Iluminismul românesc

Iluminismul românesc a servit cauzei idealului național pentru a căror fundamentare a activat și
contribuit din plin, aplecându-se asupra istoriei limbii și a poporului.
Iluminismul românesc a adus, nu în ultimul rând, puternice argumente istorice pentru imperioase și
pregnante revendicări politice naționale.
În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației străine și feudalismului
autohton. Din punct de vedere politic avusese loc revoluția lui Tudor Vladimirescu
Se manifestă original în următoarele aspecte:

 Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.
 Nu este reformist, are caracter moderat.
 Culturalizarea este foarte puternică.
 Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850, deoarece burghezia era mai
dezvoltată în Transilvania și era legată de interesele naționale. Aici, burghezia era nemulțumită
de lipsa de drepturi sociale și politice ale poporului român, aspect care vine din 1437, când se
semnase „unio trium nationum”, act care excludea participarea românilor de la viața social-
politică.
 Și-a găsit expresia cea mai fidelă în Școala Ardeleană, care a reprezentat prima scoală de
patriotism exemplar a românilor din Transilvania. Numele de școală face referire la sensul de
organizare.
 Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitulat „Supplex
Libellus Valachorum Transilvanie” trimis împăratului Leopold al II-lea prin care se cerea
recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Deci, în
primul rând Școala Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și națională. 　　　　
Această mișcare culturală a stimulat: studiul istoriei și al limbii române, dezvoltarea științelor naturale
și a învățământului.
Reprezentanții Școlii Ardelene au acționat în două direcții:

1. Cu un pronunțat caracter iluminist, așa numita direcție obștească care urmărea emanciparea
maselor populare prin cultură, mai ales a țăranilor. În acest sens s-au înființat aproximativ
300 de școli în limba română, Gheorghe Șincai fiind inițiator și director. S-au scris
abecedare, aritmetică, calendare sătești și manuale de economie practică.
2. Direcția erudită a constat în publicarea de lucrări de istorie și filologie. În studiile de istorie se
acordă interes procesului de formare a poporului român și a limbii române. Date filologice și
demografice privind originea latină a limbii și a poporului român
Studiile lingvistice își propuneau să demonstreze originea latină a limbii, punându-se în discuție
următoarele probleme:

 Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin.

 O ortografie etimologică.
 Purificarea lexicului de toate elementele străine limbii latine.
 Îmbogățirea vocabularului prin neologisme din limbile romanice. Aveau idei exagerate
precum eliminarea cuvintelor nelatine din limbă sau propagarea originii pur romane a poporului
român. Acest fenomen s-a numit „purismul în limbă” și a plecat de la ideea că romanii îi
distruseseră pe daci complet, iar limba coloniștilor daci (latina) s-a păstrat în forma ei cea mai
pură. Mai târziu Hașdeu va combate teza exterminării dacilor în articolul „Perit-au dacii”.
Reprezentanții școlii au fost istorici, filozofi, cărturari, astfel că ei prelungesc umanismul cronicarilor
în atmosfera înnoitoare a iluminismului. Idei iluministe continuă să apară în toată prima jumătate a
secolului XIX în operele unor autori ca: Poeții Văcărești, Dinicu Golescu, Costache Conachi.