Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
englezoaică,
jumătate
unguroaică, V
înflăcărată Zenka B
este îngrozită să H
afle că trebuie să H
se căsătorească 1
neapărat cu regele j
Miklos al Karanyei. '
Suveranul, despre
c
are se spune că este şchiop şi desfigurat, este un
desfrânat care organizează orgii în propriul
său palat! Degeaba se revoltă Zenka, raţiuni de
stat au prioritate. Şi iat-o într-un tren care o
duce spre regele promis... când un frumos
necunoscut se strecoară în vagonul ei pentru a4
fura un sărut.
ISBN : 978-973-646-498-0 PREŢ: 7 LEI
- TIGRESA $1 REGELE
103
ALCRIS
s
Departamentul de servicii poştale al societă ţii noastre de
difuzare trimite colete de că rţi atâ t pentru persoanele fizice câ t
şi cele juridice, în condiţii foarte avantajoase. Sunaţi la telefonul
021-223.63.07 sau scrieţi-ne pe adresa
S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L., Str. Teodosie Rudeanu,
Nr. 54, Sector 1, Bucureşti.
Comenzi on-line:
www. alcris. ro
Titlu original (eng.): The Hellcat and The King
821.111. 31 = 135.1
V )
Colecţia „ NOSTALGIC
BARBARA CARTLAND
Tigresa
si
regele
Traducerea şi adaptarea în limba româ nă de
IOAN DRĂ GHICI
ALCRIS
Din aceeaşi colecţie vă recomandăm următoarele titluri:
- Bine, ră mâ ne stabilit.
în momentul acela sosi ducesa. Purta aproape toate bijuteriile familiei
Stirling; totuşi, cu o cută de tristeţe în colţul gurii şi un lică r de gelozie în
privire, declară :
- Cred că nu pleci cu noi, Zenka?
- Ră mâ n aici pâ nă mâ ine seară .
- Asta îţi sporeşte orgoliul, după cum vă d!
Fă ră să aştepte ră spunsul tinerei fete, ducesa îi întoarse spatele. Soţul ei
mai ră mase câ teva clipe cu Zenka:
- Sunt foarte mâ ndru de tine.
Prinţul de Wales mi-a fă cut multe complimente pe seama ta.
- Mulţumesc, dragul meu naş. Sunt norocoasă să am un tutore ca
dumneata.
Ducele zâ mbi, o bă tu uşor pe umă r cu un gest afectuos, apoi îşi urmă
soţia.
A doua zi, după -amiază tâ rziu, Zenka fu condusă la Stirling House într-o
tră sură a palatului.
Se amuzase mult la serbarea din Hyde Park.
Câ nd enormul balon se ridicase maiestuos în aer, un copil strigase:
- Priviţi, regina noastră urcă în cer!
O evitase cu grijă toată ziua pe verişoara ei Wilhelrnine, deoarece se
să turase de observaţiile ei perfide şi de neîncetatele ei critici.
14 BARBARA CARTLAND
Nu-şi fă cea nici o iluzie despre o asemenea "că să torie stră lucită şi bine
potrivită ".
I
s-a plasat într-o postură stâ njenitoare numai din vina sa.
Ducesa oftă profund.
- Draga mea copilă , sunt aşadar obligată să te forţez să alegi.
22 BARBARA CARTLAND
prudenţă şi înverşunare.
- Lă saţi-mă , zise ea cu o voce egală .
- Cu plă cere, ră spunse ducesa. Mă duc într-un suflet să -l anunţ pe
tutorele tă u că te-am convins fă ră mare greutate să te raliezi
admirabilelor planuri ale reginei Victoria.
Ajunse la uşă în foşnet de mă tă suri, de unde aruncă :
- îmi va face plă cere să -ţi aleg trusoul, draga mea!
Uşa se închise în spatele ei; tâ nă ra fată ră mase descumpă nită şi
furioasă în mijlocul încă perii. După un timp, scoase un fel de mâ râ it
să lbatic, luă la întâ mplare primul obiect care-i că zu în mâ nă şi-l trâ nti
la podea.
Urmă apoi oglinda de pe mă suţa de toaletă ; două sfeşnice de
porţelan avură aceeaşi soartă , ca şi pendula care împodobea şemineul.
Apoi se întoarse spre pat şi prinse cu putere perdeaua
baldachinului. Dar ţesă tura groasă rezistă ; se înverşună , dar fă ră
succes.
Atunci, ceva se frâ nse în ea şi, pră buşindu-se pe cuvertura patului,
izbucni în hohote de plâ ns.
Capitolul 2
el unicul lor copil, al că rui naş era. Soţia lui gâ ndea ca şi el. Din nefericire,
nu prevă zuse că a doua soţie va fi geloasă pe fina lui Zenka...
De aceea, câ nd Maiestatea Sa i-a anunţat cererea în că să torie a
regelui Miklos, a primit această veste cu bucurie şi uşurare şi nu şi-a
imaginat nici o clipă că fina lui va avea o reacţie de refuz atâ t de violentă .
Tâ nă ra fată tră ia întotdeauna într-o atmosferă de dragoste
împă rtă şită şi era foarte firesc să reclame acelaşi lucru pentru ea.
Dar unde să gă sească bă rbatul de familie nobilă pe care să-l iubească
la fel de nebuneşte cum prinţesa Pauline îl adorase pe prinţul Ladislau?
"Genul acesta de sentimente nu există decâ t o dată într-un secol",
gâ ndea ducele.
Privi faţa aplecată a Zenkă i şi tuşi. Apoi îşi scoase ceasul:
- Excelenţa sa va sosi într-o jumă tate de oră . îl vom primi în salonul
cel mare.
Aruncă o privire soţiei lui, cerâ ndu-i aprobarea.
- Am cerut să se pună flori şi l-am anunţat pe majordom să-l
conducă pe ambasador acolo îndată ce soseşte.
Ducesa pă rea încâ ntată să primească un oaspete atâ t de distins.
- îţi mulţumesc, draga mea, murmură ducele ridicâ ndu-se de la masă .
Ducesa Kathleen aşteptă ca ducele să închidă uşa pentru a se adresa
Zenkă i:
- Sper că vei fi într-o dispoziţie mai bună , dimineaţa asta. Aminteşte-ţi
că tot ce vei spune ambasadorului va fi raportat cuvâ nt cu cuvâ nt Maiestă ţii
Sale regelui Miklos. Gâ ndeşte înainte de a vorbi!
- Dacă rostesc anumite cuvinte, regele va refuza poate să se
că să torească cu mine?
- Nu te bizui pe asta! El nu va îndră zni s-o irite pe Victoria! Dar rişti să
suporţi consecinţele.
TIGRESA ŞI REGELE 31
Ră mâ nea foarte puţin timp pentru a aduna tot ce era neceasar unei
mirese obişnuite şi prin urmare cu atâ t mai mult pentru o viitoare regină .
Din fericire, sezonul fiind spre sfâ rşit, modistele de pe Bond Street nu
mai aveau mult de lucru şi echipele lor de croitorese începură să lucreze
pentru realizarea unui trusou care trebuia să facă să se vorbească despre el.
Zenka nu acordă la început nici un interes acestor toalete menite să
încâ nte; un bă rbat detestabil. Ar fi preferat să meargă în Karanya îmbră cată
în pâ nză de sac sau în orice vechitură hidoasă care să-l îngrozească pe
regele Miklos de fiecare dată câ nd îşi va arunca privirea spre ea.
Dar era femeie şi nu se putu împiedica să se privească în oglinzile de
care era înconjurată ; se vă zu împodobită cu stofele cele mai somptuoase
venite din toate colţurile imperiului, mă tă suri brodate, voaluri, museline,
taftale şi lameuri...
Jubileul reginei stimulase imaginaţia creatorilor; Zenka se extaziase în
faţa unor rochii purtate la Windsor sau la palatul Buckingham.
Or, iată că i se propuneau unele şi mai splendide!
Cel mai dificil n-a fost să se constituie acest trusou, ci să se limiteze
cumpă ră turile: avea destule haine pentru a se îmbră ca pâ nă la propriul ei
jubileu!
Dotată cu un gust foarte sigur, Zenka alese ce i se potrivea cel mai bine,
în ciuda comentariilor dispreţuitoare ale ducesei. îşi spuse că , la urma
urmei, toaletele frumoase îi vor da siguranţă pentru a-1 înfrunta pe
respingă torul rege Miklos.
Cum să te simţi inferioară şi nefericită câ nd porţi o rochie de seară de
culoarea smaraldului, ornată cu pene de struţ colorate în acelaşi verde, o
ţinută de dimineaţă de un galben pai, sau o rochie albă înzestrată cu
broderie şi garnituri de catifea albastru-închis?
Pentru toaleta de mireasă , Zenka alese o ţesă tură de mă tase cu fir de
argint care sclipea la fiecare mişcare şi se mula perfect pe talia ei delicată şi
pe bustul graţios.
Decolteul adâ nc va pune în valoare vreun fabulos colier al Coroanei.
"Dar ce îmi trebuie mai ales, se gâ ndea Zenka privindu-se în oglinda
mare a croitoresei, este un pumnal ascuns în mâ necă sau un stilet strecurat
într-unul din ciorapii mei!"
Râ dea în sinea ei de aceste fantasme. Totuşi, îi veni o idee mai puţin
himerică .
într-o seară , fiind singură cu ducele, îl întrebă :
- Dragă nasule, mi-ai permis o dată sau de două ori să împrumut
puşca dumitale, în Scoţia, şi ai gă sit că sunt o bună tră gă toare. N-ar fi util să
iau câ teva lecţii de tir înainte de a pleca spre Karanya? Ducele pă ru şocat de
această sugestie. Zenka reluă pe un ton convingă tor.
- Tata voia întotdeauna ca mama să ia cu ea un pistolet câ nd pleca să
că lă rească pe câ mp. Nu se ştie niciodată peste cine poţi să dai. Aveam hoţi şi
bandiţi în Ungaria. De ce n-ar fi deopotrivă şi în noua mea ţară ?
- N-am auzit niciodată vorbindu-se despre indivizi nedoriţi în
Karanya. Trebuie să spun că nu cunosc bine aceste ţinuturi.
- Nu este o precauţie înţeleaptă să învă ţ să trag bine?
- De ce nu? Cunosc câ ţiva profesori de tir la Londra. Le voi cere sfatul.
- Mulţumesc, dragă nasule! Mă voi simţi mult mai în siguranţă în
timpul că lă toriilor mele!
- Regele Miklos va veghea asupra ta.
- Tata veghea asupra mamei şi cu toate acestea îi încredinţa un
pistolet.
- Ce încă pă ţâ nată eşti, Zenka!
- Nu este decâ t un mic amă nunt, dar pentru mine are importanţă .
Schimbă subiectul, dar înainte să se retragă pentru noapte, şopti la
urechea tutorelui ei, să rutâ ndu-1:
- Nu uita de lecţiile mele de tir!
- Nu, nu. Bineînţeles că nu.
Ş i, două zile mai tâ rziu, o duse pe Zenka într-o armură rie.
în spatele magazinului se afla o sală de tir şi Zenka fu foarte mâ ndră să
atingă ţinta de nouă ori din zece încercă ri.
Primi felicită rile instructorului. Iar unchiul ei, încâ ntat de abilitatea
demonstrată , îi cumpă ră o mică armă de damă care putea fi pusă într-o
poşetă .
- Fii prudentă cu asta, copila mea. Aminteşte-ţi că acest pistolet care
pare o jucă rie poate omorî cu uşurinţă pe cineva.
- Nu-1 voi folosi decâ t pentru a mă apă ra, promit!
-- Ş tiu că pot avea încredere în tine, încheie ducele.
Era uimit de caracterul derutant al femeilor vă zâ ndu-şi fina preferâ nd
acest cadou tuturor celor pe care le primise pâ nă acum.
Imediat ce logodna Zenkă i şi a regelui Miklos deveni oficială , cadouri de
toate felurile sosiră în numă r mare în piaţa Hanovra.
Zenka nu fusese niciodată la pension, nu participa nici la recepţii, astfel
că aproape nu avea prietene de vâ rsta ei şi aceste colete impersonale o
lă sau indiferentă .
- Argintă rie, iară şi argintă rie... Regelui Miklos nu trebuie să -i
lipsească , dinspre partea lui. Toate astea sunt perfect inutile! De ce îşi
risipesc banii în felul acesta?
- O ştii foarte bine, Zenka, îi ră spundea ducesa pe un ton acru. Dacă ai
fi ales drept soţ un pastor sau un militar puţin cunoscut, nu ţi s-ar fi trimis
nici mă car o simplă carte poştală !
Tâ nă ra fată râ dea:
- Trebuie să vi se fi spus acelaşi lucru, dumneavoastră care v-aţi
că să torit cu un duce!
Familia ducesei Kathleen tră ia în să ră cie într-un castel pe jumă tate în
ruină , situat nu departe de vastul domeniu al familiei Stirling. După moartea
ducesei Anne, vă zuseră prezentâ ndu-se din ce în ce mai des această vecină
plină de ambiţie, care ştiuse să câ ştige bună voinţa vă duvului.
Ducele fusese foarte greu încercat de dispariţia neaşteptată a soţiei lui
şi gă sise foarte flatant ca o persoană atâ t de tâ nă ră să se declare
îndră gostită de el.
Era un om simplu şi bun; înainte să fi înţeles pe deplin situaţia, se trezi
că să torit pentru a doua oară şi foarte îndră gostit de noua ducesă .
Kathleen manevrase cu abilitate. îi ascunsese la început că suporta cu
greutate prezenţa Zenkă i. încetul cu încetul, josnicia caracterului ei avusese
câ ştig de cauză şi o copleşise pe tâ nă ra fată cu insulte şi meschină rii.
Acum, fiind pe cale să scape de Zenka, uşurarea o fă cea aproape
agreabilă . îi plă cea la nebunie să aleagă toaletele şi nu se zgâ rcea la preţuri:
- Pentru că suntem aici, mai bine luă m ceva de bună calitate, zise ea
într-o după -amiază câ nd ezitau între câ teva dezabieuri elegante. Nici unui
bă rbat, fie el şi rege, nu-i place să cheltuiască pe "gă teli". Va trebui să te
mulţumeşti cu toate aceste lucruri o bună bucată de timp, Zenka.
- Dar voi avea caseta mea personală !
Ducesa izbucni în râ s şi spuse, de data asta fă ră ră utate:
- Bă nuieşti câ te solicită ri ţi se vor adresa? în poziţia mea, am deja
aproape zece apeluri pe zi să -mi dezleg punga. Pentru o regină , acest numă r
creşte de cinci sau şase ori. Pe de altă parte, regele îţi va lă sa grija să -ţi
plă teşti cameristele, fă ră să mai socoteşti cadourile pe care va trebui să le
oferi doamnelor tale de onoare, secretarilor, castelanelor care te vor primi
etc.
Zenka pă rea decepţionată :
- Eu n-am mare lucru pe numele meu.
- Atunci, un sfat: pă strează -1 pentru tine. Ş i stră duieşte-te să
obţii bani din visteria regală . «
- Hotă râ t lucru, această că să torie îmi displace din ce în ce mai mult!
- - N-ai nici un mijloc să scapi, Zenka!
Tonul ducesei îşi reluase duritatea obişnuită .
- Ş i dacă aş dispă rea în America.
- Ş i care vor fi mijloacele tale de existenţă ? Ai putea deveni
vâ nză toare, sau să faci teatru, deşi îmi pare nesigur. Ş i în cele din urmă te
vei trezi că să torită cu un american vulgar. Nu, crede-mă , ia-1 mai curâ nd pe
Miklos!
- Nu este drept să existe atâ t de puţine posibilită ţi de alegere, pentru
femei!
- Ai putea deveni de asemenea infirmieră , sub ordinele unui dragon în
fustă , ceea ce nu este foarte ispititor. Nu vă d decâ t o soluţie pentru o tâ nă ră
fată dotată cu puţină ambiţie: să facă o că să torie frumoasă .
- Totul depinde de soţ.
- Nu sunt mai buni unii decâ t alţii. Ş i cei mai fermecă tori devin repede
bă trâ ni pisă logi.
- Nu, nu este adevă rat! Câ nd iubeşti cu adevă rat...
- Doamne Dumnezeule! Dragostea! Mereu dragostea! Dar priveşte în
jurul tă u, biata mea micuţă ! Câ t timp durează dragostea nebună ? Câ teva
luni, doi sau trei ani în cel mai bun caz şi apoi oboseşti să gă seşti aceeaşi
figură în faţa ta la micul dejun şi să suporţi aceleaşi discuţii la prâ nz şi seara.
Nu este amuzant într-un palat, dar nu este cu siguranţă mai bine într-o
că suţă .
- Vedeţi totul în negru.
- Nu, sunt realistă . Unele femei au la dispoziţie o vastă alegere dintre
partide excelente. Vorbesc despre cele care evoluează în mediile
privilegiate ale Londrei şi Parisului. Dar pentru celelalte, şansa nu se
prezintă decâ t o dată , şi poate nici atâ t!
Zenka ră mase tă cută .
- Eşti tâ nă ră , reluă ducesa, şi sub acest pă r roşcat clocotesc tot felul de
idei romantice. Mă gă seşti dură şi nemiloasă . într-o zi, mă vei înţelege. Vei
avea un gâ nd recunoscă tor pentru mine.
- Niciodată ! exclamă Zenka, dar vocea îi era lipsită de convingere.
- Vom tră i şi vom vedea. Ş i aminteşte-ţi sfatul meu: câ nd vei avea
inelul pe deget, chiar dacă regele Miklos se dovedeşte detestabil, îţi va
ră mâ ne sprijinul Angliei şi o poziţie demnă de invidiat.
Zenka reveni adeseori cu gâ ndul la această conversaţie. Ducesa avea
oare dreptate? în caz afirmativ, idealul la care visa în adâ ncul inimii era
condamnat să se nă ruie.
Trebuia oare să -şi petreacă viaţa încercâ nd să prindă câ nd şi câ nd
câ teva momente de satisfacţie, după ce pusese cruce la tot ce este important
şi frumos?
"Tata şi mama nu gâ ndeau aşa!" îşi spunea ea.
Inima lor era plină de dragoste şi ar fi dorit cu siguranţă ca fiica lor să
aibă parte de aceeaşi fericire pe care o cunoscuseră ei.
Zenka îşi amintea tandreţea care apă rea în ochii mamei sale câ nd era în
preajma soţului ei, ceea ce o fă cea şi mai frumoasă .
Ş i nimeni nu se putea înşela în privinţa adoraţiei pe care tată l ei o
nutrea faţă de prinţesa Pauline.
- Ţ i-am lipsit, draga mea? întreba el cu tachină rie, câ nd venea după o
scurtă absenţă .
- Fiecare secundă mi-a pă rut un secol, ră spundea soţia lui cu toată -
sinceritatea din lume.
"Iată ce mi-ar plă cea să cunosc!" se gâ ndea Zenka.
îi venea să strige şi să urle la gâ ndul că fiecare zi o apropia inexorabil de
data nunţii ei.
Ducesa aranjase totul conform ideilor ei. Ducele se întâ lnise cu
secretarul Afacerilor Externe, apoi cu Primul lord al Amiralită ţii, în scopul
ca un vas al marinei regale să fie pus la dispoziţia prinţesei Zenka.
Se va merge aşadar pe mare pâ nă la Triest, şi pe calea ferată ultima
parte a drumului. Vor pă ră si Londra la 21 iulie, iar că să toria era fixată pe 8
august.
*
45 BARBARA CARTLAND
Nu atâ t ducesa fusese aceea care alesese această dată atâ t de apropiată ,
câ t soţul ei, mare vâ nă tor mai presus de orice: vâ nă toarea la cocoşul-de-
munte se deschidea în Scoţia la 12 august şi ducele voia să profite câ t mai
mult posibil de sportul să u preferat.
Zenka se stră duise să -l facă să -şi schimbe pă rerea:
- Sunt sigură că în Karanya nu lipseşte vâ natul! Aminteşte-ţi vâ nă torile
din Ungaria, câ nd veneai la pă rinţii mei! Vâ naţi potâ rnichi şi fazani....
- Desigur, mica mea Zenka, şi tată l tă u era un excelent tră gă tor. Dar
Scoţia este singurul loc unde se gă seşte cocoşul-de-munte.
- Voi că uta un vâ nat demn de dumneata în noua mea ţară , ca să vii
foarte des să mă vizitezi!
Tutorele ei îi zâ mbise cu afecţiune, dar pierduse cu vâ rsta vitalitatea
care-i permisese să stră bată Europa. Ş i apoi, era foarte ocupat să -şi conducă
vastul domeniu şi să îndeplinească numeroasele funcţii onorifice conferite
de-a lungul timpului.
Zenka ar fi vrut să i se destă inuie, să -l implore să n-o lase singură într-o
ţară necunoscută , cu un soţ care-i inspira teamă .... Se stă pâ ni totuşi
deoarece, chiar dacă naşul ei ar fi acceptat să -şi prelungească şederea,
ducesa n-ar fi fost de acord.
Amâ ndoi se debarasau de ea cu nepă sare, cum abandonezi un nou-
nă scut pe treptele unei biserici!
Tâ nă ra fată încerca adeseori sentimente de singură tate şi de teamă .
încerca să se împotrivească , spunâ ndu-şi că era tocmai starea de spirit care
o fă cea indulgentă şi docilă în faţa regelui
Miklos. Or, ea era foarte hotă râ tă să lupte împotriva lui cu toate mijloacele
posibile!
Asta nu-i va aduce fericirea, dar o va împiedica cel puţin să fie prea
amă râ tă ...
Wilhelmine îi spusese că poziţia de regină prezenta unele avantaje,
unele compensaţii. Zenka se întreba care erau acestea. Frumoasele toalete
care-i veneau perfect nu-i fă ceau plă cerea scontată ; nu se putea împiedica
46 BARBARA CARTIANI)
să -şi imagineze numeroasele amante ale regelui, frumuseţea şi eleganţa lor.
"încep să mă fră mâ nte gâ nduri negre, îşi spuse ea într-o seară , periindu-
şi pă rul înainte de culcare. Ce prostie! Trebuie să ră mâ n sigură de mine,
puternică şi hotă râ tă ! Trebuie să-mi iau revanşa asupra destinului!"
Era uşor de spus, cu totul altceva de realizat. Ah! dacă ar fi fost bă rbat
mai curâ nd decâ t o tâ nă ră fată ! Nu şi-o putea imagina pe mama ei altfel
decâ t blâ ndă , iubitoare şi bună ...
"De ce nu m-am nă scut bă iat?"
Apoi izbucni în râ s, deoarece în această eventualitate, acum n-ar fi avut
necazuri!
Se privi îndelung în oglinda mă suţei de toaletă ; ochii ei încercă naţi erau
mai mari ca de obicei, iar pă rul desfă cut pentru noapte stră lucea ca flă că rile
la lumina lumâ nă rilor. Pielea ei era de o albeaţă fă ră cusur şi buzele frumos
arcuite.
Se contempla cu un ochi critic; mulţi oameni îi spuneau că este
frumoasă ; trebuia să fie adevă rat. Ş i dacă regele Miklos era de această
pă rere?
Dacă se va îndră gosti de ea?
Oh! în cazul acesta, va avea revanşa la îndemâ nă ! îl va lă sa să se
umilească , să -i solicite afecţiunea, să plâ ngă poate... îi va ră spunde cu un
surâ s dispreţuitor. El va aprecia atunci consecinţele unei asemenea
că să torii: va fi o lecţie straşnică pentru el!
Dar va putea vreodată să acorde încredere promisiunilor de dragoste
ale regelui - dacă i le fă cea? N-o ceruse în că să torie pe ea mai curâ nd decâ t
pe alta. Ceruse o prinţesă engleză , oricare. Era pentru el o garanţie,
siguranţa sprijinului Victoriei, asta era totul.
Da, Zenka nu va uita niciodată această umilinţă !
Nu va fi considerată drept o fiinţă din carne şi sâ nge, o femeie cu buzele
pregă tite pentru să rut, cu corp fă cut pentru a se dă rui unui bă rbat: ea era
un simbol, marcat cu sigiliul imperiului britanic.
Să fi fost urâ tă sau proastă , n-avea nici o importanţă ; regele Miklos era
hotă râ t s-o accepte aşa cum este.
TIGRESA ŞI REGELE 47
Zenka lă să să -i cadă peria de pă r, atingâ nd unul dintre sfeşnice, a că rui
flacă ră pâ lpâ i; imaginea ei tremură în oglindă şi crezu că vede o blană
lucioasă în locul pă rului să u, o graţie de felină apă ru pe faţa ei deformată o
clipă ...
- Ş tiu ce merită regele drept soţie: o tigroaică ! Ei bine, o va avea!
Capitolul 3
TIGRESA ŞI REGELE 56
Din nefericire, nu-i va mai avea ală turi pe pă rinţii ei iubiţi, ci un soţ
pe care nu-1 alesese, insuportabilul rege Miklos!
în timpul că lă toriei pe mare, ura şi teama crescuseră . Acum, avea
impresia că simte o piatră în piept, ceva greu şi sufocant care o strivea.
Se odihnea într-un pat în care dormise regele; ceva din prezenţa lui
plana aici ca o ameninţare, avertizâ nd-o că niciodată , zile şi ani întregi,
nu va mai fi liberă .
Brusc, trenul încetini şi se opri. Aşadar, trecuseră frontiera. Acum,
era prizoniera Karanyei.
Mâ ine la prâ nz, îl va cunoaşte pe rege. Va afla în sfâ rşit cum era
viitorul ei soţ.
La Londra, îi ceruse ambasadorului de mai multe ori un portret al
regelui, o fotografie sau o miniatură . El îi ră spunsese că Maiestă ţii Sale
nu-i plă cea să fie pictat, nici fotografiat. Era cu siguranţă din cauza
acelei cicatrice care-i traversa figura...
Ziarele publicaseră câ teva reproduceri ale portretului regelui
Miklos, dar erau întotdeauna vederi din profil, copiate cu siguranţă de
pe monede. Un nas puternic, o bă rbie energică , un pă r ondulat
pieptă nat spre spate, tot ce presupunea o idealizare de complezenţă .
Zenka se ră sucea în patul ei, îşi bă tea perna, că utâ ndu-şi zadarnic
somnul.
Mâ ine va fi o zi grea. îndată ce trenul se va pune din nou în mişcare,
va trebui să ră mâ nă la fereastră pentru a ră spunde cu semne din mâ nă
karanienilor adunaţi de-a lungul că ii ferate ca s-o aplaude.
I
Ş i la Vitza, capitala, regele Miklos îşi va aştepta logodnica pe peron.
"Nu vreau să mă gâ ndesc la el!" hotă rî ea.
Dar hotă râ rea se dovedi inutilă , tâ nă ra fată continuâ nd să se
ră sucească în aşternuturi. Afară domnea o linişte profundă ; santinelele
se ară tau discrete, cum dorise ducesa Kathleen.
Singura lumină din încă pere provenea de la o mică veioză din
alabastru, plasată discret într-un colţ. Fanni o aprinsese înainte să
plece, pentru ca Zenka să nu bâ jbâ ie într-o cameră întunecată şi
necunoscută dacă se trezea în timpul nopţii.
"N-o să ră mâ n astfel repetâ nd mereu aceleaşi idei, îşi spuse tâ nă ra
fată . Aş face mai bine să citesc".
Cercetă încă perea cu privirea şi nu descoperi cartea pe care o
începuse la bordul lui "Vaillant". Era o culegere de legende balcanice
foarte atră gă toare şi trebuie să fi ră mas în salon.
Zenka se ridică din pat şi îmbră că un capot din crepon alb pe care
Fanni îl pusese pe un scaun din apropiere. Mâ necile ioarte largi se
terminau printr-o bandă lată de dantelă , care se regă sea şi în partea de
jos a acestei piese de îmbră că minte, comandată la unul dintre cele mai
bune magazine de pe Bond Street.
îşi legă cordonul în jurul taliei delicate şi deschise uşa care dă dea
în salon. în nă ri îi ajunse un parfum foarte puternic de flori şi se
întrebă dacă regele le alesese el însuşi, sau dacă lă sase această treabă
în grija unui secretar.
Această a doua supoziţie trebuia să fie cea bună şi ar fi cu siguranţă
deplasat să -i mulţumească regelui Miklos pentru ceva de care el nu se
sinchisise!
Zenka înaintă cu prudenţă în întuneric, cu mâ na întinsă , pâ nă la
extremitatea vagonului, acolo unde se aşezase pentru a privi peisajul.
Dar acum, perdele de catifea mascau toate ferestrele.
Cuprinsă brusc de curiozitate, îndepă rtă un colţ de perdea şi
aruncă o privire afară .
Era o noapte întunecată . încetul cu încetul, constată că norii agă ţaţi
de piscurile munţilor erau risipiţi de vâ ntul nocturn. Stele apă rură pe
cer şi stră lucirea lor le fă cea să pară multe mai apropiate decâ t vă zute
de pe mare sau de pe câ mpii.
"Suntem cu siguranţă la mare altitudine", se gâ ndi ea.
Nu se vedea nici un soldat; recomandă rile ducesei fuseseră urmate
întocmai; ea nu va putea să se plâ ngă că fusese trezită din somn. Poate
că oamenii se adă posteau de frig în spatele stâ ncilor, înfofoliţi în
mantalele lor.
Câ nd vor coborî mâ ine spre capitală , vor regă si că ldura şi
verdeaţa.
* Mâ ine...
Pentru a-şi uita temerile, lă să perdeaua să cadă şi porni spre
camera ei.
Dar încremeni instantaneu: o mică rază de lumină apă ru la uşa
vagonului care dă dea spre exterior.
încet, fă ră zgomot, cră pă tura se lă rgi; cel care împingea uşa acţiona
cu o prudenţă neliniştitoare. Nu putea fi ducele sau ducesa, deoarece şi
unul şi celă lalt ar fi trecut prin burduful de legă tură .
Zenka ră mase perfect nemişcată şi tă cută . O formă întunecată se
strecură pe uşă şi se îndreptă spre camera de culcare.
La lumina veiozei, tâ nă ra fată putu să vadă că era vorba de un
bă rbat robust, cu o conformaţie atletică .
în momentul acela, i se fă cu teamă .
îşi aminti cum muriseră pă rinţii ei, ucişi de bomba unui anarhist.
Era vorba fă ră îndoială de un fanatic care ura monarhia, hotă râ t s-o
înjunghie în somn pe logodnica regelui Miklos.
Unde era oare pistolul oferit de duce? Din pă cate, ră mă sese în
cameră !
Zenka putea desigur să alerge afară şi să strige, dar înainte să -i
vină cineva în ajutor, ar fi ajunsă şi lovită ...
Cu curajul disperă rii, înţelese că agresorului îi va fi greu s-o vadă în
întuneric şi nu va putea să verifice dacă avea sau nu o armă . De aceea,
strigă cu o voce autoritară :
- Stai! Dacă mai faci un pas, eşti un om mort!
Intrusul tresă ri şi se întoarse spre ea cu mâ inile ridicate deasupra
capului. Zenka continuă în karaniană :
- Ce vrei? Cine eşti?
Spre marea ei surpriză , necunoscutul îi ră spunse în franceză :
- Iertaţi-mi curiozitatea, prinţesă ...
- Din simplă curiozitate ai intrat în vagonul meu particular?-
I se pă ru că braţele bă rbatului coborau.
- Atenţie! reluă ea. Te ţintesc cu pistolul şi te previn că trag
foarte bine!
- Nu sunt înarmat.
- Nu te cred! Eşti un terorist.
Voia să dea vocii toată convingerea necesară , dar nu-şi putu
reprima un mic fior de teamă .
- Vă jur, prinţesă , vă garantez că n-am intenţii rele faţă de
dumneavoastră .
»
- Dacă strig, vor veni soldaţi şi te vor face prizonier.
- Voi fi fă ră îndoială executat...
- Ar fi trebuit să ştii la ce riscuri te expui intrâ nd aici.
După o scurtă tă cere, tâ nă ra fată continuă :
- Spune-mi adevă rul! De ce eşti aici?
- Pot să vă fac o propunere?
- Ce propunere?
- Dacă doriţi un ră spuns la întrebă rile dumneavoastră , ră spuns pe
care sunt gata să vi-1 dau, nu pot ră mâ ne atâ t de departe de
dumneavoastră . Suntem obligaţi să ridică m vocea şi cineva ne-ar putea
auzi, întrebâ ndu-se cu cine sunteţi.
Fă ră să se gâ ndească la faptul că ar fi un mijloc excelent de a scă pa
de intrus, tâ nă ra fată cedă :
- Aminteşte-ţi că te ţintesc cu arma. Nu te apropia decâ t câ ţiva
paşi. Individul se conformă .
- Aşază -te în acest fotoliu.
- Sunt foarte onorat de încrederea dumneavoastră , prinţesă .
- N-am nici o încredere în dumneata! Doar că nu vreau să am
moartea dumitale pe conştiinţă .
- Lă saţi-mă să vă jur din nou că nu sunt un anarhist! Nu doresc
nicidecum să fac nici cel mai mic ră u viitoarei regine a Karanyei! Voaim
doar să vă întâ lnesc.
- Ce impertinenţă ! Ş i pentru asta mă deranjezi în plină noapte? în
timp ce toată lumea va putea să mă vadă la Vitza în zilele urmă toare.
- Nu puteam aştepta pâ nă mâ ine!
- Ş i îţi imaginezi că o să te cred? Oh! exclamă ea. Am înţeles! 1 sti
un hoţ!
- Cine ştie?
- Ş i ai venit să -mi furi bijuteriile? Trebuie să se fi scris despre ele
în ziarele de pe continent.
- Este adevă rat. Vreau să spun, articolele despre bijuteriile
dumneavoastră .
- Ei bine, în ceea ce mă priveşte, eşti liber să iei tot ce-ţi va
plă cea!
Dar Zenka înţelese imediat că spusese prea mult. Oare ce-i venise?
Dacă bă rbatul repeta aceste cuvinte necugetate...
N-avea de ce se teme, nimeni nu l-ar crede. Cum putea cineva să -şi
imagineze că susţinuse o asemenea conversaţie cu un hoţ?
- De ce îmi spuneţi asta, prinţesă ?
- Uită ce-am spus...
- Credeam că suntem sinceri unul cu celă lalt. Aveţi cu siguranţă
motive întemeiate să vă exprimaţi astfel?
- Eu pun întrebă rile! De ce ai devenit hoţ?
I se pă ru că-1 vede pe bă rbat zâ mbind.
- Eentru plă cerea riscului şi a pericolului! ră spunse el.
Zenka oftă .
- într-o zi, vei sfâ rşi prin a fi prins.
- Accept această eventualitate. Detest plictiseala mai presus de
orice. O viaţă monotonă şi banală este pentru mine insuportabilă .
-Aveţi noroc voi, bă rbaţii...
- De ce?
- Atâ tea drumuri vă sunt deschise! Chiar cariera de hoţ!
- Femeile sunt şi ele foarte dotate pentru furt.
- N-am auzit niciodată vorbindu-se despre hoaţe...
- Ele ne fură inimile!
Zenka izbucni în râ s.
- Ah, francezii aceştia!
- Francezii nu se gâ ndesc decâ t la dragoste, aşa este?
în vocea stră inului se simţea puţină ironie.
- Bineînţeles, ră spunse Zenka. Toată lumea o ştie.
- Ei bine, domnişoară , şi alţii decâ t francezii se pot gâ ndi la
dragoste.
Tâ nă ra fată se simţi brusc jenată să abordeze un asemenea subiect
cu un necunoscut care se strecurase la ea pentru a-i fura bijuteriile.
- Vorbeam despre dumneata şi despre viaţa dumitale, i-o tă ie ea.
N-ai putea să -ţi ocupi timpul cu altceva decâ t să deposedezi oamenii
de bunurile lor?
- Domnişoară , prefer să revenim la ceea ce simţiţi în acest
moment. Inima dumneavoastră nu bate oare mai repede la gâ ndul de
a-1 întâ lni mâ ine pe bă rbatul care vă va deveni soţ?
- Nu-ţi voi ră spunde! N-ai nicidecum dreptul să -mi pui o
asemenea întrebare! Te gă sesc foarte impertinent şi vreau să chem
santinelele.
Cum intrusul nu ră spunse nimic, Zenka reluă :
- Voi face în aşa fel încâ t să nu fii condamnat la moarte. Totuşi,
vei ispă şi o lungă pedeapsă în închisoare.
- V-ar plăcea să zac ani de zile într-o celulă ?
63 BARBARA CAJRTLAND
T1GRESA ŞI REGELE 66
Trenul cobora încet prin trecă torile care duceau în vale; postată la o fereastră , Zenka îşi
spunea că nu vă zuse niciodată ceva atâ t de frumos. Munţii înalţi se profilau pe cerul albastru,
unii avâ nd pe ei ză pezi veşnice, iar mai jos, platourile alpine erau acoperite din abundenţă de
iarbă şi flori.
Traversară mici gă ri cu case de lemn ale că ror balcoane erau împodobite cu muşcate şi
trandafiri. Aceste staţii semă nau cu satele copilă riei ei şi tâ nă ra fată simţi lacrimi umezindu-i
pleoapele. într-o ceaţă luminoasă , saluta la întâ mplare ţă ranii veniţi s-o aplaude la marginea
că ii ferate.
Copiii îşi agitau mâ inile imediat ce vedeau locomotiva apropiindu-se; femeile în fuste
colorate se masau la bariere şi fetiţele agitau buchete de flori.
Zenka ră spundea cu zâ mbete şi cu gesturi de mâ nă ; ea înclina capul, trimitea să ruturi
celor mici şi se stră duia să înţeleagă cum erau viitorii ei supuşi.
£73
îşi simţea inima uşoară ; se trezise mulţumită şi odihnită , ceea ce nu i se întâ mplase de
câ nd fusese constrâ nsă să se logodească cu regele Miklos.
Ş i totuşi...
TIGRESA ŞI REGELE
N-ar trebui oare să-şi facă reproşuri pentru comportarea din noaptea trecută ? Acceptase
în intimitatea ei prezenţa unui hoţ, discutase cu el subiecte foarte delicate în întunericul
vagonului, pentru a se lă sa în cele din urmă să rutată de el!
Ducesa Kathleen ar fi îngrozită de comportarea ei, dacă ar afla... Dar nici o remuşcare n-o
tulbura pe Zenka: ce importanţă avea? De ce s-ar pă stra pentru un bă rbat care nu însemna
nimic pentru ea?
Crescuse spunâ ndu-şi că primul ei să rut va fi pentru cel pe care-1 va iubi şi cu care se va
că să tori. Pe vremea aceea, nu-şi imagina nicidecum că logodnicul ei va fi Miklos de Karanya şi
că să toria lor o afacere de stat pusă la cale de regina Victoria.
Dragostea nu juca nici un rol în această sinistră comedie. Dinspre partea ei, n-avea decâ t
ură şi frustrare; de ce să se mire că ră spunsese cu aceeaşi monedă Maiestă ţii Sale, lipsindu-1
pe rege de un lucru care-i era datorat? a
De altfel, n-avea nicidecum intenţia să se supună dorinţelor viitorului ei soţ.
îşi stabilise cu grijă linia de conduită în timpul interminabilei că lă torii pe mare, câ nd
avusese timp să reflecteze.
Ş i interludiul acestei nopţi o întă rise în hotă râ rea ei.
"Dacă el crede că gă seşte în mine o pă puşă docilă , ei bine, se înşalâ amarnic!"
74 BARBARA CARTLAND
aclamaţiile mulţimii.
în momentul câ nd trenul se opri, Zenka deschise uşa care dă dea în salon. La vederea
tinerei fete, care era intr-adevă r stră lucitoare, ambasadorul scoase un oftat de uşurare: acest
bă rbat temă tor îşi fă cea griji pentru prima impresie pe care o va produce.
Ducele de Stirling adresă pupilei sale un zâ mbet încurajator, în timp ce soţia lui
întreprindea o ultimă inspecţie. Ea vorbea pe un ton repezit şi nemulţumit. Suferea să lase
întâ ietatea unei tinere fete pe care n-o iubea.
"Pă cat că nu se poate că să tori cu regele Miklos în locul meu!" se gâ ndi Zenka zâ mbind.
Ca s-o irite pe ducesă , veni foarte aproape de naşul ei şi-i murmură la ureche:
- Iată clipa cea mare! Mă rturisesc că sunt puţin neliniştită ...
Mâ na unchiului o apă să pe a ei:
- Nu va dura mult. Vei descoperi noua ta capitală care mi se pare splendidă , iar mulţimea
este vizibil fericită să te primească .
Zenka luă un aer mai destins; nu voia să -şi decepţioneze tutorele, care fusese întotdeauna
bun cu ea.
Trenul era acum nemişcat. Ambasadorul şi secretarul de stat se repeziră să deschidă uşa
regelui, care aştepta pe peron.
Se auzi o comandă , apoi soldaţi pocnindu-şi că lcâ ile şi un murmur respectuos de voci.
Regele Miklos pă trundea în vagon.
Timp de o secundă , Zenka se simţi la fel de înspă imâ ntată precum tocmai spusese: ea se
înclină într-o reverenţă respectuoasă .
Brusc, o mâ nă o luă pe a ei:
- Pot să urez Alteţei Voastre bun venit în ţara mea care va fi curâ nd a voastră ? zise în
engleză o voce bine timbrată . Este o zi fericită pentru toţi locuitorii ei, şi pentru mine în mod
deosebit. Sper din toată inima că veţi gă si aici fericirea.
Bine spus! Ce cuvinte frumoase de primire, învă ţate cu grijă ! Zenka se redresă şi spuse
simplu:
- Mulţumesc, Maiestatea Voastră .
In mod deliberat, rosti aceste cuvinte cu o voce distantă şi rece, fă ră să -şi ridice privirea.
Ambasadorul Karanyei îi prezentase în ajun o schiţă de ră spuns, mult mai substanţial. Ea
îl citise o dată sau de două ori, şi-l pusese deoparte: n-avea nicidecum intenţia de a-i vorbi
regelui.
Ambasadorul se gră bi să intervină :
- Maiestatea Voastră , pot să vă prezint pe ducele de Stirling?
- Sunt încâ ntat să vă cunosc, declară suveranul. Este foarte amabil din partea
dumneavoastră să faceţi această lungă că lă torie pentru a vă însoţi pupila.
- Pot de asemenea, Maiestatea Voastră , să vă prezint pe ducesa de Stirling? Ducesa
Kathleen prinse ocazia pentru a se lansa într-un mic discurs plin de complimente şi de
mă guliri, inspirat vizibil din schiţa ambasadorului. Zenka profită pentru a arunca o privire
piezişă regelui Miklos.
Nu ară ta deloc ca un infirm. Epoleţii să i împodobiţi cu franjuri îi fă ceau umeri largi,
aproape prea mult în contrast cu şoldurile înguste şi cu talia strâ nsă în centură .
Regele zâ mbea ascultâ nd-o pe ducesa. Purta într-adevă r o cicatrice care-i tă ia obrazul
stâ ng; alta, mai puţin vizibilă , mergea
t
Ţ inâ ndu-se foarte dreaptă , se pregă tea pentru această luptă pe care
o va duce împotriva celui care urma să -i devină soţ. O luptă fă ră milă ,
din care se aştepta să iasă victorioasă !
- Priveşte cum te aclamă oamenii! spuse ducele. Sunt realmente
încâ ntat de primirea karanienilor.
Fina lui nu întoarse capul. îşi ţinea vă lul lă sat peste faţă , deoarece
nu i se cerea să salute: asta va fi pe drumul de întoarcere, câ nd se va afla
cu regele Miklos ală turi.
Toaleta de mireasă fusese foarte admirată de cameriste şi de
doamnele de onoare, care se crezuseră obligate să dea o mâ nă de ajutor
la finisarea ţinutei ei. Ele îi puseseră voalul de dantelă , tiara şi colierul
cu mai multe râ nduri de perle, înconjurâ ndu-i gâ tul potrivit modei
lansate de prinţesa de Wales.
în timpul ceremoniei tiara de diamante va fi scoasă , pentru ca regele
să poată pune pe capul soţiei lui o coroană regală .
Zenka purta de asemenea câ teva bră ţă ri şi broşa dă ruită de regina
Victoria, care-i împodobea corsajul foarte decoltat al rochiei.
în spate, trena pornea de la umeri, cobora pâ nă dincolo de tiv şi se
termina cu o rotunjime care nu impunea prezenţa unor paji care s-o
susţină .
Tot drumul pâ nă la catedrală , Zenka se simţi absentă , parcă
desprinsă de realitate, ca şi cum ceea ce se întâ mpla n-o privea.
- Sunt foarte mâ ndru de tine, îi spuse unchiul în clipa câ nd cobora
din tră sură . Ş tiu că treci mai curâ nd prin momente greu de suportat, dar
faci faţă câ t se poate de frumos. Bravo, draga mea! Dacă tată l tă u era
aici, ţi-ar fi vorbit la fel ca mine.
Ultima remarcă stră punse zidul indiferenţei în spatele că ruia se
retră sese Zenka, care-şi simţi pleoapele umezite de lacrimi.
Se fă cu auzit un semnal dat de trompete. Ducesa veni să aranjeze
voalul tinerei fete şi să potrivească trena câ t mai bine. La braţul naşului
ei, Zenka sui cu paşi mă runţi treptele care duceau la portalul catedralei.
Apoi urmă aleea centrală a naosului şi altarul în faţa că ruia o
aştepta regele Miklos. îngenunche lâ ngă el, spunâ ndu-şi că toată această
ceremonie nu era decâ t o pantomimă sinistră .
"Oh, Doamne, dă -mi putere! Ajută -mă în lupta mea. Tu ştii că am
dreptate! Dă-mi curajul stră moşilor mei unguri..."
Se ruga cu atâ ta ardoare, încâ t urmă rea cu dificultatea slujba.
Trebui să rostească în grabă "da"-ul sacramental, deoarece privirile
regelui şi ale arhiepiscopului se opriseră stupefiate asupra ei,
aşteptâ ndu-i ră spunsul.
Regele Miklos îi luă mâ na stâ ngă pentru a-i pune verigheta pe
deget. Urmară imnuri şi scurte cuvâ ntă ri ocazionale. Prima doamnă de
onoare veni să-i scoată tiara de diamante şi regele luă coroana
prezentată de arhiepiscop ca s-o pună pe capul înclinat al Zenkă i.
- Vă fac regină a Karanyei. Puteţi aduce poporului nostru fericirea
şi pacea!
- Amin! ră spunse adunarea.
Regele o ajută apoi să se ridice, ţinâ nd-o de mâ nă . Se întoarseră
amâ ndoi spre mulţime, care izbucni în ovaţii:
- Viaţă lungă reginei noastre! Dumnezeu s-o binecuvâ nteze pe
regina Karanyei!
Vocile se repercutau în ecouri profunde sub bolţile venerabilei
catedrale şi, pentru a doua oară , Zenka se simţi foarte emoţionată .
îngenunche apoi împreună cu soţul ei în faţa prelatului care rosti
deasupra capetelor lor o lungă binecuvâ ntare. Orga întonă un marş
nupţial ră sună tor; era momentul ieşirii.
Doamnele prezente în naos se aplecau în reverenţe adâ nci pe
mă sură ce cuplul înainta pe alee, iar domnii îşi înclinau capul.
Intr-un cuvâ nt, ceremonia religioasă se încheiase cu bine. Dar, din
nefericire, ziua nu se terminase. Multe "bucurii" o aşteptau încă pe
Zenka!
în timpul drumului de întoarcere, nu avu posibilitatea să -i
vorbească regelui: mirii trebuia să zâ mbească şi să salute, fiecare pe
partea lui. Caii albi care tră geau tră sura mergeau foarte încet şi fu
nevoie de mult timp pentru a ajunge la palat.
Braţul Zenkă i începea s-o doară şi simţea o crampă în obrajii forţaţi
să zâ mbească continuu.
- Câ nd tră sura ajunse în preajma palatului, regele se pră buşi pe
pernele confortabile, cu un oftat de uşurare:
- Uf! Slavă Domnului, vom putea respira!
Zenka îl privi insistent:
- Ceea ce mă miră , este că nu v-aţi că să torit mai curâ nd.
- Reuşisem să scap pâ nă acum!
Ce ră spuns surprinză tor! Ş i deloc în genul complimentelor cu care o
copleşise în public...
Dar nu mai era momentul pentru discuţii: lachei în livrele verzi cu
auriu deschideau portierele şi numeroase persoane oficiale coborau din
tră surile lor. Toată lumea se îndreptă spre salonul cel mare.
Ca şi în ajun, urmară prezentă ri, toasturi în să nă tatea tinerilor soţi
şi discursuri interminabile. Se aduse un tort uriaş cu mai multe etaje şi
mirii fură rugaţi să taie felii din el.
Totul semă na halucinant cu numeroasele că să torii princiare la care
Zenka asistase de câ ţiva ani. Avea impresia că se că să torise deja de
atâ tea ori!
Mult mai tâ rziu, fa liberă să urce în apartamentul ei pentru a-şi
scoate această coroană care avea o greutate intolerabilă , şi rochia a
că rei trenă îi tră gea umerii înapoi.
La sfâ rşitul acestei recepţii din marele salon crezuse că se va putea
odihni puţin şi să se schimbe. în loc de asta, însă , trebui să participe la
un dineu de gală unde gazdele de onoare nu mai erau mirii, ci ducele şi
ducesa de Stirling care trebuia să plece înapoi spre Scoţia cu primul
tren din dimineaţa urmă toare. Ducele nu uita de vâ nă toarea lui la
cocoşul-de-munte...
Se să rbă torea aşadar o plecare, şi împotriva orică rei logici, nu era
cea a noului cuplu pentru luna de miere.
Considerâ nd că logodnica sa stră bă tuse mii de kilometri, regele
Miklos hotă râ se să amâ ne cu o să ptă mâ nă că lă toria de nuntă .
- Vă voi duce în castelul meu din munţi, îi spusese el. Cred că o să
vă placă . Drumul pâ nă acolo este destul de lung, de aceea ar fi preferabil
să ră mâ neţi câ teva zile liniştită în acest palat înainte de a întreprinde
această că lă torie. Numai dacă nu aveţi alte idei?
- Nici cea mai mică , ră spunse Zenka pe un ton indiferent.
Gă sea destul de amuzantă această alegere a castelului din
Kostovar pentru o lună de miere: nu acolo avuseseră loc faimoasele
orgii relatate de Wilhelmine? Cum ar reacţiona oare regele dacă l-ar
întreba ce se petrecea de fapt în timpul acestor orgii?
i
ea însă şi în acest loc. Era o casetă dotată cu închiză toare. Sub mă nuşi se
afla pistoletul oferit de ducele de Stirling.
Cu un surâ s pe buze, Zenka verifică dacă era încă rcat. Noaptea
trecută nu-1 avusese la dispoziţie pentru a-1 ţine la respect pe stră in.
îşi amintea tonul amuzat al francezului câ nd remarcase că o doamnă în
ţinută de noapte poartă rareori o armă asupra ei.
Se înşelase. în noaptea asta, va avea o armă la dispoziţia ei.
Se aşeză în faţa mă suţei de toaletă , cu spatele la ea şi cu ochii fixaţi
asupra uşii de legă tură cu apartamentul regelui.
Se întreba cu ironie dacă această cameră frumoasă , destinată vizibil
soţiei regale, vă zuse deja regine asemenea ei!
Monarhii trecutului trebuie să -şi fi ales femei blâ nde şi docile,
că rora le inspira o teamă salutară . Or, lucrurile se schimbaseră , şi regele
Miklos îşi va da seama.
• Aşteptarea fu lungă pentru Zenka. Apoi, se auzi un zgomot uşor:
clanţa se mişcă şi intră regele.
Zenka se ridică în picioare; se simţea foarte calmă . Mâ na ei dreaptă ,
care ţinea pistoletul, se ascundea în faldurile dezabieului.
Regele Miklos îmbră case un caftan din catifea de culoare închisă
care cobora pâ nă la podea, iar la gâ t avea înnodată o eşarfă albă ; pă rea
îmbră cat ca pentru a ieşi şi Zenka regretă că nu-şi pusese mai curâ nd o
rochie de seară .
Regele închise cu grijă uşa şi se întoarse spre soţia lui; el examină
cu atenţie pă rul desfă cut, ţesă tura transparentă , picioarele goale ale
Zenkă i în papuci de satin.
Examenul acesta deveni repede de nesuportat pentru tâ nă ra fată .
- Ce faceţi în camera mea? întrebă ea cu o voce clară .
- Credeam că prezenţa mea aici, în seara că să toriei noastre, era
firească .
Regele fă cu un pas înainte şi Zenka ridică imediat pistoletul:
- Dacă vă credeţi binevenit, faceţi o greşeală .
Regele se opri, surprins, şi tâ nă ra fată continuă :
- Am fost constrâ nsă să mă că să toresc cu dumneavoastră
deoarece, în interesul Karanyei, vă trebuia o prinţesă mai mult sau mai
puţin engleză . Am venit, dar nu vă voi permite să mă trataţi ca pe una
din amantele pe care le aveţi.
- Vă voi trata ca pe soţia mea, ceea ce sunteţi.
- Din cauza succesiunii? Vă trebuie copii?
- Acesta este rezultatul majorită ţii că să toriilor.
- Că să toria noastră nu seamă nă cu celelalte. Nu m-aţi ales. Aţi
cerut doar o mă rturie a protecţiei britanice.
Zenka îşi dă dea frâ u liber mâ niei; era hotă râ tă să-l facă să sufere pe
rege pentru a se ră zbuna.
-Aşadar, acestea sunt sentimentele dumneavoastră ? se interesă
regele cu un aer detaşat.
- Pot să mă exprim şi mai deschis... şi să vă spun că vă detest, că
îmi provocaţi oroare! Dacă îndră zniţi să mă atingeţi, apă s pe tră gaci.
Avu un mic surâ s ironic:
- Oh, nu vă voi ucide! N-am nici o dorinţă să fiu spâ nzurată sau
decapitată pentru omor.
Vă voi atinge la braţ sau la umă r, astfel că nu voi fi nevoită să vă
suport avansurile câ tva timp!
îi arunca aceste cuvinte în faţă şi fu foarte uimită câ nd el exclamă ,
râ zâ nd:
- Minunat! Draga mea copilă , mă umpli de bucurie! Nu mă vrei, şi
nu ţi-a trecut prin minte că aş putea gâ ndi la fel?
Zenka fă cu ochii mari:
- Spuneţi că .... Ş i dumneavoastră ? Că să toria aceasta vă displace?
- Evident! Dacă aş fi avut de ales, nu m-aş fi încurcat cu o copilă
abia ieşită din pension, care nu cunoaşte nimic despre viaţă şi este
complet incapabilă să -mi împă rtă şească gusturile!
Braţul întins al Zenkă i coborî încet.
- Presupun că vi s-a împuiat capul cu poveşti stupide, continuă
regele. Ambasadorul meu trebuie să vă fi spus că eram îndră gostit
nebuneşte de dumneavoastră ? Ş i ducesa v-a îndulcit pilula deseriindu-
mă ca pe un prinţ din basme? Cred că avem interesul să punem
lucrurile la punct. Vom putea să ne aşeză m şi să avem în sfâ rşit o
conversaţie rezonabilă !
Fă cu un gest cu mâ na spre fotoliile din faţa şemineului.
Ca o somnambulă , Zenka luă loc pe marginea unuia dintre ele, în
timp ce regele se aşeza în largul lui.
- Sunteţi foarte tâ nă ră , începu el cu un aer condescendent şi n-aţi
avut curajul să mă rturisiţi reginei Victoria că nu doreaţi să vă că să toriţi
cu mine.
- Nici mă car n-am avut ocazia... Unchiul meu ră spunsese deja
favorabil.
Totul s-a pus în mişcare din momentul acela, fă ră să -mi pot
prezenta punctul de vedere.
- Biaţă micuţă ! Sunteţi victima sorţii. Timp de un an de zile am
fă cut imposibilul să evit această că să torie. în primă vară , presiunea
Austriei devenise atâ t de ameninţă toare, încâ t a trebuit să cedez.
Râ se încet şi încheie:
- Am cerut un colac de salvare!
- Ia te uită , constată Zenka, eu mă imaginam ca un colet legat cu o
panglică frumoasă în culorile britanice, şi nu ca un colac de salvare!
- Alegerea vă aparţine, replică regele Miklos cu indiferenţă . Ş tiţi
că este acelaşi lucru.
Ră mâ nea gâ nditor, cu bă rbia în mâ nă şi cu ochii fixâ nd covorul.
- Suntem în aceeaşi barcă , reluă el în cele din urmă . Să ne
stră duim să ne adaptă m câ t mai bine situaţiei.
Zenka nu ră spunse.
- Puneţi la loc jucă ria. Vom fi obligaţi să apă rem împreună în
public, dar în ceea ce priveşte viaţa noastră privată , vom ră mâ ne fiecare
de partea sa.
-Mulţumesc...
Departe de a fi uşurată , era mai curâ nd decepţionată . Una era să -l
înfrunte cu bravură pe regele Miklos, şi altceva să constate că lupta n-
avea nici un motiv să existe.
- Somn uşor, zise regele ridicâ ndu-se. Sper că vă place această
cameră . Decorarea ei a fost refă cută acum câ tva timp şi am sperat
întotdeauna că ocupanta ei va aprecia cel puţin confortul patului.
- Lucră rile au avut loc cu mult timp în urmă ?
- Exagerez puţin. Datează de un an, dar mi se pare deja departe.
- Ansamblul este foarte reuşit.
- Sunt încâ ntat că vă place. Mi-o imaginam pe soţia mea cu pă r
foarte negru: regret că există atâ ta roz în covor.
- Nu, nu, este perfect.
- Pentru că -1 apreciaţi, va ră mâ ne pe loc. Bună seara,
fermecă toarea mea regină .
Ajuns la uşă , se întoarse:
- De fapt, nu v-am anunţat! Mâ ine seară vom merge la teatru! Nita
Loplakoff va dansa-, dacă n-aţi aplaudat-o niciodată , vă previn că este
una dintre cele mai mari dansatoare ale lumii.
Ieşi fă ră să aştepte ră spuns.
Zenka ră mase nemişcată în fotoliul ei. Privea fix micul pistolet care
acum nu-i mai servea la nimic.
Capitolul 5
Aşezată în tră sură ală turi de soţul ei, Zenka privea cu interes stră zile capitalei.
în ajun, în ziua că să toriei ei, nu remarcase mare lucru: mulţimea era foarte numeroasă şi
ea însă şi era prea absorbită de propriile ei emoţii. Acum, sub un soare frumos care fă cea să
stră lucească totul în jur, gă sea Vitza foarte plă cută . Decoră rile nu fuseseră încă ridicate, nici
arcurile de triumf, iar trecă torii puteau să -şi etaleze în voie costumele pitoreşti, atâ t de
diferite de monotonia londoneză .
Regele conducea el însuşi cabrioleta; nici un că lă reţ nu-i escorta şi cei care se plimbau nu
acordau atenţie vehiculului. în consecinţă , Zenka putea examina în voie diferitele tipuri de
karanieni.
Erau desigur câ ţiva cerşetori şi bieţi amă râ ţi îmbră caţi în haine jerpelite, dar în ansamblu
locuitorii oraşului pă reau prosperi şi îngrijiţi. Femeile purtau fuste cu dungi negre şi bluze
brodate.
TIGRESA ŞI REGELE 99
Avea gesturi materne faţă de micul animal şi-şi zise că i-ar plă cea
mult să aibă un copil adevă rat, un copilaş al ei; el i-ar umple
singură tatea.
Regele înainta în mijlocul unei mulţimi de funcţionari care-i vorbeau
cu că ldură . îşi abandonase complet soţia.
Ră masă în urmă cu ursuleţul în braţe, Zenka îşi spuse că trebuia să
se împotrivească acestei tristeţi care provenea cu siguranţă din
oboseală .
La sfâ rşitul vizitei, directorul îi prezentă regelui planurile pe care le
întocmise pentru îmbună tă ţirea gră dinii zoologice:
- Am dori un numă r mai mare de specii exotice, Maiestatea
Voastră , dar aceste planuri trebuie să aştepte, deoarece fondurile
noastre sunt epuizate.
- De ce nu populaţi spaţiile încă libere cu animale să lbatice din ţara
noastră ? propuse regele. Ş acali, de exemplu, râ şi sau mistreţi? Fă ră să
uită m lupii.
- Ar trebui să lansă m o expediţie în munţi, Maiestatea Voastră , dar
în acest moment nu voi gă si voluntari.
- Da, înţeleg.
- Din cauza palicarilor, nu-i aşa? întrebă un paznic. Dacă mă car ar
putea pleca înapoi în Albania!
- Voi veghea la asta! replică regele tă ios.
Zenka deveni atentă . Palicarii nu erau nişte necunoscuţi pentru ea:
tată l ei îi vorbise de nenumă rate ori despre ei. Acest neam să lbatic tră ia
din jafuri şi pră da turmele ţă ranilor. Mergeau uneori pâ nă acolo încâ t
ră peau femei tinere care nu mai erau vă zute niciodată .
Karanienii erau bineînţeles îngroziţi de aceste hoarde de bandiţi.
104 BARBARA CARTLAND
Dar pentru a-i alunga din munţi, era nevoie de trupe importante şi bine
antrenate.
Directorul îi vorbea regelui cu respect:
- Sunt sigur că acţiunea rapidă şi energică a Maiestă ţii Voastre le-a
dat o bună lecţie şi că ne vom bucura de puţină linişte.
- Să speră m. Am fă cut o duzină de prizonieri care vor fi aduşi în
faţa justiţiei luna viitoare.
Pe drumul de întoarcere, în timp ce cabrioleta înainta în ritm
susţinut, Zenka reveni asupra subiectului:
- Vorbiţi-mi despre palicari! Ş tiu că tată l meu se temea de ei, dar
pe vremea aceea se mulţumeau cu Grecia şi Albania.
- Au devenit mai îndră zneţi, după aceea. Ş i mai numeroşi.
N-am avut necazuri anul trecut, dar au stră bă tut Serbia şi au fost
vă zuţi în Bulgaria.
- Iată -i acum în Karanya! Câ ţi aţi reuşit să faceţi prizonieri?
- Foarte puţini, din pă cate! Totuşi, am impresia că unul dintre ei
este fiul unei că petenii. Dacă este spâ nzurat, asta va schimba hotă râ rea
palicarilor de a se aventura în ţara noastră .
- Iată de ce n-aţi venit la jubileul reginei Victoria! Pregă teaţi
această expediţie împotriva lor!
- Era un motiv... sau mai degrabă o excelentă scuză ! Sincer
vorbind, nu doream deloc să -mi pierd timpul fă câ nd pe curteanul cu
celelalte capete încoronate. în ciuda absenţei mele, regina trebuie să -şi fi
primit cota ei de aplauze.
Vorbea cu dispreţ şi Zenka se crezu obligată s-o apere pe Victoria:
- A fost totuşi foarte emoţionant. Regina noastră a fost minunată ,
ca întotdeauna. Absenţa dumneavoastră a fost regretată .
TIGRESA ŞI REGELE 105
Zenka fă cu o reverenţă .
El îi studie fiecare detaliu al toaletei:
- Fă ră bijuterii? Nu vi s-au prezentat bijuteriile Coroanei?
- Sunt dezolată să vă decepţionez. în timpul zilei de ieri aveam
impresia că stră lucesc ca un pom de Cră ciun, astfel că în seara asta am
preferat să port ceea ce-mi aparţine.
- Nu vă fă ceam nici o critică ! o asigură regele. Voaim doar să ştiu
dacă vi s-au propus toate resursele palatului.
- Mi s-a ară tat multă amabilitate şi bună voinţă .
- Pot să vă ofer o cupă de şampanie?
- Mulţumesc.
I
certă reaţă .
în sinea ei, Zenka îl aproba: dacă ar fi fost geloasă , ar fi refuzat
categoric să -l însoţească la teatru!
Luară loc de o parte şi de alta a mesei ovale. Cina începu cu o supă â
la grec. Degustâ nd-o, Zenka întrebă :
- Cred că daţi recepţii foarte apreciate la castelul dumneavoastră
din Kostovar.
Regele pă ru surprins:
- Vi s-a vorbit despre asta? Cine v-a informat astfel asupra mea?
- Nu faceţi pe miratul. Un monarh celibatar este ţinta tuturor
flecarilor.
- Ar fi trebuit să mă aştept la asta! Ş i ceea ce se povesteşte despre
mine nu este cu siguranţă în avantajul meu.
-Vă întreb încă o dată , vreţi un ră spuns politicos sau adevă rul?
- Adevă rul, fireşte!
- Ei bine, se pare că organizaţi orgii şi mi-am pus întrebă ri în
legă tură cu asta. Ce se întâ mplă exact în timpul unei orgii?
Miklos o întrebă , pe un ton amuzat:
- N-aveţi totuşi nici o idee?
- Am citit câ teva pasaje din autori latini despre orgiile romane. Am
ră spuns persoanelor care le evocau pe ale dumneavoastră că în
principiu comesenii beau mult şi-şi scot hainele, dar că după pă rerea
mea temperatura din munţi este mult prea rece pentru a-şi permite
acest gen de libertate exagerată !
- Vă asigur, râ se regele, că în unele perioade ale anului este foarte
plă cut în castelul meu.
- Aşadar, voi asista la o orgie?
110 BARBARA CARTLAND
vremurile de demult.
Zenka simţea cum o cuprinde o furie de nestă pâ nit. Cum se puteau
suporta mă guleli atâ t de neelegante şi atâ t de stă ruitoare? "O revă rsare
de-a dreptul dubioasă ", ar fi spus tată l ei.
Regele pă rea mulţumit; îi zâ mbea contesei ca şi cum era singur cu
ea. Era o situaţie insuportabilă !
"Nu sunt geloasă , îşi repeta Zenka. Nu, nu sunt, altfel i-aş fi aruncat
conţinutul cupei în faţă !"
Contesa şi regele se îndepă rtară câ ţiva paşi, absorbiţi de discuţia lor.
Aghiotantul pă rea foarte jenat. El adresă observaţii banale reginei şi
doamnei de onoare.
Ră sună o sonerie, anunţâ nd reluarea spectacolului. Foarte
nemulţumită , contesa se retrase după o adâ ncă reverenţă în faţa Zenkă i.
Regele îi oferi braţul şi o conduse pe culoar, unde, considerâ nd că nu
mai pot fi auziţi, îşi reluară conversaţia.
Zenka îşi lă să paharul:
- Mă tem că am o migrenă .
- Pot face ceva pentru Maiestatea Voastră ? întrebă doamna de
onoare.
- Din nefericire, nu cred că există un remediu. Va trebui să mă
întorc la palat.
Regele Miklos reveni în încă pere.
- îmi pare ră u, îi spuse Zenka, dar nu mă simt bine. Sufă r de o
migrenă .
- A fost o zi lungă , încuviinţă regele. Ne întoarcem imediat la palat.
- Chem tră sura, sire? propuse aghiotantul.
La un semn din cap al regelui, acesta se repezi afară .
TIGRESA ŞI REGELE 115
Zenka se aşezase.
- Vreţi să beţi ceva? o întrebă regele.
- Nu, vă mulţumesc. Dar ră mâ neţi aici, profitaţi de această seară .
- Prefer să vă însoţesc. Dacă aş ră mâ ne singur la teatru, asta ar
stâ rni comentarii.
Evident! Spectatorii ar ghici fă ră greutate că Zenka nu suportase
această întâ lnire a regelui cu una dintre amantele lui, şi asta în prezenţa
ei, în timp ce o aplauda pe alta pe scenă .
Ei bine, cu atâ t mai ră u dacă seara regelui era stricată ! N-avea decâ t
să se comporte cu mai mult discernă mâ nt.
Da, toată situaţia asta era ridicolă în cel mai înalt grad.
Aghiotantul reveni:
- Tră sura vă aşteaptă , Maiestatea Voastră , o anunţă el pe Zenka.
- Vă mulţumesc.
Se ridică , regele îi oferi braţul şi ea îşi puse mâ na pe el, cu toate că , în
furia ei, n-avea nici o dorinţă să -l atingă .
Pe culoar îl întâ lniră pe directorul teatrului, care pă ru dezolat de
plecarea lor:
- Maiestatea Voastră ne pă ră seşte?
- Regina se simte obosită , ră spunse regele. Vă rog să transmiteţi
complimentele noastre doamnei Loplakoff. Am fost entuziasmaţi de
modul cum dansează .
- Va fi fericită să ştie că o apreciaţi, sire.
Directorul se întoarse spre Zenka:
- Pot spera că Maiestatea Voastră va reveni foarte curâ nd în
modestul nostru teatru?
- Voi fi încâ ntată , mai ales câ nd ne veţi propune piese din
116 BARBARA CARTLAND
Zenka admira de la fereastra camerei sale minunata panoramă care se oferea privirii ei. De
la sosirea ei la Kostovar, gă sea locul acesta din zi în zi mai frumos.
Era departe de a-şi imagina în Anglia un cadru la fel de pitoresc, cu castelul lui construit pe
creasta unui munte cu brazi de unde ochiul putea descoperi splendide pă şuni alpine, cu flori şi
mai frumoase decâ t în principatul Wajda, unde copilă rise.
- Ce mult îmi place această ţară ! exclamă ea cu voce tare.
- Baia este pregă tită , Maiestatea Voastră , anunţă Fanni.
Zenka ră mase nemişcată .
- Vă d două pă să ri mari, continuă ea; mi se pare că sunt vulturi.
- Sper că de data asta nu-1 vor ataca pe rege!
- Cum?
Zenka îşi privi uimită camerista:
- De ce i-ar face ră u regelui? întrebă ea.
- Maiestatea Sa nu v-a vorbit despre cicatricele sale?
TIGRESA ŞI REGELE 123
Câ nd a înţeles ce se întâ mplase, îi adună pe cei mai buni alpinişti din sat
şi porniră în direcţia luată de vultur.
- împreună cu regele?
- Bineînţeles! Maiestatea Sa este un adevă rat om al muntelui! îi
egalează pe cei de aici şi poate le este chiar superior.
- Nu ştiam, zise Zenka, ghicind sfâ rşitul poveştii.
- Cuibul fusese reperat cu binoclurile şi regele a fost cel care a fă cut
ultima parte a ascensiunii. N-a vrut să meargă nimeni cu el. Le ceru doar să
distragă atenţia vulturilor ca să -i ţină departe de cuib.
Nu trebuia mai ca seamă bebeluşul să fie ră nit de ei.
- într-adevă r!
- Ş i câ nd Maiestatea Sa a ajuns la cuib, mama se repezi asupra lui,
atacâ ndu-1 cu ciocul şi cu ghearele. Puteţi vedea încă urmele pe obrazul să u
stâ ng.
- Ce moment îngrozitor!
- Ceilalţi nu puteau trage asupra pă să rii, de teamă să nu-1 atingă pe
rege. El a scos cuţitul şi a ucis vulturul.
- Dar copilul?
- Respira încă . Maiestatea Sa l-a dus în braţe pentru a ajunge la o
platformă , şi de aici a coborâ t bebeluşul cu o frâ nghie. în momentul acela a
apă rut celă lalt vultur, tată l puilor. El s-a aruncat asupra regelui şi a reuşit
să -l facă să cadă .
- Dumnezeule!
- Copilaşul a ajuns jos teafă r şi nevă tă mat, dar regele şi-a rupt piciorul
în că dere. A fost o fractură urâ tă . A ră mas luni de zile întins în pat.
"înainte să vină în Anglia pentru să rbă toarea de întâ i ianuarie..." se
gâ ndi Zenka.
TIGRESA ŞI REGELE 125
Era greu să -ţi imaginezi că în acest cadru natural şi încâ ntă tor să
se fi putut desfă şura orgii, Totul pă rea liniştit şi feeric. Wilhelmine
trebuie să se fi lă sat antrenată de imaginaţia ei!
O curtase oare pe graţioasa Nita Loplakoff pe unul dintre podurile
suspendate, sau o strâ nsese oare în braţe pe contesă în faţa uneia
dintre ferestrele salonului de unde se descoperea valea, câ nd înecată
în ceaţă , câ nd stră lucind de verdeaţă sub soare?
"Le ură sc! Le ură sc pe amâ ndouă !" se gâ ndi Zenka.
După ce-şi fă cu baia, îmbră că rapid costumul de că lă rie deoarece
venise timpul să-l întâ lnească pe rege pentru a începe dresajul.
Alesese o ţinută uşoară , de un albastru cu gă itane albe. Bluza era
strâ nsă în talie, iar fusta foarte amplă că dea în pliuri largi.
Fanni îi aduse mă nuşile şi pă lă ria prinsă cu o fâ şie fină de mă tase
albastră ale că rei falduri îi că deau pe ceafă ; se gră bi să coboare scara
în spirală care ducea la intrare.
Câ nd ajunse în capă tul treptelor peronului, îşi dădu seama uimită
că era prima.
Doi râ ndaşi stă pâ neau cu greutate nişte cai aprigi; regele Miklos
îşi ţinuse promisiunea!
Zenka se hotă rî să coboare peronul. Era gata să ceară unuia dintre
râ ndaşi s-o ajute să urce în şa câ nd auzi un pas rapid care era cu
siguranţă al regelui.
Se întoarse zâ mbind pentru a descoperi că era vorba de aghiotant.
- Bună ziua, că pitane Janos! spuse ea.
Tâ nă rul bă rbat îi să rută curtenitor mâ na.
-Alteţa Voastră , sunt purtă tor de veşti rele: Maiestatea Sa nu va
putea face plimbarea cu dumneavoastră . Tocmai a primit o vizită
TIGRESA ŞI REGELE 129
nşelase.
Sosise în Karanya cu furia în inimă , hotă râ tă să -l înfrunte pe cel
care se că să torea cu ea din raţiuni diplomatice! Ş i pe acest bă rbat pe
care-1 ura, care se că să torea împotriva voinţei lui, care o considera
drept o şcolă riţă necioplită , iată că ajunsese să -l iubească ...
Zenka îşi amintea foarte bine fiecare cuvâ nt al lui: regele
declarase cu dispreţ că dacă ar fi avut posibilitatea să aleagă n-ar fi
luat cu siguranţă drept soţie o copilă care nu ştia nimic despre viaţă ,
nici despre plă ceri.
El o aprecia pe Nita Loplakoff, şi pe contesă .... nu pe ea!
"Mai bine mor. Ş i repede.
Vreau să termin cu viaţa. Pentru ceea ce poate să-mi ofere!" se
gâ ndi Zenka.
Orele treceau, frigul devenea din ce în ce mai pă trunză tor şi odată
cu el sporea penibila certitudine că dacă se afla în această situaţie
îngrozitoare nu putea da vina decâ t pe ea însă şi.
Dacă n-ar fi cedat acelui impuls nesă buit, s-ar fi aflat acum la
castel, cu contesa Haradny, desigur, dar ală turi de rege...
Miklos putea să prefere compania acestei seducă toare, Zenka era
totuşi soţia lui. Tră ia în preajma lui, avea tot ră gazul să-l vadă şi să -l
asculte...
în loc de asta, se aruncase din vina ei într-un pericol extrem, care
o ducea la moarte sau la dezonoare.
Temperatura deveni atâ t de glacială , încâ t începu sâ -i clă nţă ne
dinţii. Stofa subţire a costumului de că lă rie n-o apă ra de frig.
încercă să se vâ re sub paie, dar acestea formau un conglomerat solid,
datorat cu siguranţă murdă riei.
TIGRESA ŞI REGELE 139
Ajunşi pe un teren plat, viteza cailor crescu, dar regele şi-l reţinea
deliberat pe al lui, deoarece Zenka îi adormise în braţe....
Zenka nu mai era legă nată de mersul unui cal. Cineva îi vorbea la
ureche:
- Cum vă simţiţi?
Sper că diavolii aceia nu v-au fă cut ră u!
Deschise ochii: o lumină aurie fă cea să stră lucească uşa de la intrarea
TIGRESA ŞI REGELE 143
lă sâ nd camera în penumbră .
Totul în jurul ei era frumos şi confortabil; Zenkă i îi plă cea această
încă pere intimă şi primitoare unde se simţea acasă la ea.
Coşmarul tră it în munţi i se pă rea acum aproape ireal.
Era gata să închidă ochii, spunâ ndu-şi că regele nu se mai gâ ndea la
promisiunea lui, câ nd uşa se deschise.
Miklos purta acelaşi caftan ca în seara că să toriei lor şi cicatricele lui
ieşeau limpede în evidenţă pe faţa palidă . Zenka îşi aminti supoziţiile pe
care le fă cuse în legă tură cu acestea: câ t de greşit îşi judecase soţul! Aceste
semne erau mă rturia unei fapte generoase: salvase un nou-nă scut cum o
salvase pe ea însă şi, noaptea asta.
într-un gest impulsiv, Zenka întinse braţele spre el.
El se apropie încet de pat; o privea cu un aer supă rat.
- Iartă -mă , zise ea abia auzit. Totul a fost din vina mea. N-am nici o
scuză .
- Nu m-ai ascultat. Ordonasem să fii însoţită de o escortă . Pă rea
foarte furios.
t
- Aştept!
- O să te înfurii.
- Pâ nă acum, tu te înfuriai pe mine.
- Ş tiu, dar este vorba de ceva cu totul deosebit. Aş fi vrut să nu fiu
nevoită să -ţi vorbesc despre asta, dar trebuie!
- După această noapte, nu mai avem secrete unul faţă de celă lalt.
- Da, desigur.
- Vino lâ ngă mine. Vei vedea că temerile tale sunt neîntemeiate.
Zenka scutură din cap:
- Nu, nu vreau să te privesc! Ş tiu că vei fi furios.
Urmă o tă cere. Ea îşi adună curajul:
- S-a întâ mplat în ajunul că să toriei noastre, câ nd trenul se oprise în
timpul nopţii, după trecerea frontierei.
- Ce s-a întâ mplat?
- Un bă rbat a urcat în vagonul meu.
- Un bă rbat? Cine?
- Un hoţ. N-am strigat după ajutor. Am crezut la început că era vorba
de un anarhist şi m-am temut pentru viaţa mea. De fapt, am vorbit doar
despre diverse lucruri.
- Nu este puţin.... neobişnuit?
- Pe moment, nu m-am gâ ndit la asta. Ş i câ nd a plecat, am vrut să -i
ofer un cadou.
- Adevă rat?
- Da, un cadou pe care fusesem forţată să -l cumpă r.... pentru tine. Am
hotă râ t să i-1 dau ca să marchez un punct împotriva ta!
- Lipsindu-mă de cadoul meu?
TIGRESA ŞI REGELE 153
-Da.
- Nu s-a întâ mplat nimic altceva?
- Ba da.
- Ce anume?
- M-a să rutat.
Cum regele nu spunea nimic, Zenka se întoarse de la fereastră şi alergă
spre el:
- înţelege-mă ! Ş tiu că am fă cut ră u, dar nu voiam să ţi-o ascund!
- Puteai foarte bine să taci!
- Nu. Spuneai adineaori că mă gă seai frumoasă şi inocentă . Nu este
adevă rat. Am fost deja să rutată ...
- Pentru că eşti o persoană foarte loială , spune-mi sincer ce ai simţit
în momentul acela.
- A fost minunat! Poate nu la fel ca noaptea trecută , dar am crezut o
clipă că timpul nu mai există şi că ...
Se opri o clipă , apoi continuă :
- Mi-ai cerut adevă rul! Nu mi-e ruşine de ce am fă cut! Este ră u, nu-i
aşa?
- Te înţeleg foarte bine, zise regele.
Zenka se agă ţă de el:
- Tu ai vrut să ştii! Acum, uită totul!
Nu vreau să prejudiciez dragostea noastră ...
- De ce să plâ ngi, Zenka, zise el cu blâ ndeţe. Priveşte: îţi face plă cere
că port cadoul tă u?
Zenka ră mase o clipă uluită .
Miklos îşi îndoi braţul şi-i ară tă încheietura: manşeta că mă şii lui albe
154 BARBARA CARTLAND
- Oh, palicarii!
- Tocmai voiam să te liniştesc. în timp ce ne întorceam la castel, un
detaşament de soldaţi le-a încercuit tabă ra. Am aflat că a avut loc o luptă ;
vreo două zeci de palicari au fost ucişi, alţii ră niţi. Restul bandei a fugit spre
frontieră . Nu-i vom revedea curâ nd!
- Ce uşurare! Cred că mi i-aş fi imaginat, în fiecare clipă , ascunşi în
spatele stâ ncilor.
-Au plecat. Am ordonat să se ră scolească munţii. Soldaţii mei au primit
ordine foarte stricte.
- Ai vrea poate să -i însoţeşti? întrebă Zenka îngrijorată .
- Nu, nu; sunt prea ocupat. Noaptea asta, mi-am dus lupta mea.
- Ai fost învingă tor.... total!
- Trebuie să mă asigur că nu mai există nici o rezistenţă . Voi
descoperi poate vreo urmă de opoziţie?
- Ş tii că n-am un suflet de ră zvră tită . Te detestam pentru că nu te
cunoşteam. Sperasem întotdeauna să mă că să toresc din dragoste.
- Ş i acum, ce crezi despre asta?
- Că am avut mult noroc! M-am că să torit cu omul pe care-1 iubesc la
nebunie. Oh, Miklos, eşti exact bă rbatul pe care-1 visam!
Era atâ ta pasiune în cuvintele ei, încâ t regele o strâ nse la piept, punâ nd
stă pâ nire pe buzele ei, şi Zenka simţi că pluteşte pe un val uriaş de fericire
şi lumină .
Câ nd soţul ei o eliberă , întrebă cu o voce care tremura puţin:
- Dacă m-aş fi înecat în Mediterana, cum am dorit o clipă ? Sau dacă
fugeam cu hoţul, pentru a deveni complicea lui? M-am gâ ndit o clipă la asta!
- Aminteşte-ţi cuvintele vizitatorului nocturn: furi inimile. Tu mi-ai
158 BARBARA CARTLAND
furat-o pe a mea. Dacă m-ai pă ră si, n-aş mai putea niciodată să iubesc.
- Aş fi incapabilă să te pă ră sesc. împreună , vom face din Karanya ţara
cea mai fericită din lume. Nu numai pentru noi, ci pentru toţi locuitorii ei!
- Iată un program care-mi place mult. îţi cer să fii asistenta mea.
Nimeni nu va şti să se descurce mai bine decâ t tine, iubita mea.
O să rută din nou, gata s-o facă să -şi piardă respiraţia. Zenka regă sea
emoţiile din noaptea precedentă : aceeaşi flacă ră se aprindea în fiinţa ei şi se
agă ţă de gâ tul lui Miklos, ră spunzâ nd să ruturilor lui.
Pe neaşteptate, regele o ră sturnă pe pat. întinzâ ndu-se lâ ngă ea, îi
îndepă rtă .că maşa de noapte ca s-o să rute pe gâ t.
Zenka vibra sub mâ ngâ ierile lui, gata să -şi piardă respiraţia. Reuşi totuşi
să murmure, cu o voce pe care abia şi-o recunoscu:
- Uiţi, dragul meu Miklos, că micul dejun este pregă tit. Regele îşi
ridică încet capul:
- Din nefericire, o afacere de stat îmi solicită toată atenţia. Sunt
singura persoană care poate s-o trateze. Aşadar, micul dejun va trebui să
aştepte!
Zenka avu un râ s fericit. Miklos începu din nou s-o să rute şi uitară
amâ ndoi de tot ce-i înconjura. Ce excepţia dragostei lor....
Sfârşit
Solicitanţii la