundere, fără a se prevala de culpa
subantreprenorilor. Dacă există şi o culpă a acestora din urmă, evident că
antreprenorul are la îndemână o acŃiune în regres împotriva acestora, care va fi
ulterioară, şi care va conduce la recuperarea parŃială sau totală a sumei pe care a
plătit-o antreprenorul, beneficiarului.

190
B. Răspunderea arhitectului
Aşadar pe lângă antreprenor şi arhitectul răspunde în faŃa beneficiarului
pentru viciile lucrării executate.
Arhitectul este persoana fizică care întocmeşte, stricto sensu, proiectul
lucrării angajate prin contractul de antrepriză.
În literatura juridică de specialitate s-a pus problema întinderii
răspunderii atât a antreprenorului cât şi a arhitectului. S-a statuat că dacă
arhitectul nu a făcut decât planul construcŃiei fără a se angaja şi de executarea
lucrării, el răspunde numai dacă se va face dovada că viciul construcŃiei îşi are
sorgintea în viciul proiectului (planului) lucrării.
Dacă însă, se dovedeşte că viciul aparŃine, antreprenorului, cel care a
executat lucrările de construcŃii, atunci el va răspunde singur în faŃa clientului,
care este beneficiarul lucrării.
Dacă culpa este comună, ei vor răspunde proporŃional cu gradul de
vinovăŃie ce se va reŃine în sarcina fiecăruia, pe baza expertizei ce se va efectua
în acest sens.
PreŃul contractului de antrepriză
A. PreŃul forfetar
În acest caz, dacă antreprenorul sau arhitectul s-a obligat prin contractul
de antrepriză, să execute un bloc de locuinŃe, preŃul negociat cu partea
beneficiară, rămâne acelaşi indiferent dacă în intervalul de timp cât durează
lucrarea, preŃul muncii sau a materialelor se modifică. Spunem despre acest
contract că a avut la bază un preŃ forfetar, global.
B. PreŃul de deviz
În acest caz, preŃul se stabileşte pentru fiecare material necesar în
vederea finalizării lucrării. Aşadar preŃul total al lucrării va depinde de preŃurile
articolelor procurate de antreprenor, care se vor dovedi cu acte atât în faŃa
beneficiarului cât şi în faŃa instanŃei, dacă va fi cazul, atunci când va recepŃiona
lucrarea, mai exact spus, o va preda părŃii din contractul încheiat în acest sens.
În domeniul contractului de antrepriză, pentru lucrări publice, întâlnim
şi termenul de preŃ fix care nu se modifică pe întreaga durată a contractului sau
de preŃ indexat, când valorile se modifică odată cu schimbările ce au loc pe
piaŃa materialelor de construcŃii, sau pentru plata forŃei de muncă.
Încetarea contractului de antrepriză
Potrivit art. 1485 C. civil, contractul de antrepriză încetează prin
moartea arhitectului sau antreprenorului, deoarece acest contract este încheiat
intuitu personae, clientul are însă obligaŃia să plătească moştenitorilor
antreprenorului contravaloarea lucrărilor executate, direct proporŃional cu preŃul
prevăzut în contractul încheiat în acest sens.
191
În afară de aceste reguli speciale, pentru sancŃionarea unor eventuale
litigii apărute între părŃile contractului de antrepriză, se aplică regulile de drept
comun existente în legislaŃia civilă.

X.15. Contractul de subantrepriză


Descriere generală
În cazul contractului de antrepriză de construcŃii, antreprenorul are dreptul
să încredinŃeze executarea unor părŃi din lucrare unor subantreprenori, încheind
cu fiecare dintre ei (instalator, electrician, parchetar, zidar, mozaicar etc.), un
contract de subantrepriză.
Potrivit dispoziŃiilor prevăzute în Codul civil, în relaŃiile dintre
antreprenor şi subantreprenor se aplică regulile prevăzute în contractul de
subantrepriză, subantreprenorul având rolul de antreprenor.
Întrucât antreprenorii, contractează numai cu subantreprenorul, clientul
nu are nici o acŃiune contractuală împotriva acestuia. Numai pe temei delictual
clientul poate cere repararea prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite.
Subantreprenorii nu au calitatea de prepuşi, antreprenorul nu răspunde
pentru faptele lor în calitate de comitent, între ei nestabilindu-se o relaŃie de
prepuşenie, tot aşa cum nici clientul nu răspunde pentru faptele antreprenorului
sau subantreprenorului, faŃă de terŃii păgubiŃi48.

X.16. Contractul de societate civilă


NoŃiune
Contractul de societate civilă constă în punerea în comun, de către două
sau mai multe persoane a bunurilor lor materiale, în vederea constituirii unui
fond, pentru a răspunde scopului patrimonial comun.
Caractere juridice
Societatea civilă este un contract:
− sinalagmatic (bilateral);
− cu titlu oneros;
− comutativ;
− patrimonial (caracter lucrativ);
− consensual;
− cu executare succesivă;
− încheiat intuitu personae.

48
F.Deak, S.Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex,1993,
pag.129.
192
PărŃile acestui contract nu încheie acte obiective sau subiective de comerŃ,
deci acest tip de contract este numai un contract civil, care se deosebeşte de
celelalte, tocmai prin intenŃia părŃilor de a realiza scopul patrimonial propriu, pe
care şi l-au propus prin încheierea contractului de societate civilă.
Contractul de societate se întâlneşte atât în domeniul agricol, prin
constituirea de societăŃi agricole, cât şi în cel al construcŃiilor, creşterii
animalelor, prestărilor de servicii etc. Ideea care se degajă din contractul de
societate, care este de natură existenŃială, este tocmai realizarea scopului
patrimonial comun, pentru care a fost încheiat.
Administrarea şi funcŃionarea societăŃii civile
Societatea civilă nu are personalitate juridică şi deci nu este subiect de
drept, în accepŃiunea legii civile. În vederea realizării scopului patrimonial
pentru care a fost creată, ea trebuie să aibă un patrimoniu comun.
De aceea pentru a funcŃiona este obligatoriu a avea organe proprii de
conducere şi administrare, care pot fi din rândul asociaŃilor sau reprezentanŃi
prin contractul de mandat, ce se va încheia ulterior.
Raporturile dintre asociaŃi au la bază buna-credinŃă dar şi diligenŃa
fiecăruia pentru bunul mers al societăŃii.
În caz de rea-administrare, asociaŃii vor răspunde direct proporŃional cu
gradul de prejudiciere al societăŃii.
Administrarea societăŃii poate fi încredinŃată unui singur asociat
(administrator statutar) sau mai multor asociaŃi. Hotărârile se iau prin votul
majorităŃii asociaŃilor.
Ca o trăsătură esenŃială a acestui tip de contract, pe lângă scopul
patrimonial pentru care s-a constituit, fiecare asociat este prezumat că are
mandat tacit din partea celorlalŃi asociaŃi, pentru administrarea treburilor
societăŃii. Aşadar, acest mandat se prezumă numai pentru actele de
administrare şi conservare şi nu pentru cele de dispoziŃie. Aceste ultime acte
pot fi făcute, numai în baza unui mandat special, dat de toŃi membrii societăŃii
civile. Aşa cum am arătat mai sus, contractul de societate, odată încheiat nu
conduce la dobândirea personalităŃii juridice de către societatea civilă, în
raporturile juridice cu alte societăŃi ea nu va fi niciodată subiect de drept, în
accepŃiunea legii. De aici rezidă concluzia că obligaŃiile contractuale, deşi
încheiate pe seama societăŃii, vor angaja sub aspectul răspunderii asumate,
doar asociatul contractant.
Dar, datorită raporturilor interne specifice dintre membrii societăŃii,
creditorii pot acŃiona în judecată şi urmări, atât fondul social cât şi bunurile din
patrimoniul personal al acestora. Eventualii creditori nu sunt obligaŃi, aşadar,
să cunoască partea fiecărui asociat.
ObligaŃiile asumate prin contract se vor împărŃi direct proporŃional cu
numărul lor, indiferent de întinderea aportului social al fiecăruia.
193
Tot proporŃional cu aportul social se va face şi împărŃirea beneficiilor, dar
şi a prejudiciilor cauzate societăŃii.

Cauze de încetare a societăŃii civile


Societatea civilă încetează prin:
a) pierderea fondului social;
b) realizarea scopului pentru care a fost creată;
c) moartea naturală a unuia sau mai multor asociaŃi;
d) declararea judecătorească a morŃii unuia sau mai multor asociaŃi;
e) punerea sub interdicŃie a unuia sau mai multor asociaŃi;
f) insolvabilitatea sau falimentul societăŃii sau numai a unuia dintre
asociaŃi, recunoscută prin hotărârea instanŃei competente;
g) prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de
societate.
La încetarea activităŃii societăŃii, patrimoniul social se lichidează49, se
încasează creanŃele şi se achită datoriile, iar activul şi pasivul social se împarte
între asociaŃi, proporŃional şi în conformitate cu regulile prevăzute de legislaŃia
civilă.
Cererea de partajare a bunurilor societăŃii, care sunt în indiviziune, este
imprescriptibilă, tocmai pentru a proteja patrimoniul comun al membrilor
societăŃii civile de fapte şi instituŃii juridice de orice fel, în primul rând
împotriva termenului general de prescripŃie extinctivă.

49
F.Deak, S.Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex,1993,
pag.131.
194
TESTE GRILĂ

1. Este patrimonială acea relaŃie socială care nu poate fi exprimată în bani


– ex.: dreptul la nume, domiciliu, sediu ?
Răspuns: NU
2. Dreptul civil aparŃine diviziunii dreptului public ?
Răspuns: NU
3. Persoana fizică este doar o ficŃiune a legii, luată separat?
Răspuns: NU
4. Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea unei persoane de a fi titular de
drepturi şi obligaŃii civile ?
Răspuns: NU
5. Dreptul de autor al unei opere ştiinŃifice, literare, artistice etc. este un
drept nepatrimonial.
Poate genera şi raporturi patrimoniale ?
Răspuns: DA
6. Utilizarea termenului de izvoare ale dreptului civil semnifică existenŃa
atât a mai multor forme de exprimare a normelor de drept civil, cât şi
existenŃa, în cadrul aceleiaşi forme de exprimare, a mai multor surse de
aceeaşi categorie, dar cu obiect de reglementare diferit ?
Răspuns: DA
7. Izvoarele dreptului civil, în sens formal, pot să fie comune cu alte
ramuri de drept ?
Răspuns: NU
8. Principalul izvor de drept civil îl constituie Codul de procedură civilă?
Răspuns: NU
9. Raportul juridic civil este relaŃia socială guvernată de norma juridică de
drept civil ?
Răspuns: DA
10. Actul juridic este o acŃiune umană, prin care nu s-a urmărit producerea
unor efecte juridice, dar care totuşi prin consecinŃele ei, generează astfel
de efecte ?
Răspuns: NU
195
11. Caracterele juridice ale raportului juridic civil sunt următoarele:
– caracter social
– caracter dublu voliŃional
– egalitatea juridică a părŃilor
Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de trăsături definitorii ?
Răspuns: DA
12. Obiectul raportului juridic civil constă în acŃiunile sau inacŃiunile
la care sunt îndreptăŃite, dar nu pot fi obligate părŃile ?
Răspuns: NU
13. Atunci când sunt mai mult de două subiecte ale raportului juridic
există o pluralitate de subiecte. Pluralitatea poate fi pluralitate
activă sau pluralitate pasivă.
Poate fi pluralitatea subiect al raportului juridic civil ?
Răspuns: DA
14. Transmiterea de drepturi şi obligaŃii poate fi:
– universală;
– cu titlu universal;
– cu titlu particular.
Testamentul mistic sau secret poate transmite drepturi inter vivos?
Răspuns: NU
15. Persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu sunt:
– minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
– persoana pusă sub interdicŃie
Pentru aceste persoane, actele juridice pot fi încheiate de reprezentanŃii
lor legali ?
Răspuns: DA
16. Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, se consideră că au
discernământul în curs de formare, iar capacitatea lor de exerciŃiu este
una restrânsă.
Pot încheia aceştia acte juridice, cu încuviinŃarea părinŃilor ?
Răspuns: DA
17. La raportul juridic încheiat de persoana juridică participă un subiect
activ, numit creditor şi un subiect pasiv numit debitor.
În acelaşi raport juridic, părŃile pot fi atât subiect activ, cât şi subiect
pasiv ?
Răspuns: DA
18. După criteriul persoanelor obligate, drepturile subiective civile se divid
în:
– drepturi absolute şi drepturi relative
Ambele sunt opozabile erga omnes ?
Răspuns: NU
196
19. ObligaŃiile conjuncte (divizibile) sunt acele obligaŃii care leagă mai
mulŃi creditori sau mai mulŃi debitori, iar creanŃa este divizibilă.
Fiecare creditor sau fiecare debitor poate urmări sau poate fi urmărit,
pentru întreaga creanŃă ?
Răspuns: NU
20. Bunurile mobile prin anticipaŃie sunt acele bunuri care, dacă sunt
analizate după natura lor, sunt imobile, dar având în vedere ce vor
deveni, părŃile unui act juridic convin că acestea sunt mobile.
Această considerare are temei legal (este legală) ?
Răspuns: DA
21. Bunurile care nu sunt în circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot
face obiectul actelor juridice civile şi nici nu se pot afla în proprietatea
particularilor.
Plajele, marea teritorială aparŃin proprietăŃii publice ?
Răspuns: DA
22. Bunurile fungibile pot fi înlocuite unele cu altele, în executarea unei
obligaŃii ?
Răspuns: DA
23. Fructele naturale, industriale, civile, sunt bunuri nefrugifere în
accepŃiunea Codului civil ?
Răspuns: NU
24. Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinŃa
omului şi pot fi: naturale (naşterea, decesul)
– forŃa majoră
– prescripŃia
– cvasidelictele
De producerea lor legea civilă leagă anumite efecte juridice ?
Răspuns: DA
25. NoŃiunea de act juridic civil este folosită şi pentru desemnarea înscri-
sului constatator al manifestării de voinŃă care are rol de mijloc de
probă?
Răspuns: DA
26. Actele unilaterale, bilaterale sau multilaterale sunt clasificate după
efectele produse ?
Răspuns: NU
27. Actele juridice constitutive sunt acele acte care dau naştere unui drept
subiectiv civil care nu a mai existat până în acel moment.
Astfel de acte sunt: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de
schimb, precum şi alte tipuri de contracte ?
Răspuns: NU

197
28. Actele juridice cu titlu gratuit sau cu titlu oneros se clasifică după
criteriul modului de formare ?
Răspuns: NU
29. Actele juridice civile nepatrimoniale sunt acele acte care nu pot fi
evaluate în bani şi privesc drepturile nepatrimoniale.
Este donaŃia un astfel de act ?
Răspuns: NU
30. Capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃilor care se
obligă, un obiect determinat şi o cauză licită sunt modalităŃi ale actului
juridic ?
Răspuns: NU
31. Este termenul un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, până la care se
amână fie începerea, fie stingerea posibilităŃii de exercitare a dreptului
subiectiv ?
Răspuns: FALS
32. Principiile fundamentale ale dreptului civil se suprapun până la
identificarea cu izvoarele dreptului civil ?
Răspuns: NU
33. Nulitatea absolută a actului juridic civil operează în următoarele cazuri:
– lipsa totală a consimŃământului;
– lipsa (nevalabilitatea) obiectului juridic civil;
– frauda legii;
– încălcarea ordinii publice.
Această enumerare are caracter doar exemplificativ ?
Răspuns: ADEVĂRAT
34. Trăsăturile definitorii ale raportului juridic civil pot fi asimilate sau
denumite şi caractere ale acestuia.
Răspuns: DA
35. Este adevărat că pentru a fi valabil, actul autentic (art.1171 C.civ.)
trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii:
– să fie semnat;
– să fie îndeplinită condiŃia pluralităŃii de exemplare;
– să fie îndeplinită condiŃia scrierii în întregime ori punerii formulei
,,bun şi aprobat”.
Răspuns: FALS
36. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, este singura persoană fizică
lipsită de capacitatea de exerciŃiu ?
Răspuns: NU
37. Este adevărat că între mărturie şi mărturisire nu există nici o deosebire
sub aspectul forŃei probante ?
Răspuns: ADEVĂRAT
198
38. Forma ,,ad validitatem” (ad solemnitatem) este cerută de lege în cazul
tuturor actelor juridice civile ?
Răspuns: NU
39. CondiŃiile de valabilitate ale contractului de mandat sunt comune
tuturor contractelor ?
Răspuns: ADEVĂRAT
40. Sarcina este o obligaŃie impusă de dispunător gratificatului, ca o
contraprestaŃie, şi constă în a da, a face sau a nu face ceva ?
Răspuns: NU
41. Principiile fundamentale ale dreptului civil se suprapun până la
identificarea cu izvoarele dreptului civil ?
Răspuns: NU
42. Trăsăturile definitorii ale raportului juridic civil pot fi asimilate sau
denumite şi caractere ale acestuia.
Răspuns: DA
43. Cum au definit romanii dreptul?
a) ca fiind ceea ce trebuie
b) ca fiind respectul aproapelui
c) ca fiind arta binelui şi echităŃii
Răspuns: c)
44. În următoarea definiŃie completaŃi noŃiunea căreia îi aparŃine:
„………………….. este posibilitatea, facultatea sau prerogativa
recunoscută unei persoane de a pretinde să i se dea ceva, să i se execute
o anumită prestaŃie, să obŃină de la o altă persoană adoptarea unei
anumite conduite sau abŃinerea de la anumite acŃiuni”.
Răspuns: DREPTUL SUBIECTIV
45. CompletaŃi noŃiunile lipsă:
„Drepturilor subiective le corespund obligaŃiile:
1) …………..de a da, 2) …………sau a nu 3)……..”
Răspuns: 1) CELORLALłI MEMBRI AI SOCIETĂłII;
2) DE A FACE; 3) FACE CEVA.
46. Cărei accepŃiuni a dreptului aparŃine definiŃia următoare?
„…………… este alcătuit din ansamblul normelor juridice recunoscute
sau instituite de către stat, pe care membrii societăŃii le respectă de
bunăvoie sau sub ameninŃarea forŃei de constrângere a statului”.
Răspuns: DREPTUL OBIECTIV.

199
200
Partea a II-a
DREPT COMERCIAL

201
202
CAPITOLUL I
DREPTUL COMERCIAL.
NOłIUNE, OBIECT, EVOLUłIE, IZVOARE

I.1. NoŃiunea, obiectul şi evoluŃia dreptului comercial


NoŃiune. În doctrină dreptul comercial a fost diferit în diferite moduri. În
esenŃă, dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat, alcătuită din
normele juridice aplicabile faptelor de comerŃ, precum şi celorlalte raporturi
juridice la care iau parte persoanele care au calitatea de comerciant.
NoŃiunea de comerŃ îşi are originea în latinescul commercium, alcătuit la
rândul lui din „cum” şi „merx”, care înseamnă „cu marfă”.
Activitatea comercială, aşa cum se va arăta la partea privind faptele de
comerŃ, cuprinde întreaga activitate economică, începând cu producerea
bunurilor până la ajungerea lor la consumator inclusiv executarea de servicii şi
prestarea de lucrări.
Stabilirea obiectului dreptului comercial înseamnă delimitarea sferei
sale de aplicare. A fost făcută în funcŃie fie de elementul subiectiv (sistemul
subiectiv), fie de elementul obiectiv (sistemul obiectiv).
În sistemul subiectiv obiectul dreptului are în vedere persoana, el urmând
să se aplice numai operaŃiunilor efectuate de profesionişti, de comercianŃi. În
continuarea a ceea ce există în această concepŃie, care este de influenŃă
germanică, orice operaŃiune efectuată de un comerciant este considerată o
operaŃiune comercială.
În sistemul obiectiv obiectul dreptului se stabileşte având în vedere
natura operaŃiunii (comercialitatea). În acest sistem, care este de influenŃă
franceză, normele juridice de drept comercial se aplică actelor juridice, faptelor
şi operaŃiunilor calificate de lege ca fapte de comerŃ, fără să fie condiŃionate de
calitatea de comerciant a persoanei care le săvârşeşte.
Codul comercial român are la bază sistemul obiectiv care este însă
completat cu un element subiectiv prin prevederile art. 4 din Codul comercial
care prevede că sunt fapte de comerŃ şi celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui
comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din
însuşi actul.

203
EvoluŃia dreptului comercial în România. În România, activitatea
comercială, la începuturile sale, s-a desfăşurat pa baza regulilor cutumiare
locale (norme obişnuielnice) dar şi a unor reguli ale negustorilor străini cu care
s-au stabilit relaŃii comerciale. Reguli scrise în domeniul comerŃului se găsesc
pentru prima dată în Codul lui Andronache Donici din 1814, unde se făcea
vorbire despre „daravelile comerciale” şi „iconomicosul faliment”. Reguli
sumare se întâlnesc şi în Codul lui Caragea din 1817 (Muntenia) şi Codul
Calimach din 1928 (Moldova).
Regulamentele Organice (1831) au cuprins anumite reguli referitoare la
comerŃ şi la tribunalele de comerŃ. În privinŃa judecării pricinilor comerciale
Regulamentele Organice prevedeau că acestea se vor judeca după „condica de
comerciu a FranŃei care se va traduce în limba românească”. Începând cu 1840,
în Muntenia s-a aplicat o traducere a Codului comercial al FranŃei, adoptat în
1807, în cadrul vastei opere de legiferare înfăptuită de Napoleon.
După Unirea Principatelor (1859) în timpul lui Cuza reglementarea de
origine franceză a fost pusă în aplicare sub denumirea de „Condica de comerciu
a Principatelor Unite Române”.
În 1887 a fost adoptat Codul comercial care este în vigoare şi astăzi. A
avut ca model Codul comercial Italian din 1882, fiind însă influenŃat şi de
legislaŃia germană.
În 1938 a fost elaborat un nou Cod comercial numit şi Codul comercial
Carol al II-lea, care a şi fost adoptat de Parlamentul Ńării şi care trebuia să intre
în vigoare la 1 mai 1939. Datorită evenimentelor politice ale vremii, interne şi
externe, Codul comercial Carol al II-lea nu a mai intrat în vigoare, aplicându-se
în continuare Codul comercial din 1887.
În perioada socialistă, Codul comercial nu s-a mai aplicat în plan intern,
relaŃiile economice desfăşurându-se pe baza planurilor economice şi
centralizării. În raporturile juridice comerciale externe la care participau
întreprinderile economice româneşti a continuat să se aplice Codul comercial
român.
În ce priveşte alcătuirea Codului comercial român, acesta este împărŃit pe
patru cărŃi:
– Cartea I - Despre comerŃ în general. Este împărŃită pe 14 titluri:
I - DispoziŃii generale; II - Despre faptele de comerŃ; III - despre comercianŃi;
IV - Despre registrele comercianŃilor; V - Despre obligaŃiile comerciale în
general; VI - Despre vânzare; VII - Despre raport; VIII - Despre societăŃi şi
despre asociaŃiuni comerciale; IX - Despre cambie şi despre CEC; X - Despre
contul curent; XI - Despre mandatul comercial şi despre comision; XII - Despre
contractul de transport; XIII - Despre contractul de asigurare; XIV - Despre gaj.
– Cartea II - Despre comerŃul maritim şi despre navigaŃie. Este împărŃită
în 9 subtitluri: I - Despre vase şi proprietarii lor; II - Despre căpitan; III - Despre
204
înrolarea şi salariile persoanelor echipajului; IV - Despre contractul de închiriere,
V - Despre împrumutul maritim; VI - Despre asigurare în contra riscurilor
navigaŃiei; VII - Despre avarii şi despre contribuŃie; VIII - Despre pagubele
cauzate prin lovirea vaselor (abordaj); IX - Despre creanŃele privilegiate.
– Cartea III - Despre faliment, împărŃită în 8 subtitluri: I - Despre
declaraŃia de faliment şi despre efectele sale; II - Despre administrarea
falimentului; III - Despre lichidarea pasivului; IV - Despre lichidarea activului;
V - Despre repartiŃia între creditori şi despre închiderea falimentului;
VI - Despre încetarea şi suspendarea falimentului; VII - DispoziŃii privitoare la
falimentul societăŃilor comerciale; VIII - Despre infracŃiuni penale în materie
de faliment.
– Cartea IV - Despre exerciŃiul acŃiunilor comerciale şi despre durata lor
cu 3 titluri: I - Despre exerciŃiul acŃiunilor comerciale; II - Despre prescripŃie;
III - DispoziŃii tranzitorii.
Unele dispoziŃii ale Codului comercial sunt încă în vigoare, altele au fost
abrogate prin intrarea în vigoare a unor acte normative noi adoptate după anul
1989. Au fost adoptate legi noi prin care fostele întreprinderi socialiste au fost
transformate în societăŃi comerciale şi regii autonome – Legea nr. 15/1990. A
fost înfiinŃat Registrul comerŃului prin Legea nr. 26/1990 şi s-a adoptat o
reglementare nouă privind societăŃile comerciale – Legea nr. 31/1990, iar
falimentul a fost reglementat prin Legea nr. 64/1995.

I.2. Corelarea cu alte ramuri de drept


a) Cu dreptul civil
Dreptul civil reprezintă dreptul comun. Art. 1 din Codul comercial
dispune astfel: „(1) În comerŃ se aplică legea de faŃă. (2) Unde ea nu dispune se
aplică Codul civil.”
b) Cu dreptul procesual civil
La fel ca şi în cazul dreptului civil, în afara dispoziŃiilor exprese din Codul
comercial, exerciŃiului acŃiunilor comerciale îi sunt aplicabile dispoziŃiile Codului
de procedură civilă (conform art. 889 Cod comercial).
c) Cu dreptul comerŃului internaŃional
Raporturilor comerciale cu element de extraneitate le sunt aplicabile
convenŃiile sau uzanŃele internaŃionale. În spaŃiul Uniunii Europene se
manifestă tendinŃa de armonizare şi unificare.
d) Cu dreptul penal
În legile comerciale sunt numeroase dispoziŃii care incriminează încălcări
a regulilor comerciale. În acelaşi timp, unele dispoziŃii din dreptul comercial fac
trimitere la dispoziŃiile Codului penal.

205
e) Cu dreptul financiar public
ActivităŃii comerciale îi sunt aplicabile numeroase dispoziŃii ce Ńin de
dreptul financiar public, în special în ce priveşte veniturile cuvenite bugetului
public naŃional: impozitul pe profit, impozitul pe dividende, TVA, accize, taxe
vamale, impozite pe clădiri, terenuri, firme, înregistrarea fiscală etc.
f) Cu dreptul administrativ
Legăturile dreptului comercial cu dreptul administrativ privesc în primul rând
constituirea şi înregistrarea comercianŃilor, dar şi alte elemente privind activitatea
lor Ńinând de avizarea desfăşurării activităŃii – avize de la pompieri, poliŃia sanitar-
veterinară, protecŃia consumatorului, sancŃionarea contravenŃiilor ş.a.

I.3. Izvoarele dreptului comercial


a) Izvoarele normative
Izvoarele formale ale dreptului comercial pot fi:
– specifice dreptului comercial;
– comune cu alte ramuri de drept.
ConstituŃia României ca lege fundamentală este izvor de drept şi pentru
dreptul comercial. Art. 135 din ConstituŃie conŃine următoarele prevederi:
„(1) Economia României este economie de piaŃă, bazată pe libera iniŃiativă şi
concurenŃă. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerŃului, protecŃia
concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de
producŃie; b) protejarea intereselor naŃionale în activitatea economică,
financiară şi valutară; (…) exploatarea resurselor naturale, în concordanŃă cu
interesul naŃional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi
menŃinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea
calităŃii vieŃii; aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanŃă cu
obiectivele Uniunii Europene.
Principalul izvor specific de drept comercial îl constituie Codul
comercial, adoptat prin Decretul-lege nr. 1233/1887, publicat în „Monitorul
Oficial” nr. 31/10 mai 1887. Acesta defineşte principalele instituŃii de drept
comercial.
Legile comerciale speciale. Codul comercial cuprinde numai principalele
reglementări comerciale, acesta fiind completat de legi comerciale speciale.
NoŃiunea de lege poate fi înŃeleasă stricto sensu, adică numai legile adoptate de
Parlament şi actele normative egale ca forŃă juridică (ordonanŃe şi ordonanŃe de
urgenŃă ale Guvernului), sau lato sensu incluzând şi celelalte reglementări
emise de autorităŃile statului (hotărâri ale Guvernului, ordine, instrucŃiuni ale
miniştrilor, norme metodologice ş.a.). Sunt astfel de legi: Legea nr. 31/1990
privind societăŃile comerciale (completată şi modificată); Legea nr. 26/1990
privind Registrul comerŃului (completată şi modificată); Legea

206
nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară şi falimentul; Legea
nr. 58/1934 asupra CEC-ului; Legea nr. 11/1991privind combaterea
concurenŃei neloiale; Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi
funcŃionarea societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor; Legea
nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori; Legea
nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România; Legea concurenŃei
nr. 21/1996; OrdonanŃa Guvernului nr. 69/1997 privind bursele de mărfuri ş.a.
Codul civil şi legile civile speciale. Codul civil reprezintă principalul
izvor de drept comun şi se aplică acolo unde Codul comercial nu dispune.
Dintre legile civile care interesează dreptul comercial amintim Decretul
nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice şi Decretul
nr. 167/1958 privind prescripŃia extinctivă.
b) Izvoarele interpretative (mediate)
Uzurile comerciale (obiceiul sau cutuma) sunt reguli rezultând din practica
comercială, folosite vreme îndelungată şi percepute ca obligatorii.
Uzurile pot fi:
– locale – aplicabile la o anumită piaŃă comercială, localitate, port sau
regiune;
– speciale – Ńin de obiectul contractelor (ex.: comerŃul cu cereale) sau al
profesiunii (agenŃii de bursă);
– generale – aplicabile întregului ansamblu de relaŃii comerciale
(ex.: dacă într-un contract nu s-au stipulat precizări cu privire la calitatea mărfii,
aceasta va fi cea locală şi comercială, potrivit uzanŃelor de concurenŃă loială).
Uzurile, în unele cazuri, pot să capete şi consacrare legislativă şi în acest
caz ele nu mai sunt convenŃionale sau de fapt, ele devenind uzuri normative.
Uzurile convenŃionale sau de fapt îşi trag forŃa din voinŃa părŃilor, care, în
virtutea autonomiei de voinŃă, alcătuiesc contractele aşa cum se înŃeleg. La
început, au un caracter spontan, apoi, prin spirit de imitaŃie sunt acceptate şi de
alŃi profesionişti, dobândind un caracter colectiv, implicând o practică de masă.
Adeseori uzurile sunt consacrate sub forma clauzelor tip la care părŃile pot
adăuga elemente de individualizare.
Doctrina este un izvor mediat de drept. La fel şi în dreptul comercial
unde este un instrument important de interpretare şi aplicare a legilor.
Practica judiciară (jurisprudenŃa) este tot un izvor mediat, soluŃiile
instanŃelor contribuind la interpretarea legilor de către destinatarii lor.
Principiile dreptului comercial. Unii autori le mai numesc şi principii
generale ale dreptului comercial. Principiile fundamentale ale dreptului sunt
acele idei călăuzitoare ale conŃinutului tuturor normelor juridice. Cele care
acŃionează la nivelul unei ramuri de drept sunt principii ale respectivei ramuri
de drept (civil, penal, comercial ş.a.). Se face distincŃie între principii juridice
structurale şi principii juridice ideologice. Principiile structurale provin sau,
207
cel puŃin, pretind a proveni din drept. ele sunt „axiome” ascunse de către
structura logică a sistemului de drept sau unele ramuri ale sale. Principiile
ideologice nu se bucură de un sprijin instituŃional. Ele se aplică cu scopul de a
limita aplicarea anumitor reguli de drept.
Doctrina şi jurisprudenŃa au identificat şi afirmat ca principii ale
dreptului comercial următoarele:
1. în comerŃ actele juridice sunt cu titlu oneros, fiecare parte urmărind
obŃinerea de profit;
2. în comerŃ, întotdeauna banii sunt fructiferi (frugiferi). Orice sumă de
bani ajunsă la scadenŃă, în cazul obligaŃiilor comerciale, produce dobândă fără a
mai fi necesară punerea în întârziere a debitorului; art. 43 Cod comercial
prevede: „Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de
drept din ziua în care devin exigibile”.

JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Dividende. Data scadenŃei. Dobânzi

Prin acŃiunea formulată, F.P.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta


S.C. S. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei de 4.612.968 lei, reprezentând daune-
interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pe anul 1996,
calculată la nivelul dobânzilor B.R.D.
Judecătoria Piteşti, prin sentinŃa nr. 142/2001, a admis acŃiunea pentru 1.687.072
lei, reŃinând că daunele-interese moratorii se datorează de la 31 decembrie 1997 la o
dobândă echivalentă cu taxa de scont a B.N.R. de 40% pe an.
Apelul a fost respins de Tribunalul Argeş, prin decizia nr. 298/C/2001, în
considerentele căreia s-a arătat că, nefiind stabilit un termen de plată pentru
dividende şi cum impozitul aferent se varsă la sfârşitul anului, numai de la această
dată pot curge dobânzile care trebuie stabilite la nivelul taxei oficiale a scontului
B.N.R.
Recursul reclamantei a fost admis, iar Curtea a casat decizia şi a trimis pricina
spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

208
- continuare speŃă -

Astfel, instanŃa de recurs a reŃinut că, sub aspectul nivelului dobânzii


comerciale acordate, concluzia instanŃelor este corectă, deoarece singurul
criteriu obiectiv şi în acelaşi timp flexibil este reprezentat de dobânda pieŃei cu
raportare la taxa de scont a B.N.R., soluŃie practică însuşită şi de O.G. nr. 9/2000
care a intrat în vigoare ulterior.
Sub aspectul datei de la care se datorează însă dobânzile, instanŃa de recurs
a făcut trimitere la dispoziŃiile art. 43 C. com. şi art. 111 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 43 C. com., dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept
de la scadenŃă chiar dacă ele nu au fost stabilite prin contract între părŃi, fără a fi
necesară punerea în întârziere.
Ca urmare a aprobării bilanŃului şi a contului de profit şi pierderi aferente
exerciŃiului financiar încheiat, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990,
republicată, cuantumul şi distribuirea dividendelor s-au stabilit de adunarea
generală a acŃionarilor pentru fiecare acŃionar şi din acel moment devine un
drept de creanŃă individual al acestora. Dacă acŃionarul acceptă plata la o dată
ulterioară, data respectivă va fi considerată scadenŃă.
Plata cu întârziere a dividendelor angajează răspunderea societăŃii care este
obligată la plata dobânzii în condiŃiile art. 43 C. com.
Printr-o expertiză contabilă s-a stabilit cuantumul daunelor-interese
moratorii începând cu 1 octombrie 1997, dată până la care părŃile au convenit
să fie achitate dividendele stabilite.
C.A. Piteşti, decizia nr. 154/R-C/13.03.2002

209
JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Momentul începerii curgerii daunelor-interese
moratorii în raporturile comerciale. Plata dobânzilor
pentru neexecutarea obligaŃiei în valută

Prin acŃiunea sa formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata


sumelor de 2.765.722.199 lei, cu titlu de preŃ, şi 199.835.951 lei reprezentând
dobânzi.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinŃa nr. 1033/C/2001, a admis în parte acŃiunea,
obligând-o pe pârâtă numai la plata cheltuielilor de judecată, reŃinând că pe
parcursul soluŃionării cauzei preŃul a fost achitat, iar dobânzile nu se pot acorda
întrucât părŃile stabilind valoarea mărfii livrate în dolari, variaŃiile monedei naŃionale
nu afectează valoarea reală a creanŃei.
SoluŃionând recursul reclamantei, Curtea de Apel Piteşti, prin decizia
nr. 29/R-C/2002, admiŃând această cale de atac, a modificat în partea sentinŃa,
obligând-o pe pârâtă şi la plata dobânzilor solicitate şi a cheltuielilor de judecată
aferente aceste sume.
La pronunŃarea acestei hotărâri s-a reŃinut că preŃul convenit de părŃi pentru
mărfurile livrate de reclamantă a fost stabilit în dolari SUA/tonă, plătibil în lei la
cursul de referinŃă al B.N.R. din ziua plăŃii. În condiŃiile în care dobânda reprezintă
preŃul folosirii banilor altuia şi în acelaşi timp o despăgubire pentru prejudiciul
cauzat prin executarea cu întârziere a obligaŃiei, nu se poate susŃine că astfel s-ar
acorda o dublă despăgubire.
Curgerea de drept a dobânzilor de la data scadenŃei, conform art. 43
C. com., nu este condiŃionată de stabilirea preŃului în lei, fiind suficient ca obiectul
obligaŃiei să fie o sumă de bani, indiferent în ce monedă este stabilită.
Stabilirea preŃului în dolari SUA asigură realizarea exactă a prevederilor
contractului, în timp ce dobânda acoperă prejudiciul încercat de creditoare prin
neexecutarea la scadenŃă a obligaŃiei în bani, prejudiciu care este prezumat de lege.
C.A. Piteşti, decizia nr. 29/R-C/2002

210
JurisprudenŃă
- SpeŃă -
ObligaŃia comercială

Chiar dacă aportul la capitalul social nu este purtător de dobândă şi


dividendele îşi au izvorul în capitalul social, obligaŃia de plată a dividendelor este
comercială, astfel încât, potrivit art. 43 C. com., dobânzile curg de drept de la data
când creanŃa acŃionarului asupra dividendelor a devenit certă, lichidă şi exigibilă.
C.S.J. s. com. dec. nr. 2172/2003

3. în contractele comerciale, în caz de dubiu, se aplică regulile care


favorizează circulaŃia. Este o problemă de interpretare, de cunoaştere a sensului
şi conŃinutului voinŃei părŃilor care, în mod indubitabil, au dorit ca acordul lor
de voinŃă să producă efecte juridice.
4. contractarea în favoarea celui de-al treilea (terŃ) este obişnuită. Mandatul,
reprezentarea sunt instituŃii juridice frecvent folosite în dreptul comercial.
Sunt autori care menŃionează ca principii ale dreptului comercial şi
următoarele:
– în dreptul comercial autonomia de voinŃă este mai largă decât în
dreptul civil. Spre deosebire de dreptul civil unde se caută a se afla voinŃa
internă a contractanŃilor, în dreptul comercial contează voinŃa declarată.
Reglementarea comercială are în vedere regularitatea obiectivă a unei
operaŃiuni şi nu aspectele subiective, resorturile interne care au determinat
încheierea contractului.;
– aparenŃa are o mai largă aplicabilitate în dreptul comercial decât în
dreptul civil. Dreptul comercial nu este preocupat întotdeauna de cunoaşterea
realităŃii drepturilor, limitându-se la aparenŃă, cercetând doar regularitatea, cum
este cazul titlurilor comerciale de valoare, unde condiŃiile de formă sunt foarte
riguroase, iar îndeplinirea lor conferă validitatea fără a mai cerceta cauza
juridică a actului, aşa cum se întâmplă în dreptul civil.

211
CAPITOLUL II
FAPTELE DE COMERł ŞI ÎNTREPRINDERILE

II.1. Faptele de comerŃ

Codul comercial enumeră aceste fapte de comerŃ, după cum urmează:


„Art. 3 - Legea consideră ca fapte de comerŃ:
1. Cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în
natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria;
asemenea şi cumpărarea, spre a se revinde, de obligaŃiuni ale statului sau alte
titluri de credit circulând în comerŃ;
2. vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau
lucrate şi vânzările de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând
în comerŃ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. contractele de report asupra obligaŃiunilor de stat sau altor titluri de
credit circulând în comerŃ;
4. cumpărările sau vânzările de părŃi sau de acŃiuni ale societăŃilor comerciale;
5. orice întreprindere de furnituri;
6. întreprinderile de spectacole publice;
7. întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficiuri de afaceri;
8. întreprinderile de construcŃii;
9. întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
10. întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă când altul decât
autorul sau artistul vinde;
11. operaŃiunile de bancă şi schimb;
12. operaŃiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale;
13. întreprinderile de transporturi de persoane atât pe apă, cât şi pe uscat;
14. cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. construirea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase
pentru navigaŃia interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea
şi aprovizionarea unui vas;
16. expediŃiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi
toate contractele privitoare la comerŃul de mare şi la navigaŃie;
17. asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieŃii;
212
18. asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiei;
19. depozitele pentru cauză de comerŃ;
20. depozitele în docuri şi întrepozite, precum şi toate operaŃiunile asupra
recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, libere de ele.
Art. 4 din Codul comercial mai prevede că se socotesc fapte de comerŃ în
afara celor enumerate şi celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant,
dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.
Tot Codul comercial la art. 5 mai prevede că nu se poate considera ca
fapte de comerŃ cumpărarea de producte sau mărfuri pentru uzul sau consumul
cumpărătorului, ori familiei sale, revânzarea acestor lucruri şi nici vânzarea
productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul său, sau
după cel pe care l-a cultivat (art. 6).
OperaŃiunile de asigurări de bunuri şi persoane sunt fapte de comerŃ
numai în ce-l priveşte pe asigurător (art. 6).
Codul comercial mai prevede la art. 56 că, dacă un act este comercial
numai pentru una din părŃi, toŃi contractanŃii sunt supuşi, în privinŃa acelui act,
legii comerciale, cu excepŃia dispoziŃiilor privitoare la persoana comerciantului
şi de cazurile în care legea dispune altfel.
Distingem, din aceste reglementări, două situaŃii:
(1) – actele şi operaŃiunile definite la art. 3 ca fapte de comerŃ sunt supuse
legilor comerciale, indiferent de persoana care le săvârşeşte (comerciant sau
necomerciant);
(2) – art. 7 din C. Com. dispune că, este comerciant şi, în consecinŃă,
supus legilor comerciale, orice persoană care săvârşeşte, cu caracter
profesional, una din faptele de comerŃ definite la art. 3. După dobândirea
calităŃii de comerciant, toate actele juridice şi operaŃiunile comerciantului sunt
considerate, în temeiul art. 4, ca fiind fapte de comerŃ şi, prin urmare, sunt
supuse legilor comerciale.
Folosirea de către legiuitor a termenului de fapte de comerŃ denotă intenŃia
de a supune legilor comerciale nu numai raporturile juridice decurgând din acte
juridice, aşa cum sunt definite ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a
produce efecte juridice, ci şi raporturile juridice decurgând din faptele juridice
(adică acele manifestări de voinŃă făcute fără intenŃia de a produce sau oricare
alte împrejurări de care legea leagă producerea unor efecte juridice).
În doctrina clasică, faptele de comerŃ au fost clasificate în:
– fapte de comerŃ obiective în care sunt incluse actele juridice şi
operaŃiunile determinate de lege şi producătoare de efecte juridice în temeiul
legii, indiferent de calitatea autorului lor;
– faptele de comerŃ subiective - includ actele şi faptele săvârşite de un
comerciant.

213
În doctrina modernă au fost distinse şi unele subcategorii cum ar fi:
– la faptele de comerŃ obiective se distinge între faptele de
comerŃ obiective după natura lor şi fapte de comerŃ obiective datorită
formei lor;
– la faptele de comerŃ obiective au mai fost introduse şi faptele de comerŃ
conexe, acestea fiind cele care dobândesc acest caracter datorită legăturii lor cu
anumite fapte de comerŃ, ex.: cumpărările sau vânzările de părŃi sociale sau
acŃiuni, depozitele pentru cauză de comerŃ, contul curent, cecul, mandatul,
comisionul, consignaŃia, gajul, fidejusiunea.
Enumerarea din Codul comercial nu este una limitativă, ci una
exemplificativă.
Definirea actelor de comerŃ are la bază mai multe teorii:
– teoria speculaŃiei potrivit căreia actul de comerŃ este unul de speculaŃie
făcut în scopul obŃinerii de profit. Acest criteriu răspunde realităŃii,
comerciantul prin acŃiunea sa urmărind obŃinerea unui profit, el nelucrând
dezinteresat. Au fost formulate obiecŃii: 1) sunt şi operaŃii civile care au
caracter speculativ; 2) sunt şi fapte comerciale care nu realizează profit:
vânzarea în pierdere, vânzarea promoŃională pentru atragerea clientelei,
distribuirea gratuită de produse pentru reclamă. Este de observat însă că scopul
final este tot profitul;
– teoria circulaŃiei potrivit căreia actul de comerŃ este cel realizat printr-o
întreprindere (o activitate metodic organizată). ObiecŃii: 1) sunt şi acte străine
circulaŃiei mărfurilor (ex.: agenŃiile de afaceri); 2) există şi întreprinderi cu
caracter civil (exploataŃiile agricole);
– teoria întreprinderii potrivit căreia actul de comerŃ este cel realizat
printr-o întreprindere (o activitate metodic organizată). ObiecŃii: 1) Sunt şi acte
de comerŃ care nu se realizează printr-o organizare care implică o întreprindere
(ex.: activitatea agenŃilor de bursă); 2) există şi întreprinderi cu caracter civil
(exploataŃiile agricole);
– teoria mixtă care îmbină mai multe criterii (ex.: criteriul profitului şi
cel al circulaŃiei).
Nu au fost incluse în categoria faptelor de comerŃ activitatea de educaŃie şi
învăŃământ, profesiile liberale, jocurile de întrajutorare.

214
JurisprudenŃă
- SpeŃă -
InstanŃa competentă. AcŃiunea în rezilierea unui
contract de închiriere. Evacuare. Litigiu privind
un imobil care face parte din fondul de comerŃ

La 8 februarie 2002, D.I. a formulat contestaŃie în anulare în temeiul


dispoziŃiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., susŃinând că în mod greşit litigiul
soluŃionat irevocabil prin decizia nr. 592/R-C/10.12.2001 a fost apreciat că are
natură comercială, iar calea de atac a fost considerată recurs în loc de apel, deoarece
instanŃele se aflau în faŃa unui litigiu civil.
SoluŃionând contestaŃia, Curtea de Apel Piteşti a reŃinut că pricina dedusă
judecăŃii constituie un litigiu comercial, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi din
punct de vedere obiectiv.
Astfel, s-a arătat că, faŃă de dispoziŃiile art. 56 C. com., dacă un act este
comercial pentru una din părŃi, toŃi ceilalŃi contractanŃi sunt supuşi legii comerciale,
iar în speŃa dedusă judecăŃii pârâta era o societate comercială.
Pe de altă parte, obiectul cauzei era reprezentat de rezilierea unui contract de
închiriere, de evacuarea pârâtei şi obligarea acesteia la plata chiriei.
NeînŃelegerile deduse judecăŃii priveau, aşadar, nu imobilul în sine, ci imobilul
ca element al fondului de comerŃ, aspect faŃă de care, în mod corect, instanŃele au
apreciat natura comercială a litigiului şi faptul că nu se poate declara apel, ci numai
recurs împotriva hotărârii de fond.
C.A. Piteşti, decizia nr. 149/R-C/13.03.2002

II.2. Întreprinderile
Codul comercial, în definirea faptelor de comerŃ face vorbire de
întreprinderi – art. 3 pct. 5 – orice întreprindere de furnituri; 6 – între-prinderile
de spectacole publice; 7 – întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficiuri de
afaceri; 8 – întreprinderile de construcŃii; 9 – întreprinderile de fabrici, de
manufactură şi imprimerie; 10 – întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de
artă când altul decât autorul sau artistul vinde.
Etimologic, întreprindere vine de la a întreprinde, adică a face. În sensul
Codului comercial, întreprinderea presupune o organizare şi un scop –
organizarea unui întreprinzător în scopul obŃinerii unui profit, prin fapte de
comerŃ. Întreprinderea poate fi individuală sau societară.
215
Definirea întreprinderilor menŃionate în Codul comercial:
– întreprinderea de furnituri este activitatea organizată prin care
întreprinzătorul asigură prestarea unor servicii sau predarea unor bunuri, la anumite
termene, contra unui preŃ;
– întreprinderile de spectacole publice sunt cele organizate în vederea
punerii la dispoziŃia publicului a operelor teatrale, muzicale, sportive sub formă de
concerte, spectacole, întreceri sportive. CondiŃia este existenŃa unei activităŃi
organizate;
– întreprinderile de comision, agenŃii şi oficii de afaceri au ca scop
facilitarea încheierii tranzacŃiilor comerciale printr-un intermediar. Întreprinderea
de comision realizează intermedieri pe bază de comision. AgenŃiile sau oficiile de
afaceri intermediază între comerciant şi clientelă (ex.: agenŃiile de voiaj, publicitate);
– întreprinderile de construcŃii sunt activităŃi organizate, în scopul
realizării, în regim comercial, de construcŃii. Acestea pot privi construcŃii civile
(locuinŃe) sau industriale (spaŃii de producŃie, îmbunătăŃiri funciare, drumuri,
poduri, reŃele energetice sau de transport: feroviar, petrolier etc.).

II.3. Domenii care constituie monopol al statului


Legea defineşte monopolul de stat ca fiind dreptul statului de a stabili
regimul de acces al agenŃilor economici cu capital de stat şi privat, inclusiv
producători individuali, după caz (activităŃile economice constituind monopol
de stat şi condiŃiile de exercitare a acestora.
Constituie monopol de stat următoarele domenii şi activităŃi:
– fabricarea şi comercializarea armamentului, muniŃiilor şi explozibililor;
– producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care
conŃin substanŃe stupefiante;
– extracŃia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor
preŃioase şi a pietrelor preŃioase;
– producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
– fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiŃii de calitate, a
alcoolului şi băuturilor spirtoase distilate. Nu constituie monopol de stat fabricarea
băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru consum propriu;
– fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiŃii de calitate, a
produselor din tutun şi a hârtiei pentru Ńigarete;
– organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
– organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
Administrarea monopolurilor de stat arătate se face de către Ministerul
FinanŃelor Publice. Exploatarea activităŃilor constituind monopol de stat se face
de către agenŃi economici cu capital de stat şi privat, inclusiv de către
producători individuali, după caz, pe bază de licenŃe eliberate de Ministerul
FinanŃelor Publice, cu avizul ministerului de resort sau al Băncii NaŃionale a
României în cazul metalelor preŃioase şi al pietrelor preŃioase.
Efectuarea de acte sau fapte de comerŃ de natura celor prevăzute de Codul
comercial sau alte legi, fără îndeplinirea condiŃiilor stabilite prin lege, constituie
activităŃi comerciale ilicite şi este sancŃionată de lege.
216
CAPITOLUL III
COMERCIANłII

III.1. DefiniŃie
Codul Codului comercial român, subiecte ale raporturilor comerciale pot
fi atât comercianŃii, cât şi necomercianŃii. Reglementările comerciale se aplică
oricărei persoane care săvârşeşte faptele de comerŃ prevăzute de art. 3 C. com,
indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant.
Codul comercial nu dă o definiŃie a comerciantului. Acesta se limitează la
a preciza cine are calitatea de comerciant. Art. 7 prevede că: „sunt comercianŃi
aceia care fac fapte de comerŃ având comerŃul ca profesie obişnuită şi socie-
tăŃile comerciale”. Art. 9 vine în completare şi precizează expres că este supusă
legilor şi jurisdicŃiei comerciale, orice persoană care, într-un chip accidental, face
o operaŃie de comerŃ deşi nu este considerată comerciant. Mai precizează Codul
comercial că statul, judeŃul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant.

III.2. Categoriile de comercianŃi


Principalele categorii de comercianŃi, dar care nu sunt singure, sunt:
– comercianŃii persoane fizice (comercianŃi individuali);
– societăŃile comerciale (comercianŃii colectivi).
III.2.1. Persoanele fizice
Persoanele fizice au calitatea de comercianŃi dacă săvârşesc fapte de comerŃ
cu caracter profesional. Persoana fizică are deci calitatea de comerciant când
săvârşeşte fapte de comerŃ cu caracter profesional atât în mod independent, cât şi în
cazul când realizează această activitate în cadrul unei asociaŃii familiale sau în
asociaŃiile în participaŃiune reglementate de art. 251-256 Cod comercial.
III.2.2. SocietăŃile comerciale
SocietăŃile comerciale sunt atât cele înfiinŃate în baza Legii
nr. 31/1990, cât şi cele înfiinŃate prin reorganizarea fostelor unităŃi economice
socialiste în temeiul Legii nr. 15/1990.

217
Prin Legea nr. 15/1990, pentru reorganizarea unor foste unităŃi economice de
stat au fost create regiile autonome. Acestea desfăşoară o activitate comparabilă cu
cea a societăŃilor comerciale, fiind persoane juridice care funcŃionează pe bază de
gestiune economică şi autonomie financiară.
SocietăŃile comerciale pot fi constituite într-una din următoarele forme:
– societate în nume colectiv;
– societate în comandită simplă;
– societate pe acŃiuni;
– societate în comandită pe acŃiuni;
– societate cu răspundere limitată.
a) Societatea în nume colectiv – este forma tipică a societăŃilor de
persoane. Este societatea constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a
două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a
desfăşura o activitate comercială, în scopul împărŃirii beneficiilor rezultate şi în
care asociaŃii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile societăŃii.
b) Societatea în comandită simplă – se caracterizează prin existenŃa a
două categorii de asociaŃii:
– comanditaŃii – care răspund pentru obligaŃiile sociale nelimitat şi solidar;
– comanditarii – care răspund numai în limita aportului lor.
Acest tip de societate a apărut în Evul Mediu când deŃinătorii de capitaluri nu
le puteau valorifica fie datorită faptului că dreptul canonic nu le permitea să dea
împrumuturi cu dobândă, fie datorită faptului că nu puteau exercita profesiunea de
comerciant dată fiind situaŃia lor socială (clerici, nobili, militari). Aceştia, în baza
unui contract numit commenda, încredinŃau sume de bani unor căpitani de corăbii
sau unor negustori pentru a le folosi în afaceri şi a împărŃi beneficiile. Ei riscau
numai sumele încredinŃate. Societatea avea la bază încrederea.
Deci societatea în comandită simplă este o societate constituită prin asociere,
pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun
anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărŃirii
beneficiilor şi în care răspund pentru obligaŃiile sociale, după caz, nelimitat şi
solidar (asociaŃii comanditaŃi) sau în limita aportului lor (asociaŃii comanditari).
c) Societatea pe acŃiuni este societatea constituită prin asocierea mai multor
persoane (minim 5 în legea română) care contribuie la formarea capitalului social
prin anumit cote de participare, reprezentate prin titluri numite acŃiuni, în vederea
desfăşurării unor activităŃi comerciale, în scopul împărŃirii beneficiilor şi care
răspund pentru obligaŃiile sociale numai în limita aporturilor lor.
d) Societatea în comandită pe acŃiuni. La fel ca şi societatea în comandită,
are două categorii de asociaŃi – comanditari şi comanditaŃi, care răspund în
aceleaşi condiŃii. Deosebirea constă în faptul că în acest caz capitalul social este
împărŃit în acŃiuni, la fel ca la societăŃile comerciale. este o formă rar întâlnită.

218
e) Societatea cu răspundere limitată este societatea constituită, pe baza
deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite
bunuri inclusiv sume de bani, pentru a desfăşura o activitate comercială, în
vederea împărŃirii beneficiilor şi care răspund pentru obligaŃiile societăŃii în
limita aportului lor. Pot exista şi societăŃi cu răspundere limitată cu asociat unic.
Mai au calitatea de comerciant:
– organizaŃiile cooperatiste;
– micii meseriaşi.

III.2.3. AsociaŃiunea în participaŃiune


Este reglementată de art. 251-256 din Codul comercial.
AsociaŃiunea în participaŃiune are loc numai când un comerciant sau o
societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăŃi o
participaŃiune la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaŃiuni sau chiar
asupra întregului comerŃ. Poate să se realizeze şi pentru operaŃiunile comerciale
făcute de necomercianŃi. În raporturile cu terŃii nu constituie persoană juridică
distinctă de participanŃii la asociaŃiune. TerŃii nu au nici un drept şi nu se obligă
decât faŃă de acela cu care au contractat.
ParticipanŃii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în
asociaŃiune chiar dacă ei au fost cei care le-au procurat, dar pot stipula că
lucrurile ce le-au adus în asociaŃiune să le fie restituite în natură şi dacă acest
lucru nu este posibil de făcut să fie despăgubiŃi pentru pierderea suferită.
AsociaŃiunea în participaŃiune este scutită de formalităŃile stabilite pentru
societăŃi dar trebuie probată prin act scris.

JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Asociere în participaŃiune

În privinŃa asocierii în participaŃiune, care se concretizează în contractul de


asociere în participaŃiune, nici o dispoziŃie legală nu impune împărŃirea beneficiilor
în mod egal sau participarea la pierderi în mod egal, întrucât s-ar încălca libertatea
de voinŃă a părŃilor şi s-ar nesocoti caracterul dispozitiv al normelor care
reglementează această formă contractuală. De asemenea, sunt interzise aşa-numitele
clauze leonine, care-i favorizează pe unii asociaŃi în detrimentul celorlalŃi, întrucât
s-ar încălca un principiu fundamental, privind egalitatea părŃilor în tratarea unei
afaceri comerciale.
C.S.J. s. com. dec. nr. 1851/2003
219
JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Asociere în participaŃiune

Clauza inserată în contractul de asociere în participaŃiune, prin care se stabileşte în


favoarea uneia dintre părŃi dreptul la o cotă minimă fixă din profit, indiferent de
profitul realizat, nu este o clauză leonină, lovită de nulitate, conform art. 1513 C. civ.,
pentru că, în acest mod, partea nu şi-a atribuit totalitatea câştigurilor şi neparticiparea
la pierderi.
C.S.J. s. com. dec. nr. 2894/2003

III.2.4. AsociaŃiunea de asigurare mutuală


AsociaŃiunea de asigurare mutuală are scopul de a împărŃi între asociaŃi
pierderile cauzate prin riscurile care constituie obiectul asociaŃiunii. În
raporturile cu terŃii este o persoană juridică distinctă de persoana asociaŃilor.

III.2.5. Grupul de interes economic (G.I.E.)


Sediul materiei îl constituie art. 118-231 din Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice,
a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.
Grupul de interes economic reprezintă o creaŃie juridică relativ recentă
în lume. El a cunoscut consacrare legislativă, pentru prima oară, în FranŃa în
anul 1967. FuncŃionarea lui multiplă, succesul şi statutul său original consacrat
în legislaŃia franceză au condus la necesitatea reglementării acestei instituŃii şi
pe plan european. ConsecinŃa o reprezintă adoptarea Regulamentului nr. 2137
din 25 iulie 1985 privind grupurile europene de interes economic, menite să
faciliteze cooperarea economică sub forma acestei instituŃii între persoanele
fizice şi juridice din statele membre ale Uniunii Europene.
În România, grupul de interes economic este o instituŃie juridică şi
comercială cu caracter de noutate, fiind reglementat pentru prima oară prin
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în
exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. Tot aici sunt reglementate şi grupurile
europene de interes economic. Aceste noi entităŃi au un rol mai mult de definire
a unei strategii comune a unor agenŃi economici şi de coordonare a dezvoltării
activităŃii acestora.

220
Grupul de interes economic reprezintă o asociere între două sau mai multe
persoane fizice sau juridice, al căror număr de membri nu poate depăşi
douăzeci, constituit pe o durată determinată, în scopul înlesnirii şi dezvoltării
activităŃii economice a membrilor săi, precum şi a rezultatelor activităŃii
acestora.
În cadrul grupului de interes economic rolul primordial îl joacă membrii
asociaŃi, nu capitalul. În consecinŃă, una din trăsăturile grupului de interes
economic o constituie răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor săi faŃă de
obligaŃiile grupului. De aici putem observa că o serie din caracteristicile
societăŃilor comerciale, în special al celor de persoane, le întâlnim la grupul de
interes economic. De exemplu, regimul drepturilor conferite membrilor în baza
deŃinerii de părŃi de interes, precum şi motivele de dizolvare a grupului sunt
similare celor prevăzute pentru societăŃile de persoane.
Grupurile de interes economic sunt persoane juridice cu caracter sui-
generis. Ele permit exploatarea în comun de către membrii grupului a anumitor
mijloace de producŃie, care le permite desfăşurarea activităŃilor proprii într-un
mod mult mai eficient şi cu costuri mai mici decât dacă această exploatare ar fi
exercitată în mod izolat.
Un aspect interesant de reŃinut este faptul că legiuitorul a conferit grupului
de interes economic o ambivalenŃă conceptuală şi funcŃională care permite
acestora să se plaseze atât în sfera civilă, cât şi în cea comercială. Astfel, grupul
de interes economic poate avea atât calitatea de comerciant, cât şi pe cea de
necomerciant. Se poate constitui atât cu capital, cât şi fără capital, iar în situaŃia
în care membrii săi decid afecta-rea unui anume capital pentru desfăşurarea
activităŃii grupului, nu se impune o valoare minimă a capitalului, iar aporturile
pot avea orice natură.
FormalităŃile de constituire a grupului de interes economic sunt similare
celor aplicabile societăŃilor comerciale.
Titlurile de participare la grupul de interes economic se numesc părŃi de
interes, însă legea nu detaliază asupra naturii juridice şi efectelor acestora.
Grupul de interes economic este o persoană juridică având scop
patrimonial, care poate să aibă sau nu calitatea de comerciant. Se constituie prin
asocierea, pe o durată determinată, a două sau mai multe persoane fizice sau
juridice şi are ca scop înlesnirea sau dezvoltarea activităŃii economice a
membrilor săi şi pentru îmbunătăŃirea respectivei activităŃi economice.
În actul constitutiv al grupului trebuie înscris obiectul de activitate cu
precizarea domeniului şi a activităŃii principale, precum şi natura comercială
sau necomercială a activităŃii. Activitatea grupului trebuie să se raporteze la
activitatea economică a membrilor săi şi să aibă un caracter accesoriu faŃă de
aceasta.

221
Numărul membrilor grupului de interes economic nu poate fi mai mare de
douăzeci.
În ce priveşte activitatea grupului de interes economic, prin lege au fost
stabilite o serie de interdicŃii şi limitări:
– interdicŃia de a exercita, în mod direct sau indirect, o activitate de
administrare ori de supraveghere a activităŃii membrilor săi sau a unei alte
persoane juridice, în special în domeniile personalului, finanŃelor şi investiŃiilor;
– interdicŃia de a deŃine titluri de participare (acŃiuni, părŃi sociale sau de
interes) la una dintre societăŃile comerciale membre. Aceste lucru este permis
doar în măsura în care deŃinerea titlurilor este necesară pentru îndeplinirea
obiectivelor grupului şi dacă se face în numele membrilor;
– limitarea numărului de personal angajat la cel mult 500 persoane;
– interdicŃia folosirii de către o societate comercială sau societate civilă în
scopul creditării, în alte condiŃii decât cele prevăzute expres de Legea
nr. 31/1990 a unui administrator ori director al societăŃii comerciale sau a
soŃului, rudelor sau afinilor până la gradul IV;
– interdicŃia de mai sus este valabilă şi pentru transmitere de bunuri dacă
operaŃiunea priveşte o societate civilă sau comercială la care persoanele arătate
au o cotă de cel puŃin 20% din capitalul social subscris, cu excepŃia cazului în
care una dintre societăŃile comerciale respective este filiala celeilalte;
– interdicŃia de a fi membru al altui grup de interes economic sau grup
european de interes economic.
Răspunderea membrilor grupului de interes economic este nelimitată pentru
obligaŃiile grupului şi solidar, în lipsa unei stipulaŃii contrare cu terŃii co-
contractanŃi. Creditorii grupului de interes economic trebuie să se îndrepte mai întâi
împotriva acestuia şi dacă acesta nu plăteşte în 15 zile de la data punerii în
întârziere se pot îndrepta împotriva membrilor grupului.

III.2.6. Grupul european de interes economic (G.E.I.E.)


La fel ca şi grupul de interes economic se constituie prin asocierea a două
sau mai multe persoane fizice sau juridice, este constituită pe o perioadă
determinată sau nedeterminată, în scopul înlesnirii ori dezvoltării activităŃii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii
respective. Se constituie în baza unui act constitutiv, având obligaŃia
înmatriculării sale în registrul special desemnat în acest scop de statul membru
al Uniunii Europene pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul.
Deosebirea între G.E.I.E. şi grupul de interes economic este că poate fi
constituit şi pe o perioadă nedeterminată şi prin faptul că membrii săi pot fi
companii sau firme, precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat,
înfiinŃate conform legislaŃiei unui stat membru al U.E. şi care au sediu social,

222
precum şi centrul principal sau de gestiune a activităŃii statutare pe teritoriul
unui stat din U.E. mai pot fi membri G.E.I.E. şi persoanele fizice care
desfăşoară activităŃi industriale, comerciale, meşteşugăreşti sau agricole ori care
furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat membru
al U.E.
În ce priveşte compunerea, G.E.I.E. trebuie să fie alcătuit din minim 2
membri care pot fi ori două companii, firme ori persoane juridice, ori două
persoane fizice din cele arătate mai sus, ori o companie, firmă, persoană juridică
şi o persoană fizică din cele arătate, având centre principale de conducere şi de
gestiune a activităŃii statutare în state membre diferite.
Reglementarea funcŃionării G.E.I.E. în România este făcută prin
art. 232-238 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.
Grupurile europene de interes economic pot înfiinŃa filiale şi sucursale,
reprezentanŃe şi alte unităŃi fără personalitate juridică. ÎnfiinŃarea acestora este
supusă tuturor dispoziŃiilor referitoare la înmatricularea, menŃionarea şi
publicarea actelor şi faptelor cerute pentru G.E.I.E.
G.E.I.E. nu este supus autorizării prevăzute de Decretul-lege
nr. 122/1990 privind autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor
societăŃilor comerciale şi organizaŃiilor economice străine, cu modificările şi
completările ulterioare.

III.3. Dobândirea calităŃii de comerciant


III.3.1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică
Din art. 7 Cod comercial rezultă două condiŃii: a) să săvârşească acte de
comerŃ obiectiv; b) actele de comerŃ să fie săvârşite ca profesie obişnuită. În
doctrină au mai fost formulate două condiŃii: 1) faptele de comerŃ să fie
săvârşite în nume propriu; 2) condiŃia existenŃei autorizaŃiei administrative.
Această ultimă condiŃie a fost contestată fiind considerată o condiŃie pentru
exercitarea comerŃului şi nu pentru dobândirea calităŃii.

III.3.2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către societăŃile comerciale


Deoarece scopul constituirii ei este tocmai desfăşurarea unei activităŃi
comerciale, condiŃia este de a se constitui cu respectarea condiŃiilor prevăzute
de lege.
III.4. Dovada calităŃii de comerciant
– În cazul persoanelor fizice. Este o stare de fapt ce trebuie probată în
sensul că a săvârşit una sau mai multe fapte de comerŃ ca profesiune obişnuită
223
şi în nume propriu, nefiind suficiente existenŃa autorizaŃiei, înmatricularea
fondului de comerŃ, plata taxelor şi impozitelor, titulatura.
– În cazul societăŃii comerciale. Este suficientă dovedirea constituirii
societăŃii în condiŃiile legii.

III.5. Încetarea calităŃii de comerciant


– În cazul persoanelor fizice. Încetează atunci când nu mai săvârşeşte acte
obiective de comerŃ cu caracter profesional. Ea poate fi şi temporară. Trebuie să
fie efectivă.
– În cazul societăŃilor comerciale. are loc în momentul încetării ei ca
persoană juridică prin dizolvare şi lichidare. Poate avea loc prin: împlinirea
termenului pentru care a fost constituită; imposibilitatea realizării obiectului de
activitate; prin hotărârea adunării generale.

III.6. ObligaŃiile profesionale ale comercianŃilor


ComercianŃii au următoarele obligaŃii profesionale:
– obligaŃia de publicitate prin înregistrarea la Oficiul Registrului
ComerŃului;
– obligaŃia de Ńinere a registrelor comerciale. SocietăŃile comerciale pe
acŃiuni, spre exemplu, pe lângă evidenŃele prevăzute de lege, conform art. 172-181
din Legea nr. 31/1990 (republicată), trebuie să Ńină următoarele registre:
- un registru al acŃionarilor, care să arate, după caz, numele şi prenumele,
denumirea, domiciliul sau sediul acŃionarilor, cu acŃiuni nominative, precum şi
vărsămintele făcute în contul acŃiunilor. EvidenŃa acŃiunilor emise în formă
dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinută de un registru
independent privat al acŃionarilor, conform Legii nr. 52/1994;
– un registru al şedinŃelor şi deliberărilor adunărilor generale;
– un registru al şedinŃelor şi deliberărilor consiliului de administraŃie;
– un registru al şedinŃelor şi deliberărilor comitetului de direcŃie;
– un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori în
exercitarea mandatului lor;
– un registru al obligaŃiunilor, care să arate totalul obligaŃiunilor emise
şi al celor rambursate, precum şi numele, prenumele, denumirea, domiciliul sau
sediul titularilor, când ele sunt nominative. EvidenŃa obligaŃiunilor emise în
forma dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinută
conform Legii nr. 52/1994.
– obligaŃia de exercitare a comerŃului în limita concurenŃei loiale.

224
CAPITOLUL IV
AUXILIARII COMERCIANłILOR

Persoanele care cooperează cu comercianŃii şi le reprezintă interesele sau


le facilitează efectuarea unor operaŃiuni comerciale sunt auxiliari ai
comercianŃilor.
Aceştia pot fi: auxiliari dependenŃi, când sunt în raporturi de muncă cu
comercianŃii şi sunt remuneraŃi de aceştia sau auxiliari independenŃi, când au
calitatea de comercianŃi.
Sunt auxiliari dependenŃi: prepuşii, comişii pentru negat şi comişii pentru
negoŃ. Sunt auxiliari independenŃi: mijlocitorii şi agenŃii comerciali. Codul
comercial, la art. 401, face vorbire şi despre reprezentanŃii caselor comerciale sau
societăŃilor străine cărora li se aplică dispoziŃiile privind prepuşii.

IV.1. Prepuşii comercianŃilor


InstituŃia prepusului este reglementată de art. 392-400 Cod comercial.
Prepusul este persoana însărcinată cu comerŃul patronului său, fie la locul unde
acesta îl exercită, fie în alt loc (art. 392). El îl substituie pe comerciant, fiind
împuternicit să conducă întreaga activitate comercială şi îl reprezintă pe patron
în toate actele. Calitatea are la bază contractul de muncă. Puterile prepusului:
reprezentarea este generală, permanentă şi legată de un anumit loc. Întinderea
puterilor: Mandatul prepusului poate fi expres, situaŃie în care trebuie
înregistrat, sau tacit, situaŃie în care se presupune că este general, patronul
neputând opune terŃilor vreo restricŃie decât dacă probează că aceştia o
cunoşteau la momentul contractării (art. 395). Mandatul este limitat de limitele
comerciantului, prepusul neputând face acte pe care nu le-ar putea face
comerciantul însuşi; prepusul nu poate face acte contrare scopului pentru care a
fost numit, cum ar fi vânzarea fondului de comerŃ; prepusul nu poate folosi
capitalul în folosul său şi nici nu poate, fără învoirea expresă a patronului, să
facă operaŃiuni pe cont propriu sau în contul altuia de natura celor cu care a fost
însărcinat. În toate actele este obligat să aducă la cunoştinŃă calitatea sa.

225
IV.2. Reprezentarea
În afara prevederilor menŃionate la prepuşi, Codul comercial nu cuprinde
alte reglementări, doctrina elaborând o teorie generală a reprezentării.
Reprezentarea constă în încheierea de către o persoană (reprezentant) de acte
juridice cu terŃii, în numele şi pe seama reprezentatului.
Reprezentarea poate fi:
– legală – decurgând din lege;
– convenŃională, când împuternicirea vine de la reprezentat.
CondiŃiile reprezentării sunt:
1) existenŃa împuternicirii (generală sau specială);
2) intenŃia de a reprezenta;
3) voinŃa valabilă a reprezentantului.
Efectele juridice între reprezentat şi terŃ sunt:
a) actul juridic încheiat de reprezentat;
b) actul juridic este mărginit de limitele împuternicii.
Efectele juridice faŃă de reprezentat sunt:
a. nu produce nici un efect, acesta fiind străin de actul juridic încheiat în
limitele împuternicirii;
b. actul încheiat cu depăşirea limitelor îi este opozabil ca şi cum ar fi
contractat în nume propriu.
Încetarea reprezentării poate avea loc prin:
– revocarea împuternicirii;
– renunŃarea la însărcinarea primită;
– moartea, interdicŃia, insolvabilitatea sau lichidarea.

IV.3. Comişii pentru negoŃ


InstituŃia este reglementată de art. 404 Cod comercial, care îi defineşte a fi
„prepuşi pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde
se exercită comerŃul şi în momentul predării să ceară şi să încaseze preŃul
mărfurilor vândute, putând da pentru aceasta chitanŃă în numele patronului lor.
Afară din magazin ei nu pot cere plata creanŃelor patronului fără autorizaŃie
specială”.
Deşi legea îi numeşte prepuşi, ei nu au calitatea de prepus aşa cum a fost
arătată, ei fiind de fapt reprezentanŃi. Au calitatea de salariaŃi care îşi desfăşoară
activitatea pentru comerciant. Nu toŃi salariaŃii au această calitate, ci numai cei
care intră în relaŃii cu clientela. Ei îşi desfăşoară activitatea numai în localul
comerciantului. Pot fi comişi pentru negoŃ nu numai vânzătorii, ci şi alŃi
salariaŃi, cum sunt recepŃionerii de hotel, şoferii de taxi. Sunt situaŃii când plata
poate fi cerută şi în afara localului, cum este cazul livrărilor la domiciliu.

226
IV.4. Comişii călători pentru negoŃ (comerŃ)
Reglementarea este făcută de art. 402-403 Cod comercial. Sunt salariaŃi ai
comerciantului care, spre deosebire de comişi pentru negoŃ, îşi desfăşoară
activitatea în afara localului. Ei sunt însărcinaŃi de comerciant să facă operaŃiunile
comerŃului său, comerciantul fiind obligat prin faptele lor în limitele
împuternicirii date, însărcinarea lor rezultând din circulare, scrisori, avize sau alte
asemenea documente. Dacă aceştia nu aduc la cunoştinŃă însărcinarea lor de
reprezentanŃi, se obligă personal faŃă de terŃi.

IV.5. Mijlocitorii
Activitatea de mijlocire este prevăzută ca faptă de comerŃ de art. 3 pct. 12
din Codul comercial. Nu beneficiază de reglementare specială în Codul
comercial. Mai sunt numiŃi şi samsari sau misiŃi. Mijlocitorul este persoana care
acŃionează pentru punerea în contact a persoanelor interesate de încheierea unei
afaceri care să se realizeze prin intermediul lor. Are la bază contractul cu una din
părŃi sau cu toate părŃile interesate şi de la care, în caz de încheiere a contractului,
urmează să primească o plată fixă sau procentuală. Activitatea de mijlocire nu are
la bază contractul de muncă.

IV.6. AgenŃii de comerŃ


Nu beneficiază de reglementare în Codul comercial. InstituŃia agenŃilor de
comerŃ şi condiŃia juridică a agenŃilor de comerŃ au fost stabilite pe baza
principiilor generale ale reprezentării.
În doctrină, agentul de comerŃ a fost definit ca fiind persoana însărcinată
statornic de unul sau mai mulŃi comercianŃi să desfăşoare în altă localitate,
determinată exclusiv, operaŃiuni comerciale, în schimbul unei plăŃi. El poate să
trateze afaceri sau să încheie acte juridice cu terŃii pe seama comerciantului.
Prin Legea nr. 509/2002 privind agenŃii comerciali permanenŃi (M.Of.
nr. 581/6 august 2002) a fost reglementat statutul juridic şi activitatea acestora.
Agentul comercial permanent a fost definit în lege ca fiind comerciantul,
persoană fizică sau juridică, având calitatea de intermediar independent
împuternicit în mod statornic de o persoană fizică sau juridică numită comitent
să negocieze sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama
comitentului. Deci el este un intermediar, mai precis un mandatar, pentru că el
îşi exercită atribuŃiile în baza unui contract de mandat, el nefiind prepusul
comitentului.
Are calitatea de comerciant, neaflându-se în raporturi de subordonare cu
comitentul, dar, cu toate acestea, este un auxiliar independent al comitentului
pentru că el contribuie la realizarea comerŃului acestuia.

227
Agentul poate să primească mandat pentru una sau mai multe regiuni
determinate, aşa cum s-a stabilit prin contract.
Agentul prestează serviciul său caracteristic contra unei remuneraŃii
stabilită prin contract care poate fi o sumă fixă, fie un comision, fie în parte o
sumă fixă şi în parte un comision. Comisionul este definit, în condiŃiile acestei
legi (Legea nr. 509/2002), ca fiind orice formă de remuneraŃie al cărui cuantum
se obŃine prin raportare la volumul sau valoarea operaŃiunilor.
Puterile agentului. Acesta trebuie să îndeplinească obligaŃiile care
decurg din împuternicirea ce i-a fost dată, personal sau prin prepuşii săi, şi să
acŃioneze cu bună-credinŃă şi cu diligenŃa unui bun profesionist. Poate să
execute împuternicirea prin substituirea sa, în tot sau în parte, cu subagenŃi, în
condiŃiile prevăzute de Codul civil.
Agentul poate fi împuternicit pentru regiunea determinată prin contract să
acŃioneze şi pentru alŃi comitenŃi concurenŃi, dar această permisiune trebuie
stipulată expres în contract. El nu poate, nici chiar pe contul său, să negocieze şi
să încheie în regiunea determinată prin contract, operaŃiuni de comerŃ
concurente privind bunuri şi/sau servicii similare celor care fac obiectul
contractului de agenŃie decât dacă are consimŃământul expres al comitentului.
Dacă nu i s-a interzis, agentul poate să reprezinte mai mulŃi comitenŃi.
ObligaŃiile agentului. Agentului îi revin din lege o serie de obligaŃii (art. 5
din Legea nr. 509/2002). Prin contract pot fi stabilite şi alte obligaŃii. Potrivit art. 5
alin. 3 din menŃionata lege, agentul este obligat:
– să procure şi să comunice comitentului informaŃiile privitoare la zona
pentru care a primit mandatul, precum şi toate celelalte informaŃii necesare de
care dispune;
– să acŃioneze cu toată diligenŃa pentru încheierea afacerilor cu care este
împuternicit în condiŃiuni cât mai bune pentru comitent;
– să respecte instrucŃiunile rezonabile primite de la comitent, fie acestea
imperative, indicative sau facultative;
– să Ńină registre separate pentru fiecare comitent şi la fel şi bunurile şi
eşantioanele acestora;
– să nu primească, fără împuternicire specială, să primească plata pentru
comitent şi nici să facă reduceri sau amânări pentru creanŃele creditorului.
ObligaŃiile comitentului. În raporturile cu agentul, comitentul trebuie să
acŃioneze cu bună-credinŃă şi cu obligaŃia unui bun profesionist, fiind, de
asemenea, obligat:
– să-i furnizeze agentului informaŃiile necesare şi să-i asigure, în timp util
şi în cantitate corespunzătoare, mostrele, cataloagele, tarifele şi orice alte
documente necesare îndeplinirii mandatului;

228
– să-i plătească remuneraŃia stabilită şi să-l înştiinŃeze atunci când
anticipează că volumul operaŃiunilor comerciale va fi mai mic semnificativ faŃă
de cel preconizat în mod normal.
În dreptul francez, statutul agentului comercial este stabilit prin Decretul
din 23 septembrie 1957, care prevede că acesta este „mandatarul care, cu titlu
de profesie obişnuită şi independentă, fără să fie legat printr-un contract de
locaŃie de servicii, acŃionează în numele şi pe seama producătorilor,
industriaşilor şi comercianŃilor. În dreptul anglo-american agentul comercial
este desemnat prin termenul de broker.
Legea română privind agenŃii comerciali permanenŃi (Legea
nr. 509/2002) nu se aplică intermediarilor care acŃionează în cadrul burselor de
valori şi al pieŃelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate,
agenŃilor sau brokerilor de asigurări şi reasigurări şi celor care în calitate de
agent prestează un serviciu nepermanent.

229
CAPITOLUL V
FONDUL DE COMERł

V.1. NoŃiune
Nu este definit legal, ci doar în doctrină. În Legea nr. 26/1990 privind
Registrul comerŃului se face vorbire despre fondul de comerŃ, mai precis la
art. 21, care prevede înregistrarea menŃiunilor privind donaŃia, vânzarea,
locaŃiunea sau gajul fondului de comerŃ.
În doctrină, fondul de comerŃ este definit ca un ansamblu de bunuri
mobile şi imobile, corporale şi necorporale pe care un comerciant le afectează
desfăşurării uneia activităŃi comerciale, în scopul atragerii clientelei şi implicit
obŃinerii de profit.
Fondul de comerŃ, din punct de vedere juridic, este un bun mobil necorporal.
Fondul de comerŃ nu se confundă cu patrimoniul deoarece fondul de comerŃ
este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi necorporale, pe când
patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor.

V.2. Elementele corporale ale fondului de comerŃ


Din această categorie fac parte bunurile imobile şi bunurile mobile corporale.

V.2.1. Bunurile imobile


Bunurile imobile care sunt afectate fondului de comerŃ pot fi imobile prin
natura lor (ex. clădirea în care se desfăşoară activitatea) sau imobile prin
destinaŃie, care, aşa cum au fost exemplificate în dreptul civil, pot fi maşini,
utilaje, echipamente.
Cu privire la natura juridică a actelor de vânzare-cumpărare a bunurilor
imobile, au fost exprimate două puncte de vedere:
1. acestea sunt acte civile. Interpretarea decurge din prevederile Codului
comercial care definesc actele şi faptele de comerŃ unde ele nu sunt prevăzute
ca acte obiective de comerŃ.

230
2. cel de-al doilea punct de vedere a fost formulat în jurisprudenŃă, dar şi în
doctrină. Potrivit acestei orientări, dacă bunurile imobile sunt elemente ale fondului
de comerŃ, actele de vânzare-cumpărare sunt acte de comerŃ.

V.2.2. Bunurile mobile corporale


Bunurile mobile corporale ce fac parte din fondul de comerŃ sunt:
materiile prime şi materialele destinate prelucrării, precum şi produsele
rezultate din prelucrare. Se apreciază că şi mărfurile cumpărate spre revânzare
fac parte din fondul de comerŃ. Opinia se justifică în cazul faptelor de comerŃ de
interpunere.

V.3. Elementele necorporale ale fondului de comerŃ


Sunt drepturile care privesc firma, emblema, clientela şi vadul comercial,
brevetele de invenŃii, drepturile de autor, mărcile de fabrică şi de comerŃ.

V.3.1. Firma
Firma constă în numele sau denumirea sub care un comerciant este
înregistrat la Registrul comerŃului.
Legea distinge între situaŃiile în care comerciantul este persoană fizică şi
comerciantul este societate comercială.
În cazul comerciantului - persoană fizică, firma se compune din numele în
întregime al acestuia, adică nume şi prenume sau numai nume şi iniŃiala
prenumelui.
Firma societăŃii comerciale este reglementată diferit în funcŃie de felul
acestora.
La societatea în nume colectiv firma se compune din numele a cel puŃin unuia
dintre asociaŃi, urmată de menŃiunea de „societate în nume colectiv” scrisă în
întregime. Numele poate fi scris fie întreg, adică nume şi prenume, fie numai numele
şi iniŃiala prenumelui (art. 31 din Legea nr. 26/1990).
La societatea în comandită simplă, firma se compune din numele a cel
puŃin unul din asociaŃii comanditaŃi, cu menŃiunea „societate în comandită”
scrisă în întregime.
La societatea pe acŃiuni sau societatea în comandită pe acŃiuni, firma se
compune dintr-o denumire proprie de natură să o deosebească de firma altei
societăŃi, însoŃită de menŃiunea „societate pe acŃiuni” scrisă în întregime sau
prescurtat S.A., ori menŃiunea „societate în comandită pe acŃiuni”. Dacă o firmă
este asemănătoare cu altă firmă deja înmatriculată trebuie să se adauge o
menŃiune care s-o deosebească de cealaltă firmă. Nici o firmă nu trebuie să
folosească o denumire întrebuinŃată de comercianŃii din sectorul public.

231
Art. 42 din Legea nr. 26/1990 prevede că firma nu poate fi înstrăinată
decât odată cu fondul de comerŃ.
La societatea cu răspundere limitată firma este alcătuită dintr-o denumire
proprie la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaŃi, însoŃită
de menŃiunea „societate cu răspundere limitată” sau prescurtarea SRL.

V.3.2. Emblema
Emblema este tot un atribut de identificare. Art. 30 alin. 3 din Legea nr.
26/1990 prevede că emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un
comerciant de altul de acelaşi gen. Nu se confundă cu firma chiar dacă o
înglobează în ceea ce priveşte denumirea. Este facultativă. ConŃinutul ei poate
fi un semn sau o denumire. Denumirea poate fi înstrăinată şi fără înstrăinarea
fondului de comerŃ.

V.3.3. Clientela şi vadul comercial


Aceste elemente nu beneficiază de o reglementare legală. Clientela
desemnează persoanele care recurg în mod obişnuit la serviciile comerciantului.
Vadul comercial este un element care exprimă gradul de atragere a clienŃilor,
determinaŃi de factori cum sunt: locul de amplasare, calitatea, segmentul de
clientelă la care se adresează, selectarea clientelei prin preŃ, ambient, calitatea
personalului, publicitate, notorietate.

V.3.4. Drepturile de proprietate industrială


Sunt alcătuite din: brevetele de invenŃii, know-how, desene şi modele
industriale, mărci de fabrică şi de comerŃ, denumiri de origine şi indicaŃii de
provenienŃă. Sunt supuse înscrierilor la Registrul comerŃului.
Regimul juridic al mărcilor şi indicaŃiilor geografice este reglementat în
dreptul naŃional prin Legea nr. 84/1998 (M. Of. nr. 161/23.04.1998).
Marca este definită legal ca fiind un semn susceptibil de reprezentare
grafică servind la deosebirea produselor şi a serviciilor unei persoane fizice sau
juridice de cele ale altor persoane. Marca poate fi alcătuită din nume de
persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în
special, forma produsului sau a ambalajului sau combinaŃii de culori, precum şi
orice combinaŃie a acestor semne. Dreptul la marcă aparŃine persoanei fizice
sau juridice care a depus prima, în condiŃiile legii, cererea de înregistrare a
mărcii la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci (OSIM).
Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului
naŃional reglementar la OSIM pentru o perioadă de 10 ani. Înregistrarea mărcii
poate fi reînnoită, dar numai la cererea titularului, pentru o perioadă de încă
10 ani.
232
Drepturile asupra mărcii pot fi transmise, prin cesiune sau licenŃă, la orice
moment din durata de protecŃie a mărcii.
Cu privire la mărci, legea distinge:
a) marca anterioară, care este marca înregistrată, precum şi cea depusă
pentru a fi înregistrată la Registrul NaŃional al Mărcilor, cu condiŃia ca ulterior
să fie înregistrată;
b) marca notorie - este marca larg cunoscută în România la data depunerii
unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităŃii revendicate în cerere;
c) marca colectivă este marca destinată să servească la deosebirea
produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaŃii de produsele şi serviciile
aparŃinând altor persoane;
d) marca de certificare indică faptul că produsele şi serviciile pentru care
este utilizată sunt certificate de titularul mărcii cu privire la calitatea, materialul,
modul de fabricaŃie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia sau alte
caracteristici.
Mărcile beneficiază şi de protecŃie internaŃională, conform Aranja-
mentului de la Madrid privind înregistrarea internaŃională a mărcilor din 14
aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iunie 1967.
IndicaŃia geografică este denumirea servind la identificarea unui produs
originar dintr-o Ńară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o
reputaŃie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenŃial atribuite acestei
origini geografice. Acestea sunt protejate în România prin înregistrarea la Oficiul
de Stat pentru InvenŃii şi Mărci (OSIM).
Este interzisă folosirea unei indicaŃii geografice sau imitarea ei de către
persoane neautorizate, chiar dacă se indică originea reală a produselor ori dacă se
adaugă menŃiuni ca: gen, imitaŃie şi altele asemenea.
Know-how-ul („a şti cum”, „a şti în ce fel”) desemnează acele cunoştinŃe,
nebrevetabile sau brevetabile dar nebrevetate despre cum se fabrică,
funcŃionează sau comercializează anumite produse sau despre elaborarea şi
funcŃionarea unor tehnologii ori procedee. Termenul este folosit în limba engle-
ză şi provine din prescurtarea expresiei americane „the know-how to do it”.
Desenele şi modelele industriale fac obiectul protecŃiei convenite prin
Aranjamentul privind depozitul internaŃional al desenelor şi modelelor
industriale încheiat la Haga la 06.11.1929, care dă posibilitatea efectuării unui
depozit internaŃional unic la Biroul InternaŃional al OrganizaŃiei Mondiale a
ProprietăŃii Intelectuale (OMPI). Înregistrarea conferă protecŃie 15 ani de la
modelul constituirii depozitului.
Desenul este un ansamblu de linii şi/sau de culori care realizează un efect
decorativ nou, dând produsului individualitate, inedit şi specificitate.
Modelul este forma plastică tridimensională care dă produsului o formă
distinctă, o fizionomie originală.
233
În dreptul românesc, sediul materiei îl reprezintă Legea
nr. 129/1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor industriale.
InvenŃia. Regimul lor juridic este reglementat de Legea
nr. 64/1991. Se constată prin brevetul de invenŃie.
O invenŃie este brevetabilă când are ca obiect un produs sau un procedeu
în toate domeniile tehnologice, cu condiŃia ca aceasta să fie nouă, să implice o
activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.

VI.3.5. Drepturile de autor


Acestea pot să rezulte din activitatea ştiinŃifică, culturală, literară, artistică.
Titularul dreptului are dreptul la reproducere şi difuzare şi orice alt mod de
folosire. Dreptul poate fi cedat, pentru acesta titularul fiind îndreptăŃit la
remuneraŃie.

V.4. Actele juridice privind fondul de comerŃ


Fondul de comerŃ, ca orice bun mobil necorporal, este transmisibil atât pe
cale succesorală, cât şi prin acte între vii. Potrivit Legii nr. 26/1990 privind
Registrul comerŃului, fondul de comerŃ poate să fie vândut, transmis ca aport
într-o societate comercială, poate să facă obiectul unui contract de locaŃiune sau
să fie gajat.
Fondul de comerŃ poate fi vândut cu totul, în integralitatea lui sau pot fi
vândute numai elemente ale acestuia. Aşa cum am arătat, firma nu poate fi
înstrăinată separat ci numai împreună cu întregul fond de comerŃ.
În ce priveşte gajarea fondului de comerŃ, acestei garanŃii reale mobiliare
îi sunt aplicabile dispoziŃiile Legii nr. 99/1999. Distinct de înscrierea la
Registrul comerŃului a operaŃiunilor privind fondul de comerŃ, gajarea trebuie
înscrisă în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare.

234
CAPITOLUL VI
CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE

În dreptul civil obligaŃiile iau naştere atât din acte juridice, cât şi din fapte
juridice. Actele juridice sunt izvoare voluntare de obligaŃii. Cel mai important
izvor voluntar de obligaŃii este contractul (convenŃia).

VI.1. Contractul – izvor de obligaŃii comerciale


Actul juridic este manifestarea de voinŃă făcută cu scopul de a produce
efecte juridice. Din această cauză actele juridice sunt considerate izvoare
voluntare ale obligaŃiilor. Cel mai important izvor voluntar de obligaŃii este
contractul (convenŃia). DefiniŃia legală a contractului este dată de art. 942 Cod
civil potrivit căruia „este acordul între două sau mai multe persoane spre a
constitui sau stinge între dânşii un raport juridic”.
Contractele pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. Clasificarea după tipul de contract şi prevederea lui în lege pune în
evidenŃă două tipuri: contracte numite şi contracte nenumite.
Contractele numite sunt cele care poartă un nume stabilit printr-un act
normativ şi beneficiază de o reglementare proprie. Li se spune şi contracte
tipice.
Contractele nenumite sunt cele care nu beneficiază de o denumire şi
reglementare distinctă, sunt făcute de părŃi ca urmare a libertăŃii contractuale.
Tot nenumite sunt şi contractele care îmbină caracteristicile a două sau mai
multe contracte numite. Cele care nu se aseamănă cu nici un tip de contract mai
sunt numite şi contracte sui generis, iar cele care îmbină două sau mai multe
contracte numite sunt numite contracte complexe.
2. Clasificarea în funcŃie de numărul părŃilor obligate: a) contracte
sinalagmatice (bilaterale) şi b) contracte unilaterale.
a) Contractele sinalagmatice (bilaterale) sunt cele în care există obligaŃii
reciproce. b) Contractele unilaterale nu se confundă cu actele unilaterale. Ele
se particularizează prin faptul că instituie obligaŃii pentru o singură parte
(art.944 Cod civil). Exemplu: contractul de depozit cu titlu gratuit.

235
3. Clasificarea în funcŃie de modul de formare. Sunt contracte solemne;
contracte consensuale; contracte reale.
Contractele solemne sunt cele pentru care legea prevede condiŃii de
valabilitate, respectiv forma autentică.
Contractele consensuale sunt cele care se încheie prin simplul acord de
voinŃă, fără să fie nevoie de o anumită formă.
Contractele reale sunt cele care se încheie în mod valabil (se
perfectează) doar în momentul remiterii lucrului.
4. Clasificarea după scopul urmărit
Sunt contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit.
Contractele cu titlu oneros sunt cele în care fiecare parte urmăreşte
obŃinerea unui folos în schimbul folosului procurat celeilalte părŃi.
Contractul cu titlu gratuit procură un avantaj numai uneia din părŃi.
Exemplu: contractul de împrumut, fără dobândă; împrumutul gratuit de
folosinŃă.
5. După cunoaşterea întinderii prestaŃiilor la momentul încheierii lor,
contractele oneroase se împart în: contracte comutative şi contracte aleatorii
(art.947 Cod civil).
Contractele comutative sunt cele în care părŃile cunosc, încă de la
momentul încheierii, întinderea prestaŃiilor ce-şi datorează şi la care au dreptul.
Contractele aleatorii sunt cele care, la momentul încheierii, nu au
certitudinea existenŃei şi întinderii prestaŃiei, aceasta depinzând de un
eveniment viitor şi incert (art.947 Cod civil). Exemple: contractul de vânzare-
cumpărare cu clauză de întreŃinere, contractul de asigurare).
Regulile din dreptul civil privind contractele se aplică în dreptul comercial
numai în măsura în care Codul comercial sau alte legi comerciale nu dispun
altfel.
Cele mai întâlnite contracte utilizate în dreptul comercial sunt: contractul
de vânzare-cumpărare comercială; contractul de mandat comercial; contractul
de comision; contractul de consignaŃie; contractul de report; contractul de cont
curent; contractul de gaj comercial; contractul de transport; contractul de
leasing; contractul de franciză; contractul de asigurări; contractul de depozit
comercial; contractul de depozit bancar.

VI.2. Încheierea contractelor comerciale


La fel ca în dreptul civil, şi în dreptul comercial încheierea contractelor
are la bază principiul libertăŃii contractuale sau al autonomiei de voinŃă.
PărŃile îşi manifestă liber voinŃa în ce priveşte încheierea, modificarea,
transmiterea şi stingerea unor drepturi şi obligaŃii. PărŃile contractului comercial
sunt libere să aleagă cu cine contractează şi care este întinderea drepturilor şi

236
obligaŃiilor. În anumite situaŃii libertatea alegerii cocontractantului este limitată
de regulile comerŃului. Spre exemplu, la contractul de vânzare-cumpărare,
comerciantul nu poate refuza să încheie un contract cu o persoană care a
acceptat condiŃiile ofertei sale. În contractul civil vânzătorul este liber să vândă
oricui doreşte şi la orice preŃ. Comerciantul nu poate cere un preŃ mai mare
decât cel afişat. Şi vânzătorul din contractele civile poate fi uneori limitat în
alegerea sa. O astfel de situaŃie poate fi întâlnită atunci când o persoană are un
drept de preemŃiune.
Libertatea contractuală se manifestă şi în câmpul modalităŃii de exprimare
a acordului de voinŃă, a probelor în litigiile comerciale şi a alegerii arbitrajului.
În privinŃa alegerii modului de exprimare a acordului de voinŃă, de regulă,
comercianŃii aleg calea cea mai lesnicioasă şi mai scurtă ca durată a timpului de
realizare, aceasta fiind cea a acordului verbal. Dacă pentru cumpărarea oricărui
produs s-ar folosi forma scrisă, lumea ar muri de foame şi de sete. ComercianŃii
sunt liberi să aleagă forma scrisă şi o şi fac în cazul contractelor de mai mare
valoare şi mai complexe. Comunicarea acordului se poate face direct, faŃă în
faŃă, prin telefon, sau pe suport hârtie ori suport electronic.
În ce priveşte probele, în afara celor admise în contractele civile (cu
înscrisuri, cu martori, mărturisirea zisă şi recunoaşterea, prezumŃia – legală sau
judecătorească –, expertiza) în dreptul comercial mai sunt admise ca probe:
corespondenŃa comercială, registrele comerciale şi, mai nou, înregistrările
electronice.
CondiŃiile esenŃiale pentru formarea contractelor comerciale sunt aceleaşi
cu ale contractelor civile: capacitatea de a contracta; consimŃământul valabil
al părŃii care se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.
Realizarea acordului de voinŃă are loc atunci când oferta de a contracta
se întâlneşte cu acceptarea ofertei. Oferta de a contracta este propunerea unei
persoane făcută altei persoane de a încheia un anumit contract. Acceptarea
ofertei este exprimarea de către destinatarul ei a acordului de voinŃă cu privire
la propunerea făcută. Acceptarea poate fi necondiŃionată sau precedată de o
negociere a ofertei. În dreptul comercial tăcerea nu are valoare de acceptare,
nici pentru ofertă şi nici pentru contraofertă.
Oferta trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii:
– să fie fermă. Odată făcută comerciantul nu trebuie s-o modifice sau s-o
retracteze. Ea reprezintă un angajament juridic care îl obligă pe ofertant;
– să fie precisă şi completă, adică să cuprindă toate condiŃiile în care
înŃelege să contracteze;
– să fie neechivocă, adică să rezulte cu claritate că doreşte să contracteze.
Astfel, un sondaj de piaŃă nu este o ofertă de a contracta din partea celui care îl
realizează şi nici o acceptare din partea respondentului.

237
Momentul încheierii contractului este cel la care se realizează acordul
de voinŃă. Cu privire la determinarea lui au fost formulate mai multe teorii:
a) teoria emisiunii care afirmă că momentul este cel la care destinatarul
ofertei a acceptat-o, chiar dacă acceptarea nu a ajuns la cunoştinŃa ofertantului.
Această teorie nu permite stabilirea exactă a momentului şi în plus acceptarea
nefiind cunoscută de ofertant ea poate fi revocată;
b) teoria transmisiunii (expedierii) apreciază că momentul este cel al
expedierii acceptării. Nu rezolvă situaŃia când ofertantul revocă oferta până la
primirea acceptării făcute în cadrul termenului ofertei;
c) teoria recepŃiunii consideră că momentul este cel al primirii de către
ofertant a acceptării, chiar dacă nu a luat la cunoştinŃă de conŃinutul ei. Este
criticată pe motivul că ofertantul nu cunoaşte că a avut loc încheierea
contractului, neştiind că a fost acceptată;
d) teoria informaŃiunii (a cunoaşterii acceptării) consideră contractul
încheiat la momentul cunoaşterii acceptării de către destinatar.
PreŃul în contractele comerciale, aşa cum s-a arătat, în virtutea principiului
libertăŃii contractuale (autonomiei de voinŃă) se stabileşte liber de către părŃi. El
este un element esenŃial al contractului. PreŃul trebuie să fie stabilit în bani, să
fie determinat sau determinabil şi să fie real. Art. 40 Cod comercial prevede:
„Când urmează a se hotărî adevăratul preŃ, sau preŃul curent al productelor,
mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului,
al efectelor publice şi al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau
după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat sau, în lipsă, după cele
ale locului celui mai apropiat sau după orice fel de probă”. PărŃile pot să mai
prevadă în contract clauze de indexare a preŃului, legându-l de inflaŃie sau de
anumite etaloane (preŃul aurului, cursul unor valute).
Locul executării obligaŃiilor comerciale. Sediul materiei îl reprezintă
art. 59 Codul comercial.
În orice contract comercial, care este prin natura lui şi sinalagmatic şi
oneros, părŃile au atât calitatea de debitor, cât şi pe cea de creditor şi, prin
urmare, analiza locului executării obligaŃiilor trebuie să Ńină cont de natura
contractului, natura obligaŃiei asumate, natura bunului şi locul unde se află
acesta la momentul formării contractului.
În dreptul civil, stabilirea locului executării obligaŃiilor este făcută prin
art. 1104 Cod civil. Ambele reglementări, şi cea civilă şi cea comercială, prevăd
că executarea obligaŃiei se face la locul arătat în contract. În lipsă de prevedere
în contract acesta trebuie executat la locul unde cel care s-a obligat îşi avea
stabilimentul (clădirea, localul) său comercial sau cel puŃin domiciliul ori
reşedinŃa la momentul formării contractului (art. 59 alin. 2 Cod comercial). Şi
Codul civil (art. 1104 alin. 2) şi Codul comercial (art. 59 alin. 3) prevăd că
atunci când obligaŃia de predare priveşte un lucru determinat (cert, individual
238
determinat) executarea obligaŃiei se face la locul unde se găsea obiectul
obligaŃiei în timpul contractării. În orice alt caz executarea obligaŃiei se face la
domiciliul debitorului (art. 1104 Cod civil, aplicabil în cauză conform art. 1
alin. 2 din Codul comercial care prevede că, acolo unde Codul comercial nu
dispune, se aplică Codul civil).

VI.3. Probele specifice dreptului comercial


Art. 46 Cod comercial prevede ca probe în materie comercială urmă-
toarele: a) acte autentice; b) acte sub semnătură privată; c) facturi acceptate;
d) corespondenŃa; e) telegrame; f) registrele părŃilor; g) proba cu martori, de
câte ori autoritatea judecătorească apreciază că trebuie admisă proba
testimonială; h) orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
Făcând aplicaŃiunea principiului libertăŃii contractuale în materia
obligaŃiilor comerciale, rezultă şi libertatea probei în litigiile comerciale. Din
interpretarea prevederilor art. 46 Cod comercial rezultă că probele în litigiile
comerciale pot fi grupate astfel:
1) probe admise în dreptul comun (art. 46 alin. 2: „în fine prin orice alte
mijloace de probă admise de legea civilă”);
2) probe specifice dreptului comercial.
1. Probele admise în dreptul comun
potrivit art. 1170 Cod civil, proba se poate face prin: înscrisuri, martori,
prezumŃii, mărturisire, expertiză ş.a. Acestea au fost tratate în prima parte a
lucrării (a se vedea capitolul VII).
2. Probele specifice dreptului comercial
Sunt probe specifice dreptului comercial: factura acceptată; corespondenŃa
comercială; telegramele şi registrele comerciale.
a) Factura acceptată
Factura comercială, din punct de vedere juridic, face parte din categoria
înscrisurilor sub semnătură privată. Ea este emisă de cel care a livrat bunurile
sau a prestat un serviciu şi se transmite beneficiarului în vederea plăŃii.
Acceptarea la plată a facturii face dovada îndeplinirii obligaŃiilor comerciale de
către executant cu excepŃia situaŃiilor când plata constituie avans. Chiar şi în
această din urmă situaŃie poate face dovada realizării acordului de voinŃă,
respectiv încheierii contractului. Deci, în funcŃie de situaŃie, de obiectul probei,
poate face dovada fie împotriva emitentului (vânzător, prestator), fie împotriva
destinatarului (cumpărător, beneficiar).
Acceptarea facturii poate fi expresă sau tacită. Acceptarea expresă poate
fi făcută direct pe factură prin formula „acceptat” sau alt termen echivalent, ori
printr-o scrisoare, telegramă de confirmare. Acceptarea tacită are loc atunci
când destinatarul face acte din care rezultă neîndoielnic voinŃa sa de a o accepta

239
– emiterea unei cambii, CEC sau bilet la ordin, în vederea plăŃii preŃului.
Tăcerea nu valorează acceptare.

b) Telegrama
La momentul adoptării Codului comercial, accepŃiunea prin termenul de
telegramă era una strictă, respectiv documentul transmis prin intermediul
telegrafului. Transmiterea nu era una efectivă a suportului material care
conŃinea voinŃa semnatarului, ci doar a conŃinutului documentului. Codul
comercial i-a dat calitatea de mijloc de probă, făcând parte din categoria
înscrisurilor sub semnătură privată: „Telegrama face probă, ca act sub
semnătură privată, când originalul este subscris de însăşi persoana arătată
într-însa ca trimiŃătorul ei. Ea face aceeaşi probă, chiar dacă această persoană
este subscrisă de o altă mână, când ar fi probat că originalul a fost predat
oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăşi acea persoană” (art. 47
alin. 1 Cod comercial).
Din acest text de lege rezultă două situaŃii distincte:
1. situaŃia când originalul este subscris (semnat) de însăşi persoana arătată
ca trimiŃătorul ei. deşi la destinatar ajunge un cu totul alt suport grafic, acesta
are valoarea unui înscris sub semnătură privată ca şi cum destinatarul ar fi
primit originalul;
2. situaŃia în care originalul este subscris (semnat) de altă mână, dar se
poate proba că originalul a fost predat sau doar trimis pentru a fi predat oficiului
telegrafic de persoana căreia îi este atribuită telegrama.
Telegrama poate avea şi valoarea unui înscris autentic dacă subscrierea
originalului este autentificată de autoritatea competentă (art. 47 alin. 2 C. com.).
Data telegramei este ziua şi ora expedierii de către oficiile telegrafice
(art. 47 alin. 3 C. com.).
Telegrama face parte din categoria documentelor denumite generic
corespondenŃă comercială.
c) CorespondenŃa comercială
CorespondenŃa comercială desemnează schimbul de mesaje între părŃile
unui contract, făcut înainte de perfectarea acestuia. Poate să îmbrace variate
forme: scrisori, adrese, telegrame, faxuri, documente transmise pe suport
electronic (e-mail).
Dacă în contract nu se stipulează expres că toată corespondenŃa anterioară
semnării lui urmează să nu mai producă efecte, că numai contractul reprezintă
adevărata voinŃă, corespondenŃa poate servi ca probă pentru aflarea adevăratei
voinŃe a părŃilor.
Valoarea juridică a corespondenŃei este cea a înscrisului sub semnătură
privată.

240
Atunci când destinatarul nu mai posedă sau nu mai vrea să arate
documentul în cauză, poate fi folosită copia păstrată la registrul copier, conform
art. 25 C. com.: „El (comerciantul n.n.) este Ńinut a copia în registrul special şi
după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite”. Denumirea de registru copier este
folosită la art. 22, art. 26, dar şi în alte locuri din Codul comercial. Potrivit Legii
contabilităŃii nr. 82/1991, denumirea actuală pentru registrul copier este de
„cartea mare”. Copia scrisorii face dovadă numai cu privire la conŃinutul
acesteia nu şi la primirea de către destinatar. Atunci când există şi alte probe
privind primirea sau destinatarul recunoaşte primirea face deplină dovadă.
d) Înscrisul în formă electronică
În ce priveşte corespondenŃa pe suport electronic, aceasta a fost acceptată
iniŃial ca un început de probă scrisă deoarece nu cuprinde semnătura
emitentului pentru a putea fi recunoscute ca înscrisuri sub semnătură private.
Transmiterea electronică a unui document presupune dematerializarea
informaŃiei şi trecerea pe un suport electromagnetic. EvoluŃia produsă în
domeniu a făcut posibilă însă şi atribuirea cu certitudine a datelor emitentului
de o manieră care să nu creeze dubii. Legea nr. 455/2001 reglementează
semnătura electronică.
Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică ataşate sau
logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de
identificare.
Semnătura electronică extinsă reprezintă semnătura electronică care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii: a) este legată în mod unic de
semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace
create exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care
se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este
identificabilă. Semnatarul este persoana care deŃine un dispozitiv de creare a
semnăturii electronice şi care acŃionează fie în nume propriu, fie ca un
reprezentant al unui terŃ.
Înscrisul în formă electronică este definit legal ca o colecŃie de date în
formă electronică între care există relaŃii logice şi funcŃionale, care redau litere,
cifre sau orice alte caractere cu semnificaŃie inteligibilă, destinate a fi citite prin
intermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar. Art. 5 din
Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică prevede că acest tip de
înscris, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură
electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, nesuspendat sau nerevocat
la momentul respectiv şi generată de un dispozitiv securizat de creare a
semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiŃiile şi efectele
sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Dacă înscrisul sub semnătură privată, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i
s-a asociat logic o semnătură electronică, este recunoscut de partea căruia i se
241
opune, atunci înscrisul are acelaşi efect ca actul autentic între cei care l-au
subscris şi între cei care le reprezintă drepturile.
e) Registrele comercianŃilor
Art. 22 Cod com. prevede că registrele obligatorii ale comercianŃilor sunt:
registrul jurnal; registrul inventar şi Cartea mare (registrul copier).
Aceste registre pot să facă probă în justiŃie între comercianŃi pentru „fapte
şi chestiuni de comerŃ” (art. 50), dacă sunt Ńinute în regulă. Dacă înscrierile în
registre sunt făcute de prepusul comerciantului desemnat să Ńină scriptele,
acestea au acelaşi efect ca şi când ar fi fost semnate de patron.
Chiar şi atunci când registrele nu sunt Ńinute în regulă ele fac dovada
atunci când sunt invocate împotriva celor care le-au Ńinut.

VI.4. Contractul de vânzare-cumpărare


VI.4.1. Comercialitatea contractului de vânzare-cumpărare
Este trăsătura care îl particularizează de contractul civil de vânzare-
cumpărare. Rezultă din prevederile art. 3 pct. 1 şi 2 Cod com., unde, la
enumerarea faptelor de comerŃ, cu privire la cumpărare se arată că aceasta este
făcută cu scop de revânzare sau de închiriere, iar, cu privire la vânzare, că este
precedată de o cumpărare făcută cu scop de revânzare.
Vânzarea-cumpărarea comercială are o funcŃie economică, respectiv
realizează interpunerea în schimbul de mărfuri şi aceasta îi conferă un caracter
comercial.
Nu este obligatoriu ca bunurile să fie revândute în starea în care au fost
cumpărate. Ele pot fi revândute şi după ce au fost prelucrate. Că este aşa rezultă
chiar din textele arătate ale Codului comercial care prevăd că sunt fapte de
comerŃ cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde fie în natură,
fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria
(pct. 1), precum şi vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în
natură sau prelucrate şi vânzările de obligaŃiuni ale statului, sau alte titluri de
credit care circulă în comerŃ, când au fost cumpărate în scop de revânzare sau
închiriere.
Vânzarea-cumpărarea comercială, aşa cum rezultă din aceste prevederi
care stabilesc faptele de comerŃ, poate să aibă ca obiect numai bunurile mobile.
FaŃă de realităŃile actuale, apreciem că şi vânzărilor-cumpărărilor de imobile,
făcute cu titlu profesional, trebuie să li se aplice acelaşi regim. Se pare că la acest
moment voinŃa legiuitorului nu este în acest sens, date fiind măsurile de
impozitare distincte instituite cu privire la vânzarea proprietăŃilor imobiliare mai
devreme de 3 ani de la dobândire.
Dacă nu există intenŃia de revânzare, actul nu este comercial. Aceasta
trebuie să îndeplinească trei condiŃii: a) să existe la momentul cumpărării; b) să
242
fie cunoscută de către cocontractant; c) să privească, în principal, bunul
cumpărat. Art. 5 din Codul comercial prevede că „nu se poate considera ca fapt
de comerŃ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau
consumul cumpărătorului, ori al familiei sale; de asemenea, revânzarea acestor
lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are
după pământul său sau cel cultivat de dânsul”.

VI.4.2. DefiniŃie şi trăsături


DefiniŃie. Este contractul prin care vânzătorul (comerciant) se obligă să
transmită proprietatea către cumpărător contra unei sume de bani ce constituie
preŃul.
Trăsături: a) este bilateral (sinalagmatic) deoarece dă naştere la drepturi
şi obligaŃii pentru ambele părŃi; b) este oneros deoarece ambele părŃi urmăresc
un folos patrimonial; c) este comutativ deoarece întinderea drepturilor şi
obligaŃiilor este cunoscută la momentul încheierii contractului; d) este translativ
de proprietate deoarece trece proprietatea de la vânzător la cumpărător; e) este
consensual deoarece se încheie prin simplul acord de voinŃă. Art. 1295 Cod
civil prevede că vinderea este perfectă de îndată ce părŃile s-au învoit cu privire
la lucrul vândut şi la preŃ chiar dacă bunul nu s-a predat şi preŃul nu s-a
numărat.
VI.4.3. Capacitatea părŃilor
Capacitatea părŃilor este supusă aceloraşi reguli ca şi în dreptul civil.
Codul comercial şi legile comerciale prevăd unele incapacităŃi şi interdicŃii
speciale. IncapacităŃi speciale: 1) interdicŃia vânzării-cumpărării între soŃi;
2) interdicŃia vânzării-cumpărării între tutore şi minorul aflat sub tutela sa – este
vorba de nulitate relativă; 3) interdicŃia cumpărării de către mandatar a
bunurilor pe care a fost împuternicit să le vândă; 4) inter-dicŃia de a cumpăra
pentru persoanele care administrează bunurile statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale sau de către funcŃionarii publici a bunurilor pe care le
administrează sau pe care sunt însărcinaŃi să le vândă; 5) interdicŃii pentru
persoanele care îndeplinesc anumite funcŃii publice (judecători, avocaŃi).
InterdicŃii speciale: a) interdicŃia pentru prepus de a face operaŃiuni de
natura comerŃului cu care este însărcinat (art. 397 C. com.). Tot art. 397 alin. 2
Cod com. mai prevede că „în caz contrar, prepusul este responsabil de daune-
interese şi patronul are încă dreptul de a reŃine pentru sine foloasele ce ar
rezulta din aceste operaŃiuni”; 2) interdicŃia pentru asociaŃii cu răspundere
nelimitată de a încheia operaŃiuni care ar atinge interesele societăŃii comerciale
fără consimŃământul celorlalŃi asociaŃi. Legea nr. 31/1990 privind societăŃile
comerciale prevede, la art. 82, care instituie această interdicŃie, că se socoteşte
dat consimŃământul dacă participarea sau operaŃiunile au fost făcute anterior
243
actului constitutiv şi asociaŃii au avut cunoştinŃă de acestea şi nu au interzis
continuarea lor. În caz de încălcare a acestei interdicŃii, societatea are dreptul
să-l excludă pe asociat şi, totodată, să decidă dacă acesta a lucrat în contul ei
sau să ceară despăgubiri în termen de 3 luni de când a luat la cunoştinŃă despre
această încălcare.
VI.4.4. Obiectul contractului
Obiectul contractului îl constituie prestaŃiile părŃilor, obligaŃiile pe care şi
le asumă prin contract. În cazul contractului de vânzare-cumpărare comercială
obligaŃiile vânzătorului priveşte lucrul vândut, iar ale cumpărătorului privesc
preŃul. Atât lucrul vândut, cât şi preŃul trebuie să îndeplinească o serie de
condiŃii:
CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut:
a) să fie în comerŃ, adică să se poată vinde sau cumpăra. Lucrurile pentru
care se cere autorizaŃie specială (arme, stupefiante în scop medical) sunt bunuri
aflate în comerŃ;
b) să existe la momentul vânzării-cumpărării sau să poată să existe în
viitor. Dacă lucrul nu există şi nici nu poate exista în viitor, obiectul vânzării
este imposibil şi contractul este nul. Dacă lucrul poate să existe în viitor, dar
acest fapt nu se realizează, contractul nu este lipsit de valabilitate, iar discuŃia se
poartă cu privire la executarea lui. Dacă nerealizarea se datorează culpei
vânzătorului, el va fi obligat la daune-interese. Atunci când nerealizarea
lucrului se datorează unui caz fortuit, în lipsă de stipulaŃie contrară, riscul
contractului este în sarcina vânzătorului şi el nu mai poate cere preŃul. Dacă
riscul contractului este asumat de cumpărător (riscul pieirii lucrului), contractul
are caracter aleatoriu şi cumpărătorul va fi dator cu plata preŃului;
c) să fie determinat sau determinabil. Sunt determinate bunurile certe.
Bunurile de gen sunt determinabile, iar individualizarea lor se face prin
numărare, măsurare, cântărire la momentul predării;
d) să fie proprietatea vânzătorului. Contractul de vânzare-cumpărare
civilă, potrivit art. 1295 Cod civil, are ca efect transmiterea proprietăŃii la
momentul încheierii sale. Dacă bunul nu aparŃine vânzătorului la momentul
încheierii contractului, acesta poate fi anulat. În ce priveşte operaŃiunile
comerciale, pot exista două situaŃii diferite: 1) obiectul contractului este un bun
de gen; 2) obiectul contractului îl constituie un bun individual determinat. În
cazul bunului generic determinat individualizarea se face la predare. Cum
vânzarea-cumpărarea este caracterizată de comercialitate şi interpretarea actului
trebuie făcută astfel încât să producă efecte şi să favorizeze circulaŃia,
contractul este valid ca o vânzare sub condiŃie suspensivă. Şi în cazul bunurilor
certe contractul este valid, însă ca obligaŃie de „a face”, vânzătorul fiind

244
îndatorat să procure bunul şi să-l transmită, iar nerealizarea dă naştere obligaŃiei
de plată pentru daune-interese.
CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească preŃul:
a) să fie stabilit în bani. Dacă în schimbul lucrului cocontractantul trebuie
să predea un alt bun sau să asigure o prestaŃie, contractul este unul de schimb
sau, respectiv, unul de întreŃinere. PreŃul poate să fie exprimat în moneda
naŃională sau în valută. În contractele de vânzare-cumpărare executate pe
teritoriul României, chiar dacă preŃul este exprimat în valută, plata se face în
moneda naŃională la cursul zilei;
b) să fie determinat sau determinabil. Fiind un contract comutativ, la
momentul încheierii trebuie să se cunoască întinderea obligaŃiilor. Este
determinat când s-a precizat în contract suma concretă de plată. Este
determinabil atunci când se prevede un element pe baza căruia se va stabili şi
momentul determinării. Exemplu: preŃul aurului, oŃelului, grâului la o anume
bursă şi la o anumită dată. Art. 61 din Codul comercial prevede că vânzarea
făcută pe adevăratul preŃ sau pe preŃul curent este asemenea valabilă. Art. 40
din Codul comercial arată cum se stabileşte adevăratul preŃ sau preŃul curent.
Acesta se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde s-a încheiat
contractul sau, în lipsă, după acelea ale locului cel mai apropiat sau după orice
fel de probă;
c) să fie real. Această condiŃie este prevăzută de art. 1303 Cod civil. Dacă
preŃul nu este serios, adică să fie un corespondent real al lucrului vândut,
lipseşte cauza contractului care, la rândul ei, este o condiŃie de validitate a
contractului. Nu se confundă însă cu vânzarea sub preŃ pe care comercianŃii pot
să o facă în scopuri promoŃionale sau pentru lichidarea stocurilor cu mişcare
lentă sau greu vandabile.

JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Contract. Formă simplificată

Deşi între părŃi nu s-a încheiat un contract sub forma înscrisului unic şi se
invocă livrarea extracontractuală pentru a nu mai datora preŃul, totuşi raporturile
dintre părŃi sunt contractuale prin existenŃa contractului în forma simplificată a
comenzii urmată de executare, iar, referitor la dreptul de a pretinde preŃul, trebuie
avut în vedere momentul ultimei livrări, iar nu cel al încheierii contractului, pentru a
se stabili data de la care începe să curgă prescripŃia dreptului la acŃiune.
C.S.J. s. com. dec. nr. 1720/2002

245
VI.4.5. ObligaŃiile vânzătorului
În lipsa unor prevederi ale Codului comercial se aplică prevederile din
Codul civil. Art. 1313 Cod civil prevede că vânzătorul are două obligaŃii
principale: a) să predea lucrul; b) să răspundă de dânsul.
a) obligaŃia predării lucrului poate fi îndeplinită prin predarea efectivă a
bunului, fie direct cumpărătorului, fie cărăuşului pentru a-l transporta la
destinaŃie sau prin predarea simbolică când cumpărătorului i se înmânează
documentele de proprietate ale bunului, cum ar fi recipisa bunului aflat în
depozit.
Predarea trebuie să se facă la termenul convenit, la locul convenit sau, în
lipsa unei prevederi în acest sens, la locul care ar rezulta din natura operaŃiunii
ori din intenŃia părŃilor. Dacă nu este posibil să se stabilească locul în condiŃiile
arătate, predarea se face la sediul vânzătorului. Bunul individual determinat
(res certa) se predă la locul unde se afla la momentul când s-a încheiat
contractul. Cheltuielile de predare a bunului (măsurare, cântărire, numărare) se
suportă de vânzător, iar cele de ridicare de către cumpărător;
b) obligaŃia de garanŃie priveşte două aspecte: 1) garanŃia împotriva
evicŃiunii; 2) garanŃia pentru viciile lucrului.
1. EvicŃiunea este o pierdere totală (evicŃiune totală) sau în parte
(evicŃiune parŃială) a dreptului de proprietate ca urmare a valorificării unor
drepturi de către un terŃ. Poate consta şi într-o tulburare a dreptului de
proprietate. În materie comercială vânzarea-cumpărarea fiind doar pentru
bunuri mobile, având în vedere prevederile art. 1909 Cod civil, potrivit cărora
„lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinŃă
de vreo curgere de timp”. Prin urmare, posesia de bună-credinŃă a bunului
mobil valorează titlu de proprietate. Cel care a pierdut sau i s-a furat un lucru
poate să-l revendice în termen de 3 ani de la data când i s-a furat de la cel care-l
găseşte, acesta urmând să se îndrepte împotriva celui de la care îl are (art. 1909
alin. 2 Cod civil). SituaŃia este diferită dacă posesorul l-a cumpărat „la bâlci sau
la târg, sau la o vindere publică, sau de la un neguŃător care vinde asemenea
lucruri”, când proprietarul originar îl poate lua înapoi doar plătind posesorului
preŃul plătit (art. 1910 Cod civil).
PărŃile pot conveni să elimine, total sau parŃial, garanŃia de evicŃiune, însă
aceasta nu-l scuteşte pe vânzător de restituirea preŃului.
În caz de evicŃiune, cumpărătorul are dreptul: la restituirea preŃului; la
fructele produse de bun dacă este obligat să le întoarcă proprietarului care l-a
evins; la cheltuielile de judecată; la daune interese şi restituirea cheltuielilor
făcute cu contractul de vânzare-cumpărare; la restituirea cheltuielilor utile şi
necesare şi de întreŃinere a lucrului.

246
Tot în cadrul garanŃiei pentru evicŃiune intră şi sarcinile care grevează
bunul vândut şi care nu au fost făcute cunoscute cumpărătorului (servituŃi
neaparente – art. 1349 Cod civil).
Cumpărătorul trebuie să ceară introducerea în cauză a vânzătorului, în caz
contrar vânzătorul putând fi exonerat de răspundere dacă se probează că existau
mijloace să câştige judecata (art. 1351 Cod civil).
2. GaranŃia pentru viciile lucrului. Vânzătorul răspunde numai pentru
viciile ascunse şi numai dacă existau în momentul vânzării. Viciile ascunse sunt
lipsuri care afectează proprietăŃile lucrului, sau chiar îl fac impropriu pentru
utilizare şi care nu puteau fi descoperite la predare prin mijloace obişnuite de
verificare. Viciile ascunse trebuie să fie grave, adică să facă lucrul impropriu de
întrebuinŃare conform destinaŃiei. Cumpărătorul poate să ceară fie înlăturarea
viciilor, fie rezoluŃiunea vânzării, fie restituirea unei părŃi din preŃ.

VI.4.6. ObligaŃiile cumpărătorului


Cumpărătorul, fiind vorba de un contract sinalagmatic, are, la rândul său,
obligaŃii:
a) să plătească preŃul lucrului. PreŃul este cel convenit în contract şi
trebuie plătit la termenul convenit care poate fi în avans, la predarea lucrului, la
vânzarea ulterioară de cumpărătorul comerciant sau la un număr de zile de la
vânzarea ulterioară. În caz de întârziere este obligat şi la dobânzile de la data
scadenŃei. Locul plăŃii se stabileşte de părŃi şi, în lipsă de prevedere, locul este
cel al predării bunului;
b) să ia în primire lucrul cumpărat. Este obligaŃia corelativă obligaŃiei
vânzătorului de a preda bunul vândut. Se face la locul şi data convenite şi, în
lipsă, potrivit principiilor generale;
c) să suporte cheltuielile vânzării. În sarcina vânzătorului sunt cheltuielile
de predare, iar în cele ale cumpărătorului sunt cheltuielile de ridicare.
Cumpărătorul, în lipsă de stipulaŃie contrară, suportă cheltuielile legate de
facerea contractului: redactare, taxe ş.a.

VI.4.7. Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială


Sunt aceleaşi ca şi la contractul de vânzare cumpărare civilă.
Transmiterea de drept a proprietăŃii. Operează de drept din momentul
încheierii contractului, chiar dacă lucrul nu s-a predat şi preŃul nu s-a plătit,
deoarece s-a realizat acordul de voinŃă. Atunci când nu s-a făcut predarea
lucrului, riscul pieirii trece la cumpărător. PărŃile pot conveni ca transmiterea
dreptului de proprietate să aibă loc şi ulterior încheierii contractului, la un
anumit termen sau la îndeplinirea unei anumite condiŃii.

247
Reguli speciale la vânzarea-cumpărare comercială. În cazul bunurilor de
gen care circulă de pe o piaŃă la alta prin intermediul cărăuşului, proprietatea se
transmite în momentul individualizării prin numărare, măsurare, cântărire la
predarea la cărăuş, asiguratorul lucrurilor, atunci când există, fiind obligat către
destinatarul cumpărător, riscul fiind al acestuia.
În mod obişnuit, potrivit art. 62 din Codul comercial, pentru bunurile de
gen vânzătorul este obligat să facă predarea „la locul şi timpul stipulat, câtimea,
felul şi calitatea convenită, chiar dacă mărfurile, care ar fi fost la dispoziŃia sa în
momentul formării contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urmă în
executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi
fost împiedicată de vreo cauză oarecare”.

VI.4.8. Unele varietăŃi de vânzare-cumpărare comercială


Codul civil (art. 1299-1302) reglementează unele varietăŃi de vânzare care
îşi găsesc aplicabilitate şi în operaŃiunile comerciale.
Vânzarea cu grămada este reglementată de art. 1299 Cod civil. Această
vindere este valabilă deşi mărfurile nu au fost cântărite, numărate sau măsurate.
Din această prevedere a legii rezultă distincŃia faŃă de vânzarea bunurilor de gen
care se individualizează la momentul predării. Obiectul contractului îl
constituie tot bunuri generice, dar părŃile fac o apreciere vizuală şi o evaluare a
valorii cu aproximaŃie, ambele acceptând preŃul. Nefiind condiŃionată de
numărare, măsurare, cântărire, riscurile se transmit la cumpărător de la
momentul acordului de voinŃă. Exemplu: o fabrică de mobilă sau de cherestea
vinde cu un preŃ o grămadă de deşeuri din prelucrare ca lemne de foc.
Vânzarea pe gustate este reglementată de art. 1301 Cod civil care
prevede că, în cazul anumitor bunuri care se gustă înainte de a se cumpăra,
vinderea nu există până ce cumpărătorul nu le-a gustat şi nu a declarat că îi
convin.
Vânzarea pe încercate, potrivit art. 1302 Cod civil, este presupusă
condiŃionată până la încercare. Exemplu: o firmă care vinde autovehicule
folosite care oferă potenŃialului cumpărător acest gen de vânzare (pentru că
poate fi şi varianta văzut-plăcut). Cumpărătorul are posibilitatea să facă o probă
de traseu ales şi numai dacă se declară mulŃumit contractul este încheiat.
Cumpărătorul poate renunŃa la acest beneficiu care pentru el este privită ca o
obligaŃie şi nu o mai poate invoca dacă nu este mulŃumit de calităŃile bunului.
Nu se confundă cu vânzarea pe gustate.
Vânzarea cu plata preŃului în rate. Este o varietate a contractului de
vânzare-cumpărare comercială care trebuie încheiat în scris şi trebuie să
prevadă avansul, numărul şi valoarea ratelor. Proprietatea se transmite la
momentul ultimei rate, dar riscurile se transferă la cumpărător din momentul

248
predării. Contractul are valoare de titlu executoriu. Cumpărătorului îi revine
obligaŃia de asigurare a bunului.

VI.4.9. Neexecutarea contractelor


Fiind un contract sinalagmatic, oricare dintre părŃi are dreptul să refuze
îndeplinirea obligaŃiei proprii dacă cealaltă parte nu îşi execută obligaŃia corelativă.
Cumpărătorul poate refuza plata preŃului dacă vânzătorul nu predă bunul. ExcepŃia
de neexecutare poate fi invocată de oricare dintre părŃi.
Cumpărătorul care şi-a îndeplinit obligaŃia poate cere fie rezoluŃiunea
contractului, fie executarea contractului prin punerea în posesia lucrului. Dacă
bunul a fost predat dar nu a fost plătit, vânzătorul poate cere fie rezoluŃiunea
contractului şi restituirea lucrului, fie plata preŃului. Art. 67-69 din Codul comercial
instituie reguli specifice vânzărilor comerciale. Dacă înainte de expirarea
termenului de executare a convenŃiei una din părŃi a oferit celeilalte părŃi predarea
lucrului vândut sau plata preŃului şi aceasta nu şi-a îndeplinit obligaŃia corelativă la
termenul fixat, este îndeplinită de drept condiŃia rezolutorie în favoarea părŃii care
şi-a executat obligaŃia. Partea în culpă răspunde pentru daune-interese.

VI.5. Contractul de mandat comercial


VI.5.1. NoŃiune, obiect, trăsături
Se asemănă cu mandatul civil şi îi sunt aplicabile principiile generale ale
acestuia, având însă şi norme speciale în art. 374-391 din Codul comercial.
Mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către
mandatar pe seama şi pe socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se
presupune gratuit – art. 374 din Codul comercial. Se deosebeşte de mandatul
civil prin: 1) obiectul său care îl constituie încheierea de acte juridice care au
natura de fapte de comerŃ; 2) caracterul oneros al acestui contract care este
prezumat; 3) conferă o mai mare libertate mandatarului decât a celui din
mandatul civil.
Trăsături. Este un contract: 1) sinalagmatic deoarece dă naştere la
obligaŃii pentru ambele părŃi: 2) oneros deoarece fiecare parte urmăreşte
obŃinerea unui folos patrimonial; 3) consensual, realizându-se prin simplul
acord de voinŃă; 4) comutativ, părŃile cunoscând întinderea drepturilor şi
obligaŃiilor lor.
Contractul de mandat poate fi cu reprezentare sau fără reprezentare.
Contractul de mandat comercial este un mandat cu reprezentare. Dacă este un
mandat fără reprezentare, atunci contractul este unul de comision.
Este un contract intuitu personae (are în vedere persoana).

249
VI.5.2. CondiŃiile de validitate
CondiŃiile de valabilitate privesc: a) consimŃământul părŃilor; b) capa-
citatea părŃilor; c) obiectul contractului; d) cauza contractului.
a) ConsimŃământul părŃilor. Contractul se încheie prin acordul de voinŃă
al părŃilor. Mandatul, ca şi acordul, poate fi expres sau tacit. Potrivit art. 376 din
Codul comercial, comerciantul care nu vrea să primească mandatul are
obligaŃia să facă cunoscut mandantului acest lucru. Mai mult, dacă i-au fost
trimise lucruri, mandatarul trebuie să le păstreze în siguranŃă şi să se îngrijească
de acestea pe socoteala mandantului până când acesta va putea lua măsurile
necesare (ca la gestiunea de afaceri). În caz de întârziere va putea cere sechestru
judiciar sau vânzarea lucrurilor. Chiar dacă refuză mandatul, trebuie să ia toate
măsurile pentru păstrarea drepturilor mandantului faŃă de cel care a făcut
transportul dacă lucrurile primite în contul mandantului prezintă semne de
stricăciuni suferite pe timpul transportului.
b) Capacitatea părŃilor. Mandantul trebuie să fie el însuşi capabil să
încheie operaŃiunile pentru ca dă mandat mandatarului. Trebuie să fie
comerciant şi să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Mandatarul, la rândul său,
trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Legea nu cere să aibă calitatea de
comerciant deoarece el încheie acte juridice în numele şi pe seama
mandantului, dar nici nu interzice.
c) Obiectul contractului, aşa cum prevede art. 374 din Codul comercial, îl
constituie tratarea de afaceri pe seama şi pe socoteala mandantului. Actele juridice
trebuie să fie fapte de comerŃ pentru mandant.
d) Cauza contractului de mandat. Pentru mandant o constituie realizarea
de fapte de comerŃ, iar pentru mandatar remuneraŃia mandatului.

VI.5.3. ObligaŃiile părŃilor


a) ObligaŃiile mandatarului. Acestea sunt distincte pentru raporturile
sale cu mandantul şi cu terŃii cu care contractează pe seama mandantului
(aceştia sunt terŃi în raport de contractul de mandat, dar în actul încheiat pe
seama acestuia sunt părŃi). FaŃă de mandant mandatarul este obligat: să execute
mandatul cu bună credinŃă şi diligenŃa unui bun proprietar; să-l anunŃe pe
mandant despre executarea mandatului; să dea socoteală despre îndeplinirea
mandatului; să plătească dobânzi la sumele de bani cuvenite mandantului.
Dobânzile sunt datorate din ziua în care mandatarul trebuia să consemneze
aceste sume în contul mandantului sau din ziua în care trebuiau trimise acestuia
sumele cuvenite. FaŃă de terŃ mandatarul are obligaŃia de a-i aduce la
cunoştinŃă mandatul său, precum şi obligaŃia de a răspunde personal pentru
ceea ce a contractat peste puterile mandatului.

250
b) ObligaŃiile mandantului. FaŃă de mandatar este obligat să-i pună la
dispoziŃie mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului. Mai trebuie să-i
pună la dispoziŃie informaŃiile şi documentaŃiile de care dispune şi care îi sunt
utile în îndeplinirea mandatului, precum şi sumele de bani necesare. Contractul
de mandat comercial fiind oneros, mandantul trebuie să plătească mandatarului
remuneraŃia convenită şi să-i restituie cheltuielile făcute de mandatar din banii
proprii pentru îndeplinirea mandatului, inclusiv pentru pagubele suferite cu
această ocazie. Pentru întârzieri datorează dobânzi. FaŃă de terŃi (în raport de
contractul de mandat) este Ńinut de obligaŃiile contractate de mandatar în
numele său. Nu răspunde de obligaŃiile contractate de mandatar peste limitele
împuternicirii date dacă acestea au fost cunoscute de terŃi. În acest caz
răspunderea este a mandatarului. Mandantul poate însă să ratifice aceste
obligaŃii.
VI.5.4. Încetarea mandatului
Dacă mandatul a fost pe o perioadă limitată sau a fost unul special, acesta
încetează la împlinirea termenului sau la îndeplinirea lui. Fiind un contract
încheiat prin acordul părŃilor, prin simetrie poate să i se pună capăt în acelaşi
mod, prin acordul ambelor părŃi. Poate să înceteze şi prin denunŃare unilaterală
(revocare din partea mandantului sau renunŃare din partea mandatarului). În
acest din urmă caz poate da naştere la obligaŃia de despăgubiri pentru partea
care a provocat încetarea fără justă cauză pentru revocare sau renunŃare. Fiind
un contract intuitu personae, mandatul încetează şi prin moartea sau interdicŃia
uneia din părŃi (dacă mandantul este persoană fizică, având calitatea de
comerciant, dar şi în cazul mandatarului persoană fizică).
Atunci când părŃile sunt comercianŃi persoană juridică, mandatul mai
poate să înceteze la dizolvarea şi lichidarea ei ori în caz de insolvabilitate şi
faliment.

JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Mandat comercial

Întrucât mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe


seama şi socoteala mandantului, conform art. 374 C. com., în mod corect s-a reŃinut
că mandatarul trebuia să execute personal mandatul încredinŃat, în afară de cazul
când s-ar fi prevăzut, prin contract, posibilitatea substituirii mandatarului cu o altă
persoană.
C.S.J. s. com. dec. nr. 1245/2003

251
VI.6. Contractul de comision
VI.6.1. DefiniŃie, obiect, caractere juridice
Contractul de comision nu este definit în Codul comercial care, la art. 504,
se limitează să-i stabilească obiectul ca fiind tratarea de afaceri de către
comisionar pe socoteala comitentului. Este o obligaŃie de a face. Alin.2 al
aceluiaşi articol mai prevede că între comitent şi comisionar există aceleaşi
drepturi şi obligaŃii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin
articolele următoare.
Am arătat deja la contractul de mandat că mandatul fără reprezentare este
un contract de comision. Prin urmare, între cele două tipuri de contracte (cel de
mandat şi cel de comision) există apropieri. Acestea privesc obiectul, care este
tratarea de afaceri, şi drepturile şi obligaŃiile între comitent şi comisionar care
sunt comune, dar cu unele deosebiri.
Sarcina definirii contractului de comision a revenit doctrinei.
DefiniŃie. Contractul de comision este contractul prin care comisionarul
se obligă, pe baza împuternicirii date de comitent, să încheie acte de comerŃ în
nume propriu pe seama comitentului, urmând să primească o plată numită
comision.
Deci diferenŃele între cele două contracte constau, în principal, în
următoarele aspecte:
– la contractul de mandat mandatarul încheie afacerile în numele şi pe
seama mandantului, iar, la contractul de comision, comisionarul încheie
afacerile în nume propriu, dar pe seama comitentului;
– contractul de mandat este un mandat cu reprezentare, iar contractul de
comision este un mandat fără reprezentare.
Caractere juridice. Contractul de comision are caracter sinalagmatic,
este cu titlu oneros şi este consensual.
Caracterul sinalagmatic sau bilateral este dat de faptul că ambele părŃi au
obligaŃii reciproce, aşa cum se va arăta în continuare.
Caracterul oneros este dat de faptul că ambele părŃi urmăresc un interes
patrimonial, respectiv încheierea unor afaceri pentru comitent şi plata
comisionului pentru comisionar în schimbul activităŃii sale.
Caracterul consensual este dat de faptul că pentru încheierea contractului
de comision este suficientă realizarea acordului de voinŃă.

VI.6.2. CondiŃii de validitate


a) ConsimŃământul părŃilor stă la baza contractului şi are la bază
împuternicirea pe care comitentul o dă comisionarului, cu precizarea condiŃiilor
în care va acŃiona. ConsimŃământul poate fi expres sau tacit.

252
b) Capacitatea părŃilor. Comitentul trebuie să aibă el însuşi capacitatea de
a încheia actele juridice pentru care dă împuternicire, respectiv fapte de comerŃ.
Comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Dacă încheie acte
juridice ca o profesiune obişnuită trebuie să aibă calitatea de comerciant (art. 3
pct. 7 Cod comercial).

VI.6.3. ObligaŃiile părŃilor


a) ObligaŃiile comitentului faŃă de comisionar sunt:
1. de a plăti comisionul cuvenit comisionarului. ObligaŃia de plată există
din momentul încheierii afacerii cu terŃii chiar dacă nu s-au executat încă
obligaŃiile rezultate din afacerile încheiate cu terŃii;
2. de a plăti comisionarului cheltuielile făcute în îndeplinirea contractului.
Fiind în domeniul comercial, cheltuielile trebuiesc dovedite şi evidenŃiate în
registrele contabile. Dacă în îndeplinirea mandatului comisionarul a suferit
prejudicii, comitentul este dator să-l despăgubească. Comitentul nu are acŃiune
împotriva persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea
împotriva sa.
b) ObligaŃiile comisionarului decurgând din contractul de comision iau
naştere atât faŃă de comitent, cât şi faŃă de terŃi. ObligaŃiile comisionarului faŃă
de comitent sunt:
1) să execute mandatul convenit şi, în calitatea sa de comisionar, trebuie
să se conformeze instrucŃiunilor date de comitent. Depăşirea limitelor
împuternicirii atrage răspunderea sa. Art. 408-411 din Codul comercial
reglementează consecinŃele depăşirii mandatului, astfel:
– dacă a vândut la un preŃ mai mic decât cel hotărât sau, în lipsa unui
astfel de preŃ, mai mic decât cel curent, trebuie să suporte diferenŃa, putând fi
exonerat de răspundere doar dacă probează că vânzarea la preŃul hotărât nu se
putea face şi că, vânzând astfel, comitentul a fost scutit de pagubă;
– dacă preŃul la care a cumpărat pentru comitent este mai mare decât cel
hotărât, comitentul are dreptul să refuze operaŃiunea şi să considere că a fost
făcută pe socoteala comisionarului, dacă acesta nu se oferă să plătească
diferenŃa preŃului;
– în situaŃia în care comisionarul, fără să aibă autorizaŃia comitentului,
face plăŃi în avans, vinde sau face alte operaŃiuni pe credit, este răspunzător
pentru aceasta şi comitentul poate să-i ceară daune-interese pentru plăŃile
întârziate şi foloasele ce ar rezulta din aceasta;
– dacă a vândut pe datorie, trebuie să-l înştiinŃeze pe comitent, arătându-i
în scrisoarea de aviz persoana cumpărătorului şi termenul acordat. În caz
contrar, se presupune că operaŃiunea s-a făcut cu plata preŃului la momentul
operaŃiunii, iar proba contrarie nu este admisă;

253
– comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaŃiilor luate de
persoanele cu care a contractat, afară de obligaŃie contrarie;
2) să dea socoteală comitentului despre mandatul convenit.
Comisionarul este obligat faŃă de persoana cu care a contractat (care este
terŃ în raport de contractul de comision) ca şi cum afacerea ar fi a sa proprie.

JurisprudenŃă
- SpeŃă -
Comision

Neîndeplinirea obligaŃiei comitentului de a achita comisionul contractual deşi


comisionarul a asigurat cooperarea economică cu beneficiarul determină plata
daunelor către comisionarul care a fost astfel prejudiciat, conform art. 405 din Codul
comercial.
C.S.J. s. com. dec. nr. 1743/2002

VI.6.4. Încetarea contractului de comision


Fiind o varietate a contractului de mandat, contractul de comision
încetează în aceleaşi condiŃii ca la contractul de mandat, respectiv prin:
– acordul părŃilor. Fiind un contract consensual, părŃile pot să-i pună
capăt, de comun acord, chiar şi înaintea ajungerii la termen;
– prin ajungere la termen, când acesta există;
– prin revocare de către comitent sau renunŃare de către comisionar. Dacă
intervine renunŃarea comisionarului, acesta este dator să ia cuvenitele măsuri de
conservare;
– moartea sau interdicŃia comitentului sau comisionarului atunci când una
din părŃi este persoană fizică;
– dizolvarea, lichidarea, insolvabilitatea, falimentul părŃii persoană juri-
dică.
VI.7. Contractul de consignaŃie
VI.7.1. NoŃiune, caractere juridice, obiect
Este reglementat de Legea nr. 178/1934 privind contractul de consignaŃie.
NoŃiune. Art.1 din Legea nr. 178/1934 îl defineşte ca fiind „convenŃia
prin care una din părŃi, numită consignant, încredinŃează celeilalte părŃi,

254
numită consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala
consignantului”.
DefiniŃia contractului de consignaŃie a fost completată în doctrină pe baza
celorlalte prevederi din aceeaşi lege, dar şi în raport de celelalte caracteristici
ale acestui tip de contract care este o varietate a contractului de comision,
acesta, la rândul lui, fiind o varietate a contractului de mandat, respectiv
mandatul fără reprezentare. Contractul de consignaŃie, aşa cum se va arăta, are
şi caracteristicile sale proprii, fapt pentru care este un contract comercial de sine
stătător, adică un contract din categoria contractelor numite.
Astfel, profesorul Stanciu Cărpenaru defineşte contractul de consignaŃie
ca fiind „acel contract prin care o parte, numită consignant, încredinŃează
celeilalte părŃi, numită consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute,
în nume propriu, dar pe seama consignantului, la un preŃ stabilit anticipat, cu
obligaŃia consignatarului de a remite consignantului preŃul obŃinut sau de a-i
restitui bunul nevândut 50”.
Se observă că definiŃia este completată cu următoarele elemente:
– vinderea se face de consignatar în nume propriu;
– vinderea se face la un preŃ anticipat;
– consignatarul este obligat să remită consignantului preŃul obŃinut;
– dacă nu vinde bunul, consignatarul trebuie să restituie consignantului
bunul încredinŃat.
Caractere juridice. Din definiŃia dată contractului de consignaŃie rezultă
şi trăsăturile caracterelor sale juridice, după cum urmează:
a) contractul de consignaŃie este un contract sinalagmatic (bilateral)
deoarece dă naştere la obligaŃii atât în seama consignantului, cât şi în seama
consignatarului;
b) contractul de consignaŃie este cu titlu oneros deoarece este un contract
comercial, el dând naştere la obligaŃii în seama ambelor părŃi;
c) deşi art. 2 din Legea nr. 178/1934 prevede că atât contractul, cât şi
modificarea, transformarea sau denunŃarea lui se dovedeşte prin probă scrisă,
contractul de consignaŃie este un contract consensual deoarece ia naştere prin
simplul acord de voinŃă al părŃilor. Remiterea lucrurilor spre vânzare nu este de
esenŃa lui şi nu-l transformă într-un contract real.
Contractul de consignaŃie nu este translativ de proprietate deoarece
consignatarul este dator să restituie bunul nevândut. Art. 3 alin. 2 din Legea
nr. 178/1934 dispune expres: „consignantul păstrează toate drepturile asupra
bunurilor încredinŃate şi continuă a putea dispune oricând de ele, afară de
stipulaŃiune contrară în contract”.

50
Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Ed. a II-a, revizuită şi
completată, p. 440.
255
Obiectul contractului, ca varietate a contractului de comision, îl
constituie tratarea de afaceri comerciale, pe seama consignantului, dar în
numele consignatarului.

VI.7.2. CondiŃii de valabilitate


CondiŃiile de valabilitate sunt aceleaşi ca la orice contract:
consimŃământul, capacitatea părŃilor, obiectul contractului şi cauza licită.
a) ConsimŃământul părŃilor. Contractul de consignaŃie are la bază
acordul de voinŃă. Acesta constă în împuternicirea dată de consignant
consignatarului de a vinde bunurile proprietatea sa şi acceptarea de către
consignatar de a face operaŃiuni de vindere a bunurilor consignantului.
Manifestările de voinŃă trebuie să fie exprese. Faptul că legea cere forma scrisă
pentru probaŃiune nu exclude însă şi acordul de voinŃă realizat în mod tacit
dinspre partea consignatarului care poate face acte de îndeplinirea însărcinării
primite de la consignant.
b) Capacitatea părŃilor. Ambele părŃi trebuie să aibă capacitate deplină
de exerciŃiu. Deşi în doctrină autorii expun condiŃia calităŃii de comerciant
numai pentru consignant pe seama căruia se fac operaŃiunile, exprimăm punctul
de vedere că şi consignatarul trebuie să aibă calitatea de comerciant pentru că
operaŃiunile se fac în numele lui.
c) Obiectul contractului. Aşa cum s-a arătat, acesta este tratarea de
afaceri (vânzări) de consignatar în nume propriu, dar pe seama consignantului.
Este faptă de comerŃ. Vânzările au ca obiect numai bunurile mobile.
d) Cauza contractului. Deşi în operaŃiunile comerciale cauza poate fi
presupusă, la contractul de consignaŃie cauza o constituie pentru consignant
încasarea preŃului, iar pentru consignatar plata remuneraŃiei convenite.

VI.7.3. ObligaŃiile părŃilor


Contractul dă naştere la obligaŃii în sarcina ambelor părŃi.
a) ObligaŃiile consignantului. Acesta este obligat:
1. să predea consignatarului bunurile mobile care urmează a fi vândute.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 178/1934 prevede că acesta poate încredinŃa
bunurile consignatarului toate deodată sau treptat, prin note sau facturi
succesive. Odată cu bunurile, consignantul nu transmite consignatarului şi
proprietatea acestora (art. 3). Consignantul poate să reia şi să ridice oricând,
chiar dacă încheierea contractului s-a făcut pe o perioadă determinată, toate sau
o parte din bunurile încredinŃate, fără preaviz. Reluarea se poate face de
consignant pe cale de ordonanŃă preşedinŃială. Dacă actul de consignaŃie este
autentic, ordonanŃa se poate da fără citarea părŃilor. Dacă actul este sub

256
semnătură privată, ordonanŃa se dă cu citarea părŃilor care se poate face pentru a
doua zi de la primirea cererii (art. 4 din lege);
2) să plătească consignatarului retribuŃia sau beneficiul acestuia. Această
obligaŃie rezultă din art. 12 din Legea nr. 178/1934 care mai prevede că acesta
din urmă are dreptul, dacă retribuŃia sau beneficiul nu au fost stabilite prin
contract, numai la suprapreŃurile obŃinute din vânzări. Pentru sumele cuvenite
consignatarul nu poate să exercite faŃă de consignant dreptul de retenŃie, nici
asupra bunurilor încredinŃate în consignaŃie, nici asupra sumelor rezultate din
vânzarea acestor bunuri (art. 20 din Legea nr. 178/1934);
3) să restituie cheltuielile făcute de consignatar cu îndeplinirea
însărcinării primite. Art. 5 din Legea nr. 178/1934 prevede pentru consignatar
obligaŃia de a lua toate măsurile unui bun comerciant, pentru conservarea bunei
stări a bunurilor ce i-au fost încredinŃate. Afară de aceasta mai este obligat să
asigure bunurile şi să plătească cu regularitate primele de asigurare. Aceste
cheltuieli îi profită consignantului şi acesta va fi obligat la restituirea lor.
b) ObligaŃiile consignatarului. Acesta are următoarele obligaŃii:
1. să ia măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor
primite spre vânzare. Consignatarul trebuie să păstreze mărfurile primite în
ambalajele originale, să conserve intacte etichetele, mărcile şi orice semne
exterioare astfel cum au fost aplicate de consignant. Nu are voie să mute sau să
depoziteze bunurile în alt loc decât cel prevăzut în contract. Dacă nu este
prevăzut un anumit loc, poate să le înmagazineze sau să le depoziteze numai în
locuri a căror folosinŃă o are pe bază de date scrise şi să-l înştiinŃeze pe
consignant de locurile unde se află sau unde le mută (art. 6). Consignantul
răspunde de orice lipsă, pierdere, deteriorare produsă de culpa sa, a agenŃilor şi
prepuşilor săi (art. 5). Mai este obligat să comunice în scris viciile aparente (în
termen de două zile dacă un termen mai lung n-ar fi necesar din cauza
condiŃiunilor în care se află bunurile) şi viciile ascunse (în termen de două zile
de la constatare). În caz de necomunicare se consideră că bunurile au fost
primite în bună stare (art. 9).
În ce priveşte obligaŃia de asigurare, aceasta trebuie făcută la o societate
acceptată de consignant la o valoare cel puŃin egală cu cea a preŃului bunurilor
prevăzut în contract. Asigurarea se face în favoarea consignantului care, la
rândul lui, are obligaŃia să-l notifice pe asigurător înainte de plata
despăgubirilor. În lipsa asigurării, consignatarul răspunde pentru orice lipsuri
sau pagube produse prin caz fortuit sau forŃă majoră (art. 6);
2. să execute mandatul dat de consignant şi să dea socoteală
consignantului despre îndeplinirea mandatului. Acesta nu poate să vândă sau
să înstrăineze bunurile date în consignaŃie decât în condiŃiile prevăzute în
contract şi numai contra numerar. Dacă preŃul nu este prevăzut în contract, în
facturile sau dispoziŃiile consignantului, preŃul este cel curent al pieŃei.
257
Pentru îndeplinirea mandantului, consignatarul poate să facă, faŃă de
debitori şi terŃi, orice acte asupra creanŃei şi în special măsuri de asigurare. Este
solidar răspunzător faŃă de consignant de plata la termen a preŃului mărfurilor
vândute pe credit. Este obligat să contabilizeze toate operaŃiunile privitoare la
bunurile primite în consignaŃie. Pentru bunurile vândute trebuie să predea preŃul
la termenele convenite şi, în lipsă, cel mai târziu la sfârşitul săptămânii.

VI.7.4. Încetarea contractului


Fiind un contract consensual, acesta poate înceta fie prin ajungere la
termenul convenit de părŃi, fie prin acordul ambelor părŃi, sau la iniŃiativa uneia
dintre părŃi. Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 178/1934 prevede că acest contract este
revocabil de consignant în orice moment, chiar dacă a fost încheiat pe durată
determinată, afară de stipulaŃiune contrară.
Contractul mai poate înceta prin moartea, dizolvarea, lichidarea,
insolvabilitatea sau falimentul oricăreia dintre părŃi.

VI.8. Contractul de report


Este prevăzut ca faptă de comerŃ în art. 3 pct. 3 din Codul comercial şi
este reglementat de art. 74-76 ale aceluiaşi Cod.
NoŃiune. Potrivit art. 74 din Codul comercial, acesta „constă în
cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerŃ şi
revânzarea simultanee cu termen şi pe un preŃ determinat către aceeaşi persoană
a unor titluri de aceeaşi specie. Pentru validitatea contractului este necesară
prestarea reală a titlurilor date în report”.
Caractere juridice. Este un act juridic complex constând într-o dublă
vânzare. Este o faptă de comerŃ conexă, dobândind comercialitate prin obiectul
său care îl constituie titlurile de credit.
a) Este un contract bilateral, dând naştere la obligaŃii în sarcina ambelor
părŃi – predarea titlurilor, plata preŃului etc.
b) Este un contract oneros, părŃile urmărind obŃinerea unui folos
patrimonial – titlurile de credit, respectiv preŃul acestora.
c) Este un contract translativ de proprietate. Art. 74 alin. 3 din Codul
comercial prevede că „proprietatea lor se transferă la cumpărător”.
d) Este un contract real. Nu este suficient acordul de voinŃă al părŃilor,
art. 74 alin. 2 din Codul comercial prevăzând, aşa cum s-a arătat, remiterea
titlurilor.
e) Este un contract comutativ, părŃile cunoscând întinderea drepturilor şi
obligaŃiilor din chiar momentul contractării (vânzarea şi revânzarea se fac pe un
preŃ determinat şi pentru titluri de aceeaşi specie).

258
PărŃile contractului se numesc reportat şi reportator. Reportatul este
persoana deŃinătoare de titluri de credit care circulă în comerŃ. Aceasta dă în
report (vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane numite reportator în
schimbul preŃ plătibil imediat.
Ca natură juridică reportul este, potrivit unor opinii, un împrumut garantat
prin gajarea titlurilor. S-a obiectat că, dacă în cazul gajului creditorul gajist nu
devine proprietarul titlurilor, în cazul reportului reportatorul devine proprietar.
După altă opinie este o vânzare cu pact de răscumpărare. S-a obiectat că la
vânzarea cu pact de răscumpărare se restituie vânzătorului chiar lucrul vândut-
cumpărat, pe când în cazul reportului se revând titluri de credit de aceeaşi
specie, deci nu aceleaşi.
Se foloseşte atunci când deŃinătorul unor titluri de credit are nevoie de
numerar. Exemplu: un deŃinător de acŃiuni la purtător (reportat) vinde un număr
de acŃiuni unei alte persoane (reportator) şi, prin acelaşi act, cumpără de la
persoana căreia i-a vândut un număr de titluri din aceeaşi specie. Art. 74 alin. 4
din Codul comercial mai prevede că părŃile pot conveni ca „primele,
rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, să
rămână în profitul vânzătorului”. Pentru vânzare, reportatul primeşte preŃul
imediat la ajungerea la termen, acŃiunile revin vânzătorului care trebuie să
plătească reportatorului preŃul convenit, de regulă mai mare. PreŃul reprezintă
cauza contractului pentru reportat, iar diferenŃa de preŃ cauza pentru reportator.
Încetarea contractului. Contractul încetează ca urmare a producerii
efectelor sale. Art. 75 din Codul comercial prevede că revânzarea titlurilor date
în report poate să fie prelungită prin voinŃa părŃilor, pentru una sau mai multe
termene succesive.
Dacă la expirare părŃile îşi lichidează plăŃile dar reînnoiesc reportul pentru
titluri care diferă prin calitatea sau specia lor, sau pe un alt preŃ, atunci s-a
încheiat un nou contract de report.

VI.9. Contractul de cont curent


VI.9.1. NoŃiune
Este contractul prin care părŃile se înŃeleg ca decontarea prestaŃiilor lor
reciproce să nu se facă după fiecare operaŃiune, ci la un anumit termen prin
achitarea soldului de către partea debitoare. Nu este un contract de creditare.

VI.9.2. Efecte
Potrivit art. 470 Cod comercial, acest contract produce următoarele efecte:
1) strămutarea proprietăŃii şi novaŃiunea obligaŃiei. În cazul efectelor şi
titlurilor de credit, înscrierea este presupusă a fi făcută sub rezerva încasării;

259
2) compensaŃia reciprocă până la nivelul debitului şi creditului cu
rezerva plăŃii diferenŃei;
3) curgerea de dobânzi la nivelul celor comerciale dacă nu s-au înŃeles
altfel, pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului de la data
înscrierii. Dobânda pentru diferenŃă curge de la data lichidării.
VI.9.3. Caractere juridice
1) caracter bilateral (sinalagmatic); 2) este un contract intuitu personae
(are în vedere persoana); 3) caracter consensual; 4) caracter oneros; 5) este cu
executare succesivă.
VI.9.4. Încetarea contractului
Încetarea contractului se produce prin: 1) scadenŃa termenului convenit;
2) în lipsă de convenŃie, prin retragerea uneia dintre părŃi; 3) falimentul uneia
din părŃi.
VI.10. Contractul de leasing
VI.10.1. NoŃiune
Leasingul este definit de OrdonanŃa Guvernului nr.51/1997 (republicată a
M.Of. nr. 9/12.01.2000) ca fiind operaŃiunea prin care o parte, denumită
locator/finanŃator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinŃă
asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părŃi denumită utilizator, la
solicitarea acesteia, contra unei plăŃi periodice, denumită rată de leasing, iar la
sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanŃatorul se obligă să respecte dreptul
de opŃiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de
leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru
cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părŃile convin
astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaŃiile asumate prin contract.

VI.10.2. Obiectul contractului


Obiectul contractului: bunuri imobile sau bunuri mobile de folosinŃă
îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepŃia înregistrărilor pe bandă audio şi
video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor.

VI.10.3. Felurile leasingului


a) leasing financiar – cel care îndeplineşte următoarele condiŃii: 1) riscu-
rile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul încheierii contractului; 2) părŃile au prevăzut că, la expirarea
contractului, proprietatea bunului trece de drept la utilizator; 3) utilizatorul
poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul de cumpărare va reprezenta cel
260
mult 50% din valoarea de intrare (piaŃă) pe care acesta o are la data la care
opŃiunea poate fi exprimată; b) leasingul operaŃional este cel care nu
îndeplineşte condiŃiile leasingului financiar.
VI.10.4. Elementele contractului de leasing
Acesta trebuie să cuprindă: a) părŃile; b) descrierea bunului ce face
obiectul contractului; c) valoarea totală a contractului; d) valoarea ratelor şi
termenul de plată; e) perioada de utilizare în leasing; f) clauza privind obligaŃia
asigurării bunului; g) valoarea iniŃială a bunului; h) clauza privind dreptul de
opŃiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi condiŃiile în care
acesta poate fi exercitat.
VI.10.5. ObligaŃiile locatorului
a) să respecte dreptul utilizatorului privind alegerea furnizorului;
b) să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de
utilizator şi în condiŃiile arătate de acesta; c) să transmită utilizatorului, prin
contractul de leasing, toate drepturile decurgând din contractul de vânzare-
cumpărare, mai puŃin dreptul de dispoziŃie; d) să respecte dreptul de opŃiune al
utilizatorului privind prelungirea contractului, achiziŃionarea ori restituirea
bunului; e) să îi garanteze utilizatorului liniştita folosinŃă a bunului; f) să îi
asigure bunul oferit în leasing.

VI.10.6. ObligaŃiile utilizatorului


a) să efectueze recepŃia şi să primească bunul la termenul stipulat în
contractul de leasing; b) să exploateze bunul conform instrucŃiunilor şi să
instruiască personalul desemnat să-l exploateze; c) să nu greveze bunul cu
sarcini, fără acordul utilizatorului; d) să plătească ratele de leasing, în
cuantumul şi la termenele convenite; e) să suporte cheltuielile de întreŃinere şi
alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing; f) să îşi asume, în lipsa unei
stipulaŃii contrare, totalitatea obligaŃiilor care decurg din folosirea bunului
direct sau prin prepuşi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului,
din cauze fortuite şi continuitatea plăŃii ratelor până la achitarea integrală a
contractului de leasing; g) să permită finanŃatorului verificarea periodică a stării
şi modului de exploatarea bunului; h) să îl informeze pe finanŃator, în timp util,
de orice tulburare a dreptului de proprietate din partea unui terŃ; i) să nu aducă
modificări bunului; j) să restituie bunul conform contractului.
VI.10.7. Drepturile utilizatorului
Sunt de acŃiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaŃiilor privind
livrarea asupra furnizorului, în cazul reclamaŃiilor privind livrarea, cantitatea,
asistenŃa tehnică, service-ul în garanŃie şi postgaranŃie.
261
VI.10.8. Aspecte fiscale
a) cheltuielile de asigurare a bunului sunt deductibile fiscal pentru partea
obligată prin contract să plătească primele de asigurare; b) bunurile se
încadrează în regimul vamal de admitere temporară pe toată durata contractului
cu exonerare totală de plată a drepturilor de import, inclusiv a garanŃiilor
vamale.
VI.10.9. Caractere juridice
Caractere juridice: este bilateral, oneros, cu executare succesivă „intuitu
personae”, consensual.

VI.11. Contractul de franciză


VI.11.1. NoŃiune
Este reglementat de O.G. nr.52/1997 privind regimul juridic al
contractului de franciză, modificată şi completată prin Legea nr.79/1998.
Potrivit art.1 „franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare
continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere
financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane,
denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu.
În doctrină a mai fost definit ca licenŃierea drepturilor de proprietate
industrială sau intelectuală, relative la mărci, embleme sau know-how, combinate
sau nu cu restricŃii asupra livrărilor sau cumpărărilor de produse. O altă definiŃie: „a
franciza înseamnă altora să reuşească cum noi am reuşit; a reitera o reuşită”51.
Franciza nu se confundă cu franşiza, aceasta din urmă fiind parte din
paguba pe care o suportă asiguratul într-un contract de asigurare.
VI.11.2. Obiectul contractului
Obiectul contractului îl constituie dreptul de a comercializa o afacere, un
produs sau un serviciu. Intră aici, deşi nu este expres prevăzut de lege şi know-
how-ul (expresie engl. – a şti cum) care este un ansamblu de cunoştinŃe tehnice
(informaŃii, experienŃă, abilitate) nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate,
pentru fabricarea, funcŃionarea sau comercializarea unor produse sau pentru
elaborarea sau funcŃionarea unor tehnologii sau procedee.
VI.11.3. Caractere juridice
Caractere juridice: bilateral, consensual, şi cu titlu oneros.

51
Philippe Bessis, Le contrat de franchisage, Ed. LGDJ, Paris, 1977, pag.17, apud
Smaranda Angheni s.a. Drept comercial, Editura Oscar Print, 2001, p.502.
262
VI.11.4. Elementele contractului
Contractul trebuie să conŃină următoarele elemente: părŃile, obiectul,
drepturile şi obligaŃiile, condiŃiile financiare, durata, condiŃii de modificare,
prelungire, reziliere. Termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului
să amortizeze investiŃiile52.
VI.12. Contractul de gaj comercial
VI.12.1. NoŃiune
Contractul de gaj comercial este contractul prin care debitorul remite
creditorului său un bun mobil pentru garantarea executării obligaŃiei contractuale.
În cazul nerespectării obligaŃiei asumate, creditorul poate să-şi acopere
prejudiciul prin înstrăinarea sau păstrarea bunului gajat, în condiŃiile prevăzute
de lege.
Caracterele juridice ale contractului de gaj comercial
Contractul de gaj are următoarele caractere juridice:
a) este un contract unilateral, creează obligaŃii numai pentru o parte
(creditorul);
b) este un contract accesoriu, garantează obligaŃia principală;
c) este un contract real, implică deposedarea debitorului de bunul său.
Potrivit principiului, accesorium sequitur principalem, contractul de gaj
este o faptă de comerŃ obiectivă conexă (accesorie); el dobândind caracter
comercial datorită conexiunii sale cu o obligaŃie comercială care este garantată
de acest gen de contract.
De asemenea, contractul de gaj poate fi o faptă de comerŃ subiectivă,
dacă este constituit de un comerciant.
Constituirea gajului comercial
CondiŃii de constituire
Aceste condiŃii se referă la:
- persoana debitorului,
- forma şi publicitatea contractului,
- obiectul gajului.
Aşa cum se arată şi în literatura juridică comercială53, contractul de gaj
îmbracă forma înscrisului, rezultă din dispoziŃiile Codului civil, potrivit cărora
acesta se păstrează în mapa specială aflată la notariatul public.
Rezultă, per a contrario, că această formă a înscrisului constatator al
gajului este cerută ad probationem şi nu ad validitatem, asigurând dreptul de
preferinŃă al creditorului gajist, faŃă de terŃi sau faŃă de alŃi debitori.
52
J.N.Leloup, La franchise droit et pratique, Ed. Delmas nr. B3 p.27, apud
Smaranda Angheni s.a., op.cit., p.502.
53
Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, pag.54-55.
263
Potrivit Codului comercial, gajul poate fi probat prin orice mijloc de
probă, între părŃile contractante şi numai prin înscris, faŃă de terŃi, dacă suma
depăşeşte 250 lei. Apreciem că această sumă trebuie, de lege ferenda,
modificată, întrucât nu mai corespunde realităŃii financiare actuale.
Obiectul gajului comercial
Gajul comercial poate avea ca obiect orice bun corporal sau incorporal.
Dacă însă obiectul gajului îl constituie o creanŃă, legea prevede, pe
lângă forma scrisă a contractului şi remiterea înscrisului constatator precum şi
notificarea constituirii gajului.
Drepturile părŃilor contractului de gaj comercial
a) Drepturile creditorului
- Creditorul are dreptul să reŃină bunul, care constituie obiectul gajului
până la executarea obligaŃiei contractuale.
- De asemenea, creditorul are dreptul să revendice bunul gajat, dacă se
află la o altă persoană.
b) ObligaŃiile creditorului. Contractul de gaj dă naştere unor obligaŃii în
sarcina creditorului.
- Creditorul are în primul rând obligaŃia de a conserva bunul gajat.
Cheltuielile ocazionate de conservarea bunului sunt suportate însă de debitor şi
nu de creditor, care îl are efectiv în posesie.
- Creditorul nu are voie să folosească bunul primit în gaj, în caz contrar, debi-
torul are la îndemână solicitarea instituirii sechestrului asupra bunului respectiv.
- Printre obligaŃiile creditorului este şi cea de restituire a bunului ce face
obiectul gajului.
În eventualitatea în care la termenul de scadenŃă, prevăzut în contract,
debitorul nu-şi execută obligaŃia asumată, creditorul poate să solicite instanŃei
competente să dispună fie reŃinerea bunului în contul creanŃei fie vânzarea prin
licitaŃie publică, pentru a se îndestula (pentru acoperirea prejudiciului creat).
De asemenea, legiuitorul a lăsat şi posibilitatea creditorului gajist să reŃină în
proprietatea sa bunul gajat, dar acest drept trebuie „obŃinut” tot printr-o hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunŃată la cererea creditorului.
FaŃă de opiniile existente în literatura juridică54, opinăm că sesizarea
instanŃei o poate face numai creditorul gajist, iar această instanŃă nu poate fi
decât tribunalul şi nu judecătoria în a cărei competenŃă teritorială se află bunul.
În susŃinerea acestei opinii avem în vedere atât precizările legii
comerciale, care sunt imperative şi de strictă interpretare în materie de
competenŃă materială, precum şi fiinŃarea şi funcŃionarea secŃiilor comerciale la
nivelul instanŃelor româneşti, doar de la nivelul tribunalelor, curŃilor de apel,
precum şi în cadrul Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.
54
I.N.FinŃescu, op.cit., pag.450
264
CAPITOLUL VII
TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

VII.1. NoŃiune
Titlul comercial de valoare este un înscris în temeiul căruia posesorul său
legitim poate să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris care
încorporează o anumită valoare patrimonială. Se foloseşte şi expresia de titlu de
credit.
VII.2. Caracteristici
Caracteristici: a) are un caracter constitutiv, dreptul fiind încorporat în
titlu şi putând fi exercitat numai în temeiul acestuia; b) are un caracter formal,
acesta trebuind să îmbrace forma şi să conŃină elementele prevăzute de lege;
c) are un caracter literal, întinderea şi natura drepturilor şi obligaŃiilor fiind
determinate de menŃiunile din înscris; d) conferă un drept autonom decurgând
din faptul că dreptul şi obligaŃia sunt independente faŃă de actul din care decurg,
iar dobânditorul devine titularul unui drept propriu, care este un drept nou,
originar, iar nu un drept derivat din cel al transmiŃătorului.

VII.3. Clasificare
Clasificarea se poate face după mai multe criterii.
VII.3.1. Clasificarea după conŃinutul lor
a) efecte de comerŃ. Acestea sunt înscrisuri ce dau dreptul la plata unor
sume de bani: cambia, biletul la ordin şi cecul; b) valori mobiliare, care sunt
înscrisuri ce atribuie titularilor drepturi complexe, patrimoniale şi personal
nepatrimoniale. Sunt astfel de titluri acŃiunile şi obligaŃiunile emise de socie-
tăŃile comerciale; c) titlurile de reprezentare a mărfurilor, care sunt înscrisuri
ce conferă un drept real de proprietate sau gaj asupra unor mărfuri aflate în
depozit, în docuri sau antrepozite sau încărcate pe nave pentru a fi transportate.
Sunt astfel de titluri: conosamentul, recipisa de depozit şi warantul.

265
VII.3.2. Clasificarea după modul în care circulă
a) titluri nominative – cele care nominalizează pe titularii lor în cuprinsul
titlului;
b) titluri la ordin – cele care cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de
o persoană determinată. Dobânditorul exercită drepturile la „ordinul bene-
ficiarului”. Transmiterea dreptului se face printr-o formalitate numită „gir”;
c) titlurile la purtător – cele care încorporează anumite drepturi fără a
determina persoana beneficiarului, acesta fiind cel care posedă legitim titlul.

VII.4. Cambia
VII.4.1. NoŃiune
Este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziŃie alteia,
numită tras, să plătească necondiŃionat o sumă în numerar la scadenŃă unei a
treia persoane, numită beneficiar. Este reglementată de Legea nr. 58/1934
asupra cambiei şi biletului la ordin.
Exemplu de utilizare a cambiei. Un comerciant A, în urma unei operaŃii
comerciale, are de încasat de la comerciantul B 800.000.000 lei la 30.11.2004.
Dar A datorează la rândul lui comerciantului C tot o sumă de 800.000.000 lei.
Atunci A (trăgătorul) trage o cambie asupra lui B (trasul), în favoarea
comerciantului C (beneficiar), prin care dispune să-i plătească acestuia din
urmă la scadenŃă suma de 800.000.000 lei. La rândul său, C va putea folosi
cambia pentru a plăti o datorie către un alt comerciant D. Transmiterea se face
prin operaŃiunea numită gir, care constă în dispoziŃia dată de beneficiar trasului
de a plăti persoanei indicate de ea, acesta din urmă fiind numit giratar. Cambia
poate fi transmisă mai departe altor comercianŃi.
Dacă beneficiarul sau dobânditorul are nevoie de bani înainte de scadenŃă
poate s-o remită unei bănci. OperaŃiunea se numeşte scont. Pentru că plata nu
este scadentă banca reŃine o sumă care reprezintă dobânda până la scadenŃă.

VII.4.2. Caracterele cambiei


a) este un titlu de credit, pentru că ea conferă posesorului dreptul de a
primi suma de bani; b) are ca obiect plata unei sume de bani, excluzând altă
prestaŃie; c) este un titlu complet, dreptul şi obligaŃia corelativă fiind cuprinse în
înscris; d) este un titlu la ordin, dreptul putând fi exercitat de beneficiar sau de
persoana care a dobândit titlul prin gir, clauza „la ordin” fiind subînŃeleasă;
e) este un titlu abstract, dreptul fiind independent de cauza juridică generatoare
(debitul trasului); f) creează obligaŃii autonome, acestea având o existenŃă
juridică de sine stătătoare; j) creează obligaŃii necondiŃionale, (cu excepŃia
scadenŃei, obligaŃia de plată nu depinde de altă condiŃie sau contraprestaŃie);
266
h) creează obligaŃii solidare, obligaŃiei iniŃiale a trăgătorului, privind acceptarea şi
plata cambiei de către tras, i se adaugă obligaŃiile succesive asumate prin semnătură
de fiecare transmiŃător (girant) faŃă de dobânditor (giratar).
VII.4.3. CondiŃiile de validitate
VII.4.3.1. CondiŃiile de fond
CondiŃiile de fond sunt cele prevăzute de Codul civil pentru actul juridic:
capacitatea, consimŃământul, obiectul şi cauza. Legea nr. 58/1934 nu conŃine
dispoziŃii speciale.
VII.4.3.2. CondiŃiile de formă
Cambia, fiind titlu comercial de valoare, are un caracter formal. Ea trebuie
să îmbrace forma scrisă, iar înscrisul trebuie să conŃină menŃiunile prevăzute de
lege.
Forma scrisă – cambia este un înscris sub semnătură privată, putând fi şi
autentic, redactată în limba română sau altă limbă, scrisă de mână, bătută la
maşină sau tipărită.
MenŃiunile obligatorii ale cambiei: a) denumirea de cambie „în însuşi
textul titlului”; b) ordinul necondiŃionat de plată a unei sume de bani
determinate; c) numele trasului – numele şi prenumele persoanei fizice au
denumirea persoanei juridice. Neindicarea trasului atrage nulitatea cambiei;
d) indicarea scadenŃei, (data la care obligaŃia cambială devine exigibilă).
ScadenŃa trebuie să fie certă arătându-se ziua sau termenul maxim. ScadenŃa
trebuie să fie unică. Cambia cu scadenŃe sugestive este lovită de nulitate.
ScadenŃa trebuie să fie posibilă. ScadenŃa care nu este posibilă este nulă (ex: o
dată anterioară cambiei). ScadenŃa trebuie să rezulte expres din înscris.
ScadenŃa poate fi: 1) la vedere, când ordinul de plată prevede menŃiunea „la
prezentare” sau „la cerere”. Poate fi prezentată chiar în ziua emiterii şi cel mai
târziu într-un an de la emitere; 2) la un anumit timp de la vedere, beneficiarul
având posibilitatea prezentării cambiei la data pe care o doreşte; 3) la un anumit
termen de la emitere, scadenŃa fiind la expirarea termenului; 4) la o zi fixă, în
cambie indicându-se data scadenŃei; 5) indicarea locului unde trebuie făcută
plata – se indică numai localitatea nu şi domiciliul ori sediul debitorului;
6) numele celui la ordinul căruia se face plata; 7) data şi locul emiterii;
8) semnătura trăgătorului care trebuie să fie autografă.
MenŃiuni facultative: a) clauza „nu la ordin”, în acest caz cambia
neputându-se transmite prin gir, ci prin cesiune conform dreptului comun;
b) indicarea unui acceptant la nevoie, pentru cazul de refuz al cambiei;
c) ordinul de prezentare a cambiei la acceptare care este facultativă; d) clauzele
„fără cheltuieli”, „fără protest”, „fără procură”; e) clauza „valoare dată în
garanŃie” atestă că titlul a fost dat pentru garantarea altei obligaŃii; f) clauza
267
„documentele contra acceptării” (cambie documentară) obligă la predarea
documentelor reprezentative ale mărfii vândute (poliŃa de încercare, asigurarea,
certificatul de origine).
VII.4.4. Girul
Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, o
transmite altei persoane, numită giratar. Se face printr-o declaraŃie scrisă şi
semnată pe titlu şi prin predarea titlului.
VII.4.5. Acceptarea cambiei
Are un caracter facultativ. Dacă trasul acceptă ordinul, el devine
acceptant, adică debitor cambial şi va fi obligat să plătească la scadenŃă.
Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie atunci când scadenŃa este
la un anumit termen de la vedere.
VII.4.6. Revocarea cambiei
Înainte de înapoierea titlului, trasul are dreptul de a revoca acceptarea,
într-o formă din care să rezulte manifestarea sa de voinŃă, cum ar fi menŃiunea
„anulat” urmată de semnătură.
VII.4.7. Refuzul de a accepta cambia
Refuzul de a accepta cambia se face printr-un act întocmit de executorul
judecătoresc.
VII.4.8. Avalul
Avalul este o garanŃie cambială. Este o garanŃie autonomă şi indepen-
dentă. Avalul este actul juridic prin care o persoană, numită avalist, se obligă să
garanteze obligaŃia asumată de unul din debitorii cambiali, numit avalizat.
Avalul se scrie pe cambie sau pe un document separat. Se exprimă prin
cuvintele „pentru aval” sau „pentru garanŃie”, „pentru siguranŃă” şi se semnează de
avalist. Se poate da şi prin simpla semnătură a avalistului pusă pe faŃa cambiei.
VII.5. Biletul la ordin
VII 5.1. NoŃiune
Este un înscris prin care o persoană, numită emitent sau subscriitor, se
obligă să plătească o sumă de bani, la scadenŃă, unei alte persoane, numită
beneficiar, sau la ordinul acesteia. Este reglementat tot de Legea nr. 58/1934.
VII.5.2. Caractere juridice
Este un titlu de credit, la ordin, formal şi complet. Este formal pentru că
trebuie să îmbrace forma prevăzută de lege. Este un înscris sub semnătură privată.
268
VII.5.3. MenŃiunile obligatorii ale biletului la ordin
Sunt prevăzute de art. 104 din lege: a) denumirea de bilet la ordin care
trebuie să fie în textul titlului; b) promisiunea necondiŃionată de plată a unei
sume determinate exprimată în cuvintele „voi plăti” sau altele echivalente şi
fără condiŃii; c) indicarea scadenŃei. Dacă nu se arată scadenŃa în scris, plata se
face „la vedere”; d) locul plăŃii. În absenŃa acestei menŃiuni locul plăŃii este
locul emiterii care se prezumă a fi domiciliul sau sediul emitentului; e) numele
celui căruia trebuie să i se facă plata sau la ordinul căruia se face plata;
f) data şi locul emiterii; g) semnătura emitentului.
VII.5.4. Girul biletului la ordin
Girul biletului la ordin este actul juridic prin care posesorul biletului la
ordin (girantul) transmite altei persoane (giratar) titlul în cauză printr-o
declaraŃie scrisă şi semnată pe titlu şi remite înscrisul în cauză giratarului.
VII.5.5. Avalul biletului la ordin
Avalul biletului la ordin este actul juridic prin care o persoană, numită avalist,
se obligă să garanteze obligaŃia asumată în titlu. Trebuie să arate pentru cine a fost
dat. Dacă nu se indică pentru cine s-a dat se consideră dat emitentului.
VII.5.6. Plata biletului la ordin
Se face chiar de emitent, spre deosebire de cambie unde plata se face de
altă persoană. Dacă biletul la ordin are scadenŃa la un termen de la prezentare şi
emitentul refuză să pună viza datată pe titlu, refuzul se constată prin protest.

VII.6. Cecul
VII.6.1. NoŃiune
Este înscrisul prin care emitentul acestuia, numit trăgător, dă ordin unei bănci
la care are disponibil bănesc, numită tras, de a plăti o sumă de bani unui beneficiar
la prezentarea titlului. Este reglementat de Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
VII.6.2. CondiŃii esenŃiale de formă
Formal cecul trebuie să cuprindă: a) denumirea de cec; b) ordinul
necondiŃionat de a plăti o sumă de bani; c) numele (denumirea) trasului;
d) locul plăŃii; e) data şi locul emiterii; f) semnătura emitentului. Lipsa acestor
menŃiuni atrage nulitatea cecului. Cecul poate fi tras în mai multe exemplare, cu
excepŃia celui la purtător.
VII.6.3. CondiŃii esenŃiale de fond
Sunt cele prevăzute pentru validitatea actului juridic: capacitatea,
consimŃământul, obiectul şi cauza.
269
VII.6.4. Formele cecului
a) cecul barat care poate fi de două feluri:
a.1.) cecul cu bară generală. Acesta are pe faŃă două linii paralele şi nu
cuprinde nici o menŃiune între cele două linii sau se scrie numai „banca”. Se
plăteşte unei bănci ori unui client al trasului; a.2.) cecul cu bară specială
cuprinde între cele două linii numele unei bănci căreia i se plăteşte suma;
b) cecul circular se emite de o bancă autorizată şi se plăteşte la vedere
posesorului legitim al titlului; c) cecul certificat. Are semnătura trasului pe faŃa
titlului şi semnifică acoperirea titlului şi menŃinerea acestei acoperiri la
dispoziŃia posesorului până la expirarea termenului de prescripŃie; d) cecul de
călătorie. Este emis de bancă, pentru a fi utilizat în timpul unei călătorii în
străinătate. Are două părŃi: talonul şi cecul propriu-zis. Cuprinde ordinul băncii
către corespondentul său de a plăti acea sumă clientului. Talonul se semnează la
momentul primirii de la bancă, iar cecul propriu-zis se semnează la momentul
plăŃii; e) cecul plătibil în cont este cel pe care titularul face menŃiunea „plătibil
în cont”, iar plata se face scriptic, prin virament, şi nu în numerar.

VII.7. Conosamentul
VII.7.1. NoŃiune
Este reglementat prin art. 565-570 Cod comercial sub denumirea poliŃa de
încărcare. Denumirea a fost schimbată potrivit ConvenŃiei internaŃionale pentru
unificarea anumitor reguli în materie de conosament de la Bruxelles din
25 august 1924, ratificată prin Legea nr. 43 (D.n. 1008) /1937. Este documentul
eliberat de comandantul, armatorul sau agentul navei cu care se transportă
mărfurile şi prin care se recunoaşte şi dovedeşte încărcarea sau primirea spre
încărcare a anumitor mărfuri.

VII.7.2. MenŃiunile conosamentului


Potrivit art. 565 Cod comercial, trebuie să cuprindă natura, specia, calitatea şi
cantitatea lucrurilor încărcate. Va fi datat şi va arăta: 1) persoana încărcătorului şi
reşedinŃa sa; 2) destinatarul încărcăturii şi reşedinŃa sa; 3) numele căpitanului
sau patronului; 4) numele, naŃionalitatea şi capacitatea vasului; 5) locul plecării
şi destinaŃia; 6) navlul (chiria). Vor fi însemnate pe margine mărcile şi nume-
rele lucrurilor încărcate. Conosamentul nu poate fi subscris de căpitan înainte
de încărcare.

VII.7.3. Felurile conosamentului


Poate fi la ordin sau la purtător.

270
VII.7.4. Pluralitatea de exemplare
Se întocmeşte în 4 exemplare destinate: 1) căpitanului; 2) proprietarului
sau armatorului vasului; 3) încărcătorului; 4) destinatarului. Exemplarele 1 şi 2
se semnează de încărcător, iar 3 şi 4 de către căpitan.

VII.7.5. Predarea bunurilor


Căpitanul va preda la destinaŃie mărfurile persoanei care prezintă
conosamentul, indiferent de numărul exemplarului, dacă nu i s-a notificat vreo
opoziŃie. În caz de opoziŃie, căpitanul va depune bunurile în depozit cu
autorizarea justiŃiei şi va putea să vândă, tot cu autorizarea justiŃiei, o parte din
mărfuri pentru plata navlului.
VII.8. Warantul
Este o formă a contractului de gaj. Mărfurile, în circulaŃia lor, pot fi
depuse în docuri, silozuri, depozite, antrepozite.
Pentru mărfurile depuse, antrepozitele eliberează deponentului o recipisă
– warant compusă din două părŃi: recipisa de depozit şi warantul (buletinul de
gaj, iar în registru rămâne talonul. În warant, se identifică şi marfa dată în
depozit, la fel şi pe talon şi recipisă.
Dacă deponentul doreşte să înstrăineze mărfurile, libere de orice sarcini,
transmite prin gir cumpărătorului ambele titluri (şi recipisa şi warantul), acesta
devenind proprietar fără predarea materială a mărfurilor.
Deponentul, în baza mărfurilor din antrepozit, poate să obŃină un credit.
Pentru aceasta va despărŃi recipisa de warant şi va menŃiona pe warant datoria
pe care o garantează, după care îl transmite prin gir creditorului. Aceleaşi
menŃiuni trebuie făcute şi pe talon şi pe recipisă. Astfel s-a constituit un gaj fără
deposedare asupra mărfurilor. Posesorul recipisei nu poate ridica mărfurile atât
timp cât creditorul, posesor al warantului, nu a fost plătit. Warantul este şi un
titlu de credit negociabil.

271
CAPITOLUL VIII
SOCIETĂłILE COMERCIALE

VIII.1. Clasificare
O scurtă prezentare a formelor societăŃilor comerciale ce se pot constitui
în România a fost secŃiunea IV.2.2.
SocietăŃile comerciale pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii.
VIII.1.1. Clasificarea după numărul asociaŃilor
a) unipersonale – societăŃile cu asociat unic. Acestea reprezintă excepŃia.
Legea nr.31/1990 societăŃile comerciale permite constituirea unei societăŃi
comerciale doar în cazul societăŃii cu răspundere limitată;
b) pluripersonale – cele care au mai mulŃi asociaŃi. Acestea reprezintă
regula.
VIII.1.2. Clasificarea după natura societăŃii
a) societăŃi de persoane – acestea se caracterizează prin numărul restrâns
de asociaŃi, iar asocierea are un caracter „intuitu personae”. Sunt astfel de
societăŃi cele în nume colectiv şi cele în comandită simplă;
b) societăŃi de capitaluri – se constituie dintr-un număr mare de asociaŃi
ca urmare a necesităŃii existenŃei unui capital social mare. Calitatea asociaŃilor
(intuitu personae) nu prezintă interes. Sunt astfel de societăŃi, cea pe acŃiuni şi
cea în comandită pe acŃiuni. Elementul esenŃial este cota de capital (intuitu
pecuniae);
c) societăŃile cu natură mixtă – capital şi de persoane cum este
societatea cu răspundere limitată care are în vedere atât calitatea asociaŃilor, cât
şi aportul la capital.
În cazul societăŃilor de persoane este permis aportul în numerar, în natură
şi în munca asociaŃilor, pe când la cele de capital nu poate fi în muncă, ci numai
în numerar sau în natură.

272
VIII.1.3. Clasificarea după răspunderea asociaŃilor
a) SocietăŃi în care asociaŃii răspund nelimitat pentru obligaŃiile
sociale, cum este cazul la societatea în nume colectiv, precum şi a asociaŃilor
comanditaŃi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni.
Creditorii societăŃii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru
obligaŃiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15
zile de la data punerii în întârziere, se vor putea adresa împotriva acestor
asociaŃi.
b) SocietăŃi în care asociaŃii răspund până la concurenŃa capitalului
social subscris, cum este cazul acŃionarilor în societăŃile pe acŃiuni, asociaŃilor
comanditari la societăŃile în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni şi
asociaŃilor în societăŃile cu răspundere limitată.
VIII.1.4. Clasificarea după structura capitalului
şi modul de împărŃire a lui
a) SocietăŃi la care capitalul se divide în acŃiuni, cum este cazul societăŃii
pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni. La acestea capitalul nu poate fi mai mic de
25.000.000 lei. AcŃiunile pot fi nominative sau la purtător. AcŃiunile nominative
pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată,
prin înscriere în cont. Dacă actul constitutiv nu prevede că acŃiunile sunt
nominative, acestea vor fi la purtător;
b) SocietăŃi la care capitalul se divide în părŃi sociale, cum este cazul la
societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu
răspundere limitată. Acestea sunt numai nominative. La societatea cu răspundere
limitată capitalul nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei, iar valoarea unei părŃi
sociale nu poate fi mai mică de 100.000 lei.
VIII.1.5. Clasificarea după posibilitatea emiterii
de titluri comerciale de valoare
a) SocietăŃi emitente de titluri comerciale de valoare – cum sunt societăŃile
pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni care pot emite acŃiuni şi obligaŃiuni.
b) SocietăŃi care nu pot emite titluri comerciale de valoare – cum este
cazul celorlalte forme de societate.
VIII.2. Dobândirea personalităŃii juridice de către
societăŃile comerciale
Art.1.alin.2 din Legea nr. 31/1990 prevede că „societăŃile comerciale cu
sediul pe teritoriul României sunt persoane juridice române”.
Persoana juridică, potrivit Decretului nr.31/1954 privitor la persoana fizică şi
persoana juridică, trebuie să întrunească următoarele elemente constitutive:
273
a) organizare proprie. Potrivit art.7 şi 8 din Legea nr.31/1990, actul
constitutiv trebuie să cuprindă dispoziŃii privind persoanele care administrează
şi reprezintă societatea, dispoziŃii privind conducerea, administrarea, controlul
gestiunii şi funcŃionarea societăŃii comerciale;
b) patrimoniu propriu. Legea nr.31/1990 face vorbire de patrimoniul
social (v. art.246 alin.1). Patrimoniul este alcătuit din activul social şi pasivul
social. El este distinct de cel al asociaŃilor (acŃionarilor) care nu au nici un drept
asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul social. Se spune că acesta are un
caracter autonom şi constituie gajul general al creditorilor societăŃii;
c) existenŃa unui scop şi obiect bine determinat. Este guvernat de
prevederile Decretului nr. 31/1954, acesta trebuie să fie în acord cu interesul
obştesc. Art.7 lit.c şi art.8 lit.c din Legea nr.31/1990 prevăd că actul constitutiv
trebuie să cuprindă obiectul de activitate cu precizarea domeniului şi activităŃii
principale. Obiectul de activitate este cel care limitează capacitatea de folosinŃă
şi de exerciŃiu a societăŃii comerciale dând naştere următoarelor consecinŃe:
– dreptul societăŃii comerciale de a participa în nume propriu la raporturile
juridice;
– răspunderea pentru obligaŃiile asumate;
– dreptul societăŃii de a sta în justiŃie ca reclamantă sau ca pârâtă.

VIII.3. Elementele de identificare ale societăŃii


Se identifică prin 3 elemente: firma, sediul şi naŃionalitatea.
a) Firma societăŃii (a fost descrisă la elementele fondului de comerŃ). Ea
trebuie să fie disponibilă şi distinctivă. Persoanele care constituie societăŃi
comerciale, înainte de întocmirea documentelor constitutive trebuie să solicite
la Registrul ComerŃului verificarea disponibilităŃii şi rezervarea acesteia pe o
perioadă de cel mult 3 luni de la data înregistrării cererii. FolosinŃa exclusivă a
firmei se dobândeşte de la înmatriculare şi încetează la radiere.
b) Sediul. Actul constitutiv, potrivit Legii nr. 31/1990, trebuie să indice
atât sediul, cât şi sediile secundare – sucursale, agenŃii, reprezentanŃe sau alte
asemenea unităŃi fără personalitate juridică.
c) NaŃionalitatea. Nu are aceeaşi semnificaŃie ca la persoanele fizice.
łine de sediu şi determină legea aplicabilă constituirii, funcŃionării, dizolvării,
lichidării. CetăŃenia asociaŃilor (acŃionarilor) nu are relevanŃă. Legea română
prevede că societăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române, deci singurul element în funcŃie de care se stabileşte naŃionalitatea este
sediul.

274
VIII.4. Forme de desfăşurare a activităŃii societăŃii comerciale
în afara sediului său social principal
Aşa cum am arătat mai sus, actul constitutiv trebuie să prevadă sediul şi
sediile secundare. Deşi legea face vorbire de sediu, fără a-l circumstanŃia,
prevederea privind sediile secundare dă naştere concluziei că sediul poate fi
principal şi secundar.
Sediile secundare, tot potrivit Legii nr.31/1990 pot fi la sucursale, agenŃii,
reprezentanŃe sau alte asemenea unităŃi fără personalitate juridică (v.art.7 lit.g şi
art.8 lit.l).
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că sucursalele, agenŃiile şi
celelalte sunt forme de organizare ale societăŃilor comerciale.
Sucursalele sunt definite de art.4 alin.1 din Legea nr. 31/1990 ca fiind
dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăŃilor comerciale care se
înregistrează la Registrul ComerŃului din judeŃul în care vor funcŃiona.
Tot art. 143 din Legea nr. 31/1990 prevede că regimul juridic al sucursalei
se aplică şi oricărui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, căruia
societatea care îi înfiinŃează şi îi atribuie statut de sucursală. Celelalte sedii
secundare – agenŃii, reprezentanŃe sau alte asemenea sedii – se înmatriculează
numai în cadrul înmatriculării în Registrul comerŃului la sediul principal. Nu se
pot înfiinŃa sedii secundare sub denumirea de filială (art. 143 alin.5 Legea
nr.31/1990).
Filialele sunt societăŃi comerciale cu personalitate juridică care se
constituie potrivit reglementărilor privind societăŃile comerciale. Ea nu trebuie
să aibă aceeaşi formă cu societatea mamă.
ReprezentanŃa este o formă de sediu secundar fără personalitate juridică.

VIII.5. Constituirea societăŃii comerciale


Se realizează în mai multe etape:

VIII. 5.1. Verificarea disponibilităŃii firmei şi după caz a emblemei


VIII.5.2. Întocmirea actului constitutiv
Nu are acelaşi regim pentru toate formele de societate.
SocietăŃile în nume colectiv şi în comandită simplă se constituie prin
contract de societate.
SocietăŃile pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni sau cu răspundere limitată
se constituie prin contract de societate şi statut.
Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se constituie prin
statut.
275
Contractul de societate şi statutul pot fi întocmite şi sub forma unui
document numit act constitutiv. Aceeaşi va fi denumirea şi atunci când se
încheie numai contract de societate sau numai statut.
Actul constitutiv este manifestarea de voinŃă făcută în sensul constituirii
societăŃii. Se semnează de toŃi asociaŃii, iar în cazul în care societatea se
constituie prin subscripŃie publică de fondator, se încheie în formă autentică.
VIII.5.3. ConŃinutul actului constitutiv şi caracterele
juridice ale acestuia
Legea nr. 31/1990 reglementează distinct conŃinutul actului constitutiv, o
dată pentru societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi
societatea cu răspundere limitată (art.7) şi o dată pentru societatea pe acŃiuni şi
în comandită pe acŃiuni.
a) La societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi
S.R.L., actul constitutiv trebuie să conŃină:
– datele de identificare ale asociaŃilor;
– forma, denumirea, sediul şi dacă este cazul, emblema;
– obiectul de activitate cu precizarea demersului şi a activităŃii principale;
– capitalul social şi aportul fiecărui asociat, în numerar şi în natură – la
S.R.L. numărul şi valoarea nominală a părŃilor sociale;
– dispoziŃii privind administrarea;
– participarea la beneficii şi pierderi;
– sediile secundare;
– durata societăŃii;
– modul de dezvoltare şi lichidare.
b) La societatea pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni conŃine în plus o
serie de clauze privind capitalul social care poate fi subscris şi variat (minim
30% la constituire şi integral în termen de un an de la înmatriculare); felul
acŃiunilor (nominative sau la purtător); dispoziŃii privind fondatorii; dispoziŃii
privind operaŃiunile încheiate în contul societăŃii de fondatori pe care acestea
trebuie să le preia; dispoziŃii privind cenzorii; dispoziŃii privind administratorii,
garanŃiile acestora şi puterile conferite.
La societăŃile în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni se vor arăta
asociaŃii – acŃionarii comanditaŃi şi cei comanditari.

VIII.5.4. Înmatricularea societăŃii


Actul constitutiv autentificat, însoŃit de dovada de sediu social, dovada
constituirii capitalului social, copiile actelor de identitate ale asociaŃilor, cordul
asociaŃiei de locatari acolo unde sediul se află într-un imobil cu mai multe locuinŃe,
avizele organelor în drept se depun la Registrul comerŃului – biroul unic în a cărui
rază teritorială se află sediul social, ataşate cererii de înmatriculare.

276
Avizele. Legea prevede obŃinerea avizelor de funcŃionare de la o serie de
autorităŃi publice. Unele avize se cer pentru toate societăŃile comerciale (ex.: de
la pompieri, poliŃia sanitar-veterinară ş.a.), iar altele se cer numai pentru
societăŃile care au un anume obiect de activitate (asigurări, activităŃi medicale,
comerŃ cu arme şi substanŃe periculoase etc.). Pentru obŃinerea acestor avize, se
completează o anexă a cererii de înmatriculare pe care biroul unic o trimite
autorităŃilor publice competente, care trebuie să elibereze avizele în termen de
maxim 20 de zile. ObŃinerea avizelor este necesară numai dacă în spaŃiul
destinat sediului social sau sediilor secundare se desfăşoară activităŃile supuse
avizării. În caz contrar se completează o declaraŃie pe proprie răspundere,
urmând ca înainte de începerea activităŃii să se ia autorizaŃiile necesare.
Cererea de înmatriculare poate fi formulată de:
– fondatori sau administratori sau un împuternicit al acestora. Aceştia au
obligaŃia să solicite înmatricularea în 15 zile de la semnarea actului constitutiv;
– oricare dintre asociaŃi, atunci când fondatorii sau asociaŃii sau
reprezentanŃii lor dacă aceştia nu au formulat-o în termenul legal, după ce au
fost puşi în întârziere şi nu s-au conformat în 8 zile de la primire.
Cererea se soluŃionează de judecătorul delegat al tribunalului pe raza
căruia se află oficiul Registrului ComerŃului.
Dacă sunt întrunite cerinŃele legii, judecătorul delegat dă o încheiere prin
care admite cererea, autorizează constituirea şi dispune înmatricularea.
Încheierea este supusă recursului, termenul fiind de 15 zile. Înmatricularea se
efectuează după ce încheierea este irevocabilă (adică nu a fost atacată cu recurs
în termenul prevăzut de lege sau recursul a fost respins).
După încuviinŃarea înmatriculării, biroul unic comunică datele din cererea
de înmatriculare la Ministerul FinanŃelor Publice care, în termen de 24 de ore,
trebuie să atribuie Codul unic de înregistrare (CUI), după care se eliberează
certificatul de înmatriculare.
Un extras în formă simplificată după încheierea judecătorului delegat se
publică în Monitorul Oficial – Partea a IV-a, pe cheltuiala comerciantului. La
cererea şi pe cheltuiala comerciantului, în Monitorul Oficial – Partea a IV-a se
poate publica integral încheierea şi actul constitutiv, integral sau în extras,
vizate de judecătorul delegat.
VIII.5.5. Capitalul social şi vărsarea aportului
Capitalul social poate fi vărsat atât la constituire, cât şi ulterior. Se
distinge între capital social subscris şi capital social vărsat. Aportul poate fi
în numerar, în numerar şi în natură şi în numerar, în natură şi în muncă numai la
societatea în nume colectiv şi la cea în comandită pentru asociaŃii comanditaŃi.
AcŃiunile sunt indivizibile. PărŃile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri
negociabile.
277
Capitalul social poate fi majorat, aceasta presupunând modificarea actului
constitutiv, sau diminuat, cu respectarea minimului prevăzut de lege, tot cu
modificarea actului constitutiv.
Capitalul social este divizat în:
– părŃi de interes la societatea în nume colectiv şi în comandită simplă;
– părŃi sociale la societatea cu răspundere limitată, ce nu pot fi mai mici
de 100.000 lei;
– acŃiuni la societatea pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, acestea
neputând fi mai mici de 1.000 lei.
VIII.6. Organele societăŃii comerciale
Se împart în:
– organe de conducere;
– organe de administrare;
– organe de control.

VIII.6.1. Organele de conducere. AtribuŃiile adunării generale


La toate formele de societate comercială organul de conducere este
adunarea generală. În cazul societăŃii cu răspundere limitată, atribuŃiile
adunării generale sunt exercitate de asociatul unic.
Adunările generale pot fi ordinare şi extraordinare.
Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puŃin o dată pe an, în cel
mult 3 luni de la încheierea exerciŃiului financiar.
AtribuŃii: a) discutarea, aprobarea, modificarea bilanŃului contabil,
fixarea dividendului; b) alegerea administratorilor şi cenzorilor; c) fixarea
remuneraŃiei administratorilor şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv; d) să se pronunŃe asupra gestiunii administratorilor; e) să stabilească
bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate pentru
exerciŃiul financiar următor; f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinŃarea
uneia sau mai multor unităŃi ale societăŃii; g) alte probleme.
Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este
necesar pentru a hotărî: a) schimbarea formei juridice a societăŃii; b) mutarea
sediului; c) schimbarea obiectului de activitate; d) prelungirea duratei;
e) majorarea, reducerea sau reîntregirea capitalului social; f) fuziunea cu alte
societăŃi sau divizarea; g) dizolvarea anticipată a societăŃii; h) emisiunea de
obligaŃii; i) conversia acŃiunilor; j) orice altă modificare a actului constitutiv.
Cvorumul adunării generale şi adoptarea hotărârilor
Cvorumul înseamnă numărul de asociaŃi/acŃionari care trebuie să
fie prezenŃi pentru a se putea lua decizii în mod valabil. La adunarea generală
ordinară a societăŃii pe acŃiuni este necesară prezenŃa unui număr de acŃionari
278
ale căror acŃiuni să reprezinte jumătate din capitalul social. Dacă adunarea nu se
poate Ńine datorită lipsei de cvorum, va fi convocată a doua adunare care poate
hotărî indiferent de cota de capital social pe care o reprezintă participanŃii.
La adunarea generală extraordinară, la prima convocare este necesară
prezenŃa deŃinătorilor a 3/4 din capitalul social, dacă actul constitutiv nu
dispune altfel, iar la convocările ulterioare deŃinătorii a 1/2 din capitalul social.
La societatea cu răspundere limitată, datorită caracteristicilor acesteia,
care le îmbină şi pe cele ale societăŃii de capitaluri şi pe cele ale societăŃii de
persoane, la prima convocare este necesară prezenŃa majorităŃii absolute a
asociaŃilor şi a părŃilor sociale, iar la a doua convocare indiferent de numărul de
asociaŃi şi partea din capitalul social.
VIII.6.2. Organele de administrare
Administrarea societăŃii comerciale este făcută de unul sau mai mulŃi
administratori, temporari sau revocabili. (Când sunt mai mulŃi administratori
aceştia se constituie în consiliu).
Unicul administrator sau preşedintele consiliului de administraŃie şi cel
puŃin jumătate din consiliul de administraŃie trebuie să fie cetăŃeni români, dacă
prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Numirea şi destituirea
administratorilor se face de adunarea generală.
Primii administratori pot fi numiŃi prin actul constitutiv, termenul
mandatului neputând fi mai mare de 4 ani. Dacă nu s-a stabilit durata aceasta
este pentru 2 ani. Administratorii sunt realizabili, dacă prin actul constitutiv nu
s-a dispus altfel.
Fiecare administrator trebuie să depună o garanŃie care nu poate fi mai
mică decât valoarea nominală a 10 acŃiuni sau decât dublul remuneraŃiei lunare.
Consiliul de administraŃie trebuie să se întrunească ori de câte ori este
necesar, dar cel puŃin o dată pe lună. La fiecare şedinŃă se va întocmi un proces-
verbal care cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi
întrunite şi opiniile separate.
Administratorii pot face toate operaŃiunile pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate a societăŃii cu excepŃia restricŃiilor stabilite prin actul
constitutiv.
Executarea operaŃiunilor societăŃii poate fi încredinŃată unuia sau mai
multor directori executivi, funcŃionari ai societăŃii. Directorii executivi nu pot fi
membri în consiliul de administraŃie.
Şi la societatea cu răspundere limitată administrarea se face de unul sau mai
mulŃi administratori, în aceleaşi condiŃii ca la societatea pe acŃiuni.
VIII.6.3. Organele de control
Au drept de control asupra societăŃii:
– asociaŃii;
279
– cenzorii;
– auditorii financiari;
– auditorii interni şi persoanele cu atribuŃii de control financiar preventiv.

VIII.7. Dizolvarea, fuziunea, divizarea, lichidarea


VIII.7.1. Dizolvarea societăŃii
Dizolvarea societăŃii se produce prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate;
c) declararea nulităŃii societăŃii;
d) falimentul societăŃii;
e) alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv.
Legea mai prevede pentru fiecare tip de societate şi alte cauze:
– la societatea pe acŃiuni: reducerea capitalului sau numărului de acŃionari
sub minimul legal;
– la societatea în nume colectiv sau cu răspundere limitată: incapacitatea,
excluderea sau decesul unuia din asociaŃi, când datorită acestor cauze a rămas
un singur asociat. Se exceptează atunci când există clauză privind continuarea
cu moştenitorii sau asociaŃii/rămas continuă activitatea ca asociat unic.
Dizolvarea se înscrie la Registrul ComerŃului şi se publică în „Monitorul
Oficial”.
VIII.7.2. Fuziunea şi divizarea
Fuziunea se face prin absorbirea unei societăŃi de către altă societate sau
prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a alcătui o societate nouă.
Divizarea se face prin împărŃirea patrimoniului societăŃii care îşi
încetează activitatea între două sau mai multe societăŃi existente sau care iau
fiinŃă.
Fuziunea şi divizarea au ca efect dizolvarea fără lichidare a societăŃii care îşi
încetează existenŃa şi transmiterea universală a patrimoniului.
VIII.7.3. Lichidarea
Dizolvarea are ca efect lichidarea.
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot să facă noi operaŃiuni
şi începe procedura lichidării.
În cazul societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic, dizolvarea are ca
efect transmiterea universală a patrimoniului către asociatul unic, fără lichidare.
Lichidarea cuprinde următoarele operaŃiuni:
– înlocuirea organelor de administrare cu lichidatorii;
– predarea gestiunii societăŃii;
– întocmirea bilanŃului contabil atunci când durata lichidării se pre-
lungeşte dincolo de exerciŃiul financiar;
– lichidarea activului şi pasivului;
– întocmirea şi prezentarea bilanŃului final.

280
TESTE GRILĂ
– exemple –

1. AlegeŃi definiŃia dreptului comercial:


a) ramură a dreptului privat care reglementează vânzarea –
cumpărarea de mărfuri în pieŃe, oboare, târguri, magazine, precum
şi între firme sau state şi plata acestora;
b) ramură a dreptului privat alcătuită din ansamblul normelor juridice
şi care studiază comerŃul;
c) ramură a dreptului privat alcătuită din normele juridice care
reglementează faptele de comerŃ şi raporturile juridice la care iau
parte persoane care au calitatea de comerciant.
2. NoŃiunea de comerŃ îşi are originea în:
a) termenul latinesc „commercium (cum merx)”;
b) expresia latină „cogito ergo sum”;
c) termenul latinesc „cum mens”.
3. Activitatea comercială cuprinde:
a) toate vânzările – cumpărările de mărfuri;
b) toate vânzările – cumpărările în care cel puŃin o parte este
comerciant;
c) toată activitatea economică începând cu producŃia şi sfârşind la
consumator, inclusiv prestările de servicii şi executarea de lucrări.
4. Stabilirea obiectului dreptului comercial are la bază:
a) sistemul subiectiv (calitatea de comerciant);
b) sistemul obiectiv (faptul de comerŃ);
c) sistemul mixt.
5. Care dintre principiile de mai jos, este principiu al dreptului
comercial:
a) raporturile juridice de drept comercial sunt raporturi de putere;
b) în contractele comerciale, în caz de dubiu se aplică regulile care
favorizează circulaŃia;
c) în comerŃ actele juridice sunt cu titlu gratuit.

281
6. Care dintre principiile de mai jos, este principiu al dreptului
comercial:
a) contractarea în favoarea celui de-al treilea este obişnuită;
b) comercianŃii trebuie să Ńină evidenŃa contabilă;
c) comerŃul în locurile publice este interzis.
7. Dreptul civil este dreptul comun pentru dreptul comercial:
a) da;
b) nu;
c) şi nu şi da.
8. Codul civil se aplică în dreptul comercial:
a) întotdeauna;
b) atunci când Codul comercial nu are dispoziŃii aplicabile;
c) atunci când dispoziŃiile din Codul comercial şi cele din Codul civil
vin în contradicŃie.
9. Care dintre următoarele dispoziŃii interesând dreptul comercial fac
parte din ConstituŃie:
a) statul trebuie să asigure libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei
loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de
producŃie;
b) comercianŃii datorează impozite statului;
c) în comerŃ este interzisă munca forŃată.
10. Care dintre următoarele acte normative este izvor specific de drept
comercial:
a) ConstituŃia;
b) Codul comercial;
c) Codul civil.
11. Codul comercial a fost adoptat în :
a) 1864;
b) 1887;
c) 1990.
12. Izvoarele dreptului comercial pot fi:
a) specifice dreptului comercial şi comune cu alte ramuri de drept,
b) specifice altor ramuri de drept;
c) numai comune cu alte ramuri de drept.
13. Uzurile comerciale sunt alcătuite din
a) SoluŃiile pronunŃate de instanŃe;
b) Reguli rezultând din relaŃiile comerciale dintre state stabilite prin
tratate;
c) Reguli rezultând din practica comercială folosite vreme
îndelungată şi percepute ca obligatorii.

282
14. Uzurile comerciale locale sunt:
a) cele stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale pentru pieŃe, târguri
şi oboare;
b) cele aplicabile la o anumită piaŃă comercială, localitate, port sau
regiune;
c) cele aplicabile numai pe teritoriul unui stat.
15. Uzurile comerciale speciale sunt:
a) cele care Ńin de obiectul contractului sau al profesiunii;
b) cele reglementate de Codul Civil;
c) cele care sunt reglementate de norme juridice speciale (nu
generale, nu de excepŃie).
16. Uzurile comerciale generale sunt:
a) cele care se aplică în toate ramurile dreptului;
b) cele care se aplică întregului ansamblu de relaŃii comerciale;
c) cele care se aplică numai comercianŃilor.
17. Uzurile comerciale convenŃionale sunt cele care:
a) li se spune şi de fapt îşi trag forşa din voinŃa părŃilor;
b) sunt stabilite prin alte acte normative;
c) sunt convenite prin acorduri şi tratate între state.
18. Uzurile comerciale normative sunt:
a) consacrate legislativ;
b) cele stabilite de comercianŃi prin contracte de le caz la caz;
c) cele stabilite de camerele de comerŃ din diferite state.
19. Doctrina, ca izvor mediat de drept comercial, este:
a) obligatorie pentru judecători;
b) obligatorie pentru comercianŃi;
c) instrument de interpretare şi aplicare a legilor.
20. JurisprudenŃa în dreptul comercial, este:
a) aplicarea prudentă a legilor;
b) o uzanŃă comercială;
c) un izvor mediat de drept comercial constând în soluŃiile pronunŃate
de instanŃele de judecată care contribuie la interpretarea legilor.
21. Faptele de comerŃ pot fi:
a) obiective sau subiective;
b) neutre;
c) obiective, subiective, neutre.
22. Ce sunt faptele de comerŃ subiective:
a) faptele de comerŃ care au şi subiect activ şi subiect pasiv;
b) faptele de comerŃ săvârşite de comercianŃi;
c) faptele de comerŃ care au cel puŃin un subiect, activ sau pasiv.

283
23. Ce sunt faptele de comerŃ obiective:
a) faptele de comerŃ determinate de lege şi producătoare de efecte
juridice potrivit legii, indiferent de autorul lor;
b) faptele de comerŃ care au un obiectiv determinat;
c) faptele de comerŃ cărora părŃile le atribuie un obiect.
24. Definirea faptelor de comerŃ are la bază următoarele teorii:
a) teoria circulaŃiei şi teoria întreprinderii;
b) teoria speculaŃiei şi a întreprinderii;
c) una din următoarele teorii: teoria circulaŃiei, teoria întreprinderii,
teoria speculaŃiei, teoria mixtă.
25. Întreprinderea de furnituri este:
a) întreprinderea care produce furnituri;
b) întreprinderea furnizoare de energie electrică, termică, apă, canal;
c) întreprinderea care asigură prestarea de servicii sau predarea unor
bunuri, la anumite termene şi contra unui preŃ.
26. Sunt comercianŃi:
a) cei care vând diferite produse în condiŃiile legii;
b) cei care fac fapte de comerŃ având comerŃul ca profesie obişnuită şi
societăŃile comerciale;
c) patronii de societăŃi comerciale.
27. Persoana fizică are calitatea de comerciant:
a) dacă săvârşeşte fapte de comerŃ cu caracter profesional;
b) dacă vinde în locurile amenajate potrivit legii şi cu plata taxelor
legale;
c) dacă vinde mărfuri cu afişarea adaosului comercial, în caz contrar
fiind cotravenient.
28. Regiile autonome sunt:
a) societăŃi comerciale ale statului înfiinŃate pentru a aduce venituri la
buget;
b) unităŃi economice care desfăşoară o activitate comparabilă cu a
societăŃilor comerciale, fiind persoane juridice care funcŃionează
pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară;
c) instituŃii publice care asigură diferite servicii în serviciul
comunităŃii.
29. Societatea în comandită simplă are ca asociaŃi:
a) persoane care desfăşoară activităŃi comerciale pe bază de comandă
fermă;
b) comanditaŃi şi comanditari;
c) comanditaŃi, comanditari şi patroni.

284
30. Persoanele care formează societatea pe acŃiuni se numesc:
a) acŃionari principali;
b) agenŃi economici;
c) acŃionari.
31. ParticipanŃii la asociaŃiunea în paricipaŃiune:
a) au acŃiuni nominative;
b) nu au drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaŃiune
chiar dacă ei le-au cumpărat;
c) trebuie să se înregistreze ca acŃionari la registrul comerŃului.
32. AsociaŃia de asigurare mutuală:
a) este o asociaŃie nonprofit;
b) este o asociaŃie constituită pe bază de acord tacit în vederea
contractării unei asigurări colective;
c) este constituită cu scopul de a împărŃi între asociaŃi pierderile
cauzate prin riscurile care constituie obiectul asociaŃiunii.
33. Care dintre următoarele condiŃii este cerută, printre altele, pentru ca o
persoană fizică să devină comerciant:
a) să aibă un spaŃiu pentru expunerea şi vânzarea produselor;
b) să aibă studii superioare, liceale sau profesionale;
c) să săvârşească acte de comerŃ ca profesie obişnuită.
34. Societatea comercială dobândeşte calitatea de comerciant:
a) din momentul constituirii cu respectarea condiŃiilor prevăzute de
lege;
b) din momentul realizării acordului de voinŃă al celor care o
constituie;
c) din momentul semnării actului constitutiv la notarul public.
35. Dovedirea calităŃii de comerciant în cazul societăŃilor comerciale se
face:
a) prin vărsarea aportului social;
b) cu actul constitutiv;
c) prin constituirea societăŃii în condiŃiile legii.
36. Dintre obligaŃiile profesionale ale comercianŃilor face parte:
a) obligaŃia ca acŃionarii să fie solvabili,
b) obligaŃia de a avea vad comercial;
c) obligaŃia de publicitate prin înregistrarea la registrul comerŃului.
37. Auxiliarii dependenŃi ai comercianŃilor:
a) sunt raporturi de muncă cu comercianŃii şi sunt remuneraŃi de
aceştia;
b) depind de calificarea comercianŃilor ca plătitori de T.V.A.;
c) nu sunt raporturi de muncă cu comercianŃii dar sunt remuneraŃi de
aceştia.
285
38. Auxiliarii independenŃi ai comercianŃilor:
a) sunt angajaŃi ai comercianŃilor;
b) sunt angajaŃi ai Camerei de comerŃ;
c) nu sunt raporturi de muncă cu comercianŃii.
39. Reprezentarea:
a) nu produce efecte între reprezentat şi reprezentant ci doar faŃă de
terŃi;
b) produce efecte pe de o parte între reprezentat şi reprezentant şi pe
de altă parte între reprezentat şi terŃ;
c) produce efecte doar între reprezentant şi terŃ.
40. Prepuşii pentru comerŃ:
a) nu pot să ceară preŃul mărfurilor vândute, acest drept avându-l doar
comerciantul;
b) pot să ceară preŃul mărfurilor vândute în magazin;
c) pot să ceară preŃul mărfurilor vândute afară din magazin fără nici o
autorizaŃie specială.
41. Mijlocitorii îşi desfăşoară activitatea:
a) cu contract de muncă;
b) cu aviz de la primărie;
c) fără contract de muncă.
42. Mijlocitorii acŃionează pentru:
a) bunele relaŃii între patronat şi sindicate;
b) asigurarea relaŃiilor cu Camera de comerŃ şi cu autorităŃile statului;
c) pentru punerea în contact a persoanelor care sunt interesate de
încheierea unei afaceri care să realizeze prin intermediul lor.
43. Activitatea de mijlocire:
a) este faptă de comerŃ
b) nu este faptă de comerŃ dar nu este ilegală;
c) nu este faptă de comerŃ şi este interzisă de lege.
44. Agentul de comerŃ:
a) este un funcŃionar public cu atribuŃii de control pentru fapte de
comerŃ;
b) este un agent al poliŃiei economice cu atribuŃii de control sau un
salariat al Camerei de comerŃ;
c) este o persoană însărcinată statornic, de unul sau mai mulŃi
comercianŃi, să desfăşoare în altă localitate, determinată exclusiv,
operaŃiuni comerciale.
45. Fondul de comerŃ:
a) este fondul de marfă necontractat încă în scop de vânzare de un
comerciant;

286
b) este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi
necorporale pe care comerciantul îl afectează activităŃii
comerciale în scopul atragerii de clienŃi şi implicit obŃinerii de
profit;
c) este numai fondul de marfă care poate aduce profit.
46. Firma comerciantului:
a) este un element al fondului de comerŃ;
b) este un element decorativ;
c) este un element pentru stabilirea identităŃii patronului.
47. Fondul de comerŃ:
a) nu poate fi înstrăinat;
b) nu poate face obiectul dreptului de proprietate;
c) poate fi transmis ca aport într-o societate comercială.
48. Contractul de vânzare – cumpărare comercială are următoarele
caractere (trăsături):
a) este aleatoriu, gratuit, bilateral şi constitutiv;
b) este sinalagmatic, comutativ, oneros şi constitutiv de drepturi;
c) este bilateral, oneros, comutativ şi translativ de proprietate.
49. Care dintre următoarele obligaŃii aparŃine vânzătorului:
a) să suporte cheltuielile de predare;
b) să suporte cheltuielile de ridicare;
c) să nu primească preŃul până nu a predat bunul.
50. Cumpărătorul este obligat:
a) să suporte cheltuielile de predare;
b) să suporte cheltuielile de ridicare;
c) să dea garanŃii contra evicŃiunii.
51. Vânzătorul trebuie să garanteze pe cumpărător:
a) pentru plata obligaŃiilor către stat;
b) pentru riscurile pe timpul transportului;
c) pentru evicŃiune şi contra viciilor lucrului.
52. În contractul de mandat:
a) mandantul nu poate da mandat mandatarului să facă operaŃiuni pe
care nu le poate face el însuşi;
b) mandatarul poate face orice operaŃiune chiar şi din cele care nu le
poate face mandantul;
c) mandatarul nu poate face decât operaŃiunile pe care nu le poate
face mandantul.
53. Mandatarul este obligat:
a) să plătească dobânzi pentru banii cuveniŃi mandantului nepredaŃi
acestuia;
b) să răspundă pentru obligaŃiile mandantului;
287
c) să verifice disponibilul din contul mandatarului pentru a se
convinge dacă acesta este serios.
54. Contractul de comision:
a) este contractul prin care se stabileşte adaosul comercial;
b) este un contract privind suma cuvenită celui care favorizează prin
funcŃia sa încheierea unui contract;
c) este un contract care are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de
un comisionar pe seama clientului.
55. MarcaŃi răspunsul fals:
a) comisionarul trebuie să dea socoteală comitentului de îndeplinirea
mandatului;
b) comisionarul trebuie să îndeplinească obligaŃiile cu bună credinŃă
şi obligaŃia unui bun profesionist;
c) comisionarul nu trebuie să dea socoteală comitentului de
îndeplinirea mandatului.
56. Contractul de report:
a) contractul de report este contractul prin care, în materie de
asigurări, obligă pe asigurator să reporteze în anul următor sumele
neconsumate cu plata despăgubirilor;
b) este contractul constând în cumpărarea de titluri de credit circulând
în comerŃ, pe bani gaa şi revinderea simultană la termen şi pe un
preŃ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi
specie;
c) este contractul de reportare a sumelor necâştigate la jocurile de
noroc.
57. Contractul de cont curent:
a) este un contract de creditare;
b) nu este un contract de creditare;
c) poate sa-l facă numai o bancă.
58. Contractul de leasing:
a) dă dreptul finanŃatorului să aleagă furnizorul;
b) nu dă dreptul utilizatorului să aleagă furnizorul;
c) dă dreptul utilizatorului să aleagă furnizorul.
59. Contractul de leasing:
a) dă dreptul finanŃatorului să verifice periodic modul de exploatare a
bunului;
b) nu dă dreptul finanŃatorului să verifice periodic modul de
exploatare a bunului;
c) dă dreptul finanŃatorului să verifice modul de exploatare a bunului
dar numai cu acordul furnizorului.

288
60. Francize este:
a) procentul din suma asigurată cu care se reduce suma acordată în
caz de daună;
b) dreptul de a exploata un produs, o afacere sau un serviciu;
c) dreptul de a utiliza un anume procedeu.
61. Titlurile comerciale sau de credit:
a) încorporează o valoare patrimonială;
b) nu încorporează o valoare patrimonială;
c) încorporarea unei valori patrimoniale depinde de la caz la caz.
62. Titlurile nominative se numesc astfel deoarece:
a) au un nume al lor cum ar fi cambie, bilet la ordin, conosament;
b) titularii lor sunt nominalizaŃi în cuprinsul acestora,
c) au valoarea exprimată în bani înscrisă în cuprinsul lor.
63. Sunt condiŃii de fond ale cambiei:
a) forma scrisă cu menŃiunile prevăzute de lege;
b) denumirea titlului, trasul şi trăgătorul;
c) capacitatea, consimŃământul, obiectul, cauza.
64. În cazul cambiei, obligaŃia de plată revine:
a) trasului;
b) trăgătorului;
c) beneficiarului.
65. Prin ce se face girul cambiei:
a) printr-un act de împrumut;
b) printr-o declaraŃie scrisă şi semnată pe cambie şi prin predarea ei;
c) prin act autentic la notar.
66. Avalul cambiei:
a) constă în predarea ei înapoi către trăgător;
b) constă în întoarcerea preŃului;
c) este un act juridic prin care o persoană numită avalist se obligă să
garanteze obligaŃia asumată de unul din debitorii cambiali, numit
avalizat.
67. Biletul la ordin:
a) presupune prestaŃia unui serviciu pe baza comenzii conŃinute de
biletul la ordin;
b) conŃine obligaŃia plăŃii unei sume de bani la scadenŃă;
c) este un înscris constatator al dreptului de proprietate asupra unor
bunuri aflate în depozit care se eliberează pe baza lui.
68. Ce este cecul:
a) o instituŃie bancară pentru economiile populaŃiei;
b) este un titlu de credit;
c) este documentul care atestă suma de bani depusă.
289
69. Conosamentul:
a) este sinonim cu warantul;
b) este un act juridic de constituire a unei garanŃii reale asupra
mărfurilor încărcate pe vapor;
c) este documentul eliberat la încărcarea mărfurilor pe vapor şi în
baza căruia acestea pot fi vândute.
70. Conosamentul se întocmeşte:
a) într-un singur exemplar;
b) în două exemplare;
c) în patru exemplare.
71. Warantul:
a)este o specie de reptilă;
b) este persoana care garantează livrarea;
c)este un titlu de credit din categoria contractelor de gaj.
72. SocietăŃile comerciale, după natura lor pot fi:
a) societăŃi de persoane, societăŃi de capitaluri, societăŃi de natură
mixtă – de capitaluri şi de persoane;
b) societăŃile de persoane, societăŃi unipersonale şi societăŃi de
capitaluri;
c) societăŃi pluripersonale şi de capitaluri.
73. Societatea cu răspundere limitată:
a) este societate de persoane;
b) este persoana care garantează livrarea;
c) este un titlu de credit din categoria contractelor de gaj.
74. La societatea cu răspundere limitată, asociaŃii răspund:
a) nelimitat pentru obligaŃiile societăŃii;
b) nelimitat;
c) până la concurenŃa capitalului social subscris.
75. Capitalul social al S.R.L. este divizat:
a) părŃi sociale;
b) acŃiuni nominative;
c) acŃiuni la purtător.
76. Adunarea generală ordinară la societăŃile comerciale se Ńine:
a) Cel puŃin o dată pe an;
b) O dată pe trimestru;
c) O dată pe semestru.
77. BilanŃul contabil al societăŃii comerciale se aprobă de:
a) Adunarea generală;
b) Contabilul şef;
c) Comitetul director sau consiliul de administraŃie, acolo unde
există.
290
78. Consiliul de administraŃie este ales:
a) De administraŃie cu acordul cenzorilor;
b) De adunarea generală cu avizul comisiei de cenzor;
c) De adunarea generală.
79. În adunarea generală, fiecare acŃionar sau asociat:
a) Are drept de vot egal;
b) Are dreptul de vot negociat cu consiliul de administraŃie;
c) Are un drept de vot proporŃional cu cota de capital social deŃinută.
80. Consiliul de administraŃie:
a) Poate cere adunării generale să dea raport de activitate;
b) Poate dizolva adunarea generală şi să provoace alegeri anticipate;
c) Trebuie să întrunească ori de câte ori este necesar, dar cel puŃin o
dată pe lună.
81. Prin ce se particularizează contractul de vânzare-cumpărare
comercială faŃă de contractul de vânzare-cumpărare civilă:
a) comercialitate;
b) comutativitate;
c) translativitate.
82. Care sunt condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut
în cazul contractului de vânzare-cumpărare:
a) să fie în comerŃ;
b) să existe;
c) să fie determinat sau determinabil;
d) să fie proprietatea vânzătorului.
83. Care sunt obligaŃiile vânzătorului în cazul contractului de vânzare-
cumpărare comercială:
a) obligaŃia de plată a preŃului;
b) obligaŃia de a preda lucrul vândut;
c) obligaŃia de garanŃie;
d) obligaŃia de a lua în primire lucrul vândut.
84. Prin ce se deosebeşte contractul de mandat comercial faŃă de
contractul de mandat civil:
a) comercialitate;
b) obiectul său;
c) caracterul său;
d) prin faptul că dă o mai mică libertate mandatului decât cel civil.
85. În cazul contractului de mandat comercial obligaŃiile mandatarului
sunt:
a) să execute mandatul;
b) să îndeplinească obligaŃiile cu bună credinŃă şi cu diligenŃa unui
bun gospodar;
291
c) să nu aducă la cunoştinŃa terŃului cu care contractează
împuternicirea primită;
d) să nu înştiinŃeze pe mandant de executarea mandatului
e) să plătească dobânzi pentru banii cuveniŃi mandantului nepredaŃi
acestuia.
86. Care sunt modurile în care poate înceta mandatul:
a) prin moartea, interdicŃia, insovabilitatea şi falimentul mandantului
sau mandatarului;
b) prin dizolvare;
c) prin renunŃare la mandat a mandatarului;
d) prin revocarea mandatarului.
87. Care sunt caracterele juridice ale contractului de comision:
a) bilateral (sinalagmatic), consensual, oneros;
b) aleatoriu, gratuit, comutativ;
c) bilateral, oneros, comutativ şi translativ.
88. În cazul contractului de comision care sunt obligaŃiile comitentului:
a) să nu plătească remuneraŃia cuvenită comisionarului;
b) să restituie cheltuielile făcute de comisionar pentru îndeplinirea
însărcinării;
c) să plătească remuneraŃia cuvenită comisionarului.
89. Care sunt obligaŃiile comisionarului:
a) să execute mandatul neîncredinŃat de comitent;
b) să dea socoteală comitentului de îndeplinirea mandatului;
c) să execute mandatul încredinŃat de comitent;
d) să îndeplinească obligaŃiile cu bună credinŃă şi diligenŃa unui
profesionist.
90. Care sunt modurile în care se poate revoca contractul de comision:
a) revocare de către comitent;
b) prin renunŃare de către comisionar;
c) interdicŃia, falimentul comisionarului sau comitentului;
d) prin dizolvare.
91. Care sunt caracterele juridice ale contractului de consignaŃie:
a) bilateral, oneros, consensual;
b) aleatoriu, gratuit, consensual;
c) bilateral, oneros, translativ de proprietate.
92. Care este forma cerută pentru contractul de consignaŃie:
a) forma scrisă cerută numai ad validitatem;
b) forma scrisă cerută numai ad probationem;
c) forma scrisă cerută numai ad validitatem şi ad probationem.

292
93. Care sunt obligaŃiile consignantului:
a) să predea consignatarului bunurile pentru vânzare,
b) să plătească consignatarului remuneraŃia cuvenită;
c) să ia măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor.
94. Contractul de consignaŃie este o varietate a contractului de comision:
a) adevărat;
b) fals.
95. Contractul de consignaŃie încetează doar prin revocare şi renunŃare la
mandat:
a) adevărat;
b) fals.
96. Contractul de cont curent produce următoarele efecte:
a) strămutarea proprietăŃii şi novaŃiunea obligaŃiei;
b) compensaŃia reciprocă;
c) nulitatea actelor.
97. Contractul de report se foloseşte atunci când deŃinătorul unor titluri
care are nevoie de numerar:
a) adevărat;
b) fals.
98. Contractul este un act juridic izvor voluntar de obligaŃii:
a) adevărat;
b) fals.
99. Contractul este acordul dintre două sau mai multe persoane dar prin
care nu se constituie şi nu se stinge un raport juridic:
a) adevărat;
b) fals.
100. Actul juridic este manifestarea de voinŃă făcută în scopul de a nu
produce efecte juridice:
a) adevărat;
b) fals.
101. Contractele numite nu beneficiază de o reglementare proprie. Li se
spune şi contracte tipice:
a) adevărat;
b) fals.
102. Contractele nenumite nu beneficiază de o reglementare distinctă şi
nici de o denumire. Tot nenumite sunt şi contractele care îmbină
caracteristicile a două contracte numite şi cărora li s-a spus contracte
sui generis:
a) adevărat;
b) fals.

293
103. Contractele sinalagmatice sau bilaterale sunt cele la care iau parte
două persoane iar cele unilaterale cele făcute de o singură persoană:
a) adevărat;
b) fals.
104. Contractul de depozit cu titlu gratuit este un contract sinalagmatic
(bilateral), pentru că la formarea lui iau parte două părŃi – deponentul
şi depozitorul:
a) adevărat;
b) fals.
105. Contractul unilateral instituie obligaŃii pentru o singură parte:
a) adevărat;
b) fals.
106. Încheierea valabilă a unui contract real este realizată doar în
momentul remiterii (transmiterii) lucrului:
a) adevărat;
b) fals.
107. Obiectul contractului de leasing îl constituie bunurile imobile sau
bunurile mobile de folosinŃă îndelungată, aflate în circuitul civil, cu
excepŃia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru,
a manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor:
a) adevărat;
b) fals.
108. Leasingul poate fi :
a) leasing financiar;
b) leasing operaŃional;
c) leasing funcŃional.
109. Leasingul financiar îndeplineşte următoarele condiŃii:
a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate rămân
asupra locatorului din momentul încheierii contractului;
b) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec
asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului;
c) părŃile au prevăzut că, la expirarea contractului, proprietatea
bunului trece de drept la utilizator;
d) utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul de
cumpărare ca reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare
(piaŃă) pe care acesta o are la data la care opŃiunea poate fi
exprimată;
e) utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul de
cumpărare ca reprezenta cel puŃin 50% din valoarea de intrare
(piaŃă) pe care acesta o are la data la care opŃiunea poate fi
exprimată.
294
110. Elementele contractului de leasing sunt:
a) părŃile;
b) descrierea bunului ce face obiectul contractului;
c) valoarea totală a contractului;
d) valoarea ratelor şi termenul de plată;
e) perioada de utilizare în leasing;
f) clauza privind obligaŃia asigurării bunului;
g) valoarea iniŃială a bunului;
h) clauza privind dreptul de opŃiune al utilizatorului cu privire la
cumpărarea bunului şi condiŃiile în care acesta poate fi
exercitat.
111. ObligaŃiile locatorului sunt:
a) să nu respecte dreptul utilizatorului privind alegerea
furnizorului;
b) să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu furnizorul
desemnat de utilizator şi în condiŃiile arătate de acesta;
c) să transmită utilizatorului, prin contractul de leasing, toate
drepturile decurgând din contractul de vânzare-cumpărare;
d) să respecte dreptul utilizatorului privind alegerea furnizorului;
e) să transmită utilizatorului, prin contractul de leasing, toate
drepturile decurgând din contractul de vânzare-cumpărare, mai
puŃin dreptul de dispoziŃie;
f) să respecte dreptul de opŃiune al utilizatorului privind
prelungirea contractului, achiziŃionarea sau restituirea bunului;
g) să îi garanteze utilizatorului liniştita folosinŃă a bunului;
h) să îi asigure bunul oferit în leasing.
112. ObligaŃiile utilizatorului, în cazul contractului de leasing, sunt:
a) să efectueze recepŃia şi să primească bunul la termenul stipulat
în contractul de leasing;
b) să exploateze bunul conform instrucŃiunilor şi să instruiască
personalul desemnat să-l exploateze;
c) să greveze bunul cu sarcini, fără acordul locatorului;
d) să plătească ratele de leasing, în cuantumul şi la termenele
stabilite;
e) să suporte cheltuielile de întreŃinere şi alte cheltuieli care decurg
din contractul de leasing;
f) să nu greveze bunul cu sarcini, fără acordul utilizatorului;
g) să îşi asume, în lipsa unei stipulaŃii contrare, totalitatea
obligaŃiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin
prepuşi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii

295
bunului, din cauze fortuite şi continuitatea plăŃii ratelor până la
achitarea integrală a contractului de leasing;
h) să permită finanŃatorului verificarea periodică a stării modului
de exploatare a bunului;
i) să îl informeze pe finanŃator, în timp util, de orice tulburare a
dreptului de proprietate din partea unui terŃ;
j) să nu aducă modificări bunului;
k) să restituie bunul conform contractului.
113. Franciza este sinonim cu franşiza:
a) adevărat;
b) fals.
114. CompetaŃi următoarea definiŃie:
,,Franciza este un ……………………………… bazat pe o
colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din
punct de vedere financiar, prin care o persoană denumită………………,
acordă unei alte persoane, denumite……………., dreptul de a exploata o
afacere, un produs sau un serviciu.”
115. CompletaŃi următoarea definiŃie:
,,Titlul comercial de valoare este un ……………. în temeiul căruia
posesorul său legitim poate să exercite, la o dată determinată, dreptul
arătat în înscris care încorporează o anumită valoare patrimonială.”
116. Care sunt caracteristicile titlurilor de credit:
a) are un caracter constitutiv;
b) are un caracter formal;
c) are un caracter literal;
d) conferă un drept autonom.
117. În funcŃie de conŃinutul lor, titlurile de credit pot fi:
a) efecte de comerŃ;
b) valori mobiliare;
c) titluri de reprezentare a mărfurilor;
d) titluri nominative;
e) titlurile la purtător.
118. Titlurile de reprezentare a mărfurilor sunt:
a) titlurile nominative;
b) conosamentul;
c) recipisa de depozit;
d) warantul;
e) titlurile la purtător.
119. Valorile mobiliare sunt:
a) acŃiunile emise de societăŃile comerciale;
b) conosamentul;
296
c) warantul;
d) obligaŃiunile emise de societăŃile comerciale.
120. Efectele de comerŃ sunt:
a) conosamentul;
b) cambia;
c) warantul;
d) biletul la ordin;
e) cecul.
121. În funcŃie de modul în care circulă, titlurile de credit pot fi:
a) titlurile de reprezentare a mărfurilor;
b) titluri nominative;
c) titluri la ordin;
d) titluri la purtător.
122. CompletaŃi următoarea definiŃie:
,,Cambia este un înscris prin care o persoană numită ………………
dă dispoziŃie alteia numită …………….., să plătească necondiŃionat
o sumă în numerar la scadenŃă unei a treia persoane numită
………….
123. Care sunt caracteristicile cambiei:
a) este un titlu de credit;
b) are ca obiect plata unei sume de bani;
c) este un titlu la ordin;
d) este un titlu abstract;
e) creează obligaŃii autonome;
f) creează obligaŃii necondiŃionale;
g) creează obligaŃii solidare;
h) este un titlu de reprezentare a mărfurilor;
i) nu creează obligaŃii solidare.
124. Care sunt menŃiunile obligatorii ale cambiei:
a) denumirea de cambie ,,în însuşi textul titlului”;
b) ordinul condiŃionat de plată a unei sume de bani determinate;
c) numele trasului;
d) indicarea scadenŃei;
e) ordinul necondiŃionat de plată a unei sume de bani
determinate;
f) indicarea locului unde trebuie făcută plata;
g) numele celui la ordinul căruia se face plata;
h) data şi locul emiterii;
i) semnătura trăgătorului care trebuie să fie autografă.

297
125. ScadenŃa poate fi:
a) la vedere;
b) la un anumit timp de la vedere;
c) la purtător;
d) la un anumit termen de la emitere;
e) la o zi fixă.
126. CompletaŃi următoarea definiŃie:
,,Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei, numit …….… ,
transmite altei persoane, numită ……………”
127. Înainte de înapoierea titlului, trasul nu are dreptul de a revoca
acceptarea, într-o formă din care să rezulte manifestarea sa de voinŃă,
cum ar fi menŃiunea anulat urmată de semnătură.
a) adevărat;
b) fals.
128. Refuzul de a accepta cambia se face printr-un act întocmit de
executorul judecătoresc.
a) adevărat;
b) fals.
129. CompletaŃi următoarea definiŃie:
,,Avalul este actul juridic prin care o persoană numită ……………..
se obligă să garanteze obligaŃia asumată de unul din debitorii
cambiali, numit …………”
130. CompletaŃi următoarea definiŃie:
,,Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită
…………….. sau …………………, se obligă să plătească o sumă
de bani, la scadenŃă, unei alte persoane, numită …………… , sau la
ordinul acesteia.”
131. Biletul la ordin este un înscris sub semnătură privată.
a) adevărat;
b) fals.
132. Care sunt menŃiunile obligatorii ale biletului la ordin:
a) denumirea de bilet la ordin care trebuie să fie în textul titlului;
b) promisiunea condiŃionată de plată a unei sume determinate;
c) indicarea scadenŃei;
d) promisiunea necondiŃionată de plată a unei sume determinate;
e) numele celui care trebuie să i se facă plata sau la ordinul
căruia se face plata;
f) data şi locul emiterii;
g) semnătura emitentului;
h) locul plăŃii.

298
133. Girul biletului la ordin este actul juridic prin care posesorul
biletului la ordin transmite altei persoane titlul în cauză printr-o
declaraŃie scrisă şi semnată pe titlu şi remite înscrisul în cauză
giratarului.
a) adevărat;
b) fals.
134. Dacă biletul la ordin are scadenŃa la un termen de la prezentare şi
emitentul refuză să pună viza datată pe titlu, refuzul se constată prin
protest.
a) adevărat;
b) fals.
135. CompletaŃi următoarea definiŃie:
,,Cecul este înscrisul prin care emitentul acestuia, numit ………….,
dă ordin unei bănci la care are disponibil bănesc, numită …………..,
de a plăti o sumă de bani unui beneficiar la prezentarea titlului.”
136. Care sunt condiŃiile esenŃiale de formă ale cecului:
a) denumirea de cec;
b) ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă nedeterminată de bani;
c) numele trasului;
d) locul plăŃii;
e) data şi locul emiterii;
f) semnătura emitentului;
g) ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă determinată de bani.
137. Lipsa condiŃiilor esenŃiale de formă pe care trebuie să le
îndeplinească cecul atrage nulitatea cecului?
a) adevărat;
b) fals.
138. Care sunt formele pe care le poate avea cecul:
a) cecul barat;
b) cecul circular;
c) cecul certificat;
d) cecul de călătorie;
e) cecul plătibil în cont;
139. Cecul barat poate fi:
a) cecul cu bara generală;
b) cecul cu bară specială;
c) cecul circular;
d) cecul plătibil în cont.

299
140. CompletaŃi următoarea afirmaŃie:
,,Cecul plătibil în cont este cel pe care titularul face menŃiunea
………………………………….iar plata se face ………….. ,
prin……………., şi nu prin numerar.”
141. Conosamentul este reglementat de Codul comercial sub denumirea
de poliŃă de încărcare?
a) adevărat;
b) fals.
142. Conosamentul este documentul eliberat de comandantul, armatorul
sau agentul navei cu care se transportă mărfurile şi prin care nu se
recunoaşte şi nu se dovedeşte încărcarea sau primirea spre încărcare
a anumitor mărfuri?
a) adevărat;
b) fals.
143. MenŃiunile conosamentului sunt:
a) persoana încărcătorului şi reşedinŃa sa;
b) persoana încărcătorului fără reşedinŃa sa;
c) destinatarul încărcăturii fără reşedinŃa sa;
d) destinatarul încărcăturii şi reşedinŃa sa;
e) numele căpitanului sau patronului;
f) numele, naŃionalitatea şi capacitatea vasului;
g) locul plecării şi destinaŃia;
h) navlul.
144. Conosamentul poate fi:
a) la ordin;
b) la purtător;
c) la vedere.
145. În câte exemplare se întocmeşte conosamentul:
a) 2;
b) 5;
c) 3;
d) 4.
146. Cele patru exemplare ale conosamentului sunt destinate:
a) căpitanului;
b) proprietarului sau armatorului vasului;
c) încărcătorului;
d) destinatarului;
e) administratorului;
f) comisionarului vamal.

300
147. Căpitanul va preda la destinaŃie mărfurile persoanei care prezintă
conosamnetul, indiferent de numărul exemplarului, dacă nu i s-a
notificat vreo opoziŃie?
a) adevărat;
b) fals.
148. În cazul conosamentului, dacă se notifică vreo opoziŃie, căpitanul
va depune mărfurile în depozit cu autorizarea justiŃiei şi va putea să
vândă, fără autorizarea justiŃiei, o parte din mărfuri pentru plata
navlului?
a) adevărat;
b) fals.
149. Antrepozitele eliberează deponentului o recipisă-warant compusă
din:
a) recipisa de depozit;
b) warantul;
c) chitanŃă;
d) factură fiscală.

Întrebarea Răspuns corect


1. C
2. A
3. C
4. B
5. B
6. A
7. A
8. B
9. A
10. B
11. B
12. A
13. C
14. B
15. A
16. B
17. A
18. A
19. C
20. C
21. A
22. B
23. A
24. C
25. C
26. B
27. A
301
Întrebarea Răspuns corect
28. B
29. B
30. C
31. B
32. C
33. C
34. A
35. C
36. C
37. A
38. C
39. B
40. B
41. C
42. C
43. A
44. C
45. B
46. A
47. C
48. C
49. A
50. B
51. C
52. A
53. A
54. C
55. C
56. B
57. A
58. C
59. A
60. B
61. A
62. B
63. C
64. A
65. B
66. C
67. B
68. B
69. C
70. C
71. C
72. A
73. C
74. C
75. A
302
Întrebarea Răspuns corect
76. A
77. A
78. C
79. C
80. C
81. A
82. A,B,C,D
83. B,C
84. B,C
85. A,B,E
86. A,C,D
87. A
88. B,C
89. B,C,D
90. A,B,C
91. A
92. B
93. A,B
94. A
95. B
96. A,B,C
97. A
98. A
99. B
100. B
101. B
102. A
103. B
104. B
105. A
106. A
107. A
108. A,B
109 B,C,D
110. A,B,C,D,E,F,G,H
111. B,D,E,F,G,H
112. A,B,D,E,F,G,H,I,J,K
113. B
114. sistem de comercilizare, francizor, beneficiar
115. înscris
116. A,B,C,D
117. A,B,C
118. B,C,D
119. A,D
120. B,D,E
121. B,C,D
122. trăgător, tras, beneficiar
123. A,B,C,D,E,F,G,
303
Întrebarea Răspuns corect
124. A,B,C,D,E,F,G,H,I
125. A,B,D,E
126. girant, giratar
127. B
128. A
129. avalist, avalizat
130. emitent, subscriitor, beneficiar
131. A
132. A,C,D,E,F,G,H
133. A
134. A
135. tăgător, tras
136. A,C,D,E,F,G
137. A
138. A,B,C,D,E
139. A,B
140. plătibil în cont, scriptic, virament
141. A
142. B
143. A,D,E,F,G,H
144. A,B
145. D
146. A,B,C,D
147. A
148. B
149. A,B

304