REFERAT DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC

-Cooperarea statelor privind protejarea mediului-

2020
Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi viitoare.
Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea economică
continuă într-o manieră care să fie sustenabilă.
În domeniul protecţiei mediului există un număr mare de organizaţii care asigură conservarea,
analiza şi monitorizarea mediului în diferite modalităţi. Aceste organizaţii de mediu pot fi
globale, regionale, naţionale sau locale.
ONU a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 când un număr de 51 de ţări s-au angajat să menţină
pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. ONU oferă mijloace pentru rezolvarea
conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toţi.
În cadrul Organizaţiei toate statele membre – mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice
şi sisteme sociale diferite – au un cuvânt de spus şi drept de vot egal
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)
Principalul organism al ONU, UNEP, creat în vederea protecţiei mediului, a fost înfiinţat imediat
după Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Uman, desfăşurată la Stockholm în anul 1972 şi
are mandatul de a coordona la nivel mondial integrarea politicilor de protecţie a mediului în
celelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvoltări durabile. Programele UNEP acoperă
următoarele domenii: evaluarea stării mediului, conservarea şi protecţia biodiversităţii,
managementul chimicalelor, protecţia apelor, protecţia zonelor de coastă, protecţia solurilor,
protecţia stratului de ozon, schimbările climatice, energiea durabilă, poluarea urbană, controlul
poluării industriale, consumul durabil. Faptul că are sediul în Africa, la Nairobi, oferă
organizaţiei posibilitatea de a înţelege mai bine problemele de mediu cu care se confruntă ţările
cu economii în curs de dezvoltare.
Totodată, această organizaţie oferă acces la date şi informaţii referitoare la mediu şi sprijină
guvernele în utilizarea acestora în vederea asigurarii unei dezvoltari durabile. Această organizaţie
internaţională sprijină dezvoltarea infrastructurii instituţionale şi legale în vederea protejării
mediului la nivel global
Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite (CSD)
CSD a fost creată în anul 1993, ca urmare a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format din reprezentanţi ai 53 de
state aleşi odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale axate pe diverse tematici ale dezvoltării
durabile, pilonul cel mai important al dezvoltării durabile fiind protecţia mediului.
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare este o reţea de dezvoltare globală a ONU, care
pledează pentru dezvoltare şi conectează statele prin accesul la cunoştinţe, experienţe şi resurse
menite să ofere oamenilor o viaţă mai bună.
Liderii lumii s-au angajat să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în
2015, inclusiv obiectivul fundamental de a reduce cu jumătate sărăcia extremă. Prin intermediul
reţelei sale internaţionale, PNUD coordonează eforturile globale şi naţionale pentru realizarea
acestui scop.
Parlamentul European are un rol major în formularea legislației UE în domeniul mediului. În
cadrul celui de al optulea mandat al său, Parlamentul se ocupă de acte legislative care decurg din
planul de acțiune referitor la economia circulară (privind deșeurile, bateriile, vehiculele scoase
din uz, depozitarea deșeurilor etc.), chestiuni legate de schimbările climatice (ratificarea
Acordului de la Paris, partajarea eforturilor, contabilizarea exploatării terenurilor, a schimbării
destinației terenurilor și a silviculturii în cadrul angajamentelor Uniunii în materie de schimbări
climatice, reforma ETS etc.) și altele.
Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării poluării la
sursă și „poluatorul plătește”
Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE)
Activităţile desfăşurate de UNECE în domeniu au ca obiectiv protecţia mediului şi a sănătăţii
umane şi promovarea dezvoltării durabile în ţările membre, conform principiilor Agendei 21.
Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului şi
pentru a evita astfel compromiterea stării factorilor de mediu pentru generaţiile viitoare
UNECE joacă un rol activ în procesul “Mediu pentru Europa” şi cooperarea tripartită:
mediutransport-sănătate. Prin rapoartele performanţelor de mediu, UNECE evaluează eforturile
ţărilor de a reduce nivelul poluării şi de a proteja resursele naturale. În aceste rapoarte sunt
prevăzute recomandări pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu. UNECE a negociat 6
tratate de mediu, toate aflate în vigoare în prezent: Convenţia asupra poluării transfrontiere a
aerului pe distanţe lungi, Convenţia privind evaluarea impactului de mediu în context
transfrontier (Convenţia de la Espoo), Convenţia asupra protecţiei şi utilizării cursurilor de apă
transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, Convenţia asupra efectelor transfrontiere ale
accidentelor industriale, Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea
deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu (Convenţia de la Aarhus), Convenţia cadru
privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor (Convenţia Carpatică
Comisia Europeană – Direcţia Generală Mediu
Direcţia Generală Mediu este una din cele 40 de direcţii generale şi servicii care formează
Comisia Europeană. Cunoscută ca DG Mediu, obiectivul general al Direcţiei este să protejeze, să
conserve şi să îmbunătăţească mediul pentru generaţiile actuale şi cele viitoare. Pentru a reuşi
acest lucru propune politici care să asigure un grad înalt de protecţie a mediului în Uniunea
Europeană şi care să asigure calitatea vieţii cetăţenilor UE. Cele patru priorităţi ale DG pentru
perioada 2002-2012 sunt schimbările climatice, natură şi biodiversitate, mediu, sănătate şi
calitatea vieţii, resursele naturale şi deşeurile.
DG-ul investighează plângerile făcute de cetăţeni şi organizaţii non-guvernamentale şi poate
acţiona legal dacă consideră că legislaţia UE a fost încălcată. În anumite cazuri, DG Mediu
reprezintă Uniunea Europeană în ceea ce priveşte mediul pe scena internaţională
Consiliul de Mediu al Uniunii Europene
Consiliul de Mediu al Uniunii Europene este compus din miniştrii mediului care se întâlnesc de
patru ori pe an. Deciziile sunt luate prin votul majorităţii calificate în codecizie cu Parlamentul
European.
În acest domeniu, Comunitatea Europeană are sarcina de a promova creşterea armonioasă,
echilibrată şi dezvoltarea durabilă a activităţilor economice care să respecte în special cerinţa de
a asigura un grad înalt de calitate a mediului.
Agenţia Europeană de Mediu
Sarcina Agenţiei Europene pentru Mediu (AEM) este de a furniza informaţii actuale, relevante şi
corecte despre mediu. AEM sprijină organismele responsabile cu elaborarea şi implementarea
strategiei de mediu la nivel european şi naţional, precum şi publicul.
Informaţiile AEM permit UE şi statelor membre ale Agenţiei să adopte decizii realiste în vederea
îmbunătăţirii mediului, integrării aspectelor de mediu în strategiile economice şi asigurării
dezvoltării durabile. Agenţia pune accent pe susţinerea factorilor decizionali principali la nivel
European

Urmare a multiplelor probleme mondiale de mediu, instituţiile internaţionale de specialitate au

semnat o serie de convenţii referitoare la probleme precum: biodiversitate, schimbările climatice
şi gazele cu efect de seră, deşertificarea, protejarea râurilor majore, mărilor şi pădurilor tropicale.
În acest sens instituţiile internaţionale şi europene de protecţia mediului sunt vitale pentru
implementarea tuturor programelor şi proiectelor, dar şi a convenţiilor internaţionale în acest
domeniu. Sprijinul pe care îl acordă statelor în dezvoltarea unor politici naţionale durabile şi
performante este foarte important.
În acelaşi timp, aceste organizaţii pot întăriri cooperarea dintre statele participante şi pot încuraja
schimbul de experienţă, în scopul dezvoltării de către state a unor politici naţionale cât mai
performante. Lupta împotriva factorilor cu impact negativ asupra mediului este mai eficientă şi
mai bine organizată atâta timp cât este menţinută la nivelul acestor organizaţii. Totodată, prin
intermediul lor se pot desfăşura acţiuni cu scopul de a informa şi a conştientiza opinia publică
despre provocările de mediu actuale, dar şi asupra soluţiilor necesare a fi implementate pentru un
mediu mai curat şi mai sănătos, dezideratul întregii lumi.