curs V EVALUARE COGNITIVA - MEMORIE

SEMIOLOGIA MEMORIEI
Tulburări de memorie:
 dpdv cantitativ: hipomnezii, amnezii şi hipermnezii
 dpdv calitativ: paramnezii - tulburare de sinteză imediată şi tulburare de
rememorare a trecutului
- apar în depresii, adicţii, întârzieri mentale, demenţe şi tulburări neurologice
- forţa mnezică = capacitatea de memorare şi ţinere minte
Uitarea ca process psihic poate fi patologică sau normală: dacă surmenajul a
depăşit o treime din capacitatea de recuperare a hipocampusului => pathologic.
Evaluarea calităţilor memoriei de lungă durată se face cu probe de evaluare a
inteligenţei, personalităţii, anxietăţii, depresiei, probe de stres şi probe specifice pentru
evaluarea capacităţii şi clarităţii memoriei.

 TULBURARI DE MEMORIE CANTITATIVE

1. HIPOMNEZIA = scăderea capacităţii graduale a forţei mnezice

- apare în surmenaj, tulburări nevrotice (anxietate, depresie exogenă) sau ca urmare a
insuficientei dezvoltări cognitive (oligofrenii - ţin minte probleme cu cluster îngust, involuţie)
Ex. Hipomnezie de evocare, hipomnezie de fixare.
2. AMNEZII = pierderea totală a funcţiilor mnezice
 ANTEROGRADE (după debutul bolii) = incapacitate de fixare a informaţiei şi
redare a acesteia
- se verifică prin Memorie verbală şi complexă Rey şi Memorie Topografică
- apare în:
 stări confuzionale (anxietate generalizată, atacuri de panică, fobii, depresie
majoră, stres posttraumatic, consum de substanţe, stări emoţionale grele,
profunde)
 sindromul Korsakhof (afectarea lobilor parietali - afectarea vorbirii = ceeea ce
emite nu este inteligibil = salată de cuvinte, sindrom Wernike-Korsachof)
 tulburări afective bipolare (amnezia apare în episoadele de depresie majoră,
episoade mixte, maniacale sau hipomaniacale)
 stări reactive (reacţie la factori de stres, la episodul depresiv major şi bipolar
II)
 stări nevrotice acute (anxietate, depresie, diferite tulburări afective, episod
schizoafectiv, tulburări de personalitate obsesiv-compulsiv, histrionic,
paranoid)
 reacţii psihogene (tulburare psihotică indusă sau de tip organic)
 RETROGRADE (amnezii progresive) = nu mai pot evoca, şi-au pierdut amintirile
- apare în:
 afazia Wernicke (uită progresiv vocabularul şi cunoştintele dobândite anterior
- uita patternul cum să vorbească, de la complex la simplu: dispar achiziţiile
cognitive, reperele, etc.)
 demenţa Alzeihmer
 LACUNARE = cunoşti informaţia dar nu o poţi reda
- apare în:
 stări confuzionale, traumatisme craniene, accese de epilepsie, beţie profundă
sau patologică, stare de intoxicaţie acută ca urmare a consumului de
medicamente sau droguri.
  TARDIVĂ = tulburări de cunoştinţă
- nu se instalează concomitent cu amnezia lacunară sau confuzională, ci treptat
- apare în:
 stres posttraumatic, traumatisme cranio cerebrale, leşin, hipotimii,
hipocalcemii severe şi sevraj
 ELECTIVĂ = uitare, ştergere a unor evenimente, situaţii, persoane asociate cu o
trăire afectivă
- este o alegere inconştientă
- dacă se suprapune peste amnezia lacunară, amnezia electivă devine profundă
- apare în:
 evenimente traumatizante, victimele violului, abuzului fizic şi sau sexual,
psihic, tâlhării, accidente brutale.

3. HIPERMNEZII = tulburări ale funcţiilor mnezice ce constau în exagerarea

evocărilor (îşi aminteşte anumite lucruri, dar le exagerează)
- apare în momente cu puternic conţinut afectiv, psihopatia paranoidă, paranoia, oligofrenii,
hidrocefalie, stări febrile (convulsii), consum narcotice, substanţe psihedelice.
 MENTISM = subiectul este spectatorul, observatorul propriilor gânduri şi idei
- incapacitate de concentrare a atenţiei: vrea să vorbească dar nu reuşeşte să se
coordoneze şi să redea
- apare în: depresie severă şi stres acut => tratament: antişoc, contraşoc
- este diferit de mutism (nu se mişcă)
 VIZIUNEA RETROSPECTIVĂ
- apare în stările confuzionale, zone psihogene, paroxism, stări anxiogene, accese
epileptice, momente existenţiale.

 TULBURARI DE MEMORIE CALITATIVE

Paramnezii = amintiri deformate, false, care nu concordă cu realitatea

- sunt tulburări de memorie prin care amintirile sunt deformate în timp sau realitatea este
deformată; oamenii chiar cred că aşa este.

TULBURĂRI DE SINTEZĂ IMEDIATE = evocari eronate ale evenimentelor pe care

le-am trăit
- este afectată atât memoria cât şi perceptia (nu sunt încadrate în timpul real în care s-
au petrecut) => afecţiune a creierului (primesc, stochez, redau fals) => sinteza
afectată!!!
- amintirile deformate: că vrea sau că nu vrea -->el le are voluntar: false recunoasteri
si criptomnezii
 CRIPTOMNEZII = îţi asumi ca fiind proprii anumite lucruri pe care le-ai citit
- sunt frecvente în schizofrenii, delir sistematizat (are un plan), demenţe traumatice
 FALSE RECUNOAŞTERI = stări premergătoare de deja-vu, dejă connu, déjà
recu (are impresia de a mai fi văzut, recunoscut sau trăit)
- apar în Alzheimer, demenţe mixte, demenţe traumatice

TULBURĂRI ALE REMEMORĂRII TRECUTULUI = reproduceri din trecut situate

în prezent
 PSEUDOREMINISCENŢELE = amestecă trecutul cu prezentul
- apare în demenţe, schizofrenii
 - se aplică probe: MMSE, GAF, AC, AD, memorie, inteligenţă
 CONFABULAŢII = reproducerea unor evenimente imaginare pe care nu le-a
trăit
- apare în: traumatisme cranio-cerebrale, sindromul Korsakov, etilism cronic,
narcomanie, adicţii diverse, intoxicaţii acute.
 ECMNEZIA = tulburare globală a memoriei (confundă trecutul cu prezentul)
- apare în: demenţă senilă
 ANECFORIA = posibilitatea reproducerii unor amintiri de mult uitate este
afectată
- apare în surmenaj, demenţe, predemenţe.

MEMORIA TOPOGRAFICĂ

- timp aplicare: normal 4 minute (1 minut şi jumatate memorare + 2 minute si jumatate

reproducere); pacient afectat 10 minute (5 minute memorare + 5 minute reproducere), pentru
copiii 7-12 ani 8 minute (4 minute memorare + 4 minute reproducere), copiii peste 12 ani -18
ani - 6 minute (3 minute memorare + 3 minute reproducere)
- măsoară memoria imediată, memoria de lucru
- psihodiagnosticul este dat de figurile absente şi greşite !!

Coef. ex = (nr. Total Bune - Omise) / (nr. Total Bune + Greşite)

- se ia în considerare coeficientul de exactitate, nu etalonul

ETALON CORECTE

clasa valoare

V 15

IV 12-14

III 9-11

II 6-8

I 0-5

ETALON EXACTITATE

clasa Cex

V 0,937-1,000

IV 0,833-0,936

III 0,714-0,832
 II 0,400-0,713

I 0-0,399

INFORMAŢII PSIHOLOGICE NON TEST:

OMISIUNI

 OMISIUNI în STÂNGA SUS (primele 4):

 limitarea câmpului perceptiv, a lateralităţii gândirii pe partea stângă
 amnezie anterogradă
 afecţiuni posibile: AVC, demenţe, TCC, anevrisme, stări nevrotice şi tulburări
anxioase acute, stări reactive, stări psihogene, tulburări bipolare.

 OMISIUNI în DREAPTA SUS:

 limitarea câmpului perceptiv, a lateralităţii gândirii pe partea dreaptă
 amnezie anterogradă
 afecţiuni posibile: TCC, AVC, epilepsie GM (grand-mal), stări confuzionale,
sindromul Korsakov, tulburări de limbaj, amnezii lacunare (dependenţă de
alcool sau substanţe, medicamente).

 OMISIUNI în STÂNGA JOS:

 stări de involuţie (oligofrenii), retard, depresie de tip psihotic, depresii
în schizofrenii, în pseudoreminiscenţe.

 OMISIUNI în DREAPTA JOS (intră omisiunea cercului de pe latura dreaptă):

 amnezii elective, amnezii psihogene sau afectogene, psihopatie
paranoidă, paranoia, confabulaţie.

- dacă le pune pe toate laturile (30) => confabulaţie în: stări sevraj în urma etilismului
cronic, medicamentaţie, consum droguri sau ecmnezie (demenţa senilă)
- dacă lipsesc toate (15) => mentism în: stupor catatonic, schizofrenie hebefrenică, episod
depresiv major în schizofrenie.

GREŞELI

 GREŞELILE în STANGA SUS (maxim 3):

 început de amnezie anterogradă

 dacă doar acestea sunt greşite şi restul corecte => burn-out, tulburări
anxioase, oboseală crescută (capacitate scăzută de intrare în sarcină),
agorafobie, somatizari diverse.

 GREŞELILE în DREAPTA SUS (maxim 3):

 ., hipomnezie
  posibile afecţiuni: manie, hipomanie, tulburări induse de stres, TOC, tulburări
de personalitate de tip obsesiv-compulsiv, paranoid, histrionic.

 GREŞELILE în STÂNGA JOS (maxim 2- 3 cu laterala):

 zona trecut, familie, hipomnezie
 apartenenţa (amnezie tardivă sau rememorarea trecutului)
 posibile afecţiuni: surmenaj, anxietate, depresie, afecţiuni de tip somatic
(centrul vederii), episod depresiv major (câmp perceptiv inexistent), tulburări
de identitate sexuală.
 GREŞELILE în DREAPTA JOS (maxim 4):
 false recunoaşteri, hipomnezie, identificare nerealistă
 posibile afecţiuni: anxietate generalizată, depresie, manie activă, tulburări
afective foarte puternice şi atacuri de panică.

 GREŞELI MULTE în TOATE PĂRŢILE

 retard, oligofrenie, stres posttraumatic acut, blocaje majore (anecforie,
ecmnezie).
COMBINAŢII

 STÂNGA SUS + JOS => afectarea câmpului perceptive pe partea stângă

- probleme oculare, tulburări de echilibru, vertij, tulburare de personalitate de tip
schizoid, schizotipal, paranoid şi borderline.
 DREAPTA SUS + JOS => afectarea câmpului perceptiv pe partea dreaptă
percepţia realităţii deformate în hipomnezii şi amnezii cu confabulaţie.
- TCC, sindrom Wernicke - Korsakov, adicţii.
 STÂNGA SUS + DREAPTA JOS sau STÂNGA JOS + DREAPTA SUS=>
percepţia realităţii deformate în amnezii dar şi hipermnezii (viziunea
retrospectivă în epilepsie, stări confuzionale, PTSD, zona psihogenă şi momente
foarte grele de viaţă – crize existenţiale).

MEMORIA REY VERBAL

În anul 1964 Andre Rey elaborează o metodă de cercetare, numită Proba Rey –
verbal a particularităţilor memoriei verbale imediate, care permite o analiză a procesului în
desfăsurarea sa.

Rezultatele obţinute cu proba elaborată de Rey nu se reduc la constatarea reuşitei

imediate, ci sugerează şi determinantele psihice care intervin în nereuşită. A.Rey a stabilit
etaloane pentru subiecţii normali de diferite vârste şi nivele culturale. În acelaşi timp, Rey
evidenţiază o serie de manifestări simptomatice, privind volumul şi fidelitatea reproducerilor,
cât şi a recunoaşterilor, a comportamentului motor şi verbal, care toate în ansamblu dau un
tablou tipic pentru copiii cu handicap mental, pentru epileptici, ADHD sau dificultăţi de
învăţare.

- se aplică între 5 -15/16 ani, iar celelalte forme până la 80 ani

- poate fi aplicată şi în retard, epilepsie, dificultăţi de învăţare, demenţe, etc.
- cuvintele sunt pronuntate într-un ritm egal, la 2-3 secunde
- memorarea se face prin repetare şi ancore mnezice
- pentru o fidelitatea bună se aplică formele paralele (listele A, B, C, D)
- se poate folosi şi varianta verbal+scris (scris şi citit cu voce tare)
- la disgrafici se pot desena cuvintele.
-Proba se desfăşoară în şase faze. Primele cinci faze urmăresc memorarea unei serii de 15
cuvinte, iar cea de-a şasea fază urmăreşte recunoaşterea dintr-un text a cuvintelor memorate
în fazele anterioare
- povestea cuprinde cuvinte din listele A&B sau C&D
- dacă la etapele 4 şi 5 pacientul a reţinut numărul maxim de cuvinte, poţi renunţa la etapa 6

Coef. Fid = (nr. cuvinte evocate corect / nr. total cuvinte) *100

Coef. Global = (suma cuvintelor evocate corect la cele 5 faze / 75) *100

- aplicarea coeficientului de fidelitate pentru fiecare fază dă curba învăţării

- coeficientul global dă doar tipul de memorie verbală

- media este în jur de 9 cuvinte:

1. acomodare
2. activare sau intrare în sarcină reală
3. hipervigilenta
4. , 5. deprindere
- forma curbei determinată de factori pozitivi sau negativi
- pe măsură ce numărul cuvintelor creşte, acestea devin susceptibile să se asocieze între ele şi
facilitează învăţarea
- unui copil îi va fi mult mai uşor după 5 repetări
- cu cât sarcina creşte, posibilitatea de organizare coerentă a ansamblului şi agregarea noilor
date creşte şi ea
- factori pozitivi: este important pentru subiecţii activi deoarece aceştia fac asociaţii
semantice (INTERFERENŢA PROACTIVĂ)
- factori negativi: fiecare fixare nouă produce inhibiţia evocării datelor deja fixate
(INTERFERENŢA RETROACTIVĂ)
- dacă fiecare cuvânt reprezintă ceva distinct, percepe fiecare cuvânt, nu le asociază
(proactivii), le învaţă (retroactivii)
- curba de învăţare este mai mare şi mai rapidă la retroactivi şi mai dificilă la ceilalţi
- la subiecţii cu vocabular sărac se produce interferenţa retroactivă cea mai puternică.

CURBA MEMORĂRII dă informaţii despre:

 Randament anormal de scăzut la reproducerea iniţială (1-3 cuvinte) în următoarele
afecţiuni:
- retard, şoc, stres posttraumatic acut, TCC, AVC, episod depresiv major,
episoade psihotice cu zonă activă.
 Randament scăzut la primele două reproduceri, care apoi creşte (4-7 cuvinte) în
următoarele afecţiuni:
- tulburări anxioase, depresie, manie, tulburări de personalitate, amnezii
lacunare, traumatisme, şocuri emoţionale, anxietate de performanţă.
 dpdv al învăţării ancorarea mnezică este deficitară şi dă predispoziţia spre burn-out
- la CES (nu au propriul sistem de învăţare)
- în amnezie electivă, stres, surmenaj (încurcă timpii şi cuvintele).
  Randament scăzut la reproducerea iniţială, dar şi la celelalte reproduceri în
următoarele afecţiuni :
- cei cu vocabular sărac, oboseală (epuizare), selectivitate scăzută sau absentă
-retard, depresie severă, episod depresiv major, episod psihotic maniacal,
demotivare, şoc emoţional, adicţii, tulburări de învăţare.
- schizofrenicii au probleme la recunoaştere
- la demenţe şi deteriorări cognitive grave, curba este inversă
 Apariţia platoului final (decuplare) în:
-diabet, afecţiuni cardiace, patologia ficatului, afecţiuni pulmonare, fobii
(fobicul rămâne ancorat mnezic în zona de siguranţă)
 Scăderea numărului de cuvinte reproduse după un punct culminant => susţinerea
vigilenţei este diminuată (nu face faţă la anduranţă) => tipar de trăsături
comportamentale şi atitudinale;
-în tulburări de comportament de tip antisocial, tulburări de conduită, tulburări
de impuls, tulburări de tip opoziţionist-provocator;
 Punct culminant secundar => oboseală, stres, blazare
 Fluctuaţii anormale în volumul reproducerilor în:
- tulburări bipolari, borderline, ADHD;
 Reproducerea iniţială bună urmată de o slabă achiziţie în:
-deficit de atentie, comportament anomic, lipsa motivaţiei, tulburarea
opoziţionismului provocator, afecţiuni de sistem cardio-respirator grave, oboseală
cronică (predispoziţie la accidente din cauza neatenţiei şi incapacităţii de concentrare
a atenţiei).

FIXAREA (volumul reproducerilor) dă informaţii despre:

 fixarea exclusivă a începutului şi sfârşitului seriei - când este excesivă => memorare
mecanică (toceală);
 tendinţa de reproducere în ordinea citirii lor => slabă capacitate de organizare a
informaţiei, rigiditate, încăpăţânare, lipsă de creativitate, perfecţionism, tendinţa de a
bloca noul (conservatorism);
 tendinţa de a începe fiecare evocare cu cuvinte nereproduse în fazele anterioare =>
lipsa încrederii în capacitatea sa de memorare; strategie de a fixa rapid cuvintele;
 repetarea multiplă a aceloraşi cuvinte şi incapacitatea de a reproduce altele => retard.

CUVINTE DUBLE ŞI FALSE

FALSE:
 false rezultate dintr-o iradiere asociativă => nevoia de ancorare mnezică, de a fi sigur
--> artişti;
 cuvinte care desemnează obiecte din ambianţă => fenomen de reiterare (recunoaştere
în text);
 false prin asemănare sonoră;
 false prin derivarea cuvintelor prezente => hiperactivii, creativi => incapacitatea de a
suferi frustrări => tulburări anxioase;
 cuvinte care nu au nici o legătură cu stimulii => hipermnezii, preocupare excesivă
pentru o anumită sarcină => obsesiv-compulsivi, manie şi hipomanie;
 false la o reproducere şi nu mai apare şi la altele => dorinţă de perfecţionism, control,
grabă => stil de lucru activ, gândire hiperactivă => stres;
  false la mai multe reproduceri => paranoia, tulburări de personalitate de tip paranoid,
schizofrenie paranoidă;
 false la ultimele faze => oboseală, vigilenţă şi atenţie scăzută => tulburări legate de
metabolism, tulburări endocrinologice (tiroidă), depresie (distimicul greşeşte 3-4-5 şi
ciclotimicul greşeşte ciclic);
 tendinţa de a spune orice pentru a realiza un număr mare de cuvinte reproduse =>
dezorganizarea gândirii, ipohondriacii.

DUBLURI:
 număr ridicat şi constant al dublurilor => slabă capacitate de organizare, memorie de
lucru slabă;
 repetarea multiplă cu voce tare => nedezvoltarea limbajului intern;
 dubluri multe (2-3-4) după faza a 3-a => oboseală;
 dubluri în primele reproduceri (1-2) => intrare în sarcină mai grea, concentrare
deficitară;
 dubluri interogative => nevoia de susţinere.

RECUNOAŞTERI:
 recunoaşteri mai puţine decât volumul reproducerilor => handicap mintal,
schizofrenie în faza activă, sindrom Down, oligofrenii;
 recunoaşterea mai bună decât reproducerea => deficit al memoriei de lucru, posibilă
reproducere liberă slabă (de natură anxiogenă);
 recunoaşteri false prezente => fixare slabă a cuvintelor în primele 5 faze;
 atât recunoşterea cât şi reproducerile sunt slabe => slaba fixare a informaţiilor
(handicap mintal sau blocaj), stres posttraumatic.

MEMORIE VIZUALA CARRARD

Sarcina este : memorarea poziţiei figurii geometrice şi poziţionarea acesteia

- tabel cu 16 căsuţe cu figuri geometrice - pentru fiecare figura pusă bine (loc şi poziţie
corecte) = 2 puncte, pentru fiecare figură pusă bine
- pentru fiecare figură pusă la locul corect, dar orientată greşit = 1 punct => are orientare în
spaţiu dar nu are orientare fină.
- se aplică de la 4 ani-5 ani - timp 4-5 minute pentru memorare şi 1-2 minute pentru aşezare;
la adult 2 minute (discriminează mai bine la copii) şi pentru aşezare 30 secunde.Pentru
pacienţi timpul de memorare este de maximum 5 minute iar timpul de aşezare este de
maximum 4 minute.
- se aplică de 2-5 ori: pentru performanţă 1-2 ori, pentru verificarea proceselor mnezice de 5
ori
- Instructaj: Fiţi foarte atenţi la aceste figuri şi la poziţia desenului. Timp de 2 minute trebuie
să memoraţi locul şi poziţia plăcuţei

ETALON CARRARD MUNCA

Studii medii 16 puncte pentru admis

Studii superioare 24 puncte

copii 14 puncte
 4-10 ani Clasa V FB

11-20 ani Clasa IV B

21-30 ani Clasa III MEDIU

Peste 30 ani Clasa II RESPINGERE

Clasa I

Coef. ex = (nr Total Bune - Omise) / (nr Total Bune + Greşite)

- se calculează C.ex .pentru omise şi C.ex pentru greşite de 1 punct şi Gresite de 2 puncte,
apoi se face media (aritmetică) între ele

Coef ex = (nr Total Bune - Omise) / (nr Total Bune + ((Greşite * 2 pct)+(Greşite *1
pct)))

BAREM ORINTATIV PT ADMISIBILITATE

1,000-0,941 V

0,800-0,940 IV

0,695-0,799 III

0,592-0,694 II

0,000-0,591 I

INFORMAŢIE PSIHOLOGICĂ NONTEST

OMISE

 OMISE STÂNGA SUS (3-4) => amnezii anterograde sau stări confuzionale la
persoane normale, stres prelungit şi oboseală cronică; stări anxiogene,
stări psihogene şi stări reactive la persoanele cu patologie;
În: - tulburari anxietate, tulburări depresive, tulburări de tip psihotic => se face
psihodiagnostic diferenţiat cu probe de perosonalitate => posibile tulburări obsesiv-
compulsive, tulburări bipolare, schizofrenie paranoidă.

 OMISE STÂNGA JOS => amnezii retrograde => nu pot uita trecutul
În: - depresii endogene, distimie, ciclotimie, stres posttraumatic cronic, tulburări obsesiv-
compulsive, paranoia, tulburări de conduită la copii.

 OMISE DREAPTA SUS => hipermnezii => exagerări la oamenii sănătoşi,

momente puternic încărcate emoţional pozitiv sau negativ (catharsis); copii în
stări febrile, convulsive.
 În:- paranoia simplă sau psihopatie paranoidă, oligofrenie, adicţii diferite.

 OMISE DREAPTA JOS => paramnezii, mentism uşor, criptomnezie => zona de
control (pe care nu reuşeşte să o controleze).
În:- depresii exogene, stres posttraumatic acut, fobii, tulburări obsesiv-compulsive,
schizofrenie, delir sistematizat, demenţe.

 OMISE TOATE => mentism sever => retard sever, şoc posttraumatic acut, TCC
acute.

 OMISIUNE DE PESTE TOT => viziune retrospectivă (nu poate vedea

ansamblul, are goluri, nu vede holistic)
În:- stări confuzionale grele, stări psihogene, stări anxioase paroxistice (atac panică),
accese epileptice grand mal, dar şi frica intensă de pericol existenţial (angoasa), hipoglicemia
(panica).

GREŞITE

 GREŞITE STÂNGA SUS (3-4) => amnezii lacunare => aspecte lacunare
În:- stări confuzionale, accese epileptice, beţia profundă, frică de performanţă.

 GREŞITE STÂNGA JOS => amnezii elective

În:- şoc, situaţii conflictuale deschise în grupul primar sau secundar, panica cu sau fără
agorafobie, crize de anxietate generalizată, în anumite disfuncţionalităţi de dinamică sexual
(tulburare de erecţie, tulburarea orgasmică a femeii).

 GREŞITE DREAPTA SUS => false recunoaşteri

- în conditii normale înainte de burn-out, în situaţii foarte puternice de stres imediat,
anxietate de performanţă – frica de a nu fi ascultat
În:- tulburari de personalitate (paranoid, narcisist, histrionic, schizotipal în anumite
situatii), adicţii, tulburări de impuls.

 GREŞITE DREAPTA JOS => tulburări de rememorarea trecutului =>

pseudoreminiscenţe (amestecarea trecutului cu prezentul şi nu-şi dă seama de
timp şi spatiu)
În:-demenţe, schizofrenie cu stare reactivă, retard, anxietate generalizată, episod depresiv
major fără episod maniacal sau hipomaniacal, tulburări paroxistice (anxietate- atac de panică,
fobie socială, pierdere/blocaj de moment, incapacitate de înţelegere)

 GREŞITE PESTE TOT

În:- ADHD, ciclotimie, tulburare de personalitate de tip borderline, tulburări organice
(cardio-respirator, afecţiuni ale ficatului, rinichi).
 TOATE GREŞITE => false recunoaşteri generalizate => combinaţie între false
recunoaşteri şi zona de viziune retrospectivă (stări confuzionale generalizate datorate
unor factori stresori)
În:- anxietate generalizată, epilepsie de tip GM (crize dese)
OBSERVAŢII
- tulburarea de impuls = peste un instinct foarte puternic s-a suprapus un impuls (agent
stresor) + comportament învăţat (atitudine + acţiune)
- impulsul vine din afară (exogen), instinctul vine din interior (endogen)
- învăţarea se face prin mimetism
- adicţia = învăţare inadecvată prin mimetism fără a şti scopul real
CONCLUZII
-evaluarea, identificarea si diagnosticarea disfuncţiilor mnezice sunt foarte importante în
orice proces psihologic clinic;
- procesul mnezic îmi va arăta starea reală şi capacitatea efectivă de lucru a pacientului;
-triangulaţia se face acolo unde informaţiile psihologice nu sunt suficiente pentru
psihodiagnoză:
 pentru evaluarea stării de sănătate mentală => obligatoriu testezi memoria
 pentru stabilirea diagnosticului şi medicaţiei se face evaluare clinică complexă
- evaluare clinică 60-90 minute
- testare (fără inteligenţă şi personalitate) minim 30 minute
- evaluare inteligenţă minim 40 minute
 pentru comisia de handicap
 pentru comisia de expertiză a capacităţii de muncă
 pentru persoanele care au avut traume, accidente, şocuri, situaţii de criză
 pentru aviz psihologic că este ok copilul la şcoală sau grădiniţă

Proba “Rey Figură Complexă” a fost propusă de Andre M.

Rey în anul 1941.
Rey publică în Archives de Psychologie un articol cu titlul Examenul psihologic al
encefalopatiei traumatice, articol în care propune proba figurii complexe ca metodă de
diagnostic diferenţial între deficienţa mintală constituţională şi deficienţa determinată ca
urmare a traumatisme lor cranio-cerebrale.

Într-o primă fază a testului se încearcă “stabilirea nivelului dezvoltării operaţiilor

mintale ale individului cu ajutorul unei sarcini în care procesele mnezice nu intervin
deloc”.
Se încearcă astfel, surprinderea modalităţii în care subiectul analizează şi integrează
datele perceptive care îi sunt furnizate, mai precis maniera în care acest fapt se
reflectă în copierea lor.
Într-o a doua fază a testului se evaluează ceea ce a fost memorat de subiect în urma
analizei perceptive, adică cât anume reuşeşte subiectul să redea din memorie din
datele pe care anterior le-a integrat perceptiv în desen.
Productivitatea mnezică este în mare parte rezultatul structurării perceptive anterioare;
se poate astfel studia care este relaţia între strategia de copiere a figurii şi performanţa
mnezică la redarea ei.
DESCRIEREA PROBEI
Testul figurii complexe constă dintr-un model grafic care nu are nici un corespondent
real, el constând dintr-un ansamblu de elemente grafice simple. Din punct de vedere
al structurii, nu elementele grafice sunt cele care sunt dificile, ci modul lor de
relaţionare.
Figura are la bază un dreptunghi pe baza căruia sunt construite apoi celelalte
elemente; dreptunghiul constituie deci elementul de bază al structurării ansamblului.
Pornind de la acest cadran central, sunt structurate atât în interior cât şi în exterior o
serie de elemente grafice ca şi: pătrate, dreptunghiuri, cercuri, linii, romburi, puncte
etc. Ceea ce rezultă este o structură complexă.
MODALITATEA DE APLICARE

Materiale necesare: Figura complexă (stimulul), 2 pagini B5, 5 – 6 creioane colorate.

Proba se aplică în două faze: o fază de copiere şi o fază de reproducere.

1. ÎN FAZA DE COPIERE - PRIMA FAZĂ

Subiectului i se cere să copieze figura aşa cum este ea prezentată în model.

Astfel, i se prezintă figura în poziţia standard (cu rombul în partea dreaptă) şi i se
cere să o copieze pe o pagină B5. Trebuie să se precizeze că nu este vorba de o probă
de desen, ci de o probă de copiere, în care trebuie să realizeze cât mai corect toate
elementele aşa cum sunt ele prezentate în model.
Instrucţiunea care i se dă subiectului este următoarea: “Priveşte această figură, va
trebui să o copiezi (să o realizezi) cât mai exact posibil pe pagina pe care o ai în faţa
ta. Ai grijă să nu uiţi nimic.”
Subiectului i se dă un creion colorat şi foaia B5 pe care trebuie să realizeze figura.
Examinatorul îi va da subiectului un alt creion colorat ori de câte ori va observa că
acesta schimbă strategia de lucru; se va nota bineînţeles ordinea culorilor utilizate.
Se înregistrează timpul de lucru, acesta cronometrându-se din momentul începerii
desenului până în momentul în care subiectul declară că a terminat de copiat figura.
Dacă în timpul examinării, subiectul roteşte stimulul cu figura complexă, acesta va fi
readus în poziţia iniţială. Este important ca subiectului să nu i se permită
schimbarea poziţiei figurii complexe în timpul evaluării. Subiectul poate însă să
rotească pagina de lucru; acest aspect, dacă apare, va fi notat de examinator.

2. ÎN FAZA DE REPRODUCERE - FAZA A DOUA

După o pauză de trei minute în timpul căreia se îndepărtează din faţa subiectului
figura complexă şi nu se discută nici un aspect legat de performanţa lui anterioară,
se trece la ce-a de - a doua fază a probei – faza de reproducere din memorie. Astfel,
i se dă o nouă pagină B5, un creion grafic, şi i se cere să reproducă din memorie
figura pe care a copiat-o anterior.
Se înregistrează şi pentru această fază timpul de lucru.
În acest moment examinarea se termină. În unele cazuri, mai ales când se evaluează
copii, la sfârşitul examinării, copilul poate fi întrebat ce reprezintă figura sau dacă
 există o modalitate mai eficientă pe baza căreia să poată copia figura. Aceste
informaţii ar putea fi utilizate în interpretarea calitativă a rezultatelor.
ANALIZA REZULTATELOR

Analiza rezultatelor se face în două etape: prima vizează analiza modului în care
subiectul a copiat modelul iar ce-a de a doua vizează analiza modului în care subiectul
a reprodus din memorie figura complexă. Proba ne oferă astfel (în prima fază)
informaţii legate de activitatea perceptivă precum şi informaţii legate de memoria
vizuală (în cea de-a doua fază).
Prima fază probei, faza de copiere, are ca prim scop analiza structurării perceptive, a
modului în care subiectul este capabil să organizeze perceptiv, un ansamblu perceptiv
complex. Figura complexă a fost astfel construită încât să reducă la minim importanţa
activităţii grafice propriu-zise.

Interpretarea rezultatelor la această probă are ca scop răspunsul la următoarele întrebări:

1.Cum este perceput modelul?

Va trebui deci să obţinem informaţii legate de structurarea perceptivă; este modelul

perceput haotic, fără a fi structurat? Sau este perceput ca un sistem tip puzzle, în care
fiecare parte se îmbină cu o altă parte alcătuind întregul? Este modelul perceput ca un
întreg, bazându-se pe o structură iar treptat pe această adăugându-se atât elementele
interne cât şi cele externe?
Se ştie că ontogenetic percepţia cunoaşte o dezvoltare stadială şi astfel, ne aşteptăm să
înregistrăm această stadialitate şi în modul de percepere a figurii. Vom putea astfel
desprinde nivelul structurării perceptive, furnizându-ne informaţii legate de “vârsta
perceptivă” a subiectului.
2. Cum realizează subiectul modelul perceput?

Acest aspect va scoate în evidenţă analiza perceptivă şi va oferi de asemenea

informaţii legate de calităţile atenţiei. Vom analiza în ce măsură subiectul surprinde
toate elementele figurii, care este modalitatea grafică în care le realizează, care sunt
elementele pe care subiectul nu le copiază, în ce măsură subiectul adaugă elemente
care nu sunt incluse în model?
3. Cum îşi reaminteşte subiectul figura?

Această întrebare se referă la analiza modului în care modelul este reprodus din
memorie. Mai precis ne va interesa care sunt elementele din model pe care subiectul
şi le reaminteşte, care sunt elementele pe care subiectul nu şi le reaminteşte, care sunt
elementele pe care subiectul le include în reproducere însă nu fac parte din modelul
original.
AVANTAJE ALE PROBEI
Este că ea ne oferă atât informaţii legate de modalitatea de structurare perceptivă cât
şi informaţii legate de procesele mnezice.
Majoritatea probelor de memorie nu includ aspectul analizei structurării perceptive pe
când în viaţa de zi cu zi aceste procese sunt într-un proces permanent de interacţiune.
ANALIZA PERFORMANŢEI SUBIECTULUI LA ACEASTĂ PROBĂ SE VA
FACE ŢINÂND CONT DE:

evaluarea cantitativă a rezultatelor

strategia de lucru utilizată

EVALUAREA CANTITATIVĂ A REZULTATELOR

Un subiect poate obţine performanţe diferite la această probă chiar dacă utilizează
aceeaşi strategie de structurare a informaţiei; astfel, numărul de elemente pe care îl
redă subiectul poate fi diferit indiferent de strategia utilizată.

ANALIZA CANTITATIVĂ A REZULTATELOR

Se va face în funcţie de elementele componente ale figurii. Astfel, figura a fost

descompusă în 18 elemente, fiecare dintre acesta cotându-se cu 2 puncte. Cele
două puncte pentru fiecare element al figurii se acordă astfel:
1 punct pentru corectitudinea/structura fiecărui element (adică elementul
trebuie să cuprindă toate părţile componente);
1 punct pentru poziţionare (elementul trebuie să fie poziţionat la fel ca şi în
model);
în cazul în care pentru un element nu se poate acorda nici unul din punctele de
mai sus (adică el este incorect desenat ca structură şi este de asemenea incorect
poziţionat) însă este recognoscibil se va puncta 0,5 pentru elementul respectiv.
În funcţie de performanţa realizată se va obţine un scor total (suma puntelor pentru
fiecare element) atât pentru faza de copiere cât şi pentru faza de reproducere (scorul
maxim este 18*2=36). Această valoare se va raporta la etalonul probei.

De asemenea timpul înregistrat atât la faza de copiere cât şi la faza de reproducere va

fi raportat la etalonul probei. Vom avea astfel informaţii legate şi de ritmul de lucru al
subiectului.

Se va trece apoi la analiza modalităţii de structurare a figurii complexe, desprinzându-

se informaţii legate de strategia obţinută de subiect atât la copiere cât şi la
reproducere.
MODALITATEA DE STRUCTURARE

Un câmp perceptiv poate fi structurat diferit; în funcţie de modalitatea în care subiecţii

structurează figura complexă, au fost desprinse următoarele strategii:

utilizarea cadranului central

detalii înglobate în cadranul central

realizarea conturului general al figurii

juxtapunerea detaliilor

detalii pe un fond confuz

reducerea figurii la o schemă familiară

bizarerii

Utilizarea cadranului central.

 Această strategie de organizare a câmpului perceptiv este caracteristică adulţilor şi
constă în utilizarea cadranului central ca bază pentru elementele figurii complexe. În
această situaţie subiectul începe desenul figurii complexe cu dreptunghiul, ulterior
adăugând celelalte elemente; cadranul central constituie astfel un punctul de plecare.

Detalii înglobate în cadranul central.

În această situaţie subiectul începe desenul prin înglobarea unuia sau a mai multor
elemente ale figurii în cadranul central, folosindu-se apoi de acest cadran pentru a
construi întreaga figură (ca şi în cazul primei strategii). Această strategie este mai rar
întâlnită decât prima strategie şi este de asemenea caracteristică adulţilor.

Realizarea conturului general al figurii

Subiectul începe realizarea figurii complexe cu întreg conturul acesteia fără a

diferenţia explicit cadranul central. Subiectul obţine astfel un spaţiu de conţinut în
care vor adăuga ulterior elementele.

Juxtapunerea detaliilor

Identificăm această strategie atunci când subiectul alătură detaliile din aproape în
aproape (tip puzzle). Nu există element de ghidaj în această situaţie; figura se obţine
alăturând unul câte unul detaliile.

Detalii pe un fond confuz

În această situaţie subiectul redă doar câteva elemente disparate, puţin sau deloc
structurate ale figurii complexe. Nu putem recunoaşte structura figurii complexe, însă
putem recunoaşte câteva elemente ale acesteia.

Reducerea figurii la o schemă familiară

În situaţia în care subiectul regăseşte o conexiune a figurii complexe cu un obiect

concret din realitate redau acel obiect fără a face prea mult analiza modelului
prezentat. Cel mai adesea copii realizează astfel de conexiuni, găsind modelul similar
cu un vapor, o casă sau peste.

Bizarerii

Subiectul realizează în acest caz o serie de elemente care nu au nimic în comun cu

figura complexă. Nu se poate recunoaşte în acest caz nici unul din elementele figurii
complexe, cu atât mai puţin figura întreagă.