Legende Populare Romanesti

LEGENDE POPULARE
ROM~NE+TI
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ........................................... 2

LEGENDE COSMOGONICE ............................... 3
LEGENDELE FAUNEI .......................................87
LEGENDELE FLOREI ...................................... 161
LEGENDE ISTORICE ...................................... 209
LEGENDE TOPONIMICE ................................ 290
Aprecieri critice .............................................. 336

CUPRINS
2 Legende populare rom`ne=ti
CZU 398.2(=590)(082)
L 39
Selec\ie: Constantin Dragomir
Coperta: Isai C`rmu
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele au fost selectate din culegerile:

De la Drago= la Cuza-Vod[. Legende populare rom`ne=ti. Antologie, prefa\[ =i
note de V. Ad[sc[li\ei. Colec\ia “Biblioteca pentru to\i”, Editura pentru litera-
tur[, Bucure=ti, 1966.
Legende populare rom`ne=ti. Legende istorice. Antologie de Tony Brill. Editura
Minerva, Bucure=ti, 1970.
Legende, tradi\ii =i povestiri orale moldovene=ti. Alc[tuirea, articolul introduc-
tiv =i comentariile de Gr. Botezatu. Editura +tiin\a, Chi=in[u, 1975.
Auzit-am din b[tr`ni. Legende moldovene=ti. Selec\ie =i postfa\[ de Grigore
Botezatu. Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1981.
Din legendele rom`nilor. Selec\ie de Delia Damirescu. Editura Ion Creang[,
Bucure=ti, 1990.
Legendele cosmosului. Edi\ie critic[ =i studiu introductiv de Tony Brill. Colec\ia
“Miori\a”. Editura “Grai =i suflet — Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994.
Legendele faunei. Edi\ie =i studiu introductiv de Tony Brill. Colec\ia “Miori\a”.
Editura “Grai =i suflet — Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994.
Legendele florei. Edi\ie =i studiu introductiv de Tony Brill. Colec\ia “Miori\a”.
Editura “Grai =i suflet — Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994.
Unele cuvinte au fost ortografiate conform normelor ]n vigoare, dat fiind des-
tinatarul c[r\ii — tineretul studios.
ISBN 9975-74-021-9 © LITERA, 2002

CUPRINS
Legende cosmogonice 3
LEGENDE COSMOGONICE
DUMNEZEU N{SCUT DINTR-UN V~RTEJ...
Dumnezeu s-a f[cut din spuma m[rii. Drept ]n mijlocul m[rii s-a
f[cut un v`rtej de spum[ =i din acela s-a f[cut Dumnezeu =i ]ndat[,
chiar din aceea=i spum[, =i-a sucit Dumnezeu o lum`nare, c[ci era
]ntuneric peste tot.
FLUTURELE +I VIERMELE
Dintru-ntì =i-ntì, era numai ap[ =i ]ntuneric. Pe ap[ plutea o

gr[m[joar[ de spum[, iar ]n spuma ceea era un vierme =i un fluture.
Fluturele a lep[dat aripile =i s-a f[cut om, Dumnezeu, a=a de frumos!
Da din vierme s-a f[cut alt[ dihanie, el, negru, cu coarne =i coad[:
Necuratul. Dumnezeu l-a trimis pe Necuratul ]n mare, s[ cear[ o palm[
de p[m`nt ]n numele s[u =i tocmai a treia oar[ i s-a dat, c`nd a cerut
]n numele lui Dumnezeu.
DUMNEZEU
Dumnezeu, cic[, s-a n[scut din aer.

El c`nd s-a n[scut, s-a n[scut ca =i caria din lemn, ]n aer, ]n ]ntu-
neric. N-a fost p[m`nt, n-a fost nimic. +i pe urm[ s-a f[cut din caria
aia un fluture =i din fluture s-a f[cut un om.
CREAREA LUMII
P`n[ nu a fost lumea =i era numai o ap[ mare, s-a g`ndit Dum-
nezeu s[ fac[ lumea c`t mai degrab[. Dar nu =tia ce fel de lume =i
cum s[ o fac[.
+i se mai sup[r[ Dumnezeu c[ nu avea nici fra\i, nici prieteni.
De m`nie, =i-a aruncat baltagul ]n apa cea mare. +i ce s[ vezi, din
baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore =edea dracul r`z`nd =i
zicea:
— Bun[ ziua, frate drag[. Tu fra\i n-ai, tu prieteni n-ai; dar eu
vreau s[ m[ fac frate =i prieten cu tine.
Dumnezeu s-a bucurat =i a zis:
— Nu-mi fi frate, ci numai prieten: c[ nimeni nu-mi poate fi frate.
Nou[ zile nu s-au desp[r\it unul de altul =i au tot umblat prin apa
cea mare, =i Dumnezeu a b[gat de seam[ c[ dracul nu-l iube=te.
Odat[ zise diavolul:
— Frate drag[, noi nu vom tr[i bine, de nu ne vom ]nmul\i: a=
dori s[ mai pl[smuiesc pe cineva.
Dumnezeu zise:
— Pl[smuie=te!
+i-i r[spunse diavolul:
— Ei, dar eu nu m[ pricep; c[ a= face eu o lume mare, de a= =ti,
frate drag[.
— Bine, gr[i Dumnezeu, lume voi face; bag[-te ]n ap[ =i adu-mi
nisip s[ fac p[m`ntul.
Dracul i-a zis:
— Dar cum vrei s[ faci p[m`ntul din nisip? Nu ]n\eleg.
+i i-a r[spuns Dumnezeu:
— Voi rosti numele meu =i p[m`ntul gata va fi. Du-te =i adu-mi
nisip.
Diavolul s-a cufundat ]n ap[ =i g`ndea s[-=i fac[ o lume =i, dac[ a
g[sit nisip, =i-a rostit numele. Dar p[m`ntul l-a ars =i el l-a aruncat din
mìni. Iar dac[ s-a ]ntors la Dumnezeu, i-a spus c[ nu g[se=te nisip.
Dumnezeu zise:
— Du-te numai =i ad[ nisip.
Diavolul a c[utat nou[ zile nisip =i totdeauna ]=i spunea numele:
dar nisipul ]l ardea pe diavol =i ]n a noua zi el se ]nnegrise.
Venind, ]i zise Dumnezeu:
— Te-ai ]nnegrit: tu e=ti prieten r[u. Du-te =i ad[ nisip; dar nu-\i
spune numele t[u, c[ altfel o s[ te faci scrum.
Dracul se duse iar[ =i aduse nisip.
Dumnezeu f[cu lumea =i dracul se bucura tare de ea =i zicea:
— Ici sub pom voi =edea eu, =i tu, frate drag[, caut[-\i alt l[ca=.
Dumnezeu s-a sup[rat pentru aceasta =i a zis:
— Tu e=ti prieten r[u. Nu-mi mai trebuie=ti, du-te de-aici!
Atunci veni un taur mare =i lu[ pe dracul. Iar de pe pomul cel
mare a c[zut carne pe p[m`nt =i din frunzele arborelui s-au f[cut
oamenii.
A=a a f[cut Dumnezeu lumea =i oamenii.
LA }NCEPUT
C`nd a vrut bunul Dumnezeu s[ zideasc[ lumea =i s[ pr[seasc[

oamenii, a f[cut p[m`ntul =i l-a ]nt[rit stra=nic, a=ez`ndu-l pe nou[
st`lpi gro=i =i tari, s[ nu poat[ nimeni s[-i h`\ìe din loc, oric`t s-ar
opinti, chiar de-ar pune toat[ suflarea de pe p[m`nt um[rul. A f[cut
apoi cerul cu soarele, luna =i stelele; dar cerul era aproape de p[m`nt,
a=a c[ d[dea cu m`na de el. Luna atunci lumina mai bine dec`t azi.
Pe urm[ Dumnezeu a f[cut pe Adam =i Eva, cu toate vie\uitoarele
mari =i mici.
Dar s-a ]nt`mplat c[ un fecior al lui Adam, anume Cain, a m[tr[=it
pe Abel, fratele s[u. Atunci Sf`ntule\ul, dac[ a v[zut c[ a=a de iute s-a
r[it lumea, foc s-a f[cut. Drept pedeaps[ a dep[rtat cerul de p[m`nt
=i l-a l[sat cum e azi. Pe Cain l-a blestemat s[ umble dou[ sute de
ani, r[t[cind =i tremur`nd prin lume; iar c`nd s-a ]mplinit vremea
asta, l-a suit pe el =i pe fratele s[u ucis pe lun[:
— S[ stai acolo c`t lumea, tic[losule! +i, ]n tot veacul, s[ te-arate

to\i cu degetul =i s[ =tie c[ din pricina ta, Caine, nu mai este azi cerul
aproape de p[m`nt.
Lui Cain, ]ns[, nu i-a fost destul[ numai pedeapsa aceea. Ci, c`nd
=i c`nd, Mo=u-Dumnezeu are grij[ de trimite cìnii lui, c[rora lumea
le zice v`rcolaci, ]i trimite s[ sperie pe Cain =i s[ m[n`nce partea din
lun[ pe care st[ el.
FACEREA LUMII
Dumnezeu a f[cut cerul =i p[m`ntul ]n =ase zile.

}n prima zi, Dumnezeu a f[cut lumina =i a desp[r\it lumina de
]ntuneric =i s-a f[cut ziua =i noaptea.
A doua zi, Dumnezeu a f[cut cerul.
A treia zi, Dumnezeu a desp[r\it uscatul de ap[ =i i-a pus numele
de p[m`nt, unde se afl[ oamenii, vitele, pomii, ierburile =i toate flo-
rile; apoi a adunat apele, m[rile, unde tr[iesc pe=tii =i racii.
A patra zi, a f[cut soarele, luna, stelele; soarele, ca s[ ne lumi-
neze =i s[ ne ]nc[lzeasc[ ziua, iar luna =i stelele, ca s[ ne lumineze
noaptea.
}n a cincea zi, Dumnezeu a f[cut tot felul de p[s[ri ce zboar[ =i
pe=tii ce plutesc ]n ap[.
}n a =asea zi, Dumnezeu a dat toate vitele =i animalele s[lbatice;
]n aceast[ zi, Dumnezeu a f[cut din p[m`nt =i omul, dup[ chipul lui,
=i i-a pus numele Adam.
Dac[ a v[zut Dumnezeu c[ omului ]i este ur`t s[ fie singur, c`nd
dormea Adam, a luat una din coastele lui =i a f[cut-o pe Eva =i a
dat-o ca so\ie lui Adam.
Apoi i-a blagoslovit =i le-a zis:
— Cre=te\i =i v[ face\i mul\i =i st[p`ni\i p[m`ntul, cu tot ce se
afl[ pe el.
Iar ]n ziua a =aptea Dumnezeu s-a odihnit. Adic[, =ase zile s[ lucr[m
=i ziua a =aptea, duminic[, s-o sfin\im, s[ ne ducem la biseric[ =i s[
facem lucruri bune.
}NC{ O VERSIUNE DESPRE FACEREA LUMII
Dintì =i-ntì, at`rna ]n aer, purtat de v`nt, un munte din v`rful

c[ruia ie=ea foc. Din focul acesta suflat de v`nturi s-a f[cut o femeie,
dar nu era vie, avea numai trup. Sufl`nd, v`ntul, =i mai tare, a ridi-
cat-o =i a dus-o p`n[ la v`ntul cel mai de sus. Acolo ea a c[p[tat
suflare =i s-a cobor`t pe munte ]napoi. Aicea a g[sit dou[ buc[\i de
fier =i, de iu\eal[ mare ce avea ]nl[untru, le-a m`ncat. Din acestea a
purces grea =-a f[cut doi b[ie\i de gemene, doi necura\i, =i anume:
pe cel =chiop, dar cuminte, =i pe cel[lalt, mai prost.
Umbl`nd ei am`ndoi, le veni ]n cap c[, dac-ar avea lut din mare,
ar putea s[ fac[ multe lucruri. Dar unde s[ g[seasc[ lut, c[ci acolo
mare nu era? A zburat cel prost =i a c[utat p`n[ ce a g[sit. S-a cufun-
dat =i a apucat lut cu m`na lui =i l-a adus sus. Din acesta el a f[cut un
cal, ca s[ aib[ frate-s[u cel =chiop cu ce umbla; iar acela a f[cut din
fier o c[ru\[. Au ]nh[mat calul, dar calul nu tr[gea. S-a v`r`t cel prost
]n cal, v`r`ndu-=i mìnile =i picioarele ]n picioarele de lut ale calului,
iar frate-s[u s-a pus ]n c[ru\[ =i calul l-a tras cumsecade. Apoi, ie=ind
acela, a zis fr[\`ne-s[u s[ intre el, s[ trag[ pe r`nd am`ndoi c[ru\a,
m[car c[ =chiop[ta. C`nd a ie=it, frate-s[u nu vrea s[ se \ie de vorba
ce au avut. V[z`nd c[ e mai bine ]n c[ru\[ dec`t ]n cal, nu i-a dat
drumul, ci l-a ]nchis ]n[untru =i cine =tie c`t a trebuit cel =chiop s[ se
chinuiasc[ tr[g`ndu-l, p`n[ ce acela s-a s[turat de umblat =i atunci l-a
l[sat =i s-a dus.
Dracul cel prost a mers s[ scoat[ lut din mare. Acuma vroia s[
fac[ p[m`nt, dar nu =tia cum. „Este undeva un Dumnezeu, ]=i zise el,
acela dac-ar vrea s[-mi ajute, eu a= face!“
Deodat[ s-a auzit un glas de sus:
— Ce vrei de la mine, ce m[ chemi?
Diavolul i-a spus c[ vrea s[ fac[ p[m`nt =i-i ar[t[ turta ce o avea
]n m`n[. Dumnezeu a suflat =i turta a ]nceput a cre=te, p`n[ c`nd n-a
mai putut-o \ine =i-a l[sat-o pe ap[. Dup[ ce a stat de crescut,
Dumnezeu i-a spus diavolului c[ p[m`ntul trebuie s[ fie al am`ndurora,
]n jum[tate, c`t al lui, c`t al lui Dumnezeu. Diavolul a ]nceput a se

sf[di cu Dumnezeu, c[ de ce nu s-a b[gat Dumnezeu ]n mare, dac-a
vrut s[ aib[ p[m`nt? +i-a ]nceput s[ m[soare p[m`ntul, zic`nd c[
trei sferturi vor fi ale lui =i numai unul al lui Dumnezeu. De la asta s-a
st`rnit =i mai mare sfad[; Dumnezeu cu at`ta nu se prindea. St[ dia-
volul =i se g`nde=te ce s[ fac[. }=i aduce aminte de frate-s[u. „Dac-ar
fi =i el, g`nde=te diavolul, ar avea cine-mi ajuta s[ m[ lupt cu
Dumnezeu“. S-a dus la d`nsul =i i-a spus c[ a f[cut p[m`nt cu
Dumnezeu, s[ vie =i el la ]mp[r\eal[.
A venit =i acela pe p[m`nt. Se uit[ =i vede c[ p[m`ntul nu se \inea
bine, se ridica c`nd ]n sus, c`nd se pleca ]n jos, ]n ap[.
— Ai f[cut tu p[m`nt, ]i zise el, dar p[m`ntul a=a n-are s[ poat[
s[ steie. Ian v`r[-te sub p[m`nt =i ridic[-l drept la mijloc cu capul, s[
vedem cum va fi?
Acela l-a ascultat, =i-a ridicat p[m`ntul din ap[, dar tot era prea
u=or, nu se \inea la loc.
— A=teapt[, zise cel =chiop, c[ eu am s[ fac ceva s[ steie bine.
Se duce pe munte =i face ni=te lan\uri stra=nice; pe acestea le-a
adus =i le-a pus fratelui s[u pe mìni =i pe picioare =i a mai pus at`ta
fier pe el, p`n[ c`nd a c[p[tat p[m`ntul cump[na ce i-a trebuit.
— Amu, dac[ l-ai f[cut, ]i zice el, trebuie s[-l =i \ii; =i-l vei \ine
]ntruna cu capul, p`n[ la sf`r=itul lumii. Acesta e canonul ce \i-l dau
=i eu \ie, pentru munca ce mi-ai dat-o tu, c`nd m-ai ]nchis ]n cal.
Atunci diavolul a ]nceput a r[cni, a se sf[rma, a se smuci, g`ndind
c[ va putea rupe lan\urile, dar degeaba, c[ci mìnile =i picioarele-i
erau legate. +-acuma c`nd se cutremur[ p[m`ntul, el se scutur[ de
m`nie, ar vrea s[-l dea jos de pe cap =i nu poate, c[ci oamenii sunt
cumin\i; unde se fac gropi mari, ei le astup[, unde sunt p[duri mari,
le taie =i p[m`ntul nu se poate pleca nici ]ntr-o parte.
El tocmai atunci are s[ scape, c`nd oamenii c[ut`nd ]ntruna dup[
minerale, vor ajunge cu s[p[turile p`n[ de ceea parte, atunci p[m`ntul
se va despica ]n dou[ =i va c[dea o bucat[ de o parte =i alta de alt[
parte, l`ng[ d`nsul. +i dup[ aceasta, lumea tot va fi, c[ci cineva va
lipi p[m`ntul la un loc, a=a cum a fost, numai c[ nu se =tie cine: dracul
sau Dumnezeu?
Diavolul a f[cut pe oameni din lut, fr[m`nt`nd lut din toate patru
p[r\i ale lumii. Din acesta a f[cut patru oameni: dou[ femei =i doi
b[rba\i =i i-a pus ]n cele patru p[r\i ale p[m`ntului, tot o femeie =-un
b[rbat, fa\[ ]n fa\[, unul la r[s[rit, altul la asfin\it, la miezul nop\ii =i
la miaz[zi, cu g`ndul c[ Dumnezeu le va da duh =i ei, venind unul
spre altul, se vot ]nt`lni. Dumnezeu a ]nviat numai pe b[rba\i =i s-au
]nt`lnit am`ndoi.
— Ce-ai f[cut, zice diavolul, de ce n-ai ]nviat =i pe femei, c[ci ei
trebuie s[ se ]nmul\easc[!
— }i voi ]nvia, zice Dumnezeu, dar s[ fie ai mei.
— Ba nu, zice dracul, las-s[ fie ]n jum[tate: o pereche a mea =i
una a ta.
+i Dumnezeu i-a ]nviat.
Oamenii cei dintì, care i-a f[cut diavolul, erau negri =i el tare s-a
bucurat c[-i seam[n[, dar apoi s-au sp[lat ]n mare =i s-au f[cut albi.
Diavolul v[z`ndu-i albi, de ciud[ s-a lep[dat el singur de d`n=ii.
Fiindu-i ur`t ]ntr-o zi, se duce diavolul cel =chiop la frate-s[u sub
p[m`nt =i ]l ]ntreab[ cum ]i e.
— Nu mi-ar fi r[u, zice acela, numai c`t e tare ]ntuneric.
— Las[ c[ voi face eu =i va fi lumin[, zice cel =chiop. Voi str`nge
toate focurile de pe unde se afl[ prin lume =i focul de pe muntele
nostru =i le voi aduce pe p[m`nt =i astfel se va vedea.
Apoi s-a dus ]ntins la m[-sa s-o ]ntrebe =i pe d`nsa.
— N-ai face bine, ]i zice ea, c[ci focul acela ar arde totul. Eu =tiu
cum ar putea s[ fie lumin[ =i \i-a= spune, dar m[ tem!
El at`ta s-a pus cu bini=orul pe l`ng[ d`nsa, p`n[ ce i-a spus:
— Ochiul meu acest st`ng, a zis ea, sco\`ndu-l cineva =i d`ndu-i
drumul pe cer, ar putea s[ lumineze toat[ lumea, dar atunci eu a=
r[m`ne oarb[ =i de aceea m[ temeam s[-\i spun, ca s[ nu mi-l sco\i!
— N-ai nici o grij[, mam[, cum \i-a= scoate eu ochii! i-a r[spuns
feciorul.
Dar abia mam[-sa a adormit =i el i l-a scos. De ]ndat[ ochiul a

]nceput a cre=te, p`n[ ce nu l-a mai putut \ine =i, d`ndu-i drumul, a
zburat de s-a f[cut luna pe cer.
Plin de bucurie, s-a dus sub p[m`nt la frate-s[u =i l-a ]ntrebat de e
mul\umit cu ceea ce a f[cut?
— Acuma e mai bine, dar tot nu e destul[ lumin[ =i e frig, luna nu
d[ c[ldur[ deloc, a zis acela.
Cel =chiop iar a venit =i a ]ntrebat pe mum[-sa. Ea s-a temut s[-i
spun[ la ]nceput, dar apoi i-a descoperit c[ ochiul ei cel drept, dac[
l-ar slobozi cineva ]n focul din muntele lor, ar lua at`ta foc ]n sine,
]nc`t ar ajunge pentru a ]nc[lzi =i lumina toat[ lumea. El iar[=i a
a=teptat p`n[ ce-a adormit, i-a scos ochiul =i l-a aruncat ]n gura cea
de munte =i de acolo a ie=it soarele nostru luminos.
La c`tva timp, diavolul iar s-a dus la frate-s[u =i l-a ]ntrebat de e
bine acuma.
— Acuma e bine, numai c[ noaptea c`nd nu e lun[, e tare ]ntu-
neric =i ur`t; dac-ar fi =-atunci ceva, c`t de pu\in s[ lumineze, ]nc[ =i
mai bine ar fi.
— Voi ]ntreba pe mama =i voi face ceva, i-a r[spuns fratele lui. +i
iar a alergat la ea.
— De-acu asta-i moartea mea, a zis b[tr`na =i nu vroia defel s[
spun[.
Dar dup[ ce feciorul a ]ncredin\at-o c[ nu-i va face nimic, i-a spus
totul. A zis c[, dac[ i-ar t[ia buc[\i trupul =i l-ar arunca ]n aer, ar
avea aceea ce doresc. }ndat[ dup[ ce a adormit, diavolul a t[iat-o =i
din carnea ei s-au f[cut stelele, unele mai mari, altele mai mici, dup[
cum au fost =i buc[\ile ce le-a aruncat.
— Dar acum e bine? ]l ]ntreb[ iar pe frate-s[u.
— Acuma e tare bine, numai c[ e totul mort, pustiu peste tot lo-
cul, nu e nimic[ viu pe lume.
— +i cum s[ fac ca s[ fie aceea ce vrei tu?
— Du-te la locul unde a dormit mama noastr[ =i ia pietricelele pe
care a dormit; ad[-le pe p[m`nt =i din ele se va face ceea ce-\i spun.
Dar g`ndul lui era ca s[-l pr[p[deasc[ pe frate-s[u, c[ci ]ndat[ ce

ar fi c[lcat pe locul acela, l-ar fi ars. Acesta ]ns[ era h`tru. El a tras
din acel loc pietrele cu un c`rlig =i apoi lu`ndu-le, le-a adus pe p[m`nt.
Apoi le-a ales dup[ culoare =i a f[cut trei gr[mezi: o gr[mad[ de pie-
tre albe, alta ro=ii =i a treia vinete. Pietrele cele ro=ii le-a aruncat ]n
mare. Aici s-a f[cut mai ]ntì j[ratec, apoi s-au f[cut pe=ti =i au ]nceput
a ]nota. Dar cu cele albe =i cu cele vinete nu se pricepea ce s[ fac[. A
trebuit s[ cheme iar pe Dumnezeu s[-i ajute. Dumnezeu a luat mai
]ntì pietrele cele vinete, le-a suflat duh =i ]ndat[ au ]nceput a zbura
]n aer p[s[rele. Apoi a suflat duh =i celor albe =i au ]nceput a mi=una
pe p[m`nt tot felul de dobitoace. Diavolul s-a tocmit cu Dumnezeu c[,
pentru c[ le-a ]nviat, s[ fie a am`ndurora pe jum[tate.
— Ba nu, zice Dumnezeu, dac[ le vei putea num[ra, s[ fie toate
ale tale.
Dar p[s[rile zburau =i vitele alergau =i se amestecau =i-au r[mas
toate ale lui Dumnezeu. Ciud[ pe Dumnezeu, c[ l-a ]n=elat!
S-apuc[ s[ ]mp[r\easc[ soarele, luna =i stelele. Cu stelele, a zis
Dumnezeu s[ fie tot a=a, s[ le numere. Dar, sau c[ se punea ]n dreptul
stelelor vreun nour, sau c[ ]l apuca ziua, au r[mas nenum[rate. Iar
m`nie =i sfad[ cu Dumnezeu. Mai aveau de ]mp[r\it luna =i soarele.
— Dac[ crezi c[ te ]n=el, alege-\i tu singur ce vrei, i-a zis Dumnezeu.
— Eu ]mi iau soarele, zice diavolul.
— Fie =i a=a, zice Dumnezeu, a mea va fi luna =i cu ea voi r`ndui;
iar tu cu soarele vei avea de lucru.
Dar soarele ]l frigea tare, c[ci el avea de lucru cu d`nsul. De focul
acela, unde s[ se ascund[? A alergat s[ se ascund[ ]n mare, dar
Dumnezeu a luat apa. Se ascundea sub nisip, dar tot ]l frigea. A ]nce-
put a alerga pe p[m`nt, doar s-ar r[cori =i alerg`nd ]=i f[cea v`nt.
A=a a v[zut c[ e bine =i =i-a f[cut dou[ aripi, f[c`nd cu ele v`nt peste
toat[ lumea. Fratele s[u l-a ]nv[\at s[ taie fiecare arip[ ]n dou[ =i s[
le ]nfig[ ]n cele patru p[r\i ale p[m`ntului, c[ci singure vor face v`nt
]ntre ele =i va fi mai bine. Diavolul a f[cut cum l-a ]nv[\at =i astfel s-a
f[cut v`ntul.
+i c`nd tun[ =i fulger[, tot el e pricina. Atunci scap[r[ de m`nie

asupra soarelui c[-l frige =i pune nouri ]mpotriva lui s[-l apere; mai
ales la amiaz[zi, c`nd ]l frige tare. +i ploaia tot el o d[. }=i aduce c-un
ciur ap[ din mare =i toarn[ peste d`nsul ca s[ se r[coreasc[ =i c`nd
d[ cu ciurul prin v[zduh, plou[ pe p[m`nt.
El pe soare =i pe lun[ are mare ciud[, ar vrea s[ le m[n`nce =i de
aceea sunt c`teodat[ ]ntunecimile; mai ales de lun[, c[ci luna e rece
=i el se poate apropia; dar ]ndat[ ce soarele sloboade razele sale, el
fuge. +i de soare se apropie, ]ns[ mai cu greu; de aceea ]ntunecimile
de soare sunt mai rare; =i c`nd timp de o sut[ de ani nu se va ]ntune-
ca soarele, atunci nici diavolul pe lume nu va fi.
CUM L-A IZGONIT DUMNEZEU

PE DRACUL DIN CER
Se zice c[ de c`nd cu h[ul, c`nd lumea nu era pl[smuit[, tr[ia =i

dracul ]n cer. Aici el ]l slujea pe Dumnezeu, f[c`ndu-i cele de lips[.
C`nd l-a b[gat Dumnezeu ca slujitor, i-a spus lui c[ p`n[ atunci ]l va
\ine ]n ]mp[r[\ia sa cereasc[, p`n[ c`nd va asculta de el =i nu va c[lca
]n odaia a dou[sprezecea din fundul cerului.
Dracul nu i-a c[lcat deloc porunca =i nu a intrat, Doamne fere=te,
]n chilia oprit[. De aceea Dumnezeu ]l iubea mult, c[ci nu era numai
slug[ credincioas[, mai era =i iste\, lucru mare.
Dar[ de la o vreme i se ur] Atotputernicului de h[u =i hot[r] s[
pl[smuiasc[ o lume mai frumoas[. }n cele =apte zile c`t a fost el
pogor`t din ceruri, c[ci ]ntr-o s[pt[m`n[ a f[cut el lumea, dracul
se furi=[ ]n odaia din fund a palatului dumnezeiesc, vr`nd s[ vad[
ce scumpete are acolo, de l-a oprit Dumnezeu s[ calce ]n ea.
Pe o mas[ g[si el o carte mare, ]n care era scris[ ]n\elepciunea lui
Dumnezeu. V[z`nd aceasta, dracul se puse s[ citeasc[ =i citi, curios
cum era, =apte zile =i =apte nop\i ]ntruna, pe nem`ncate =i neb[ute.
}n l[comia sa, ca s[ se fac[ atot=tiutor, uit[ c[ se apropie timpul c`nd
Atotputernicul se va sui din nou la cer =i Dumnezeu ]l afl[ citind.
Atunci el ]l alung[ pe dracul din cer, blestem`ndu-l ]n chipul

urm[tor:
— Nichipercea s[ te cheme, satan[ =i diavol ce e=ti, necurat s[ fii,
hicleanule, coarne s[-\i creasc[ ]mpeli\atule Scaraon\, duce-te-ai ]n
pietre, spaima lumii s[ fii, ucig[-te crucea, ucig[-te toaca!
+i, gr[ind astfel, Domnul ]l izgoni pe dracul din cer.
Nechipercea, v[z`nd c[ Dumnezeu nu-l mai iube=te, s-a hot[r`t
s[ se r[zbune, ]n=el`ndu-i pe oamenii din rai, pe care Atotputernicul
]i iubea ca pe ni=te fii.
De aceea el se schimb[ ]n =arpe =i ]ndemn[ pe Eva s[ m[n`nce
din m[rul cel oprit. Femeia, cum e ea slab[ de ]nger, a p[c[tuit dim-
preun[ cu so\ul ei Adam.
V[z`nd aceasta, Dumnezeu s-a f[cut foc de m`nie =i i-a gonit pe
p[c[to=i din locul fericirii.
Dar nici satana nu sc[p[ cu fa\a curat[, ci voind Dumnezeu s[-l
pedepseasc[, a chemat pe Sf`ntul Ilie la sine, poruncindu-i s[-l caute
pretutindeni pe diavol =i unde-l va g[si, s[-l loveasc[ cu foc =i cu
tr[snet.
Sf`ntul ascult[, ]=i ]nh[m[ calul s[u cel alb la c[ru\[ =i se lu[ dup[
Hicleanul.
}ncornoratul, v[z`nd para de foc prin v[zduh, se ascunse ]ntr-o
pe=ter[. Sf`ntul Ilie, ]ns[, ]l ajunse =i ]l fulger[. Tr[snetul mi-l lovi pe
}mpeli\at a=a de tare, ]nc`t ]l cufund[ ]n \[r`n[, p`n[ la mijlocul
p[m`ntului. Aici Scarao\chi se opri =i ]ncepuse s[ verse foc din el. +i
v[rs[, nene, =i iar v[rs[, p`n[ ce aprinse un foc mare, mare. Aci se
a=ez[ el, de aci ]nainte, ]nec`ndu-se cu totul de fum, iar l[ca=ul lui s-a
numit iad.
C`teodat[ mai cearc[ el, nu-i vorb[, s[ se mai urce pe p[m`nt, ca
s[ ispiteasc[ pe oameni, pe care din tot sufletul ]i ur[=te, dat atunci
Sf`ntul Ilie ]=i ]nham[ calul la c[ru\[ =i \in`nd ]ntr-o m`n[ h[\urile,
iar ]n cealalt[ fulgerele, pleac[ dup[ el, ca s[-l izgoneasc[ la locul
care i se cuvine, ]n iad.
Lui Duc[-se-n pietre, nu-i vorb[, nu-i prea place lucrul [sta =i cearc[
s[ se scuteasc[ de r[zbunarea lui Dumnezeu, furi=`ndu-se ]n copaci
]nal\i, ]n fier =i ]n cai =i pisici =i ]n alte dobitoace, pe care Sf`ntul Ilie
adeseori le tr[sne=te, voind s[-l nimereasc[ pe afurisitul de diavol.
Feri\i-v[, deci, oameni buni, s[ rosti\i ]n timp de vijelie numele
dracului, c[ci atunci el va veni la voi, iar tr[snetul, ]n drumul s[u
spre drac, poate s[ v[ fulgere.
SF~NTUL ILIE P{LIE
Diavolul dup[ ce a f[cut cu Dumnezeu lumea, i-a spus lui Dum-

nezeu:
— Tu ai norod, oameni, dar eu sunt singur.
Dumnezeu l-a dus la ap[ =i i-a ar[tat cum s[ moaie m`na =i s[
stropeasc[, s[-=i fac[ draci. El a f[cut a=a de mul\i, c[ nu ]nc[peau.
— De-amu, zice el lui Dumnezeu, avem s[ ne batem, avem s[ \inem
b[taie am`ndoi.
— Ne-om bate.
Dar sfin\i ]nc[ nu avea Dumnezeu, c[ci ]nc[ nu se d[duse nimeni
la munc[. A chemat tot norodul =i le-a spus c[ cineva trebuie de bu-
n[voie s[ se arunce ]n mare, pentru ca s[ fie sf`nt, s[ se poat[ lupta
cu diavolul, c[ci altfel cu to\ii sunt pierdu\i.
— Care e mai ur`t din voi s[ se arunce, a zis Dumnezeu.
Oamenii nu se dau, to\i ziceau c[-s frumo=i. Iat[ c[ vine o tr[sur[
cu patru cai, cu-n boier. Era Sf`ntul Ilie; =i ]ntreab[, ce stau oamenii
to\i aduna\i? Dumnezeu ]i spune.
— M[ arunc eu, zice Ilie, cu tr[sur[, cu cai, cu tot.
+i a poruncit la vizitiu s[ lege ochii la cai. Vizitiul dup[ ce a le-
gat, zice:
— Eu de dumneata nu m[ las, dac[ te arunci dumneata, m[
arunc =i eu!
S-au aruncat ]n mare, =i Dumnezeu a dat s[ se fac[ ]naintea lor
drum p`n[ ]n cer; nu s-au ]necat. +i i-a dat lui Sf`ntul Ilie sabia =i
tunul, =i c`nd a pornit asupra diavolilor, pe to\i i-a omor`t. Unii au

r[mas ]n cer de atunci, sp`nzura\i cu capul ]n jos =i cu picioarele ]n
sus; de aceea se zice c[ nu e bine s[ te ui\i c`nd cade vreo stea din
cer, c[ci stelele acelea sunt diavolii cei sp`nzura\i, cad pe p[m`nt.
Apoi Sf`ntul Ilie i-a luat diavolului coroana, c[ci avea o coroan[
tare frumoas[ =i avea dou[zeci =i patru de aripi, dar i le-a t[iat cu
sabia.
C`nd fulger[ ]n cer, Sf`ntul Ilie d[ cu sabia, iar c`nd tun[, atunci
P[lie, vizitiul lui, arde cu tunul.
De atunci ]ntruna sunt la un loc.
LUCIFER R{ZVR{TIT,
ESTE ARUNCAT DIN CER
Dintre to\i ]ngerii =i arhanghelii lui Dumnezeu, s-a r[zvr[tit ]ntr-un

r`nd unul numit Lucifer.
Acesta, nemaivoind s[ asculte pe Ziditor, a c[utat s[ se ridice mai
presus de d`nsul. Dumnezeu, ]ns[, ca s[ dea o pild[ =i celorlal\i ]ngeri,
l-a aruncat din ]naltul cerului jos, pe el =i pe to\i cei p[rta=i cu el la
r[zvr[tire.
S-a ]nt`mplat ]ns[ c[ ]n aceast[ c[dere, Lucifer a luat cu sine =i
=tima, haina cea sf`nt[ de arhanghel, care nu putea s[ r[m`n[ la
d`nsul. De aceea, Dumnezeu a trimis pe Sf`ntul Mihail ca s-o duc[
din nou ]n cer.
Sf`ntul Mihail s-a dus la diavol, s-a pref[cut prieten cu d`nsul, =i
]ntr-un r`nd s-au pornit am`ndoi ca s[ se scalde.
}n ap[ a intrat ]ntì Lucifer =i s-a dat la fund. Arhanghelul Mihail
a luat =tima =i a ]nceput s[ se ridice spre cer cu d`nsa, v[z`nd mai
ales c[ Dumnezeu f[cuse ghea\[ pe deasupra apei.
Pe c`nd se ridica, ]ns[, Lucifer ]=i d[du seama =i f[cu a=a cum putu
ca s[ sparg[ ghea\a. O sparse =i, cu toate c[ ]=i rupse aripile, putu,
totu=i, s[ zboare dup[ Sf`ntul Mihail =i s[-l apuce de picior, dar din
aceast[ prindere nu r[mase dec`t cu o buc[\ic[ de carne din talp[.
Lucifer se scobor] pe p[m`nt, iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine

]n cer, duc`nd lui Dumnezeu =tima arhangheleasc[.
De la aceast[ ]nt`mplare ne-a r[mas nou[ oamenilor scobitura pe
care o avem ]n talpa piciorului, lipsa c[rnii rupte din talpa Sf`ntului
Mihail de c[tre Necurat.
DE C~ND E LEGAT SATANA
Diavolul, c`nd a prins de veste c[ are s[ vie Hristos ]n iad s[ scape

pe Adam, a f[cut un lan\, cu chip c[ dac[ a veni, s[-l lege pe Domnu
Isus Hristos. Cum por\ile cele de aram[ erau ]nchise, Domnu Hristos
le-a sf[r`mat =i s-a dus de-a dezlegat pe Adam. Diavolul, dac[ l-o v[zut
]n ]mp[r[\ia lui, i-a spus:
— Ia de acu am s[ te leg cu lan\ul ista.
Domnu Hristos ]i zice:
— Ia arat[-mi cum ai s[ m[ legi.
El se leg[ pe d`nsul =i Domnu Hristos ]l blagoslove=te =i a=a legat
o r[mas. De c`t se muncea de ciud[, se rupe o verig[ de la g`t. Dom-
nu Hristos ]=i puse acolo veriga de pe deget =i dracul de atunci o tot
linge necontenit. +i c`nd cre=tinii zic la ]nviere: „Hristos a ]nviat“,
veriga ceea se sub\iaz[ ca un firi=or de p[r; iar c`nd se r[spunde:
„Adev[rat a ]nviat“, veriga se ]ngroa=[ la loc.
Altfel veriga s-ar rupe de n-ar r[spunde =i Scarao\chi ar sc[pa.
TART{RUL ESTE |INTUIT

}N SCAUNUL DE AUR
Zice c[ Necuratul, pe c`nd nu c[zuse ]nc[ din m[rirea sa, voi s[

r[mìe singur domnitor =i st[p`nitor peste toat[ lumea. Spre a-=i
ajunge, ]ns[, scopul acesta, trebuia s[-l prind[ mai ]ntì pe Dumnezeu
=i s[-l lege ]n lan\uri. +i ca s[-l poat[ mai degrab[ =i mai u=or ]n=ela
=i lega, f[cu un scaun de aur, care se putea ]nchide =i deschide, =i
apoi pofti pe Dumnezeu, ca s[ se suie pe scaunul acela.
Dumnezeu, ]ns[, ]n atot=tiin\a sa, ]n\elese =iretenia diavolului, =i

de aceea ]i zise s[ se suie el mai ]ntì =i s[-i arate cum =i ce, ca dup[
aceea s[ fac[, c[ el nu =tie.
Diavolul, neb[nuind nimic, nu a=tept[ s[-i mai zic[ ]nc[ o dat[, ci
cuget`nd ]n mintea sa c[ =i-a ajuns scopul, se =i sui pe scaun. Dar nu
apuc[ bine s[ se suie, =i iat[ c[ u=ile scaunului se =i ]nchiser[ =i el
r[mase acolo prins.
V[z`ndu-se ]n=elat, ]ncepu a se v[ieta =i a ]ntreba pe Dumnezeu
c`nd va sc[pa el din prinsoarea aceea.
— C`nd nu vor mai face femeile ou[ ro=ii =i pasc[! r[spunse
Dumnezeu.
Deci atunci va ie=i diavolul din prinsoarea care a preg[tit-o el lui
Dumnezeu =i va fi domnitor =i st[p`nitor peste p[m`nt, c`nd nu vor
mai face femeile ou[ ro=ii =i pasc[.
IUDA A FOST FERECAT }N LAN|URI
Mai t`rziu, dup[ ce Iuda a v`ndut pe Domnu Hristos =i din prici-

na asta a suferit r[stignire =i moarte, bunul Dumnezeu a pedepsit pe
Iuda cum e mai r[u. Dup[ ce tic[losu-[la s-a sp`nzurat, cic[ l-a legat
]n lan\uri =i l-a dus s[ se poc[iasc[ ]n ]ntunericul cel mai ad`nc, la
cap[tul de jos al st`lpilor care \in p[m`ntul. S[ stea acolo =i s[ se
zbuciume c`t o fi lumea.
Iuda, ]ns[, nu s-a ast`mp[rat nici acolo. +ti\i ce a f[cut?
S-a apucat s[ rup[ cu din\ii din st`lpii p[m`ntului =i s[ road[, ca
pe de o parte s[ r[stoarne lumea, iar pe de alta s[ scape el de-acolo.
Nu poate, ]ns[, roade dec`t noaptea. +i tot roz`nd, demult ar fi dat
el gata lumea asta, dac[ nu s-ar fi ]ndurat tot Dumnezeu de noi, c[
are mil[ de cei drep\i. +ti\i cum?
A pus acolo de straj[ vidrele lui =i pe C`\elu-P[m`ntului.
{=tia au grij[ ca atunci c`nd e gata s[ se surpe st`lpii de ros[tur[,
s[ latre la Iuda =i a=a ]l opresc din ros. Dar nu ]ntotdeauna, ci numai
]n vremea c`nd pe lumea noastr[, femeile duc`ndu-se cu doni\ele la
ap[, le cl[tesc de trei ori =i le cur[\[ ]nainte de a lua ap[. Atunci =i

numai atunci, C[\elu-P[m`ntului latr[; Iuda st[ din ros =i st`lpii
p[m`ntului, prin puterea lui Dumnezeu, c[ el e mare =i puternic, se
fac la loc cum au fost.
APELE S~MBETEI
Pe dinaintea loca=ului S`mbetei, trece un rù =i rùl acela e apa

S`mbetei. Iar pe l`ng[ rù tr[iesc rugmanii, care sunt oameni ca noi,
rom`nii, dar mici de f[ptur[ =i pu\intei la minte. +i sunt =i ei cre=tini,
dar n-au ]nv[\[tur[ cre=tineasc[ de la Hristos ca noi, ci de la fiul oii,
cum avem =i noi de la fiul Mariei.
+i cred =i ei ]n Hristos =i \in Pa=tele =i Cr[ciunul, dar precum sunt
a=a desp[r\i\i de lume, nu =tiu nici c`nd e Cr[ciunul, nici c`nd este
Pa=tele. +i numai noi de-aici le d[m de veste, c`nd au s[ \ie rugmanii
s[rb[tori. C[ la Cr[ciun azv`rlim coji de nuci pe rùri, ca s[ le duc[
rùrile p`n[ ]n apa S`mbetei =i a=a s[ =tie rugmanii c[ la noi e
Cr[ciunul =i s[-l \ie =i ei. +i tot a=a =tiu ei c[ la noi sunt Pa=tele, dup[
cojile de ou[ ro=ii, pe care le azv`rlim noi ]n rùri, ca s[ mearg[ la ei.
+i cic[ apa asta a S`mbetei ocole=te de trei ori p[m`ntul, ca un
=arpe f[cut de trei ori colac. Iar la urm[, se bag[ ]n p[m`nt =i merge
p`n[ ]n iad =i duce acolo sufletele p[c[to=ilor s[ s-adune pe fa\a ape-
lor, iar apele s[ le duc[ spre apa S`mbetei. +i de aceea e bine s[ faci
cruce =i s[ sufli peste apa din rùri, c`nd te scalzi, =i s[ sufli peste
apa din doni\[ =i s[ ver=i pu\in din ea p`n[ nu bei, ca s[ fug[ =i s[ se
scurg[ sufletele p[c[to=ilor care s-au adunat pe fa\a apei.
CERUL, POSTURILE, ROHMANII
Mai ]ntì =i-ntì, Soarele =i Luna mergeau pe sus, prin aer, nu prin
cer cum merg acu =i le era tare greu. De aceea s-au rugat lui Dumnezeu
s[ puie cerul deasupra, pentru ca s[ poat[ umbla. Sfin\ii, cei =apte
apostoli, au zis c[ ei vor face aceasta, numai dac[ oamenii i-ar ajuta
=i i-ar \ine, s[ nu le m[n`nce carnea, s[ posteasc[. De aceea sunt

=apte posturi.
Sfin\ii, =apte apostoli, s-au dus sub noi la rohmani, sub fundul
m[rii; acolo este alt[ lume.
Dumnezeu le-a dat aripi =i ei au adus de acolo piatr[ =i mai scump[
dec`t a noastr[, de au f[cut cerul ca sticla =i i-au pus =apte st`lpi de
piatr[ scump[. +i de aceea, c[ \in cerul, asta e mare munc[, apostolii
s-au rugat lui Dumnezeu ca s[ posteasc[ oamenii, s[ nu sl[beasc[
din puteri.
Posturile, adic[ sunt patru, iar[ ceilal\i trei st`lpi, care fac =apte
posturi, sunt de ajutor; c`nd sl[besc prea tare, \in ei ]n locul lor.
C`nd a fost gata, s-au suit Soarele =i Luna ]n cer =i acum li-e mai
u=or, c[ci merg ca pe podele; iar noi numai ca prin fereastr[ ]i ve-
dem. De aceea Soarele nici nu ne frige a=a tare, c[ci ]nainte tare ardea.
Diminea\a p[n[ la amiaz[zi ]l trag ]n sus doisprezece boi, de aco-
lo boii se ]ntorc ]napoi, iar la vale ]l duc =apte iepuri.
Dar Luna =i Soarele, de ce g`ndi\i c[ sunt ro=ii c`nd r[sar? Pentru
c[ sunt oameni =i li-e ru=ine, c[ci oamenii le arunc[ ]n fa\[ gunoi.
Gunoiul e tare p[cat a-l arunca ]n fa\a lor, c`nd r[sar.
POVESTEA CU NEF~RTATE
La ]nceputul ]nceputurilor, c`nd nu era nici lumin[, nici ap[, nici

p[m`nt =i nici umbr[ de vietate, diavolul, care tr[ia pe atunci, era
frate cu Dumnezeu =i locuiau am`ndoi ]n v[zduh, pe un tron f[cut
din spum[.
Dumnezeu sta ve=nic pe g`nduri, pe c`nd diavolul c[sca =i se-ntin-
dea toat[ ziua, ne=tiind cum s[-=i treac[ timpul. }ntr-una din zile, dia-
volul, am[r`t peste m[sur[, veni la Dumnezeu =i sc[rpin`ndu-se dup[
ureche, ]i zise:
— Frate, tu de c`nd te-ai pomenit, tot g`nde=ti ]ntruna, iar eu
mor de ur`t pe l`ng[ tine. F[-m[ =i pe mine s[ ]n\eleg o fr`ntur[
m[car din g`ndurile tale!
Dumnezeu i-a r[spuns atunci cu bun[tate:

— Nu e=ti tu ]n stare s[-mi pricepi g`ndurile, dar uite un fum din
ele, s[ ai cu ce te juca.
Zic`nd aceasta, Dumnezeu a suflat, a=a cum sufli c`nd vrei s[
abure=ti geamul, =i a dat afar[ o rotocoal[ mic[ de fum, care s-a f[cut
ca o gogonea ce cre=tea mereu. Diavolul s-a repezit atunci =i, s[rind
pe ea, a turtit-o =i a ]nceput s-o ]ntind[ ca pe o coc[, fugind de la un
cap[t la altul =i d`ndu-se de-a berbeleacul. Cu c`t fugea ]ns[, cu at`t
=i bolta ceea de fum se l[\ea, de nu-i mai puteai da de margini.
— Iac[, [sta s[ fie tronul nostru de-acum =i s[ se cheme cer.
— O fi, Doamne, dar =tiu c[ eu am ]nceput s[ m[ cam satur =i de
juc[ria asta =i am s[ te rog s[-mi faci alta.
— De ce crezi tu c[ de juc[rii mi-e mie acum?
— Ba eu te rog s[-mi faci, dac[ vrei s[ scapi de mine.
— Ba s[ m[ la=i ]n pace!
— Ba n-am s[ te las defel =i zic`nd astfel, ]ncepu s[-l g`dile pe
Dumnezeu, doar =i-o putea face tovar[= de joac[.
— Ptiu, bat[-te pr[sania, nu vrei s[ te ast`mperi?
+i Dumnezeu ]l scuip[ pe diavol, dar scuipatul c[zu jos. Diavolul
s-a repezit s[-l =tearg[. Cum a tras, ]ns[, cu laba, scuipatul a ]nceput
s[ se ]ntind[, p`n[ ce s-a f[cut o ap[ ad`nc[, iar diavolul a c[zut la
fund cu ghearele ]nfipte ]n nisip.
— Hm, c[ bine mi-o f[cu frate-meu, dar =i eu am s[ i-o fac.
+i ce-i veni juratului ]n g`nd, s[ ia nisip de-acolo, din fund, =i s[-l
arunce lui Dumnezeu ]n ochi, ca s[-l orbeasc[. A luat un pumn zdrav[n
=i fugi spre mal. P`n[ s[ ajung[, ]ns[, nisipul s-a prelins printre gheare
=i c`nd s-a uitat el, nu mai avea numic ]n m`n[. A mai ]ncercat de
dou[ ori, dar la fel i s-a ]nt`mplat. Atunci l-a chemat Dumnezeu la el
=i i-a spus:
— Degeaba ]ncerci s[ faci r[u, c[ n-ai s[ izb`nde=ti, dar du-te =i
]ncearc[ s[ aduci ]n numele meu, c[ci m-am g`ndit s[ fac ceva, s[-\i
fie =i \ie de folos.
Diavolul a plecat capul ru=inat, s-a afundat din nou ]n ap[ =i a

izbutit s[ aduc[ un pumn de nisip. Din nisipul [sta Dumnezeu a f[cut
un aluat, pe care l-a ]ntins cam c`t un p`rlog de p[m`nt. Pe el a mai
azv`rlit apoi ]nc[ un pumn de nisip =i p[m`ntul s-a ]mbr[cat, ca din
senin, ]ntr-o p`nz[ de verdea\[ =i de pomi at`t de minuna\i, c[ jura-
tul de diavol a r[mas cu ochii holba\i, ne=tiind ce s[ cread[.
— Mare este puterea ta, fr[\ioare, zise diavolul, fugind de colo
p`n[ colo, ]n iarb[.
Dar bucuria lui nu \inu mult, c[ci dup[ pu\in timp, fruntea i se
posomor] dintr-o dat[, dorul de joac[ i se stinse, iar ]n fundul sufle-
tului s[u r[s[ri ghimpele vr[jm[=iei: „De ce Dumnezeu s[ aib[ at`ta
putere nem[rginit[ =i eu, nu? De ce Dumnezeu s[ fie mai presus dec`t
mine? De ce?“
G`ndul acesta ]ncepu s[-l chinuiasc[ grozav: „Dumnezeu are acum
cerul plin de slav[; are p[m`ntul ]nc`nt[tor, cu podoaba de iarb[, de
flori =i pomi, are apele limpezi =i eu — nimic, nimic!“..
Cu c`t g`ndea mai mult, cu at`ta =i pizma se s[pa mai ad`nc ]n
sufletul lui. Da t`rcoale prin toate col\urile, privea frumuse\ile
p[m`ntului =i se trudea, cu mintea lui beteag[, s[ p[trund[ puterea
neb[nuit[ a celui ce le f[cuse, dar capul lui era prea neputincios s[
poat[ ]n\elege. }n goliciunea sufletului s[u, nu r[m`nea dec`t un sin-
gur g`nd, o singur[ dorin\[: s[ aib[ =i el ceva din cele ce f[cuse
Dumnezeu. „Ei bine, ]=i zise el, voi cere, =i de nu-mi va da, voi lua =i
eu prin ]n=el[ciune partea ce mi se cuvine; voi fura-o de va trebui,
dar voi avea =i eu partea pe care singur s[ r[m`n st[p`n“.
Tremur`nd de ciud[, se duse la Dumnezeu =i-i spuse:
— Doamne, nu-\i fie cu sup[rare, dar p[m`ntul [sta pe care l-ai
f[cut, mie mi se cuvine, c[ci eu am adus nisipul din fundul apei.
Dumnezeu ]l privi cu bl`nde\e, ghicindu-i m`nia ce-i cople=ea su-
fletul.
— Nu, fr[\ioare, p[m`ntul [sta e truda g`ndurilor mele, ca =i ce-
rul pe care-l vezi, ca =i apele care murmur[ sc[ldate ]n razele aurii
ale soarelui. Eu le-am f[cut ca s[ te bucuri =i tu de ele, s[ sorbi =i tu
din frumuse\ea lor, c[ci frate ]mi e=ti; nu le-am f[cut ]ns[ ca s[-\i
]ncol\easc[ vr[jm[=ia ]n suflet.
— Dar dac[-\i sunt ]ntr-adev[r frate, de ce s[ nu-mi dai =i mie
partea mea, pe care s-o pot ]ngriji cum ]mi place mie? G`ndurile tale
sunt prea ad`nci, pentru ca s[ mai por\i =i-at`tea griji m[runte. Vreau
s[ te ajut =i eu ]n munca ta, Doamne, =i dac[ frate m[ socote=ti, atunci
ascult[-m[, d[-mi p[m`ntul =i ai s[ vezi cu c`t drag am s[ veghez
asupra lui, dar d[-mi-l.
Dumnezeu, ]n sufletul c[ruia nu era nici o umbr[ de m[rire de=art[,
]n bun[tatea lui f[r[ margini =i-n dragostea de frate, i-l d[rui.
Mai mult ]nc[, diavolul izbuti chiar s[-i smulg[ =i un zapis, prin
care-l f[cea st[p`n ]n toat[ legea, pe tot p[m`ntul. }ncornoratul at`ta
a=teptase, ca s[ se ]nt[reasc[ bine, c[ unde ]ncepe s[ fac[ fel de fel
de r[ut[\i, uit`nd cu totul de Dumnezeu. Bie\ii oameni erau ]mpin=i
numai la p[cate, de intraser[ ]n fundul iadului de vii, iar diavolul tot
mai tare ]=i b[tea joc de ei.
Abia acum v[zu Dumnezeu care fusese scopul diavolului. +i r[bd[
Sf`ntule\ul azi, r[bd[ mìne, r[bd[ poimìne, c[ doar ]=i va mai veni
Necuratul ]n min\i, dar degeaba. }ncornoratul tot ce =tia f[cea.
Dumnezeu se cam lu[ pe g`nduri, c[ci de, =i r[bdarea ]=i are margi-
nile ei. Se g`ndea Sf`ntule\ul, ce-i vinovat[ lumea s[ sufere at`ta,
pentru pofta unui ]ncornorat =i s-a hot[r`t s-o scape din ghearele lui;
dar vorba era cum s-o scape, c[ci Necuratul de c`te ori ]i zicea
Dumnezeu ceva, scotea zapisul din chimir =i i-l ar[ta:
— Avem noi ]nscris, ori ba? P[i dac[ avem, ]nseamn[ c[ sunt st[p`n
=i c[ sunt liber s[ fac ce vreau.
Puterea lui Dumnezeu e mare, ]ns[; iar dac[ iart[ toate nelegiui-
rile c`te se fac, apoi chiar =i c`nd pl[te=te, nu d[ o dat[ cu ciomagul
=i =tii a=a pe nesim\ite, dar tot pl[te=te; dac[ nou[, oamenilor, ni se
pare c[ r[m`n mul\i nedrept[\i\i, este pentru c[ nu b[g[m noi de
seam[. De nu pedepse=te azi, apoi mìne; cel care nu se ]ndreapt[,
tot nu scap[. A=a =i cu diavolul; l-a sf[tuit, l-a mai dojenit, iar dac[ a
v[zut =i-a v[zut, s-a hot[r`t s[-i dea r[splata ce i se cuvenea.
}ntr-una din zile, numai ce chem[ pe Sf`ntul Petre la el =i ]i zise:

— Petre, mari nelegiuiri a mai f[cut „Nefrate-meu“ [sta pe p[m`nt,
c[ numai frate nu-mi poate fi!
— Mari nelegiuiri, Doamne, mari de tot =i m[ tot g`ndesc =i eu
cum de l-ai putut r[bda at`ta amar de vreme.
— Am tot crezut c[ se va cumin\i, Petre, dar v[d c[ r[utatea lui e
f[r[ de sf`r=it; de asta te-am chemat, s[ sc[p[m biata lume din
ghearele spurcatului.
— S-o sc[p[m Doamne, dar cum, c[ci are la m`n[ zapisul cela
care ne tot izbe=te mereu.
— Zapisul l-a luat prin lingu=ire =i prin ]n=el[ciune, Petre, =i cine
]n=eal[, ]n=el[ciune va fi pierderea lui. Ascult[-m[. Caut[ niscai
zdren\e prin podul cerului, =i a=a ]mbr[cat, du-te la el; f[-te c[ e=ti
om s[rman =i c[ umbli s[ te bagi slug[. Dar nu cumva s[ dai ceva de
b[nuit, c-apoi totul e pierdut. Cat[ s[-i fii pe plac, a=a ca s[ capete
]ncredere ]n tine. De furat s[ nu-ncerci, c[ci ]l poart[ totdeauna ]n
chimir, iar noaptea doarme cu chimirul ]ncins. Stai ]ns[ p`n[ la var[
=i atunci eu am s[ dau o c[ldur[ mare de tot. Diavolul o s[ mearg[ la
g`rl[ =i-o s[ te ia =i pe tine. C`nd el o fi ]n fundul apei, eu am s[ dau
deodat[ un ger, ]nc`t o s[ ]nghe\e apa de-un lat de m`n[ =i el n-o s[
mai aib[ loc nici c`t g[m[lia acului ca s[ ias[. Tu s[ iei atunci chimi-
rul =i s[ te sui ]n cer =i i-oi ar[ta eu cum se pl[tesc f[r[delegile.
A=a a f[cut Sf`ntul Petre. S-a ]mbr[cat cu ni=te \oale vechi, g[site
]ntr-un col\ al raiului, a cobor`t pe p[m`nt, iar de aici fuga la
]mpeli\atul de diavol. La poarta lui, doi ]ncorn[ra\i, ]mbr[ca\i ]n c[m[=i
de foc, f[ceau de paz[.
— Ce e cu tine, m[ zdren\urosule?
— Apoi, domni=orilor draci, sunt un biet nevoia= =i-a= vrea s[ m[
bag slug[ pe la cineva, dac-oi g[si. N-[\i =ti cumva dumneavoastr[ pe
vreunul care are nevoie?
— Ba chiar st[p`nu-meu are nevoie de o slug[, spuse unul din ei,
dar vezi c[ lui ]i place, ori s[ fii om, ori s[ nu mai fii.
— De asta n-ave\i nici o grij[, domni=orilor. De nu i-a pl[cea cum

l-oi servi, poate s[ m-alunge ca pe-un cìne.
Tura-vura l-au dus ]naintea lui Scarao\chi, care =edea tol[nit pe-un
tron de aur, p[zit de =apte aghiotan\i cu s[biile scoase.
— Cine te-a adus prin locurile astea, m[i nepricopsitule?
+i unde mi-l m[soar[ }ncornoratul de sus p`n[ ]n jos, de s[-l bage
]n p[m`nt, nu alta.
— S[rut t[lpile, Lumin[\ia voastr[, iaca s[r[cia =i nevoile m-au
adus. Sunt un biet cre=tin f[r[ de nici un c[p[tì =i umblu s[-mi g[sesc
un st[p`n. Nu cer mai mult dec`t un codru de m[m[lig[ =i-un loc=or
unde s[-mi odihnesc oasele ]mb[tr`nite.
— P[i dac[ a=a \i-i povestea, s[ r[mì la mine, numai vrednic s[ fii.
I-a dat }mpeli\atul s[ m[n`nce =i l-a pus la lucru. S[-l fi v[zut pe
Sf`ntul Petre cu m`necile sumese, frec`nd cazanele cu zmoal[, te-ai
fi crucit de vrednicia lui. Diavolului ]i pl[cu mult =i ]ncetul cu ]ncetul
]ncepu s[ prind[ ]ncredere ]n el. Intrase Sf`ntule\ul pe sub pielea Tar-
torului, c[ ajunsese s[ nu mai fac[ nimic f[r[ el. „Petre-n sus, Petre-n
jos“; unde se ducea, unde se ]ntorcea, Petre era nelipsit. Ba ]nc[ de la
un timp, p`n[ =i sfatul i-l cerea.
}n sf`r=it, a sosit =i vara pe care Sf`ntul Petre o a=tepta cu at`ta
ner[bdare. +i d[duse Dumnezeu ]n vara aceea o c[ldur[ a=a de mare,
c[ se p`rlise iarba =i florile, iar frunzele pomilor se ]ng[lbeniser[ =i
c[deau ca-n toamn[. Ardea tot p[m`ntul de parc[ era un cuptor, c[
de-atunci a =i r[mas numele de luna lui cuptor. Acu satana, de gras
ce era, se topea os`nza pe el, cum s-ar fi topit untura de porc pe foc.
Sta toat[ ziulica ascuns ]ntr-o pivni\[ =i ]ntr-o zi chem[ pe Petre la el.
— Ia ascult[, Petre, hai la g`rl[ s[ fac o baie, c[ uite, nu mai pot,
m[ topesc de-an picioarele.
— S[ mergem, st[p`ne, dac[ zici, dar ]n g]ndul lui: „s[ mergem,
]mpeli\atule, c[ \i s-a cam ]mplinit veleatul! Oi =ti eu s[ m[ pl[tesc de
slug[rnicia asta!“
+i-a luat satana albituri de primeneal[ =i au plecat; diavolul ]nainte
=i Petre dup[ el. Cum au ajuns la g`rl[, diavolul nici c-a mai a=teptat
=i s-a dezbr[cat. +i-a pus chimirul peste albituri =i zdup, cu un scui-

pat l`ng[ ele, pe urm[ s-a aruncat ]n ap[. Plutea satana ca o bucat[
de os`nz[, iar gr[simea de pe el se f[cea cercule\e ]n jurul lui. Apoi s-a
dus la fund, ]n timp ce Sf`ntul Petre se tot g`ndea la el: „m[i, fir-ar al
dracului, dar ce-o mai fi =i cu scuipatul [sta de-l arunc[ aci satana!“
Se uit[ pe ]ntinsul apei; nici g`nd de ]nghe\; apa curgea lini=tit[, ]mbi-
bat[ de os`nza satanei. „Ei, ]=i zise el, nu cumva s[-=i fi uitat Dumnezeu
vorba? Ia mai bine s[ ]ncerc s[-i fur eu zapisul frumu=el din chimir,
c`t st[ }mpieli\atul ]n fundul apei“. Se g`ndi pu\in =i hop, puse m`na
pe chimir.
Tartorul, ]ns[, vezi, fusese cu scaun la cap, p[s[mite c[ scuipatul
era fermecat, c[ci abia a pus Sf`ntul Petre m`na pe chimir =i numai
ce-a ie=it, a=a ca din senin, o co\ofan[ =i unde ]ncepu s[ strige de-\i
lua auzul:
— Ca\, ca\, ca\, ca\, ca\!
Dracul s[ri ca fript ]n sus =i-l prinse cu chimirul ]n m`n[.
— Ce faci, Petre?
— Ce s[ fac, st[p`ne, lu[ vorba Sf`ntul Petre, ridic`nd =i \oalele
celelalte de jos. Uite, au fost puse prea l`ng[ mal =i s-au stropit de
ap[, iar acuma vreau s[ le mut mai ]ncoace.
Se ]ncrezu diavolul =i se lini=ti, da Sf`ntul Petre: „M[i, a dracului
co\ofan[, de unde mai ie=i =i asta? S[ =tii c[ nimic nu fac. Dumnezeu
nici g`nd n-are de-nghe\at =i de m-o prinde =i-a doua oar[, nici c[
mai scap din ghearele satanei. Stai s[ =terg ]ntì scuipatul, c[ numai
[la e cu pricina“, =i zic`nd a=a, ]l =terse cu piciorul, apoi ]n=f[c[ chimi-
rul; co\ofana dracului, ]ns[, r[s[ri ca din p[m`nt =i ]ncepu s[ strige =i
mai tare:
— Ca\, ca\, ca\, ca\, ca\!
Satana s[ri de data asta ca ars =i se uit[ b[nuitor la Petre:
— Ce tot faci, m[ nemernicule?
Dar =i Petre ho\:
— Aoleo, st[p`ne, parc[ fusei z[p[cit, c[ pusei \oalele peste ni=te
m[r[cini, gata s[ se umple de scai.
— D[-le la o parte, smintitule, orb ai fost? Pune-le ]ncolo pe iarba

ceea, a=a vezi — =i iar se dete afund.
Dumnezeu, ]ns[, nu doarme =i nici nu uit[. Abia s-a zv`rlit diavo-
lul ]n ap[ =i odat[, uite-a=a ca prin farmec, numai ce s-a f[cut apa tot
o spum[ la suprafa\[ =i c`t ai clipi, a ]nghe\at tun de-un lat =i mai
bine de palm[. At`t i-a trebuit Sf`ntului Petre, c[ a =i ]nh[\at chimi-
rul cu totul =i s[ te p[ze=ti dulu\[. S-a dus spre cer! Bietul diavol, d[-i
]ncoace, d[-i ]ncolo, doar va g[si vreo deschiz[tur[, dar nici pic. Urla
prin ap[ de gemea p[m`ntul de groaz[, dar ce-i folosea? A ]nceput
atunci s[ iscodeasc[ printre pe=ti, poate c[ va =ti vreunul vreo g[urice
pe unde ar putea ie=i, dar nu degeaba se zice: „s[ ai mintea unui
pe=te!“ Nici unul nu i-a spus; numai afurisita de =tiuc[ vru s[ se arate
ea mai c[poas[ dec`t ceilal\i =i ]i spuse:
— Vezi =i tu pe unde e vreun fir de papur[; rupe-l, trage-l ]n[untru
=i pe-aici \i-i drumul!
Acolo s-a dus diavolul =i s-a pus pe lucru. A ros ]ntì firul de pa-
pur[ sub ap[, apoi l-a tras ]n jos pe cel de deasupra apei. +i-a f[cut
un loc=or =i fuga dup[ el. Zbura Sf`ntule\ul c`t putea, dar nici diavo-
lul nu se l[sa =i tocmai c`nd Sf`ntul Petre s-a apucat cu mìnile de
toartele cerului, hop =i diavolul se ag[\[ cu ghearele de talpa picioru-
lui. P`n[ aci, ]ns[, i-au mers nelegiuirile lui. Dumnezeu ]ntinse m`na
=i-l trase pe Sf`ntul Petre ]n[untru, iar diavolul r[mase doar cu o halc[
de carne din talpa lui Sf`ntul Petre ]n m`n[ =i de atunci a r[mas omul
cu scoab[ la picior.
Un tunet prelung r[bufni deodat[, c[ se cutremur[ cerul: p[m`ntul
vui groaznic =i se despic[ ]n dou[; soarele se-ntunec[ la fa\[, iar m`nia
Domnului se rev[rs[ asupra Necuratului.
— P`n[ acum mi-ai fost frate, izbucni Dumnezeu. Ai f[cut toate
nelegiuirile de pe lumea asta; ai nesocotit cuv`ntul meu, ca =i cum
eu n-a= fi fost nimic pentru tine. Ei bine, de azi „Ne-frate“ s[-mi r[mì!
+i pentru c[, ]n prostia ta, ai c[utat, cu sufletul t[u spurcat, s[ te
]nal\i mai presus dec`t mine, de ad`ncul ad`ncurilor s[ ai parte. Lu-
mina zilei s[ n-o mai vezi ]n via\a ta =i s[ tr[ie=ti acolo ca o lighioan[

ce e=ti. Aripile s[-\i cad[ =i-n locul lor s[-\i creasc[ coarne =i coad[.
A=a ai vrut-o =i a=a s[ fie ]n vecii vecilor!.. At`t a fost!
Un tr[snet ]l azv`rli pe diavol tocmai ]n fundul ]ntunecat al
p[m`ntului, care apoi se ]nchise, de nu se mai auzi nici geam[t.
Blestemul Domnului se ]mplinise!..
De-atunci =i p`n[ ast[zi =i c`t o mai fi lumea, acolo ]n ]ntunericul
gheenei va r[m`ne. Pentru c[ at`t c`t tr[ise, nu f[cuse dec`t rele =i
azi e socotit ca un ]ndrum[tor de r[ut[\i.
De-atunci fr[\ia dintre el =i Dumnezeu s-a desf[cut, iar oamenii
i-au pus numele de „Nef`rtate“ sau „Nef`rtache“.
Tot atunci a blestemat Dumnezeu =i pe =tiuc[, de-a r[mas a=a
sfrijit[ =i pocit[ cum este azi; iar carnea ei este f[r[ nici un gust, ca
iasca.
DEP{RTAREA CERULUI DE P{M~NT
C`nd a f[cut Dumnezeu p[m`ntul, cerul era aproape de p[m`nt.

Puteai s[ pui m`na pe el. Atunci Dumnezeu vrea s[ aib[ pe oameni
aproape de el, ca s[ le dea tot ce vor avea nevoie =i s[ nu duc[ grij[
de nimic.
Cu timpul, lumea s-a ]nmul\it =i s-a f[cut rea, para focului. Se
omorau ]ntre ei, se furau =i ]njurau pe Dumnezeu, ]nc`t el auzea din
cer tot ce se petrecea pe p[m`nt.
}ntr-un timp, Dumnezeu n-a mai putut r[bda r[utatea oamenilor
=i a dat un potop de a omor`t mult[ lume, a scufundat multe sate =i
ora=e =i au sc[pat numai oameni buni =i credincio=i lui Dumnezeu.
Dup[ asta a ridicat cerul sus, sus de tot =i l-a sprijinit pe trei st`lpi
de argint.
Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe p[m`nt =i poate
s[ se odihneasc[ =i el mai ]n lini=te de ]njur[turile oamenilor.
SABIA, SOARELE, LEGEA
Dup[ ce s-au culcat oamenii, Dumnezeu s-a apucat s[ fac[ Soarele.

A sc[p[rat o dat[ cu cremenea ]n piatra cea scump[, dar nu l-a putut
face; a ie=it o sabie. A sc[p[rat a doua oar[ =i s-a f[cut o gr[m[joar[
ca o jemn[ mic[, rotund[. Dumnezeu a suflat duh sf`nt =i s-a f[cut
Soarele, mare =i luminos, mai mare dec`t p[m`ntul nostru =i l-a dat
degrab[ sub p[m`nt.
C`nd a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii; acuma era mai mult[
lumin[. Se uit[ to\i cu mirare ]n toate p[r\ile; zorile ro=eau cerul,
]ntunericul din ce ]n ce mai tare se =tergea =i ziua alb[ acoperea
p[m`ntul ]ntreg. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la al\ii, dar
erau a=a de zg`ria\i =i lovi\i!
Iat[ c[ ]ntr-un loc, pe cer, o str[lucire mai mare se arat[, iar de
sub p[m`nt s[ ridic[ pe-ncetul ceva rotund, str[lucitor din cale-afar[,
]nc`t le lua vederile privindu-l; era Sf`ntul Soare; r[s[rea! De spaim[
=i de bucurie mare, au c[zut to\i cu fa\a la p[m`nt. Diavolul, de unde
era, s-a =ters =i el degrab[ pe ochi:
— Ptiu, da asta ce-i?! vine fuga la Dumnezeu s[-l ]ntrebe ce-i acela.
— E Soarele, zice Dumnezeu, care va lumina de acum ]nainte
lumea!
Dup[ ce s-au s[turat ]ndeajuns de privit, Dumnezeu s-a ]nturnat
la oameni =i le-a spus:
— Vede\i, v-am f[cut s[ fie frumos pe lume =i s[ v[ fie vou[ bine.
Acesta este Soarele care v[ va da lumin[ =i c[ldur[. De acu, c`t va fi
lumea, a=a are s[ fie, dac[ v[ ve\i purta bine =i m[ ve\i asculta pe
mine, adic[ pe Dumnezeu; dac[-\i \ine poruncile cum vi le voi da eu
=i-\i =ti a cinsti zilele. (Oamenii cei doi dintì, c`t au dormit, au uitat
c[ zilele sunt copiii lor). Aceasta e duminica, zice Dumnezeu, e
s[rb[toare, s[ o cinsti\i =i s[ o \ine\i, s[ nu lucra\i. Aceasta e luni =i
celelalte ne sunt pentru lucru =i vor mai fi =i alte s[rb[tori, s[ le \ine\i
=i s[ le cinsti\i, c[ ve\i avea bine pe lume =i noroc.
LUNA
Dup[ ce s-a f[cut lumea, a fost Sf`ntul Soare =apte ani singur. Luna
]nc[ nu era.
— Hai, Doamne, zice dracul, =i-om face s[ vad[ oamenii =i noaptea.
— Haide, zice Dumnezeu. Mergi ]napoi ]n p[m`nt =i-mi ad[ de
unde ai adus piatr[ de cea scump[, ad[-mi cremene =i argint.
}ndat[ le-a venit =i la oameni =tire c[ are s[ le dea Dumnezeu Luna.
Necuratul a adus ce-a trebuit, dar[ Dumnezeu nu a vrut s-o fac[ de
fa\[ cu d`nsul.
— Acu ce s[ mai fac?, ]ntreab[ Necuratul.
— Ia =i te du, zice Dumnezeu, =i zide=te iadul; zide=te-l bine
]mprejur =i-l acoper[ cu u=i de fier pe deasupra.
Diavolul s-a dus. Dumnezeu a sc[p[rat =i-a f[cut Luna: un om. +i-a
f[cut drumu=or de argint pe am`ndou[ p[r\ile, cu pomi =i i-a zis s[
se duc[.
— Du-te, zise Dumnezeu, pe drumu=orul ista, p`n[ ce-i ajunge la
casa Soarelui, c[ci tu e=ti lui de ajutor. Dar s[ potrive=ti c[ cu at`ta =i
at`ta tot ]n urma lui s[ te \ii; numai c[tre sf`r=it, ai s[ te mai apropii
=i apoi iar ai s[ te dep[rtezi, iar mersul acesta ]l vei \ine una, p`n[ ]n
vecii vecilor, dup[ cum \i-l hot[r[sc eu acum.
Soarele acuma =tia. Diminea\a c`nd s-a sculat, a spus femeii sale:
— Caut[ c[ ]n locul meu ]ndat[ are s[-mi vie tovar[=ul, s[ g[seasc[
toate preg[tite, ca =i pentru mine.
Luna a venit la casa Soarelui =i dup[ ce s-a hodinit, a pornit s[-=i
fac[ lucrul =i o dat[ cu seara s-a ar[tat plin[ la r[s[rit. Oamenii s-au
bucurat c[ au lumin[, iar dracul =i mai tare s-a bucurat.
— De acum, zice el, au s[ poat[ lucra oamenii =i noaptea!
— Ba n-a fi a=a, zice Dumnezeu, c[ci numai o jum[tate de Lun[
se va vedea noaptea, iar jum[tate nu.
C[ci Luna e om; la ]nceput mititel ca =i copilul =i apoi tot cre=te,
aripile ]i cresc ]mprejur, p`n[ ce e rotund. Apoi ]ncepe iar[ a ]mb[tr`ni
=i a se face tot mai mic, aripile i se taie, p`n[ ce r[m`ne ca degetul =i

iar se na=te din nou.
Pe Lun[ o ridic[ numai =apte draci. La Lun[ ei se duc cu bucurie,
c[ci ea e rece; aripile ]i sunt numai de piatr[ scump[ =i Luna are argint,
nu aur ca Soarele. De aceea Soarele e a=a fierbinte, c[ci aripile ]i sunt
de foc. Balaurii sau v`rcolacii o m[n`nc[ pe Lun[, ]i ciuntesc aripile,
c[ se face ]n toat[ lunea mic[. Balaurii fac =i piatra cea scump[.
SORA SOARELUI
}n vremuri de demult, ]n ni=te vremuri ]napoia noastr[, foarte

dep[rtate, cic[ Soarele nu lumina lumea ca acuma, ci era un ]mp[rat
puternic, om =i el ca to\i oamenii la trup, iar capul ]i era de aur.
Unde se ducea, toate str[luceau ]mprejuru-i cu o lumin[ orbitoare,
dar de era vreo piedic[ al[turi, fie munte, fie deal ori movil[, dincolo
de ele, fire=te era tot ca pretutindeni o lumin[ slab[, jalnic[, neagr[
ca amurgul.
Soarele avea o sor[; pe Ileana Cos`nzeana.
Ast[ sor[ era ca el, trup omenesc, trup de femeie, iar capul ]i era
de argint. +i era a=a de frumoas[, cu fa\a-i bl`nd[, cu ochii mari, cu
dulcea-i dr[g[l[=ie de fecioar[, ]nc`t Soarele nu s-a putut ]mpotrivi
]mboldirilor inimii, nu =i-a putut ]nfr`na patima =i a ]nceput a o iubi
=i a dorit s-o ia de nevast[.
Fiind ]mp[rat, cine-i putea spune c[ face r[u, c[ fapta lui era ne-
legiuire, c[ fratele nu trebuie s[-=i iubeasc[ sora cu dragoste p[g`n[?
Care ar fi ]ndr[znit?
Porunci s[ se fac[ toate preg[tirile de nunt[, =i toate se f[cur[
repede, m[re\e, ca de nunta unui ]mp[rat, =i ziua cununiei sosi.
Dar Dumnezeu care nu doarme, care vegheaz[ spre a putea da pe
drept c`nd =i c`nd, fiecui dup[ inima lui, mai blajin[ ori mai rea, nu
a putut ]ng[dui nelegiuirea ]mp[ratului Soare. I s-a ar[tat ]ntì ]n
vis, ]ntr-un vis amenin\[tor, cumplit. }n zadar!... +i v[z`nd c[ z[darnic[
]i fusese ]ncercarea, c`nd preotul silit de ]nsp[im`ntare se preg[tea
]n fa\a altarului s[ slujeasc[ cununia, a ridicat groaznic[ furtun[,

gr[mezi de pulbere orbitoare a f[cut s[ intre pe geamurile sparte =i,
]n vreme ce to\i ]=i fereau ochii, puterea lui nev[zut[ a r[pit pe mireas[
din fa\a altarului; iar spre a nu o g[si nelegiutul frate, a aruncat-o ]n
m[rile ad`nci, ]n mrean[ de aur schimbat[.
Vaiete mari pornit-au, c`nd s-a risipit furtuna =i pulberea; din
pieptul r[nit al str[lucitului mire, pl`ngeri de durere =i blesteme de
m`nie =i, v[z`nd c[ toate ]n darn sunt, s-a hot[r`t s[ plece ]n lumile
mari, ]n lumile largi, ]n lumile nesf`r=ite, s[ caute, s[ mai caute =i iar
s[ caute pe logodnica-i furat[.
+i at`t de mare ]i era dorul =i graba, ]nc`t plec[ ]ndat[.
+i o c[ut[ peste tot p[m`ntul =i tot p[m`ntul ]l r[scoli =i-l str[b[tu
]n lung =i-n larg, f[r[ s-o g[seasc[.
Atunci s-a g`ndit s[ o caute prin ceruri, c[ci poate pe acolo ]i era
ascuns ]ngerul pe care cu at`ta drag ]l dorea.
S-a ridicat.
+i de cum se ridica mai sus pe bolta cerului albastru, capul de aur
lumina mai puternic, mai tare =i mai minunat, ne]nt`lnind nici o
piedic[, lumina asupra lumii de jos, care uimit[, ]nm[rmurit[, c[dea
]n genunchi de spaim[, c[ vedea ce nu mai v[zuse, de slav[ c[tre cel
care le da lumina deschis[, larg[, ]n locul celei slabe, jalnice =i negre
ca amurgul.
Via\a toat[ lu[ alt av`nt, scuturat[ de negurile de odinioar[, f[r[
=ov[ire, de acum c[lc`nd cu ochii c[tre lumin[ ]ndrepta\i, c[tre lu-
min[!
Totu=i, z[darnic umbla Soarele, zadarnic se uita cu priviri cerce-
t[toare pretutindeni. Nu vedea nimic.
+i cu toate astea, cu at`ta foc se uita, c[ ]nc[lzea ]n juru-i, c[
]nc[lzea v[zduhul, c[ ]nc[lzea tot.
Pe calea cerului, ]nt`lni nu departe o locuin\[ mic[, dar curat[,
plin[ de flori vesele =i plin[ de verdea\[, cu rou[ pe toate; prin curte
cu p[s[ri care c`ntau pe ]ntrecute, cu cìni ce se gudurau, cu cai ce
nechezau, to\i =i toate vioi, zburdalnici =i bucuro=i.
Aici era locuin\a Dimine\ii.

Intr[ Soarele =i ]ntreb[ dac[ nu cumva pe acolo g[se=te-se dori-
ta-i iubit[.
Diminea\a ]ntreb[ toate florile, ]ntreb[ verdea\a, roua =i p[s[rile
=i dobitoacele...
Nici una nu =tia.
To\i abia se de=teptau din somnul odihnitor.
— Du-te mai ]nainte, ]l sf[tui Diminea\a, vei da de locuin\a fra-
te-meu, Miezul-Zilei. Poate el =tie ceva.
Pl`nse Soarele cu nenum[rate lacrimi =i, mul\umind de sfat, plec[
]nainte.
Dup[ mult umblet, ajunse la locuin\a Miezului-Zilei.
Nici aici nu avea nimeni =tire de Ileana Cos`nzeana.
To\i, =i oameni =i dobitoace, munciser[ p`n[ atunci, br[zdaser[
p[m`ntul, sem[naser[, seceraser[ bucatele, le ]nc[rcaser[, le b[tuser[
sub jocul copitelor ]n ariile rotunde, le v`nturaser[ =i le f[cuser[ hran[
=i nutre\.
Acum le era s[ mai r[sufle.
Nici unul nu-i d[du vreo =tire.
Pl`nse iar Soarele cu nenum[rate lacrimi =i plec[ s[ g[seasc[ mai
departe, dup[ sfatul Miezului-Zilei, locuin\a fratelui s[u mai mare,
Amurgul.
Obosit =i f[r[ curaj, ajunse la locuin\a lui.
}n curte se perindau oamenii care soseau de la munc[, cu sudoarea
curg`ndu-le ]n borboane pe frun\i, cu mijloacele, cu bra\ele, cu pici-
oarele pr[p[dite de osteneal[, ]naintea c[rora ie=eau copii =i neveste,
cu z`mbete, cu ]mbr[\i=[ri, cu lucrul ce sf`r=iser[ ]n cursul zilei.
Vitele soseau =i ele =i zburdau vi\eii c[tre ugerele ]nc[rcate ce se
u=urau sub ]mboldiri repezi =i lacome, ]n vreme ce mumele ]i priveau
cu bl`nzi ochi rumeg`nd domol.
+i nici aici nu afl[ Soarele nimic despre Ileana.
Atunci, deoarece umblase prea mult, deoarece obosise peste
m[sur[, se rug[ de Amurg s[-i dea s[la= p`n[ a doua zi, c`nd avea
de g`nd s[ cerceteze ad`ncimea f[r[ fund a m[rilor.
+i Soarele se duse s[ se culce.
Dar ]n vremea c`nd g`ndul [sta trecuse prin mintea Soarelui,
Dumnezeu, care-l =i =tiu =i care cu orice pre\ voia ca pentru vecie s[
puie piedic[ nelegiuirii sale, ]ntinse m`na de o v`r] ]n valuri, apuc[
mreana de aur de unde se afla =i o repezi pe ne\[rmuirea albastrului
ceresc.
Atunci, ]n noaptea care se l[sase ca o perdea neagr[ cu puterea-i
]ntunecoas[ peste domnia lumii, de cum se dusese s[ se odihneasc[
Soarele, se ivi capul ei de argint, rotund, r[sp`ndind =i el lumin[,
lumin[ mai slab[, dar dulce, bl`nd[, plin[ de farmec =i tainic[.
+i cei care iubeau, =i cei care =tiau c`nta =i a=eza vorbe frumoase
unele l`ng[ altele, unele dup[ altele, ce ca =i un c`ntec sunt, se furi=ar[
atunci prin stufi=uri, pornir[ pe c[r[ri s[ c`nte, s[ se ]ndr[gosteasc[
sub plina de farmec =i tainica ei lumin[.
}n jurul s[u, Ileana Cos`nzeana, ce fu de-acum ]nainte Luna,
g[si mii =i milioane =i iar[=i milioane de g[m[lii mici, str[lucitoare,
care fusese lacrimile pentru ea v[rsate de ochii de aur ai Soarelui =i
care sub lumina lui orbitoare nu se putuser[ v[di =i care fur[ stelele
ce o ]nconjurar[ din toate p[r\ile, de ea nedesp[r\ite, dup[ cum pen-
tru ea fuseser[ v[rsate.
Iar Dumnezeu m`hnit =i m`nios le zv`rli aste cuvinte:
Cu ochii s[ v[ z[ri\i,
Dar s[ fi\i tot desp[r\i\i,
Zi =i noapte plini de dor,
Ar=i de un foc nesting[tor,
Ve=nic s[ v[ alunga\i,
Cerul s[ cutreiera\i,
Lumile s[ lumina\i.
NUNTA SOARELUI CU LUNA
Cic[, f`rtate, ]n vremea de demult, c`nd de abia urzise Dumnezeu

oamenii, pe Soare ]ncepuse s[-l bat[ v`nt de ]nsur[toare. }=i uitase
dr[gu\ul de el datoriile cu care fusese h[r[zit de Cel-de-Sus. Pe unde
trecea cu carul lui de foc, era chin =i vai de cele ce se ]nt`mplau pe
urma lui. C`nd se l[sa din goana cailor mai aproape de p[m`nt =i
atunci era pr[p[d mare; c`nd se ridica sus ]n slava cerului =i atunci
]nghe\a =i pas[rea ]n zborul ei.
Dumnezeu, uit`ndu-se ]ntr-o zi prin fereastra cerului, r[mase uimit
de cele ce f[cea Soarele ]n calea sa. Tot ce f[cuse el pe p[m`nt cu
at`ta sudoare, era acum ]n fl[c[ri. Repede chem[ doi paznici de la
u=a raiului, le dete doi cai ]naripa\i =i-i trimise s[-l cheme pe Soare la
el. Cic[, ]n ziua aceea se ]nnoptase mai devreme ca oric`nd.
— Dar bine, f[tul meu, eu te-am pus s[ luminezi p[m`ntul, dar
nu s[ strici ce-am f[cut eu! zise m`niat Dumnezeu.
— Doamne, iart[-m[ de cele ce-am f[ptuit. Nu mai =tiu pe ce
p[m`nt m[ aflu, de focul ce m[ arde pe suflet. Iac[, iubesc =i eu o
m`ndr[ cr[ias[! r[spunse smerit Soarele.
— +i mie nu mi-ai spus nimic? Faci a=a de capul t[u? Apoi vezi c[
sunt =i bun, dar de! =i c`nd m[ nec[jesc, nu mai po\i sta ]nainte-mi!
+i cine e acea fat[, pe care o iube=ti?
— Luna, Doamne!
— Cum, pe sora ta s-o iube=ti tu? S`nge din s`ngele t[u? O, ne-
legiuitule ce e=ti! Nu te g`nde=ti la p[catul ce faci?
— M-am g`ndit, Doamne, dar n-am ce face. Nou[ ani de-a r`ndul
am colindat p[m`ntul ]n lung =i curmezi= =i pe potriv[-mi tot n-am
g[sit. Eu o vreau pe ea, orice mi-ar face Lumin[\ia ta!
— Bine, a=a s[ fie! V[d eu c`t e=ti de nesocotit! Dar ]nainte de-a
te duce s[ preg[te=ti nunta, haide cu mine prin iad, s[-l colind[m
dintr-un cap[t ]n altul, prin toate v[g[unile =i durerile lui, s[ vezi =i
tu c`t suf[r [ia care s-au \inut cu surori; c-apoi pe urm[ s[ nu-mi
bagi vin[ de nimic!
— Fac, Doamne, a=a cum ]mi zici, ]ns[, orice ar fi, eu tot nu-mi
calc cuv`ntul!
+i purceser[ spre iad. Cic[, de la ziua aceea, noaptea a fost lung[
de tot! Se zicea c[ n-are s[ mai fie lumin[. Oamenii dormeau zi, dor-
meau noapte, apoi se de=teptau, m`ncau =i iar se culcau, apoi iar se
sculau =i ziua tot nu se mai f[cea, chiar dobitoacele se s[turaser[ de
at`ta somn =i odihn[!
Cum intrar[ ]n iad, Dumnezeu =i Soarele pe dat[ fur[ izbi\i de o
duhneal[ rea, =i cum ]ntorceau capul, din toate p[r\ile se auzeau
gemete =i \ipete de durere. Prin mijlocul iadului curgea o ap[ n[mo-
loas[ =i puturoas[. }n aceast[ ap[ o mul\ime de oameni se luptau s[
scape de droaia de =erpi, ]ncol[ci\i de grumazul lor, care abia ]i l[sau
s[ r[sufle. {=tia erau cei ce se bucuraser[ la lacrimile v[duvei =i ba-
nul s[racului! Strig[tele lor te ]nfiorau; =i cu toate astea, nimeni nu
le da nici un ajutor!
Mai departe, ]n ni=te piuli\e ]nro=ite ]n foc, erau pisate cu un pis[log
femeile ce-n via\a lor necinstiser[ ru=inea casei. Ele zbierau ]n gura
mare:
— Ierta\i-ne, ierta\i-ne, c[ nu mai facem! +i cu toate astea, nici la
ele nu se uita nimeni.
Soarele privea mirat c[tre ele =i frica ce-l cuprinsese ]l f[cu s[ tre-
mure. Dumnezeu, v[z`ndu-l, z`mbi pu\in =i coti pe un drum, unde
era un ]ntuneric de nu se z[rea nimic; =i se ]ndrept[ spre locul unde
sunt chinui\i cei ce se iau cu surorile lor. Pe deasupra lor se auzea
]ntruna f`lfìt de aripi, =i din c`nd ]n c`nd \ipete prelungite ce spin-
tecau aerul. Soarele nu mai putea de fric[ s[ nu se r[t[ceasc[; =i apuc[
pe Dumnezeu de m`n[! Vru s[ vorbeasc[, ]ns[ nu putu.
+i cum drumul ]ncepuse a fi pietros =i pu\in ocolit, deodat[ v[zu
la cap[tul lui un cuptor mare, din care ie=eau limbi de foc. }n[untrul
lui se z[reau ni=te trupuri, ce erau aruncate f[r[ mil[, cu ni=te c[ngi
lungi =i ]nc`rligate, unde era dogoarea mai mare! Soarele se ]nfior[
=i mai tare =i nu se putu opri f[r[ a zice:
— Ce e aici, Doamne, de c[zne=ti a=a de r[u pe nenoroci\ii [=tia?
— Ce s[ fie, ni=te nelegiui\i ce s-au luat cu surorile lor!..

+i nu ispr[vi bine vorba Dumnezeu, c`nd dracii ]ncepur[ s[ scoat[,
cu c[ngile lor ]nc`rligate, pe unii afar[ din cuptor; ]i puser[, f[r[ a
lua seam[ la scr`=netul lor, pe ni=te mese de fier ]nro=ite ]n foc; =i-i
]n\epenir[, ca s[ nu se mai mi=te, cu ni=te c`rlige muiate ]n otrav[.
Iar c`nd ]ncercau s[ zic[ ceva, dracul, dintr-un ceaun de fier, le turna
pe gur[ plumb topit =i astfel amor\ea vorba neispr[vit[.
— Doamne, Doamne, zise Soarele pl`ng`nd de mil[, mare \i-e
puterea — de ce nu-i ier\i pe s[rmanii [=tia de chinurile ce le au? Cu
ce \i-au gre=it ei?
— Cum s[-i iert? Atunci de ce te-am adus aicea? A=a, de florile
m[rului? Eu m[ ostenii p`n[ acum s[-\i ar[t ce te a=teapt[ =i tu ce-
mi vorbe=ti?
— Fie, Doamne, dac[ tu e=ti nestr[mutat ]n poruncile tale, eu nu
pot p[r[si pe sora mea. O s-o iau de so\ie =i ce-o fi s[ fie. O s[ ]ndur
=i eu necazurile nenoroci\ilor [=tia; =i apoi c`te zile oi avea, n-oi fi
nebun s[ stau ne]nsurat, dac[ nu ]mi g[sesc alta pe potriv[. Vreau =i
eu s[ fiu ]n r`ndul lumii.
— Bine, a zis Dumnezeu, s[ nu spui c[ nu te-am sf[tuit! Iat[, copi-
lul meu, de pov[\uit te-am pov[\uit, de prob[ \i-am ar[tat prob[, v[zu=i
pe nenoroci\ii [=tia, =i c`nd \i-o veni r`ndul =i \ie la chinurile astea,
atunci s[ nu zici: „iart[-m[, Doamne“ =i multe alte nimicuri. Pentru
tine, afl[, am preg[tit alte suferin\e =i mai grele =i dac[ tot cutezi, am
s[ le fac =i mai rele.
— +i mai rele s[ fie, Doamne, am s[ le rabd. Ce-o s[ fac? Mi-a
venit r`ndul ]nsur[toarei. To\i fl[c[ii, n[scu\i cu mine odat[ s-au ]nsu-
rat de at`\ia ani, numai eu am r[mas. Am ajuns de r`s ]n fa\a lor. }mi
zic c[ „nu sunt om“ =i multe altele. Chiar sfin\ii au ]nceput s[-=i bat[
joc de mine. Zic c[ sunt vr[jit.
+i tot rug`nd Soarele pe Dumnezeu, purceser[ ]nd[r[t =i ie=ir[
din iad. C`nd au ie=it din iad Soarele cu Dumnezeu, se zice c[ a fost
a=a de mare lumin[, c[ cei ce au fost afar[ prin b[t[tur[ au c[zut jos
ca orbi\i. Lumea ]ncepuse a uita cum e lumina!
Veni =i ziua nun\ii! Din toate col\urile p[m`ntului, ]mp[ra\ii, mici

=i mari, o pornir[ din cr[iile lor, cu tot ce aveau mai bun ]n \ara lor.
Pe caii cei mai vesti\i din hergheliile lor, aduceau saci mul\ime, plini
de nenum[rate daruri pentru nunt[. Inele de aur, pietre nestemate,
smaralde, rubinuri, toate erau c[rate cu prisosin\[, zi =i noapte, la ves-
titul palat al Soarelui. Din zori p`n[ ]n sear[ nu mai conteneau cur\ile
domne=ti ce soseau r`nd pe r`nd. D-abia mai ]nc[peau oaspe\ii ]n pala-
tul de cristal al Soarelui. }ncepuse s[-i g[zduiasc[ =i pe c`mp, sub cor-
turi de verdea\[.
Sosise ]mp[ra\i de unde nici cu g`ndul nu g`ndeai! Era o m`ndre\e,
Doamne, de ce vedeai! Fel de fel de straie, fel de fel de podoabe pe
ei, str[luceau de sus p`n[ jos de nestemate. D-apoi domni\ele lor,
apoi cr[iesele lor, ce mai m`ndre\e pe ele; nici nu le puteai vedea,
f[r[ a r[m`ne pe loc ]nm[rmurit!
Toate ]=i aveau p[rul r[sfirat pe spate =i prins ]n nenum[rate ace de
aur cu nestemate ]n capul lor. Cele cu p[rul b[lai, ca spicul grùlui copt,
Doamne, Doamne, z`ne erau, nu altceva! Ce s[ v[ mai spui ce-a fost!
Eu =tiu c[ ce-am v[zut, s[ tr[iesc ]nc[ de zece ori pe at`t =i tot
n-am s[ mai v[d.
Erau voinici, ]mbr[ca\i ]n haine de o\el de sus p`n[ jos, ce purtau
la brù sabie =i cu\it, ce aveau m`nerele s[pate ]n oase rare =i um-
plute din bel=ug cu aur =i pietre scumpe. C[lcau m`ndri prin poienile
]nverzite =i se uitau cu drag la domni\ele ce culegeau flori cu mireasm[
ne]ntrecut[, de prin tufi=urile gr[dinii Soarelui. Peste tot domnea ve-
selia =i oaspe\ii tot soseau; care mai de care mai m`ndri, mai boga\i.
Se ]ncepuse nunta, c`nd iat[ c[ prin mul\ime venea c[lare t[t[lo-
gul de Mo=-Nicola, ariciul.
— Face\i-mi loc, striga el, face\i-mi mai repede loc, s[ v[d ce n-am
mai v[zut, s[ aud ce nu e de crezut, cum se iau fratele cu sora!
To\i se ]ntoarser[ spre el =i ]ncepur[ s[ r`d[, unde ]l vedeau a=a
de durduliu.
— R`de\i de mine, dar nu =ti\i ce v[ a=teapt[? Peste o vreme o s[
v[ blestema\i =i stea =i ursoaic[ =i tot.
+i, desc[lec`nd, scoase din o traist[ de fier j[ratec, ]l r[sfir[ pe o

tav[, pe care apoi o puse l`ng[ botul calului, ca s[ m[n`nce.
Calul se aplec[ spre tav[ =i c`nd atinse cu botul c[rbunii, se frip-
se, nechez[ o dat[ =i smucindu-se din m`na ariciului, o lu[ razna
pe c`mp.
— Vede\i ce mi-a f[cut calul meu? De-a\i =ti, n-a\i mai r`de =i a\i
]ncepe a pl`nge.
— De ce, de ce, Mo= Nicola? ]ntrebar[ mai mul\i prin\i deodat[.
— De ce, de nu ce, iat[ ce e: v[zur[\i, am dat calului s[ m[n`nce
j[ratec, =i el frig`ndu-se, a luat-o razna pe c`mp ne=tiind s[rmanul
c[ peste c`t[va vreme ]n loc de gr[un\e vor g[si numai j[ratec pe
p[m`nt!
— Ei =i ce e cu asta? Parc[ n-ar face ori=icare ca el? Cum se frige
omul, de durere caut[ s[ nu mai puie m`na pe foc.
— Da, a=a e, to\i fugim de foc =i c`nd colo, nu =tim ce ne a=teapt[!
— Of, spune odat[ ce ne a=teapt[, c[ p`n[ c`nd s[ ispr[ve=ti iac[
se sf`r=i nunta; =i acum trebuie s[ trecem la osp[\. }ncepe cheful =i
dumneata tot nu ne povesti=i ce ai de zis!
— Iac[, copiii mei, ce este; p`n[ acum aveam un Soare care ne
lumina =i ne ]nc[lzea, =i cu to\ii =tim c[ vara, de focul lui — nu ne
puteam lipsi. Dar c`nd el s-o ]nsura =i o avea copii, n-o s[ mai fie =i
al\i sori =i atunci ce are s[ fie pe p[m`nt? O s[ mai fie atunci bu-
ruian[, o s[ mai fie atunci pas[re pe cer =i or[t[nii ]n curte, =i jivini
]n p[dure? N-are s[ mai fie nimic! +i ]n loc de ele, de c[ldur[, totul
are s[ se prefac[ ]n j[ratec =i noi to\i, de v[paia lui fierbinte, o s[
pierim de sete =i de foame; pentru c[ apele sec`nd o dat[ cu izvoarele
lor, o s[ se duc[ =i buruienile =i dobitoacele de pe p[m`nt. Vede\i,
m[i copii, ce ne a=teapt[? +i c`nd eu am dat calului j[ratec, voi v-a\i
mirat? S[ nu v[ mira\i, b[ie\i, v-am ar[tat ce are s[ fie!
— A=a e, mo=ule, ai dreptate!
}ns[ osp[\ul care ]ncepuse =i vinul ce se vedea turn`ndu-se prin
potire f[cu s[ le piar[ din g`nd vorbele mo=ului =i ]ncepur[ s[ m[-
n`nce =i s[ bea ca la nunt[.
Era o veselie =i un chef, ca la zile de astea! Beau =i m`ncau =i

]mp[ra\ii =i ]mp[r[tesele, iar c`nd era la pahare, mai l[sau fudulia la
o parte =i, chem`nd pe paharnic, ]=i umpleau din nou paharul zic`nd:
— Mi s-a r[sturnat pe mas[.
De mult ce se r[sturnaser[ paharele, veselia ajunsese la marginea
ei =i masa sp[rg`ndu-se, ]ncepuse dan\ul, dup[ c`ntecul unor l[utari
adu=i din locuri foarte dep[rtate. Mai-marele c`nt[re\ilor era o
privighetoare vestit[ ]n ni=te \[ri ]ndep[rtate, ce numai de dragostea
lumii ]=i p[r[sise cuibul =i venise s[ dezmierde pe nunta=i cu c`ntece
ce nu mai fuseser[ auzite. To\i vorbeau =i =edeau ca la ei acas[, ne=tiind
cum s[-i ]nveseleasc[ pe miri, care de mult ce se iubeau, se uitau
abia z`mbind, de pe scaunele ]n care se ]ntronaser[, la oaspe\i.
Dumnezeu, de cu zori luase sub c`rma sa carul Soarelui, c[ de, o
dat[ se ]nsoar[ omul =i are =i el dreptul la o zi de hodin[, =i-l \inea
a=a de sus de data asta, c[ pe p[m`nt era cum e mai bine, nici prea
cald, nici prea frig; era, m[ rog, ca o zi de prim[var[, c`nd vine
r`ndunica =i cocorii. Cic[, f`rtate, se zice din b[tr`ni c[ ziua aia a fost
cea mai lung[, pentru c[ Dumnezeu ]=i puse ]n g`nd s[ \in[ carul cu
foc al Soarelui tot mereu ]n acela=i loc, p`n[ c`nd s-o ispr[vi cu nunta.
Auzind Dumnezeu vorbele lui Mo= Nicola, deodat[ se g`ndi el la
cele spuse de arici, =i zise:
— De, de, vezi, tot mai de=tept ariciul ca mine! Bine zice el, eu
om b[tr`n s[ m[ iau dup[ spusele unui ]nfumurat ca Soarele =i s[-i
dau voie s[ se ]nsoare, f[r[ s[ m[ duc barem s[ ]ntreb la h`giul lui de
arici, s[ v[d ce zice =i el! Ce bine a vorbit el! Auzi, auzi, s[ fac eu om
b[tr`n ce zice el, un biet fl[c[iandru? Chiar acum am s[-i despart; c[
de nu, el cu copiii lui are s[-mi dogoresc[ =i p`rjolesc[ tot p[m`ntul.
+i deodat[ ]ncepu s[ mi=te carul ]nspre apus, =i seara purcese a se
las[ mai repede ca oric`nd! Spun b[tr`nii, c[-n ziua aceea s-a ]nserat
mai repede ca oric`nd!
Oaspe\ii benchetuiser[ ]ntruna; =i ]ntr-un timp, chiar Luna cu
Soarele dan\uiser[. Se zice c[ a fost atunci at`ta str[lucire =i foc de
dragoste ]n ochii lor, c[ mesenii r[maser[ uimi\i de v[paia asta
]ngereasc[ ce-i unea. L[crimai f[r[ s[ vrei, de nevinov[\ia acestei

mirese, cum n-a mai fost alta pe lume =i de m`ndre\ea mirelui, cum
nu s-a mai dovedit altul de atunci; a=a se zice din mo=i, str[mo=i.
Cu sosirea nop\ii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele, prin\ii, cr[iesele, ]nce-
puser[ a pleca =i ]nainte de a se duce, veneau de-=i luau ziua bun[ de
la miri, ur`ndu-le tot ce =tiau ei mai bun pe p[m`nt =i ]n cer. Se mai
poveste=te c[, la plecarea mirilor ]nspre palatul de cristal, a fost at`ta
dulcea\[ ]n privirile lor, ]nc`t to\i du=manii din lume s-au ]mp[cat
atunci =i au tr[it mult[ vreme ]n dragoste =i bine!
Dumnezeu nu l[sase nici o clip[ ca timpul s[ treac[ =i trimise
numaidec`t telegari ne]ntrecu\i, ca s[ fure Soarele =i Lun[, ]nainte
de a intra ]n palatul de cristal. }i trimisese cam demult =i nu se mai
]ntorceau. Dumnezeu ]ncepuse a se ]ngrijora =i totodat[ a se m`nia,
c`nd v[zu cum telegarii aduceau, pe aripile lor de o\el, pe cei doi
miri. C`t ai zice „Doamne ajut[“, nici Dumnezeu nu se putu opri
g`ndului de a nu sta pu\in uimit de frumuse\ea =i bl`nde\ea de pe
chipul lor; dar aduc`ndu-=i aminte spusele lui Mo= Nicola, se scul[
de pe tronul cerului =i cam r[stit le zise celor doi de fa\[:
— Voi vre\i s[ face\i ceea ce nu s-a mai f[cut =i auzit p`n[ azi?
Am c[utat cu bl`nde\e s[ v[ opresc de la p[cat, =i tot n-a\i ascultat?
Eu nu vroiesc ca cele or`nduite de mine ]n tinere\ile mele s[ ias[ din
z[gazul lor; =i, deci, eu prin puterea mea v[ despart. V[ blestem ca
de aici ]nainte, tu, Soare, s[ luminezi ziua, iar tu, Lun[, s[ luminezi
noaptea; =i ]ntotdeauna s[ alerga\i din zori p`n[-n sear[, =i niciodat[
s[ nu v[ ajunge\i. }ns[ fiindc[ durerea ce cade pe capul vostru are s[
fie at`t de mare, iat[, v[ dau dreptul ca de dou[ ori pe zi s[ v[ z[ri\i,
s[ v[ privi\i o clip[, c-apoi s[ disp[re\i unul din fa\a altuia. A=a are s[
fie de-a pururea, dup[ cum v-am blestemat eu.
Iar Dumnezeu, ce nu mai putea de dragul lor, pentru a nu fi v[zut
cum l[crimeaz[, s-a dat jos de pe tronul ceresc =i, deschiz`nd o por-
ti\[, a intrat ]n gr[dinile raiului.
Toate astea le-a f[cut Dumnezeu pentru binele oamenilor; =i noi
c`te rele ]i facem! Se spune, f`rtate, c[ atunci soarele s-a ]nro=it a=a
de tare, cum se ]nro=e=te el de dragoste diminea\a, c`nd r[sare pe

spr`nceana dealului, de caut[ s[ z[reasc[ printre pic[turile de rou[
pe tovar[=a lui Luna; iar Luna s-a ]ng[lbenit a=a de mult, cum o ve-
dem fugind noaptea printre norii zdren\ui\i, c`nd cerul e ]nnourat!
Ei n-au mai zis nimic, s-au mai uitat unul la altul pentru ultima
oar[ =i, desp[r\indu-se cu lacrimile ]n ochi, au plecat ]n lume, s[ se
caute ]n veci =i s[ nu se g[seasc[ niciodat[.
SOARELE +I LUNA
Zice-se c[ a fost odat[, demult, tare demult, c`nd i-a venit =i Sf`n-
tului Soare s[ se ]nsoare, dar asta trebuia s-o fac[ cu ]nvoirea b[tr`-
nilor, care aveau s[ hot[rasc[ — s[ se ]nsoare Sf`ntul Soare sau ba.
{i mai mari sfetnici =i domni ai cerului =i ai p[m`ntului erau to\i
]n casele Sf`ntului Soare, aduna\i la sfat; dintre to\i [=tia numai =ori-
celul mai lipsea, ca s[ fie adunarea deplin[.
Iute au =i trimis dup[ el o albin[, cer`nd s[-i spun[ =i lui despre
aceast[ adunare.
C`nd sosi albina la fereastra =oricelului, b[tu de trei ori cu aripa
]n fereastr[; =oricelul ]ntreb[ din cenu=[ cine e =i de ce vine. Albina-i
r[spunse c[ a venit s[-l duc[ ]n casele Sf`ntului Soare la adunare.
+oricelul, care era n[zdr[van, =tia ce vorbeau cei aduna\i de acolo =i
zise c[tre albin[:
— Blagoslovit[ s[ fii tu, musc[, =i tu s[ aduni de acum ]ncolo
dulcea\a florilor de pe p[m`nt; r[u era de nu veneai =i bine ai f[cut
c-ai venit, c[ mari lucruri se petrec la r[s[rit.
Dup[ ce =oricelul a gr[it acestea, albinu\a blagoslovit[ de =oricel
zb`r[i pe fereastr[ =i iat-o ]n casele cele de aur ale Soarelui.
Dup[ albin[ plec[ =i =oricelul pe jos, cu un b[\ ]n m`n[. Merge ce
merge =i iaca cum mergea, ]ntr-o p[dure un urs grozav ]mi ]nt`lnea,
pe el iute s-azv`rlea =i din gur[-i zicea:
— M[i ursule, ursule\, \i-ai g[sit tu c[l[re\; iute acum mi te
porne=te =i tocmai ]n b[t[tur[ la Soare mi te opre=te!
+oricelul avea acum cal bun de c[l[rit, ]i mai trebuia un bici cu

care s[ mi-l ard[ c`teodat[, c[ci de altminterlea, calul ista nu se prea
tr[gea la drum. Mergea ce mergea =i ]n drum ]mi ]nt`lnea o n[p`rc[
sub\irea, repede ]n m`n[ o ia, ]ncepe a plesni cu ea. Ursul mi se spe-
ria, fuga mai iute o rupea.
Acum avea =oricelul =i bici =i cal. }n ni=te desagi ce-i luase pe umere,
]ndeas[ c`\iva bolovani aduna\i de pe cale, merinde pentru c[lu=el.
Mai merge ce mai merge, =i iac[-l =i pe el ajuns ]n ograda Soarelui.
Tocmai se ]ncheiase sfatul, unde hot[r`ser[ ca Sf`ntul Soare s[
se-nsoare, zic`nd c[ se ]nsoar[ to\i oamenii =i toate fiin\ele din lume,
numai el s[ r[m`n[ ne]nsurat?
Ie=ind sfetnicii =i b[tr`nii din cas[ ]n ograd[ =i v[z`nd c[ =oricelul
a dat de m`ncare calului s[u bolovani, pe c`nd ai lor rodeau iarb[ de
aur amestecat[ cu de argint, cum nu e pe p[m`nt, ]l ]ntrebar[ de ce a
f[cut a=a.
+oricelul, de=i nu era ]mbr[cat ]n haine de aur str[lucitoare ca
Sf`ntul Soare, totu=i r[spunse f[r[ sfial[ zic`nd:
— D-apoi, m[i pro=tilor =i nesocoti\ilor ce-a\i fost, eu =tiu tot ce
a\i f[cut voi, m[car c[ n-am fost acolo. A\i hot[r`t ca Soarele s[ se-n-
soare, a=a e? Ei bine, nu v-a\i g`ndit voi c[ dac[ s-o ]nsura, Soarele
va face mai mul\i sori =i fiii lui, al\ii =i tot a=a, ]nc`t ]n c`\iva ani se va
umple lumea de nu-i mai ]nc[pea de sori. D-apoi c`nd vor ]nc[lzi
at`\ia sori p[m`ntul, ]l vor face numai bolovan. Eu de aceea am adus
merinde calului, bolovani. Apoi voi cu ce ve\i tr[i?.. Merge\i iute =i
desface\i ce a\i f[cut!
Primind acest sfat ]n\elept de la =oricel, ei desf[cur[ ce f[cur[ =i
din nou hot[r`r[ ca Sf`ntul Soare ]n veci s[ nu se mai ]nsoare.
Aceast[ hot[r`re l-a ]ntristat p`n[ ]n fundul inimii pe Sf`ntul Soare.
Ce era s[ fac[?.. Era hot[r`rea ]nv[\a\ilor cerului =i ai p[m`ntului
=i el trebuia s[ se supun[, de voie, de nevoie =i s[ rabde, =i ]n cele din
urm[ porni s[-=i ia voia de la Domnul domnilor, st[p`nul st[p`nilor,
de la ]naltul =i atotputernicul Dumnezeu.
Aici Sf`ntul Soare se puse ]n genunchi la tronul Dumnezeirii =i

]ncepu a se ruga a=a de duios =i a=a de cu foc, ]nc`t lacrimile care-i
curgeau =iroaie umplur[ de mil[ pe milostivul =i ]nduratul Dumnezeu
p`n[ ]ntr-acolo, c[-i dete voie Soarelui s[ se ]nsoare, ]ns[ numai atunci
c`nd ]=i va g[si sie=i potrivnic[.
Soarele, de bucurie nu mai putea sta pe loc, deci iute se =i g[ti de
drum lu`ndu-=i o c[ru\[ de foc, tras[ de patru telegari ca ni=te zmei.
Umblat-a Soarele nou[ \[ri =i nou[ m[ri, ]n nou[zeci =i nou[ de
ani, nou[zeci =i nou[ de luni, nou[zeci =i nou[ de s[pt[m`ni =i nou[-
zeci =i nou[ de zile, dar degeaba, sie=i potrivnic[ n-a g[sit. Din c`te
fete a v[zut pe unde a umblat, pe unde a trecut, nici una nu i s-a
p[rut vrednic[ de-a =i-o lua de mireas[.
Sf`ntul Soare avea dou[ surori, pe Ileana Cos`nzeana =i pe Luna,
am`ndou[ cele mai frumoase fete din c`te v[zuse Sf`ntul Soare. C`t
de frumos e Sf`ntul Soare s-apoi surorile s[ nu-i semene?
A=adar[, Soarele se hot[r[=te a merge ]n pe\it la sor[-sa cea dintì.
Aceasta \esea o p`nz[ urzit[ cu fire de argint =i b[t[tura de aur. Soarele
intr[ la ea cu vorba:
— |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te. Pe tine
te-am ales mireas[ mie, c[ci alta mai frumoas[ dec`t tine n-am g[sit!
— Dar cum, Sfinte Soare, r[spunse Ileana Cos`nzeana, c`nd s-a
pomenit s[ ia frate pe sor[ =i sor[ pe frate; asta nu se poate!
Soarele s-a nec[jit de aste vorbe nea=teptate =i blestem[ pe sor[-sa
]n felul acesta:
— Soro, sorioar[! De azi ]nainte tu te vei face albastr[ cicoare;
c`nd voi r[s[ri, tu vei ]nflori, c`nd eu voi sfin\i, tu te vei ve=teji.
+i a=a s-a =i ]nt`mplat. Nu vedem noi diminea\a, c`nd r[sare
soarele, c[ cicoarea ]nflore=te, iar c`nd el apune, ea se ]nchide, se
ve=teje=te.
V[z`nd Soarele c[ cu sor[-sa cea dintì nu s-a putut ]n\elege, se
hot[r[=te a merge la a doua sor[, adic[ la Lun[. +i pe aceasta ]nc[ o
g[si \es`nd tocmai astfel de p`nz[, cum \esea cea dintì sor[. Soare-
le-i zise =i acesteia:
— |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te; \ese =i

]mi ispr[ve=te c[ma=a de ginere =i s[-mi co=i, soro, pe ea toate florile
din lume, pe care eu le luminez. F[-\i =i \ie, sorioar[, ii=oar[ de
mireas[, c[, de ast[zi ]nainte, tu vei fi a mea aleas[.
— Dar cum, frate drag[? ]ntreb[ Luna. C`nd s-a pomenit s[ ia
frate pe sor[ =i sor[ pe frate? Asta nu se poate.
— Ba, soro, se poate, p`n[ la alte toate! Mai bun[ aleas[ spre a-mi
fi mireas[, nici c[ am aflat pe unde am umblat!
— De multe de toate, dar tot nu se poate!
De ast[ dat[ Soarele plec[ =i se duse acas[ cam nec[jit, dar cu
g`ndul c[ tot va izbuti.
A doua zi, vine iar[ =i nec[je=te pe sor[-sa. Luna tot cu acelea=i
cuvinte, dar =i de ast[ dat[ se ]ntoarce acas[ ca =i mai ]ntì, f[r[
isprav[.
A treia zi, merge iar[; Luna nec[jit[ foc pe frate-s[u c[ nu-i d[
pace, se g`nde=te s[ i-o fac[.
Acum a treia oar[, c`nd Soarele veni iar[, Luna-i zise:
— Fiindc[ altfel, frate, v[z c[ nu se poate, eu m[ ]nvoiesc; hai-
dem, dar, s[ ne cunun[m.
Soarele, care venea totdeauna gata de nunt[, =i porne=te, nu mai
]nt`rzie nici oleac[, ]mpreun[ cu iubita sa aleas[.
La cel[lalt cap al pun\ii raiului, era chilia veche =i d[r`mat[, de
sute de ani, a unui c[lug[r b[tr`n, care locuia ]ntr-]nsa, de nu se \ine
minte. Pe acest c[lug[r, pesemne, moartea ]l =tersese din r[bojul ei.
Acest pustnic, de sf`nt ce era, pe p[m`nt nu umbla, ci cu trei co\i ]n
sus de la p[m`nt.
La el merg s[ se cunune Soarele =i Luna.
C`nd era s[ treac[ puntea, Luna zise:
— Mergi, frate-nainte!
Da Soarele:
— Eu, soro, r[m`n ]n urm[.
Dupe ce se ciorov[ir[ ei ]nc`tva, apuc[ Luna ]nainte. Merser[ ce
merser[ pe puntea cea ]ngust[ a raiului, p`n[ ce ajunser[ aproape
de chilia c[lug[rului. C`nd mai erau vreo doi, trei pa=i de f[cut, Luna
se arunc[ ]n ap[ zic`nd:
— Vino, frate, dup[ mine =i c`nd noi ne-om ]nt`lni, atunci s[ =tii
c[ ne vom cununa.
D-atunci tot mereu umbl[ Soarele dup[ Lun[, ca s-o ajung[. El
umbl[ dupa ea ziua, ca s-o vaz[, iar Luna fuge de Soare noaptea, ca
s[ nu fie v[zut[ de Soare. Uneori ea se schimb[ la fa\[, ca s[ n-o
cunoasc[ Soarele, adic[ o dat[ se face secer[, alt[ dat[ ca o jum[tate
de taler =i alt[ dat[ ca un taler ]ntreg.
CAIN +I AVEL
Zice-se c[ Adam a avut doi feciori: Cain =i Avel.

Cain sta pe l`ng[ cas[; Avel umbla pe deal cu oile.
Cel de acas[ toat[ ziulica treb[luia: ba f[ ceea, ba iasta; drege,
tocme=te, m[ rog, ca la casa omului, c`nd se mai g[te=te treaba?
Cel cu oile umbla numai dup[ ele, da nici nu se trudea, nici nu-=i
b[tea capul cu at`ta amar de trebi; umbla hoinar toat[ ziulica, d`r-
dìnd din gur[ =i c[sc`nd a lene.
Cain a ]nsemnat ]n inim[ lucrul ista =-a prins ur[ pe Avel; cela
numai se desf[teaz[ =i el duce greul casei.
+i i-a venit ]n g`nd s[-l omoare pe Avel; dar nu =tia cum s[-i fac[
cap[tul, c[ lumea era proast[ pe-atunci, nu pref[cut[ ca acum.
Cum mergea Cain ]ntr-un r`nd cu m`ncare la frate-su, numai ce
vede ]n[ruindu-se dintr-un deal o st`nc[ =i, cum a venit de-a t[valul
]n vale, a ucis vreo c`teva capre, =i Cain cum a v[zut ]nt`mplarea
asta, i-a r[s[rit ]n minte, cum s[-l omoare pe frate-s[u, Avel.
Atunci i-a dus m`ncarea fr[\`ne-su; cela a m`ncat =i Cain s-a ]ntors
acas[.
}ntr-alt[ zi, c`nd s-a mai dus cu m`ncare la Avel, l-a g[sit dor-
mind sub o coast[ de deal. Cain ]n loc s[-l trezeasc[ la m`ncare, s-a
suit pe deal, a n[ruit c`teva st`nci; una a nimerit drept ]n capul lui
Avel =i el a r[mas mort pe loc!...
Cain se duce acas[ =i spune t[t`ne-su c[ l-a g[sit pe Avel ucis de-o
piatr[.
Lui Adam nu i-a dat prin cap c[ l-a ucis Cain; el a socotit c[ ni=te
capre au n[ruit o piatr[ =i, cum dormea, nu s-a putut p[zi =i i-a f[cut
cap[tul.
Adam =i cu nevast[-sa s-au dus s[-l vad[. M[sa, ca femeie, c`nd
l-a v[zut, a ]nceput a pl`nge, c[ nu =tia s[-l boceasc[ cum fac acum
muierile. Tat-su sta =i se uita la d`nsul; nu =tia cum s[-l ]ngroape =i
cum se face morm`ntul.
Cum =edeau a=a, iaca vede-o vrabie cu-n g`ndac ]n ciocu=or, l-a
pus jos pe p[m`nt, acoperindu-l cu \[r`n[ ori cu nisip, cu ce-a fi g[sit,
=i pe urm[ a zburat ]n treaba ei.
Adam a v[zut minun[\ia asta, a chemat pe Eva =i i-a ar[tat ce-a
f[cur p[s[ruica.
— A=a s[ facem =i noi cu Avel, dec`t l-om l[sa s[-l m[n`nce ni=te
cìni, ori ni=te cioare, ca pe-un hoit.
Numai a=a i-a venit ]n cap lui Adam ca s[ fac[ groapa =i s[-l
]nmorm`nteze.
Dar Dumnezeu, care-i mare =i le vede pe toate, nu l-a cru\at pe
Cain, care a f[cut cel dintì omor. L-a luat =i l-a pus ]n lun[, ]ntocmai
a=a cum a ucis pe frate-su Avel, ca s[ vad[ oricine, c`t a fi lumea =i
p[m`ntul, pe uciga=ul cel di-ntì!..
De-aceea se vede-n lun[ un chip de om st`nd ]n picioare =i unul
lungit, jos la p[m`nt.
PETELE DIN LUN{
Au fost doi fra\i. Cel mare a omor`t pe cel mai mic =i l-a luat ]n
spinare. }n m`n[ \ine o c[ld[ru=[ ]n care pic[ de la cel mort din nas,
]n fiecare an, c`te o pic[tur[ de s`nge.
C`nd va umple c[ld[ru=a de s`nge, se va aprinde =i va arde
p[m`ntul.
}N LUN{ SUNT DOI FRA|I CU O MIOAR{
Se crede c[ ]n lun[ se afl[ doi fra\i mocani =i-o mioar[, a c[ror

povestire este urm[toarea:
Acei doi mocani, ca fra\i, s-au ]n\eles ]mpreun[ o sam[ de vreme,
dar chiar mult de tot nu, c[ci cel mai mare, prinz`nd necaz pe fr[\iorul
mai mic, ]=i puse ]n g`nd s[-l omoare, c[ci acesta, fiind mai harnic =i
mai cump[nitor, ]=i f[cuse mai multe =i mai frumoase turme de oi.
O mioar[ afl[ de g`ndul fratelui s[u =i-i spuse st[p`nului cele ce
=tia, dar spusa ei p[ru fratelui mic peste putin\[, c[ci s[rmanul fecior
nu-=i putea da crezare, cum pe lumea asta se poate ca un frate s[
ridice cu\itul asupra unui alt frate?!
Dar p[catul s-a f[ptuit; fratele cel mai mic cu mioara lui au fost
uci=i. Dumnezeu, ca s[ arate lumii icoana de spaim[, le-a pus chipu-
rile ]n lun[, ca lumea s[ vad[, mai ales pe acea vreme, c`nd duhurile
rele au mai mult[ st[p`nire asupra oamenilor, noaptea, ca v[z`n-
du-le, s[ se ]ntoarne la calea cea dreapt[.
CIOBANUL DIN LUN{
A fost odat[, ]n vremurile de demult, un boier bogat. Le mersese

vestea bog[\iilor sale peste nou[ \[ri =i m[ri, c[ci parc[ adunase pe
mo=iile sale toate avu\iile p[m`ntului. Avea un palat cu ziduri numai
=i numai de aur =i cu trepte de nestemate, de f[ceau noaptea zi, cale
de trei po=ti. D[r[mite alte bog[\ii? Avea f`na\e ]ntinse =i mo=ii de
nu le cuprindea g`ndul omului =i pe ele p[=teau turme nenum[rate. +i
era bun la suflet boierul, bun ca pìnea alb[, c[ci miluia pe tot s[racul,
s[tura pe tot fl[m`ndul =i pe tot lipsitul ]l f[cea cu cas[ =i mas[.
La acest boier cic[ veni ]ntr-o zi un rom`na=, ca s[-i cear[ vreun
loc de slujit. Boierul, cum l-a v[zut, i-a pl[cut de el =i l-a d[ruit cu
prisosin\[; c[ci era chipe= fl[c[ul =i-l avea pe vino-ncoace. I-a dat un
petec de p[m`nt pe un deal =i o turm[ de mioare, ca s[ aib[ cu ce-=i
]ndulci traiul.
Fl[c[ul i-a mul\umit =i-a luat turma =i doi cìni =i plec[ spre
mo=ioara sa. Aci ]=i cl[di o colib[, ca s[ aib[ unde s[ se ad[posteasc[
de v`nt =i de ploi, ]nchise un ocol de p[m`nt cu gard, pentru nopta-
tul mioarelor.
Peste zi el era tot trist =i nu vorbea cu nimeni =i numai seara ]=i
v[rsa focul inimii, doinind din fluiera=ul s[u de os. C`nd ]ncepea s[
c`nte, mioarele toate s-adunau =i ascultau duse, cu ochii holba\i la cio-
b[na=. Cic[ a=a duios zicea el din cobuzul s[u, ]nc`t =i v`nturile ]=i op-
reau mersul =i rùle\ul din apropiere ]=i \inea apele-n loc, ca s[ asculte.
Dar c`ntul lui at`t era de ademenitor, ]nc`t chiar =i oile din vecini
se adunau la st`na lui =i nu mai voiau s[ plece acas[. De aceea ]ncepur[
ceilal\i ciobani s[ se cam uite chior`= la el =i s[-l du=m[neasc[, ba
unii dintre ei ]l amenin\ar[ c[-l p`r[sc la boier, dac[ le mai ademene=te
oile. Bietul cioban vedea c[-i vinovat, dar nu se putea \ine ca s[ nu
doineasc[, c[ci fluierul era singura-i m`ngìere.
Atunci ciobanii din vecini, pizma=i cum erau pe rom`n, merser[
la boier =i d[dur[ jalb[ c[ le fur[ oile.
Boierul se am[r] ]n suflet, c`nd auzi c[ ciobanul ]i r[spl[te=te ast-
fel fapta miloas[ =i ]l chem[ la palat.
C`nd sosi rom`nul, boierul ]ncrunt[ spr`ncenele =i ]i gr[i astfel:
— Ei bine, omule, nu \i-e p[cat de Dumnezeu s[ te l[come=ti la
averea altora, c`nd ai oile tale =i p[m`nt pe care pot s[ pasc[ iarb[
bun[?
Ciobanul c[zu atunci la picioarele lui =i pl`ng`nd ]i zise;
— A=a e M[ria ta, am gre=it, dar nu cu voie, c[ci nu eu fur oile, ci ele
vin la mine! E un bl[st[m pe capul meu, de care nu m[ pot dezlega.
Auzind boierul aste cuvinte, i se f[cu mil[ =i, cu toat[ sup[rarea
sa, ]i zise ]n dreptatea lui nem[rginit[:
— Eu v[d bine c[ aicea e ceva la mijloc, poveste=te-mi tot din fir
]n p[r.
Atunci ciobanul, zv`nt`ndu-=i lacrimile, zise:
— C`nd am venit ]n \ara asta, n-am venit de flori de m[r.C[ci era
=i ]n \[ri=oara noastr[ p[m`nt destul de m[nos =i cu tinere\ile mele
a= fi putut s[-mi c`=tig =i acolo pìni=oara de azi pe mìne. Dar nu

m-au mai r[bdat locurile acelea nici o clip[ =i atunci am fugit de-
parte, departe de ele, p`n[ la curtea M[riei tale! A=a mi-a fost scris,
ca s[ cunosc eu necazul cel mai mare din lume =i de aceea trebuie s[
suf[r =i azi. Ascult[-m[, M[ria ta, c[ci vorbele mele nu sunt numai
ni=te vorbe goale, ci sunt povestea amarului. Am avut =i eu odat[
parte ca s[ cunosc fericirea pe p[m`nt, ]ndr[gostindu-m[ de-o fat[
cum n-a mai fost pe lume. Un an de zile am tr[it am`ndoi zile de
miere, c`nd deodat[, ni s-a ]ntunecat norocul. }n orbirea noastr[
uitaser[m s[ sl[vim pe Dumnezeu, de la care ne-a venit tot binele =i
atunci el m`niindu-se pe noi, a trimis din senin o boal[ pe iubita mea,
care ]n trei zile a stins-o. C`nd era pe patul de moarte, ea-mi zise:
„|ine, Stane, fluierul acesta ca s[ te m`ngì ]n chinul t[u =i roag[-te
la Dumnezeu s[ ne ierte p[catele“. +i atunci a murit, l[s`ndu-mi
numai ist fluiera= m[iestru. Atunci am sim\it c[ m[ usuc din picioa-
rele pe zi ce merge, c[ci fiecare loc=or ]mi aducea aminte de ea. +i
am plecat de pe p[m`ntul unde mama m[ n[scuse =i am ajuns aci,
unde singura mea m`ngìere e acest cobuz, din care c`nt[ glasul ei.
+i acum, M[ria ta, iat[-m[ p`r`t c[ ademenesc oile vecinilor, care vin
c`rduri, c`rduri, c`nd doinesc cu el. Dac[ m[ crezi vinovat, gone=-
te-m[, lipse=te-m[ de orice ajutor, las[-mi ]ns[ acest fluier.
Boierul sim\i c[ ]l podidesc lacrimile =i muiat zise:
— Las[, Stane, c[ oi face eu dreptate.
+i porunci ca s[ ]ngr[deasc[ mo=ia ciobanului cu zid ]nalt, pentru
ca s[ nu mai poat[ intra oile vecinilor pe mo=ia lui. Apoi, chem`nd
pe ciobanii ceilal\i, ]i dojeni cu vorbe aspre pentru clevetirile lor.
Ace=tia, m`nia\i, se hot[r`r[ ca s[ pun[ cap[t vie\ii rom`nului pen-
tru care suferiser[ ocar[ =i s[-i ia fluierul m[iestru.
Pe la miezul nop\ii, c`nd ciobanul ]ncetase s[ c`nte =i a\ipise
bini=or, se strecurar[ vreo c`\iva dintre vecinii pizm[re\i pe mo=ia
lui, voind s[-i r[puie via\a.
C`nd, ]ns[, era p-aci, p-aci s[-l loveasc[, un cìne ]ncepu s[ latre
=i ciobanul se trezi din somn. }n m`nia =i am[r[ciunea sa, smulse un
par de la colib[ =i ]nv`rtundu-l deasupra capului, era s[-i fac[ una cu

p[m`ntul pe nevrednicii t`lhari. Dar aduc`ndu-=i aminte de Dum-
nezeu, el le l[s[ via\a =i sc`rbit de locul acela, ]=i lu[ parul pe umere
=i porni la drum.
Trei zile =i trei nop\i a umblat r[zle\ prin codri, c`nd pe la amur-
gul zilei a patra, c[zu istovit de osteneal[. Atunci se puse pe un pl`ns
amar =i ]l rug[ pe Dumnezeu s[ se ]ndure de el =i s[-l ia de pe acest
p[m`nt urgisit.
Domnului i se f[cu mil[, v[z`ndu-l poc[it ]n suflet =i ]l ridic[ prin
v[zduh, lu`ndu-se dup[ c`nt.
C`nd, ]ns[, ajunse la lun[ =i puse m`na ca s[ se suie ]n ea, fluierul
]i sc[p[ din m`n[ =i c[zu ]n mare. Oile r[maser[ at`rnate ]n aer =i tot
cearc[ de atunci =i p`n[ ]n ziua de azi s[ ajung[ ]n lun[, care le d[
mereu t`rcoale, ]ns[ ]n zadar, c[ci nu se pot ]n[l\a a=a sus =i atunci
]ncep s[ pl`ng[ amar =i oamenii zic atunci c[ plou[.
+i de v[ ve\i uita bine ]n lun[, ve\i z[ri un om usc`ndu-=i obielele
de un par ce ]l \ine pe umere.
Pizma=ii vecini, ]ns[, n-au avut stare =i se luar[ cu b`te =i topoare
dup[ cioban ca s[-l omoare, ]ns[ luna n-au putut-o ajunge niciodat[.
Dar bunul Dumnezeu i-a b[tut pentru neast`mp[rata lor ur[ =i i-a
blestemat din neam ]n neam, ca, de c`te ori va luci luna plin[ pe cer,
ei s[ se ia ca ni=te sminti\i dup[ ea cu topoare =i cu b`te ]n mìni =i
alerg`nd peste dealuri =i v[i, s[ fie lunatici.
SF~NTUL PETRE +I ORBUL
A fost unde a fost =i a fost c`nd a fost un orb =i un olog =i s-au

prins fra\i de cruce =-a zis orbul:
— Sui, frate,-n ciu=, eu te-oi purta =i tu m[-i ]ndrepta pe unde s[
merg. Ce om c`=tiga, om ]mp[r\i fr[\e=te.
S-au pornit la cer=it. Au cerut ei, au cerut... Ce au c[p[tat, au m`ncat,
au b[ut, s-au ]mbr[cat; ba au mai adunat =i un sac plin de m[lai.
— Hai s[ ]mp[r\im m[laiul, ologule! M[soar[ tu =i pune o bani\[

mie, una \ie, una mie, una \ie... Mai st[m =i noi pe acas[, c`t om avea
m[m[lig[.
Ologul a ]nceput s[ m[soare; punea pentru el bani\a plin[; c`nd
venea r`ndul orbului, punea bani\a goal[.
A=a bietul orb c`nd ]ntreba:
— }i plin[, bre, bani\a?
— Plin[, bre orbule, plin[!
+i cum =edeau ei pe malul g`rlei, ologul a dat br`nci orbului ]n
ap[...
S-a a=ezat apoi la capul podului =-a ]nceput a se milogi:
— Face\i-v[ mil[ =i poman[ cu un biet olog.
A=a, Dumnezeu =i cu Sf`ntul Petre tocmai stau la taifas dup[
mas[; cum a v[zut nelegiuirea ologului, Sf`ntul Petre ia paharul cu
vin =i zv`rrr... dup[ olog, dar s-a izbit de toartele cerului =i s-a f[cut
cioburi.
Dumnezeu atunci a z`mbit =i a spus:
— Hei, Petre! Tu crezi c[ ai lovit ologul =i c`nd colo tu mi-ai spart
paharul =i ai p[tat cerul. Dar fiindc[ ai vrut s[ dai ]n capul vinovatu-
lui, binecuv`ntate fie \`nd[rile =i vinul.
Sufl[ apoi asupra cerului =i f[cu cioburile stele, iar vinul nori.
Diminea\a, c`nd p[m`ntul se acoperi de rou[, Dumnezeu zise:
— Acu, Petre, ia-\i toiagul, du-te pe p[m`nt de spune orbului s[
se spele ]n trei dimine\i cu rou[ pe ochi =i iar va c[p[ta vederea.
A pornit Sf`ntul Petre pe p[m`nt, a ajuns ]n satul unde tr[ia or-
bul; c[ vezi, Dumnezeu ]i purtase de grij[ =i-l scoaser[ din ap[ ni=te
oameni milostivi.
A=a Sf`ntul, ca s[-i cerce sufletul, a ]ntrebat:
— Ascult[, omule, sunt un biet drume\, las[-m[ s[ m`n la noapte
]n casa ta.
— Bucuros, mo=ule! Dar la mine ca la omul nevoia=; n-avem nici
de unele =i numai bunul Dumnezeu =tie cum o ducem.
A a=ternut femeia \oale afar[ pe prisp[, c[ era ]n luna lui Florar,
iar c`nd s-a rev[rsat de ziu[, a chemat Sf`ntul Petre pe orb, l-a ]nv[\at
s[ fac[ a=a cum zisese Dumnezeu =i a plecat.
S-a sp[lat orbul pe ochi cu rou[, ]n trei dimine\i, =i a dob`ndit
vederea. Atunci a priceput c[ acel pe care ]l g[zduise fusese un sf`nt.
STELELE, ANUL, DUMNEZEU
Acuma iat[ cum s-au f[cut stelele! C`\i oameni se n[=teau, Dum-
nezeu le punea la fiecare c`te o stea ]n cer =i de aceea stelele din ce
]n ce se tot ]nmul\esc.
Dumnezeu, la ]nceputul anului, e t`n[r =i la sf`r=it e b[tr`n. De
aceea se cheam[ Anul Nou, pentru c[ atunci Dumnezeu ]ntinere=te, se
face un t`n[r a=a de frumos! Tot astfel Sf`ntul Pavel, ]nv[\[torul oa-
menilor; =i acesta la ]nceputul anului e t`n[r =i p`n[ la sf`r=it e b[tr`n.
Z{MISLIREA STELELOR
La facerea lumii, cerul era foarte aproape de p[m`nt; ]ns[ omul,

cum e nesinchisit din fire, nu =i-a dat seam[ de aceast[ bun[tate dum-
nezeiasc[, c[ nu era pu\in lucru pentru om s[ aib[ pe Dumnezeu ]n
preajma lui, ca s[-i poat[ cere sfatul ca unui bun p[rinte, oric`nd
avea vreo nevoie. Nesinchiseala a ajuns a=a de departe, c[ ]ntr-o zi o
femeie a aruncat spre cer o c`rp[ murd[rit[ a unui copil, c`rp[ cu
care era c`t pe-aici s[ m`njeasc[ cerul. +i atunci Dumnezeu s-a m`niat
foc =i a dep[rtat cerul at`t de mult, c[ nu degeaba zicem noi: „de-
parte ca cerul de p[m`nt“.
Dep[rt`ndu-se cerul, c[z`nd aceast[ nou[ pacoste pe capul bietu-
lui om, =i tot din cauza femeii, c[ de aia-i femeia „poale lungi =i minte
scurt[“, omul, pentru c[ nu putea pune mult pre\ pe sfatul femeii,
mai ales c[ „femeia nu prea-i priceput[ dec`t poate doar la rele“ =i
g`ndindu-se c[ i-ar fi fost foarte de folos pove\ele lui Dumnezeu, de
care sim\ea mult[ lips[, a plecat s[ se duc[ la Dumnezeu, urc`ndu-se
p`n[ la el, sus ]n cer.
+tiind c[ o s[-i fie drumul lung, c[ de la p[m`nt p`n[ la cer e

mult, mult de tot, =i c[ va avea z[bav[ nu glum[ p`n[ s-o ]ntoarce
acas[, plec`nd, omul =i-a luat cu d`nsul carul mare cu patru boi, carul
mic, candela din perete, crucea de pe biseric[, f`nt`na din r[scruci,
barda,sfredelul, spi\elnicul, secera, coasa, plugul =i rari\a, dul[ul de
la t`rl[, c[\elul din curte, clo=ca cu pui, scroafa cu purcei, ciobanul
de la oi, v[carul de la vaci, vizitiul de la cai, porcarul de la porci =i
hora din sat, c[ci avea s[ se arate ]naintea lui Dumnezeu ca bun cre=tin
ce era =i a c[utat s[-=i ia =i cele trebuincioase la drum, s[ aib[ de
toate; =i nici s[ nu fie singur pe drum, s[ mai aib[ omul cu cine schim-
ba o vorb[ pe at`ta amar de cale =i s[ aib[ =i cine s[-i fie ]n ajutor la
vreo nevoie. Apoi lu[ =i grù =i porumb de sem[nat, ca intr`nd ]n
c`mpiile ]ntinse ale cerului, s[ are =i s[ semene, c`nd o fi s[ i se
ispr[veasc[ merindele =i s[ a=tepte p`n[ s-or coace roadele, ca sece-
r`nd grùl =i culeg`nd porumbul, s[-=i fac[ merinde, s[ aib[ cu ce-=i
urma calea mai departe.
A=a =i f[cu omul =i a mers =i a tot mers astfel mult timp, p`n[ c[tre
mijlocul drumului sub cer. Aci, ]ns[, ]i ie=i ]nainte Ucig[-l Crucea.
— Unde te duci?
— Nu-i treaba ta
— Pe cine cau\i?
— Cat[-\i de drum =i car[-te mai iute.
— E=ti un ar\[gos.
— Ba tu e=ti un viclean =i un r[u.
+i cu „tu e=ti“,“ba tu e=ti“, se luar[ zdrav[n la ceart[.
Diavolul scoase atunci din traista lui balaurul =i =arpele n[prasnic,
ursul, scorpia blestemat[, calul furios, c[p[\`na de om =i pe toate le
azv`rli ]mprejurul omului, ca s[-l ]nsp[im`nte.
Omul, ]ns[, nu se ]nsp[im`nt[ =i f[r[ s[-=i piard[ cump[tul, c[
doar rom`nul nu se sperie cu una cu dou[, se ]nc[ier[ la lupt[ viteje=te
cu dracul; at`t de viteje=te, c[ dintr-un fleac de tr`nteal[ se f[cu sub
cer o vijelie mare, c[ =i azi dureaz[ acolo sus =i va dura ]n veci acea
vijelie pe care noi o numim v`ntul turbat, pentru c[ orice zbur[toare

ajunge p`n[ la acest v`nt, turbeaz[ pe loc =i cade jos moart[; =i orice
lighioan[ m[n`nc[ din ea, turbeaz[ =i ea.
}n toiul luptei omului cu dracul, c[\elul, de=i mic, dar v`njos nevoie
mare =i r[u de mama focului, se repezi la cal ca s[-l mu=te; =i calul
]ncol\it de c[\el, c`nd mai v[zu =i pe dul[ul de la t`rl[ c[ vine ]n
urma c[\elului, ]i trecu furiile pe loc =i o croi la fug[.
Ciobanul de la oi zdrobi capul balaurului cu cobili\a.
V[carul puse pe goan[ pe =arpe, cu ajutorul horii, =i zv`rcolelile
fugii =arpelui se v[d =i azi pe cer; iar vizitiul zdrobi c[p[\`na cu
barda.
Scorpia, care-=i ]ntindea ghearele spre om, vr`nd s[ vie ]n aju-
torul dracului, c`nd v[zu c[ omul r[pune pe drac, ]nfuriindu-se, ]i
\`=ni s`nge din ochi; =i de blestemat[ =i rea ce e, ]n\epeni cu ghearele
]ntinse, plesnind fierea ]n ea de at`ta necaz.
Numai boii de la carul mare nu s-au purtat bine, c[ci s-au speriat
de urs =i au c`rnit pro\apul, boul de la h[is, c`rnind spre cea. Dar =i
ursul ]nghe\[ de fric[, c`nd ]l v[zu pe om cum st`lcise pe dracul =i
doar dracul era l`ng[ urs; =i vedea bine ursul c[ =i lui are s[-i vin[
r`ndul, acu=i-acu=i, de aia nici nu mai cr`cni ursul.
Toate acestea se v[d =i azi pe cer. }n mijlocul acestor chipuri, omul
biruitor se vede falnic =i m[re\; iar dracul s-a st`lcit, zgribulindu-se
at`t de mult, c[ abia se mai z[re=te. +i, =i acolo sus, omul tot regele
firii e, cum l-a h[r[zit Dumnezeu s[ fie pe p[m`nt, c[ci chiar =i dra-
cul ]i =tie de fric[, =i-l \ine de st[p`n.
}n sf`r=it, drumul pe care a mers omul ]l cunoa=tem bine; c[ci se
vede bine ]n nop\ile senine =i f[r[ lun[. El se nume=te „Calea-Lapte-
lui“, pentru c[ a fost albit cu laptele v[rsat din g[le\ile ciobanului;
ciobanul, c`nd a avut nevoie de cobili\a lui ca s[ loveasc[ pe balaur,
din prip[ a r[sturnat g[le\ile, tr[g`nd cobili\a repede =i laptele s-a
v[rsat pe drum =i a curs =i a tot curs, ]mp[=tiindu-se pe tot drumul.
LUCEAF{RUL-DE-SEAR{
+I LUCEAF{RUL-DE-DIMINEA|{
Cic[ a fost un om =i o femeie, care aveau un fecior. +i de drag ce

le era, ]l pierdeau din ochi. Dar iat[ c[ ]ntr-o zi b[iatul auzi pe un-
deva c[ exist[ un izvor, =i cine bea din apa lui nu mai =tie de b[tr`ne\e
=i tr[ie=te c`t lumea =i p[m`ntul. +i sim\i c[ os`nda lui e s[ ajung[ la
acest izvor. P[rin\ii, cu durere ]n suflet =i lacrimi ]n ochi, ]l rugau s[
se lase de g`ndul plec[rii =i s[ stea acas[, c[ci at`ta bucurie au ]n
via\a lor — pe d`nsul. Dar, ]n z[dar. B[iatul ]=i lu[ merinde =i porni
la drum. A mers c`t o fi mers =i a dat de o p[dure mare de stejari. A
intrat ]n ea, =i iat[ c[ ]nt`lne=te un lup, care se muncea s[ taie co-
pacii cu coada. Lupul l-a ]ntrebat:
— }ncotro mergi, voinice?
— Caut izvorul cu ap[ d[t[toare de via\[ ve=nic[, zise b[iatul.
Iar lupul ]i r[spunse:
— R[mì la mine =i-i tr[i p`n-oi m`ntui eu de t[iat p[durea asta.
Dar b[iatul a mers mai departe. A mers el cale lung[ s[-i ajung[ =i
a ]nt`lnit dou[ fete, care se jucau ]ntr-o gr[din[ de copaci tineri =i
flori din cele mai frumoase =i fermec[toare. Nu e vorb[ c[ =i fetele
erau dr[g[la=e ca doi flutura=i. V[z`ndu-l pe b[iat, fetele ]ndat[ l-au
]ntrebat: cine e =i ]ncotro merge.
— Merg ]ntr-acolo unde oi putea s[ tr[iesc c`t lumea =i p[m]ntul,
le r[spunse el.
— R[mì, voinicule, cu noi, =i vei tr[i c`t noi. Noi nu murim p`n[
n-or cre=te copacii ace=tia mari, p`n[ nu s-or usca =i or putrezi =i p`n[
c`nd s-or sc[lda p[s[rile ]n pulberea lor.
B[iatul nu s-a oprit din drumul s[u nici de data aceasta. A mers
mai departe =i a ajuns la palatul unei z`ne frumoase ca soarele.
— Unde mergi, voinice? ]i f[cu ea ]ntrebare.
— Caut izvorul cu apa vie\ii ve=nice.
— Ei, de acu po\i socoti c[ ai ajuns la el, c[ci eu ]i =tiu locul =i
am s[ \i-l ar[t ]ndat[ de mi-i f[g[dui, c[ n-ai s[ ie=i niciodat[ din
sfaturile mele.
Voinicul f[g[dui =i z`na ]l conduse la izvorul fermecat. +i a b[ut

el din apa lui. Deodat[ sim\i c[-i ]nflore=te ]n piept o ve=nic[ pri-
m[var[. Totul i se umpluse de o via\[ f[r[ sf`r=it. Iar c`nd ]l p[trunse
fiorul primei dragoste, ro=i ca macul ]n fa\a z`nei. Cum ]i c[zuse drag
=i el ei, hot[r`r[ s[ se c[s[toreasc[. Fericirea lor nu avea margini =i
nici nu observau cum trec ani dup[ ani. Z`na ]l ruga tot timpul s[ nu
]ndr[zneasc[ niciodat[ s[ se apropie de „Lacul dorului“.
Dar trebui s[ se ]nt`mple, ]n timpul unei v`n[tori, s[-i cad[ pas[rea
]mpu=cat[ drept ]n mijlocul acelei ape. Uit`nd de f[g[duin\a dat[,
alerg[ la lac =i privea pe suprafa\a lui, s[ observe pas[rea. Dar ce-i
v[zur[ ochii? Pe fa\a apei au ap[rut chipurile mamei =i al tatei lui,
care ]l chemau la ei cu lacrimi ]n ochi. Din acea clip[ a ]nceput a-l
chinui cumplit dorul de cas[. +i nu l-a putut opri din hot[r`rea sa de
a pleca s[-=i vad[ p[rin\ii nimic, nici chiar vorbele z`nei, care i-a spus
c[ ]n zadar va face acest drum, fiindc[ de c`nd se afl[ el aici au tre-
cut sute de ani =i nu mai e nici pomeneal[ de p[rin\ii lui.
Si-a luat un cal, un \`ncu=or, o arm[ =i a pornit. }n drum se str[duia
s[ recunoasc[ gr[dina cu cele dou[ fete, p[durea lupului, dar degea-
ba, c[ci nu r[m[sese nici urm[ din ele. A potrivit el cam pe unde a
fost satul ]n care s-a n[scut, dar =i aici erau numai risipituri. }ntr-o
r`p[ z[ri o c[si=oar[. Acolo tr[ia un mo=neag de trei sute de ani. S-a
dus la el =i-l ]ntreab[ de nu \ine minte pe p[rin\ii lui. Mo=ul a r[spuns:
— }mi pare c[ am auzit de la r[sstr[buneii mei, c[ au tr[it c`ndva
pe aici a=a oameni... Ce-i mai r[m`nea b[iatului de f[cut, dec`t s[ se
]ntoarc[ ]napoi de unde a venit? Dar c`nd a ]ntors capul, se ]mpie-
dic[ de un marcote\. De dup[ dup[ dinsul — hop Moartea:
— Ehei, dragul m[tu=ii, de c`nd te caut eu =i tocmai acu te-am g[sit!
Voinicul, ]ns[, a dat ]n cal =i o lu[ la fug[. Moartea dup[ d`nsul,
c-o falc[-n cer =i cu una ]n p[m`nt. C`nd era mai-mai s[-i ajung[,
voinicul arunc[ arma =i zise c[tre urm[ritoare:
— Rugine=te-o!
Moartea a ruginit arma =i — dup[ d`nsul. C`nd era iar[ s[ pun[
m`na pe el, lep[d[ \`ncul =i zise:
— Cre=te-l!
Aceea ]l crescu =i iar[ dup[ d`nsul! C`nd era s[-l ajung[, voinicul
s[ri de pe cal =i deschise u=a la palatul z`nei. Z`na ]l ]nt`mpin[ =i
dovedi s[-l apuce de-o m`n[, iar moartea ]l apuc[ de un picior.
Moartea: — }i al meu!
Z`na: — Ba ]i al meu!
+i tot a=a, p`n[ se mai potolir[ un pic =i z`na zise:
— Stai, femeie! Am s[-l fac un m[r de aur =i am s[-l arunc ]n sus.
Cine din noi l-a prinde al aceleia va fi.
Dar s[ vezi minune! M[rul aruncat nu s-a mai ]ntors pe p[m`nt.
A ajuns p`n[ la cer =i s-a pref[cut ]ntr-o stea. Oamenii ]i spun =i azi
Luceaf[rul-de-Sear[. Atunci se preface =i z`na ]n alt m[r de aur =i
porne=te s[-l caute. Dar s-a pref[cut =i ea ]n stea — Luceaf[rul-de-
Diminea\[, s[-l ajung[ pe cel de sear[. Iar Moartea st[ =i a=teapt[ s[-i
cad[ m[rul.
Asta-i istoria luceferilor. A=a am auzit =i eu de la al\ii, a=a v-o spun.
C[-i drept, c[ nu-i drept, g`ndi\i-v[ =i dumneavoastr[!
CALEA-ROBILOR
Odat[ au plecat din Moldova o mul\ime de oameni, ca s[ se duc[

]n \ara turceasc[ s[ se pl`ng[ de c`te r[ut[\i sufer[ Moldova.
Cum au ajuns acolo, la scaunul ]mp[r[\iei, cine s[ le mai asculte
lor jalba? I-au pus turcii numaidec`t la ]nchisoare =i ]nchi=i au r[mas
mult[ vreme. Dup[ ce le-au dat drumul, au r[mas acei moldoveni robi.
}ntr-un r`nd zice unul din cei robi\i:
— M[i fra\ilor, ce zice\i dac[ ne-am lua noi ]ncetul cu ]ncetul, hai-
hai =i s[ plec[m ]n Moldova!
— Ce vorbe=ti tu degeaba, m[i frate, dar unde \i-i Moldova? O fi
sute de po=te, m[i, p`n[ acolo. O =tii tu? Cuno=ti tu drumul, ca s[
mergi p`n[ acolo f[r[ ca s[ ]ntrebi pe cineva? C`nd te-a auzi cineva
c[ ]ntrebi de \ara noastr[, ]ndat[ pici la b[nuial[ =i alt[ lecuire nu
mai ai: moartea ]\i =tie de =tire!
Da cel[lalt, mai bun de cap, le-a zis:

— Hai, m[i, vom pleca c`nd vor fi turcii la rug[ciune, c[ atunci ei
nu ies, s[ le torni plumb topit pe g`t, =i om merge numai noaptea, iar
ziua ne-om ascunde prin pustiet[\i!
+i a=a au f[cut. Au plecat. Ziua st[teau t[inui\i, iar noaptea se
luau dup[ Drumul-Robilor =i zoreau ]nainte.
A=a s-a ]nt`mplat, =i dup[ un an ]ncheiat au ajuns ]n Moldova.
CARUL-MARE SE }NV~RTE+TE }NAPOI
Un oarecare Pepelea, ar fi pus r[m[=ag cu Dumnezeu, c[ va ]m-

pinge Carul spre Calea-Laptelui, ]ns[ Dumnezeu, cu c`t Pepelea ]m-
pingea de Car, cu at`t ducea Calea-Laptelui mai departe.
Pe-alocuri, cele trei stele ale pro\apului Carului-Mare sunt ]nchi-
puite a fi trei perechi de boi, pe care-i m`n[ c[ru\a=ul la deal.
Acest c[ru\a= s-a fost ]nt`lnit cu Dumnezeu, care i-a urat:
— La deal, la deal, cu ajutorul lui Dumnezeu!
Iar c[ru\a=ul i-a r[spuns r[stit:
— De acum, ori va vrea Dumnezeu, ori nu va vrea, eu tot am ajuns
]n v`rful dealului.
Atunci Dumnezeu, ca s[-l smereasc[, a f[cut ca boii din frunte s[
dea ]napoi, a=a c[ ]nainte n-au mai voit s[ trag[; o roat[ s-a smintit
din loc =i, toat[ greutatea Carului l[s`ndu-se pe acea roat[, de atunci
Carul-Mare se ]nv`rte=te tot ]nd[r[t.
DUMNEZEU FACE PLUGUL
Cic[ se jeluie=te P[m`ntul c[tre Dumnezeu:

— Doamne, omul m[ zg`rie, m[ taie de nu mai pot!
— Rabd[, r[spunse Dumnezeu, c[ acuma se ]ngra=[ omul de pe
tine; dar pe urm[ te vei ]ngr[=a tu de pe el.
Se t`nguiau lui Dumnezeu cei dintì plugari, c[ n-au spor cu sapa.
— Ruga\i-v[! }nchina\i-v[ cu Doamne ajut[, ca s[ ave\i spor.
Au f[cut oamenii a=a =i le-a dat Dumnezeu plugul, care p`n[ atun-
cea nu era cunoscut. +i-au arat. Dup[ arat, au ]ntrebat ei =i au
mul\umit:
— Unde s[-l punem, Doamne?
Dumnezeu l-a pus la loc pe cer, unde vedem seara constela\ia
Rari\ele-Plugul (Orionul); =i acolo st[ =i azi cel dintì plug ar[tat oa-
menilor.
La ]nceputul lumii a zis Dumnezeu c[tre P[m`nt:
— Tu, negrule P[m`nt, s[ hr[ne=ti cu ierburile mirositoare =i cu
pomii cei roditori ce vor r[s[ri din tine =i se vor hr[ni din glia ta, pe
toate viet[\ile, dobitoacele =i pe to\i oamenii lumii.
Auzind P[m`ntul aceast[ porunc[ dumnezeiasc[, s-a cutremurat
de fric[, dup[ care cutremur s-a schimbat neteda-i fa\[ ]n mun\i =i
v[i =i a zis:
— Doamne, m[ prind s[ hr[nesc, s[ cresc =i s[ ad[postesc toate
ierburile, pomii, viet[\ile =i dobitoacele lumii, dar[ nu m[ prind s[
hr[nesc =i sumedenia de om, ce va fi cu vremea pe p[m`nt. Nu m[
prind s[ hr[nesc pe om, fiindc[ el, r`nduit de tine st[p`n peste toate
de pe p[m`nt, nu va voi s[ m[ lucreze =i s[ m[ grijeasc[ =i a=a s[-=i
agoniseasc[ cele de trebuin\[ gurii =i p`ntecelui, ci va a=tepta ca toate
s[ i le dau de-a gata, a=a cum s-ar zice „mur[ ]n gur[“. De aceea,
atotputernice Doamne, nu m[ prind s[-l hr[nesc pe om; f[ bine =i
]ndatore=te cu aceasta pre luminosul soare, pre bl`nda lun[, pre
str[lucitoarele stele sau pre ]ntinsele =i nem[rginitele m[ri.
Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de griji, rostite de ]nsp[i-
m`ntatul P[m`nt, a cunoscut c[ el vorbe=te bine. De aceea a zis c[tre
d`nsul:
— Nu te teme, m[car c[ l-am pus pe om domn peste toat[ lumea,
el totu=i va fi dator s[ lucreze. +i numai dac[ te va lucra, vei fi dator
s[-l hr[ne=ti. Dac[ te-ai prins s[ hr[ne=ti =i s[ cre=ti toate f[pturile
lumii, apoi s[ =tii c[ am hot[r`t ca omul s[-=i trag[ hrana sa cea de
c[petenie din acele f[pturi, iar[ ce-i va fi de lips[, s[-i dai tu.
Auzind P[m`ntul aceast[ or`nduire prea]n\eleapt[, se molcomi.
SFREDELUL }NFIPT
}n vremea de demult, un om c[uta comoara lui Iov ]n cer =i g[sin-

d-o, a ]nfipt sfredelul, care se vede =i ast[zi ]n apropierea Drumului-
Robilor. Pe urm[ s-a ]ntors acas[, de a luat carul cu boi, spre a merge
s[-=i ia comoara g[sit[. +i pe unde mergea el cu acel car, fiind drumul
cotit, se vede pro\apul c`rmuit ]n partea dreapt[. Spun c[ dac[ acel
om va ajunge s[-=i ]ncarce comoara, atunci lumea se va schimba.
Dumnezeu va seca toate apele de pe fa\a p[m`ntului =i va fi ploaie
]ntr-o parte a lumii numai cu bani de argint, iar oamenii, crez`nd c[
plou[ cu ap[, vor alerga acolo ca s[-=i potoleasc[ setea. +i g[sind
bani ]n loc de ap[, au s[ se ]ncarce cu bani =i au s[ plece ]napoi. Apoi
pe drum, ]n calea lor au s[ g[seasc[ pe Sf`ntul Petrea cu un co= de
prescuri =i un pahar cu ap[, \in`ndu-l ]n m`n[. Din co= =i din pahar va
da la fiecare om care nu va fi fost prea lacom la luat bani, =i la cei care
au fost prea lacomi, nu le va da nimic[; =i acei ce vor m`nca =i bea
din m`na Sf`ntului Petrea nu vor mai ]nseta =i fl[m`nzi niciodat[,
iar cei ce nu vor m`nca =i bea vor fi ]nseta\i =i fl[m`nzi totdeauna.
PORUNCA LUI DUMNEZEU
}ntì =i-ntì, c`nd nu era p[m`nt f[cut, era numai stei de ap[ =i
nu se vedea p[m`nt de nic[ieri, doar numai ap[ =i ap[ =i-ncolo nimic.
Dumnezeu a chemat pe broasc[ =i i-a poruncit s[ se duc[ ]n fun-
dul m[rilor, s[ vaz[, nu cumva o fi niscaiva p[m`nt pe-acolo =i s[ vie
s[-i spun[. Broasca n-a avut ]ncotro =i s-a dat de-a scufundi=ul ]n
ad`ncurile m[rilor =i tocmai dup[ mult[ vreme s-a ]ntors ]nd[r[t,
aduc`nd o \`r[ de p[m`nt ]n gur[, spun`nd lui Dumnezeu c[ este
mult p[m`nt ]n fundul apelor.
Dumnezeu a poruncit atuncea apelor s[ se trag[ ]n l[turi, ca s[
lase s[ ias[ p[m`ntul deasupra. Apele au ascultat de porunca lui
Dumnezeu =i s-au tras ]n l[turi, =i p[m`ntul st[ deasupra p`n[ ]n ziua
de azi =i tot a=a o s[ stea p`n-la vremea de-apoi. De-atunci Dumnezeu
a blagoslovit pe broasc[ =i [l de omoar[ broa=tele, face un p[cat

mare =i la moartea lui va fi plin de bube pe tot trupul, taman cum
este broasca.
Urzirea p[m`ntului a fost ]ntr-o mar\i, =i d-aia e p[cat =i nu e bine
s[ croie=ti c[ma=[, =ub[, n[dragi, izmene, s[ ]ncepi case noi, olate =i
tot felul de lucruri, c[ superi pe Dumnezeu.
TOIAGUL LUI DUMNEZEU
Dumnezeu, umbl`nd cu Necuratul pe ape, a ]nfipt toiagul =i s-a

f[cut p[m`nt. Apoi a trimis pe diavol s[-i aduc[ o oc[ de p[m`nt, de
prob[. El a mers =i a ridicat un munte.
— Vezi c[ nu e=ti slug[ credincioas[, i-a zis Dumnezeu. Mai mergi
o dat[.
Diavolul a mers =i a ridicat al\i mun\i. Dumnezeu iar l-a mustrat =i
l-a mai trimis =i a treia oar[, tot dup[ o oc[ de p[m`nt =i el atunci a
ridicat to\i mun\ii.
+TIMA APEI
}nainte de facerea lumii, zice c[ nu era p[m`nt ca acuma, ci nu-

mai o ap[ mare, c`t vedeai cu ochii, care plutea pe ]ntinderea cea
nem[rginit[ a h[ului, ]ntocmai dup[ cum plutesc ]n timpul de fa\[
norii ]n aer. +i pe deasupra apei aceleia, ]notau ]ncolo =i ]ncoace
Dumnezeu =i dracul, unicele fiin\e vie\uitoare pe atuncea.
De un timp, ]ns[, ur`ndu-i-se lui Dumnezeu de at`ta horh[it =i
]notat =i voind ca s[ se mai odihneasc[ pu\in, s-a hot[r]t s[ fac[ ceva,
doar[ s[ se poat[ odihni. +i cum s-a hot[r`t, a =i scos pu\in[ tin[ de
sub unghii, a f[cut dintr-]nsa o turti\[, s-a suit pe turti\a aceea =i a=a
a ]nceput el apoi a pluti mai departe pe suprafa\a apelor.
Necuratul, v[z`nd ceea ce-a f[cut Dumnezeu, s-a suit =i s-a ]ntins
=i el c`t era de lung, pe turti\[, ]ns[, f[r[ s[ cear[ ]ncuviin\are de la
cel ce-a f[cut-o. Iar mai pe urm[, c`nd a v[zut c[ Dumnezeu, care
era foarte obosit, voie=te s[ a\ipeasc[ =i s[ doarm[ pu\in, a ]nceput a-l

trage =i a-l ]mpinge ]ncolo =i ]ncoace, cu g`ndul ca s[-l r[stoarne ]n
ap[ =i s[-l ]nece, =i apoi s[ r[m`n[ el st[p`n ]n lume. Dar ]n zadar i-a
fost toat[ munca, c[ci cu c`t ]l tr[gea =i-l ]mpingea el mai tare, cu
at`ta turti\a de sub d`n=ii se l[\ea =i se f[cea mai mare, p`n[ ce, ]n
sf`r=it, s-a f[cut dintr-]nsa p[m`ntul pe care ne afl[m noi ast[zi.
Dumnezeu, care abia a\ipise, v[z`ndu-l de ce s-a apucat =i =tiind
prea bine cu ce fel de g`nduri se bate, l-a l[sat dintru ]nceput s[ vad[
ce va face. Mai pe urm[ ]ns[, v[z`nd c[ se prea ]ntrece cu =aga, a
s[rit ca fript drept ]n picioare, l-a ]n=f[cat de toarta capului =i apoi,
f[r[ s[ mai stea mult pe g`nduri, l-a aruncat ]n ad`ncurile apei,
blestem`ndu-l =i zic`ndu-i c[-n veci ]n ap[ s[ petreac[ =i pe cine ]l va
]nt]lni ]n apa aceea, ]n care se va afla el =i se va l[sa ademenit de
d`nsul, pe acela s[-l ]nece.
+i de atunci petrece dracul ]n ap[.
DRACUL ADUCE C~TEVA FIRE DE NISIP
Cic[ dintru ]nceput nu era p[m`nt, soare, lun[ =i stele, nici lu-
min[ ca acuma, ci ori]ncotro te-ai fi ]ntors =i te-ai fi uitat, era numai
o ap[ tulbure, care plutea ca un nor ]ncolo =i-ncoace. Iar pe valurile
acestei ape, nem[rginit de mare =i ad`nc[, umblau Dumnezeu =i dra-
cul, unicele fiin\e de pe timpul acela.
+i dracul ]i zicea lui Dumnezeu totdeauna, de c`te ori vorbea c[tre
d`nsul, „F[rtate“, iar Dumnezeu ]i zicea „Nef`rtate“.
Astfel, Dumnezeu =i cu dracul se plimbar[ ]ncolo =i-ncoace pe
valurile apei aceleia =apte ani de-a r`ndul.
Dup[ al =aptelea an, fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru c[ nu
se culcase, nici nu dormise defel ]n r[stimpul acesta, zise c[tre dracul:
— +tii ce, m[i Nef[rtate?
— Ce este, F[rtate?
— Repezi-te degrab[ ]n ad`ncimea apei =i ad[ o m`n[ de lut, ca
s[ ne facem pe ]ntinderea acestor valuri nem[rginite un p[ti=or, ca s[
avem unde ne odihni, c[ci eu unul nu m[ mai pot mi=ca acuma de

ostenit ce sunt!
— Iac[ m-am repezit! r[spunse Duc[-se-pe Pustii =i cum rosti cu-
vintele acestea hu=tiuluc! s-a =i cufundat ]n ap[. Dar hoin[rind el ]ncolo
=i-ncoace prin ad`ncimea apei =i neafl`nd nici o \`r[ de lut, s-a ]ntors
]napoi =i a spus lui Dumnezeu, c[ ]n ad`ncul apei nu se afl[ lut, ci
numai nisip.
— Ad[-mi nisip! zise Dumnezeu.
Dracul s-a cufundat acuma a doua oar[ =i, lu`nd din ad`ncul apei
o m`n[ de nisip, s-a ]ntors iar[=i c`t ai bate din palme ]nd[r[t, dar
p`n[ ce a ajuns deasupra apei, i-au r[mas numai vreo c`teva fire de
nisip sub unghii, toate celelalte i s-au strecurat printre degete. Trei
din firele ce i-au r[mas i le-a dat lui Dumnezeu, iar[ celelalte le-a
p[strat pentru d`nsul.
Dumnezeu, lu`nd cele trei fire =i fr[m`nt`ndu-le ]n m`n[, a f[cut
dintr-]nsele o turti\[. Apoi, pun`nd turti\a aceea pe ap[, s-au culcat
Dumnezeu =i Necuratul pe d`nsa, ca s[ se odihneasc[.
Ce face ]ns[ Necuratul? Voind a r[m`ne singur domnitor =i
st[p`nitor peste toat[ lumea, cum s-a culcat a =i ]nceput a hor[i,
f[c`ndu-se c[ doarme dus. Dar el nu dormea, ci a=tepta cu ner[bdare
s[ adoarm[ Dumnezeu, ca apoi s[-l r[stoarne de pe turti\[, s[-l arunce
]n ap[ =i s[-l ]nece.
Dumnezeu, =tiind prea bine cu ce g`nduri se poart[ dracul, se f[cea
de asemenea c[ doarme dus; dar el nu dormea.
Dracul, c`nd cugeta acum c[ Dumnezeu doarme dus, l-a apucat
de un picior =i a ]nceput a-l trage ]n dreapta =i ]n st`nga de pe turti\[,
voind numaidec`t s[-l arunce ]n ap[ =i s[-l ]nece. }ns[ cu c`t ]l tr[gea
el mai tare, cu at`t =i turti\a de nisip se ]ntindea mai mult =i se f[cea
mai mare =i ]n care parte ]l tr[gea, ]ntr-aceea se l[\ea mai tare. +i tot
a=a muncindu-se Necuratul, de-i curgeau sudori de pe nesp[lata-i fa\[,
se f[cu din turti\a aceea p[m`ntul pe care locuim noi ast[zi.
Dracul s-a minunat foarte mult de aceast[ ]nt]mplare nea=teptat[,
dar nu zise nimic. +i Dumnezeu a t[cut, f[c`ndu-se =i el c[ nu =tie
nimic despre toate cele ce s-au ]nt`mplat peste noapte. +i a=a se

pornir[ mai departe la plimbare prin lume.
Mai umbl`nd ei ]ncolo =i ]ncoace, c`t vor mai fi umblat =i v[z`nd
de la un timp Dumnezeu c[ nu e bine ca p[m`ntul s[ fie f[r[ \ipenie
de om, s-a plecat jos, a luat o m`n[ de \[r`n[ =i fr[m`nt`nd-o ca
aluatul, a f[cut dintr-]nsa pe omul cel dintì. Iar[ dup[ ce l-a f[cut =i
l-a ]nviat, zise c[tre dracul s[ fac[ =i el un om =i s[-l ]nvie ca d`nsul.
Dracul nu se l[s[ mult rugat, ci lu`nd o bucat[ de lut ]n m`n[,
f[cu =i el un om tocmai ca =i Dumnezeu. A luat apoi un bucium =i a
]nceput a sufla cu acesta ]n omul cel f[cut de d`nsul, ca s[-l ]nvie.
Dar ]n z[dar i-a fost toat[ munca, c[ci nu l-a putut ]nvia, de=i omul
f[cut de d`nsul s-a fost umflat ca o butie.
De atunci a r[mas apoi ]n om un fir de inim[ c`t un fir de mac ]n
=apte despicat, =i firul sau s`mburele acela e r[utatea omului. De aici
vine apoi c[ omul suduie a=a de spurcat =i ur`t, c[ci dac[ n-ar fi
s`mburele cel r[u ]ntr-]nsul, omul ar fi curat ca mirul.
Tot de-aici vine c[ oamenii se tem de mor\i, pentru c[ dracul, cum
moare un om, ]ndat[ se apropie de trupul lui, spun`nd c[ trupul omu-
lui e al s[u, fiindc[ se \ine de p[m`nt =i p[m`ntul e al s[u, deoarece
el a fost acela, care l-a scos din fundul apei.
Mai departe, trupul omului se poate cunoa=te =i de pe aceea c[ e
al s[u, fiindc[ fiec[rui om, p`n[ =i ]n ziua de azi, i-a r[mas negru sub
unghii, precum i-a r[mas =i lui nisip c`nd l-a scos din ap[. C[ci dac[
trupul omului n-ar fi proprietatea sa, atunci omul ar fi curat sub un-
ghii =i nu negru.
Din pricina dracului, deci, care pretinde c[ trupul omului e al s[u
=i nu al lui Dumnezeu, ]ndatineaz[ rom`nii de a t[ia unghiile celor
mor\i =i tot din aceast[ pricin[ ]i priveghesc ei toat[ noaptea, nel[-
s`ndu-i s[ stea singuri ]n cas[, tem`ndu-se ca nu cumva s[ vie dra-
cul, m`ne-ar acolo unde a ]nserat, =i s[ pun[ m`na pe d`n=ii.
PE+TII P{M~NTULUI
C`nd a f[cut Dumnezeu pe=tii care se afl[ prin apele curg[toare

precum =i prin unele dintre cele st[t[toare, cum ]s bun[oar[ iazurile,
lacurile =i m[rile, atunci a f[cut el =i patru pe=ti f[r[ seam[n de lungi,
de gro=i =i de puternici.
Pre cei dintì i-a f[cut Dumnezeu spre folosul omenimii. Pre cei
patru din urm[, ]ns[, i-a f[cut anume ca s[ \ie p[m`ntul ]n spate, ca
nu cumva acesta, ]ngreuindu-se cu timpul, s[ se pr[bu=easc[ =i s[ se
cufunde ]n apa pe care plute=te.
+i cum a f[cut el pre ace=ti patru pe=ti uria=i, ]ndat[ i-a =i pus s[
steie ]n form[ de cruce dedesuptul p[m`ntului, adic[ unul spre r[s[rit,
al doilea spre apus, al treilea spre amiaz[, iar[ al patrulea, =i cel de
pe urm[, spre miezul nop\ii.
+i dup[ ce l-a a=ezat pre fiecare la locul s[u, departe unul de altul,
anume ca s[ le vin[ mai u=or de \inut p[m`ntul, le-a poruncit Dum-
nezeu s[ =ad[ molcom =i s[ nu se mi=te defel din loc, c[ci ]ndat[ cum
s-or mi=ca, s-or =i pr[p[di.
Unul dintre ace=ti patru pe=ti uria=i, =i anume cel ce a fost pus s[
steie spre r[s[rit, se nume=te „}ncep[tor“, pentru c[ el ]ncepe toate
celea ce au s[ le fac[ ceilal\i p[rta=i ai s[i. Al doilea, adic[ cel ce a
fost pus s[ steie spre apus se nume=te „Ascult[tor“, pentru c[ el pri-
me=te sfaturile „}ncep[torului“. Al treilea, adic[ cel ce a fost pus s[
steie spre amiaz[, se nume=te „Ar[t[tor“, pentru c[ el conduce soarele
=i-i arat[ calea ]ncotro are s[ mearg[. Iar al patrulea, =i cel din urm[,
se nume=te „Somnoros“, pentru c[ toat[ ziua doarme dus, iar[ noa-
ptea, trezindu-se, conduce luna =i stelele.
}nt`mpl`ndu-se ]ns[ ca „Somnorosul“ s[ se trezeasc[ ziua, atunci
m`n[ luna ca s[ bat[ soarele pentru c[ a ]nt`rziat, crez`nd ]n buim[-
ceala lui c[ nu e ziu[, ci noapte, pentru c[ el rar c`nd se treze=te ziua,
ci numai dup[ ce ]nsereaz[. +i atunci se na=te ]ntunericime de soare.
Trupul acestor pe=ti uria=i e a=a de lung =i de gros, c[, uit`ndu-te
la ei, de-abia le-ai z[ri spinarea, care e ]mp[nat[ cu ghimpi gro=i =i
v`rto=i. Ochii lor lucesc ca lumina =i p[trund cu vederea tot p[m`ntul.

Gura lor e a=a de mare, c[ ai putea b[ga milioane de oameni deodat[
]ntr-]nsa =i tot nu s-ar putea umple. Aripile lor ]s a=a de late, c[ ai
putea s[ acoperi \[ri ]ntregi cu d`nsele. Iar coada lor e a=a de lung[
=i at`t de puternic[, c[ dac[ te-ai afla ]n apropierea ei c`nd o mi=c[,
pe loc te-ar =i face turt[, c[ nimic nu s-ar alege din tine.
„Ar[t[torul“, pe l`ng[ ghimpii de pe spinare, mai are unul pe cap,
ca de vreo =ase pr[jini de lung, care-l poart[ de la r[s[rit spre apus =i
cu care arat[ soarelui calea ]ncotro are s[ porneasc[ =i s[ mearg[.
Cu toate ]ns[ c[ pe=tii ace=tia au un trup =i o gur[ a=a de mare,
totu=i ei nu m[n`nc[ =i nici nu beau mai nimic[, ci tr[iesc a=a, mai
mult f[r[ m`ncare =i f[r[ b[utur[, iar dac[ din c`nd ]n c`nd fl[m`n-
zesc sau ]nseteaz[, atunci ]=i potolesc foamea cu lut =i-=i ast`mp[r[
setea cu ap[ de ploaie, care se strecoar[ prin p[m`nt.
C`nd ]s din cale afar[ de fl[m`nzi =i ]nseta\i, atunci se-ntorc cu
boturile spre p[m`nt =i nu numai c[ prind a roade ]ntr-]nsul, ci sug =i
toat[ apa din el =i atunci e ]n anul acela mare secet[, iar[ ]n anul ce
urmeaz[, foamete.
Doi dintre ace=ti pe=ti =i anume „}ncep[torul“ =i „Somnorosul“,
sufl[ din c`te-o nare numai par[ =i foc, astfel c[ dac[ ar ]ndr[zni
cineva s[ se apropie ]n partea aceea ]n care sufl[ ei cu aceast[ nare,
pe loc ar arde.
De aceea =i e ]n p[r\ile acelea, ]n care sufl[ ei cu narea aceasta, o
c[ldur[ nemaipomenit de mare =i nesuferit[. Iar[ pe cealalt[ nare
sufl[ numai ghea\[. De-aceea toate celea ce se afl[ ]n p[r\ile acelea,
]n care sufl[ ei cu aceast[ nare, fie ap[, fie ce va fi, pe loc se =i face
sloi de ghea\[.
}ns[, ace=ti doi pe=ti nu r[m`n necontenit a=a cum au fost de la
]nceput, ci din an ]n an se schimb[ la chip, c[ci narea pe care sufl[ ei
foc se tope=te, iar cealalt[ nare pe care sufl[ ghea\[ se tot m[re=te,
fiindc[ cre=te sloi de ghea\[ ]mprejurul ei.
|in`nd pe=tii ace=tia p[m`ntul necontenit ]n spate, foarte lesne
poate ori=icine s[ priceap[ =i s[ ]n\eleag[, c[ de la o vreme trebuie
s[-i doar[ =i pe d`n=ii spatele, m[car c[-s a=a de mari =i de puternici.

De aceea, c`nd ]i doare mai tare spatele, se mi=c[ =i ei pu\in, anume
ca s[ vie greutatea p[m`ntului de pe o parte pe cealalt[ a spatelui.
La mi=carea aceasta, ]ns[, se na=te totdeauna cutremur de p[m`nt.
+i cu c`t mi=carea lor e mai mare, cu at`ta =i cutremurul e mai sim\itor.
Tot a=a se cutremur[ p[m`ntul =i atunci c`nd unul sau altul din
ace=ti pe=ti mi=c[ vreun ghimpe, sau c`nd se ating din neb[gare de
seam[ cu coada de vreunul din st`lpii p[m`ntului. +i dup[ cum se
poart[ pe=tele, adic[ dup[ c`t de tare se mi=c[ el sau se atinge de
st`lpii p[m`ntului, a=a de tare se cutremur[ =i se clatin[ p[m`ntul.
Dar nu tot p[m`ntul se cutremur[ deodat[, ci numai pe unele lo-
curi, pe altele, ]ns[, nu. +i aceasta din cauz[, c[ nicic`nd nu se mi=c[
to\i pe=tii deodat[.
Dac[ s-ar ]nt`mpla s[ se mi=te sau s[ se ]ntoarc[ tuspatru pe=tii
deodat[, atunci de bun[ seam[ c[ =i p[m`ntul nu numai c[ s-ar cu-
tremura, ci s-ar =i pr[bu=i ]n ap[ =i toat[ lumea s-ar ]neca =i s-ar nimici.
Aceasta, ]ns[, nu se ]nt`mpl[ nicic`nd.
C`nd se mi=c[ numai un pe=te, atunci e altceva, atunci se face
cutremur numai pe-o parte de p[m`nt =i anume numai pe aceea unde
se afl[ el =i chiar =i atunci numai ]n acel loc ]n care i s-au mi=cat
ghimpii, aripile sau coada.
Dar nici lumea aceasta nu poate s[ aib[ nicic`nd sf`r=it, ci dup[
cum fiecare vietate =i lucru are un sf`r=it, a=a trebiue s[ aib[ =i ea
odat[ un cap[t.
Iar cap[tul lumii va fi atuncea, c`nd vor pieri to\i pe=tii care \in
p[m`ntul ]n spate.
C`nd va pieri al doilea pe=te, atunci va fi un semn c[ sf`r=itul lu-
mii nu mai e departe, ci aproape.
Iar c`nd vor pieri ceilal\i doi din urm[, atunci va pieri =i lumea,
c[ci nemaiav`nd cine s[ \ie p[m`ntul ]n spate, =i-nc[rcat fiind de
p[catele oamenilor, va trebui numaidec`t s[ se pr[bu=easc[ =i s[ se
cufunde ]n ap[.
Se zice c[ unul dintre ace=ti patru pe=ti, chiar s[ =i fi pierit, =i anume
pe timpul potopului, fiind turtit de p[m`nt, care era foarte ap[sat

de mul\imea apei ce plouase ]n decursul celor patruzeci de nop\i.
Al\ii, ]ns[, cred =i spun c[ unul dintre ace=ti pe=ti s[ fi pierit, nu se
=tie acuma c`nd, din cauza c[ s-a mi=cat prea tare =i Dumnezeu l-a
pedepsit pentru aceasta cu moartea, fiindc[ nu l-a ascultat s[ steie
molcom, dup[ cum i-a spus de la ]nceput.
C`nd =i-a dat pe=tele acesta sufletul, atunci s-a l[sat toat[ greutatea
p[m`ntului pe spatele celorlal\i, care au mai r[mas ]n via\[ =i atunci
a fost un nemaispus de mare cutremur de p[m`nt.
+i fiindc[ acuma greutatea p[m`ntului era prea mare pentru cei
trei ce-au mai r[mas ]n via\[, de-aceea unuia dintre d`n=ii, =i anume
celui de c[tr[ apus, adic[ „Ascult[torului“ i s-a rupt jum[tate de trup
=i s`ngele ]i curgea at`t de tare din ran[, c[ =i acesta era c`t pe ce s[
piar[. Dumnezeu, ]ns[, s-a ]ndurat de d`nsul =i i-a vindecat rana, iar[
din s`ngele lui, care mai c[ era s[ ]nece lumea, a f[cut o mare, pe-
semne, Marea Ro=ie. Iar[ din ghimpii =i din oasele ce i s-au fr`nt =i
n-a apucat s[ le pun[ la loc, a f[cut mai multe =iruri de mun\i, ]mp[na\i
cu tot felul de st`nci =i copaci.
+i de atunci a r[mas lumea a=a dup[ cum o vedem noi ]n ziua de
ast[zi.
Se zice mai departe c[ fiecare dintre ace=ti pe=ti ]nseamn[ p[catele
oamenilor ]n firea lor =i c`nd va fi firea lor a=a de mare =i plin[ de
p[cate, c[ nu vor putea-o mai mult purta, ci le va plesni, atunci vor
trebui =i ei s[ piar[ =i atunci va fi sf`r=itul lumii. C[ci atunci va fi un
cutremur a=a de mare, cum n-a mai fost niciodat[ mai-nainte de aceas-
ta, =i atunci p[m`ntul numaidec`t are s[ se pr[bu=easc[ =i o s[ se
cufunde ]n ap[. Iar dac[ se va pr[bu=i p[m`ntul, atunci fire=te c[ =i
lumea se va nimici.
LEGEND{
Dumnezeu a f[cut p[m`ntul din ]nceput nu rotund ca un m[r, cum

spun ]nv[\[torii, ci drept, ]ntocmai ca un =es foarte ]ntins, f[r[ dealuri
=i f[r[ v[i. Dedesubtul lui e numai ap[ =i el plute=te pe ap[ ca o
sc`ndur[ pe un lac, dar c[ el fiind mai greu ca apa, lesne s-ar cufun-
da, dac[ n-ar sta pe doi pe=ti foarte mari care-l \in ve=nic ]n spinare.
Mun\ii, dealurile =i v[ile s-au f[cut ]n urm[ =i iat[ cum: ]ntr-o vreme,
pe=tii, care \in p[m`ntul ]n spinare, ]nfuriindu-se, au ]nceput s[ se
zv`rcoleasc[ tare. Atunci p[m`ntul cl[tindu-se =i cutremur`ndu-se
cumplit, pe unele locuri a cr[pat, form`nd v[ile, iar prin alte locuri
valurile apelor l-a ridicat ]n sus, form`ndu-se mun\ii =i dealurile. Tot
atunci se spune c[ s-ar fi deschis ]n p[m`nt =i izvoarele, care hr[nesc
cu ap[ rùrile ce curg prin v[i.
Dovada cea mai bun[ ce o are poporul c[ p[m`ntul st[ pe ap[, e
c[, cu c`t se sap[ mai jos ]n p[m`nt, cu at`ta se d[ de mai mult[ ap[.
Pricina cutremurului de p[m`nt nu e alta dec`t mi=carea pe=tilor,
ce \in p[m`ntul ]n spinare.
P[m`ntul are margini de jur ]mprejur, =i de la marginea lui ]ncolo e
numai ap[. Tot pe apa de la marginea p[m`ntului st[ bolta cerului.
LEGENDA P{M~NTULUI +I A MUNCII
Atotputernicul Dumnezeu, dup[ ce a f[cut cerul cel f[r[ de cap[t

=i p[m`ntul cel ]nconjurat de ape =i toate c`te sunt ]ntr-]nsele, a f[cut
]n urm[ pe om =i a hot[r`t ca el s[ fie st[p`n peste toate f[pturile =i
viet[\ile p[m`ntului, apelor =i v[zduhului. De aceea a chemat Dum-
nezeu pe toate f[pturile sale ]naintea sa =i le-a spus tuturora ce ]nda-
toriri le impune de ]mplinit.
A=a a r`nduit Dumnezeu ca cerul s[ fie pentru respirarea oame-
nilor =i a viet[\ilor, =i loc de petrecere pentru zbur[toare, =i ca plan-
tele s[ trag[ din el, prin frunze, hran[ trebuincioas[.
Soarelui i-a dat Dumnezeu porunc[, prin razele sale de foc, s[
]nc[lzeasc[ aerul, p[m`ntul =i apele =i s[-=i reverse lumina sa asupra
tuturor f[pturilor dumnezeie=ti, afl[toare sub bolta cerului.
Pe luna cea schimb[toare =i pe stelele cele f[r[ de num[r le-a
]ns[rcinat Dumnezeu ca ele s[ fie lumin[toarele nop\ilor, ca viet[\ile
s[lbatice =i fricoase, ie=ind din ascunsele lor vizuini, s[-=i poat[ afla
hrana ]n vremea nop\ilor.
M[rilor cele f[r[ de fund =i lin st[t[toare =i apelor celor curg[toare
le-a zis Dumnezeu ca ]n ele s[ se ad[posteasc[ fel de fel de pe=ti =i
viet[\i, ca ele s[ sting[ setea oamenilor =i a viet[\ilor =i, pe urm[, ca
prisosul apelor lor s[ se ridice ]n form[ de abur ]n aer =i apoi la vreme
de trebuin\[ s[ cad[ pe p[m`nt ]n form[ de ploaie =i om[t.
}n urm[ veni =i p[m`ntul la r`nd, ca s[ ieie =i el spre =tiin\[
]nd[torirea lui =i Dumnezeu i-a zis:
— Tu, negrule p[m`nt, s[ hr[ne=ti cu ierburile mirositoare =i cu
pomii cei roditori ce vor r[s[ri din tine =i se vor hr[ni din glia ta,
toate viet[\ile, dobitoacele =i pe to\i oamenii lumii!
Auzind p[m`ntul aceast[ porunc[ dumnezeiasc[, s-a cutremurat
de fric[, dup[ care cutremur s-a schimbat neteda-i fa\[ ]n mun\i =i
v[i =i a zis:
— Doamne, m[ prind s[ hr[nesc, s[ cresc =i s[ ad[postesc toate
ierburile, pomii, viet[\ile =i dobitoacele lumii, dar nu m[ prind s[
hr[nesc sumedenie de om ce va fi cu vremea pe p[m`nt. Nu m[ prind
s[ hr[nesc pe om, fiindc[ el, r`nduit de tine st[p`n peste toate de pe
p[m`nt, nu va voi s[ m[ lucreze =i s[ m[ grijeasc[ =i a=a s[-=i ago-
niseasc[ cele de trebuin\[ gurii =i p`ntecelui, ci va a=tepta ca toate s[ i
le dau de-a gata, a=a cum s-ar zice, mur[ ]n gur[. De aceea, atotpu-
ternice Doamne, nu m[ prind s[-l hr[nesc pe om; f[ bine =i ]nd[tore=te
cu aceasta pe luminosul soare, pe bl`nda lun[, pe str[lucitoarele ste-
le sau pe ]ntinsele =i nem[rginitele m[ri.
CURCUBEUL — BR~UL ILENEI COS~NZEANA
Se spune c[ era c`ndva o fat[ foarte frumoas[, Ileana Cos`nzeana.

Era fiic[ de ]mp[rat. Ea avea un brù frumos de toate culorile, cu
care se ]ncingea toat[ vremea. +i era foarte fudul[. }i p[rea c[ dac[
are brùl acela e cea mai aleas[ de pe p[m`nt =i deaceea nu voia s[
vorbeasc[ cu nimeni. Dar avea ea un dr[gu\ fecior de ]mp[rat. +i odat[
a plecat cu d`nsul la p[dure. B[iatul a pus m`na pe brùl fetei. Ea s-a

sup[rat =i l-a l[sat pe iarb[. Soarele de sus a v[zut aceasta =i s-a g`ndit:
„C`t r[u face brùl acesta!“+i c`nd fata a adormit pe iarb[ cu b[iatul,
soarele i-a ridicat brùl. S-a trezit fata =i a v[zut, c[ nu i-i brùl =i a
]nceput s[ pl`ng[ tare-tare, parc[ ploua din ochii ei frumo=i. A ]nceput
s[ plou[ =i din cer. Iar dup[ ploaie, c`nd a ]ncetat s[ pl`ng[ fata,
soarele i-a ar[tat brùl =i i-a spus: „Iat[ brùl! Nu-l mai po\i purta, de
c`nd a pus pe el m`na feciorul de ]mp[rat“.
+i acum ]n popor se spune =i curcubeu, =i brùl Ilenei Cos`nzeana.
PE+TII CARE SUS|IN P{M~NTUL
P[m`ntul ]l \in ]n spate patru pe=ti uria=i, care sunt pe fundul

m[rii.C`nd li-e greu p[m`ntul, atunci schimb[ pe cealalt[ parte =i
bat din coad[. Apa, lovit[ de coada pe=tilor, ]mproa=c[ ]n toate p[r\ile
=i pic[ la noi ca rou[.
LEGENDA V~NTULUI
Dup[ ce Dumnezeu f[cu p[m`ntul =i-l ]mpodobi cu ape, mun\i,

p[duri =i =esuri, f[cu animalele, apoi cre[ pe om =i se g`ndea ce mai
are de f[cut, ca opera lui s[ fie des[v`r=it[.
Se cobor] ]ntr-o zi pe p[m`nt, cu nelipsitul Sf`ntul Petru, =i ]ncepu
s[ cutreiere p[m`ntul ]n lung =i-n lat.
Toate erau frumoase, toate erau m[re\e, dat at`t Dumnezeu, c`t
=i Sf`ntul Petru b[gar[ de seam[ c[ le lipse=te ceva.
Apele =edeau ]ncremenite, suprafa\a lor era neted[, parc[ era de
marmor[; copacii din p[durile cele neumblate =edeau cu frunzele
]mpietrite ca cioplite din piatr[; florile cele minunate erau nemi=cate,
cu tulpinile drepte, privind parc[ spre cer. +i ]n toat[ natura era ceva
mort, care puse pe Sfin\i pe g`nduri.
Atunci Dumnezeu cre[ v`ntul!
+i cum era prim[var[, ceva lin =i m`ngìos se porni, mi=c`nd florile
]n st`nga =i ]n dreapta, care vr[jite se plecau ginga=e unele spre al-

tele; suprafa\a apelor se ]ncre\i u=or ]n mii de valuri mititele, care
lovindu-se de mal scoteau acel murmur, acel plesc[it u=or =i pl[cut;
tot v`ntul, strecur`ndu-se printre frunzele nemi=cate ale copacilor
m[re\i, produse acel fream[t, acel susur tainic, care-\i face impresia
c[ doine=te; aduse de departe, pe aripile lui, ecoul c`ntecelor de
p[s[rele minunate, fr`nturi de c`ntece vesele sau de dor.
+i a=a trecu prim[vara =i v`ntul fu un copila= cuminte =i duios,
care adia u=or.
+i veni vara. V`ntul mai crescu. Acum ]i pl[cea s[ se ia la ]ntrecere
cu razele fierbin\i de soare. C`nd soarele dogorea pe p[m`nt, v`ntul
pornea r[coros =i, la adierea lui, totul parc[ prindea pu\in[ via\[!
Dar =i vara trecu. +i o dat[ cu vara, trecur[ =i anii copil[riei
v`ntului. Acum sim\ea mai mult.
+i c`nd v[zu toamna cu m`na-i nimicitoare, care unde se ]ntindea,
usca =i scutura, v`ntul se m`nie tare =i ]ncepu s[ sufle mai cu putere.
Nu putea suferi, privind frunzele galbene, florile ofilite, lacurile,
care din cauza lipsei de soare nu mai aveau acea lucire argintie, ci
erau cenu=ii, verzui; c`nd v[zu ploile c[z`nd necurmat, nimicind ul-
timele podoabe ale verii, v`ntul ]ncepu a =uiera tainic.
Se strecura trist printre copacii desfrunzi\i, pe suprafa\a apelor, ]n
valuri mari =i repezi, ]mpr[=tia pretutindeni frunzele =i florile ve=tejite,
se purta ca un copil, pe care prima durere ]l doboar[.
Dar =i toamna trecu =i dup[ toamn[ veni iarna. O! Iarna-l ]ngrozi
pe v`nt!
V`ntul, care ]n copil[rie fusese un copil at`t de bl`nd, acum, ]n a
patra epoc[ a anului, deveni de nerecunoscut.
}ntr-o diminea\[, scul`ndu-se, v[zu totul acoperit de neaua alb[
=i rece.
Se uit[ ]n dreapta, se uit[ ]n st`nga, dar nu recunoscu nimic, din
ce p`n[ mai ieri fusese prim[var[, var[ =i toamn[. A=a c[ v`ntul se
crezu c[ este ]ntr-un loc str[in =i ]ncepu s[ se vaiete, s[ geam[, s[
alerge nebun prin p[duri, c`mpii,ora=e, ]ndoind totul ]n cale, spul-
ber`nd z[pada, =uier`nd printre hornuri, zg`l\ìnd u=ile =i ferestrele,

strig`nd cu glas t`nguitor florile frumoase, frunzele verzi, p[s[relele
voioase, apele argintii, seninul cerului albastru, razele calde de soare,
=i toate celelalte podoabe ale timpului frumos.
+i umbla v`ntul a=a, p`n[ ce ]ntr-o zi dete de o fat[ minunat[, cu
rochia de ghiocei, cu p[rul din raze de soare, cu ochi alba=tri ca cerul
de mai.
V`ntul o cunoscu c[ este prim[vara. +i lu`nd-o cu el, se ]ntoar-
ser[-mpreun[ ]n locurile p[r[site. +i de bucurie, v`ntul deveni iar
bl`nd, m`ngìetor.
LEGENDA CRIV{|ULUI
Criv[\ul ie=i odat[ la plimbare; dar era nebunatec, Doamne fere=te!

Pe unde trecea, f[cea o mul\ime de neor`nduieli.
}ntì intr[ ]ntr-o gr[dini\[ =i cum intr[, se apuc[ s[ scuture tran-
dafirii cei frumo=i, s[ ofileasc[ florile, s[ fr`ng[ crinii cu dulce miros.
Rostogoli pe jos merele, prunele =i rupse ]n dreapta =i ]n st`nga crengile
pomilor ]nc[rca\i cu frunze =i cu fructe.
La c`mp f[cu =i mai multe rele. Ici culc[ la p[m`nt grùl =i-i zdro-
bi spicele, de-=i risipi toate boabele, colo dobor] cl[ile de f`n =i le lu[
v`rtej pe sus. Dar ce e =i mai groaznic, dezr[d[cin[ ]n p[dure c`\iva
copaci b[tr`ni =i-i r[sturn[ cu r[d[cinile ]n sus. Apoi, d`nd peste o
turm[ de oi ce p[=tea ]n tihn[, le ]mpr[=tie ]n toate p[r\ile =i le ame\i,
]nv`rtindu-le. }n c`teva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oame-
nii se jeluir[ de toate relele ce le-a f[cut Criv[\ul pe p[m`nt, numai
]ntr-o zi.
— E un v`nt pustiitor, strigar[ unii.
— Dac[ va sufla mereu, are s[ ne lase s[raci =i fl[m`nzi! Ne-a
stricat tot!
}ndat[ ]mp[ratul v`nturilor chem[ Criv[\ul de fa\[ =i-l ]ntreb[ s[
r[spund[, dac[ e adev[rat zvonul ce se aude ]n lume despre n[z-
dr[v[niile lui.
Criv[\ul nu putu s[ zic[ ba, c[ci firea toat[ ]l da de gol. Dar el se

ap[r[ zic`nd numai:
— Eu, vai de mine, n-am avut de g`nd s[ fac r[u nim[nui; am
vrut numai s[ m[ joc cu florile, holdele =i cu oile. Vina e a lor c[ nu
=tiu de glum[!
— A=a glum[ trece m[sura, f[tul meu! ]i r[spunse ]mp[ratul
v`nturilor. S[ faci r[u altuia, nici ]n glum[ nu este iertat, c[ci, de=i e
glum[, nu e bun[! Ca s[ te ]nve\i minte, eu nu \i-oi mai da drumul
vara. Numai iarna vei ie=i de la ]nchisoare. Atunci ai s[ te po\i juca cu
ghea\a =i cu z[pada, c[ci lor n-ai ce stric[ciuni s[ le faci.
De atunci, Criv[\ul nu mai sufl[ dec`t iarna, pe p[m`ntul ]n\epenit
de ger, b[tut de viscol =i ]n[bu=it sub troiene de z[pad[. Dup[ d`nsul
alearg[ lupii url`nd =i zboar[ corbii fl[m`nzi.
El vine la noi dinspre miaz[noapte =i r[s[rit, trec`nd peste c`mpuri
pustii =i peste m[ri furtunoase.
OM{TUL +I NOURII CU FULGERELE
A fost o femeie =i avea dou[ fete. }ntr-o zi s-au a=ternut fetele pe

f`nt`n[ =i s-au pus la tors; da fata cea mai mare a sc[pat, nu =tiu
cum, ghemul ]n f`nt`n[. C`nd a venit acas[, m[-sa a ]nceput a o oc[r],
ca s[ mearg[ numaidec`t s[ caute ghemul, c[ de nu, o bate; ea a luat
=i s-a dus. A intrat ]n f`nt`n[, acolo a dat de un c`mp cu flori. Florile
acelea au vorbit la d`nsa:
— Ia =i tu, fat[, c`teva flori, c[ suntem frumoase.
Ea a luat.
S-a mai dus =i a ajuns la un cuptor cu pìne. Pitarul i-a zis:
— Ia o pìne =i jum[tate, s[ ai pe drum!
A ajuns la baba Dochia:
— Ce-ai venit, fat[?
— Am venit s[-mi caut ghemul!
— Ghemul este la mine, eu \i-l voi da, dar =i tu s[-mi faci o trea-
b[; na-\i pernele acestea s[ mi le scuturi.
+i i-a dat dou[sprezece perne. Ea a scuturat pernele, da acelea

erau cele dou[sprezece cojoace ale ei. C`nd le-a scuturat, s-a f[cut
un om[t =i a venit un v`nt mare, a luat om[tul =i l-a dus prin lume.
Dochia i-a dat ghemul =i c`nd a ie=it ea de-acolo, la poart[ a venit
iar v`ntul =i a suflat-o toat[ cu straie de aur; una peste alta =edeau pe
d`nsa.
Ea a mers acas[, =i m[-sa c`nd a ]nceput a o dezbr[ca, era numai
salbe de aur.
A luat =i s-a dus =i cea mai mic[ la f`nt`n[ =i a sc[pat =i ea ghemul
=i s-a dus s[-l caute. A g[sit =i ea c`mpul =i a rupt singur[ flori. Pe
urm[ a ajuns la cuptor, dar acolo erau numai pietre.
— Ia o piatr[ =i jum[tate, i-a zis pietrarul.
A ajuns la Dochia =i ea i-a zis:
— Eu \i-oi da ghemul, dar ia =i-mi scutur[ \olurile acestea.
+i i-a dat ni=te l[icere.
Cum le scutura, ie=ea a\a =i a venit un v`nt =i a dus-o. |olurile
acele erau nourii, da din a\a ceea se f[ceau fulgerele.
Pe urm[ ea s-a dus acas[ =i c`nd a ie=it ]n poart[, v`ntul a suflat-o
=i a ]mbr[cat-o toat[ ]n fier =i smoal[.
— Vezi c[ tu nu e=ti cu noroc ca astalalt[, i-a zis m[-sa.
+i a doua zi a murit.
FEBRUARIE ARE DOU{ZECI +I NOU{ DE ZILE
Odat[ Sf`ntul Casian, cel ce-=i are hramul la dou[zeci =i nou[ feb-
ruarie ]n anii bisec\i, s-a dus la Dumnezeu =i a ]nceput s[ se pl`ng[
ziditorului, c[ oamenii nu-l cinstesc =i pe d`nsul, cum cinstesc pe
ceilal\i sfin\i.
Dumnezeu ]l ]ntreb[ ]ns[:
— Ai f[cut vreo fapt[ bun[ ]n lumea aceasta? Ceilal\i sfin\i au
f[cut multe fapte bune =i de aceea au c`te o zi de \inere.
Nesf`r=indi-=i ]nc[ vorba, iat[ c[ vine acolo Sf`ntul Nicolai, ud
leoarc[.
— Sfinte Nicolai, ]l ]ntreab[ Dumnezeu, ce e=ti ud?

— Uite de ce, r[spunse sf`ntul, din pricina v`ntului mare, era gata-
gata s[ se ]nece o corabie; cum am v[zut-o, m-am aruncat ]n ap[ =i
am sc[pat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte.
Atunci Dumnezeu se ]ntoarse c[tre Sf`ntu Casian =i ]i zise:
— Auzi cum fac fapte bune cei ce au \inere? Fugi de-aici =i la fiecare
patru ani s[ vii =i tu o dat[.
+i de-atunci luna februarie are c`te dou[zeci =i nou[ de zile la
fiecare patru ani o dat[.
M{R|I+ORUL
Demult, prea demult, c`nd soarele cu m`ndru chip de t`n[r cobora

la hor[-n sat, la vreo s[rb[toare mare printre fete =i fl[c[i, l-a p`ndit
un zmeu pr[dalnic =i, r[pindu-l dintre oameni, l-a ]nchis ]n grea tem-
ni\[, z[brelit[, ferecat[. Lumea toat[ se-ntristase; p[s[ri ]n p[durea
mut[ ]=i uitaser[ ciripitul; murmurul izvoarelor, c`ntecul fecioarelor,
r`setul copiilor se topir[-n jale mare. Nimeni nu-ndr[znea s[-nfrunte
zmeul groaznic =i-nr[it.
Ci r[bdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic =i a por-
nit s[ salveze soarele pentru lume =i p[m`nt din temni\a zmeului,
r[ului, hainului. +i l-au petrecut s[racii p[m`ntenii-ndurera\ii: ta\ii,
mamele, surorile, prietenii =i fra\ii =i i-au dat puterea lor, s[-l ajute-n
drumul greu. A mers vara, toamna-ntreag[, iarna aspr[ a tot mers,
p`n[ ce g[si castelul groaznicului zmeu.
Pornir[ lupt[ cr`ncen[ pe via\[ =i pe moarte ]ntre ei. Se izbeau cu
necru\are, ]mpr[=tiind sudori =i s`nge prin z[pada cristalin[. Tare era
zmeul, tare se \inea =i voinicul. Plini de r[ni le erau piepturile, bra\ele
=i umerii. P`n-la urm[ tot voinicul mai voinic se dovedi, =i hainul zmeu
]n moarte se topi, se pr[bu=i. Sf[r`m`nd pere\ii negri ai temni\ei fe-
recate, ]l eliber[ pe m`ndrul soare =i-l s[lt[ pe cer curat. A re]nviat
natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns s[ vad[ prim[vara.
S`ngele din r[ni ]n picuri i s-a scurs cald ]n z[pad[. +i, topindu-se
z[pada, albe flori ]n loc r[s[reau, se trezeau din amor\ire. Ging[=ia-=i

cl[tinar[ ]n petale ghioceii, vestitorii prim[verii. Cel mai de pe urm[
picur de putere =i de s`nge din al t`n[rului bra\ s-a prelins ]n luna
martie-n cea dintì zi.
+i-a ]nchis ochii t`n[rul. Dar de atunci fetele, ]n amintirea faptei
lui de voinicie, ]mpletesc doi ciucura=i: unul alb =i altul ro=u —
m[r\i=ori de prim[var[ — =i ]i d[ruiesc fl[c[ilor pe care-i ]ndr[gesc.
Acel ro=u ]nseamn[ dragoste pentru tot ce e frumos, e culoarea
s`ngelui voinicului ne]nfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-a
salvat. Acel alb simbolizeaz[ fericirea, s[n[tatea, cur[\enia de ghio-
cel ginga= =i fraged — prima floare-n prim[var[..
LUNA LUI MARTIE
Era pe timpuri un om s[rac, lipit p[m`ntului. Dar era pe c`nd

oamenii nici nu auziser[ de chibrituri =i p[strau j[ratic ]n cenu=[. Nu
=tiu cum se f[cuse, c[ i se stinse omului nostru j[raticul =i intr[ ]n
nevoie. Ce s[ fac[ el? S-a pornit la frate-s[u, care era mai bogat. S-a
dus s[-i cear[ c`\iva t[ciuni. Acela, ]ns[, l-a alungat. S[racul tr[ia la
marginea unei p[duri. +i iat[ c[ z[re=te deodat[ un focu=or printre
copaci. Zice: „Ia s[ m[ duc ]ntr-acolo“. Vine. +i ce vede? }n jurul fo-
cului aceluia =edeau doisprezece in=i zdraveni =i frumo=i, unii mai
tineri, al\ii mai nin=i la plete. Acelea erau lunile anului toate. Se uitar[
to\i la omul s[rman, p`n[ ce unul zise:
— Cine e=ti, omule, =i ce v`nt te-a adus pe aici?
— Iaca veneam din sat, de la frate-meu, c-am fost la el dup[ foc.
Mi s-a stins jarul ]n sob[ =i-mi ]nghea\[ copila=ii de frig... Nu mi-\i
face un bine s[...
— |i-om face, da ia s[ ne spui tu, care lun[ e mai bun[?
— P[i... Martie-i mai bun[, s[ nu v[ fie cu sup[rare, c[ vine
prim[vara, dau ]n muguri copacii, totul ]nvie, iese lumea la arat. +i
dac[ semeni la vreme, ai =i pìnic[, ai =i tot.
— Scoal[, Martie, =i d[-i omului ni=te j[ratic.
Se scoal[ un t`n[r ]nalt =i frumos =i-i toarn[ un pumn de j[ratic ]n

poala sumanului =i-i zice:
— Cu unul s[ aprinzi focul ]n sob[, dar ceilal\i s[-i ]mpr[=tii prin
podul casei, prin ograd[, prin cas[, prin grajd.
A mul\umit omul =i s-a dus. Ajuns acas[, face ]ntocmai cum i-a spus
Martie =i ce s[ vezi? Minune nu altceva! A aruncat un t[ciune ]n pod —
s-a umplut podul cu grù. A aruncat unul ]n grajd — s-a umplut grajdul
cu vite. A aruncat unul pe mas[ — s-a f[cut o gr[mad[ de galbeni...
E-e-e-ei! C`nd a v[zut fratele cel bogat a=a minune, face:
— De unde, m[i! De unde ai c[p[tat at`ta bog[\ie?!
Omul ia =i-i poveste=te de-am[nuntul toat[ t[r[=enia. At`ta i-a tre-
buit bogatului =i — tiva la p[dure! Vede focul, vede cei doisprezece
in=i. Se apropie.
— Bun[ sara!
— Bun[ sara! Da ce nevoie te-a scos din cas[ pe o vreme ca asta?
— Da iaca... Am nevoie de ni=te c[rbuna=i, c[ mi s-a stins focul ]n
vatr[...
— Hai \ine poala, s[-\i d[m t[ciuni. S[-i ]mpt[=tii prin toate co\urile
ogr[zii, prin cas[, prin pod, prin livad[..
I-a dat Martie j[ratic =i pleac[ bogatul bucuros acas[, ]mpr[=tie
t[ciunii peste tot =i, c`nd s-a aprins toat[ casa, grajdurile, copacii, n-a
putut scoate nimic din gura focului..
De atunci se zice, c[ luna lui Martie ]i luna celor iubitori de munc[,
cinsti\i =i harnici...
ZILELE DOCHIEI
Cic[ traia odat[ o bab[, care avea oi =i capre multe. Cu ele se

m`ngìa, cu ele se hr[nea. Dar rea =i haps`n[ ca d`nsa nu mai v[zu
p[m`ntul de c`nd ]i el. Iat[ c[ trecu luna lui Faur =i veni M[r\i=or.
Dochia nu-=i afla loc, ]i ardeau c[lcìele de dorin\[ s[ plece cu oile la
munte. A luat =i s-a pornit: „B`r, oi\[, \a, c[pri\[!“ La o poal[ de munte
]i ie=i ]n cale V`ntul de prim[var[ =i-i spuse:
— Devreme, Dochio, devreme! Are s[ te ]nghe\e M[r\i=or!

— S[-\i tac[ gura! Nu m[ tem de M[r\i=or, c[-l fac un ghemu=or.
Bine. Merge baba cu turma. Ajunge-n inima mun\ilor. Da M[r\i=or
din urm[. +i c`nd d[ o ploi\[ bunicic[, i se ]ngreleaz[ cojocul deasu-
pra =i Dochia ce s[ fac[? Hai s[-l arunce, c[ mai avea vreo unsprezece.
+i ploicica cea c[ldu\[ \inu mult. Baba a aruncat toate cojoacele. Acum
M[r\i=or slobozi un ]nghe\, de a ]n\epenit apa ]n iazuri =i mustul ]n
copaci. Baba, ud[ p`n[ la piele, a ]nghe\at cu turm[ cu tot. +i de
atunci primele dou[sprezece zile ale lui martie se numesc ]n popor
„zilele Dochiei“.
STELE LOGOSTELE
Departe, la r[s[ritul soarelui, au loca=ul Sf`nta Luni =i Sf`nta Vi-

neri, la asfin\itul soarelui, Sf`nta Mar\i =i Sf`nta Miercuri, iar la
miaz[zi, Sf`nta Joi =i Sf`nta Duminic[. Iar la miaz[noapte, locuie=te
singur[, f[r[ soa\[, S`mb[ta =i ea nu-i sf`nt[, ca tovar[=ele ei =i e
str[in[ ]ntre ele, c[ci toate celelalte sunt surori.
+i e greu s[ g[se=ti loca=urile sfintelor babe; =i rar s-a ]nt`mplat
s-ajung[ pe la ele vreun F[t-Frumos cu stea ]n frunte.
Dar cic[ toate =ase, afar[ de S`mb[t[, au c`te o stea ]n cer =i steaua
fiec[reia st[ tocmai deasupra loca=ului. Dar cine s[ =tie care li-e steaua!
C[ dac[ le-ai =ti-o, te-ai duce tot cu ochii la ea =i ai nimeri la loca=ul
sfintei.
Din vreme ]n vreme, c`nd vrea Dumnezeu s[ mai pedepseasc[
lumea, atunci arat[ ori o stea ori alta, dintre cele =ase stele ale sfinte-
lor babe, c[ vezi, babele =tiu g`ndul lui Dumnezeu =i cam au suflet
bun, dau de =tire cre=tinilor.
+i nu s-arat[ oricare din ele, ci numai una.
C`nd e s[ fie cutremur de lume, ruptur[ de p[m`nt =i scufundare
de mun\i, s-arat[ stea galben[ =i asta e a Sfintei Luni; la holer[ =i
boale s-arat[ steaua Sfintei Mar\i; la v[rsare de s`nge =i la cumplire
de r[zboaie s-arat[ steaua Sfintei Miercuri. Steaua Sfintei Joi s-arat[

c`nd e s[ fie potop =i ploaie cu tr[znete; a Sfintei Vineri, c`nd o s[ fie
]nmul\ire de fiare s[lbatice, c`t s[ intre prin sate, iar a Sfintei Duminici
s-arat[ la foamete.
+i cic[ mai e =i a =aptea stea, care ar fi fost s[ fie a S`mbetei, dar
a r[mas s[ fie a Maicii Domnului. +i c`nd se va ar[ta steaua asta, va
fi sf`r=itul lumii. +i aceste =apte stele poart[ crugul cerului =i se nu-
mesc stele logostele.
ST~LPII P{M~NTULUI
Dintru ]nceput, p[m`ntul nu era ]mp[nat cu tot felul de dealuri =i

mun\i ca-n ziua de ast[zi, nici nu avea at`tea v[i =i v[g[une, c`te are
acuma; ci el era neted ca fa\a mesei, adic[ numai un =es, ]ncotro te
]nturnai =i te uitai cu ochii. +i acest =es foarte ]ntins plutea pe deasu-
pra apei, care se afl[ dedesuptul p[m`ntului, ]ntocmai dup[ cum
plute=te o sc`ndur[ pe un lac. Iar apa plutea, dup[ cum plute=te ea =i
acuma ]n v[zduh =i v[zduhul, la r`ndul lui, sta ]n puterea lui Dum-
nezeu, cum st[ =i-n timpul de fa\[.
V[z`nd ]ns[ Dumnezeu de la un timp c[ p[m`ntul e cu mult mai
greu dec`t apa pe care plute=te =i c[ ]ntr-o bun[ diminea\[ foarte
lesne ar putea s[ se pr[bu=easc[ =i s[ se cufunde ]n ad`ncurile aces-
teia, a f[cut patru st`lpi sau furci de foc =i cu st`lpii sau furcile aces-
tea l-a sprijinit apoi pe dedesupt, ca s[ nu se pr[bu=easc[.
Necuratul ]ns[, care a voit s[-l ]ncerce =i s[-l piard[ pre Dumnezeu,
c`nd a f[cut acesta p[m`ntul, =i care, neput`ndu-l atunci ]neca, c[uta
necontenit cum s-ar putea ]n alt chip oarecare m`ntui de d`nsul,
v[z`ndu-l c[ a sprijinit p[m`ntul, s-a f[cut foc =i par[ de m`nie =i pe
loc s-a =i apucat s[ road[ st`lpii sau furcile p[m`ntului, anume ca
acesta s[ nu poat[ pluti mai mult, ci s[ se pr[bu=easc[ =i s[ se cu-
funde ]n ap[ =i, dimpreun[ cu d`nsul, s[ se pr[bu=easc[ nu numai
lumea, ci =i Dumnezeu care a f[cut-o.
Dar degeaba i-a fost toat[ munca, c[ci pe c`nd ispr[vea un st`lp
sau o furc[ de ros, da fuga la alta =i p`n[ s-o road[ pe aceea, cea
roas[ cre=tea iar[=i la loc. +i a=a roade el necontenit =i ast[zi, de colo
p`n[ colo, far[ de nici un folos.
La Pa=ti ]ns[, c`nd vede ou[ ro=ii la cre=tini, se proste=te =i mai
tare. Atunci ]=i pierde tot cump[tul.
Iar c`nd ispr[ve=te c`te-o furc[ de-a p[m`ntului de ros, atunci tot
p[m`ntul se cutremur[.
Dar aceea ce n-a putut face Necuratul, duce-s-ar pe pustii, au f[cut
pe=tii p[m`ntului. Adic[ ace=tia au ros unul dintre cei patru st`lpi.
De aceea zic o seam[ de oameni c[ p[m`ntul nu st[ pe patru, ci nu-
mai pe trei st`lpi.
C`nd a picat st`lpul acela, atunci s-a pr[bu=it =i s-a cufundat o
bucat[ de p[m`nt ]n ap[ =i de atunci s-a f[cut ]n partea aceea o mare
foarte mare, care st[ =i ast[zi.
Fiind ]ns[ p[m`ntul foarte greu, capetele de deasupra ale st`lpilor,
care au r[mas nero=i, au intrat ]n p[m`nt =i au ]mpins coaja acestuia
]n sus, =i a=a s-au f[cut apoi dealurile =i mun\ii.
C`nd m[n`nc[ oamenii de frupt ]n zile de post, atunci pe=tii
p[m`ntului se sup[r[ pe d`n=ii =i de aceea se apuc[ ei =i-n timpul de
fa\[ de ros st`lpii p[m`ntului, care ]nseamn[ cele patru posturi de
peste an, d`ndu-le prin aceasta de cunoscut, c[ posturile sunt r`nduite
de Dumnezeu, ca ei s[ le posteasc[, nu ]ns[ s[ se-nfrupte sau chiar s[
m[n`nce de frupt ]n decursul lor. Iar c`nd prind pe=tii a roade la st`lpii
p[m`ntului, atunci p[m`ntul se cutremur[ =i se mi=c[. }ns[ el nu se
mi=c[, nici nu se zdruncin[ pretutindeni, ci numai ]n acea parte unde
st[ pe st`lpi, adic[ la mun\i.
O seam[ de oameni ]ns[ cred =i spun c[ fiind lumea de un timp
]ncoace foarte stricat[ =i p[c[toas[, m`nc`nd de frupt nu numai
miercurea =i vinerea de peste an, ci mai peste tot anul, de aceea =i
pe=tii p[m`ntului au mai ros ]nc[ doi st`lpi, =i acuma st[ p[m`ntul
numai pe un singur st`lp, pentru c[ cei mai mul\i oameni postesc
numai postul cel mare. Iar c`nd nu vor posti nici acest post, atunci
are s[ se piard[ lumea.
SF~R+ITUL P{M~NTULUI
Soarele e pus de Dumnezeu s[ lumineze p[m`ntul, dar el, ]ngrozit

de r[ut[\ile c`te le vede pe p[m`nt =i s[tul de acela=i drum ve=nic,
vrea s[ fug[ =i s[ scape de vederea p[m`ntului. A=a, cum umbl[ el
de-a curmezi=ul peste p[m`nt, de la r[s[rit spre asfin\it, ]=i tot schimb[
drumul =i fuge cu r[s[rirea c`nd spre miaz[zi, c`nd spre miaz[-
noapte, cu g`nd c[ va putea ajunge odat[ s[ fac[ sf`r=it p[m`ntului
=i el s[ stea s[ se odihneasc[ pe cer =i s[ nu mai aib[ de ]nconjurat
p[m`ntul. Iar sf`r=itul p[m`ntului va fi atunci c`nd soarele va ajunge
s[ r[sar[ de la asfin\it =i s[ asfin\esc[ la r[s[rit, adic[ tocmai invers
de cum e ast[zi.
Dar Dumnezeu nu voie=te lucrul acesta, =i de aceea a pus str[jer
la miaz[noapte pe S`n-Nicoar[, =i la miaz[zi pe S`n-Toader ca s[ \ie
calea soarelui =i s[-l abat[ din cale.
+i cic[ prim[vara ajunge soarele ]n fuga lui pe la S`n-Toader, =i
atunci ia cu el nou[ babe rele =i aduce ploi =i ninsori =i pr[p[denie de
vreme rea, c[ doar[-doar[ va sc[pa nev[zut de S`n-Toader pe o vreme
ca aceea. +i mai-mai s[-l scape S`n-Toader, c[ci soarele apuc[ s[ fug[
]nainte; dar atunci S`n-Toader, cu nou[ cai ai s[i, se ia dup[ soare =i-l
fug[re=te =i alearg[ s[-l prind[. +i fuge dup[ soare treisprezece
s[pt[m`ni =i abia ]l ajunge acolo departe-departe spre miaz[zi. +i cum
]l ajunge, ]l =i ]ntoarce de la miaz[zi la r[s[rit.
+i se ]ntoarce soarele =i merge-merge spre r[s[rit, dar c`nd ajunge
la locul lui cel or`nduit de Dumnezeu, nu se ast`mp[r[, ci fuge ]nainte
spre miaz[noapte, c[ doar[ va putea fugi de pe cealalt[ parte. +i atunci
]i iese ]n cale S`n-Nicoar[ =i-l prinde =i-l trimite ]nd[r[t. +i soarele
iar[=i face ce a f[cut, =i tot a=a o p[\e=te ]ntruna cu S`n-Toader =i cu
S`n-Nicoar[.
Dar odat[ =i odat[ tot o s[ scape el de p[zitorii lui; dac[ nu de
S`n-Toader, dar de S`n-Nicoar[ tot o s[ scape, c[ S`n-Toader e t`n[r
=i are cai; dar S`n-Nicoar[ n-are cai =i e b[tr`n.
SF~R+ITUL LUMII +I ANII DIAVOLULUI
C`nd a f[cut lumea, Dumnezeu a spus diavolului ca s[ fac[ el

p[m`ntul =i casa, c[ci Dumnezeu va face pe om, =i pentru lucrul lui,
]l va pune ]n scaun. Dar cum nu s-a putut s[ fie dec`t un tat[ la copii,
tot astfel nu s-a putut s[ fie dec`t un Dumnezeu pe lume.
Diavolul, de ciud[ c[ nu l-a pus ]mp[rat, a f[cut o f`nt`n[ ca s[-l
]nchid[ pe Domnul Cristos, c`nd va veni; c[ci el vroia s[ fie singur pe
lume st[p`nitor, nu-i era destul c[ lua =i pe vinova\i =i pe cei nevinova\i
=i-i muncea ]n iad, c[ amu nu mai ]nc[peau. C`nd s-a cobor`t Dom-
nul Cristos ]n iad, el i-a zis s[ intre ]n f`nt`n[. Dumnezeu a suflat =i
l-a ]nchis. Diavolul a ]nceput a r[cni:
— Tu m-ai ]nchis aicea, eu n-am parte la jum[tate de ]mp[r[\ie pe
lume ca =i tine?
— Vei avea, zice Dumnezeu, dar[ tocmai la sf`r=itul lumii; atunci
treizeci de ani ]ntregi ai s[ fii numai tu st[p`n.
+-a deschis Dumnezeu iadul =i au ie=it la suflete =apte zile =i =apte
nop\i necontenit, p`n[ s-a de=ertat. +i amu-i iadul gol. El s-a m`niat
=-a ]nceput a striga:
— Cum, cei buni \i i-ai luat to\i \ie =i mie ai s[-mi la=i numai calicii?
— N-ai grij[, a zis Dumnezeu, c[ to\i cei mari, to\i vornicii =i
bog[ta=ii au s[ fie ai t[i =i cei s[raci ai mei! (c[ vornicii ]n=al[ =i boga\ii
sunt fudui =i nemilostivi.)
P~N{ C~ND VA TR{I LUMEA
Necuratul, care =i ]n ziua de azi e ]nvr[jbit cu Dumnezeu, f[c[torul

cerului =i al p[m`ntului, vr`nd s[ pr[p[deasc[ p[m`ntul, adic[ pe
oamenii cre=tini, s-a rezemat odat[ pe coasta p[m`ntului =i a vrut s[-l
r[stoarne ]n mare. }ngerii Domnului, b[g`nd de seam[ ce g`nduri
are, au proptit p[m`ntul cu aripile lor puternice, a=a ]nc`t, ori=ic`t s-a
nec[jit Necuratul cu slugile lui nemernice, nici un r[u nu a putut
face, dec`t c[ l-a scuturat de vreo c`teva ori. Oamenii, v[z`ndu-se
]n primejdie de moarte, au rugat pe Dumnezeu ca s[-i scape de m`nia
Necuratului. Dumnezeu, c[ruia i-a fost mil[ de oameni, le-a f[g[duit

c[ le va sta ]n ajutor, dac[ vor posti trei posturi. Oamenii s-au ]nvoit.
Le-a mai spus Dumnezeu, c[ cu c`t oamenii vor \ine mai pu\ine pos-
turi, cu at`t =i spijinul va fi mai slab.
F[c`ndu-se leg[tur[ ]ntre Dumnezeu =i cre=tini =i anume ca
Dumnezeu s[ le pun[ patru str[ji la patru cornuri ale p[m`ntului, iar
cre=tinii s[ \in[ ]n schimb patru posturi, ]n care s[ nu m[n`nce dec`t
m`nc[ruri de post, Dumnezeu se \inu de f[g[duial[ =i a pus patru
serafimi cu s[bii de foc, ]narma\i cu arme puternice =i ]mbr[ca\i cu
haine, pe care focul nu le arde =i glon\ul nu le cuprinde.
Necuratul, v[z`nd leg[tura f[cut[ ]ntre Dumnezeu =i oameni, s-a
m`niat a=a de r[u, de numai foc =i pucioas[ a scuipat =i a=a ]ntr-o
m`nie s-a aruncat asupra str[jilor p[m`ntului, cu g`nd ca s[-i omoare
=i p[m`ntul s[-l cufunde ]n fundul m[rii. Arunc`ndu-se asupra str[jilor,
acestea, cu ajutorul armelor =i al lui Dumnezeu, au ]nvins pe Necu-
ratul =i, prinz`ndu-l de brù, l-au tr`ntit a=a de tare, de a intrat p`n[
]n fundul p[m`ntului, unde e =i azi.
De atunci, de c`te ori ]=i aduce Necuratul aminte de oamenii de
pe p[m`nt, ]ncearc[ s[ ias[ deasupra, dar neput`nd de armele str[jilor,
se zv`rcole=te de se scutur[ tot p[m`ntul, iar de m`nie scuip[ numai
foc, care de multe ori ajunge p`n[ la fa\a p[m`ntului.
Cre=tinii ]ns[, de c`nd au cele patru straji, tr[iesc odihni\i, nefiin-
du-le team[ c[ se va pr[p[di p[m`ntul. Aceasta a=a va fi mereu, c`t
timp oamenii vor \ine posturile; c`nd ]ns[ oamenii ]=i vor uita f[g[duiala
f[cut[ lui Dumnezeu =i ]=i vor l[sa legea, nici p[m`ntul nu va mai fi
p[zit, ci va fi l[sat ]n voia Necuratului, care apoi de bun[ seam[ va
pr[p[di lumea, r[sturn`nd-o ]n marea cea f[r[ fund =i f[r[ margini.
ANTICRIST
}ntr-un ostrov de mare, =tie Dumnezeu ]n care parte a lumii va fi

=i acela, tr[ie=te o fat[ de jidov care e ]mpov[rat[ =i ]n toate zilele
a=teapt[ s[ nasc[, dar nu poate. De c`nd petrece ea acolo nu se =tie,
=i cauza pentru ce nu poate na=te este c[ e legat[ peste poale cu cer-

curi de fier =i numai atunci va putea na=te, c`nd va fi aproape pieirea
lumii, iar atunci va na=te pe Anticrist.
Anticrist va cre=te ca din poveste, ]ntr-o zi ca ]n dou[ =i ]n dou[ ca
]n nou[, =i c`nd va fi june, va face minuni. Dumnezeu va astupa atunci
toate izvoarele, rùrile vor seca, a=a c`t nu vor avea oamenii ap[ s[
beie. Anticrist va da cu toiagul ]n piatr[ =i va curge ap[, =i va striga
pe oameni s[ beie; c`\i vor alerga la el =i vor bea, to\i vor fi ai lui,
deoarece acea ap[ nu va fi natural[, ci venin.
Atunci se va ar[ta =i Sf`ntul Ilie, care va striga c[tre oameni:
— R[bda\i p`n[ la sf`r=it, c[ v[ ve\i m`ntui!
Apoi va veni ]n ceat[ cu Anticrist, de c[tre care va fi ]nvins =i omor`t
=i din s`ngele lui se va aprinde p[m`ntul =i va arde de nou[ co\i ]n
afunzime.
Dup[ toate acestea, se va ar[ta =i dreptul judec[tor, to\i oamenii
vor ]nvia =i vor merge la judecat[, acolo vor fi desp[r\i\i ]n dou[ p[r\i,
de o parte vor sta drep\ii, de alta p[c[to=ii.
}n urm[ va veni satana cu slugile lui, =i vor lua pe cei p[c[to=i,
b[t`ndu-i cu biciurile lor, =i-i va duce p`n[ la un munte ]n care va fi o
pe=tere, =i ]i va b[ga acolo, apoi va trimite Dumnezeu un v`nt care
va sufla toat[ cenu=a de pe p[m`nt =i o va duce ]n u=a acelei pe=tere
=i o va astupa. Acolo va fi iadul, iar p[m`ntul va r[m`ne, av`nd
culoarea aramei ro=ii.
Drep\ii vor fi adu=i de c[tre ]ngeri iar pe p[m`nt, unde apoi vor
tr[i ]n vecii vecilor; raiul va fi pe p[m`nt.
SF~R+ITUL P{M~NTULUI
C`nd va fi sf`r=itul p[m`ntului, va veni Anticrist cu un butoi cu

vin =i cu un car cu pìne, iar pe urma lui, un ]nger cu un pahar de vin
=i o prescur[. Sf`r=itul p[m`ntului va fi anun\at de Dumnezeu prin
secete mari, =i foamea va cuprinde toat[ lumea. +i bogat, =i s[rac vor
suferi de foame. C`nd o s[ vad[ lumea pe Anticrist cu at`ta vin =i
pìne, fiind a=a de secetoas[, toat[ o s[ se ]ngr[m[deasc[ la el. Cine

se duce la Anticrist, r[m`ne ]nsemnat la m`na st`ng[. Care se duce
la ]nger, bea paharul jum[tate =i m[n`nc[ prescura jum[tate, se sa-
tur[ =i st[ mereu s[tul. +i strig[ mereu ]ngerul la oameni:
„Nu v[ duce\i la acela care are butoiul =i carul cu pìne, ci veni\i
la mine, c[ pe to\i v[ voi s[tura. Pe at`t s[-l cunoa=te\i c[ nu-i
m`ntuitorul vostru, c[ are ghearele ca c`rligele de la c`ntar =i p[rul
]n capul lui ca de arici, cu nasul ca ardeiul, iar pe fa\[ are p[r =i isc[lit
numele de Anticrist. Cine a m`ncat de la el, ai lui sunt. Anticrist
st[p`ne=te trei ani de zile; trei ani trec ca trei luni, trei luni ca trei
s[pt[m`ni, trei s[pt[m`ni ca trei zile, trei zile ca trei ore =i trei ore ca
trei minute, dup[ care vor bate patru v`nturi din patru p[r\i =i se vor
alege oamenii buni de cei r[i, cei buni la dreapta, cei r[i la st`nga.
Cum se alege grùl de neghin[, a=a o s[ se aleag[ oamenii buni de
cei r[i. Care a f[cut bine =i e bun ]naintea lui Dumnezeu, va veni un
corb =i-l va lua, cu trup, ]n cer. Se va face cerul ca arama iar p[m`ntul
ca c[r[mida =i va arde p`n[ la nou[ st`njeni ]n jos. Dup[ asta va da o
ploaie mare cu v`nt =i va sp[la fa\a p[m`ntului =i se va ridica cenu=a
=i se vor rev[rsa dealurile =i va veni alt[ lume la loc“.
CUPRINS
Legendele faunei 87
LEGENDELE FAUNEI
DUMNEZEU +I DOBITOACELE
La ]nceput, toate dobitoacele erau bl`nde =i ascult[toare.

Omul le ocrotea cu mila =i paza lui. Le punea la jug, la car, la plug.
}n tot locul =i ]ntotdeauna era st[p`nul lor ocrotitor, dar =i ne]n-
dur[tor.
De multe ori le nec[jea =i le trudea, ]nc`t mult[ vreme nu mai
erau bune de nimic.
De aceea dobitoacele s-au dus cu jalb[ la Dumnezeu =i l-au rugat
s[ le scape de r[utatea =i nedreptatea omului.
Dumnezeu le-a ascultat pl`ngerea =i a f[cut pace ]ntre ele. Pace
dreapt[.
}nainte de toate le-a ]ntrebat, dac[ toate voiesc s[ ias[ de sub
st[p`nirea omului. Unele r[spunser[ da, altele, ba. Atunci cheam[
Dumnezeu ]naintea sa pe acelea care voiau s[ r[m`n[ =i mai departe
]n slujba omului. Pe acestea le puse de-a dreapta lui, iar pe acelea,
care nu mai voiau s[ fie supuse ]ngrijirii =i poruncii omului, le trecu
de-a st`nga.
Dumnezeu sf`ntul, pe acelea care nu mai voir[ s[ r[m`n[ sub
st[p`nirea omului, le mustr[ =i le ]mpr[=tie prin p[duri ca s[ se
hr[neasc[ singure cu ceea ce or afla pe acolo.
De atunci s-au f[cut acestea s[lbatice =i cutreier[ codrii, slabe ca
vai de ele =i prigonite de to\i.
Iar pe care se ]nvoir[ s[ fie supuse omului =i r[maser[ iar[ ]n

slujba lui, Dumnezeu le binecuv`nt[ =i le dete omului spre folosin\[
=i paz[.
Acestea sunt dobitoacele de cas[. Omul e st[p`nul lor, el le folo-
se=te, dar le =i grije=te, c[ci ele nu-i sunt numai sarcin[, ci =i adev[rat[
binecuv`ntare la cas[.
+OARECII, C~INELE +I LUPUL
Cìnele =i lupul sunt neamuri de aproape, cu toate c[ niciodat[

n-au dus prietenie bun[ ]ntre d`n=ii, de altfel ca =i neamurile.
Dumnezeu, dup[ ce a f[cut toate viet[\ile, dup[ ce le-a botezat =i
le-a dat la fie=tecare treaba care o are, ]ntr-o zi s-a apucat =i-a luat pe
S`n-Petre =i cu d`nsul, ca doi mo=negi ce erau, au pornit-o prin cea
lume larg[ =i lat[, s[ vad[ cum tr[iesc oamenii, cum o duc dobitoa-
cele =i cum se ]mpac[ unii cu al\ii.
Merg ei mult, c`t merg, peste c`mpuri, peste dealuri, peste v[i
ad`nci =i mun\i ]nal\i =i de la o vreme dau peste ni=te viet[\i mai
m[runte ca pumnul, dar pulbere, de multe ce erau. Nu puteau pune
piciorul pe p[m`nt, f[r[ ca s[ nu calce pe-o vietate de-acelea.
Preasfin\ii erau stra=nic de osteni\i =i p`n[ la o locuin\[ omeneasc[
mai aveau mult de mers. A=a s-au apucat =i s-au culcat sub un brad
mare =i stufos, unde nu le era fric[ peste noapte c-a veni vreun ropot
de ploaie =i i-a face lioarc[; =i cum s-au culcat, au =i adormit bu=tean.
Da Sf`ntu Petre, de r[coare, se ]nvelise cu cojocul.
Dorm ei p`n[-n zori de ziu[ =i c`nd se scoal[ Sf`ntu Petre, cat[
cojocul =i ia-l dac[ ai de unde? Nu-i =i pace bun[. +i nu-i venea la
socoteal[ s[ spun[ lui Dumnezeu de pagub[, dar la urm[ tot i-a spus.
Ce-a fost, ce n-a fost, =oarecii i-au m`ncat cojocul.
— Doamne, zise Sf`ntu Petre, afurisite s[ fie viet[\ile astea, c[
uit[-te, m[ f[cur[ f[r[ cojoc!
— Bine, gr[i Dumnezeu. Blestemate fie =i s[ r[m`n[ dup[ cum
zici tu =i oricine va ucide pe unul dintr-]n=ii, s[ i se ierte un p[cat!
Legendele faunei 89
+i s-a bucurat Sf`ntu Petre pentru asta; =i de-atunci a r[mas c[

celui care ucide un =oarece, ]i iart[ Dumnezeu un p[cat.
Dup[ ce s-a f[cut ziua bine, au pornit Preasfin\ii s[ dea de-o lo-
cuin\[ omeneasc[. +i merg ei =i merg toat[ ziua din nou =i ce doreau,
nu mai aflau. Tocmai c`nd soarele se cobor] spre hodin[, v[d un
foc mare ]ntr-o poian[. Acolo era o st`n[ =i ciobanii erau tocmai la
muls oile. Dar c`nd s[ se apropie de st`n[, numai ce sar vreo zece
dul[i c`t ur=ii =i ]ncep a se ]nv`rti pe l`ng[ Sf`ntu Petre roat[, de
credeai c[-l fac buc[\i-buc[\ele. Sf`ntu Petre se sup[r[ pe cìni amar
=i zise:
— Blestemate s[ fie viet[\ile acestea, pentru c[ se dau la om cu
at`ta neru=inare.
Dar Dumnezeu nu zise nimic. Ciobanii venir[, ]i ap[rar[ de cìni
=i-i poftir[ ]n st`n[; apoi venir[ =i al\ii, d[dur[ bun sosit drume\ilor
=i se bucurar[ =i mocanii =i Sfin\ii c[l[tori de aceast[ ]nt`lnire. Dup[
ce se osp[tar[ cu poft[, s-au culcat =i au adormit, iar diminea\a, tre-
zindu-se Dumnezeu =i Sf`ntu Petre, mul\umir[ ciobanilor de s[la= =i
d[dur[ s[ plece.
Atunci, ca s[ vede\i dumneavoastr[, oameni buni! Cìnii sar din
nou la Sf`ntu Petre, s[-l fac[ buc[\i =i mai multe nu. Sf`ntu Petre se
tulbur[ =i ]i zice lui Dumnezeu:
— Doamne, St[p`ne, toate le-ai f[cut cu =artul lor; de ce nu faci
=i cìnii ace=tia mai obr[za\i oleac[, mai cumin\i, s[ =tie =i ei ce-i fri-
ca de om; nu vezi cum se v`r[ prin toiege, s[ m[ apuce de picioare?
Dar Dumnezeu, z`mbind, ]i r[spunse lui Sf`ntu Petre:
— Hai, Petre, c[ pozna= mai e=ti! Dar dac[ i-a= face mai cum zici
tu, cine s[ p[zeasc[ turmele de ho\i? R[spunde!
+i Sf`ntu Petre v[z`ndu-se prins cu u=a, repede o =urubi =i zise:
— Ei, Doamne! Da ce e nevoie de-at`ta jim[t de dul[i; mai pu\ini
n-or ajunge oare?
Iar Dumnezeu a zis =i s-a f[cut pe placul lui Sf`ntu Petre =i o parte
din cìni s-au desp[r\it de al\ii =i-au luat-o la goan[ ]n p[dure.
Iaca, Petre, va fi precum zici tu; de-acum ]nainte, ciobanii vor avea
mai pu\ini cìni pe l`ng[ st`n[ =i vor hr[ni mai pu\ini. Cei care s-au
desf[cut din ceata de cìni, s[ se cheme de-acum ]ncolo lupi. Aceia,
neav`nd cine s[ ]ngrijeasc[ de d`n=ii, s[-=i caute singuri hrana. C`nd
n-or afla-o, tu s[ le-o dai, =i cìnii t[i s[ se cheme!
+i de atunci au r[mas lupii, care nu se mai cheam[ cìnii lui S`n-
Petre. C`nd nu g[sesc ce s[ m[n`nce, ]ncep s[ urle; atunci se roag[
lui Sf`ntu Petre =i Sf`ntu Petre trebuie s[ le trimit[ pe cineva ]nainte,
un om, o vit[, ca s[ aib[ lupul ce s[ m[n`nce.
+i tot de atunci a r[mas s[ se fereasc[ omul a lucra ]n s[rb[torile
lui Sf`ntu Petre, ca s[ nu fie primejduit de lupi; =i nici s[ umble cu
pieptene =i nici cuie s[ nu bat[ ]n piele de vit[, nici s[ se leie pe cap
]n acele zile de s[rb[toare!
LEGENDA C~INELUI
A fost odat[, demult, demult, un cioban care-=i p[=tea turma lui

de oi ]ntr-o poian[ frumoas[, din apropierea unei p[duri; iar colo
mai departe, spre r[s[rit, ]=i avea ciobanul st`na.
Dar tare greu ]i era bietului om s[ umble, c`nd avea nevoie, la
agonisita lui... =i =ti\i de ce?
N-apuca s[ se dep[rteze oleac[ =i, c`t ai clipi din ochi, ie=ea din
p[dure na=ul oilor, un lup, care-i h[rt[p[nea pe toat[ ziua c`te-o oaie.
C[ n-avea omul pe nimeni altul s[-i fie p[zitor al turmi\ei lui.
Azi a=a, mìne a=a... s-a luat ciobanul de g`nduri, c[ nu putea s[
se dedulceasc[ ]n voie din munculi\a lui; iar dac[ se dedulcea, pier-
dea oile.
Da asta p`n[ ]ntr-o zi, c`nd uite c[ nimere=te la turm[ un oache=
b[tr`n, cu barba alb[ colilie =i p[rul p`n[-n c[lcìe. Ba avea =i ni=te
chei la brù.
— Bun[ ziua, m[i ciobane.
— Mul\umim dumitale. Da ]ncotro?
Legendele faunei 91
— P`n[ aici, mo=icule. Rogu-te, fie-\i mil[ =i d[-mi olecu\[ de ca=,

c[ sunt c[l[tor =i de foame m[ ab[tui pe-aici. Crede-m[, tat[, c[ de
foame nu v[z ]naintea ochilor.
— He, mo=ule, zise ciobanul, \i-a= da cu drag[ inim[, dar nu pot,
p[catele mele.
— De ce?
— Apoi, cum m[ dep[rtez, vine un lup din p[durea ceea =i-mi
h[rt[p[ne o oaie; ba-mi mursic[ =i din celelalte.
— A=a? Apoi du-te f[r[ grij[, dac[ e numai p-at`ta, c[ p[zesc eu
]n locu-\i.
— Bine, m[ duc.
+i a plecat ciobanul. Dar lupul, atunci at`t i-a fost.
C`nd se uit[ unchia=ul, ]l vede venind cu limba scoas[ dinspre
p[dure =i...gadina d[ fuga la turm[...
Da atunci ce s[ vezi dumneata?
Unchia=ul odat[ scoate din s`n dou[ mere =i le arunc[ ]naintea
lui, a=a c[ se dau de-a dura pe l`ng[ turm[...
+-apoi, minune... S-au f[cut din cele dou[ mere dou[ lighioi,
am`ndou[ la fel cu lupul, dar ceva mai mici; lighioi care p`n[ atunci
nu mai fuseser[ pe p[m`nt.
+i lighioile acelea, ]n grab[ au ]nceput s[ se certe furc[ cu lupul,
s[ latre la el =i ]nainte de a-=i apuca lupul tainul, s[-l goneasc[ spre
p[dure.
A=a! +i mo=ul se uit[ cu bucurie la f[pturile zidite de el; iar oi\ele
p[=teau ]n lini=te.
Atunci sose=te =i ciobanul cu ca=ul =i vede minunea.
Pricepe c[ e la mijloc putere dumnezeiasc[; cade ]n genunchi
]naintea unchia=ului =i ]ncepe s[ ]ntrebe:
— Doamne, Doamne! Spune-mi! Cine e=ti de-mi f[cu=i at`ta bine?
— Eu sunt Petre! +i \i-am f[cut binele [sta, drept r[splat[ c[ ai
avut =i tu inim[ bun[ cu mine.
— A=a? gr[ie=te ciobanul =i ]ncepe s[ se ]nchine. Iart[-m[ dar,
Sfinte Petre, c[ n-am =tiut de la ]nceput cu cine gr[iesc.
— Nu-i nimic, omule! Mai bine scoal[ =i ascult[ aci. Vei =ti c[ lighi-
oaia aia cea mai h[ido=[ e cìne, iar cealalt[ e c[\ea. Din ele are s[ se
trag[ d-aici ]nainte neamul cìnilor, care or ap[ra ]n toat[ vremea
turmele =i toate vitele de lupi.
+i dup[ ce vorbi astea, cìnii se ]ntoarser[ de la p[dure =i ]ncepur[
s[ se apropie de om, s[ se milco=easc[, s[ se d[g`r\eze pe l`ng[ el =i
s[-l ling[ pe haine.
Iar unchia=ul, dup[ ce f[cu c`teva semne spre oi =i spre cìni, semn
de binecuv`ntare, ]ncepu s[ se ]ndep[rteze ]ncet, ]ncet, p`n[ pieri
]ntr-o lumin[ orbitoare!
— Mare e puterea ta, Doamne! zise iar[=i ciobanul, c`nd mai v[zu
=i asta =i iar[=i c[zu ]n genunchi =i mul\umi Sf`ntule\ului.
+i a=a, vezi? Din merele alea se trag cìnii de ast[zi. D-aia cìnele
nu e spurcat. El s[racul, e cel mai credincios prieten al omului =i ]n toat[
vremea se roag[ a=a Celui de-Sus =i lui Sf`ntu Petre, ziditorul lui:
— Doamne, Doamne! S[ tr[iasc[ st[p`nii mei =i s[ fac[ nou[ fe-
ciori; s[ tr[iasc[ apoi =i feciorii, ca s[ ias[ fiecare cu c`te-o ]mbuc[tur[
]n m`n[, s[-mi dea, s[ m[ satur =i eu.
Nu zice ca pisica:
— Doamne, Doamne! S[ moar[ to\i din cas[; s[ r[m`n[ doar o
bab[ =i s[ fie =i aia oarb[, ca s[-i pot lua eu din m`n[, orice-mbuc[tur[.
LEGENDA LUPILOR
A fost odat[ un om care avea doi copii. Dar el n-avea ce s[ le dea

de m`ncat, c[ci abia c`=tiga ceva de azi pe mìne.
Odat[ se duse el ]n p[dure =i acolo dete de un om b[tr`n, b[tr`n.
Acesta ]l ]ntreb[ unde se duce. El ]i mul\umi =i ]i r[spunse:
— M[ duc s[-mi caut de ale gurii pentru mine =i pentru copii, c[
murim de foame.
+i fiindu-i mil[ mo=neagului, care nu era altul dec`t Dumnezeu, ]i
dete un b[\ =i-i spuse c[ dac[ va da de trei ori cu el de p[m`nt, va
avea tot ce dore=te.
Legendele faunei 93
Omul nostru lu[ b[\ul, se duse acas[ =i tr[i c`t[va vreme tare bine.
Dar traiul bun ]l f[cu ]ncetul =i ]ng`mfat. El voia s[ fie toat[ lumea
a lui =i to\i ceilal\i oameni s[ moar[. Dumnezeu ]ns[ veni iar ]n chip
de mo=neag =i-i lu[ b[\ul cel minunat. Pe copiii lui ]i f[cu lupi.
Cic[ de atunci umbl[ ei tot fl[m`nzi dup[ prad[ =i nu se mul\umesc
niciodat[ cu c`t au. De aceea sugrum[ turmele =i-s du=manii oame-
nilor, cum erau ei odat[, c`nd tr[iau prea bine.
URSUL, VULPEA +I M{GARUL
C`nd a f[cut Dumnezeu p[m`ntul, cu tot ce se vede pe el, se zice

c[ animalele nu aveau coad[ =i urechi. Tocmai t`rziu de tot, s-a g`ndit
Dumnezeu s[ le dea aceste podoabe. A=adar, a luat tat[l ceresc r[bojul
dobitoacelor =i socotind c`te sunt, a ]nchipuit de fiecare c`te o coad[
=i o pereche de urechi, apoi a sunat din corn =i, la porunca sa, s-au
adunat toate dobitoacele. Toate, supuse =i bl`nde, st[teau ]naintea
Domnului, a=tept`nd s[ fie ]mpodobite.
Dintre ele s-au g[sit ]ns[ trei, care au voit s[-l p[c[leasc[ pe
st[p`nul lumii =i acestea au fost: ursul, vulpea =i m[garul.
Cel dintì, adic[ ursul, nici nu s-a sinchisit de porunca Domnului
=i fiindc[ era iarn[, a r[mas ]n b[rlogul s[u. Ceilal\i doi s-au ]nf[\i=at
]naintea lui Dumnezeu, dar cu g`ndul c[ vor face ]n a=a fel, ca s[
poat[ sc[pa de o asemenea podoab[; c[ci vulpea cum este de =ireat[
=i-a zis c[, dac[ va avea coad[ =i urechi, i-ar fi mai greu de gonit,
c`nd ar fura ceva, iar m[garul, ]n prostia lui, se v[zuse ]ntr-o oglind[
=i i se p[rea c[ este mult mai frumos f[r[ coad[ =i urechi.
De aceea s-au sf[tuit ]ntre ei s[ r[m`n[ mai la urma celorlal\i =i,
la sf`r=it, s[ se ascund[ printre cei ]mpodobi\i.
}ncepu dar Dumnezeu s[ cheme c`te una dintre dobitoace =i s[ le
]mpodobeasc[ pe fiecare cu coad[ =i urechi. Astfel a mers lucrul lini=tit,
p`n[ c`nd nu mai veni nici una ]n fa\a Domnului, dar mai r[m[seser[
trei cozi =i trei perechi de urechi. }ntreb[ Domnul pe dobitoace, care
dintre ele nu a fost ]n fa\a sa, dar nu r[spunse nici una. Atunci se
m`nie St[p`nitorul =i c[ut`nd printre ele, v[zu pe cei doi furi=a\i ]ntre
ceilal\i. }i chem[ la sine, cert`ndu-i cum se cuvine; dar mai lipsea
unul pe care nu-l g[sea.
Lu`nd Dumnezeu condica cea mare, f[cu apelul =i g[si lips[ de
urs. Se m`nie dar =i mai mult; voind a-l pedepsi, zise:
— Fiindc[ voi a\i voit s[ m[ p[c[li\i, voi ad[uga =i partea celui
care lipse=te, tot la podoabele voastre, iar el s[ r[m`n[ ca neto\ii. +i
cum a zis, a=a a f[cut. A ad[ugat la urechile m[garului ]nc[ o pereche,
iar vulpii i-a mai ]n[dit coada pe at`ta =i le-a dat drumul apoi.
De atunci ursul nu are coad[ =i urechi, iar toat[ iarna nu iese din
b`rlog. Tot de atunci =i m[garul, fiindc[ nu s-a mai v[zut ]n oglind[,
\ip[ cu hohot, de c`te ori vede c`te un frate de al lui, iar vulpea tot
de atunci are coada a=a lung[ =i de furat tot nu s-a l[sat.
LEGENDA CERBULUI
Dumnezeu, dup[ ce a f[cut toate animalele =i viet[\ile, a or`nduit

apoi fiec[ruia felul de via\[ =i locul unde s[-=i duc[ traiul.
A r`nduit ca pe=tii s[ tr[iasc[ ]n ape, p[s[rile s[ zboare prin aer;
=erpii =i alte jivine — ]n p[m`nt; ur=ii, lupii, cerbii =i c[prioarele —
]n p[duri =i a=a a dat fiec[ruia locul de trai =i felul de via\[.
Dintre toate animalele care tr[iesc ]n p[dure, cerbul, mai m`ndru
=i mai ]ncrezut ]n el, ceru s[ fie mai-marele p[durilor =i mun\ilor.
Dumnezeu primi s[ ]mplineasc[ dorin\a cerbului, dar ]i puse o sin-
gur[ condi\ie =i anume:
— E sigur c[ va putea s[ dob`ndeasc[ ascultarea celorlalte dobi-
toace?!...
Cerbul, m`ndru, f[g[dui c[ da, el se simte ]n stare s[ se fac[ as-
cultat =i iubit de supu=ii s[i.
Dumnezeu, v[z`nd a=a, a dat binecuv`ntarea cerbului =i-l trimise
s[-=i ]mplineasc[ obliga\ia.
Cerbul, plin de recuno=tin\[, mul\umi lui Dumnezeu, =i-i mai ceru
ceva ]nainte de plecare, cam cu sfial[ ce-i drept, dar ceru.
Legendele faunei 95
— Doamne, ca s[ fiu cunoscut de supu=ii mei, d[-mi un semn dup[

care s[ m[ deosebesc de to\i =i s[ fiu v[zut de la dep[rtare!...
— S[-\i vopsesc blana ]n ro=u?... propuse Atot=tiutorul, cerbului.
— Nu, Doamne, a= vrea ceva mai frumos.
— Atunci s[ te fac b[l\at cu alb =i negru.
— Bunule P[rinte, s[-mi fie cu iertare, dar drept s[ spun, nu prea
mi-ar conveni.
—Ai, ce vrei?! zise Dumnezeu pu\in cam sup[rat, v[z`nd c[ cer-
bul e nemul\umit.
— Doamne, eu cred c[ mi-ar sta bine cu o coroan[ mare pe cap,
a=a cum se cuvine unei c[petenii peste p[durile mun\ilor.
— Bine, cerbule, fie precum \i-e voia. Fiindc[ \ie nu \i-am dat
coarne, cum am dat boilor =i altor f[pturi ale mele, iat[ te binecuv`ntez
s[ por\i pe cap dou[ crengi verzi, frumoase =i r[muroase, de stejar,
care s[-\i stea falnice ca dou[ pompoane.
+i zic`nd a=a, ]nfipse ]n capul cerbului dou[ crengi verzi de stejar.
Cerbul mul\umi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat =i m[rirea
]n care l-a blagoslovit =i plec[ s[ st[p`neasc[ p[durile.
}n clipa c`nd cerbul ]=i lu[ r[mas-bun de la F[c[torul lumii, aces-
ta ]i aminti s[ nu-=i uite f[g[duiala.
+i plec`nd cerbul la datoria lui, ]nt[ri din nou f[g[duiala ce f[cuse
lui Dumnezeu, c[ va =ti s[ fie la ]n[l\imea misiunii ce i s-a ]ncredin\at.
Dumnezeu, care =tia tot ce are s[ se ]nt`mple, urm[rea cu priviri
ne]ncrez[toare cum falnicul cerb o lu[ la goan[ spre ]mp[r[\ia tai-
nic[ a p[durilor.
Cum ajunse la marginea p[durii, scoase cerbul un strig[t puter-
nic, ca s[ adune animalele care trebuiau acum s[-i dea ascultare lui,
noul voievod al brazilor.
C[prioarele, caprele, viezurii, vulpile, ]ncepur[ chiar s[ se adune,
pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit s[ le fie
acum st[p`n.
Un lup fl[m`nd nu voia ]ns[ s[ bage ]n seam[ cele ce spunea cer-
bul =i ]n fug[ se ]ndrept[ c[tre o st`n[ din apropiere, pentru a-=i face
rost de ceva de ale gurii.
Cerbul, se ]n\elege, c[ut[ s[ impun[ ascultare lupului, dar lupul,

dispre\iundu-l, ]i ar[t[ ni=te col\i, ]nc`t a ]nfiorat de spaim[ pe cel
care ceruse lui Dumnezeu s[ fie mai mare peste p[duri.
+i dac[ cerbul n-o lua la s[n[toasa, nu se =tie ce se putea ]nt`mpla.
Atunci cerbul ]nsp[im`ntat, revoltat =i m`niat de obr[znicia lupu-
lui, o lu[ ]n goan[ la Dumnezeu, s[ i se pl`ng[ ]mpotriva lupului.
Cum ]l v[zu, Atotputernicul ]i zise:
— A=a a fost vorba, ]ng`mfatule? P[i nu e=ti tu cel care te ]ncu-
metai a te crede vrednic s[ te faci respectat =i ascultat de toate fia-
rele p[durilor?...
Cerbul, ru=inat, nu putu s[ r[spund[ nimic. }n\elesese c[ Dum-
nezeu i-a ]mplinit voia, numai ca s[-l conving[ de neputin\a lui.
}=i d[du seama acum de proverbul care s-a adeverit c[: „socoteala
de-acas[ nu se potrive=te cu cea de la t`rg’’
V[zuse c[ a fost necugetat =i prea mult ]ncrezut ]n puterile sale,
care nu erau deloc dup[ cum ]=i ]nchipuise el. De aceea plec[ capul
ru=inat ]n fa\a Atot=tiitorului =i t[cu chitic.
Dumnezeu voi s[-l pedepseasc[ pe cerb, pentru c[ s-a ]ncumetat
s[ cear[ ceea ce nu i se cuvenea =i nu merita, ]ns[ ]l l[s[ ]n pace
zic`ndu-i:
— S[ r[mì f[los precum e=ti =i fricos, cum mi te credeam! Ra-
murile verzi =i frumoase, ce \i le-am ]nfipt ca o coroan[ pe cap, s[ se
usuce, r[m`n`nd numai lemnul lor, ca un semn c[ \i-ai pierdut ran-
gul de c[petenie al p[durilor......
+i ]n adev[r, povestea spune c[ de atunci a r[mas cerbul f[los,
dar =i amarnic de fricos; iar acele ramuri de stejar uscate i-au r[mas
pe cap p`n[ azi ]n chip de coarne.
DUMNEZEU +I OAIA
S[rmana oaie, a=a de bl`nd[ cum o =ti\i, ]ndura multe necazuri

din partea celorlalte animale. Vitele din curte o loveau =i-o alungau;
cìnii o mu=cau; lupii ]i furau mieii =i-o sf`=iau =i pe ea c`nd puteau.
Legendele faunei 97
De aceea se duse ]ntr-o zi la Dumnezeu s[-l roage ca s[-i u=ureze

soarta.
Dumnezeu o ascult[ cu bun[tate =i gr[i:
— V[d, buna mea f[ptur[, c[ nu \i-am dat ceva s[ te aperi. Vrei
s[-\i pun ]n gur[ col\i puternici =i la picioare gheare ascu\ite?
— O, nu, zise oaia. Nu vreau s[ sem[n cu fiarele de prad[.
— Sau vrei s[-\i pun otrav[ ]n gura ta?
— Nu, nu, se-mpotrivi oaia. Nu vreau s[ m[ asem[n cu =erpii,
care sunt viet[\ile cele mai uria=e =i mai fioroase!
— Atunci s[-\i pun coarne v`njoase pe frunte =i s[-\i ]nt[resc
spinarea.
— Nici asta, bunule P[rinte, c[ci nu-mi place s[ fiu ca un \ap.
Dumnezeu st[tu o clip[ pe g`nduri =i gr[i din nou:
— Dar trebuie s[-\i alegi ceva din toate acestea, ca s[ po\i face =i
tu r[u celor ce te prigonesc.
— Ca s[ pot face r[u? zise oaia oft`nd. M[ tem, c[ av`nd puterea
aceasta, s[ nu nedrept[\esc pe cineva, c[ eu =tiu ce-nseamn[ a nedrept[\i
vreun semen de-al t[u. R[m`n mai bine a=a cum sunt, St[p`ne!
Dumnezeu o binecuv`nt[, iar din ziua aceea oaia nu se mai pl`nse
de soarta ei.
LEGENDA ARICIULUI
C`nd a f[cut Dumnezeu toate c`te se v[d pe p[m`nt, s-a apucat

s[ r[suceasc[ =i firul vremii. Acest fir era ]mpletit din dou[: unul negru
=i altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea.
A c[utat Dumnezeu un dobitoc care s[-l ajute la r[sucitul firului.
Dar nici unul n-a putut s[-l ajute, pentru c[ firul era nesf`r=it de lung
=i munca era prea cu oboseal[ mult[.
Dar iat[ c[ s-a g[sit ariciul care s[ dea ajutor lui Dumnezeu.
+i a stat ariciul un an, doi ani, trei, o sut[, o mie, ba zece mii de
ani =i l-a ajutat pe Dumnezeu. +i Dumnezeu i-a dat dou[ gheme: unul
alb =i altul negru, s[ le ]nv`rteasc[ mereu, ca s[ se de=ire cele dou[
fire deopotriv[. Iar Dumnezeu sta =i r[sucea firele =i f[cea din dou[
deosebite unul pestri\ =i-l dep[na pe ghemul vremii. +i era menit ca

dup[ ce se va ispr[vi de dep[nat, Dumnezeu s[ fac[ oamenii =i apoi
s[ ]nceap[ s[ desfac[ firul vremii de pe ghem.
+i acu, se zice c[ uit`ndu-se ariciul mereu la cele dou[ gheme =i
]nv`rtindu-le mereu, mereu, a a\ipit de oboseal[; iar ]n vremea asta
s-a rupt firul cel alb =i Dumnezeu dep[na ]nainte pe ghemul vremii
un singur fir, ]n loc de dou[, numai pe cel negru.
De=tept`ndu-se ariciul, a r[mas f[r[ suflare, de groaz[ mult[. At`t
c`t se dep[nase firul cel negru singur, at`ta vreme trebuia s[ fie pe
lume noapte, c[ci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un
an, poate doi, ori chiar o sut[, ori o mie de ani, era s[ fie pe lume
noapte. +i atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a f[cut, ]nc`t to\i perii
de pe d`nsul s-au ridicat, cum se ridic[ ]n v`rful capului p[rul omu-
lui de spaim[ mare.
+i Dumnezeu, sup[rat de r[ul ce-i f[cuse ariciul, a zis ]ntr-o m`nie:
— Zb`rlit s[-\i r[m`n[ p[rul via\a ]ntreag[! Spaim[ de moarte s[
duci c`te zile vei tr[i!
Dar aduc`ndu-=i aminte de binele ce i-l f[cuse ariciul, a zis cu
bun[tate:
— Ghemele mi le-ai \inut =i ghem s[ te po\i face la vreme de primej-
die =i nimeni, nici un om, nici o fiar[, s[ nu poat[ s[ se apropie de
tine, ca s[-\i fac[ r[u, c[ mult bine mi-ai f[cut tu.
De atunci a r[mas ariciul p`n[-n ziua de ast[zi zburlit, cu \epi =i
plin de spaim[; dar se poate ap[ra de du=mani, f[c`ndu-se ghem, =i
nimeni nu-i poate pricinui vreun r[u.
LEGENDA LILIACULUI
Pan[-]mp[rat avea un singur fecior, c[ruia i-a pus numele Liliac.

Fiind ]naintat ]n v`rst[, ]mp[ratul a chemat pe fiul s[u =i, bine-
cuv`nt`ndu-l, i-a d[ruit ]ntreaga ]mp[r[\ie.
Liliac, ajuns ]mp[rat, a c[utat la ]nceput s[-=i cunoasc[ marginile
]mp[r[\iei, precum =i pe supu=ii pe care-i conducea =i, bine]n\eles, la
Legendele faunei 99
r`ndul lor =i ace=tia s[ cunoasc[ pe noul ]mp[rat.}ntr-o zi hot[r[=te

]mp[ratul s[ se adune oaste mare, s[ se ]ncarce cu provizii at`ta timp
c`t g[sise de cuviin\[ c[-i va ajunge ca s[ dea ocol \[rii sale. C`nd a
v[zut c[ totul e gata, a pornit la drum. +i merg`nd a=a din sat ]n sat
=i din ora= ]n ora=, zi de var[ p`n[-n sear[, a ajuns ]ntr-o bun[ zi
]ntr-un c[tun, unde oamenii i-au ie=it ]nainte, zic`ndu-i:
— M[ria ta, fii bine venit la noi =i Dumnezeu s[-\i dea mult[
s[n[tate, dar dac[ \i-e scump[ via\a, te-am ruga s[ nu intri ]n satul
nostru!
— De ce? a ]ntrebat viteazul ]mp[rat.
—Aici ]n apropiere, M[ria ta, ]ntr-o pe=ter[ f[r[ margini =i ]ntu-
necoas[, de nu vezi la doi pa=i, locuie=te o zgrip\uroaic[ =i pe oricine
trece pe acolo =i ea l-a ochit pe dat[ ]l =i vr[je=te, pref[c`ndu-l ]ntr-un
animal, ]ntr-o pas[re, sau chiar, de multe ori, ]ntr-o stan[ de piatr[.
}mp[ratul nu lu[ ]ns[ ]n seam[ cele spuse =i se ]ndrept[, f[r[ prea
mult[ z[bav[, drept spre pe=tera cu vr[jitoarea.
Aceasta, d`nd cu ochii de m`ndrul ]mp[rat, ]ndat[ ]l pref[cu ]ntr-
un =oarece. Bietul animal, de fric[, se ascunse sub o lespede de piatr[.
Dup[ c`teva zile, nemaiput`nd suferi foamea =i setea, =oricelul
ie=i din ascunz[toare =i ]ncet, ]ncet, hai, hai, se ]ndrept[ spre sat. Aici,
nimerind la o cas[, intr[ ]n[untru =i st[tu c`teva zile pe unde putu,
apoi se mai g`ndi el =i ]=i a=ez[ culcu=ul tocmai l`ng[ sob[, ]ntr-o
cr[p[tur[ ]n zid.
Pisica ]ns[, care ]ntruna vegheaz[ dup[ hrana ei gustoas[, miro-
sindu-l ]ntr-una din zile, ]i =i dovedi ]ndat[ culcu=ul. Dar Liliac, ]n\elept
cum era, ]n\eleg`ndu-i g`ndul =iret, o =terse frumu=el de acolo =i pe
dibuite a nimerit tocmai la biserica din sat, unde ]ncet, ]ncet, strecu-
r`ndu-se pe sub u=[, a p[truns ]n[untru.
Aici, fiind lini=te deplin[, av`nd de m`ncare nafora r[mas[ de la
]mp[rt[=ania credincio=ilor, iar ca b[utur[ aghiasma cu care se boteaz[
copiii, o ducea c`t se poate de bine.
Dup[ c`tva timp, ]ncep`nd s[pt[m`na patimilor Domnului, =orice-
lul, de frica lumii care se aduna numeroas[ la denii, neav`nd ce face,
s-a urcat tocmai ]n clopotni\[. Dar nici aici nu putu sta mult timp,
c[ci merg`nd c`nt[re\ii s[ trag[ clopotul dup[ regula tipicului, au
dat peste el.
Neav`nd altceva de f[cut =i voind s[ coboare iar[=i ]n biseric[,
deodat[ sim\i c[ nu mai poate merge pe picioare; f[r[ s[-=i dea sea-
ma, i se p[rea c[ plute=te ca ]ntr-un vis. +i a=a, ]ntr-o bun[ zi, se
pomeni zbur`nd pe deasupra mul\imii.
V[z`nd fereastra, care din cauza c[ldurii din biseric[ era deschis[,
a zbughit-o afar[ =i ]n ]ntunericul nop\ii a petrecut p`n[ la ziu[, c`nd
din nou a ]nceput s[ zboare prin locuri ascunse, ferite de ochiul oa-
menilor.
Dup[ mai multe rotocoale, recunosc`nd drumul pe unde venise,
se ]ndrept[ c[tre pe=tera zgrip\uroaicei. Aceasta tocmai se afla la
buc[t[rie, cu capul gol =i p[rul v`lvoi. Liliac, pentru a se r[zbuna, se
repede deodat[ asupra ei, ]nc[lcindu-se cu ghearele ]n p[rul ei. Mai de
spaim[, mai de durere, zgrip\uroaica a ]nceput s[ \ipe c`t o \inea gura:
— S[ri\i, oameni buni, n[past[ pe capul meu!
S-au repezit atunci oamenii =i cu sape, securi =i topoare au omor`t
vr[jitoarea, sc[p`nd satul de a=a pacoste.
Iar Liliac, s[rmanul, a r[mas, p`n[ ]n ziua de ast[zi, liliacul zbur[tor.
P{UNUL
Se zice c[ la ]nceput, c`nd a f[cut Dumnezeu toate viet[\ile de pe

p[m`nt, pe toate p[s[rile le-a f[cut albe =i nu le-a dat nici un nume.
Ele se deosebeau una de alta prin m[rime =i prin c`ntec. Aceasta nu
era destul, fiindc[ Dumnezeu nu putea s[ cheme la el nici o pas[re,
c[ n-avea nume cum s[ le strige. Mai ales c[ Dumnezeu ar fi vrut s[ le
mai dea c`te un sfat, de cum trebuie s[ tr[iasc[ =i cum s[ se hr[neasc[;
dar ele, dup[ ce le-a f[cut, toate au fugit de l`ng[ Sf`ntul P[rinte, afar[
numai de una, care tot pe aproape de Atotputernicul se \inea.
Se g`ndi atunci bunul Tat[, ca s[ dea c`te un nume la fiecare =i s[
le coloreze =i penele ]n chip deosebit, ca a=a s[ se ]n\eleag[ mai u=or
Legendele faunei 101
cu ele. Porunci deci slujitorilor, ca s[-i aduc[ tot felul de vopsele, pentru
ca s[ se apuce de lucru. Dar cine s[-i adune iar la un loc, c[ p[m`ntul
era mare, p[s[ri multe =i nici una nu =tia de ce voia Dumnezeu s[
fac[. Cum vede ]ns[ l`ng[ el pe zbur[toarea care nu se dep[rtase de
tronul sf`nt, o cheam[ =i ]i spune, ca ea s[ adune, cum va =ti, pe
toate celelalte.
At`t a trebuit, c[ unde se apuc[ acest crainic al Domnului s[ \ipe
c`t ]l lua pliscul, ]n cele patru laturi ale lumii =i s[ cheme p[s[rimea
toat[ la ]mpodobit =i la botez. +i, cu c`t \ipa mai tare, cu at`t mai
mult ]=i rotea coada, m`ndru de cinstea ce i-o f[cuse Domnul, de a-l
pune pe el s[ dea de =tire surorilor aceast[ veste.
P[s[rile mari =i mici, mai mult speriate de a=a \ip[t =i de team[
ca pliscul ]ng`mfatului lor frate s[ nu se l[rgeasc[ p`n[ dincolo de
urechi, de at`ta strig[t, au alergat, care cum au putut, ]n fa\a Sf`ntu-
lui St[p`n.
Dumnezeu a ]nceput s[ le vopseasc[ pe fiecare cum a vrut el =i s[
le pun[ =i nume. C`nd a venit =i r`ndul celei care d[duse vestea ce-
lorlalte, ca semn de recuno=tin\[, Dumnezeu a vopsit-o cu cele mai
m`ndre culori =i mai ales coada i-a ]mpodobit-o cum nu se putea mai
frumos. Dar pentru c[ se ar[tase m`ndr[ fa\[ de celelalte, i-a zis:
— Numele t[u s[ fie p[un =i s[ ]nsemneze m`ndrie, iar ]n loc de
c`ntec, tu s[ nu po\i dec`t a \ipa!
+i de atunci a r[mas p[unul cu penele m`ndre, dar f[r[ glas fru-
mos, ce numai \ip[.
LEGENDA LEBEDEI
Odat[, demult, demult, tr[ia ]ntr-un sat dintr-o \ar[ ]ndep[rtat[,

o femeie s[rac[ =i v[duv[, care avea doar o feti\[ mic[, dar cuminte
=i foarte frumoas[.
Leb[da, c[ci a=a se numea feti\a, ]n timp ce cre=tea, se f[cea tot
mai cuminte =i foarte frumoas[, ]nc`t ]ntreg satul o l[uda =i o da pild[
celorlal\i copii, iar c`nd ]mplini v`rsta de =apte ani, mam[-sa o trimise
la =coal[, unde ea ]nv[\a de minune. }n sf`r=it, era o comoar[ de fat[.
Tocmai ]n anul c`nd Leb[da ispr[vi =coala, se ]nt`mpl[ ca ma-

m[-sa s[ se ]mboln[veasc[ greu =i s[ moar[.
S[rmana fat[, r[mas[ singur[, f[r[ nici un sprijin =i f[r[ nici o
m`ngìere, fu luat[ de un om mai cu stare, ca s-o creasc[, dar degea-
ba; nu mai avea m`ngìerea de mam[ =i apoi copiii acestuia o s`cìau.
}ntr-una din zile, ea se hot[r] s[ plece ]n lume, c[ poate va g[si un
loc mai bun. Zis =i f[cut. P`ndi p`n[ ce to\i ai casei erau du=i dup[
treburi, se furi=[ prin fundul gr[dinii =i, c`nd ajunse la drumul mare,
o lu[ la fug[, p`n[ ce ie=i afar[ din sat. Era o zi cald[ de var[. Leb[da
mergea pe drumul pr[fuit, g`ndindu-se cum al\i copii stau f[r[ grij[
la casele p[rin\ilor lor, pe c`nd ea trebuie s[ r[t[ceasc[ cine =tie c`t,
p`n[ c`nd va g[si un ad[post. La joc nici nu se mai g`ndea.
Nu dup[ mult timp, z[ri o p[dure prin care trebuia s[ treac[.
Ajuns[ acolo, ea se a=ez[ pe iarb[, s[ se r[coreasc[, iar mai t`rziu se
afund[ printre copaci, s[ caute flori =i fructe de p[dure.
Dar, deodat[, b[g[ de seam[ c[ se ]nser[. Un fior ]i str[b[tu tot
corpul. Ce s[ fac[? Nu mai g[sea drumul =i apoi unde s[ se duc[
noaptea? }ntunericul se cobora din ce ]n ce =i, o dat[ cu d`nsul, nori
gro=i =i negri prevesteau sosirea unei furtuni.
Leb[da, speriat[, ]ncepu s[ alerge ]ncoace =i ]ncolo, spre a g[si
drumul, dar vai! r[t[cise de-a binelea.
Deodat[ un fulger ro=u br[zd[ cerul. Urm[ un bubuit puternic,
iar un v`nt vijelios ]ncepu s[ bat[ cu furie. Furtuna sosise. S[rmana
fat[, pl`ng`nd =i tremur`nd de spaim[, se ad[posti l`ng[ un bu=tean
gros, ascunz`ndu-=i fa\a ]n mìni, spre a nu mai vedea nimic ]n
jurul ei.
}n cur`nd, ]i veni ]n minte cum mam[-sa o ]nv[\ase, ca ]n timp de
furtun[ s[ zic[ „Tat[l nostru“. Repede se ridic[ ]n genunchi =i, cu
mìnile ]mpreunate, =opti printre lacrimi rug[ciunea.
Dumnezeu, care ]ntotdeauna ascult[ ruga copiilor cumin\i, ]i veni
]n ajutor.
Ca prin minune furtuna ]ncet[, iar fata v[zu aproape de ea o fe-
meie nespus de frumoas[, ]mbr[cat[ cu o hain[ luminoas[, iar ]n pi-
cioare purta pantofi \esu\i din fir de aur, cu c`te o stea pe v`rful
fiec[ruia. P[rul s[u auriu, asem[n[tor cu razele de soare, se rev[rsa
]n valuri bogate pe spate =i peste umeri, iar copacii ]=i plecau crengile
p`n[ la p[m`nt, ca =i cum i s-ar fi ]nchinat.
— Feti\a mea, ]i spuse minunata f[ptur[, eu sunt Z`na-Zorilor =i
auzindu-\i rug[ciunea, am venit s[ te iau cu mine, =tiu c[ e=ti orfan[
=i nu ai pe nimeni; de aceea vei merge la palatul meu, unde vei tr[i
]n cea mai mare fericire.
Fata, uimit[ =i de vederea z`nei, =i de norocul ce-o a=tepta, nu
putu mai mult dec`t s[-i mul\umeasc[. Ca de o putere nev[zut[ se
pomeni ridicat[ ]n sus =i se v[zu plutind pe deasupra mun\ilor,
c`mpiilor, satelor =i ora=elor p`n[ ce se l[sar[ departe, departe, la
por\ile unui minunat palat de cristal, care avea dou[sprezece turnuri
de aur =i ]n v`rful fiec[rui turn str[lucea c`te un luceaf[r.
Era palatul z`nei. }ndat[ aci, Leb[da fu ]mbr[cat[ cu ve=minte
scumpe =i i se d[du serviciul de supraveghetoare a personalului pala-
tului, compus din felurite p[s[ri =i animale.
Trec`nd un timp oarecare de via\[ ]mbel=ugat[, Leb[da se schimb[
cu totul de cum fusese =i-n loc de fat[ smerit[, cuminte =i miloas[,
deveni m`ndr[ =i ]ncepu s[ persecute bietele p[s[ri =i animale, ba pe
care i se p[rea c[ nu-i intr[ ]n voie, le biciuia =i nu le da de m`ncare.
R[bdar[ bietele fiin\e o bucat[ de vreme, dar c`nd v[zur[ c[ nu
mai e chip de sc[pare, se adunar[ ]n ascuns, ca s[ se sf[tuiasc[ cum
s[ scape de pacoste.
}n sf`r=it, dup[ mult[ trud[, se g[si tocmai o cioar[ zburlit[, care
s[ vin[ ]ntr-ajutor. P[=i ]n fa\a tuturor =i zise:
— Eu am g[sit ideea cea mai bun[ de sc[pare =i tot eu o voi duce
la ]ndeplinire.
+i, dup[ ce le spuse planul s[u, toate lighioanele ]ncepur[ s[ sar[
de bucurie, ]nc`t ridicar[ un nor de praf =i fulgi, de se speriar[ =i ele.
}ntr-o sear[, pe c`nd Leb[da se plimba pe aleile gr[dinii, cioara
cu pricina ]i ie=i ]n cale =i dup[ ce se t[v[li de mai multe ori pe jos, ca
semn de plec[ciune, zise:
— Drag[ fat[, fie-mi iertat c[ ]ndr[znesc, dar mai toate lighioa-

nele ne-am hot[r`t s[ te alegem ca st[p`na noastr[.
Leb[da, mirat[ de cele auzite, r[spunse:
— Dar cum se poate una ca asta? Nu ave\i de st[p`n[ pe z`n[? +i
apoi, cum pot eu s[-i iau locul?
— }\i voi spune eu cum, zise cioara. Numai dac[ vrei.
Leb[da, c[reia ]i convenea de minune aceasta, r[spunse:
— Bine, vreau, numai spune-mi cum s[ fac.
Atunci cioara urm[:
— Fur[ cheia de argint de la palatul z`nei, du-te ]n turnul cel mai
]nalt, deschide u=a de acolo =i intr[. Vei vedea o baie de aur plin[ cu
lapte =i, dac[ tu te vei sc[lda ]n ea, vei deveni ca z`na, iar d`nsa nu
va mai avea nici o putere.
Leb[da, ispitit[ =i m`ndr[ c[ va deveni z`n[, se duse repede, fur[
cheia =i intr[ ]n camera de baie a z`nei. Dar n-apuc[ s[ se ]nmoaie
bine ]n baie, c[ se ]nt`mpl[ ceva ciudat.
V[zu cu groaz[ cum tot trupul i se acoperi cu pene albe, cum
mìnile i se pref[cur[ ]n aripi, picioarele ]n labe ca de g`sc[, iar capul
i se pref[cu ]n cioc. Vru s[ \ipe, dar glasul ]i era pi\ig[iat.
}n\eleg`nd c[ a fost pedepsit[ de Dumnezeu pentru m`ndria =i
nesocotin\a ei, ie=i cum putu =i ]=i lu[ zborul p`n[ se l[s[ pe un lac...
+i, de atunci, plute=te mereu pe ape, c[indu-se de gre=eala pe care
a f[cut-o.
POVESTEA B~TLANULUI
Dup[ ce Dumnezeu a f[cut lumea =i toate viet[\ile, a r`nduit care

dintre ele s[ stea pe p[m`nt, care s[ zboare ]n aer, care s[ se v`re sub
p[m`nt =i ]n ap[. +i a chemat Dumnezeu slugile, poruncindu-le s[ mear-
g[ c`te una cu fiecare soi de vietate =i s[ le arate locul de trai.
}ntre slugile lui Dumnezeu se afla =i st`rcul. Lui i-a poruncit s[
pun[ ]ntr-un sac =erpii, =op`rlele, broa=tele, pe=tii, racii, melcii =i multe
altele, s[ le duc[ la balt[ =i s[ le lase acolo.
Dumnezeu a zis st`rcului:
— Ia seama s[ nu dezlegi cumva sacul pe drum, c[ci atunci vor

ie=i lighioanele din el =i nu le vei mai putea str`nge ]n sac, ca s[ le
duci la ap[.
Lu`nd st`rcul sacul ]n spate, plec[ la drum.
Merse el c`t merse, p`n[ ce l-a ajuns oboseala =i s-a pus la mar-
ginea drumului s[ se odihneasc[ pu\in. Sacul st[tea al[turea =i tot
privea cum se zbat ]n[untru fiin\ele celea, de-\i era mil[ de ele.
Ce-i veni st`rcului ]n minte? El zise ]n g`ndul lui: „oare ce ar fi
dac[ a= dezlega sacul, ca s[ v[d cum stau lighioanele celea?“
Zis =i f[cut. St`rcul, uit`nd porunca Ziditorului lumii, dezleag[
sacul. Ce s[ vezi dup[ asta? Cum au sim\it viet[\ile c[ sacul e slobod
la gur[, \`=t! \`=t! hop! \up! afar[.
D[ st`rcul cu grab[ mare s[ le prind[ =i s[ le str`ng[ la loc, da n-a
fost chip. Unele s-au ascuns prin g[uri, altele prin ierburi =i numai
pu\ine au fost prinse. +op`rlele, iute la picior, au fugit toate pe c`mp;
parte din =erpi, din melci, n-au avut timpul s[ ias[, iar pe=tii =i racii
au r[mas ]n fundul sacului, la umezeal[.
+i a=a a fost ]nt`mplarea st`rcului, c[ numai pu\ine lighioane au
fost duse la ap[; celelalte s-au ]mpr[=tiat pe c`mpii =i lunci...
+i s-a ]ntors st`rcul trist, cu capul ]n jos, ]naintea St[p`nului lu-
mii. Dumnezeu l-a mustrat =i l-a pedepsit, ca neam din neamul lui,
c`t or tr[i, s[ umble mereu s[ adune =op`rlele risipite pe lunci.
+i spune povestea din b[tr`ni c[ de atunci st`rcul umbl[ s[ prind[
broa=te, =erpi =i =op`rle, ca s[-=i umple iar sacul.
De c[rat la balt[, nu le mai car[, ci le m[n`nc[ ori=iunde le g[se=te,
ca s[ se r[zbune pe ele, c[ au fugit din sac.
+i a=a are s[ fie p`n[ la sf`r=itul lumii.
CUM A F{CUT DUMNEZEU CIOC{NITOAREA
A fost odat[ ca niciodat[, c[ci dac[ n-ar fi fost, nu s-ar povesti. +i

ce voi s[ v[ povestesc, este de mult, de pe c`nd oamenii nu erau
]nr[ut[\i\i cum sunt ast[zi =i nu =tiau ce va s[ zic[ a face r[u, nici
du=mani nu erau unul asupra altuia, de pe c`nd umblau =oareci c[lare

pe pisici =i lupii se ]mbr[\i=au cu mielu=eii, s[rut`ndu-se fr[\e=te.
Pe vremea aceea, Dumnezeu nu se ascundea de oameni, ci umbla
pe p[m`nt, totdeauna ]ntov[r[=it de Sf`ntu Petre, ]mp[r\ind oame-
nilor mila =i darurile sale. Nici Sf`ntu Petru nu se l[sa mai jos dec`t
Dumnezeu =i-l ajuta ]n operele sale. Un lucru ]ns[ nu pl[cea lui Sf`ntu
Petru: insectele cele mici, ce se t`rau pe p[m`nt, i se suiau sus pe
picioare =i-l ]n\epau, ]l g`dilau, nec[jindu-l r[u.
— Doamne, zise ]ntr-o zi Sf`ntu Petru, toate le-ai f[cut bune =i cu
mult[ iscusin\[ pe acest p[m`nt, numai un lucru, nu.
— +i ce lucru Petre? ]ntreb[ Dumnezeu cu un glas bl`nd, c[ci mult
iubea el pe Sf`ntu Petru, care-i d[duse multe sfaturi ]n\elepte.
— Insectele ce le-ai l[sat s[ se t`rasc[ pe p[m`nt =i sub p[m`nt,
nu le-ai f[cut bine, c[ci nec[jesc mult pe cea mai iubit[ f[ptur[ a
ta, pe om.
— Bine, dac[ zici tu Petre, s[ nu mai fie, ]\i voi face pe voie.
+i a=a zic`nd, porunce=te tuturor insectelor s[ se adune l`ng[ el,
iar dup[ ce se adunar[, Dumnezeu le str`nge bini=or, le pune ]ntr-un
sac =i leag[ sacul la gur[.
Tocmai c`nd m`ntuise Dumnezeu treaba, iaca trece pe acolo o
femeie. Dumnezeu o ]ntreab[:
— }ncotro te duci, copil[?
— }n cutare loc.
— Dac[ e a=a, m[ rog, ia =i sacul [sta, c[ eu sunt b[tr`n, =i-l du
p`n[ la cutare groap[, unde s[-l arunci cum se afl[ el, b[g`nd bine
de seam[ ca nu care cumva s[ dezlegi sacul.
Femeia lu[ sacul, dup[ ce f[g[dui c[ nu-l va dezlega, =i plec[, dar
c`nd fu aproape de groap[ ]=i zise ]n g`ndul ei: „Eu duc sacul [sta ]n
spinare, f[r[ s[ =tiu ce are ]n el, dar dac[ m-oi uita =i eu ]n el, ce are
s[ fie?“ A=a zic`ndu-=i, puse sacul jos =i-l dezleg[, iar insectele ]ncepur[
a fugi care ]ncorto.
Se puse ea degrab[ s[ le adune, dar pace. Dumnezeu =i Sf`ntu
Petru, care =tiau de fapta femeii, ]i zise:
— Dar bine femeie, ce f[cu=i? Cine te-a ]ndemnat s[ dezlegi sacul?

— Curiozitatea, Doamne!
— Ah! Femeie, femeie, zise Dumnezeu, numai curiozitatea v[ pier-
de pe voi. Curiozitatea te-a pierdut pe tine, c[ci insectele se vor
]mpr[=tia peste tot p[m`ntul, iar tu cioc[nitoare s[ te faci =i bleste-
mat[ s[ fii a le c[uta =i a le omor] ]n vecii vecilor.
— Amin, zise Sf`ntu Petru. A=a r[spl[ti Dumnezeu curiozitatea
femeii =i d-atunci =i p`n[-n ziua de azi, cioc[nitoarea ve=nic umbl[
s[ omoare insecte.
BASM
Un ]mp[rat, ]ntr-o vreme avea o barz[ =i o privighetoare, care

umblau nedesp[r\ite. O dat[ pe zi, ]mp[ratul le trimitea la plimbare,
dar cu ordinul s[ se ]ntoarc[ ]n amurg.
}ntr-o zi, ce f[cur[, ce dreser[, c[ci mir`ndu-se dup[ una, dup[
alta, le apuc[ noaptea =i ce =i cum se socotir[, r[maser[ s[ petreac[
noaptea p`n[ ]n diminea\a, ]ntr-o p[dure.
— Ei, surioar[, zise barza c[tre privighetoare, noi r[m[seser[m
ast[-sear[ ]n p[dure; nu facem un lucru?...
— Ce lucru s[ facem?
— S[ b[g[m de seam[ =i c`te c`ntece vom auzi, s[ le ]nv[\[m
pe toate.
— Bine, a zis privighetoarea, ]nva\[ tu acum seara, c[ci eu mor
de somn, =i c`nd ]\i va veni somnul, cheam[-m[, nu cumva ]nv[\ =i
eu vreun c`ntec?
Seara str[lucea pretutindeni, ]nc`t se vedea, c[ =i acul s[-\i fi c[zut
jos, ]l g[seai.
}ndat[ ce ]nchise ochii privighetoarea, ]ncepur[ broa=tele „or[c,
or[c, beacaca, beacaca“, ]\i asurzeau urechile de v`jiire =i de strig[t.
Da biata barz[, s[ aud[ vreun alt c`ntec, peste putin\[! =i chiar
dac[ c`nta vreo alt[ pas[re, vocea ei se ]neca ]n urletul =i strig[tul
asurzitor al broa=telor, ce se auzea ne]ncetat.
+i a=a c`t p[zi barza, n-auzi alt c`ntec afar[ de „beacaca, beaca-
ca...“ =i deoarece nu o atr[gea, nici nu-l ]nva\[ bine. Barza plictisit[,
]nspre miezul nop\ii, ]ncepu somnul s[-i vie ]n jurul s[u.
— Scoal[, soro, ]i zicea privighetoarei, c[ci neamul broa=telor
m-asurzi. Albi noaptea =i nu ]nv[\ai nimic. Poate c[ tu s[ fii mai no-
rocoas[.
N-apuc[ s[ adoarm[ barza =i ]ndat[ ce se scul[ privighetoarea,
broa=tele amu\ir[.
Pe de cealalt[ parte, p[s[rile ]ncepur[ una c`te una s[ se de=tepte
=i s[ ]nceap[ s[ c`nte. +i cam ce fel de c`ntare, ve\i zice? S[-\i r[m`n[
mintea la d`nsele. +i ]ncepu o pas[re de aici, cealalt[ de acolo, ha, =i
pe vocea cea sub\ire, ha, =i pe vocea cea mai ridicat[.
Aceasta s-o ]nal\e, aceea s-o taie, ]nc`t ]nv[\[, ]nv[\[ privighetoa-
rea, de nu mai avea unde s[ bage at`tea c`ntece.
}ndat[ ce se f[cu ziu[ pe deplin, voioasa privighetoare ca ziua
cea alb[:
— Scoal[, ]i gr[ie=te tovar[=ei sale, c[ci a ajuns ziua la pr`nz!
C`nd ajunser[ la palat, barza ]ncepu a zice:
— Beaca, beaca, ]nc`t nu-\i venea s[-\i ]ntorci m[car capul s-ascul\i.
C`nd a ]nceput =i privighetoarea cu vocea ei, ziceai:
— Ce se face? D[-mi, Doamne, ]nc[ dou[ urechi s[ ascult!
+i zi-i-o =i zi-i-o privighetoarea, ]n fel de fel de melodii; palatul tot
se str`nsese acolo s[ asculte, de zicea:
— Ce mai voce!
Berzei ]i era mult[ ru=ine. Privighetoarea nici c`t unghia sa =i s[
c`nte a=a de frumos, iar d`nsa c`t un vultur =i s[ nu c`nte deloc.
Din ziua aceea, barza se jur[ c[ oriunde va vedea o broasc[, vie
s[ nu o lase. De asta ea le prigone=te a=a de mult.
+i de asta privighetoarea poate s[ ]ml[dieze vocea cum pofte=te,
de zici: „C`nt[ regina p[s[rilor“.
CIOC~RLANUL
E vorba tot de c`nd a fost trimis Sf`ntu Petru pe p[m`nt, ca s[

vad[ ]n ce chip mai merg treburile.
Dup[ ce colindase Sf`ntul p[m`ntul, de la o margine la alta, dup[
ce v[zuse lucruri =i mai bune =i mai rele, se ]ntorcea trudit spre rai.
Cum mergea el a=a ]ncet =i g`ndind la ve=tile ce are de dus celui Prea-
]nalt, iat[ =i pe cioc`rlan c[-i iese ]n cale si ]ncepe a-i \op[i prin fa\[.
Degeaba nu venise el ]n calea trimisului lui Dumnezeu, c[ =i ]ncepu
s[ se pl`ng[ de c`te =i mai c`te; ba c[ cioc`rlia poate s[ zboare mai
sus ca el, ba c[ pi\igoiul are penele mai frumoase ca ale lui, ba c[ el
n-are nici o podoab[ =i c`te altele. Sf`ntul Petru nu-i lua nimic ]n
seam[ =i-=i vedea de drum. Nemul\umiri de astea mai auzise el multe.
Dar cioc`rlanul mereu s[rea pe dinaintea Sf`ntului, c`nd la dreapta,
c`nd la st`nga, ]ncurc`ndu-i drumul. Atunci Sf`ntul Petru, sup[rat,
se repede s[-i dea o urecheal[ bun[. }ns[ n-a nimerit Sf`ntul urechile
cioc`rlanului, ci, din grab[, l-a apucat de chic[ =i l-a zg`l\ìt a=a
oleac[, cum ]i st[ frumos celui obraznic.
M`na Sf`ntului ]ns[, sf`nt[ era, c[ ]n locul de unde a apucat, au
r[mas penele zburlite ]n sus. +i tot atunci Sf`ntul a spus:
— Poftim, de acum ai podoab[. A=a s[-\i r[m`n[ penele de pe
cap, mo\. Aceasta, ca semn al obr[zniciei tale.
Era ]mbufnat bietul cioc`rlan de p[para ce a luat de la Sf`ntul,
dar s-a ales cu ceva, c[ de atunci a r[mas =i el cu o podoab[, mo\ul
de pe cap, prin care se deosebe=te de multe alte p[s[ri.
CIOC~RLIA
Amu, cic[ era odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[reas[. Ei se bucurau

de toate bun[t[\ile de pe lume, numai copii nu aveau. +i le era tare
rea inima, c[ poate s[ fie omul c`t de bogat, dac[ n-are cine-i mo=teni
bat`r numele, degeaba mai tr[ie=te pe lume; c[ averile-s trec[toare,
dar numele cel bun r[m`ne.
A cercat ea, ]mp[r[teasa, fel =i chip s[ fac[ copii, dar nici c-a pu-
tut face.
}ntr-o zi au f[cut ]mp[ratul =i ]mp[r[teasa un praznic mare s[ aib[
pe ceea lume, c[ dac[ n-ai copii, =ezi cu \[r`na ]n gur[ =i nu-\i d[
nimenea de poman[ m[car o lingur[ de ap[. La petrecerea ceea s-a
str`ns lume de pe lume =i au venit mul\ime de femei cu copii mici ]n
bra\e. +i toate se bucurau =i se uitau cu drag la ]ngera=ii lor, numai
]mp[r[teasa =edea de-o parte =i ofta, c[ ea nu =tia dragostea de mam[
=i bucuria casei celui care are copii la mas[. +i a ]ntrebat =i ea pe toat[
lumea: ce s[ fac[, s[ aib[ =i ea copii, c[-i arde inima, c[ nu-i =i ea mam[...
}ntr-o noapte a visat ]mp[r[teasa, c-a venit la ea o bab[ =i i-a zis:
— Bucur[-te, m[rit[ ]mp[r[teas[, c[ ]mp[ratul ]mp[ra\ilor a po-
runcit s[ ai =i M[ria ta un copil!
}n bucuria cea mare s-a trezit =i a dus vestea asta =i ]mp[ratului.
Da s[ nu se bucure omul de tot, c`nd d[ norocul peste el, c[ tot sui=ul
are =i cobor`=, =i dup[ bucurie vine =i sc`rb[, =i j[lanie.
Peste nou[ luni de la visul acesta, ]mp[r[teasa na=te o copil[
m`ndr[ =i frumoas[, de nu mai era alta ca d`nsa nici ]n Lun[, nici ]n
Soare. +i a tr[ntit ]mp[ratul o cum[trie de s-a bucurat ]mp[r[\ia. +i
nu le era acum casa pustie =i t[cut[, ci numai veselie =i voie bun[, de
socoteai dumneata c[-i rai ]n casa ceea, nu alta!
+i cre=tea copila v[z`nd cu ochii! C`t cresc de-ale noastre ]ntr-un
an, ea cre=tea ]ntr-o zi. +i a=a era de m`ndr[ =i frumoas[, de =i Soarele
st[tea de se uita la ea, c[ (vede\i), c`t umblase el prin lume, a=a
minune nu mai v[zuse. Da =i fetei ]i era drag sf`ntul Soare; c[, oric`t
st[tea pe afar[, numai la el se uita.
+i azi a=a, mìne a=a, numai ce s-a ]ndr[gostit copila ]n Soare. +i
cum a crescut fata mare, numai ce-i tr[sne=te ]ntr-o zi ]n cap: spune
]mp[r[tesei, c[-i este drag Soarele =i c[ vrea s[ se duc[ la el acas[.
Iaca ce pozn[-i trecu fetei prin cap, de le venea p[rin\ilor s[ ]nnebu-
neasc[ de sc`rb[ =i s[ apuce c`mpii. Z[u a=a! Bune-i c`nd are omul
copii cumin\i, nu de cei ce umbl[ cu g`ndurile dup[ Lun[ =i Soare!
S-au cercat ei, ]mp[r[teasa =i ]mp[ratul, s[-i scoat[ nebuneala din
cap, da unde a fost chip? A ]nceput fata a se usca de pe picioare, de
socoteai c[ se pr[p[de=te. Numai ]ntr-un pl`ns o ducea =i numai

]ntr-un v[ic[rit =i ziua, =i noaptea.
+i v[z`nd inima de p[rin\i c[ li se pr[p[de=te odorul, o ]nvoi s[
porneasc[ la casa Soarelui.
+-a mers fata, =-a mers drum lung, prin p[duri, prin codri, peste
v[i, prin mun\i =i peste mun\i =i a ajuns la o ap[ mare. Din ap[ a ie=it
o fat[ frumoas[, care s-a ]ndr[git de ea. Fata ceea i-a f[cut un pod
mare peste apa ceea =i a trecut dincolo. +i iar a mers fata cale lung[,
=i pe un c`mp a dat de o bab[, care p[=tea ni=te g`=te. Baba ]ntreab[
unde se duce =i ea ]i spune g`ndul. Babei, fiindu-i mil[ de frumuse\ea
ei care se irosea pe drumuri, a fermecat-o =i a suit-o ]n ]naltul ceru-
lui, =i, c`t ai coace un ou, a ajuns ]naintea cur\ilor sf`ntului Soare.
Mama sf`ntului Soare a ie=it ]naintea fetei, m`nioas[, a ]ntrebat-o,
ce caut[.
— Caut pe dragul meu, pe sf`ntul Soare, c[ de mult[ vreme de
dorul =i dragul lui am pornit de acas[ =i mul\umesc c[ l-am g[sit.
Mama sf`ntului Soare s-a sup[rat =i mai tare pe ea =i a blestemat-o,
]nainte de a o vedea fecioru-s[u, s[ se prefac[ ]ntr-o p[s[ric[.
Fata se pref[cu ]n cioc`rlie =i de atunci hojma ia drumul c[tre soare,
ca s[-l g[seasc[, =i nu mai ajunge la el.
C`nd cioc`rlia pleac[ de jos spre soare, ]i tare chefoas[, dar c`nd
o ajunge blestemul mamei soarelui, porne=te sup[rat[ pe p[m`nt =i
t[cut[, se ascunde ]n ni=te tufe.
LEGENDA CUCULUI
Erau odat[ doi fra\i r[ma=i de mici f[r[ tat[ =i f[r[ mam[. Pe unul
]l chema Ion =i pe altul Cucu.
+i de la o vreme, dac[ au v[zut c[ nu au cu ce s[ tr[iasc[, au
plecat =i ei ]n lume, doar or g[si un trai mai bun. +i au mers ei cale
lung[, o zi ]ntreag[. C`nd s[ treac[ printr-o p[dure, iaca le iese ]nainte
un lup. B[ie\ii se speriar[ =i au luat-o la fug[, s[racii, care ]ncorto au
v[zut cu ochii: Ion ]ntr-o parte =i Cucu ]ntr-alta.
Pe ]nnoptate, Ion s-a potolit din fug[ =i a ]nceput s[-=i caute fratele.
Du-te ]ncoace, du-te-ncolo, cat[-l spre r[s[rit, spre apus, degeaba!
Cucu nic[ieri. +i a ]nceput Ion s[ pl`ng[ cu lacrimi =i s[-l strige cu
glas a=a de pl`ng[tor, c[ ar fi mi=cat =i pietrele: „Cucu!... Cucu!...
Cucu!... Cucu!“...
+i a cutreierat el o s[pt[m`n[ de zile drumurile, c`mpiile, mun\ii
=i p[durile, ]ntreb`nd din om ]n om, din sat ]n sat; dar z[darnic[ i-a
fost osteneala. Sl[bise bietul b[iat =i se uscase de nu-l mai cuno=teai,
dar el tot nu se l[sa =i striga mereu: „Cucu! Cucu! Cucu!“
S-a ]nt`mplat c[ ]ntr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sf`ntul
Petre.
— Doamne! Ce suferin\[ o fi pe copilul [sta, de se trude=te at`ta?
}l vezi cum a sl[bit? Numai oasele-i de el, s[racul!...
— Ce s[ fie, Petre! A avut =i el un frate =i l-a pierdut. Acum ]l
caut[ pe toate drumurile =i-l pl`nge...
— Fie-\i mil[, Doamne, de el =i ]l u=ureaz[, f[-l pas[re ca s[ nu se
mai trudeasc[ at`ta, c[ci pas[re fiind, poate l-o g[si mai repede.
— Fie cum zici tu, Petre.
+i Dumnezeu f[c`nd ni=te semne cu m`na, ]ndat[ copilul acela s-a
pref[cut ]ntr-o pas[re; =i... sf`r... ]n zbor spre p[durea vecin[. De acolo,
prin gr[dini =i peste c`mpuri tot strig`nd mereu: „Cucu! Cucu!“ Cucul,
pas[rea c`nt[toare a gr[dinilor =i a p[durilor =i numit[ a=a dup[ c`n-
tecul ei „cucu, cucu“. Povestea b[tr`nesc[ zice c[ e Ion, fratele Cucului.
+i c`nt[ „cucu! cucu!, de la ]nceputul prim[verii =i p`n[ la Sf`ntu
Petre; iar de atunci r[gu=e=te de at`ta strig[t zadarnic. Tocmai la anul
va ]ncepe iar; =i a=a va striga c`t ]i lumea, pe frate-s[u, c[ruia cine
=tie unde i-or fi z[c`nd oasele, dup[ ]nt`mplarea cu lupul.
Iar povestea-i tot poveste,
Cum a fost, azi nu mai este;
S-a-nt`mplat, nu s-a-nt`mplat,
Eu de asta n-am aflat.
La b[tr`ni am auzit-o,
La copii am povestit-o!
PRIVIGHETOAREA, TURTURICA +I CUCUL
Un timp cucul, privighetoarea =i turturica au fost oameni.

Odat[ ni=te ]mp[ra\i ]n vechime au avut un fecior, care era vr[jitor.
Un mo=neag =i o bab[ aveau o fat[ frumoas[ =i s-au dus tustrei la
secer[. Au secerat ei p`n[ ]n sar[, da baba:
— Hai s[ ne pornim.
Da fata zice:
— Eu mai stau s[ mai secer oleac[ pe r[coare.
S-au dus baba =i mo=neagul ]nainte. C`nd s-a pornit =i ea acas[,
merg`nd pe drum, s-a desf[cut drumul ]n dou[ p[r\i =i s-a ar[tat o
c[rare. Mergea fata pe c[rarea aceea, =i ea din urm[ se astupa ]napoi.
S[ se ]ntoarc[ nu era unde. S-a speriat =i s-a rugat:
— D[-mi m[car un glas de om, Doamne!
+i i-a r[spuns un glas:
— Da n-ai s[ te sperii?
— Nu.
— Eu ]s cap de =arpe.
— N-am s[ m[ sperii.
+i s-a ar[tat feciorul ]mp[ratului ]n chip de cap de =arpe =i a gr[it
bl`nd la d`nsa, =i ea s-a ]mp[cat s[ tr[iasc[ cu d`nsul. Hai, c[ ei au
tr[it acolo vreo zece-cinisprezece ani de zile =i ea a zis:
— Haidem la tata.
— Eu nu merg. Du-te tu, ]i zice =arpele.
Da avea de-acum doi copii cu d`nsul — o fat[ =i un b[iat. Ea a
luat copiii =i s-a dus, c[ i s-a f[cut dor de p[rin\i. Da el i-a spus:
— C`nd ai s[ vii ]napoi, ai s[ ba\i de trei ori cu un toc de s[rnici.
Eu iar am s[ desfac drumul =i ai s[ vii.
Amu ei s-au plimbat prin gr[din[ la tat[-s[u, da feti\a a r[mas ]n
cas[ cu baba. +i baba:
— Cine este tat[l vostru? De ce n-a venit =i el cu voi? Spune, c[ ]\i
dau o pestelcu\[.
Fata ]i spune:
— Eu \i-oi spune, da tu s[ nu spui nim[nui. Tat[l nostru e un fe-

cior de ]mp[rat, da el ]i vr[jitor, s-a pref[cut ]n cap de =arpe.
— +i pe unde o s[ v[ duce\i voi acas[?
— Iaca o s[ mergem =i o s[ batem cu un toc de s[rnici =i are s[ se
deschid[ un drum drept la tata.
}i spune baba mo=neagului, da mo=neagul se g`nde=te:
— Hai s[-l ucid.
Se duce el. Da dup[ d`nsul =i baba. Ajung`nd, bat de trei ori cu
tocul de s[rnici ]n slodun =i au intrat mo=neagul =i baba. C`nd s-a
ar[tat =arpele, mo=neagul l-a t[iat.
Amu, c`nd s-a dus ea cu copiii, ce s[ fac[?
— M[tinc[ tu, ]i spune fetei, ai v`ndut pe tat[-t[u pentru pestel-
cu\a asta.
Fata a ]nceput a pl`nge. Mam[-sa spune:
—Te blestem s[ te faci cuc, s[ nu ai cuibul t[u, s[ zbori din pom ]n
pom, fiindc[ ai v`ndut pe tat[l t[u. Pe tine, ]i spune de-amu b[iatului,
te prefac ]n privighetoare, s[ c`n\i ]n toate glasurile, da eu m[ voi pre-
face ]n turturic[ =i voi jeli b[rbatul.
De atunci turturica jele=te b[rbatul.
PRIVIGHETOAREA +I TURTURICA
Apoi se zice c[ privighetoarea s-a apucat la r[m[=ag cu turturica:

s[ steie am`ndou[ ]ntr-o noapte de var[, f[r[ s[ doarm[, =i s[ as-
culte =i care dintre ele va ]nv[\a mai multe c`ntece, aceea s[ ia
r[m[=agul.
Cum a dat sara, turturica a adormit butuc =i tocmai dinspre ziu[
s-a trezit la strig[tul unui om, care nu-=i putea prinde calul: turrr!
turrr! =i dac[ a auzit ea a=a, n-a mai putut s[ doarm[ =i cu at`ta s-a
ales dintr-o noapte ]ntreag[.
Privighetoarea a vegheat toat[ vremea, de cu sar[ =i p`n[ dimi-
nea\[, =i a ]nv[\at dou[sprezece c`ntece minunate: =uier[ ca cioba-
nul, asmu\[ cìnii, m[ rog, ian asculta\i-o!
C`nd a prins a se ]nro=i geana r[s[ritului, numai iaca =i turturica

l`ng[ privighetoare. Vede\i, tot ea mai harnic[!
— Ei, cum[tric[, cum \i s-a p[rut noaptea?
— Cum s[ mi se par[, cum[tr[? Frumoas[, cum n-am mai fi v[zut
de c`nd am e=it din ou, dar dumitale?
— +i mie, zice turturica, da s[ vedem ce =tim. Ia ]ncepe dumneata
]ntì!
+i ]ncepu privighetoarea a c`nta ca acum de-a mai mare dragul s-o
ascul\i. A-nlemnit =i turturica, =i buceagul dimprejur de at`ta m[iestrie.
Dup[ ce termin[, turturica ]i spuse:
— Apoi eu, cum[tri\[, am adormit =i m-am trezit tocmai la strig[tul
unui om care nu-=i putea prinde calul =i at`ta am ]nv[\at: turrr! turrr!
Si a c`=tigat astfel r[m[=agul privighetoarea. Din vremea aceea
privighetoarea, pentru o noapte de veghere, e cea dintì din partea
c`ntecelor. }n fiecare noapte c`nt[, iar turturica se culc[ =i c`nd se
lumineaz[ de ziu[ se treze=te =i ea =i prinde a c`nta, dup[ cum a
]nv[\at: turrr! turrr!
Vede\i, dragii mo=ului, c[ cine-i harnic, poate pricepe cu pu\in[
osteneal[ orice lucru, pe c`t[ vreme lene=ul bate din buze.
PRIVIGHETOAREA
A fost odat[ ca niciodat[, c[ de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odat[

un ]mp[rat foarte vestit =i puternic, de care to\i ]mp[ra\ii de prim-
prejur se temeau, c[ci c`nd se sup[ra sau se m`nia din te miri ce
pricin[, era varga lui Dumnezeu nu altceva! Toat[ \ara =i toate ]mp[-
r[\iile de primprejur tremurau de frica lui.
}mp[ratul acesta avea o copil[, care, dup[ ce a crescut mare, s-a
f[cut a=a de frumoas[ =i ar[toas[, a=a de pl[cut[, c[ s[ fi umblat lumea
de-a lungul =i de-a curmezi=il, alta ca d`nsa n-ai mai fi aflat.
+-apoi, c`nd omul e frumos, mai frumos de cum sunt ceilal\i oa-
meni, nu se poate ascunde de ochii lumii, ca s[ nu-l vaz[ =i nim[nui
nu-i poate opri s[-i plac[, dac[-i place.
Aceasta a fost adic[ a=a, c[ faima despre frumuse\ea =i ging[=ia

acestei copile ]n scurt timp s-a l[\it, cum merge vorba, peste nou[
\[ri =i peste nou[ m[ri.
Cei mai voinici, mai vesti\i =i mai frumo=i feciori de ]mp[ra\i, cum
prinser[ de veste c`t de frumoas[ =i fermec[toare este fata cut[rui
]mp[rat, ]ndat[ alergar[ din toate p[r\ile cu fel de fel de daruri
scumpe, ca s-o pe\easc[. +i cum ajungeau la ]mp[ratul, tat[l copilei, i
se ]nchinau, ]i s[rutau m`na =i ziceau:
— }n[l\ate ]mp[rate, avere-ai parte de s[n[tate =i de o via\[ ]nde-
lungat[! Am venit la M[ria ta s[-\i cerem domni\a ]n c[s[torie, c[ci
frumuse\ea ei cea rar[ ne-a fermecat, inima ne-a s[getat =i toat[ ferici-
rea noastr[ st[ ]ntr-un fir de p[r, dac[ n-om putea c`=tiga! +i apoi,
nici noi nu suntem oameni de respins =i alungat afar[! Suntem fe-
ciori de ]mp[ra\i avu\i =i puternici, lumea ne =tie, lumea ne cunoa=te!
}mp[ratul, v[z`nd c[ au venit ni=te pe\itori a=a de voinici, frumo=i,
iste\i =i avu\i, ]i r`dea inima de bucurie =i fala cea mare =i r[sucin-
du-=i mustea\a, =i netez`ndu-=i barba, ]n semn c[ sosirea oaspe\ilor ]i
este foarte pl[cut[, chem[ pe fiic[-sa la sine, rostindu-i ni=te cuvinte
foarte alese, precump[nite, dulci =i bl`nde:
— Ascult[, copila mea! Anii se strecoar[ pe nesim\ite. Tu ai cres-
cut acuma mare, \i-a sosit timpul m[ritatului. Iat[ aici un t`n[r voinic
ca un f[t-frumos, un fecior de ]mp[rat ca =i mine te cere de nevast[,
merge-vei dup[ d`nsul?
+i ast[zi a=a, mai dup[ vreo c`teva zile sau s[pt[m`ni iar[ a=a ]i
zise ]mp[ratul, ]n vreo c`teva r`nduri. Dar fata c`nd auzea aceasta,
sta mai multe minute ca ]mpietrit[ locului, apoi, ]ncep`nd a pl`nge =i
a se ruga p[rintelui s[u, zicea:
— Tat[, iart[-m[, dar eu nu pot s[ m[ m[rit dup[ d`nsul, c[ci...
nu sunt ]nc[ de m[ritat... mai este ]nc[ vreme!
}mp[ratul, de c`te ori o ]ntreba, crez`nd c[ ceea ce ]i spunea fii-
c[-sa e adev[rat, n-o silea, ci-i da bun[ pace, a=tept`nd p`n[ ce =i-a
mai lua seama. Dar n-a fost a=a, cum ]=i ]nchipuia el. Fiica iubea de
mult pe un t`n[r =i din pricina aceluia pe to\i feciorii de ]mp[ra\i c`\i
sosir[ =i voir[ s-o ieie de nevast[ ]i respinse de-a r`ndul, zic`nd c[:
ba unul nu-i place, ba altul e prea ur`t, ba c[ altuia altceva ]i lipse=te..
Mai ]n scurt, fiec[ruia ]i afla c`te o codi\[.
}mp[ratul, ]n urma urmelor, v[z`nd c[ fiica sa pe to\i pe\itorii ]i
respinge, se m`nie foc pe d`nsa =i ]ntrebuin\[ toate mijloacele, ca s[
afle care este g`ndul ei =i din ce pricin[ nu poate s[ se m[rite.
T`n[ra domni\[, se vede c[ s-a priceput ce voie=te s[ fac[ tat[l
s[u, de aceea pentru ca s[ nu-i descopere secretul, c[ut[ s[ se ]nt`l-
neasc[ cu iubitul s[u noaptea, jur`ndu-=i unul altuia credin\[ p`n[ la
moarte.
}ntr-una din nop\i, ]ns[, petrec`nd asemenea toat[ noaptea ]n
gr[dina ]mp[r[teasc[, colea, c`nd s-a rev[rsat de zori, lu`ndu-=i fe-
ciorul fericit r[mas-bun de la iubita sa, ]i zise:
— Scumpa mea, acuma a sosit timpul ca s[ ne desp[r\im. Dar
cum va trece ziua de ast[zi =i va sosi noaptea, am s[ vin =i am s[ te
fur =i atunci nimeni n-are s[ ne p[zeasc[ =i vom pertece f[r[ team[
toat[ via\a.
Dar degeaba!.. nu e a=a cum vrea omul. }mp[ratul dete de urma
lor =i porunci la to\i curtenii, ca ]n noaptea urm[toare s[ fie cu to\ii
treji, doar[ vor pune m`na pe ]n=el[torul fiicei sale. Cine nu va ascul-
ta ceea ce le-a poruncit, acelui s[ nu-i par[ r[u, dac[ va fi pedepsit,
cum n-a fost altul ]n lume.
Curtenii n-a=teptar[ s[ li se mai spun[ ]nc[ o dat[. Ei =tiau destul
de bine cine e ]mp[ratul =i ce-i ]n stare s[ fac[, dac[ se m`nie. Fiecare
s-a pus, deci, la locul s[u =i a=tepta cu ner[bdare, doar vor putea pune
m`na pe ]n=el[tor.
Iat[ c[ colea, pe c`nd ]ncepuse a se amurgi bine, t`n[rul nostru,
socotindu-se omul cel mai fericit din lume, s-apropia pe v`rful de-
getelor de curtea ]mp[r[teasc[, de locul unde =tia el c[-l a=tepta iubi-
ta sa, voind s[ o fure pe aceasta =i, duc`ndu-se apoi cu d`nsa, cine
=tie unde, ]n alt[ parte a ]mp[r[\iei sau chiar ]n alt[ \ar[ str[in[, aco-
lo s[ petreac[ ]n lini=te toat[ via\a.
Dar s-a ]n=elat foarte amar ]n a=tept[rile dorin\elor sale, c[ci abia
s-a apropiat de curtea ]mp[r[teasc[ =i curtenii, care st[teau la p`nd[,
prinz`ndu-l, ]l legar[ butuc =i-l duser[ dinaintea ]mp[ratului.
}mp[ratul, cum ]l v[zu, ]l cuprinse o m`nie a=a de mare =i ]nver-
=unat[, c[ ]ndat[ porunci s[-i taie capul.
+i cum a poruncit, a=a =i s-a f[cut.
T`n[ra domni\[, cum a v[zut aceasta, =i-a pierdut min\ile, c[ nu
=tia singur[ pe ce lume-i de sc`rb[ =i durerea cea mare. +i ]n aceast[
stare se duse la o vr[jitoare, c[reia ]i istorisi toat[ ]nt`mplarea de la
]nceput =i p`n[ la sf`r=it =i la urm[ o rug[:
—Draga mea vr[jitoare, dac[ vrei s[ faci cuiva vreun bine ]n lumea
aceasta, apoi acel bine mi-l vei putea face numai mie =i dac[ vrei s[
cape\i o plat[ bun[, cum n-ai mai c[p[tat de la nimeni altul p`n[
acuma, apoi aceea vei c[p[ta-o numai de la mine, dac[-mi vei ascul-
ta rug[mintea =i m[ vei preface ]ntr-o pas[re.
Vr[jitoarea, cum sunt toate vr[jitoarele, v[z`nd c[ i-a sosit noro-
cul ]n cas[, nu se las[ mult ]mbiat[ =i rugat[, ci lu`nd ni=te unsori
desc`ntate =i vr[jite =i ung`nd-o pe fa\[, apoi mai rostind ni=te cu-
vinte ]ncurcate =i ne]n\elese, t`n[ra domni\[ ]ndat[ se pref[cu ]ntr-o
p[s[ruic[, care de atunci =i p`n[ ]n ziua de ast[zi a r[mas tot p[s[ruic[
=i c`nt[ de la ]nserate =i p`n[ t`rziu noaptea, iar[ diminea\a, de cum
se zore=te de ziu[ =i p`n[ ce r[sare soarele, adic[ cam de pe timpul
acela c`nd =i-a luat iubitul s[u r[mas-bun de la d`nsa =i pe c`nd a
avut de g`nd s-o fure. +i fiindc[ ea mai toat[ noaptea privegheaz[,
de aceea s-a numit privighetoare.
LEGENDA PRIVIGHETORILOR
Isus era copil mic, ca de cinci, =ase ani.

}n apropiere de Nazaret, se f[cea ]n fiecare an un b`lci mare, =i
to\i nazarinenii mergeau acolo, s[-=i cumpere cele trebuitoare.
Fiind zi frumoas[, p[rin\ii lui Isus ]l luar[ =i pe el la b`lci.
Micul Isus nu mai putea de bucurie. Nu mai fusese niciodat[ la

b`lci =i nu v[zuse niciodat[ at`ta forfoteal[ de lume, at`\ia negustori
=i at`tea lucruri frumoase.
El se \inea ]ntruna de p[rin\ii s[i, c[ci foarte u=or s-ar fi pierdut ]n
zarva aceea a b`lciului.
+i umbl`nd ei ]ncoace =i ]ncolo prin ]mbulzeala aceea de lume,
dup[ t`rguieli, ajunser[ la =atra unui olar, care venise la b`lci cu toate
oalele lui =i cu alte lucruri de p[m`nt, ca s[ le v`nd[.
+i aici, pe c`nd p[rin\ii lui Isus alegeau =i t`rguiau, copila=ul z[ri
]ntr-un col\ ni=te fluiera=e de p[m`nt ]n form[ de p[s[rele. El se
furi=[ de l`ng[ p[rin\i, se duse l`ng[ acele p[s[rele =i ]ncepu s[ se
joace cu ele. Le punea la gur[, sufla ]n ele =i nimeni nu b[ga de
seam[ jocul lui.
Dup[ ce t`rguir[ ce aveau de t`rguit de la ol[rie, p[rin\ii lui Isus
plecar[, neb[g`nd de seam[ c[ fiul lor r[m[sese ]n acea pr[v[lie.
Tocmai mai t`rziu v[zur[ lipsa lui =i se ]ntoarser[ s[-l caute.
D[-i ]ncoace, d[-i ]ncolo, copilul — nic[ieri.
Tot c[ut`ndu-l ei a=a, numai ce ajunser[ la ol[rie. Aci se adunase
mul\ime mare de oameni, care se minunau de un mic copila=.
Peste tot s-auzea:
— Ce copil minunat! Ce putere mare are! Trebuie s[ fie Fiul-lui-
Dumnezeu!
Era Isus. El lua c`te o p[s[ric[ de p[m`nt din pr[v[lia olarului.
Cum sufla ]n ea, cum p[s[rica zbura din m`nu=i\ele lui =i se ducea pe
ramurile unui salc`m din apropiere, c`nt`nd at`t de frumos, c[ sta
lumea ]ncremenit[ =i asculta.
Vestea aceasta se r[sp`ndi ]n tot b`lciul, ca fulgerul, =i lumea se
gr[m[dea, valuri, valuri, spre pr[v[lia olarului.
+i cu to\ii gr[iau:
— Cu adev[rat Fiul-lui-Dumnezeu este acest copil minunat!
Iar p[s[relele din salc`m zburau c`nt`nd frumos, =i de atunci se
zice c[ s-au iscat pe p[m`nt dr[gu\ele privighetori, cele p[m`ntii la
fulgi, dar cu viers dumnezeiesc.
MIERLA
}nainte vreme, c`t de mult o fi de atunci nu se =tie, tr[ia undeva o

v[duv[ s[rac[. Singurul ei sprijin era o fat[ h[rnicu\[ =i foarte cre-
dincioas[. Duminicile =i s[rb[torile nu lipsea niciodat[ de la biseric[,
unde se ruga cu mult[ evlavie. Fata era vesel[ =i nu se ar[ta nemul-
\umit[ de s[r[cia lor. Ca s[-i treac[ ur`tul, foarte des ]ncepea fata
v[duvei s[ c`nte. +i mai ales ]i pl[cea Mierli\ei, c[ a=a se chema fata,
s[ fluiere.
}ntr-o zi, plec[ mama Mierli\ei de acas[ s[ colinde pe unde va
putea ]n lume, ca s[ agoniseasc[ cele trebuincioase. A mers ea a=a
mult, pe la unii =i pe la al\ii, muncind din greu. De la un timp ]ns[,
]ntr-at`t a sl[bit-o munca, c[ s-a ]mboln[vit =i Dumnezeu s-a ]ndurat
s[-i curme suferin\ele =i s-o cheme la el, ]n lumea celor drep\i.
Biata Mierli\[ a a=teptat ]n zadar s[ se ]ntoarc[ mama ei. De la o
vreme sufletul i-a fost cuprins de o triste\e =i o prevestire rea; i-a pierit
toat[ veselia =i pl[cerea de-a c`nta. A ]mbr[cat atunci o rochie nea-
gr[, a luat un bulg[re mare de cear[ =i multe fire de tort =i a plecat ]n
lume s[-=i caute mama.
C`nd trecea pe l`ng[ o biseric[, se oprea, rupea din bulg[rul de
cear[, sufla ]n ea p`n[ o ]nmuia =i ]ndat[ o sucea cu m`nu\ele pe un
fir de tort, p`n[ f[cea o lum[n[ric[, intra apoi ]n biseric[, aprindea
lum[n[rica la icoana Maicii Domnului =i se ruga ca s[-i ajute s[-=i
afle mama. A=a a colindat fata ]n lume, p`n[ c`nd a terminat ceara =i
firele de tort. C`nd =edea ]n genunchi ]n fa\a icoanei, unde aprinsese
cea din urm[ lum[n[ric[, deodat[, de pe icoan[ se desprinde chipul
Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul ]n bra\e =i prinde a zice:
— Bun[ feti\[, mama ta a plecat demult din lumea aceasta =i este
destul de fericit[ acolo unde este. Tu de acum ]nainte, ca s[ nu mai
suferi, te vei preface ]n p[s[ric[, ]n p[s[ric[ vesel[, a=a cum erai
]nainte, c`nd tr[ia mama ta!
Cele spuse de Maica Domnului de ]ndat[ se ]mplinir[ =i de atunci
p`n[ azi e mierla cu pene negre, c[ neagr[ era rochia fetei, =i cu pi-
cioarele =i ciocul galben ca de cear[, fiindc[ prea mult a suflat cu

gura =i a sucit ceara ]n mìni, pentru lum`n[ri; iar prin cr`ng =i stufi=,
caut[ de zor m`ncare =i tot fluier[, ca s[ n-o prind[ ur`tul =i triste\ea.
CUM S-A F{CUT PUP{ZA
Cic[ a fost odat[ o fat[ frumoas[, cum pereche nu-i puteai g[si.
Cum o chema, nimenea nu =tie, c[ci e mult de atunci. At`ta se =tie
numai, c[ era frumoas[ ca lumina soarelui =i c[ era unica la p[rin\i.
Ace=tia o iubeau a=a de mult, c[ niciodat[ nu-i ie=eau din voie. Noa-
ptea, dup[ ce adormea, tat[l =i mama ceasuri ]ntregi vegheau la
c[p[tìul ei =i v[rsau o lacrim[ de bucurie, c[ le-a h[r[zit Dumnezeu
a=a m`ndre\e de fat[. Diminea\a, cum se scula, b[tr`na mam[ ]i pu-
nea ]n gur[ trei gr[un\e de sare =i apoi o sp[la cu ap[, ]n care stin-
sese trei c[rbuni aprin=i, ca s[ nu se deoache odorul ei.
Iar fata cre=tea mereu. +i era voinic[, rumen[ la obraji, zvelt[, cu
ochii negri =i ad`nci ca ad`ncul m[rii, cu p[rul lung, moale, galben =i
mai str[lucitor dec`t aurul cel curat. C`nd ie=ea din cas[, soarele de
ru=ine =i de m`nie se ro=ea la fa\[, iar luna se ascundea dup[ nouri.
Toate celelalte fete din sat nu mai puteau de necaz, pentru c[ to\i
fl[c[ii numai la ea se uitau, numai calea ei ]i a\ineau, numai pentru
d`nsa se pr[p[deau. +i se sileau =i ele ca s[ se fac[ frumoase =i se
sp[lau =i se g[teau toat[ ziua, dar nici pe departe nu o puteau ajunge
pe d`nsa.
+i se dusese ]n toate p[r\ile vestea despre frumuse\ea ei =i din
toate col\urile p[m`ntului veneau fe\i-frumo=i, m`ndri =i boga\i, ca
s[-i cear[ m`na.
P[rin\ii nu se ]ndurau s[ o c[s[toreasc[ =i s[ se despart[ de d`nsa.
— At`ta avem =i noi pe lume, ziceau d`n=ii, ea e lumina ochilor,
ea este sprijinul b[tr`ne\ilor, ea e bucuria =i fericirea noastr[. F[r[ de
d`nsa va fi vai =i amar de noi, totul ni se va p[rea pustiu. A=a, ca s[
mai treac[ pu\in[ vreme, c[ tot ea este prea t`n[r[ =i fraged[.
Dar vorba ceea: c`nd ]\i vine norocul, s[ nu-l alungi, c[ci pe urm[
nu =tii ce \i se ]nt`mpl[. A=a =i cu p[rin\ii fetei celei frumoase. }ntr-o
bun[ diminea\[, mama ei c[zu bolnav[ greu. Luni ]ntregi ea z[cu
culcat[. +i aduser[ doftori vesti\i =i chemar[ babe care =tiu de toate,
dec`t nimeni nu putea s[-i g[seasc[ leacul. Pe zi ce mergea, bolnavei
]i era mai r[u =i sl[bea de se pr[p[dea ]n toat[ fiin\a. Pl`ngea b[rbatul
la c[p[tìul ei =i fata se ruga c`t e ziulica de mare, la icoana Maicii
Domnului, ca s[ se fac[ mama s[n[toas[; dec`t Dumnezeu hot[r`se
]ntr-altfel =i hot[r`rile lui bietul om nu le poate schimba nici cu la-
crimi, nici cu rug[ciuni.
}ntr-o noapte, dup[ miezul ei, c`nd coco=ii c`nt[ =i duhurile rele
pier de pe p[m`nt, bolnava chem[ la sine fata ei iubit[ =i pe b[rbatul
cu care tr[ise via\a a=a de fericit[, ]i ]mbr[\i=[ =i-i s[rut[ pentru cea
din urm[ oar[ =i apoi ]=i dete sufletul lini=tit[ =i cu sur`sul pe buze.
Trecu de atunci vreme mult[, ]n care tat[l fetei se pl`ngea =i se
v[ita mereu, c[ e grea via\a singur[, f[r[ femeie, c[ el nu vrea s[ pr[-
p[deasc[ a=a frumuse\e de fat[, ]ngrijind de toate ale casei =i c[ mai la
urm[ tot o s[ se m[rite ea ]ntr-o zi =i apoi cum o s[ tr[iasc[ el singur?
+i a=a, ba c[-i una, ba c[-i alta, mo=neagul ]ntr-o zi se c[s[tore=te
de a doua oar[ =i ia de so\ie o femeie t`n[r[ =i frumoas[, dar cu su-
flet de cìne =i cu inim[ de piatr[. Aceast[ femeie era mai rea dec`t o
bab[ vr[jitoare, iar c`nd se ]nfuria, se f[cea v`n[t[ la fa\[ =i ochii i se
]nv`rteau ]n cap, de g`ndeai c[-i ie=it[ din iad, nu altceva.
Apoi ]nc[ o pacoste. Adusese cu d`nsa o fat[, pe care o avusese
de la b[rbatul dintì =i pe c`t de frumoas[ era fata cealalt[, pe at`ta
fata ei era pocit[ =i schiload[. „Mama-P[durilor“, ]i ziceau toate fetele
din sat =i z[u, nu era mai pu\in pocit[ dec`t „Mama-P[durilor“.
Ce zile amare =i ce via\[ tic[loas[, de acu ]nainte, pentru biata
fat[ frumoas[! }n loc de m`ngìerile dulci ale mamei, acu primea oc[ri;
]n loc de cuvinte bune, palme =i b[t[i; ]n loc de privirea p[rinteasc[ a
mamei, ea ]nt`lnea ochii de =erpoaic[ ai mamei vitrege.
Tat[l o iubea tot ca ]n trecut =i v[rsa =iroaie de lacrimi, c`nd ]=i
vedea odorul pl`ng`nd =i oft`nd. Dec`t d`nsul avea mare sl[biciune
pentru nevast[-sa cea nou[. Apoi ]i era fric[ de d`nsa, a=a c[ nicio-
dat[ nu-i ie=ea din voie =i c`nd ea se r[stea, el, cu capul plecat, sta
]ntr-un col\ =i nici un cuv`nt nu auzeai din gura lui.
Iar femeia cea rea hot[r`se pieirea fetei. Nu mai putea de necaz
v[z`nd-o c[ e a=a de frumoas[, c[ e a=a harnic[, a=a de l[udat[ =i
cerut[ de to\i, pe c`nd la fata ei nu se uita nimeni.
— Stai c[-i vin eu de hac, zise d`nsa.
+i nu o l[sa s[ se spele, nici s[ se pieptene =i s[ se cur[\e. I-a scos
hainele ei cele frumoase, care o prindeau a=a de bine, =i a ]mbr[cat-o
numai ]n zdren\e. Apoi nici dem`ncare nu-i d[dea destul[ =i nici nu
o l[sa s[ doarm[ ca lumea, ci cu noaptea ]n cap, ]nc[ nec`nta\i coco=ii,
o scula =i o trimitea dup[ munca cea mai grea =i obositoare. Ba s[
care poveri de lemne din p[dure, ba s[ spele rufele la g`rl[, ba s[
fac[ asta, ba s[ fac[ alta, tot ]i g[sea d`nsa fel de fel de munci, care
de care mai grele =i fel de fel de pricini, ca s[ o oc[rasc[ =i s[ o bat[.
Asculta ]n toate s[rmana de fat[ =i totu=i, c`nd se ]ntorcea seara
acas[, obosit[ =i pr[p[dit[ de at`ta munc[ =i alerg[tur[, mama cea
vitreg[ tot nemul\umit[ era =i din lene=[ =i dobitoac[ nu o mai scotea.
+i ]ntr-o zi, ce s[-i abat[ femeii cele rele:
— Uite, zise, sacul [sta de l`n[. Vezi c[ l`na din[untru e neagr[,
dec`t tu s[ te duci la g`rl[ =i p`n[ disear[ s[ mi-o faci alb[ ca z[pada.
De unde nu, s[ =tii c[ e vai de pielea ta.
Sacul era greu de tot. Fata ]=i f[cu curaj, se opinti c`t putu =i ]nco-
voiat[ p`n[ la p[m`nt, plin[ de n[du=eli, se duse cu el la g`rl[. Cum
ajunse, se porni pe munc[ =i ]ncepu s[ spele mereu l`na care era nea-
gr[ ca c[rbunele, c[ doar s-o fac[ alb[. }=i suflec[ m`necile p`n[ la
coate, ]=i prinse =i poala ]n brù =i ceasuri ]ntregi tot freca =i tot sp[la
=i tot cur[\a; dar l`na cea neagr[ nici g`nd n-avea s[ se fac[ alb[. +i
din nou pune-te la munc[ =i din nou freac[ =i ]nv`rte=te =i suce=te,
dar l`na neagr[ tot neagr[ r[m`nea.
Soarele, care o privise toat[ ziua, se preg[tea s[ apun[ dup[ v`rful
mun\ilor =i s[ se duc[ s[ lumineze alte lumi, c`nd fata v[zu c[ nu
f[cuse nici o isprav[; nici un fir de l`n[ nu se f[cuse alb. Atunci,
dezn[d[jduit[, cu ochii ro=ii =i plini de lacrimi, ]n[l\[ spre cer bra\ele

sale cele albe =i rotunde =i ]ncepu s[ roage a=a:
— Pu, pu, pu! Prea bunule Dumnezeu! Ai mil[ =i de mine neno-
rocita =i scap[-m[ de at`tea suferin\e. Pref[-m[ ]ntr-o pas[re, ca s[
fug departe de casa asta, ca s[ scap de femeia aceasta, ca s[ nu-i aud
glasul =i s[ nu-i v[d ochii.
Iar dreptul Dumnezeu s-a ]ndurat =i i-a ]ndeplinit rug[mintea. +i
lui i se ]nduio=ase inima de at`tea necazuri ce avea biata fat[. De
aceea a pref[cut-o ]ntr-o pas[re, care, din luna lui aprilie =i p`n[ la
S`n-Petru, ]=i pl`nge mereu dorul inimii c`nt`nd: „pu, pu, pu ,pu, pu,
pu“. +i din aceast[ pricin[, oamenii mai t`rziu o numir[ pup[z[.
NA+TEREA R~NDUNELEI
}n \ara Iudeei, ]n c`mpiile Nazaretului luminate de str[lucitorul

soare, copilul dumnezeiesc se juca cu micii lui tovar[=i; cu mìnile
lui de bun[tate =i iubire, el f[cea p[s[rele, cu apa din rùle\ =i cu
p[m`nt din maluri, pe care le a=eza pe p[m`nt cu aripile ]ntinse. Un
fariseu trecu:
— Copil al p[catului, zise el, ce faci acolo ]n ziua asta?
+i cu piciorul lui voi s[ sf[r`me p[s[relele; dar c`nd Isus lovi cu
micile lui palme, p[s[relele de p[m`nt prinser[ via\[ =i zburar[.
R`ndunelele erau n[scute.
Cu aripile lor cenu=ii, ele zburar[ pe acoperi= =i din acel p[m`nt,
din care erau f[cute ele, ]=i zidir[ cuiburile.
R`nduneaua alegea locuin\a omului, prietenul ei, spre a-=i ad[posti
familia. Ele tr[iau libere, respectate, iubite; prezen\a lor aducea noroc.
Mult[ vreme dup[ asta, c`nd copilul dumnezeiesc devenise b[rbat
=i mergea c[tre Golgota, s[rmanele p[s[rele desperate ]l urmar[,
sco\`nd, pe tot lungul drumului, strig[tele lor de durere.
Maestrul era s[ moar[; pe fa\a sa palid[, un =iroi de s`nge cur-
gea, amestec`ndu-se cu lacrimile lui. Atunci, una c`te una, r`ndunelele
smulser[ cu micile lor ciocuri spinii din coroan[, care se \intuiau pe

augusta frunte.
Trecur[ ceasuri.
}ntr-un suprem strig[t, r[stignitul ]=i dete sufletul. Cerul se tul-
bur[, p[s[relele pl`nser[ =i aripile lor luar[ mantaua de doliu, pe care
de atunci n-au p[r[sit-o.
R~NDUNICA
A fost odat[ o fat[ frumoas[ =i tare vrednic[, cum nu se g[sea

alta pe lume. Venindu-i vremea s[ se m[rite, a luat de b[rbat pe un
fecior din alt sat, care mai avea doi fra\i ]nsura\i =i =edeau cu to\ii
]ntr-o cas[, fiecare ]n od[i\a lui. Tot ]n c[minul acela ]=i aveau =i p[rin\ii
lor locuin\a.
Nurorile lor cele dou[, care \ineau pe fra\ii cei mari, erau lene=e,
se sculau t`rziu de tot =i nu lucrau nimica toat[ peste zi; cea mic[
]ns[ se de=tepta cu noaptea-n cap, aprindea lampa =i, lu`nd cus[tura
]n m`n[, ori intr`nd ]n r[zboi, ]ncepea s[ c`nte. C`nd se cr[pa de
ziu[, se apuca de dereticat, aducea ap[, f[cea focul =i punea de
m`ncare. Casa ]i era cas[ curat[, b[rbatul ]ntotdeauna primenit =i
masa mas[, cu rost =i mai devreme pus[ dec`t la cumnatele ei.
}n toate le-ntrecea, de nu puteau s[ stea ]n r`nd cu ea, din care
pricin[ ]i ziceau ]n r`s R`ndunica, adic[ singur[, unic[-n r`nd cu ea.
Nu mai puteau de necaz c`nd le certau b[rba\ii ori soacra, d`n-
du-le de exemplu pe nevasta fratelui cel mic.
Dac[ au v[zut ele una ca asta, au ]nceput s[ i-o coac[. Au mers
]ntr-o zi tustrele la g`rl[, s[ se scalde =i, c`nd au fost ]n marginea
apei, cele dou[ i-au zis:
— Ia stai, cumn[\ic[, s[-\i t[iem ni\el din p[r =i s[ ne afum[m cu
el, ca s[-\i c[lc[m =i noi pe urme cu vrednicia.
Au prins-o =i una o \inea de picioare, iar alta a ]nceput s-o ]n\epe
la g`t cu foarfecele din cus[tur[, vr`nd s-o omoare =i z[ zic[ apoi
c[ s-a ]necat.
Maica Domnului, v[z`nd toate acestea =i nevr`nd s-o lase de bat-

jocura lor, a pref[cut-o ]ntr-o pas[re, care a zburat pe luciul apei =i s-a
ridicat apoi ]n ]naltul cerului. Cum una din cumnate o \inea de picioa-
re, c`nd =i-a luat v`nt s[ zboare, a apucat-o de coad[ =i a r[mas cu
mijlocul ei ]n m`n[. }ntorc`ndu-se acas[, au spus, pref[c`ndu-se c[
pl`ng, c[ cumnata lor s-a ]necat.
Iar pas[rea, zbur`nd, s-a dus mult[ vreme unde au dus-o ochii,
trec`nd mereu mun\i =i ape, nemaic[t`nd ]nd[r[t. Era alb[ la fulgi,
a=a cum ]i era c[ma=a de pe ea c`nd sta pe marginea g`rlei; a r[mas
]ns[ cu o pat[ ro=ie la g`t, din pricina pic[turilor de s`nge ce ]nce-
puser[ s[ \`=neasc[, c`nd au ]n\epat-o cumnatele ei, cu coada ca o
furc[ scobit[ la mijloc, din partea penelor smulse.
+i astfel s-a deprins s[ zboare lin pe luciul apei, s[ se ridice deo-
dat[ ]n v[zduh =i s[ se duc[ ]n largul lui ca o s[geat[.
Ajung`nd =i iern`nd ea ]ntr-o \ar[ dep[rtat[, pe la mijlocul
prim[verii, c`nd ]ncol\e=te iarba, a prins-o dorul de meleagurile unde
a tr[it =i, lu`nd-o ]nd[r[t, a venit la locul ei de odinioar[, f[c`ndu-=i
cuib sub strea=ina ]nalt[, s[ vad[ ce =i cum mai e pe-acolo. Se scula
ca de obicei cu noaptea-n cap =i ciripea ca =i mai ]nainte, de=tept`nd
pe to\i ai casei.
Cumnatele, cum au v[zut-o, au sfeclit-o =i =i-au zis: „S[ =tii c[ asta
e R`ndunica, cumnata noastr[“. Turbau de necaz =i au pus g`nd r[u,
blestem`nd-o ]ntruna.
B[rbatul ei a b[nuit c[ acesta o fi sufletul nevestei lui dragi =i-i
cocolea cuibul, d`nd porunc[ s[ nu care cumva s[-l strice cineva. Una
din cumnate ]ns[, ]ntr-o zi, c`nd era singur[ acas[, a luat o pr[jin[ =i
l-a stricat, sp[rg`ndu-i ou=oarele. I s-a uscat ]ns[ pe loc m`na dreapt[
din cot =i, =optind ici-colo ]nt`mplarea, au aflat-o to\i.
R`ndunica =i-a f[cut atunci alt cuib ]n podul casei =i, cirip-cirip,
toat[ vericica da t`rcoale-n jurul ei. }ntr-o zi, cumnata cealalt[, suin-
du-se-n pod, a prins r`ndunica, cu pui, =i a aruncat-o pe co=ul vetrei,
tocmai c`nd ie=ea fumul mai gros pe el. Credea c-are s[ ard[ =i o s[
scape astfel de ea.
A scuturat ]ns[ din coad[ r`ndunica =i a ]nceput, din at`ta ap[

str`ns[-n zborul s[lt[re\ pe luciul rùrilor, s[ curg[ pic[turi multe,
ce-au stins pe loc focul. +i n-a fost cu nimic v[t[mat[; s-a ]nnegrit
doar =i ea, =i pui=orii de funingine =i a=a a r[mas la culoare.
+i-a adunat apoi din nou pui=orii, =i-a f[cut cuib ]ntr-un col\ al
od[ii b[rbatului ei, s[ fie tot mai aproape de ce-i era drag. Din clipa
aceea, cumnata cea du=m[noas[ a r[mas ]ns[ g`ngav[. De-atunci s-a
]nr[d[cinat credin\a ]n oameni, c[ i se suce=te m`na din cot =i se usuc[,
cui stric[ un cuib de r`ndunic[, iar cine ]ncearc[ s-o omoare, ori s[-i
omoare puii, ]=i pierde graiul.
R~NDUNICA +I SOARELE
Avea un om trei fete =i o herghelie de cai. Tat[l lor zice:

— C`nd a= avea un b[iat, da el s-ar duce =i-ar pa=te caii ace=tia,
da a=a fetele nu mai pot nimica!
Da cea mare spune:
— M[ duc eu, tat[!
— Hei, ai mai pa=te tu caii!
— }i pasc, tat[!
I-a f[cut straie b[rb[te=ti =i i-a dat pu=ca; =i ea a pornit cu caii s[-i
pasc[. Tat[-s[u s-a pref[cut ]ntr-un lup =i s-a ascuns sub pod. C`nd a
ajuns ea la pod, da =i tat[-s[u face: Hoa! la d`nsa. Da ea:
— Of, m[ tem, iaca lupu!
Se ]ntoarce ]napoi =i aduce herghelia. Da cea mijlocie zice:
— M[ duc eu, tat[!
— Hai, du-te!
Se duce ea, acea mijlocie. Tat[-s[u se face iar un lup =i iar la d`nsa:
Hoa! Ea se sperie =i se ]ntoarce cu caii acas[.
Acea mic[ zice:
— M[ duc eu, tat[, cu herghelia!
— Hei, dragul tatei, n-a p[scut-o cea mare, nici cea mijlocie, =i ]i
pa=te-o tocmai tu?
— M[ duc!
— Du-te! Dumnezeu s[-\i ajute!
S-a pornit ea. Tat[-s[u — iar la pod. Ea merge =i tat[-s[u iar la
d`nsa: Hoa! Da ea:
— Care-i acela?
L-a ]ntrebat p`n[ ]n trei ori. Ea era n[zdr[van[. A treia oar[ a
vrut s[ deie cu pu=ca ]n tat[-s[u.
— Stai, draga tatei, c[-s eu!
S-a pornit mai departe. I-a p[scut ea trei ani de zile, p`n[ a ajuns
pe locul soarelui. +edea acolo cu caii; iat[ c[ vine sf`ntul Soare =i zice:
— Haide, m[i vere, la mine =i te-oi osp[ta cu oleac[ de bor=, c[
de c`nd e=tu tu dus de acas[ \i-a fi fiind a m`nca de bor=!
El l-a chemat s[-l afle, ]i fat[ ori b[rbat. S-au dus, au stat la mas[,
au m`ncat am`ndoi. Ea s-a ]ntors la cai. Da el a vorbit cu mama lui:
— Mam[, tare mi-ar pl[cea. C`nd a= =ti c[ ]i fat[, eu a= lua-o!
Da mam[-sa a f[cut:
— Ia desar[ s[ o pofte=ti s[ se culce cu tine. V[ ve\i culca am`ndoi
pe un c[p[tì =i eu \i-oi pune o stibl[ de busuioc sub cap =i una lui.
Da c[\elu=a a ascultat, c[ ea =i cu c[\elu=a porni la drum. Se duce
la fat[ =i spune a=a:
— Fat[ frumoas[, iaca feciorul Soare vrea s[ te ispiteasc[, se te
vad[, dac[ e=ti fat[ ori b[rbat. Te-a chema desar[ s[ te culci la d`nsul
=i vor pune c`te o stibl[ de busuioc la am`ndoi. Da eu m-oi t[v[li
toat[ noaptea pe stibla ta =i a fi ve=ted[ ca =i a lui. Atunci nu te-a
pricepe c[ e=ti fat[.
S-a t[v[lit ca\elu=a toat[ noaptea pe stibla ei. C`nd s-a sculat
mam[-sa =i s-a dus =i le-a v[zut: cum era a lui =i a ei, ]i zice:
— Hei, dragul mamei, nu-i fat[, ]i tot fl[c[u!
Da el face:
— Hei, mam[, ba chiar ]i fat[, a=a-mi spune inima mea!
— Dragul mamei, dac[ soco\i c[-i fat[, iaca vine ziua cea de t`rg
si te du la t`rg cu d`nsa: „Haide, m[i vere, =i te-i plimba cu mine“. +i-l
vei duce la straiele cele b[rb[te=ti =i ea, dac[ a fi, mamei, fat[, o s[
zic[ a=a: „Ce m-ai adus, m[i vere, la straiele acestea b[rb[te=ti, haide
=i m[ duce la straie femeie=ti, mie acelea ]mi trebuie“.
Da c[\elu=a a ascultat =i s-a dus =i i-a spus:
— Fat[ frumoas[, o s[ te duc[ la Bebei (Volintir, t`rg ]n jude\ul
Cetatea Alb[) =i o s[ te ispiteasc[. O s[ te duc[ la straie fete=ti, da tu
dup[ inima ta \i-i drag dup[ d`nsele; da s[ taci, s[ zici a=a: „Du-m[
mai bine la straie b[rb[te=ti, c[ nu-mi trebuie de acestea!“
A dus-o el la Bebei. El iar[ se m`hne=te, c[ n-o putut s-o afle c[-i
fat[. S-a pornit ]napoi acas[, a venit iar[ la herghelie. El se duce =i zice:
— Hei, mam[, chiar ]i fat[!
Da c[\elu=a ]i spune ei:
— El o s[ te ]mbie s[ te scalzi. Da eu m-oi face un lup =i m-oi b[ga
]n herghelia ta. Da tu s[ zici a=a: „Intr[ dumneata ]ntì c[ eu nu =tiu
locurile“.
S-a sculat diminea\a =i s-a dus la sc[ldat. El s-a dezbr[cat =i a in-
trat ]n ap[ =i a=tepta =i pe ea. Da ea s-a dezbr[cat la jum[tate =i
c[\elu=a s-a f[cut un lup =-a dat ]n herghelia ei. Ea s-a ]mbr[cat =i s-a
dus la herghelia ei. S-a pornit la casa ei la p[rin\i, c[ de trei ani nu-i
mai v[zuse. P[rin\ii g`ndeau c[ s-a pr[p[dit. Ea a ajuns acas[ =i a
dat herghelia ]n ograda lor. C`nd a ajuns ea ]n poarta casei, sf`ntul
Soare a f[cut un leag[n de m[tase. S-au suit fetele s[ le deie. Se dau
=i se coborau. Lor nu le f[cuse nimic[. Da ea c`nd s-a suit, Soarele a
ridicat-o ]n sus, a luat-o. Mam[-sa a pl`ns =i a zis a=a:
— Hei, dragul mamei, de trei zile de c`nd ai venit, eu cu tine n-am
gr[it!
Da fetei i s-a p[rut c[ mam[-sa i-a zis trei ani de zile s[ nu gr[iasc[.
C`nd a adus-o acolo, ea mai frumoas[ nici nu mai putea s[ fie ]n
lume. Dac[ era mut[, nu gr[ia. Da Soarele cu m[-sa se v[ic[rea:
— Ce s[ facem noi cu d`nsa? S-o m`ntuim, nou[ mut[ nu ne tre-
buie. Hai =i om trimite-o la baba Col\a s[ cear[ sita, s[ facem nunta!
Fata s-a pornit la baba Col\a. S-a dus la Sf`nta Vineri:
— M[tu=ic[, nu =tii unde-i casa babei Col\a?
Da ea i-a spus:
— Ia, ia, se vede de acolea, du-te, c[ mai sunt dou[ case =i a treia
]i a ei. Na-\i un prosop, c[ \i-a trebui vreodat[!
S-a dus la Sf`nta S`mb[t[ s-o ]ntrebe. Tot a=a:
— Nu =tii, unde-i casa babei Col\a?
I-a spus:
— Du-te la Sf`nta Duminic[ =i ]i casa ei l`ng[ d`nsa. Na-\i o perie
c[ \i-a trebui vreodat[, str`nge-o.
S-a dus la Sf`nta Duminic[. Sf`nta Duminic[ a zis a=a:
— Hei, copil[, te-a trimis s[ te m[n`nce. Da iac[t[-o casa ei. Na-\i
cutia asta. S-o str`ngi, c[ \i-a trebui.
Ea a ajuns la bordeiul babei Col\a. Baba Col\a =edea =i se uita la
fereastr[. Da ea zice:
— Asta-i casa babei Col\a?
— Asta, poftim ]n cas[!
Ea a intrat ]n cas[. Baba Col\a a zis:
— Stai pe lai\[, c[ eu m[ duc s[ aduc sita din ceea cas[ =i \i-oi da-o.
Da un =oarece iese:
— |iu, \iu, fat[ frumoas[, ia sita =i pe u=[, c[ baba Col\a ]=i ascute
din\ii pe oglind[ s[ te m[n`nce!
Da ea =ede =i gr[ie=te:
— Ce, m[i =oarece, m[i, gr[ie=ti tu degeaba!
El zice:
— Ia sita =i pe u=[!
Ea ia sita =i pe u=[. +i porne=te. Baba Col\a o ia din urm[ =i dup[
d`nsa, c`t pe ce s-o ajung[. Da fata zv`rle peria. Se face o p[dure.
Da ea roade, roade. A ros-o =i a m`ntuit-o =i iar[ dup[ d`nsa. Ea
zv`rle cutia. Se face o scal[ de piatr[. Ea roade =i piatra =i dup[ d`nsa!
Da ea zv`rle prosopul. Se face o ap[ mare. Da ea sorbe=te apa, sor-
be=te! P`n[ a m`ntuit de sorbit apa, a ajuns =i ea acas[ la Soare. Da
el era mire cu alta. El jupuia un miel la gura cuptorului =i-i erau pline
mìnile de s`nge. Da ea zice:
— Na-v[ sita, c[ v-am adus-o s[ facem nunta!
El c`nd a v[zut-o c[ a gr[it, a apucat-o de g`t s[ o s[rute. N-a mai

dovedit s[ spele mìnile. Da ea s-a f[cut o r`ndunic[. Da dac[ a v[zut
c[ s-a f[cut r`ndunic[, d[ cu cu\itul s-o taie. Da ea a zburat pe ho-
geac afar[. C`nd a dat cu cu\itul, a ajuns-o peste coad[.
De atunci r`ndunelele au gu=a ro=ie =i coada t[iat[.
JERTFA R~NDUNICII
Isus fusese r[stignit =i se lupta cu moartea. Din r[nile f[cute de

piroane, s`ngele se scurgea mereu. Nu scotea nici un geam[t de du-
rere. Doar ]ntr-un t`rziu ceru, ars de sete: „Ap[! „Ap[! „
Un paznic ]i ]ntinse un burete muiat ]n fiere de o\et. Isus, ne=tiind,
gust[, dar numaidec`t ]=i feri gura, cu sil[.
Setea ]l chinui apoi tot mai amarnic. Trupul ]i ardea, gura ]i era
uscat[. Dar nu mai ceru ap[.
Iat[ ]ns[ c[, deasupra capului, auzi un f`lfìt de aripi. O r`ndunic[
veni ca o s[geat[ =i, pe buzele lui fierbin\i, l[s[ s[-i cad[ din cioc o
pic[tur[ de ap[, ca un bob de rou[. Un paznic o v[zu =i slobozi o
s[geat[ dup[ ea, dar n-o nimeri.
Peste c`teva clipe, r`ndunica veni din nou =i-i mai aduse ]nc[ un
strop de ap[. A doua s[geat[ =uier[ tot mai aproape, dar nici aceasta
n-o lovi.
M`ntuitorul o v[zu =i-l durea inima la g`ndul c[ p[s[rica ar putea
fi ucis[. I-ar fi strigat s[ nu mai vin[, dar nu putea.
+i r`ndunica veni a treia oar[, dar, de r`ndul acesta, s[geata ]i
str[punsese pieptul alb =i curat.
Lacrimi multe, de mil[, se scurser[ din ochii M`ntuitorului; v[-
z`nd-o cum ]=i d[ sufletul, =opti:
— Prin jertfa ta e=ti sf`nt[. Binecuv`ntat[ s[ fii, p[s[ric[.
De atunci, r`ndunelele sunt socotite ca ni=te p[s[ri sfinte. E mare
p[cat ca cineva s[ le strice cuiburile, ori s[ le ia pui=orii. +i nimeni
n-are curaj s[ le fac[ vreun r[u, nici chiar copiii cei mai f[r[ inim[.
LEGENDA VRABIEI
Se zice, c[ la ]nceput, penele vrabiei fuseser[ zugr[vite de Dum-

nezeu, cu o culoare neagr[-ro=cat[. Ei nu i-a pl[cut acest ve=m`nt,
dar n-a ]ndr[znit s[ c`rteasc[ ]n fa\a Celui Atotputernic.
Se ]ntoarse ]n lumea p[s[rilor, a=a cum era. Dar cinteza, n-avea
de lucru, ]ncepu s-o nec[jeasc[:
— Nu mai face pe sup[rata, c[ n-ai de ce. Prea-M[ritul \i-a dat o
hain[ dup[ inim[!
At`t i-a trebuit vrabiei! Numaidec`t i-a s[rit \and[ra =i, zburlit[
de furie, s-a n[pustit asupra cintezei cu g[l[gie mare. Ba a =i lovit-o
de c`teva ori cu ciocul ]n cap, de i-a ridicat fulgii \ugui.
Dumnezeu, care vede =i =tie tot, a chemat pe ]mpricinate la judecat[.
Cinteza povesti ]nt`mplarea, de-a fir a p[r. Vrabia se zb`rlea =i o
]ntrerupea la fiecare cuv`nt.
St[p`nul lumii ascult[ cu r[bdare. C`nd a ]ncetat sfada, el a ]ntrebat:
— E adev[rat, vr[biu\o, c[ nu e=ti mul\umit[ de ve=m`ntul ce
\i-am dat?
Vrabia r[spunse cam cu jum[tate de glas:
— D... Doamne! A=teptam =i eu unul mai frumos!
Dumnezeu, v[z`nd-o c[ e =i obraznic[ pe l`ng[ toate, o prinse de
coad[ =i o arunc[ ]ntr-o lad[ cu cenu=[. Vrabia ie=i de acolo, zbur[
pe un pom =i ]ncepu s[-=i cure\e penele. Dar cenu=a se lipise de ele =i
de aceea =i azi au culoarea cenu=ie.
De atunci a r[mas cinteza cu mo\ =i vrabia cu pene cenu=ii,
]mpestri\ate cu negru =i ro=u.
VR{BIILE TR{IESC MULT
Demult, demult, cine =tie c`nd va mai fi fost =i aceea, a r[s[rit ]n

mijlocul unei p[duri un stej[rel, care ]ncepu a cre=te pe-nceti=orul
=i a privi cu dragoste la ceilal\i stejari de toat[ m`na, care se aflau
]n jurul s[u.
Iat[ ]ns[ c[, nu mult dup[ ce a r[s[rit stej[relul acesta, vine o

vrabie =i se a=az[ pe d`ndsul, m[car c[ avea unde se a=eza =i-n alt
loc, c[ p[durea era destul de mare.
Stej[relul, v[z`nd aceast[ obr[znicie din partea vrabiei, se m`nie
foc pe d`nsa =i-i zise:
— M[i vrabie! Nu vezi tu c[ eu abia acuma de vro c`teva zile am
r[s[rit, nu vezi c`t sunt de t`n[r, de crud =i de slab, n-ai avut tu nic[ieri
]n alt loc unde te a=eza, dec`t pe mine?... Nu e destul[ p[dure ]mpre-
jurul meu?...Ia du-te de-aici =i a=az[-te pe alt copac, c[ci doar p[du-
rea e destul de mare =i de larg[, ai unde =edea c`t ]\i va pl[cea...
Vrabia, sim\indu-se foarte atins[ prin cuvintele acestea ale stejaru-
lui, r[spunse zic`nd:
— Iat[ c[ m[ duc, cum zici tu, dar voi veni la tine c`nd vei fi pe
patul mor\ii =i atunci va trebui s[-mi dai seama pentru toate cuvin-
tele tale de ast[zi!
— Bine! Bine! r[spunse stej[relul, du-te =i mai degrab[ s[ nu vii,
dec`t numai atunci, c`nd voi fi eu pe patul mor\ii, precum ai zis!
Vrabia a zburat =i s-a dus... Dar mult a trebuit ea s[ a=tepte p`n[
la moartea stej[relului, c[ci fiecare stejar tr[ie=te nou[ sute de ani,
=i anume trei sute de ani cre=te ne]ntrerupt, trei sute de ani st[ lo-
cului =i se odihne=te, iar[ de la =ase sute de ani ]nainte, prin trei
sute ]ncepe a da ]napoi, a-i putrezi inima de la r[d[cin[, a se g[uri
pe din[untru, a se usca a=a, c[ atunci c`nd ajunge de nou[ sute de
ani, se risipe=te cu totul.
+i vrabia noastr[ a trebuit s[ a=tepte p`n[ ce stej[relul pe care s-a
pus ea, c`nd acesta a fost t`n[r, a ajuns de nou[ sute de ani.
C`nd a ajuns acuma stej[relul de nou[ sute de ani, s-a dus vrabia
la d`nsul =i i-a zis:
— |i-aduci aminte c`nd erai t`n[r =i m-am a=ezat pe tine, cum
m-ai batjocorit degeaba, degebu\a?... Tu ai cugetat atunci c[ dac[ te
vei face mare, vei tr[i c`t lumea =i ca tine nu va mai fi altul!... Dar
iat[ c[ acum te-ai risipit =i eu m[ scald ]n colbul t[u!... Tu din mare
ce-ai fost, te-ai f[cut iar[=i mic, iar[ eu tot tr[iesc =i tot a=a sunt, cum
am fost =i atuncea!
A=a a zis vrabia, =i, dup[ ce s-a sc[ldat ]n cenu=a stejarului, zbur[
=i se tot duse.
De-atunci, de c`nd s-a ]nt`mplat aceasta, vr[biile, dac[ nici oa-
menii, nici m`\ele =i nici ulii nu le prind =i le omoar[, tr[iesc mai
mult dec`t ori=icare alt[ pas[re,... tr[iesc cu sutele de ani, de unde se
vede apoi c[ vine =i zicala cea foarte r[sp`ndit[ printre rom`ni:
Vrabia e pui,
Dar dracul =tie de c`ndu-i!
care se zice despre oamenii cei mici de statur[, ]ns[ mari de ani. +i
vr[biile, c`nd sunt foarte b[tr`ne, cap[t[ pene albe, ]ns[ forma lor
tot de vrabie r[m`ne.
CIOARA
Pe vremea c`nd Sf`nta Duminic[ tr[ia pe p[m`nt, mult[ vreme

trebuie s[ mai fie =i de atunci, a avut nevoie de o servitoare, ca s[-i
]ngrijeasc[ casa. C[ut`nd ea servitoare ]ncoace =i ]ncolo, a g[sit una.
Cum se ]nt`mpl[ ]ns[, ca tocmai servitoarea Sfintei s[ fie \iganc[.
Sf`nta Duminic[ n-a \inut seama de asta, ci numai treab[ voia s[-i
fac[. Dar \iganca, cum ]i \iganca, bun[ de gur[ =i nu cu tragere de
inim[ la lucru, ori de c`te ori ]ntreba Sf`nta: „Ai f[cut cutare trea-
b[?“, ea r[spundea ]n fundul g`tlejului: „Da , da, da, da!“
Azi a=a, mìne a=a, Sf`nta Duminic[ se alegea cu ]ntrebatul, \i-
ganca cu „Da, da da ,da,“ iar lucrurile nu se prea f[ceau cum trebuie.
}ntr-o zi, Sf`nta Duminic[, ]nainte de a pleca la biseric[, ]i spune
servitoarei ca s[-i fac[ m`ncare =i s-o potriveasc[ a=a de bine, ca atunci
c`nd se va ]ntoarce ea de la biseric[, s[ fie m`ncarea gata, dar nici
prea cald[, nici prea rece.
Zis =i f[cut. Se duse Sf`nta Duminic[ la biseric[ =i c`nd se ]ntoarse,
]ntreb[ de la u=[:
— Gata m`ncarea? F[cutu-o-ai cum \i-am zis?
Servitoarea de colo, se umfl[ cu r[spunsul:
— Da, da, da da!
Sf`nta Duminic[, bucuroas[, ia lingura cea mare, ca s[ guste

m`ncarea. Cum era fl[m`nd[, ]nghi\i ciorba toat[ din lingur[, dar
vai! m`ncarea ardea grozav =i ]ntr-at`t se nec[ji Sf`nta de arsura ce
a suferit, c[ o blestem[ cu foc pe \iganc[:
— Piei din fa\a mea, slug[ rea =i mincinoas[! Pentru aceast[ neas-
cultare =i minciun[, s[ te prefaci ]n pas[re ur`t[ =i alungat[ de lume!
+i ]ndat[ se pref[cu \iganca ]n cioar[, cu pene negre-cenu=ii cum
este =i acum. }ns[ ea, chiar a=a cioar[, cum era, tot mai ]ncerca s[
r[spund[ st[p`nei cu r[spunsul ei de totdeauna, dar ]n loc de: „da,
da, da, da,“ nu putu zice dec`t: „cra, cra, cra, cra!“ =i cu astfel de glas
a r[mas cioara p`n[ ]n ziua de azi.
CORBUL
Corbul cel negru, n-a fost de la ]nceput at`t de ur`t. Penele lui
erau de culoare alb-g[lbui =i glasul ]i era mai frumos; ba se zice c[
chiar putea c`nta. Numai o nesocotin\[ a lui a f[cut ca s[-=i piard[ =i
glasul, =i culoarea m`ndr[ a penelor.
C`nd Domnul nostru Isus Hristos era r[stignit pe cruce =i ]ndura
chinuri groaznice, r`ndunica se ]nv`rtea ]mprejurul lui =i f`lfìa u=or
din aripi, ca s[ fac[ v`nt =i astfel s[-i mai u=ureze chinurile. Nu tot
a=a a f[cut corbul. El se rotea pe deasupra =i ]=i schimonosea glasul
prin cronc[neli ur`te. Credea el c[ prin aceasta arat[ M`ntuitorului
c[ e trist =i am[r`t, de nelegiuirea oamenilor.
Domnul Isus, ]ndurerat de p[catele grele ale celor care l-au r[stignit
=i sup[rat c[ nici corbul nu-l las[ s[ moar[ ]n lini=te, a suspinat ad`nc
=i l-a blestemat pe corb. S-a f[cut atunci ]ntuneric mare. P[m`ntul s-a
cutremurat =i izvoarele au secat. Biserica s-a cr[pat ]n dou[ =i spaim[
mare a cuprins pe oameni. Corbul a c[zut ame\it ]n fundul unei v[i
ad`nci. C`nd cutremurul a ]ncetat =i s-a f[cut iar[=i lumin[, s-a de=teptat
=i corbul, dar ]n loc de alb-g[lbui cum era ]nainte, se v[zu negru cum ]i
p[cura. Speriat, zbur[ pe v`rful unui copac ]nalt. Mirat peste m[sur[
=i ]ntristat amar, c`nd se v[zu cu a=a podoab[ ]ntunecoas[, vru s[
dea drumul la un c`ntec de durere. Nu mic[ ]i fu spaima =i de data

aceasta, c`nd b[g[ de seam[, c[ ]n loc de a c`nta, nu poate dec`t s[
scoat[ ni=te cronc[neli r[gu=ite. Abia atunci ]=i d[du seama bietul corb
de blestemul ce c[zuse peste el.
A=a s-a ]nt`mplat, c[ de la acea nesocotin\[ a lui, a r[mas corbul
p`n[ azi cu pene negre =i cu cronc[nit ur`t, care aduce aminte tot
de moarte.
GAIA
Demult, foarte demult, pe c`nd nu erau at`tea izvoare, vara ]nse-

tau toate viet[\ile de pe p[m`nt.
Dup[ ce =i-au ales p[s[rile ]mp[ratul, acesta a chemat sfat, ca
s[-=i sape cu ciocul o groap[ mare, unde s[ se adune apa pentru vreme
de ispit[.
+i s-a ]nt`mplat c[ au primit toate p[s[rile sfatul ]mp[ratului, nu-
mai gaia n-a voit s[-l primeasc[.
+i dac[ s-a hot[r`t, s-au pus ziua =i noaptea pe lucru. +i lucrau cu
s`rguin\[, una mai mult dec`t alta, =i aveau spor la lucru, c[ erau cu
milioanele.
+i au lucrat a=a p[s[rile ]n bun[ ]n\elegere =i au ispr[vit lucrul cu
mare bucurie. +i dac[ a plouat, s-a umplut balta cu ap[ =i a=a nu mai
duceau lips[ de ap[.
Se zice, cu timpul, din aceast[ balt[ s-au format rùrile, din ce ]n
ce mai lungi =i mai late. +i acum au toate viet[\ile ap[ ]n ]ndestulare,
numai gaia, nu!
De aceea, vara c`nd e secet[ mare, vedem gaia cobor`ndu-se pe
la rùri, ca s[ ]nghit[ un strop de ap[, dar atunci s[rmana o p[\e=te
amar, de o z[resc celelalte p[s[ri, c[ o iau dinainte; iar ea se suie
p`n[-n v`n[taie =i de acolo, cu glasul ei r[gu=it, cere mereu ploaie de
la bunul Dumnezeu, c[ci ea numai c`nd plou[ poate s[-=i ast`mpere
setea ei cea ]nfocat[.
LEGENDA HUHUREZULUI
Povestea spune c[ era odat[ demult un boier foarte r[u, ]nc`t to\i
i se fereau din cale, ca de boala cea rea. El avea ca argat la vaci un
b[iat foarte cuminte =i ru=inos. Fiindc[ =tia pe boier c[ e r[u, el c`nd
]i trebuia ceva, mai bine r[bda, numai s[ nu fie oc[r`t =i b[tut.
C`teodat[, c`nd i se ]nt`mpla de se r[t[cea vreo vit[, c[ci avea ]n
seam[ multe, o c[uta toat[ noaptea p`n[ o g[sea.
}ntr-o zi c[lduroas[ de var[, vitele au strechiat, fugind toate prin
p[dure. A alergat fuga ]n dreapta, ]n st`nga; dar n-a g[sit nimic. Se
]nnoptase, dar el tot alerga mereu, picioarele i se f[cuse numai s`nge,
hainele erau numai zdren\e. Nemaiav`nd putere, c[zu ]ntr-un t`rziu
jos de at`ta oboseal[.
Era ]ntuneric; lupii ]ncepuser[ a urla. Lui fiindu-i tare fric[, ]ncepu
a se ruga lui Dumnezeu s[-l schimbe ]ntr-o pas[re. Dumnezeu, v[-
z`ndu-l a=a de nec[jit, ]i ascult[ rug[mintea.
V[z`ndu-se pas[re, ]ncepu a c[uta din nou vacile =i ca s[ nu-i fie
ur`t, ]ncepu a chiui: „Huhuuu! Huhuuu!“
+i de atunci ]n fiecare noapte c`nd caut[ vacile, ]ncepe s[ chiuie:
„Huhuuu! Huhuuu!“ de r[sun[ p[durea.
Oamenii, auzindu-l, ]l numir[ huhurez =i a=a i-a r[mas numele =i
p`n[ ]n ziua de azi.
LEGENDA VULTANULUI
Se spune c[ pas[rea numit[ vultanul ar fi fost pe vremuri, de de-

mult, un voinic =i frumos cioban la oi.
Era o zi c[lduroas[ de var[, c`nd ciobanul nu a mai dat ap[ oilor.
Bunul Dumnezeu, care are grij[ de toate, avu grij[ =i de oile acelea,
cum =edeau nead[pate, zbier`nd de sete, =i de aceea se duse ]mpreu-
n[ cu Sf`ntul Petru la st`na ciobanului. Acesta, v[z`ndu-i, cunoscu
c[ a gre=it =i cobor] fa\a la p[m`nt; dar era prea t`rziu. Dumnezeu
apropiindu-se de cioban, ]l blestem[ zic`ndu-i:
— De ast[zi ]nainte nu vei mai fi cioban la oi, ci te vei schimba ]n

pas[re =i vei jeli mereu oile tale, uit`ndu-te de sus la ele, c[ n-ai =tiut
s[ le ]ngrije=ti la timp.
De atunci, ciobanul acela s-a schimbat ]n pas[re, vultanul, care se
rote=te prin aer, jelindu-=i starea de mai ]nainte.
BROASCA CU TROACA
Dumnezeu =i cu Sf`ntul Petre mergeau odat[ pe un drum de \ar[,

=i a=a, ]i apuc[ noaptea pe l`ng[ o moar[.
— Haide s[ m`nem aici la moar[, Doamne, zise Sf`ntul Petre.
— Hai! ]i r[spunse Dumnezeu.
Merser[ =i b[tur[ la u=a morii, dar mor[ri\a care era acas[ =i care
nu dorea s[-i primeasc[ pe oaspe\i, se b[g[ sub o troac[ de cernut
f[in[ =i t[cu acolo chitic. „Dac[ ]nt`mpl[tor intr[ aici drume\ii ceia,
n-au s[ m[ vad[, =i nev[z`ndu-m[, au s[-=i ia t[lp[=i\a =i-au s[ se
duc[ la alt[ cas[.“
A=a chiar s-a ]nt`mplat; au intrat ]n moar[ =i, nev[z`nd pe ni-
meni, au ]nchis u=a la loc =i-au plecat mai departe, iar Dumnezeu,
care pe toate le =tia, a blest[mat-o pe mor[ri\a cea rea la inim[, s[
r[m`n[ cu troaca ]n spinare.
+i a=a a =i r[mas.
De-atunci a r[mas broasca cu troac[, vietatea aceea care tr[ie=te
tot pe malurile apelor mari, pe unde sunt sm`rcuri =i v[lugi jilave, ]n
p[puri=ul c[rora se =i ad[poste=te =i se ascunde atunci c`nd aude vreun
zgomot.
CUM AU VENIT +ERPII PE LUME
A fost odat[ o femeie a=a de lipsit[, c[ nu avea dup[ ce bea ap[ =i

mai era =i singur[ cuc. Ea muncea din r[sputeri s[-=i agoniseasc[
pìnea de toate zilele. }ntr-una din zile, s-a apucat s[-=i fac[ s[pun =i
dup[ ce a f[cut rost de gr[sime =i celelalte, ]i mai trebuia cenu=a din
care s[ fac[ le=ia. S-a dus la p[dure =i, dup[ ce a adunat vreascuri,
le-a dat foc. P`n[ ce au ars lemnele, s-a f[cut sear[ =i, spuza fiind
aprins[, n-a putut-o lua acas[. S-a hot[r`t s-o lase ]n p[dure =i s[
vin[ a doua zi de diminea\[ s-o ia. Peste noapte, s-a st`rnit o fur-
tun[ turbat[, iar dup[ aceea a c[zut o ploaie toren\ial[, care a \inut
c`teva ceasuri. C`nd femeia s-a dus a doua zi de diminea\[ s[-=i ia
cenu=a, n-a mai g[sit nici praf din ea. S-a ]ntors acas[, bocindu-se
c`t ]i lua gura.
A mers ea c`t a mers pl`ng`nd pe c[rare, c`nd deodat[ ]i iese ]n
cale un =oricu\, care ]i gr[i astfel:
— De ce tot boce=ti p`n[ ]ntr-at`ta, cum[tr[? Spune-mi durerea
dumitale =i poate c[ ]\i voi putea ajuta cu ceva.
— Iac[, ce s[ am, =oricu\, asta =i asta... =i =i-a spus tot p[sul din
fir ]n p[r.
— Asta-i boal[ de leac, cum[tr[, ]i spuse =oricelul.
— Cum?
— Iat[ cum: s[ te duci la ]mp[ratul \[rii acesteia, care locuie=te ]n
cutare loc, =i s[-i spui tot p[sul. El te va ajuta, c[ are un suflet de aur.
Afar[ de asta, ]n drum spre ]mp[rat, ai s[ te ]nt`lne=ti cu tot felul de
oameni n[c[ji\i =i bolnavi. S[ le dai orice \i-or cere, c[ e spre binele =i
norocul t[u.
— A=a voi face, r[spunse femeia plin[ de n[dejde =i mai potolit[.
Merse ea c`t merse pe drum spre ]mp[rat, =i deodat[ ]i iese ]nainte
un copil bolnav, cu trupul plin de r[ni, =i ]i gr[i astfel:
— Nu m[ trece cu vederea, m[tu=[, f[-\i poman[ =i d[-mi pu\in[
ap[ s[ beau =i s[-mi r[coresc trupul ars de sete =i obid[. Dumnezeu
]\i va r[spl[ti fapta dumitale bun[.
Femeia se opri din mers, ]i d[du ap[ de b[ut =i ]i sp[l[ trupul de
r[ni. Ca prin farmec, copilul se =i ]ns[n[to=i =i o ]ntreb[ unde se duce
prin aceste locuri pustii, dup[ ce ]i mul\umi cu cea mai mare recu-
no=tin\[. Femeia ]i povesti p[sul ei =i ]i spuse c[ merge la ]mp[ratul
s[ cear[ ajutorul s[u. Copilul ]i d[du urm[torul sfat:
— F[ a=a cum te ]nv[\ eu, spre binele dumitale; dac[ mergi la

]mp[ratul, spune-i cu supu=enie p[sul, iar el ]\i va ar[ta atunci ni=te
l[zi ]ncuiate =i cu lucruri ascunse ]n ele. L[zile au s[ fie noi, aurite,
altele pr[p[dite de vechi. Dumneata alege pe cea mai veche =i ur`t[.
S[ nu te mu=te =arpele de inim[, s[ r`vne=ti la vreuna din cele fru-
moase. S[ =tii c[ ]n cea mai veche =i ur`t[ st[ norocul dumitale.
A plecat femeia pe g`nduri =i a mers o bun[ bucat[ de drum, p`n[
ce i-a ie=it ]n cale un mo=neg, asemenea bolnav, plin de r[ni =i mur-
dar. El se rug[ pl`ng`nd de femeie ca =i cel dintì:
— F[-\i poman[, bun[ femeie, =i-mi d[ pu\in[ ap[ s[ beau =i s[-mi
sp[l r[nile trupului, c[ Dumnezeu care vede =i =tie toate, bun[ plat[
]\i va da.
Femeia, f[r[ s[ pregete, i-a udat trupul =i i-a dat s[ bea ap[ lim-
pede de izvor. R[nile i s-au vindecat =i el a ]ntrebat-o:
— De unde vii =i ]ncotro mergi, bun[ femeie?
Ea i-a povestit tot p[sul =i omul a sf[tuit-o:
— Pentru c[ te-ai ]ndurat cu mine, vreau s[-\i fiu de folos, dar s[
m[ ascul\i; c`nd ]i povesti p[sul ]mp[ratului, el are s[ te asculte, c[ e
bun la suflet =i ]ndur[tor cu supu=ii lui, mai ales cu oamenii nevoia=i.
El ]\i va ar[ta ni=te l[zi frumoase, aurite, iar mai la urm[ altele vechi
=i ur`te. Toate aceste l[zi sunt pline cu lucruri, pe care numai ]mp[ratul
le =tie. Dumneata s[ alegi pe cea mai veche.
C`nd femeia a sosit la ]mp[rat, tocmai a=a i s-a ]nt`mplat =i c`nd
femeia a ales pe cea mai ur`t[ lad[, ]mp[ratul a ]ntrebat-o:
— Da de ce, femeie, nu alegi o lad[ de astea frumoase =i noi?
— Apoi s[ vezi, M[ria ta, ]i zise femeia, eu sunt b[tr`n[ de-acum
=i s[rac[, m[ mul\umesc cu aceasta mai ur`t[, c[ n-am s[ tr[iesc c`t
lumea.
— D[ruit[ s[-\i fie, ]i zise ]mp[ratul =i ]i d[du un om, de ]i duse
lada grea de mama focului, p`n[ acas[.
C`nd deschise ea lada, ce s[ vezi? Ie=ir[ la iveal[ doi b[ie\i =i dou[
fete, de toat[ frumuse\ea.
Din ziua aceea, nu numai c[ o n[p[di bucuria de mam[, dar =i

binele ]i curgea de pretutindeni. Dup[ pu\in timp, deveni foarte bogat[
=i toat[ lumea se mira de unde at`ta bog[\ie pe capul ei. O vecin[
pizma=[ a ei cr[pa de ciud[ s[ afle misterul ]mbog[\irii. }n fiecare zi
o iscodea cu me=te=ug, p`n[ ce femeia nu se mai putu \ine =i ]i dezv[lui
secretul ]mbog[\irii ei. Cu toate c[ aceast[ femeie nu era s[rac[, dar
=i-a pus ]n g`nd s[ fac[ =i ea a=a, ca s[ se ]mbog[\esc[ =i mai mult.A
pornit la drum =i a ]nt`lnit =i ea aceia=i bolnavi =i plini de bube =i
c`nd i-au cerut ap[ de b[ut, ea le-a r[spuns:
— Nu pot, mo=ule, s[-\i dau ap[ =i nici s[ te sp[l. M-a= murd[ri
pe mìni =i pe haine, c[ci de... doar merg la ]mp[ratul.
— A=aa, dar ce cau\i dumneata la ]mp[ratul?
— Ia merg =i eu s[-i cer un ajutor ]mp[ratului, am auzit c[ e
tare bun.
— Da, da, e bun, ]i zise mo=neagul ironic, dar are s[-\i arate ni=te
l[zi pline cu lucruri, pe care numai el le cunoa=te, c[ sunt ferecate.
Dumneata s[ alegi una nou[, aurit[ =i care va fi mai mare =i mai
frumoas[.
„Se ]n\elege, g`ndea ea, c[ nu voi lua vreo vechitur[ de la ]mp[rat“.
Sosind la ]mp[r[\ie, ]=i spuse p[sul =i ]mp[ratul, bun cum era, ]i
puse ]n fa\[ l[zile vechi =i noi, ur`te =i frumoase =i ]i oferi s[-=i aleag[
pe cea care ]i place. Femeia, ]ng`mfat[ cum era =i pizma=[, alese pe
cea mai nou[ =i aurit[, g`ndind: „Vor cr[pa de necaz vecinii mei, c`nd
m[ vor vedea cu lada a=a de frumoas[“ ... }mp[ratul d[du =i ei un om
de-o duse p`n[ acas[.
C`nd a sosit cu lada, femeia s-a ]nchis ]n cas[ cu b[rbatul ei =i a
deschis ]n mare tain[ lada, s[ guste singuri bucuria darurilor ]mp[-
r[te=ti. Mare le fu spaima, c`nd ]n loc de daruri =i bog[\ii, ie=ir[ din
lad[ tot felul de =erpi, n[p`rci =i balauri. Dup[ ce i-au mu=cat mortal
pe am`ndoi, au fugit =i s-au ascuns prin ierburi =i b[l[rii.
Asta e legenda aducerii pe lume a =erpilor de c[tre femeia piz-
ma=[.
DRAGOSTEA DE MAM{
}ntr-o zi, Maica Domnului era foarte ]ntristat[, =i cum =edea l`ng[
u=a =colii unde ]nv[\a Isus Hristos, trece o broasc[.
Maica Domnului \inea ]n m`n[ un colac pe care ]l adusese pentru
fiul s[u.
}ndat[ ce z[ri c[ vine broasca, se g`ndi:
— S[ vedem, =tiu toate fiin\ele c[ fiul meu este cel mai frumos
copil din lume?
Dup[ aceasta d[du colacul broa=tei =i ]i zise s[ intre ]n =coal[ =i
s[-l dea celui mai frumos copil ce va vedea.
}n =coal[ ]nv[\a =i fiul broa=tei.
Cum a intrat broasca ]n[untru, dup[ ce se uit[ ]mprejur la to\i
copiii, i se p[ru c[ nu e nici unul mai frumos dec`t broscoiul s[u =i,
t`r`ndu-se p`n[ la d`nsul, ]i dete colacul.
Maica Domnului, cum v[zu acest lucru, a uitat durerea =i cu r`sul
pe buze zise:
— Nu numai c[ nu-mi pare r[u c[ nu l-a dat fiului meu, dar ]mi
pare bine de ce v[d, c[ci oric`t de ur`t s[ fie un copil, pentru mama
care-l are este un soare.
Atunci Maica Domnului se ]ntoarse =i binecuv`nt[ broasca, zi-
c`ndu-i:
— Iarba cea mai frumoas[ =i mai curat[ s[ fie p[=unea ta =i osul
t[u s[ nu putrezeasc[ niciodat[, c[ f[cu=i pe Maica Domnului s[ r`d[
=i s[-=i uite durerea.
PE+TELE
Se zice c[ pe=tele a fost odat[ un voinic, c[ruia ]i pl[ceau mult

lucrurile r[zboinice. }ntr-o zi se duse la Dumnezeu =i ]i zise:
— Doamne, d[-mi toate armele de pe lume, s[ m[ pot lupta cu
ori=icine!
+i Dumnezeu ]i r[spunse:
— Dar dac[ \i-oi da tot soiul de armuri, ]nc[rcat ]n chipul acesta

cu ele, nu vei mai avea ]nf[\i=area omeneasc[.
— Ori=ice voi fi =i oricum, numai miluie=te-m[, St[p`ne!
— +i dac[ totu=i vor fi al\ii mai voinici dec`t tine =i te-or prinde!
— Cu greu, Doamne! Iar de m-or prinde, s[ m[ azv`rl[-n foc =i-n
ap[ clocotit[!
+i Dumnezeu ]i d[du voinicului chip de pe=te, care are-n oasele
lui tot soiul de arme, din vremurile acelea!
+i ce i se ]nt`mpl[ c`nd pescarii ]l prind, cu to\ii =tim.
ALBINA +I P{IANJENUL
Era odat[ o femeie care avea doi copii: un b[iat =i o fat[. Copiii
au plecat am`ndoi ]n lume, s[-=i caute de lucru, pentru c[ mama lor
n-avea cu ce s[-i \in[. B[iatul a intrat ucenic la un \es[tor de p`nz[,
iar fata c[ra pietre pentru zidarii care f[ceau case.
Dup[ c`t[va vreme, mama lor s-a ]mboln[vit de moarte =i a rugat
pe un om din sat s[ duc[ veste copiilor. Omul, dup[ mult umblet prin
lume, a g[sit pe b[iat =i pe fat[. C`nd a spus omul de ce a venit,
b[iatul i-a r[spuns:
— Ce s[-i fac? Las-s[ moar[ c[-i b[tr`n[ =i i-a sosit ceasul. Am
mult de lucru =i nu pot pleca,
Pe fat[ a g[sit-o suind schelele, cu pietre ]n poala rochiei. C`nd a
auzit de ce a venit omul, a l[sat pietrele jos, a ]nceput s[ pl`ng[ =i a
plecat ]ntr-un suflet acas[.
Cum a v[zut-o mam[-sa, s-a ridicat din pat, =i de mult[ bucurie i
s-a limpezit sufletul. S-a f[cut ]ns[ neagr[ de sup[rare c`nd i-a spus
c[ b[iatul n-a vrut s[ vie. A luat apoi capul fetei ]ntre mìni, a s[ru-
tat-o pe frunte =i a zis:
— De=i el a uitat de mine ]n ceasul mor\ii, ]l iert; iar dac[ a f[cut
cu asta vreun p[cat, s[-l judece Dumnezeu!
At`ta a zis biata mam[, apoi =i-a l[sat capul pe c[p[tì =i a murit.
}n clipa aceea, fata s-a f[cut albin[, iar b[iatul, p[ianjen. De atunci
p[ianjenul tr[ie=te singur, f[r[ fra\i =i surori =i f[r[ p[rin\i. El fuge de
lumin[, ]=i \ese p`nza pe locuri ]ntunecoase =i e tot posomor`t =i
sup[rat; iar oamenii ]l urgisesc, ]i stric[ p`nza =i-l omoar[. Albina
]ns[ e vesel[, zboar[ de pe o floare pe alta =i tr[ie=te cu p[rin\ii, cu
fra\ii =i surorile la un loc; iar oamenii o iubesc, c[ci ]mparte cu to\i
mierea pe care o adun[. Casa ]i este fagurul cel galben ca soarele, iar
din ceara albinelor, oamenii fac lum`n[rile care se aprind ]n ceasul
mor\ii =i se pun sub icoana Maicii Domnului.
DE CE PIERE ALBINA
Se zice c[ odat[ se duse albina la Dumnezeu =i i se rug[, ca s[-i

dea at`ta putere asupra omului, care nu-i las[ hrana ]n pace, ci i-o ia
cu de-a sila, ca atunci c`nd ]l va ]mpunge, s[ moar[ de veninul ei.
Dumnezeu, voind s[-i ]mplineasc[ dorin\a, ]i r[spunse zic`nd:
— C`nd vei str`nge tu o vadr[ de miere pe an, s[-\i fie dorul ]m-
plinit. Iar p`n[ atunci s[ mori tu, de vei da omului cu acul!
De atunci albina lucr[ ne]ncetat, doar[ va str`nge o vadr[ de miere
]ntr-un an, ca s[-i fie dorul ]mplinit. }ns[ deoarece nu e ]n stare s[ fac[
aceasta, de aceea, de c`te ori ]mpunge cu acul s[u pe cineva, moare ea.
ALBINA
Dup[ ce bunul Dumnezeu a f[cut lighioanele =i jivinele ce mi=un[

pe p[m`nt, le-a chemat pe toate ]naintea lui ca s[-i arate fiecare sporul
=i munca ce au ispr[vit, ca dup[ fapt[ s[ le dea blagoslovenia.
Pe r`nd, viet[\ile se ]nf[\i=ar[ Milostivului cu c`te ceva. Una aduse
un v`nat, alta altul. O pas[re c`nt[ frumos, alta veni cu o omid[ ]n
cioc. Vaca =i capra cu, ugerul plin de lapte, boul, cu jugul dup[ ceaf[;
]n sf`r=it, toate ]=i ar[tar[ vrednicia lor =i primir[ binecuv`ntarea
St[p`nului lumii.
}n urm[ sosi =i albina, ostenit[ =i asudat[ de munc[ =i alerg[tur[,

cu trupul zg`riat =i plin de spinii =i de m[r[cinii prin care zburase, ]n
c[utarea hranei.
Bunului Dumnezeu ]i pl[cu h[rnicia ei =i o blagoslovi ca n[du=eala
=i s`ngele ei s[ se prefac[ ]n miere =i cear[. Mierea s[-i fie hrana ei =i
a altora, iar ceara s[ ard[ ]n f[clii la sfintele icoane.
De atunci a r[mas sf`nt[ albina =i toat[ str[dania ei.
FATA CEA FRUMOAS{ +I ARHANGHELUL
Mai demult, pe c`nd nu erau oamenii a=a de r[i =i de p[c[to=i, nu

era iad, ci numai rai, c[ci bunul Dumnezeu v[zut-a c[ =i a=a numai
pustiu o s[ stea, neav`nd cine s[-l st[p`neasc[ dup[ ce oamenii, ]n
nepriceperea lor, erau a=a de ]ndestula\i cu toate c`te le-a r`nduit
Dumnezeu, de nici prin minte nu le venea ca s[ se pl`ng[ ]mpotriva
]n\elepciunii =i a bun[t[\ii lui. De la o vreme ]ns[, oamenii s-au
]nmul\it, de nimic[ nu le mai ajungea. De aceea ]nceput-au a se ]nvr[jbi
unii ]ntre al\ii, dup[ ce cei lipsi\i, crez`nd c[ a=a e bine, luau cele
trebuincioase de la cei ]mbuiba\i, f[r[ a mai ]ntreba c[ e iertat ori nu.
Nu =tiau bie\ii lipsi\i c[ nu le era iertat s[ ia ce-i al altuia, c[ p`n[
atuncea nimeni nu cuno=tea ce e p[catul.
}nduratul Dumnezeu, care toate le =tie =i le vede, la urm[ v[z`nd
c[ vr[jbile ]ntre oameni, ]n loc s[ se ]mpu\ineze, se tot ]nmul\esc, a
trimis pe harnica lui slugu\[, pe Arhanghelul Mihail, ca s[-i de=tepte
=i s[-i ]ndemne la lucruri bune.
Arhanghelul Mihail, duc`ndu-se, le-a spus oamenilor =i le-a lumi-
nat min\ile, ]nv[\`ndu-i ce e p[catul =i ce trebuie s[ fac[, ca s[ se
fereasc[ de pacat.
Numai at`ta le-a trebuit oamenilor! Dup[ ce au =tiut =i priceput
ce e p[catul, pare c[ era lucru pocit, numai tot lucruri rele =i netreb-
nice f[ceau. S-a n[scut ]ntre ei l[comia, pizma, r[utatea, batjocura,
sfada, b[t[ile =i uciderile.
V[z`nd Dumnezeu ]nd[r[tnicia oamenilor, l[satu-i-a ca fiecare s[

fac[ voia lui, dup[ ce ei f[ceau chiar ]mpotriva voin\ei sale. Ca
pedeaps[ ]ns[ =i-a pus ]n g`nd s[ nu-i mai lase ]n rai. }n marginea
raiului f[cut-a o g`rl[ afundat[, de era ]ntuneric bezn[ ]n ea, de ad`nc[
ce era. A luat apoi un luceaf[r =i, a=a ]nfocat cum era, l-a aruncat ]n
fundul g`rlei, de toat[ s-a umplut de jar, apoi pe fiecare om, cum ]l
vedea netrebnic, ]l lua =i-l azv`rlea acolo pe foc, ca s[ se poc[iasc[.
+i locul acela l-a numit iad =i iad e =i azi.
Dar ca s[ vad[ oamenii c[ Dumnezeu =tie cum s[-i pedepseasc[, a
l[sat odat[ por\ile raiului deschise, ca s[ intre cui i-o pl[cea, s[ vaz[
c`t e de bine ]n el, apoi a deschis =i por\ile iadului, ca s[ vaz[ =i neca-
zurile =i pl`ngerile din el.
A mers mult[ lume =i s-a uitat, =i c`\i se uitau ]n rai, le cre=tea
inima =i li se ]nveselea sufletul, iar dup[ ce mergeau =i vedeau iadul,
inima de spaim[ li se f[cea numai c`t un purice =i de fric[ le furnica
s`ngele prin oase.
V[z`nd oamenii cum =tie Dumnezeu s[ pedepseasc[ pe cei r[i,
]ndreptatu-s-au cu mic cu mare, p`n[ la unul.
Cel din urm[ ]ns[ nu vroi s[ se ]ndrepte nici ]n ruptul capului. +i
acest ]nd[r[tnic era o fat[ frumoas[ ca un ]nger =i istea\[, de nu i se
g[sea pereche. Era zdrav[n[, dup[ cum zicem noi, c[ci avea un trup
]nalt, rotund =i gr[suliu, ca =i care nu mai vezi alta, dar mai avea
apoi =i un cap, de g`ndea c[-i de pe icoan[. +i cum nu, c[ci p[rul ei
mare, frumos =i cre\, negru =i sclipicios ca pana corbului =i moale ca
m[tasea, ]i da o form[ frumoas[. Ochii ei negri =i sc[p[r[tori, de
g`ndeai c-o s[ te soarb[ cu ei dintr-o vedere, gura ei cu buzele ro=ii
ca fragele c`mpului =i obrajii ei albi =i cura\i ca om[tul, apoi ]mpodobi\i
cu dou[ ruji ro=ii ca s`ngele, nu =tiu z[u cui nu i-ar fi pl[cut.
Dumnezeu, trimi\`ndu-l pe Arhanghelul Mihail ca s[ o ia de pe
lume =i s-o aduc[ ]n iad, ca s[-=i isp[=easc[ p[catele pentru ]nd[-
r[tnicia ei, s-a dus, dar c`nd o v[zu, nu putu s[-i zic[ nici un cuv`nt.
Pare c[ i se puse un nod ]n grumaz, c`nd era s[-i zic[ ca s[ se gate de
drum. +i i se f[cu mil[ Arhanghelul Mihail de biata fat[, c[ci el =tia
c`t e de r[u ]n iad. De aceea s-a ]ntors iar la cer, f[r[ a fi dus =i fata,
ca s-o arunce ]n fundul ]ntunericului.
Dumnezeu, v[z`ndu-l sup[rat, ]ntrebatu-l-a c[ de ce-i a=a de
m`hnit.
— Doamne, ]i zise Arhanghelul Mihail, toate poruncile tale \i le-
am ]mplinit, una ]ns[ n-am putut-o, c[ci mi-a fost mil[ de frumuse\ea
s[rmanei fete. E a=a de frumoas[, ]nc`t te cuprinde un fior dulce =i o
mil[ f[r[ seam[n c`nd te ui\i la ea. Doamne! De este cu putin\[, mai
las-o, c[ doar se va ]ndrepta!
— Hei, fiule Mihail, de ai =ti c[ mila ta m[ cost[ pe mine mult[
trud[ =i sup[rare. Vezi, ea de atunci a ]nmul\it num[rul p[c[to=ilor,
c[ci c`\i o v[d, to\i ]s cuprin=i de l[comie. Fiecare g`nde=te la ochii
ei, la fa\a ei. C`nd ai mers s[ o iei =i s-o aduci, numai ea singur[ era
p[c[toas[, c[ci numai ea =tia ce e fudulia =i ]nd[r[tnicia, acuma ]ns[
num[rul lor s-a ]nmul\it.
— Doamne! De e cu putin\[, nu st`rpi acel fel de om, c[ci e fru-
moas[, de nu e modru ca s[ se mai nasc[ una ca ea!
— Bine, o s[ o mai las, doar se va mai poc[i =i ]ndrepta. Dac[ ]ns[
]n vreme de un an nu se va ]ndrepta, iar o s[ te trimit, ca s[ o aduci =i
s[ o arunci ]n fundul iadului.
— Bine! Fie voia ta!
+i cu aceasta se desp[r\ir[, duc`ndu-se Dumnezeu ca s[ mai
]ndrepte =uruburile de la ma=ina lumii, iar Arhanghelul Mihail se duse
ca s[ mai ]n\elep\easc[ =i ]ncumin\easc[ pe cei muritori.
Arhanghelul Mihail dup[ ce umbl[ mult[ lume-]mp[r[\ie, c`t pe
jos, c`t ]n c[ru\[, ajunse =i la casa fetei celei frumoase, unde de
mul\imea oamenilor, nici de cas[ nu se putu apropia. Curios, se v`r]
=i el printre oameni, ca s[ vaz[ la ce se zgìau curio=ii. }ns[ c`nd colo,
ce v[zu?... Fata cea frumoas[ ]ndemna oamenii la pl[ceri =i m`ndrie.
— Nu e bine s[ credem numai ]n cele ce ni le spune Dumnezeu
=i sfetnicii s[i, hai s[ mai facem =i de capul nostru, c[ de bun[ seam[
r[u nu ne va fi!
A=a zicea fata.
Arhanghelul Mihail, auzindu-i cuvintele, se m`nie foc pe d`nsa, =i

hai, ceru lui Dumnezeu ca s[-l lase s[ apuce pe fata cea p[c[toas[ =i
s[ o arunce ]n iad.
— Nu vei duce-o-n iad! zise atunci Dumnezeu, c[ci ea =i acolo
poate s[ n[scoceasc[ vreo r[utate =i vreo nemernicie, prin care s[
pricinuiasc[ ne]n\elegeri. Mai bine s[ o prefaci ]n cea mai ne]nsemnat[
gujulie din lume!
Arhanghelul Mihail, auzindu-i porunca, se repezi printre oameni
la fata cea frumoas[ =i, lu`nd-o de p[r, o ]nv`rti de at`tea ori, p`n[
se f[cu mic[ c`t o sc`nteie, apoi a=a mic[ cum era, o azv`rli, de se
pref[cu ]ntr-o gujulie mic[ =i ro=ie, cu puncte negre pe aripi.
Aceast[ gujulie au botezat-o apoi buburuz[, =i buburuz[ i-a r[mas
numele.
+i ea =i azi, c`nd o pui pe deget, ]\i arat[ ]ncotro s[ te duci. Dar e
bine ca omul chiar ]n contr[ s[ fac[, c[ci ea numai la r[u te ]ndreapt[.
C{LUG{RI|A
Pe vremea t[tarilor, era vrajb[ mare ]n ]ntreag[ lume, c[ci aceast[

limb[ str[in[ nu numai c[ nu era pe placul oamenilor, ci erau =i
afurisi\i de r[i =i de blestema\i; c[ci pe unde g[seau vreun om cre=tin,
f[r-de a-l ]ntreba de s[n[tate, ]i s[reau ]n spate =i-l ucideau ca pe o
vit[ sau alt animal s[lbatec.
Cre=tinii, v[z`ndu-le inima, s-au ]n\eles cu to\ii ca s[-i alunge afar[
din \ar[ =i a=a =i f[cur[, dar cu toate c[ ]=i str`nser[ toate puterile,
le-a fost peste putin\[ ca s[-i biruie, c[ci, m[ rog, erau at`\ia, c`t
frunza codrului =i c`t nisipul m[rii, ]nc[ de nu mai mul\i, apoi s[lbatici,
de te ]nfricai =i numai uit`ndu-te la ei.
V[z`nd oamenii c[ nu-i modru s[-i scoat[ cu puterea, s-au dat cu
rug[ciunea lui Dumnezeu, pun`ndu-=i n[dejdea ]n Dumnezeu, care
a m`ntuit ]ntreaga lume de necaz. Necazul cel mai mare al cre=tinilor
era c[ nu aveau preo\i destui, care ziua-noaptea s[ fac[ rug[ciuni
pentru m`ntuirea lor, de neamul cel p[g`n =i netrebnic.
La urm[, dup[ ce \inur[ c`teva sfaturi, se ]nvoir[ ca prin voia lui

Dumnezeu s[-=i aleag[ mai multe fete, care s[ se ]nchine lui Dum-
nezeu zi de zi, noapte de noapte.
A=a se f[cur[. Dumnezeu se ]nvoi, c[ci cum s[ nu-i plac[, c`nd
vedea cu c`t[ inim[ =i c[ldur[ se =tiau ruga.
Fetele cele fecioare, care se prindeau c[ vor tr[i numai ]n post =i
rug[ciune, ]nainte de a intra ]n biserici, ca maici biserice=ti, ori, dup[
cum azi le mai zicem, c[lug[ri\e, trebuiau ca s[ fac[ leg[tur[, jur`n-
du-se c[ de vor uita de cele sfinte, ori vor batjocori pe Dumnezeu,
ori de se vor m[rita vreodat[, de Dumnezeu s[ fie pref[cute ]n lu-
cruri de r`s.
Una ]ns[, frumoas[ cum era, pic[ drag[ unui fecior de t[tar =i
acela, c`t cu voia ei, c`t peste voia ei, o lu[ =i o duse ]n codru cel
domnesc =i o f[cu cr[ias[, cunun`ndu-se cu ea.
Dumnezeu ]ns[ nu o l[s[ nepedepsit[, c[ci pe c`nd se jura ]naintea
altarului, c[ va fi o so\ie dreapt[ =i credincioas[, a pref[cut-o ]n gu-
julie mic[ =i sc`rboas[, la care i-a =i zis pe dat[ c[lug[ri\a, pentru c[
s-a ]ncumetat a se m[rita, c[lc`nd jur[m`ntul c[lug[riei.
COSA+UL
Pe vremea c`nd Sf`ntul Iosif, cu Domnul Cristos erau ascun=i, de

frica p[g`nilor, ]n ni=te ierburi ]nalte p`n[ la brù, se spune c[ ar fi
venit un cosa= mare, mare, ce avea o coas[ c`t trei. Acesta, pe l`ng[
toat[ rug[mintea Domnului Cristos, a ]nceput s[ coseasc[ c`mpia,
numai de ciud[, c[ doar =i el era p[g`n, =i apoi, de vrut, =i el ar fi
vrut cu tot sufletul ca s[-l prind[.
Domnul Cristos se ruga lui Dumnezeu ca s[-i fac[ piedici c`t mai
mari, c[ci nu sosise seara =i era c`t p-aci ca s[ gate tot c`mpul. Dum-
nezeu l-a ascultat =i a dat o c[ldur[, de \i se usca limba ]n gur[ de fier-
bin\eal[. Cosa=ul, ]ns[, ]=i arunc[ toate hainele de pe el, de se l[s[ nu-
mai ]n c[ma=[ =i cosea din greu, f[r[ a lua ]n seam[ c[ldura cea mare.
V[z`nd Dumnezeu c[ nu-i modru de ]mpiedicare, a dat o vreme

rea =i ur`t[, de s[ nu-\i sco\i cìnele din cas[. Cosa=ul, ]ns[, ]=i ]mbr[c[
toate hainele =i haida, „cioars, cioars“, mai departe, t[ind brazdele
c`t drumul de late. Domnul Cristos, v[z`nd sporul cosa=ului, tot tre-
mura de fric[, c[ l-or afla p[g`nii =i a=a nec[jit cum era, ]ngenunchind,
l-a blestemat:
— Afurisit s[ fii tu, cosa= blestemat =i neascult[tor, p`n[ ]i tr[i,
alta s[ nu faci, ci mereu s[ tot cose=ti =i nicic`nd nici un spor s[ n-ai.
P`n[ va fi lumea, s[ tr[ie=ti tot printre oamenii cosa=i, printre care
alerg`nd, s[-\i taie picioarele, ca pedeaps[ c[ nu m-ai ascultat.
Omul-cosa=, cum a auzit acest blestem, s-a schimbat ]ntr-o gujulie
mic[, verde ca iarba =i lung[ ]n picioare, care =i ast[zi se mai vede pe
f`na\e, alerg`nd printre firele de iarb[ =i s[rind pe dinaintea coase-
lor oamenilor muncitori. Aceast[ gujulie se cheam[ cosa=.
FATA ORFAN{
Se zice c[ era odat[ o femeie. +i femeia aceea era v[dan[ =i avea

numai o copil[, unica ei m`ngìere, =i o turm[ de oi, singura ei avere.
Dup[ ce a crescut copila =i s-a f[cut aproape fat[ mare, maica sa,
fiindc[ nu avea pe nimeni altul, o trimise pe d`nsa cu oile s[ le pasc[.
}i spuse ]ns[ totodat[, ]nainte de a o trimite, ca s[ se ]mbrace
b[rb[te=te =i, ]nt`lnindu-se cu cineva, s[ nu vorbeasc[ femeie=te,
anume ca, fiind voinic[ =i foarte frumoas[, s[ nu atrag[ privirea
nim[nuia asupra ei.
Copila ascult[ de maica sa, se ]mbr[c[ b[rb[te=te =i apoi, lu`nd
turma, se duse cu d`nsa la p[scut, =i a=a o p[scu ea un timp mai
]ndelungat.
Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-o zi, trec`nd ea cu turma sa printr-o p[dure, se
]nt`lne=te cu un fecior, care p[=tea de asemenea o turm[ de oi.
Feciorul acela ]ns[ nu era fecior din oameni, ca to\i feciorii, ci el
era feciorul unei zmeoaice.
}ns[ de unde =i de la cine s-o =tie ea aceasta? +i chiar dac[ ar fi

=tiut-o, ce i-ar fi ajutat, dac[ nu =tia ce e zmeoaic[ =i ce e zmeu? +i
a=a, ne=tiind cine-i =i al cui e =i v[z`ndu-l numai c[ e fecior =i cioban,
ca =i d`nsa, s-a dat cu el ]n vorb[ =i toat[ ziua aceea umblar[ ]m-
preun[ cu oile la p[scut.
Pe la ]nserate, desp[r\indu-se =i duc`ndu-se feciorul zmeoaicei
acas[, zise c[tre maica sa:
— Mam[! Mie mi se pare c[ tovar[=ul meu, cu care am p[scut eu
azi oile, nu e fecior, dup[ cum ]l arat[ ]mbr[c[mintea, ci fat[, at`ta
numai c[ n-are glas femeiesc, ci b[rb[tesc. Oare n-ar fi bine s-o aduc
eu ]ntr-o sear[ la noi =i s-o vezi =i dumneata =i apoi s[-mi spui: b[rbat
e ori femeie, c[ de s-ar ]nt`mpla s[ fie femeie, eu foarte bucuros a=
lua-o de so\ie, deoarece, c`t[ lume am umblat, un chip mai frumos =i
mai dr[g[la= ca acesta n-am aflat.
— Bine! r[spunse zmeoaica, ad[-l =i vom vedea, =i de va fi b[rbat,
se va ]ntoarce iar[=i s[n[tos de unde a venit, iar de va fi femeie, a
ta s[ fie!
A doua zi, merg`nd feciorul zmeoaicei cu oile la p[scut =i ]nt`l-
nindu-se cu fata v[duvei, p[scur[ oile iar[=i ]mpreun[, iar colea de
c[tre sear[, c`nd era s[ se desp[rt[ =i s[ se duc[ fiecare acas[ la
d`nsul, zise fetei ca s[ mearg[ noaptea aceea la d`n=ii de mas.
Fata, neb[nuind nimica =i fiind cam departe de casa m`ni-sale, nu
stete mult pe g`nduri, ci zise c[ va merge =i merse.
Ce face ]ns[ zmeoaica, c`nd a v[zut-o c[ vine? }i ie=i ]nainte =i
vorbe=te ce vorbe=te cu d`nsa, =i apoi ]ncepe a vorbi =i cu feciorul
s[u, ]ns[ nu ]n limba fetei, ci ]ntr-o limb[ cu totul str[in[, spun`n-
du-i c[ dup[ ce se va culca tovar[=ul s[u, s[-i pun[ o floare sub c[p[tì,
=i dac[ peste noapte se va ve=teji floarea, e de bun[ seam[ femeie,
iar de nu, atunci e b[rbat.
+i dup[ ce-i dete sfatul acesta, fiind acuma t`rziu, ]=i luar[ noapte
bun[ unul de la altul =i se culcar[ cu to\ii.
Fata, tr[g`nd cu urechea =i v[z`nd c[ mai mult =optesc dec`t
vorbesc, =i ]nc[ ]ntr-o limb[ cu totul str[in[, ]ndat[ s-a priceput c[
trebuie s[ fie vorba despre d`nsa. Deci nu mult dup[ ce s-a culcat,
]ncepu a sfor[i, ca =i c`nd ar fi cuprins-o un somn foarte mare. }ns[
ea nu dormea, ci sta numai cu ochii ]nchi=i =i sfor[ia a=a ]n v`nt, ca
s[ vad[ ce se va ]nt`mpla.
Osp[tarii, adic[ zmeoaica =i feciorul s[u, care asemenea nu dor-
meau, auzind c[ oaspetele lor sfor[ie =i cuget`nd c[ doarme acuma
dus, se scular[ ]ncet, ie=ir[ pe v`rful degetelor afar[, se duser[ ]n
gr[din[, aduser[ o garoaf[ ]nflorit[ =i i-o puser[ sub c[p[tì, apoi se
culcar[ iar[=i =i de ast[ dat[ dormir[ du=i.
Fata ]ns[, cum sim\i c[ i s-a pus ceva sub c[p[tì, ]ndat[ se pri-
cepu c[ trebuie s[ fie o apuc[tur[ sau alt lucru necurat la mijloc. Deci
se scul[ degrab[ de unde era culcat[, ]=i c[ut[ ta=ca cea ciob[neasc[
=i scoase dintr-]nsa o oglind[ fermecat[, anume ca prin mijlocirea
acesteia s[ pre]nt`mpine f[c[turile sau vr[jirile osp[tarilor.
N-a apucat ]ns[ bine a-=i scoate oglinda =i iat[ c[ zmeoaica, tre-
zindu-se, se repede la c[p[tì =i sco\`nd garoafa, afl[ despre cea mai
mare bucurie a ei =i a feciorului s[u, care asemenea se trezise, c[ aceasta
este toat[ ve=tejit[. Un semn c[ oaspetele lor nu era b[rbat, ci femeie.
Ce era acuma s[ fac[ fata? S[ zic[ c[ nu este ceea ce este? Asta
nu se putea, pentru c[ zmeoaica o dete de gol. +i apoi chiar dac[ ar
fi zis, ce folos ar fi avut, c[ nimeni n-ar fi crezut-o!
Deci, neav`nd ce face, ]=i schimb[ portul =i glasul, =i de aici ]nainte
]ncepu a =i vorbi femeie=te ca toate femeile.
}ns[ feciorul zmeoaicei nu se mul\umi numai cu at`ta, ci el o \inea
una =i bun[, dup[ cum ]i spusese m`ni-sa, s-o ia de so\ie.
Fata dintr-un ]nceput nici nu voi s[ aud[ despre a=a ceva. Mai pe
urm[ ]ns[, v[z`nd c[ n-are ]ncotro, se ]nvoi =i ea, =i zmeul o lu[ de
so\ie. Dar ea se jur[ c[ din ziua aceea ]nainte nu va mai vorbi cu
d`nsul, nici nu se va l[sa s-o s[rute.
}ns[ zmeul, c`nd auzi ceea ce-i spuse fata, ]ncepu a r`de =i apoi,
cuprinz`nd-o ]n bra\e, o str`nse cam ]n =ag[, cam ]ntr-adins, astfel c[
mai era s[-i ias[ ochii din cap, =i a=a o s[rut[. Dar ce fel de s[rutat,
c[ i se umflar[ obrajii ca pìnile.
Fata, v[z`nd ce a f[cut zmeul cu d`nsa, s-a sup[rat de moarte, s-a

pref[cut degrab[ ]ntr-o gujulie, =i a=a dete s[ fug[ pe sub temelia casei.
Zmeul ]ns[, v[z`nd-o c[ fuge, a luat degrab[ un cu\it ascu\it =i,
repezindu-se dup[ d`nsa, o t[ie de pe la mijloc drept ]n dou[. Noroc
c[ i-a mai r[mas oleac[ de carne c`t un fir de a\[, care \inu partea
dinapoi de cea dinainte, =i a=a, t`r`ndu-se cu mare greu, ie=i afar[ =i
se f[cu nev[zut[.
+i de atunci gujulie a r[mas ea p`n[ ]n ziua de ast[zi. +i gujulia
aceea e furnica.
GREIRA+UL
Pe vremea lui Alesandru-}mp[rat, tr[ia un fecior frumos ca o fat[

de =aisprezece ani, =i harnic de n-avea so\ie, dar pozna= de-i merse
veste =i poveste peste toate \[rile.
Fetele de ]mp[ra\i se mustrau, arunc`ndu-=i c`te ]n lun[ =i-n soare,
povestindu-se =i hulindu-se, de erau de mirare la toate neamurile.
Fiecare se \inea c[ numai al ei trebuie s[ fie, c[ numai ea e vrednic[
de un b[rb[\el ca el. Era =i frumos de n-avea so\ie, dar apoi c`nd ]l
auzeai c`nt`nd, te f[cea de-\i sta mintea-n loc, a=a glas m`ndru =i
pl[cut avea. Nu-i vorb[, chiar =i mamele fetelor se ]ndr[gostiser[ ]n
el, ba =i ]mp[ra\ii, mo=negi cu barba p`n[ la genunchi, ]nc[ ]=i d[deau
genele =i spr`ncenele ]n l[turi, ca s[ vad[ pe f[tul cel frumos ca o
minune =i scump ca un glob de aur.
Toat[ lumea ]l pl[cea, numai Alesandru-}mp[rat nu-l putea vedea
]n ochi, at`t de ur`t ]i era; c[ci cum, Doamne, nu l-ar avea ur`t, c`nd
el era ]mp[ratul cel mai mare =i mai vestit din lume, =i tot nu era
b[gat ]n seam[ nici pe departe de fetele celorlal\i ]mp[ra\i, =i mai cu
seam[ atunci c`nd =i cel f[t-frumos era de fa\[. Din pricina aceasta,
s-a =i ]nceput o ur[ ]ntre ei, de nici Soarele, carele pe atunci umbla
pe p[m`nt, nu i-a putut ]mp[ca. Alesandru-}mp[rat s-ar fi ]mp[cat
bucuros cu cel f[t-frumos, pe l`ng[ ]nvoiala ca cel f[t-frumos, nicio-
dat[ s[ nu mearg[ la dr[gu\a lui Alesandru-}mp[rat. F[t-Frumos ]ns[
]=i b[tea joc de ]nvoiala lui Alesandru-}mp[rat, =i ]n ciuda lui, tot

mai des se ducea la dr[gu\a lui Alesandu-}mp[rat =i-i c`nta c`te nu-
mai le =tia.
Soarele v[z`nd batjocura ce o face cel f[t-frumos, l-a luat odat[
la fug[, =i l-a alungat a=a de mult, de din alb =i frumos ce era, s-a
f[cut negru ca t[ciunele, =i din mare =i voinic ce era, s-a f[cut numai
c`t o alun[, ascunz`ndu-se la o femeie s[rac[, sub vatra focului, de
unde striga femeii:
— Griji-griji, griji-griji, ca s[ nu m[ g[seasc[ Soarele.
Soarele, auzindu-l, i-a zis:
— Tu tot acolo s[ =ezi =i fl[m`nd =i ]nsetat, ziua =i noaptea s[ tot
strigi numai tot: „gri-gi, gri-gri“.
Fetele cele frumoase =i ]ndr[gostite, auzind de ]nt`mplarea aceea,
s-au sup[rat r[u, =i pref[c`ndu-se ]n furnici, i-au c[rat de m`ncare
bietului greiera= =i ]i car[ ]nc[ =i ]n ziua de azi, ca s[ nu moar[ de
foame.(...)
}NGERUL }NDR{GOSTIT DE CIOB{NI|{
Zice-se c[ scobor`ndu-se odat[ bunul Dumnezeu din cer jos pe

p[m`nt, a luat cu sine =i vreo c`\iva ]ngeri, ca s[ le arate =i lor lumea
]n care tr[iesc oamenii p[m`nteni.
}ngerii, umbl`nd ]ncolo =i-ncoace prin lumea larg[, c`t timp vor fi
umblat, le pl[cur[ tare mult de lumea oamenilor p[m`nteni =i mai
cu seam[ unuia, a=a ]nc`t la desp[r\enie ]ncepu a pl`nge cu hohot,
de-i curgeau lacrimile vale.
Dup[ ce se dep[rtar[ de p[m`nt, ]n[l\`ndu-se ]n sus c[tre cer,
Dumnezeu a ]ntrebat ce au v[zut ei mai frumos =i ce le-a pl[cut mai
mult pe p[m`nt?
}ngerii r[spunser[ c[ biserici frumoase, ori c[lug[ri ]mbr[ca\i ]n
haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, nu-
mai unul nu-i r[spunse nimic, ci sta trist =i-ng`ndurat.
Mai ]n urm[, ]l ]ntreb[ Dumnezeu =i pe acesta, de ce e at`t de
trist =i de ce nu r[spunde nimic?
— Mi-i fric[ c[ m[ vei certa r[u! ]i r[spunse ]ngerul.

— Nu-\i fie team[ de nimic! ]i zise Dumnezeu, c[ci de una =i aceea=i
soart[ v[ ve\i bucura.
}ngerul, c[z`nd ]n genunchi dinaintea lui Dumnezeu, cu ochii
sc[lda\i ]n lacrimi, ]i zise:
— Doamne! ]s trist =i am[r`t de-aceea c[ ochii unei p[m`ntene
mi-au picat a=a de dragi, ]nc`t nu-i modru ca s[-i mai uit vreodat[,
fiind a=a de frumo=i, cum nu mai v[zusem niciodat[!
— +i ai cui erau? ]ntreb[ Dumnezeu.
— Ai unei p[stori\e ce p[=tea oi albe pe un c`mp verde!
— +i ai gr[it ceva cu ea? ]ntreb[ iar[=i Dumnezeu.
— Da! c[ci ]mi c[zuse drag[, =i i-am spus c[ mi-a= da via\a mea
]ngereasc[ pentru ochii ei cei alba=tri ca cerul ]nseninat!
Auzind Dumnezeu cele spuse, ]ncepu a se face ]ng`ndurat, =i din
om cu fa\a senin[ =i fruntea curat[, se pref[cu ]ntr-un mo=neag cu
fruntea toat[ crea\[. +i apoi, cum mergeau a=a, ]n[l\`ndu-se cu to\ii
]ncetinel c[tre scaunul cel dumnezeiesc, ajung`nd la marginea ceru-
lui, Dumnezeu ]i opri ]n loc =i le zise:
— +tiu c[ dac[ ve\i merge cu to\ii ]n cer =i v[ ve\i ]nt`lni cu ceilal\i
]ngeri, acolo ve\i povesti despre lucrurile cele p[m`ntene, =i fiindc[
lucrurile acestea nu-i iertat ca s[ le =tie =i cei din cer, acum v[ opresc
pe to\i aici!
+i cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a pref[cut pe to\i ]n
stele luminoase, lucind de fericire, c[ ele ]n toat[ vremea pot vedea
lumea p[m`ntean[.
}ngerul cel ]ndr[gostit, pref[cut fiind =i el ]n stea, nu lucea de
bucurie, ci mereu sc[p[ra, arunc`nd sc`ntei de foc asupra celor-
lalte stele.
Dumnezeu, v[z`nd c[ din asta au s[ se ]nt`mple ne]n\elegeri ]ntre
stele, a luat pe steaua cea pl`ng[toare =i, dezlipind-o de pe cer, i-a
dat drumul spre p[m`nt, arunc`nd-o a=a de tare, c[ tot ]n picuri de
sc`ntei a picat pe p[m`nt, umpl`nd ]ntreg c`mpul, unde fata cea cu
ochi alba=tri era cu oile.
Sc`nteile acelea ]ns[ nu s-au stins, ci s-au f[cut licurici, pentru ca

s[ nu-i piar[ urma ]ngerului celui ]ndr[gostit ]n fata cea p[m`ntean[.
De-atunci a trecut mult[ vreme, dar =i acuma se poveste=te c[ licu-
ricii nu sunt altceva dec`t sc`ntei din steaua cea aruncat[ de pe cer.
VACILE BOGATULUI ZG~RCIT
Se zice c[ Maica Sf`nt[, c`nd a n[scut pe Domnul Cristos, nu avea

destul lapte ]n \`\i=oarele sale =i de aceea trimise ea la un vecin, care
avea o mul\ime de vaci mulg[toare, ca s[-i dea pu\in lapte, c[ci nu
avea cu ce s[-=i al[pteze fiul.
Vecinul ]ns[, zg`rcit din fire, dup[ cum ]s de-a r`ndul to\i oamenii
mo=ieri, n-a vrut s[-i dea nici un picur, zic`nd c[ el nu d[ lapte la
vr[jitoare ca s[-i duc[ norocul de la vaci.
Maica Sf`nt[, v[z`nd c[ nu i-a dat nici un picur de lapte =i pe
deasupra a f[cut-o ]nc[ =i vr[jitoare, s-a sup[rat foarte tare, dar n-a
zis nimic, a luat =i s-a dus la un alt vecin, care avea numai o singur[
vac[, =i de la acela a cerut s[-i dea lapte de o gro=i\[, c[ci ]i era oare-
cum, ca de la un om s[rac s[ cear[ de poman[.
Vecinul cel s[rac ]i dete lapte, =i ]nc[ mai mult de cum i-a trebuit,
dar de luat bani nici vorb[.
Maica Sf`nt[, v[z`nd bun[tatea lui cea mare, se bucur[ zic`nd:
— C`nd vei merge ]n grajdul t[u, s[ te ajung[ darul lui Dumnezeu,
ca s[ n-ai unde-\i pune laptele, a=a de mult =i de bun s[ fie!
+i cum a zis Maica Sf`nt[, a=a s-a =i ]nt`mplat.
Merg`nd adic[ vecinul cel s[rac ]n ziua urm[toare ]n grajd, nu se
putu destul mira v[z`ndu-=i grajdul plin de vaci, care de care mai
grase =i mai frumoase.
Pe vecinul cel bogat, dar din cale afar[ de zg`rcit, Maica Sf`nt[ ]l
blestem[, zic`nd ca ]n ziua urm[toare, c`nd va merge s[-=i mulg[
vacile, nimic ]n ocoalele lui s[ nu g[seasc[, dec`t pustietate =i tot
felul de gujulii.
+i cum a zis, chiar a=a s-a =i ]nt`mplat.

Merg`nd ]n ziua urm[toare vecinul cel bogat ]n ocoalele lui, ca
s[-=i vad[ =i mulg[ vacile, n-a aflat nici o singur[ vac[, dec`t o mul\ime
de gujulii ro=ii =i cu puncte negre pe spate, care se t[v[leau ]n \[r`na
de pe l`ng[ pere\ii ocoalelor.
+i pe aceste gujulii le-a numit apoi „Vaca Domnului“.
VIERMELE DE MERE
}nainte de a veni Dumnezeu pe p[m`nt, erau o mul\ime de oa-

meni, care de care mai iste\i, pref[c`ndu-se prin ajutorul diavolului,
sub a c[rui oc`rmuire erau, c`nd ]ntr-o jivin[, c`nd ]n alta, dup[ cum
aveau voie. Ace=ti oameni puneau r[m[=ag c[ se vor preface ]n m`\[,
ori ]n cìne, =i a=a =i f[ceau, c[ci dracu ]i ajuta, pl[c`ndu-i mult de
oamenii lui cei iscusi\i. Cei ce ]i vedeau, credeau c[ ei ]s Dumnezeu =i
li se ]nchinau lor, aduc`ndu-le c`te =i mai c`te daruri.
Diavolul, v[z`ndu-le toate acestea, era c`t pe aici s[-=i sar[ din
piele, crez`nd c[ toate popoarele vor uita pe Dumnezeu =i se vor ]n-
china oamenilor lui. A=a era s[ se =i ]nt`mple.
Dumnezeu, care le vede toate =[rl[t[niile, p`n[ la o vreme a stat
=i s-a uitat la ei, ca s[ vad[ sl[biciunea oamenilor, dar mai pe urm[ s-a
hot[r`t ca s[ se coboare jos la ei, c[ci a v[zut c[ s[ stai numai cu
mìnile ]n s`n nu e bine.
Deci cobor`ndu-se jos ]ntre ceilal\i muritori, umbla =i el al[turea
cu ei, de la un iscusit la altul, ca s[ le vad[ faptele. Dup[ ce umbl[ pe
r`nd pe la to\i, le zise ca s[ se str`ng[ cu to\ii la un loc =i s[ fac[
minuni pe ]ntrecute, c[ celui ce va face minunea cea mai mare, i-a da
un sac plin cu aur.
Auzind iscusi\ii de f[g[duiala cea mare, s-au adunat a minune ]n o
=ur[ mare, ce jur-]mprejur era ]nconjurat[ tot cu meri. Dumnezeu,
d`ndu-le de =tire c[ pot s[-=i ]nceap[ lucrurile, fiecare =i-a ar[tat =tiin\a.
Dup[ ce le-au f[cut toate c`te le-au =tiut, le-a zis Dumnezeu ca
s[-i fac[ =i un m[r ca cele de afar[, de pe meri. Ei ]ns[ nu au putut.

Pentru aceea, Dumnezeu a slobozit un tr[snet ]n mijlocul lor. Ei, de
fric[, cu to\ii s-au ascuns ]n miezul merelor de pe meri =i acolo au
r[mas p`n[ ]n ziua de azi, pref[cu\i ]n viermi de mere.
B{IATUL CARE SUGE S{NGELE MAMEI
Se zice c[ o str[nepoat[ de a lui Cain ar fi avut mai mul\i copii,

care de care mai r[i, mai ne]n\eleg[tori =i mai neascult[tori. C`nd
cineva ]i m`na dup[ un lucru, ei aduceau ]n batjocur[ altul, a=a ]nc`t
nu era modru ca omul s[ se poat[ folosi de ei.
Mama lor, care nu era alta dec`t o pajur[ ]nv[p[iat[ =i r[ut[cioas[,
ziua =i noaptea nu f[cea altceva, doar c[ blestema, suduia =i b[tea,
de-\i era mai mare sc`rba c`nd o vedeai.
Copilul cel mai mic, care era p`rjol, p`rjol de blestemat =i neast`m-
p[rat, afl`nd odat[ pe mama sa ]n duhuri rele, s-a luat la ceart[ cu
d`nsa, de suna nu un sat, ci un cap de \ar[, de-\i era mai mare groa-
za s[-i ascul\i. Mai pe urm[, ajunser[ chiar =i la p[ruial[.
Mama ]ns[, voinic[ cum era, nu se prea l[sa. La urm[ ]ns[,
mu=c`nd-o b[iatul de g`t, i-a supt tot s`ngele, p`n[ c`nd a murit.
Mama, tr[g`nd pe moarte, l-a blestemat ca neam de neamul lui
nimic s[ nu se aleag[, =i vi\[ de vi\[ de a lui s[ umple lumea, dar
]ntre oameni s[ nu aib[ loc, dec`t numai ]n bor\ile lemnelor g[unoase.
Din om ce e, neam din neam de al lui s[ se prefac[ ]n mu=te cu ghimpi
venino=i, iar s`ngele ei, numai ]n venin s[ se prefac[, ]n trupul lui =i
al urma=ilor lui.
El, auzind blestemul mamei sale, a alergat ]nspre codru, =i pe c`t
alerga mai tare =i mai repede, pe at`ta i se p[rea c[ se face mai u=or
=i mai mic, p`n[ ce ]n urm[ s-a trezit ]ntr-o diminea\[ ]ntr-un bondar
cu trupul galben, c[ruia oamenii ]i zic viespe.
P{IANJENUL
Zice-se c[ Domnul nostru Isus Cristos avea datin[ de a intra mai

adeseori prin sinagogele jidove=ti =i a predica cuv`ntul lui Dumnezeu.
Jidovilor ]ns[ nu le venea nicidecum la socoteal[ ]nv[\[tura lui.
De aceea nu o dat[ s-au sf[tuit ei ca s[-l prind[ =i s[-l omoare.
}ntr-un r`nd, intr`nd Isus Cristos ]ntr-o sinagog[ =i ]ncep`nd a
]nv[\a ca totdeauna, jidovii ce fac, ce dreg, destul at`ta c[ pun m`na
pe d`nsul =i vreau numaidec`t s[-l sp`nzure. Dar cine s[ le fac[ fu-
nia trebuincioas[ spre scopul acesta? Unii spun:
— F[-o tu!
Al\ii :
— Ba f[-o tu.
+i tot a=a se ]mbie unii pe al\ii, dar nici unul nu se prinde s-o fac[.
Un p[injen ]ns[, care se afla ]ntr-un ungher al sinagogii =i auzea
toate, cum se ceart[ jidovii ]ntre ei =i nici unul nu vrea s[ fac[ funia
ce le trebuie, hai c[ va face-o el!
Jidovii, cum ]l aud vorbind, ]=i ]ndreapt[ cu to\ii privirile spre
d`nsul =i uit[, ca p[m`ntul, de Domnul nostru Isus Cristos.
Isus Cristos, la r`ndul s[u, ]i las[ c[ut`nd cu gurile c[scate la
p[ianjen =i, ie=ind din sinagog[, se duce ]n treab[-=i.
P[ianjenul ]ns[, care-l v[zuse c`nd a ie=it =i ]ncotro a apucat, se ia
dup[ d`nsul torc`nd.
Tot atunci auzind =i Maica Domnului c[ jidovii l-au prins pe fiul
s[u Isus =i vreau s[-l sp`nzure, a ]nceput a umbla pe drumuri =i a-l
c[uta, doar[-l afl[ =i-l scap[ din mìnile jidovilor.
Iat[ ]ns[ c[ umbl`nd ea a=a ]n sus =i ]n jos, c[ut`ndu-l pe Isus
Cristos, se ]nt`lne=te cu p[ianjenul, care s-a fost apucat c[ va face
funia trebuincioas[ jidovilor. +i cum ]l ]nt`lne=te, ]l ]ntreab[:
— N-ai v[zut unde e fiul meu, Isus Cristos?
— Nu numai c[ l-am v[zut, ci uit[-te la mine c[-i torc chiar =i
funia cu care au s[-l sp`nzure jidovii, pentru c[ s-a apucat s[ ]nve\e o
nou[ ]nv[\[tur[! r[spunse p[ianjenul.
— Da mai sub\ire n-o po\i toarce? ]l ]ntreb[ Maica Domnului,

v[z`ndu-l c[ toarce cam grosu\.
— Ba eu pot toarce =i mai sub\ire, dar pentru o funie, cred c[ =i
a=a e prea sub\ire!
Maica Domnului auzind r[spunsul acesta al p[ianjenului, s-a
sup[rat pe d`nsul =i l-a blestemat zic`nd:
C`t vei fi,
+i-i tr[i,
S[ tot torci,
S[ r[storci,
dar numai cel ce din prostie =i din neb[gare de seam[ se va ]ncurca
]n firele toarse de tine, s[ moar[, altul nimeni!
+i de atunci, p[ianjenul toarce necontenit, dar numai o seam[ de
mu=te =i alte viet[\i mai mici se pot prinde ]n p[ienjeni=ul s[u.
POVESTE
Apoi se zice c[ Maica Domnului g[tea c[ma=[ fiului ei, lui Isus
Hristos.
+i c[ma=a aceea era necroit[, nici atins[ de foarfece. +i nu era
cusut[ nici atins[ de ac. Cu m`na ei preasf`nt[, Maica Domnului g[tea
c[ma=a numai dintr-un fir. +i acel fir era sub\ire, sub\ire, mai sub\ire
dec`t p[rul capului. Era fir tors de m`na Maicii Domnului. Cum sta
N[sc[toarea a=a =i lucra, un p[ianjen o v[zu =i v[zu =i firul cel sub\ire.
Ciudos =i ]ndr[zne\, veni ]naintea ei =i-i zise:
— Ce te fudule=ti cu me=te=ugul t[u? Eu pot toarce =i mai sub\ire
dec`t tine.
Buna Fecioar[ ]l privi z`mbind =i-i zise r[ut[ciosului p[ianjen:
— De vei toarce cum ai zis, s[ fii tu rege pe neamul t[u de ani-
male, iar de nu, apoi alt canon nu-\i dau, dec`t din tors s[ te hr[ne=ti
=i din fire de tort s[-\i ]mplete=ti capcana.
+i-ncearc[ p[ianjenul de mai multe ori, dar ]n zadar, c[ firul Maicii
Domnului era ]nzecit mai sub\ire.
A=a p[ianjenul a pierdut r[m[=agul =i uite-l cum tr[ie=te.
CUPRINS
Legendele florei 161
LEGENDELE FLOREI
DE CE NU POT ARBORII UMBLA?
Cu multe mii de ani ]nainte, era o vreme c`nd =i arborii puteau

umbla. Atunci tr[ia undeva un om foarte bogat, dar zg`rcit. Doamne!
De-ar fi putut, ar fi ]mbucat lumea toat[, de zg`rcit ce era.
Odat[ s-a dus omul acesta ]n p[dure, unde a v[zut un stejar minu-
nat de frumos. El avea mul\i copaci pe l`ng[ casa sa, dar s-a g`ndit
ca s[ aib[ =i acest stejar =i ]i zise:
— Vino cu mine la coliba mea, c[ eu nu am nici un g[tej.
Stejarul n-a mai stat pe g`nduri, ci s-a luat dup[ om spre cas[.
Pe drum omul a obosit =i zise copacului:
— Tu e=ti tare =i mare, du-m[ pe mine la coliba mea, c[ nu mai
pot de oboseal[.
Stejarul a stat locului p`n[ s-a urcat omul pe o creang[, apoi s-a
dus mai departe.
Merg`nd a=a, au ajuns la o livad[ frumoas[, unde p[=tea un bou
gras. Aci iar veni zg`rcitului o poft[ =i zise stejarului:
— Lemne a= avea, ]ns[ ar fi foarte bine dac[ a= avea =i carne de
friptur[. Cum ar fi, dac[ tu ai ucide boul acesta =i l-am lua cu noi ]n
coliba mea?
Stejarul nu r[spunse nici un cuv`nt, ci se apropie de bou =i a=a-l
lovi cu o creang[ groas[-n frunte, de-l t[v[li la p[m`nt. Apoi ]l lu[ pe
crengile sale =i se duser[ mai departe.
Dar nu mult s-au dus =i pe drum au ajuns o tr[sur[ ]n care era o

bute cu vin; c[r[u=ul dormea. Aci iar ]i venir[ zg`rcitului pofte noi
=i zise:
— Hm! Lemne a= avea, carne a= avea, dar n-am vin. Cum ar fi
oare dac[ ai ridica tu butea aceea pe crengile tale, ca s[ o ducem la
coliba mea?
Stejarul nu zise nimic, ci apropiindu-se de car, ridic[ butea pe
crengile sale =i merse mai departe.
Dup[ un r[stimp au ajuns l`ng[ o bisericu\[. Acolo zise omul
c[tre stejar:
— Lemne a= avea, carne a= avea, vin ]nc[ a= avea, dar n-am cra-
ti\[ unde s[-mi frig carnea. Cum ar fi oare dac[ ai lua tu clopotul
cela din turn? Din el mi-a= putea f[uri c`teva crati\e!
Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci, apropiindu-se de turn, =i-a
]ntins o creang[ ]n[untru, prin gaura ferestrei =i a scos clopotul afar[.
Tocmai vrea s[-l anine de o creang[, c`nd deodat[ tr[sni din cer
=i f[cu tot ferfeni\e stejarul, omul =i butea. Numai clopotul a r[mas
]ntreg, =i oamenii l-au a=ezat iar ]n turn, la locul lui.
De atunci, ]ns[, arborilor nu le mai este iertat a se mi=ca din
locul lor.
PIEPTENELE LUI S~N-PETRU
Dup[ ce ]n c[l[toria lor pe p[m`nt str[b[tur[ un =es lung, c`t pos-

tul Pa=tilor, Dumnezeu =i cu S`n-Petru ]=i ]ndreptar[ pa=ii c[tre un
munte, s[ vad[ ce lume mai este prin codri. }n fa\a lor se ridica un
munte mare =i gola= de tot. Numai st`nc[ =i bolovani. Nu era un co-
pac, o tuf[, o verdea\[, nic[ieri. Nici un fir de iarb[, de leac, vorba
aia. Cum te uitai spre el, vedeai cu ochii toate s[lb[ticiunile, vie\u-
itoarele =i jig[niile l[sate de Dumnezeu s[ tr[iasc[ la munte, unele
umbl`nd, altele zbur`nd, altele t`r`ndu-se pe p[m`nt.
Jos, la poalele muntelui, era o buc[\ic[ de paji=te verde, pe care
un cioban t`n[r ]=i p[zea turma de mioare.
— Doamne, zise S`n-Petru, n-ai fi de p[rere s[ mergem la cio-

b[na=ul cela =i s[-l ]ntreb[m cum e mul\umit el de soart[?
— S[ mergem, Petre.
Ajung ei la cioban, dau bine\e =i intr[ ]n vorb[ cu el. Fl[c[ul era
vesel =i vorb[re\. Cum ]=i arunc[ ochii ]mprejur, S`n-Petru vede jos
pe iarb[ un pieptene de lemn, cu care pu\in mai ]nainte ]=i descur-
case ciobanul pletele.
— Dar sc`ndurica asta crestat[ pe de margini, ce este, b[iete?
]ntreb[ Sf`ntul cu mirare.
— Este un pieptene f[cut de mine. N-am putut s[ m[ duc ]n t`rg
s[-mi cump[r unul mai ca lumea =i l-am cioplit pe [sta cu m`na mea.
— +i la ce-\i serve=te pieptenele [sta, ori cum ]i zici tu? ]ntreb[
b[tr`nul c[l[tor.
— Ce ]ntrebare! P[i, dumneata nu =tii, mo=ule, cu el pot s[-mi
descurc p[rul =i s[-l a=ez frumos, cur[\indu-l =i de praful care s-a
]mb`csit ]n el? Dumneata de pe ce lume vii?
Atunci S`n-Petru, ca s[ se ]ncredin\eze c[ ]n adev[r unealta aceea
sluje=te la or`nduirea p[rului, lu[ pieptenele =i ]ncepu s[ trag[ cu el
prin pletele sale mari =i albe ca z[pada. +i, cum erau cam ne]ngrijite
=i ]ncurcate, c`nd a tras o dat[ mai cu putere, =i-a smuls un fuior de
p[r. C`nd l-a v[zut, a ]nceput a scr`=ni din din\i; de nacaz =i de du-
rere i-au dat lacrimile; m`nios, S`n-Petru azv`rle pieptenele din m`n[
c`t colo, zic`nd cu glas de afurisenie:
— Din tine, pieptene blestemat, s[ ias[ tot copaci. Copacii s[
acopere mun\ii [=tia to\i, iar pe crengile lor s[ nu creasc[ alt[ road[
dec`t piepteni verzi, c[rora s[ nu le cad[ din\ii niciodat[. Iat tu,
ciobane, pentru c[ \i-ai f[cut r`s de mine, s[ r[t[ce=ti toat[ via\a ta
printre ace=ti piepteni verzi =i to\i c`\i vor gusta din meseria ta, s[
aib[ parte de ei.
Dumnezeu care t[cuse p`n[ atunci, v[z`nd sup[rarea lui S`n-Pet-
ru, zise:
— Fie dup[ voia ta, Petre!
+i din clipa aceea a r[s[rit =i a crescut pe mun\i bradul, care ]n

graiul poporului se mai nume=te si „Pieptenele lui S`n-Petru“. +i de
atunci petrec ciobanii vara cu turmele lor sus ]n munte, prin desi=ul
brazilor frumo=i =i drep\i ca lum`n[rile =i tot a=a de verzi la Cr[ciun
ca =i la Sf`ntul Ilie.
BRADUL SAU POMUL DARURILOR
C`nd bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor, a ]mpodobit pe

fiecare cu o mul\ime de lucruri frumoase =i bune. Astfel un pom a
fost d[ruit cu pere de toat[ m`na, ori cu frumoasele mere galbene =i
ro=ii; altul a c[p[tat gustoasele cire=e, care sunt cel dintì dar de fructe
ale verii, sau vi=inele ro=ii, surori bune cu cire=ele; iar alt pom a rodit
nucile cu coaja tare, care ne ]mbie la trud[, ca s[ le putem gusta mie-
zul alb =i l[ptos; tot a=a a luat fiin\[ rodul diferit al lumii ]ntregi de
pomi, care ]mpodobesc dealurile =i v[ile, gr[dinile =i livezile, de-a lun-
gul =i latul p[m`ntului lui Dumnezeu.
Bradul, ar fi vrut =i el s[ fie un pom cu fructe pe d`nsul, s[ stea ]n
apropierea oamenilor =i s[ aduc[ =i el bucurie copiilor, cum fac dul-
cile cire=e, c`nd se ]ng`n[ prim[vara ]nflorit[ cu vara soarelui cald.
Dar ve=m`ntul lui ]ntunecat nu atr[gea pe nimeni =i to\i r`deau de
frunzu\ele lui ca acele =i de cucuruzul lui \epos.
+i bietul brad, v[z`nd c[ nici cucuruzul, nici r[=ina lui mirositoare
nu se pot asem[na cu fructele celorlal\i pomi =i nu ademenesc pe ni-
menea, plec[ am[r`t din lumea pomilor =i se retrase departe, ]n
p[dure. Acolo ]=i pl`ngea ]n tain[ obida. Ce putea s[ fac[? N-avea ce
s[ dea oamenilor. Pl`ngea ]n sufletul s[u, dar f[r[ s[ se t`nguie, f[r[
s[ se revolte.
Iar bunul Dumnezeu, care le vede pe toate =i are grij[ =i de bo-
bul de rou[, =i de firul de iarb[, auzi r`sul r[ut[cios al pomilor rodi-
tori =i v[zu lacrimile bradului cuminte. Se apropie atunci de d`nsul
=i-i spuse:
— Nu fi m`hnit, bradule. |ie nu \i-e dat s[ por\i fructe, pentru a

s[tura l[comia nem[surat[ a celor mai neast`mp[ra\i copii ai mei
care sunt oamenii. A=teapt[ =i vei vedea c[ =i \ie ]\i port de grij[.
A=a trecu vara =i toamna. C`nd veni iarna, pomii ]=i pierduser[ nu
numai fructele frumoase =i ademenitoare, ci =i ]ntreaga bog[\ie a frun-
zelor. +i st[teau acum cu ramurile goale =i triste, ]n b[taia gerului =i
a v`nturilor, care treceau h[ulind =i r`deau de s[r[cia lor.
Bradul ]ns[ r[mase verde, p[str`ndu-=i ]ntregul ve=m`nt de ce-
tin[, nep[s[tor de asprimile iernii.
Iar dup[ mul\i ani, c`nd fiul lui Dumnezeu lu[ ]nf[\i=are de om,
n[sc`ndu-se din trupul neprih[nit al Fecioarei Maria, ]mp[ra\ii de la
r[s[rit, care veniser[ s[ aduc[ daruri copilului dumnezeiesc, voind
s[ le ]mpodobeasc[ =i cu ramuri verzi, fiind iarn[, n-au g[sit dec`t
bradul, care ]=i p[strase ve=m`ntul verde.
Ei aduser[ atunci copilului Isus un br[dule\ verde, pe care au ani-
nat darurile, aprinz`nd =i lum`n[ri ]ntr-]nsul.
De atunci ar fi =i obiceiul pe care noi, rom`nii, l-am luat de la alte
popoare =i care este at`t de pl[cut copiilor, c[ vine Mo=-Ajun =i le
aduce bradul cu daruri de sfintele s[rb[tori ale Cr[ciunului.
LEGENDA MESTEAC{NULUI
Cic[ Dumnezeu sf`ntul, pe c`nd umbla pe p[m`nt, a ajuns odat[

ostenit ]ntr-o p[dure. Se l[s[ jos sub un stejar s[ se hodineasc[. +i
unde mi se porni un zvon ]n p[dure =i un fo=net, =i unde ]ncepur[
greiera=ii s[ \`rìe =i p[s[relele pe ramuri s[ ciripeasc[, de \i-era mai
mare dragul. Vezi c[ toate viet[\ile codrului se bucurau c[-l aveau pe
Dumnezeu printre ele, iar nu deasupra lor. Iepura=ii f[ceau tumbe ca
s[-l ]nveseleasc[, c[prioarele =i cerbii se zbenguiau ca s[-i bucure ini-
ma, iar fiarele se ]mbl`nziser[, =i ni=te mielu=ei p[=teau al[turi de
lupul cel nes[\ios.
+i Dumnezeu sf`ntul, bucuros c[-=i vede f[pturile at`t de voioase
=i tr[ind ]n pace ]ntre ele, adormi ]n c`ntecele p[s[relelor.
Se potolir[ toate, ca s[-l lase s[ se hodineasc[ ]n pace. Dar copacii

p[durii socotir[ c[ ei nu l-au cinstit precum trebuie =i precum f[cur[
viet[\ile celelalte, c[ =i ele au via\[ ]n ele, =i pornir[ a se ]mbr[ca ]n
hainele cele mai scumpe. Bradul falnic =i m`ndru, fagii =i stejarii, to\i
se luaser[ la ]ntrecere, care s[ fie mai m`ndru la port =i mai fudul.
F[cur[ apoi un zid de jur ]mprejurul locului unde hodinea Preasf`ntul,
ca s[ nu s-apropie vreo f[ptur[ omeneasc[ =i s[-i tulbure somnul.
Pe c`nd st[teau ei a=a drep\i, f[r[ s[ le fo=neasc[ v`ntul, c[ se
potolise =i el, vreo frunz[, numai ce se v[zu venind ]n fug[ un copac
]mbr[cat ca vai de el. Venea, venea =i din ramurile lui stufoase pi-
curau lacrimi c`t pumnul care se prelingeau peste coaja negricioas[
a trunchiului lui voinic.
Copacii din jurul Domnului ]i f[cur[ semn cu v`rfurile lor s[ tac[,
dar mesteac[nul se jeluia amarnic zic`nd:
— Cum s[ nu pl`ng, s[rac de mine, c[ voi v-a\i ]mbr[cat to\i ]n
straie de s[rb[toare, ca s[-l cinsti\i cum se cuvine, numai eu, vai de
capul meu, n-am altceva dec`t straiele astea ponosite pe mine!
Degeaba ]=i fo=neau u=urel copacii ceilal\i frunzele, ca s[-l fac[ s[
tac[, degeaba c[utau cu ciud[ viet[\ile p[durii la el; mesteac[nul
pl`ngea =i se jelea.
Dumnezeu, care se f[cea c[ doarme, auzise jelania mesteac[nului
=i-l cuprinse mila de bietul copac, care numai de dragul }nf[ptuitorului
ar fi voit s[ fie =i el g[tit ca ceilal\i.
Deschise ochii, chem[ pe mesteac[n l`ng[ sine =i ]i zise:
—Fiindc[ te-am nedrept[\it =i nu te-am ]mpodobit ca pe ceilal\i,
te ursesc ca de azi ]nainte, c`t o d[inui pe p[m`nt mesteac[nul, s[
creasc[ ]nalt =i falnic, iar lacrimile care \i-au =iruit de pe ramuri =i
s-au prelins pe trunchiul t[u, s[ se prefac[ ]n coaj[ alb[, care s[ scli-
peasc[ ca argintul ]n b[taia soarelui.
Cic[ de atunci, scoar\a mesteac[nului ]n loc de negricioas[, pre-
cum era p`n[ in ziua aceea, s-a f[cut alb[ =i neted[ cum e acum.
LEGENDA PLOPULUI TREMUR{TOR
Se poveste=te din b[tr`ni, c[-ntr-un m[re\ palat tr[ia o m`ndre\e

de z`n[, cum nu se mai dovedise.
De peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri, veneau la ea crai =i fe\i-frumo=i
s[-i cear[ m`na.
Dar care se duceau, de-acolo ]nd[r[t nu mai veneau, c[ci z`na
=tia o vraj[ mare =i c`nd rostea vraja =i-=i ridica m`na ]nspre cineva,
pe loc ]l pref[cea ]ntr-o stan[ de piatr[.
Erau sute de stane de piatr[ prin preajma palatului ei.
Z`na ]ns[ ]=i d[duse cuv`ntul, c[ dac[ vreunul din cei care ve-
neau ar izbuti s[ o s[rute, ca f[r[ ea s[ bage seam[ mai dinainte, pe
acela ]l va lua de so\.
A fost un fiu de ]mp[rat care s-a dus =i el ca al\ii, norocul de =i-a
]ncercat.
Palatul z`nei era ]ntr-o poian[ mare =i frumoas[, la poalele unei
p[duri de brazi ]nal\i =i drep\i ca lum`narea. Pe l`ng[ el trecea un
p`rù cu apa limpede ca vioara. }n acest p`rù, ]n fiecare zi pe la
amiaz[, z`na mergea s[ se scalde.
C`nd a ajuns feciorul de ]mp[rat acolo, s-a suit ]n v`rful unui brad
=i a stat zile ]ntregi ca s[ observe mi=c[rile z`nei.
B[g[ de seam[ c[ adesea c`nd z`na ie=ea din p`rù =i era frumos
=i cald, ea se culca pe marginea p`rùlui.
+i-a luat ]ntr-o zi inima ]n din\i =i s-a cobor`t jos, c`nd a v[zut pe
z`n[ c[ iese din ap[ =i se culc[ pe marginea p`rùlui la umbr[. Merse
b[iatul cu mare b[gare de seam[, p`n[ s-a apropiat de ea bini=or.
C`nd a v[zut ]ns[ at`ta frumuse\e pe chipul ei, a=a p[r lung =i
auriu =i c`nd ]i mai z[ri prin c[ma=a ei alb[ de m[tase, descheiat[,
s`nul trandafiriu, plin =i rotund, ]l apuc[ un tremurat puternic =i nu
mai fu ]n stare un pas s[ mai fac[ ]nainte, s[ se aplece =i s[ s[rute
frumoasa z`n[.
A stat a=a tremur`nd, \intuit locului, p`n[ ce z`na s-a de=teptat.
C`nd l-a v[zut a=a frumos =i t`n[r, i s-a f[cut oricum mil[ z`nei =i
nu mai vru s[-l ]mpietreasc[. +i-a apropiat de gura lui obrazul ei,
zic`ndu-i:
—S[rut[-m[ =i s[-mi fii so\.
Pe el ]l apuc[ =i mai puternic tremuratul. Nu fu-n stare s[ s[rute
obrazul z`nei.
+i feciorul de ]mp[rat a r[mas mut. Atunci z`na i-a zis o vraj[ =i l-a
pref[cut ]ntr-un arbore, menindu-l s[-i tremure frunza ]n veci.
Arborele acela e plopul tremur[tor.
LEGENDA SALCIEI PL~NG{TOARE
Salcia pl`ng[toare a fost odat[ un copac m`ndru, care ]=i ]n[l\a

cu trufie ramurile spre cer.
C`nd Pilat chem[ pe Isus la judecat[ =i-l ascult[, f[r[ s[-i g[seasc[
vin[, el ]l d[du pe m`na osta=ilor ca s[-l chinuiasc[.
O=tenii s[lbatici nu a=teptau dec`t at`ta. Se duser[ ]n gr[din[
ca s[-=i caute nuiele =i numaidec`t puser[ ochii pe ramurile zvelte
ale salciei, care st[tea ]n mijlocul gr[dinii =i din care rupser[ o
mul\ime.
Salcia nu b[nuia ]ns[ la ce avea s[ slujeasc[ ramurile sale. Dar
v[zu ]ndat[ c[ Isus fu adus acolo. O=tenii cruzi ]i smulser[ haina din
spate; apoi ]l legar[ de un copac =i-l lovir[ cu nuielele, p`n[ ce \`=ni
s`ngele.
Isus ]ndur[ toate chinurile, f[r[ ca din gura lui s[ ias[ o vorb[ de
jelire. Dar salcia fu cuprins[ de o durere ad`nc[. }i era ru=ine c[-=i
d[duse ramurile pentru un lucru at`t de r[u =i nu mai ]ndr[znea
s[-=i ]ntind[ ramurile c[tre cerul albastru; jelind, ea ]=i aplec[ frun-
zele =i ramurile la p[m`nt.
Oamenii ]ncepur[ s[ planteze salcia pe mormintele mor\ilor =i ea
se f[cu, dintr-o m`ndre\e de copac, salcia ]nchircit[ =i pl`ng[toare.
COAC{ZA
Unele neamuri numesc coac[za sau pomu=oara rodul Sf`ntului Ioan.

Cic[ odat[, Sf`ntul Ioan Botez[torul, dup[ mult[ pribegie ]n ni=te
\inuturi pustii =i st`ncoase, fl[m`nd =i rupt de oboseal[ =i de sete, ajunse
la un tufi=. „Ah, dac[ a= g[si m[car aici ceva r[coritor“, oft[ el.
Dar ]n toat[ ]ntinderea z[rii nu se vedea cas[ de om, nici vreun
izvor ori vreo plant[ roditoare.
Dobor`t de oboseal[, el adormi la umbra unei tufe.
}n timpul nop\ii, tufa se aplec[ prietenoas[ peste Botez[torul ador-
mit. C`nd se zori de ziu[, Sf`ntul Ioan se trezi. Dar c`t de mare ]i fu
mirarea c`nd v[zu c[ tufa, care ]n ajun nu avusese dec`t frunze verzi,
era plin[ acum de o mul\ime de boabe ro=ii, care at`rnau prinse minu-
nat, ca ni=te ciorchine de ramurile sub\irele.
Sf`ntul Ioan gust[ din minunata poam[ ro=ie =i mul\umi Dom-
nului pentru darul ce ]i trimise.
De atunci pomu=oara s-a ]nmul\it =i s-a ]ntins pretutindeni, amin-
tind oamenilor minunile Atoate\iitorului.
LEGENDA TRANDAFIRULUI
+I A SCAIULUI
La o margine de drum, ]nflori prima dat[ trandafirul. +i a fost o

minune, c[ci floarea trandafirului era a=a de ginga=[, a=a de alb[, c[
parc[ de la ea se luminase diminea\a de prim[var[. Avea crengile
lucii, rumene ca m[rgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul
florii lui se ]mpr[=tia peste ]ntreg cuprinsul c`mpiei.
Fluturii c[deau adormi\i, celelalte flori se plecar[ ]n fa\a adev[ratei
st[p`ne.
P[s[rile veneau de la dep[rt[ri mari, atrase de mirosul parfumat,
s[ vad[ =i ele tulpina m[iastr[ care ]=i desf[cea frumuse\ea pentru
]ntìa oar[ pe p[m`nt. +i parc[ =i lui Dumnezeu ]i p[rea acum r[u c[
pusese ]ntr-o floare a=a de minunate daruri, pe care nu le ]mp[r\ise
nici ]n rai. Lucrul acesta ]l =optise o cioc`rlie care, la r[s[ritul soare-

lui, ducea totdeauna lui Dumnezeu c`te o s[m`n\[ din fiecare floare
ce cre=tea pe p[m`nt, s-o p[streze Preasf`ntul, pentru r[sad.
P`n[ la amiaz[, trandafirul se acoperi ]ntreg de flori. Drume\ii tre-
ceau =i r[m`neau locului, puneau mìnile la ochi, resfirau n[rile s[
]nghit[ mirosul nemaisim\it p`n[ atunci, apoi, cu priviri lacome, ru-
peau c`te o floare.
Dup[ c`teva zile, trandafirul se m`hni; el se ]mpodobea =i oame-
nii ]l despuiau.
„Uite, ]=i zicea el, scaiul de l`ng[ mine e ]nalt, e chipe= =i nimeni
nu-l atinge; =i pe mine m[ dezbrac[ to\i de frumuse\ile mele“.
Un sticlete care tocmai atunci se a=ezase pe o creang[, ]l deslu=i:
—Cum s[ se ating[ cineva de scai, c`nd tot e ]mbr[cat ]n ghimpi!
Atunci trandafirul se uit[ =i v[zu c[ ]ntr-adev[r scaiul avea ghimpi.
+i nu mai preget[; se rug[ ]ndat[ lui Dumnezeu s[-l acopere =i pe
d`nsul cu ghimpi, ca s[-i p[zeasc[ floarea.
„Vezi, ]=i zise Atotst[p`nitorul, era dat ca pe p[m`nt s[ nu r[m`n[
ceea ce numai ]n rai trebuia s[ fie“.
+i, bucuros, ]ndat[ a f[cut un semn =i tulpina lucie s-a acoperit de
ghimpi. Dar trec[torii tot se opreau; =i nu era unul care s[ treac[ pe
l`ng[ floarea minunat[.
Dar acum fiecare c`nd rupea floarea, l[sa c`te o bobi\[ de s`nge
]n v`rful vreunui ghimpe. Iar din ghimpe, s`ngele a p[truns ]ncetul
cu ]ncetul ]n tulpin[, s-a ridicat p`n[ ]n boboci, =i ]ntr-o diminea\[,
floarea trandafirului se desf[cu ro=ie aprins[ ca s`ngele.
Scaiul st[tea ursuz al[turi. De la o vreme, se trezi =i-n el pizma,
c[ prea nu-l bag[ nimeni ]n seam[.
— Uite cum se ]nclin[ to\i trandafirului, =i mie — nimeni.
+i se rug[ lui Dumnezeu s[-i schimbe =i lui floarea, s[ i-o fac[
ro=ie, b[t[toare la ochi, ca a trandafirului.
Atunci Dumnezeu a zis: „A=a e pe p[m`nt. Fiecare alearg[ dup[
ce bate la ochi; dar numai eu =tiu c[ ce am menit odat[, a=a r[m`ne!“
A f[cut Dumnezeu un semn =i floarea scaiului se f[cu ro=ie ca fo-

cul. +i-au trecut mereu drume\ii =i-au rupt ]ntruna florile trandafi-
rului =i nu s-au uitat la scai.
POVESTEA BUJORULUI
Era odat[ un ]mp[rat =i avea un fecior pe care-l chema Bujor.

}mp[ratul era acum b[tr`n =i slab. Om pa=nic, nu ridicase o=ti
]mpotriva nim[nui =i de aceea nu-=i g[sise nici un du=man.
Dar nu este om s[ nu-=i aib[ necazul lui. }mp[ratul ]ns[ avea =i el
un necaz.
Avea pe mo=ia lui un codru de brazi =i molizi, ]n mijlocul c[ruia
era un iezer st[p`nit de iele =i de stafii.
Care cum intra ]n p[dure, ]napoi nu se mai ]ntorcea dec`t schi-
monosit: altul ]n cìne, altul ]n m[gar; alteori ]l schimbau ielele ]n
flori =i buruiene, ori ]l caliceau, de nu era om ]n toat[ via\a. C[, s[
vezi, f[ceau pe om de se ]ndr[gostea de d`nsele =i-=i r`deau de el ca
de un nag`\.
}mp[ratul, de cum i-a r[s[rit b[ietul, l-a =i pov[\uit s[ mearg[ ]n
toat[ ]mp[r[\ia dac[ are poft[, numai ]n codrul cu ielele s[ nu se duc[.
}ntr-o zi ]ns[, ]mp[ratul pic[ la pat s[ nu se mai scoale =i sim\in-
du-=i sufletul la g`t, adun[ sfat =i, chem`ndu-=i feciorul, ]i puse coroa-
na pe cap =i buzduganul ]n m`n[, semnele st[p`nirii peste ]mp[r[\ie,
=i dup[ ce ]i mai dete mai multe pove\e, ]i aminti =i de iezerul cu iele:
— Pe acolo s[ nu calci, dragul tatii, c[ ce-i p[\i, cu nimeni nu vei
]mp[r\i.
Apoi ]=i d[du sf`r=itul. R[mas singur, Bujor a jelit c`t a jelit dup[
mo=neag =i dup[ o vreme a ]nceput a-=i mai c[uta =i el de treburile
]mp[r[\iei =i, ]ntre altele, cea dintì grij[ a fost s[ vad[ satele =i t`rgurile.
A mers el ]ntr-un t`rg, a mers ]n altul =i-a dat =i prin p[r\ile ieze-
rului cu z`nele. +i era p[durea ceea a=a de plin[ de tain[ =i a=a cu-
prins[ de c`ntec de p[s[ri, c[, numai trec`nd pe l`ng[ d`nsa c[dea
omul ca adormit; iar ]n nop\ile cu lun[ se auzea c`ntecul z`nelor, de

te ]mboln[veai de dor =i de vraj[.
+i ]n toat[ p[durea numai o c[rare era =i aceea f[cut[ de ielele
care veneau p`n[ la marginea p[durii =i fugeau iar.
Feciorul de ]mp[rat trecea tocmai pe marginea p[durii, c[ se
]nfrico=ase destul de cele ce-i spusese tat[l s[u, ]mp[ratul. Dar inima
]l tr[gea m[car aerul r[coros al p[durii s[-l soarb[ =i-=i zise c[ doar
n-or fi z`nele ]n toate zilele prin p[dure, s[-l adoarm[ =i pe el. Dar
cum trecu doar pe marginea p[durii, ]l =i prinse a=a un somn, =i pe el
=i pe cai, =i pe surugii =i pe o=tenii ce-i avea de paz[, c[ poposir[ sub
o poal[ deas[ de stejari, se tol[nir[ to\i pe iarb[ =i adormir[.
Se f[cu noapte, luna ie=ise ro=ie ca focul =i se tot ]n[l\a pe cer =i ei
dormeau =i dormeau.
Deodat[ se auzi ca o adiere de c`ntec =i Bujor se trezi. Ascult[ el,
ascult[ =i inima ]ncepu s[-i bat[ cu putere. Parc[-l chinuia g`ndul s[
=tie cine c`nt[. Numai s[ vad[ cel pu\in. +i o lu[ printre copaci, ]ncet,
]ncet =i ]ntr-un lumini=, se v[zu ]nconjurat de ni=te z`ne, frumoase =i
albe ca stanele de marmor[ alb[, care ]ncepur[ a juca, rotindu-se ]n
juru-i ca un v`rtej. C`nd v[zu at`tea fete pe l`ng[ el, se ru=in[ =i se
f[cu ca focul pe obraz.
Una gr[i:
— S[-l facem m[gar.
Alta r[spunse:
— Ba nu, un bondar.
Alta ]ns[ gr[i:
— Eu zic, un vi\el.
Dar alta, cu o coroan[ de pietre scumpe pe cap =i care era mama
ielelor, r[spunse:
— Ba, nu! Eu zic la r`ndu-mi s[-l facem o floare, s[ nu poat[ merge
deloc pe picioare.
Apoi, ]nturn`ndu-se spre Bujor, care sta uluit =i cu inima zbuciu-
mat[ de fric[, ]i zise f[c`ndu-i un semn cu m`na:
— A=a s[ r[mì! Amin.

+i Bujor se =i pref[cu ]ntr-o floare ro=ie, ro=ie ca jarul, mare =i
b[tut[ ca un p[m[tuf.
Oamenii i-au zis bujor =i bujor a r[mas =i p`n[-n ziua de azi.
BUSUIOCUL LA CRE+TINI
Mult[ vreme nu s-a =tiut unde era ascuns[ de evrei crucea pe care
]=i v[rsase s`ngele Domnul nostru Isus Hristos.
Cre=tinii din toate p[r\ile doreau cu ardoare s[ afle acest scump
odor.
Dar, la ce ar fi folosit descoperirea sfintei cruci a Domnului pe
acele vremuri, c`nd cre=tinii abia se puteau aduna prin pe=terile din
p[duri s[ se roage?!
Peste 300 de ani, aceste nepre\uite moa=te au r[mas ascunse, dar
nev[t[mate, prin puterea lui Dumnezeu.
Tocmai pe timpul Sf`ntului Constantin cel Mare, crucea Domnu-
lui a fost scoas[ la iveal[.
}ntr-adev[r, c[ =i Sf`nta Elena, mama ]mp[ratului Constantin, a
mers la Ierusalim =i cu cheltuieli mari a f[cut s[p[turi pe Golgota,
dar ]n zadar. Parc[ p[m`ntul nu voia s[ libereze din tainica lui t[cere
sf`ntul odor demult dorit de cre=tin[tate.
Dar iat[, spune o veche tradi\ie cre=tin[, c[ pe o coast[ a sterpei
Golgota, era un petec de loc, unde cre=tea ]n fiecare an, din timpuri
ne=tiute de cercet[tori, un covor de flori verzi =i mirositoare, cine =tie
de ce m`n[ binecuv`ntat[ sem[nate.
Era o micu\[ gr[din[ de busuioc.
Sub aceast[ binecuv`ntat[ gr[din[ de busuioc era ascuns[ crucea
r[stignirii Domnului.
}ntr-adev[r, f[c`ndu-se =i ]n acest loc s[p[turi, s-a aflat, ]ntreg =i
]n cea mai bun[ stare, lemnul crucii Domnului.
Dac[ reg[sirea crucii a adus mare bucurie, apoi mult mai mare a
fost uimirea c`nd crucea Domnului f[cea =i minuni, t[m[duind pe

cei bolnavi, care cu credin\[ se atingeau de ea.
+i de atunci a r[mas busuiocul ca floare blagoslovit[, care ]mpo-
dobe=te crucea cre=tin[ =i se ]ntrebuin\eaz[ la diferite s[rb[tori ale
bisericii cre=tine.
LEGENDA CRINULUI
}n mijlocul unei p[duri se ]n[l\a odinioar[ un palat vechi, care

apar\inea Zmeului Zmeilor.
Acum ]ns[ era locuit de o vr[jitoare vestit[, de care tremura tot
\inutul. Ziua se pref[cea ]n =arpe sau ]n pas[re =i numai noaptea um-
bla cu chipul de om. Dac[ se apropia cineva de palat, se ]mpietrea.
Vr[jitoarea aceasta fura =i copii. Avea mii de suflete nevinovate,
pref[cute ]n flori.
Pe vremea aceea, doi copii fur[ izgoni\i din casa p[rinteasc[ de
mama lor vitreg[. Bie\ii copii, fl[m`nzi =i obosi\i, luar[ drumul spre
p[dure. Tot merg`nd, se r[t[cir[, =i, dup[ multe umblete, v[zur[
]naintea lor palatul.
Feti\a, f[r[ s[ =tie al cui e, se apropie bucuroas[, dar, c`nd fu la
doi pa=i de el, se pref[cu ]ndat[ ]ntr-o floare.
}n zadar se t`ngui micul fr[\ior, c[ci vr[jitoarea rupse floarea =i
pieri ]n[untru palatului.
Atunci b[iatul o porni mai departe, ]n lumea larg[, singur =i ab[tut.
— Doamne, fie-\i mil[ de mine =i d[-mi ]nd[r[t pe scumpa mea
surioar[, se ruga el ne]ncetat.
Bietul b[iat, dup[ c`tva timp, fl[m`nd, izgonit de to\i, se b[g[
argat la un cioban. Seara, c`nd n-avea ce face, d[dea t`rcoale prin
jurul palatului, dar nu se apropia prea tare, de fric[ s[ nu p[\easc[ ce
p[\ise surioara lui.
C`nd luna aluneca u=or de dup[ nori, copilul prindea s[ c`nte la
fluier copil[ria lui oropsit[. Ochii i se umpleau de lacrimi, c`nd ]=i
aducea aminte de ea. }ntr-o noapte, obosit =i cu g`ndul la surioara
lui, adormi ]n p[dure. Vis[ c[ r[t[cise prin locuri ]ntunecoase =i c[

g[sise o floare foarte frumoas[, pe care rup`nd-o o duse ]n palat.
Cum atingea ceva cu acea floare, toat[ vr[jitoria dimprejur pierea.
C`nd se trezi de diminea\[, ]ncepu s[ caute floarea. Dup[ c`teva
zile, obosit =i fl[m`nd, o g[si. Bietul b[iat r`dea =i pl`ngea de bucu-
rie, c[ci t[lm[cirea visului spunea c[ va sc[pa pe draga lui surioar[.
Cum ajunse la palatul vr[jitoarei, repede atinse cu floarea cea
binecuv`ntat[ floarea ]n care era pref[cut[ surioara lui =i numaidec`t
floarea se pref[cu din nou ]n feti\[.
Ferici\i, vrur[ s[ plece, dar, vai, poarta nu se mai deschise, era
]nchis[ pe veci.
Bietul b[iat, zg`l\ì cu putere poarta, dar nu putu s-o deschid[.
}n momentul acela, vr[jitoarea, auzind g[l[gia, veni s[ vad[ ce e.
Cum d[du cu ochii de ei, ]i pref[cu ]n dou[ flori mari =i albe, cu un
miros ]mb[t[tor.
Dar =i ea pieri, c[ci tot farmecul se duse. Palatul se ruin[ =i pe
ziduri ]ncepu s[ creasc[ iarba.
Dou[ flori mari, albe =i ]nalte, r[s[rir[ l`ng[ poarta palatului. Erau
cei doi fra\i pref[cu\i ]n crini.
FLOAREA LACRIMILOR
Poruncise Irod; de la un cap[t la altul al Betleemului mi=unau c[l[ii.

Fierul s[biilor se p[ta de s`ngele copiilor nevinova\i. Mamele ]=i sf`=iau
s`nul care ]i hr[nise; ]nnebunite de durere, str`ngeau la piept p[pu=i
de zdren\e =i strigau: „Mi l-a\i luat pe unul, acum am altul!“ Din fun-
dul palatului, Irod n-auzea gemetele de durere, nici scr`=nirile de fu-
rie, nici suspinele de dezn[dejde. Dar Irod credea c[, printre copiii
uci=i, fi-va =i cel a c[ruia na=tere cei trei crai de la r[s[rit o vestiser[.
}n vremea aceasta, Iosif str[b[tea pustiul, duc`nd de c[p[stru
asinul pe care c[l[torea Maria cu Isus ]n bra\e.
Fugeau de urgie.
Spaima ]i gonea; ar=i\a le topea puterile; n[dejdea ]i chema.
}n miezul zilei, soarele pr[jea nisipul; asinului i se muiar[ ge-

nunchii. Iosif ]l opri o clip[, ajut[ Mariei s[ se coboare =i o sf[tui s[
se odihneasc[ vreo c`teva clipe la umbra rar[ a unor spini.
Maria se a=ez[ jos s[ hr[neasc[ pruncul; Iosif r[mase ]n picioare,
cu privirile la copil; iar asinul se apropie, adulmec`nd cu botul umed
spre Fecioar[, ca =i cum ar fi mirosit =i el izvorul laptelui binef[c[tor.
Pruncul sugea dormind; ]i era obrazul fraged; gura rumen[ ca
m[rgeanul; de sub scufi\a alb[, p[rul galben ca aurul ie=ea arunc`nd
parc[ o cunun[ de raze de jur ]mprejurul capului.
+i cum ]l privea, ochii Mariei se umezir[. Ce le f[cuse copilul oare?
Cu ce gre=ise? De ce-l prigoneau?
Ridic`ndu-=i privirile, Maria =i le \inti ]n zare. Dar acolo departe,
ele ]nt`lniser[ o vedenie grozav[. Muma tres[ri din ad`ncul m[run-
taielor ei =i, f[r[ s[ spun[ un cuv`nt, izbucni ]ntr-un pl`ns sf`=ietor.
C[z`nd pe obrazul copilului, lacrimile fierbin\i ]l trezir[. Z`mbind,
Isus ]=i duse atunci m`nu\a la obrazul mamei. Iar Iosif o ]ntreb[:
— De ce pl`ngi tu, Marie?
Femeia nu r[spunse, dar fiindc[ nu avea cu ce s[-=i =tearg[ lac-
rimile, lu[ scufi\a copilului =i-o duse la ochi.
}ntr-un t`rziu, c`nd s[ plece iar la drum, Maria v[zu c[ scufi\a-i
ud[ de lacrimi. +i c[ut`nd, z[ri tulpina uscat[ a unui spin =i puse
scufi\a ]n v`rful ei s[ se usuce.
Iosif m`ngìe asinul, ajut[ mai apoi Mariei s[ se ridice, dar c`nd
Maria se ]ntoarse s[ ia scufi\a, r[mase locului uimit[: tulpina spinu-
lui se pref[cuse ]n lujer verde, =i-n locul scufi\ei str[lucea o floare
alb[ ca z[pada, deschis[ ca un potir de cristal.
+i pruncul iar z`mbi; iar Maria l[s[ pe Iosif s[ potriveasc[
c[p[strul asinului =i nu-i spuse nimic despre floare, de team[ s[ n-o
rup[. +i plecar[.
Maria ]=i desf[cu p[rul, care parc[ luase ceva din mireasma
neasem[nat[ a florii, =i feri capul lui Isus ]n umbra lui..
+i de atunci p`n[ ast[zi, crinul culege, ]n potirul florii lui, cele
dintì lacrimi de rou[ ale dimine\ii.
FLOAREA-PA+TILOR
Se zice c[ era odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[teas[, care aveau toate

bun[t[\ile de pe lume, numai copii nu aveau. +i fiindc[ nu aveau
copii, de aceea c[utar[ ei toate chipurile =i mijloacele cum ar c[p[ta
m[car unul, care s[ le mo=teneasc[ averea =i ]mp[r[\ia. Deter[ danii
pe la to\i vr[jitorii =i vr[jitoarele din ]ntreaga ]mp[r[\ie, c[ poate
ace=tia ar face s[ se vad[ =i ei cu-n copil, dar degeaba, c[ci ]mp[r[teasa
tot stearp[ r[mase. +i din pricina aceasta, at`t ea c`t =i so\ul ei erau
necontenit sup[ra\i =i du=i pe g`nduri.
Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-o zi, plimb`ndu-se ]mp[r[teasa prin gr[din[, aude
deodat[ un glas zic`ndu-i, c[ dac[ voie=te numaidec`t s[ aib[ un co-
pil, s[ nu-=i mai bat[ capul cu vr[ji =i desc`ntece, ci s[ d[ruiasc[ mai
bine ceva la o m`n[stire, =i atunci Dumnezeu ]i va asculta rug[mintea
=i-i va d[rui ceea ce dore=te.
}mp[r[teasa, cum auzi glasul acesta, nu stete mult pe g`nduri, ci
]ntorc`ndu-se ]n cas[ =i lu`nd ceea ce crezu c[ s-ar potrivi mai bine
pentru o m`n[stire, se duse chiar ]n aceea=i zi =i o d[rui m`n[stirii
celei mai apropiate.
Aduc`nd ea darul acesta, ]n scurt timp purcese grea =i la nou[
luni n[scu o copili\[ frumoas[ ca un ]ngera=.
+i acuma, c`nd se v[zur[ =i ei cu o copil[ at`t de frumoas[, s[ fi
prins pe Dumnezeu de un picior =i poate c[ tot nu s-ar fi bucurat
a=a de tare.
+i fiindc[ copila aceea era foarte frumoas[ =i dr[g[la=[, de aceea
]i puser[ numele Floarea.
Dar bine a zis cine a zis c[ unde e prea mult[ bucurie, acolo adese-
ori se ]nt`mpl[ c[ e =i sup[rare mare.
A=a a fost =-aicea.
Cu c`t cre=tea Floarea mai mare =i se f[cea mai voinic[ =i mai
frumoas[, cu at`ta era =i grija p[rin\ilor s[i mai mare, c[ci afl`ndu-se
]n vecin[tatea ]mp[r[\iei lor ni=te zmei, se temeau ca nu cumva
ace=tia, prinz`nd de veste despre frumuse\ea Floarei, s[ vie ]ntr-o bun[
diminea\[ =i s[ le-o fure, sau s[ le-o ieie cu nepus[ mas[.
Din pricina aceasta o =i \ineau ei apoi mai mult ]nchis[ dec`t slo-
bod[, f[r[ s[ le treac[ m[car prin minte c[ aceea ce fac, nu fac bine.
+i-ntr-adev[r c[ Floarea, v[z`ndu-se c[ o \in mai mult ]nchis[ dec`t
slobod[ =i ne=tiind de ce =i pentru ce, a ]nceput de la un timp a se da
]n dragoste cu un p[stor care p[=tea turma sa prin apropierea cur\ilor
]mp[r[te=ti =i care nu o dat[ trecea pe l`ng[ ferestrele unde era Floa-
rea ]nchis[.
Prinz`nd mai pe urm[ ]mp[ratul de veste, c[ fiic[ sa, cu toate c[
a ferit-o a=a de tare de ochii lumii, se iube=te cu un om de r`nd, at`t
de tare s-a sup[rat, c[ pe loc =i puse pe ni=te solda\i s[ prind[ pe
]ndr[zne\ul p[stor =i s[-l omoare, iar pe fiic[-sa o dete pe m`na unui
\igan, ca acesta s[ o duc[ ]n p[dure =i acolo apoi, t[indu-i mìnile =i
sco\`ndu-i ochii, s-o lase s-o m[n`nce fiarele cele s[lbatice.
|iganul ce era s[ fac[? Trebui s[ ]mplineasc[ porunca ]mp[ratului,
c[ de nu, a lui ar fi fost dracul! Lu[ pe Floarea, se duse cu d`nsa ]n
p[dure, ]i t[ie mìnile =i-i scoase ochii, =i apoi, l[s`nd-o astfel, se-ntoarse
]napoi acas[ ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimica.
Floarea, adic[ fiica ]mp[ratului, v[z`ndu-se ]n starea aceasta, mai mult
moart[ dec`t vie, pic[ ]n genunchi =i ]ncepu a se ruga Maicii Dom-
nului, ca s[ se ]ndure de d`nsa =i s-o prefac[ ]ntr-o floare, dec`t s[ r[m[n[
a=a, ca s[ se chinuiasc[ sau s[ vie fiarele cele s[lbatice =i s-o m[n`nce.
Maica Domnului, f[c`ndu-i-se mil[ de d`nsa, ]i ascult[ ruga =i o
pref[cu ]ntr-o floare alb[.
+i deoarece Floarea, adic[ fiica ]mp[ratului, a fost pref[cut[ ]n
floare, tocmai pe timpul Pa=tilor, de aceea se =i nume=te floarea aceasta
„floarea-Pa=tilor“.
FLOAREA P{TIMIRII
Pe crestele sure ale Golgotei cre=tea o plant[ ve=nic verde, care se

strecura ag[\[toare printre st`ncile ple=uve.
C`nd Isus Hristos urca pe umeri crucea grea, pe care urma s[ fie
r[stignit pentru izb[virea p[catelor omenirii, =i ajunse la locul de
groaz[, piciorul i se ]mpiedic[ de un vrej al plantei, chiar acolo unde

avea s[ se a=eze crucea.
}n marea sa mil[ de orice vietate, M`ntuitorul se plec[ =i feri la o
parte vrejul ]nflorit, ca s[ nu fie c[lcat ]n picioare.
T`r`t pe cruce, bra\ele =i picioarele lui Isus fur[ ]ntinse, legate cu
funii =i b[tute apoi cu cuie ]n lemnul nesim\itor.
Fr`ngiile fur[ apoi dezlegate =i ]ntreaga greutate a trupului at`rna
numai ]n prinsoarea cuielor, pe l`ng[ care se prelingea s`ngele sf`nt
al Domnului.
A=a st[tea at`rnat ]ntre cer =i p[m`nt, chinuit de dureri, ars de
friguri, cu fruntea ]ns`ngerat[ de cununa de spini pe care i-o ]nde-
saser[ pe cap fariseii iudei =i slugile lui Pilat.
Atunci c`nd orice sentiment de mil[ p[rea s[ se fi stins ]n sufletul
chinuitorilor, vi\i=oara plantei de care se miluise Isus, se ridic[ de la
p[m`nt, se ]ncol[ci ]n jurul crucii, se urc[ p`n[ la buzele M`ntu-
itorului, pe care le r[cori cu frunzele sale verzi, se furi=[ printre spini
=i-i r[cori fruntea, ]mpletind deasupra spinilor o cunun[ ca de lauri.
Iar c`nd umbra nop\ii ]nv[lui Golgota =i Isus ]nchise ochii cu cu-
vintele: „s-a ]mplinit porunca scripturii“, floricica plantei credincioase
]nchise =i ea ochii, spre a nu mai vedea a doua zi nici lumina soare-
lui, nici r[utatea oamenilor.
De atunci floarea rar[ nu st[ ]nflorit[ dec`t o singur[ zi =i o sin-
gur[ sear[, iar f[ptura ei aminte=te de chinurile M`ntuitorului.
Cele trei ]ncrest[turi ale foilor, simbolizeaz[ cele trei cuie; cele
cinci stamine sunt r[nile; firi=oarele stropite cu ro=u din potirul florii
amintesc cununa de spini; cele trei col\uri ale frunzelor seam[n[ cu
lancea; vrejul aminte=te funia, iar numele plantei a r[mas p`n[ acu-
ma „floarea p[timirii“.
LEGENDA FLORII-SOARELUI
+tefan-Vod[ avea o fat[ mut[, dar frumoas[, de nu i-ai fi g[sit

pereche ]n cuprinsul p[m`ntului. Domnului nu-i mergea m`ncarea la
inim[ =i odihna ]n oase, de am[r`t ce era. A ]ntrebat el de lume, s-a
sf[tuit cu vracii =i cu to\i c[rturarii timpului, dar n-a dat de leacul

mu\eniei.
La urm[, a=a ]ntr-un amurgit de var[, vine la domn o bab[, a=a de
b[tr`n[, de-=i g`dila pieptul cu nasul, de ]ncovoiat[, =i-l pov[\uie=te
s[ cheme pe Soare la mas[ =i s[-l cinsteasc[ dup[ toate r`nduielile
cuvenite fe\elor str[lucite. Dup[ osp[\, c`nd to\i ar fi ]n toane bune,
s[ trimit[ fata =i s[ cer=easc[ o s[rutare de la craiul zilei, c[ numaidec`t
odrasla lui drag[ are s[ prind[ la grai.
Voievodul, ]mbucurat, pune la cale mare preg[tire.
Pe capul st[p`nitorului era ]nsa un blestem. Cum se f[cu, c[ Piaz[-
Rea aude de g`ndurile domnului =i, ca s[-i ]ncurce dezlegarea, alear-
g[ fuga ]n r[corile ]ntunecoase dinspre Lun[-r[sare =i o g[se=te pe
st[p`na nop\ii bocindu-se de necredin\a Soarelui. Ea se v[ieta c[ n-are
parte de b[rbat, c[ nu pricepe de ce fuge de d`nsa =i o las[ s[ alerge
ca o dezmetic[ ]n urm[ =i zicea t`nguios:
— Mai bine m[ f[cea maic[-mea muritoare, c[ tot a= fi avut parte
de so\, dar nu z`n[, cu pletele ]nv[lv[t[iate de lumin[ =i cu sufletul
]ntunecat =i umed ca o pe=ter[ neumblat[.
Piaz[-Rea prinde la n[dejde =i cu ]ntors[turi me=te=ugite de vorb[,
]ng`n[ c[tre Lun[:
— P`n[ acum tot se cheam[ c[ ai avut b[rbat, de aci ]ncolo, te
las[ de tot, c[ el se ]nsoar[ cu fata lui +tefan, st[p`nul p[m`ntului.
Iat[, chiar desear[ li-i nunta.
Doamna-Nop\ilor, pe aci s[ turbe. }=i aprinde argintul din fa\[ =i
fulger`nd de r[zvr[tire, se jur[ pe str[lucirea ei, c[ are s[ nimiceasc[
vl[starul ]ndr[zne\ului voievod.
}n noaptea osp[\ului, Luna s-a dosit dup[ spr`nceana codrilor ve-
cini, p`ndind s[-=i z[resc[ du=manca, pentru ca s-o zdrobeasc[.
Soarele, un f[t-frumos cu plete de lumin[, chefuia cu vod[ =i cu
toat[ curtea.
C`nd, pe la sf`r=it, intr[ ]n sal[ fata domnului, ]mpodobit[ ca o
prim[var[ cald[. Cade ea ]n genunchi la picioarele Soarelui =i-i cere
o gur[, de m`ntuire. Luna, furioas[, se ridica turbat[ peste straja co-
drilor negri, arunc`ndu-se ]ntr-un brù tremurat de lumin[ =i p[trunde

pe fereastra palatului. A c[zut peste fa\a rug[toare a fetei ca o ploaie
de blestem =i i-a topit chipul ]n floare galben[.
Cu to\ii s-au ]ngrozit de turbarea nedreapt[ a Lunii. B[tr`nul
voievod, cu fa\a ]ndurerat[ de obid[, prinde a spune st[p`nei r[t[cite
a ]ntunericului tot jarul ]nl[crimatului s[u suflet. Luna, ne]ncrez[toare,
sta rece =i fulger[toare. Mesenii boceau =i ei povestea trist[ a odraslei
f[r[ noroc.
Soarele, ]nt[r`tat, ]=i prinde nevasta de bel=ugul ]nstufat al raze-
lor =i-i face v`nt pe fereastr[, de o ]nn[mole=te departe, ]n valurile
norilor. Dup[ aceea, ia pe palm[ copila ]nflorit[ a temutului st[p`n
p[m`ntean =i o s[de=te ]n gr[din[, printre celelalte podoabe, ca s-o
aib[ ]ndeaproape spre m`ngìere.
De atunci, „floarea-soarelui“, cu fa\a ei galben[ =i ]nfiorat[ de du-
rere, ]=i ]ntoarce vecinic chipul ]ntristat, ]nspre str[lucirea craiului zilei,
cer=itor`ndu-=i s[rutarea m`ntuitoare.
LEGENDA GHIOCEILOR
Irinel, fiul Zefirului, v`nti=or de prim[var[, fiind trimis de tat[l

s[u ]n lume, ca s[ vesteasc[ sosirea frumoasei prim[veri, dup[ ce a
str[b[tut v[i, v`lcele, c`mpii ]ntinse, dealuri =i mun\i acoperi\i cu
p[duri udate de rùri, lacuri =i izvoare limpezi cristaline, la poalele
unor mun\i, ]n gura unei v[i frumoase ca un col\ de rai, pe unde ]=i
rostogolea ]n susur undele pe un pat de prundi= un rùle\ =[galnic =i
zglobiu, z[re=te nu departe un castel de cristal str[lucitor ca din
pove=ti, ce-=i ]n[l\a seme\ turnurile m[re\e =i str[lucitoare ]n razele
dulci ale soarelui de prim[var[.
Irinel, ca un f[t-frumos, c[l[rea pe calul s[u m`ndru =i alb ca
neaua, ]n \inut[ m[rea\[, cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii, cu
musta\a-i neagr[ abia mijind[, cu ochii s[i negri ca murele, ce te fer-
mecau, =i ]ncins cu palo=ul s[u b[tut ]n pietre scumpe, merg`nd spre
castelul m[re\, aude, ca ]n surdin[, ecoul unui viers duios, ce venea
p`n[ la el pe aripile nev[zute ale v[zduhului, ]mpr[=tiind ]n juru-i,

ca ]ntr-un vis, undele r[sun[toare ale unei armonii cere=ti.
Ca vr[jit, Irinel s-a oprit ]n loc, spre a-=i da seama mai bine de
frumuse\ea ]ngereasc[ a c`ntului.
}n drumul s[u pribeag, de vestitor al prim[verii, Irinel v[zuse multe
=i minunate frumuse\i, l[sate de bunul Dumnezeu pentru desf[tarea
omului, =i auzise iar[=i multe c`ntece vr[jite, dar ca farmecul c`nte-
cului dep[rtat, ce-i m`ngìa duios auzul, nu auzise niciodat[. P[=i
curajos spre castelul cel m[re\, c[ din aceast[ parte veneau undele
sonore ale versului duios.
Ajuns la poarta castelului, d[du cu ochii de un unchia= cu barba
alb[ ca fuiorul de l`n[ =i b[tr`n ca un Matusalim, care-l ]nt`mpin[
cu vorbele bl`nde:
— Bine ai venit, Irinel, vestitor al dulcei prim[veri. Eu sunt mo=
Criv[\, care de trei luni r[t[cesc =i m[ zbat pe meleagurile acestea.
To\i m[ gonesc, to\i m[ blestem[, fiindc[ pe unde am trecut, am
pr[p[dit tot ]n calea mea =i am ]nghe\at p`n[ =i apele. La venirea ta
eu plec, m[ duc de unde am venit, ca tu, prin firea ta bl`nd[ =i
dezmierd[toare, s[ aduci iar[=i pe aceste locuri via\[ =i bucurie.
Apoi se f[cu nev[zut.
Abia plec[ mo= Criv[\, b[tr`nul n[b[d[ios, =i por\ile castelului se
deschiser[ prietenos ]naintea lui Irinel.
Imensul parc din jurul castelului, pe dat[ prinse a se ]nviora ca prin
farmec. Iarba ]ncepu a ]nverzi. Mugurii copacilor, a ]mboboci. P[s[rile,
a se ]nveseli. +i pe m[sur[ ce ]nainta, totul p[rea ca ]n s[rb[toare.
Undeva ]n castel, dintr-un loc tainic, Ileana Cos`nzeana, fiica
b[tr`nului Prier, cu fa\a-i str[lucitoare ca o raz[ de soare a lunii lui
Florar, cu buclele-i aurii ca spicul grùlui ]n p`rg =i sc[ldate ]n raze
de soare, l[sate ]n unde bogate pe umerii s[i albi ca sideful =i cu
ochii alba=tri ca seninul cerului de prim[var[, privea ]n tain[ so-
sirea nou-venitului.
Cerbii =i c[prioarele din parcul f[r[ margini al castelului zburdau,
iar p[s[rile c`nt[toare se desf[tau ]n ciripiri dr[g[la=e, ]n razele dulci
ale soarelui de prim[var[, pe crengile ]nmugurite ale copacilor ]n ajun

de a ]nflori. Rùl cristalin ]=i urma cursul s[u ]n susur =optitor, iar
departe, ]n lacul limpede ca seninul cerului de azur, unde rùl ]=i ]neca
susurul, printre trestii =i nuferi, lebedele ]=i oglindesc siluetele ]n apa
lini=tit[ =i albastr[ a lacului.
Irinel p[=e=te m`ndru =i m[re\ pe nisipul aleilor dintre straturile
ude ]nc[ de mustul z[pezii ]n topire, de razele m`ngìetoare ale soare-
lui =i, ajung`nd pe treptele castelului, este ]nt`mpinat de b[tr`nul
Prier cu pletele-i =i barba albe, adiete bl`nd de zefirul prim[verii, al
c[rui sol binevestitor era Irinel.
— S[ fii bine venit ]n casa mea =i cu plin s[-\i mearg[ dorin\ele
tale, bun vestitor al prim[verii pe meleagurile noastre.
— Bun g[sit, b[tr`ne Prier. Sunt trimis de tat[l meu Zefir de
prim[var[, s[ v[ vestesc re]ntoarcerea frumoasei prim[veri =i, cu ea,
re]nvierea ]ntregii naturi.
Abia ispr[vi Irinel vorba, o mi=care se produse ]n ]ntregul castel
=i, ca prin farmec, Ileana Cos`nzeana se ivi ]n chipul ei feciorelnic, ]n
mijlocul ghirlandelor de flori ]n fel =i chipuri de culori, r[sp`ndind ]n
jurul ei parfumul ]mb[t[tor al frumoasei prim[veri =i cor de p[s[rele
]i ]nso\ea apari\ia.
Din aceast[ ]nt`lnire a ie=it c[s[toria lui Irinel, fiul Zefirului de
prim[var[, cu frumoasa Ileana Cos`nzeana, fiica b[tr`nului Prier.
Dar Dumnezeu, ]n tainica lui ]n\elepciune, a voit ca aceast[
c[s[torie s[ nu d[inuiasc[ dec`t c`\iva ani, dup[ care frumoasa
Cos`nzeana fu chemat[ de Cel Atotputernic ]n ]mp[r[\ia cerului,
l[s`nd ]n urma sa pe nem`ngìatul Irinel ]n durerea cea mai mare =i
doi copila=i frumo=i ca dou[ pic[turi de rou[ ]n potirul unei flori.
Irinel ]=i ]neca durerea ]n iubirea =i ]n ]ngrijirea ce punea, din tot
sufletul s[u chinuit, ]n cre=terea =i educarea iubi\ilor s[i copii.
Dar dup[ un r[stimp, v[z`nd c[ oric`t se va str[dui, nu va putea
s[-=i creasc[ copiii a=a cum voia =i cum credea, mai cu seam[ c[ el,
ca vestitor al prim[verii, era silit s[-i lase singuri acas[ mai mult timp,
numai ]n grija slugilor, a chibzuit cu grija de p[rinte iubitor, c[ ar fi
mai bine s[ le g[seasc[ o mam[ care s[-i ]ngrijeasc[, =i de aceea, ]ntr-

una din zile plec[ ]n lume =i apuc`nd spre miaz[noapte, ]ntr-o bun[
zi ajunsese la mo= Criv[\.
Mo= Criv[\ tocmai d[dea porunci, ca s[ se ]nceap[ viscolele ]n toate
p[r\ile lumii, c[ s-a apropiat timpul.
C`nd v[zu pe Irinel t`n[r, frumos =i bl`nd sosind, ]=i puse m`na
strea=in[ asupra ochilor =i, sprijinindu-=i barba lung[ =i alb[ s[ nu
fie b[tut[ de v`nt, privi cum venea Irinel cu adierile lui bl`nde =i
c[ldicele de prim[var[, ]nmuind pentru un moment cerbicia b[tr`nului
zurbagiu.
Aci, fiind poftit ]n izba c[ptu=it[ cu bl[nuri de foc[ =i de ur=i albi,
fu primit de fiica b[tr`nului Criv[\, ]nf[=urat[ ]n bl[nuri scumpe de
vulpi albe =i albastre.
Cum se v[zur[ se =i ]ndr[gostir[, a=a c[ la ]ntoarcerea spre lo-
curile calde de unde venise, Irinel era ]nso\it de frumoasa fiic[ a lui
mo= Criv[\.
Pe unde treceau, ]n drum spre locurile calde, frunzele copacilor
se ]ng[lbeneau =i c[deau la p[m`nt. Iarba se ofilea. Florile se to-
peau ca de para focului. Iar crengile copacilor se ]nc[rcaser[ de pro-
moroac[.
Sosind acas[, copiii, cum o v[zur[ pe noua lor mam[, se ]nfiorar[
de groaz[, c[ci parc[ intrase ]n cas[ un sloi de ghea\[.
Fire rece, ursuz[, crescut[ ]n mun\i de ghea\[ =i troiene mari de
z[pad[, nu =tia ce-i bl`nde\ea, nici mila =i nici iubirea de mam[,
c[ci cum v[zu copiii, ]i =i s[get[ cu o privire aspr[, care-i umplu de
groaz[.
}ntr-un ]nceput de prim[var[, pe c`nd Irinel era dus s[ dea cele
dintì ve=ti ]n lume de re]ntoarcerea prim[verii, aspra fiic[ a nordu-
lui goni din cas[ copiii, pe o vreme rea, vijelioas[, tocmai c`nd se
lupta mai amarnic frigul cu c[ldura.
Bie\ii copila=i rebegi\i =i tremur`nd de frig, nemaiput`nd r[bda frigul
=i foamea, ]ngenunchear[ am`ndoi =i se rugar[ lui Dumnezeu s[-i scape
de chinul =i durerea ]n care c[zuser[ din cauza mamei lor vitrege.
Dumnezeu, ]n marea lui bun[tate, le-a ascultat rug[ciunea =i,

binecuv`nt`ndu-i, ]i pref[cu ]n dou[ floricele albe =i frumoase
zic`ndu-le:
— Voi ve\i fi cele dintì flori de prim[var[, cu numele de ghiocei.
BR~NDU+A +I GHIOCELUL
A fost odat[, ca niciodat[, c`nd =edeau g`=tele corlat =i aveau oa-

menii mult vin, de turnau pe beregat[.
A fost odat[ un unchia= =-o bab[. Baba era de a doua cu unchia=ul.
Bietul unchia= avea =i el cu m[tu=a dintì un b[iet. Veselie mare era
]n casa unchia=ului, totul mergea de minune; parc[ Dumnezeu =tia
numai de ei.
Nu trece mult =i baba c`=tig[ =i ea o fat[.
De aci \in-te, p`nz[, nu te rupe, baba, ca muma vitreg[, nu mai
vedea cu ochi buni copilul unchia=ului. C`te =i mai c`te ponoase nu-i
mai scotea.
... Azi a=a, mìne a=a, p`n[ ce, dac[ v[zu ce v[zu, bietul copil ]=i
lu[ lumea ]n cap, c[ de zbur[tur[ cine nu fuge, =i dus fu =i p`n[ ast[zi.
Crescu fata babei, se f[cu mare...
Tr[ise [i copila=i ca fra\ii, se ]ndr[giser[ ei de credeai c[ nu-s vitregi.
Feti\a, r[mas[ singur[ cuc, nu mai m`nca, nu mai bea, se stingea
v[z`nd cu ochii, de dorul iubitului fr[\ior.
}n fiecare zi se ducea cu oile s[ le pasc[ ]ntr-o livad[ frumoas[.
}ntr-una din zile, duc`ndu-se ea cu oile la iarb[, dete peste un fl[c[u
a=a de frumos, de nu te puteai uita la el, ca la soare, ce dormea dus.
Vr[jit[ de acest f[t-frumos, se apropie de el, se uit[ ]n toate p[r\ile s[
n-o vad[ cineva, se aplec[ =i-l s[rut[ cu foc.
Fl[c[ul, c`nd se de=tept[ din vis, ce s[ vad[? O br`ndu=[ frumoas[,
frumoas[ de-\i lua ochii. Pleac[ ca n[uc ]ncotro o vedea cu ochii, dup[
Cos`nzeana visat[ =i neg[sind-o, piere, f[c`ndu-se un ghiocel...
Cic[ ghiocelul a fost feciorul unchia=ului. De aia, el, ghiocelul, iese
]ntì, s-o caute pe sora lui vitreg[, br`ndu=a.
L{CRIMIOARELE
}n noaptea aceea minunat[ cu lun[ plin[, ]n a c[rei v[paie sc`n-

teiau apele =i st`ncile =i arborii, sim\i mai mult ca oric`nd Domnul
Isus nevoia s[ fie singur.
Se strecur[ ]ncet din c[scioara unde poposea =i u=or, s[ nu de=tepte
pe nimeni, se ]ndrept[ pe drumeag ]nainte, p`n[ la o paji=te din ap-
ropiere. Aci, cople=it de g`nduri, se a=ez[ jos l`ng[ un tufi=. Privi la
plutele argintii, ale c[ror frunze ]n b[taia lunii p[reau ni=te inimioa-
re de piatr[ scump[; ]nv[lui totul din jur cu privirea-i nespus de bl`nd[
=i apoi =i-o ]n[l\[ spre ceruri:
— Doamne, m[rea\[-i pl[smuirea ta! Vai, cum nu =tiu oamenii s-o
pre\uiasc[!
Mai avea pu\in timp de stat pe p[m`nt =i boabe de lacrimi fierbin\i
]i picurau din ochi.
Dar Domnul nu l[crima de cele ce avea s[ p[timeasc[ =i pe care,
una c`te una, le dep[na ]n g`nd.
Pl`ngea de nesf`r=itele frumuse\i ale firii, care totu=i nu ajung s[
]mbl`nzeasc[ inimile; pl`ngea de r[t[cirea min\ilor omene=ti, de ura,
de vrajba mult[ ce ]ncape ]n ele.
+i cu lacrimi arz[toare, se ruga Celui-de-Sus, s[ ierte p[catele oa-
menilor.
Privighetoarea, care st[tea t[cut[ pe creanga de plut[ argintie, se
l[s[ jos pe m`na Domnului =i el o m`ngìe apropiind-o de fa\a sa; iar
ea prinse a-i c`nta a=a de lung, at`t de duios, c[ Domnul ]nseninat o
clip[ zise:
— Binecuv`ntat[ s[ fii tu, p[s[ric[ nevinovat[, =i de-a pururi s[
fii farmecul nop\ilor cu lun[, aduc`nd o lic[rire de bun[tate ]n inima
oamenilor.
Iar plutele argintii ]ncepur[ s[-=i tremure frunzuli\ele =i s[ scoat[
un fream[t a=a de dulce =i de trist, c[ p[rea ]nsu=i suspinul Domnului.
+i spuse iar[=i Isus:
—Binecuv`nta\i s[ fi\i, arbori frumo=i, =i de-a pururi s[ suspina\i
=i s[ =opti\i ]n nop\ile cu lun[.
+i =terg`ndu-=i ultimele lacrimi, alb =i luminos, lunec[ Domnul pe

c[r[ruia ce ducea spre casa ]n care se ad[postea.
A doua zi, femeile venind la izvorul din paji=tea aceea, cu mirare
v[zur[, pres[rate prin iarba de l`ng[ tufi= =i la tulpina copacilor, ni=te
flori albe cum nu mai v[zuser[ =i care miroseau de te sfin\eau.
Erau lacrimile Domnului, ce-n noapte se pref[cuser[ ]n ginga=a
floricic[ numit[ l[crimioar[ sau m[rg[rit[rel.
LEGENDA MACILOR
Cic[ florile cele frumoase, ro=ii, pe care le vedem noi pres[rate

prin lanuri =i pe c`mpie, de le zicem maci, n-ar fi r[s[rit ele de la
]nceput, ci mai t`rziu ]ncoace, din durerea sufletului de mam[.
Odat[, demult, o mam[ v[duv[ =i s[rman[ avea =i ea pe sufletul
ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. C[ era bun =i
cuminte =i asculta de vorba maic[-si, ca de sf`nta Evanghelie.
Acu, ]ntr-o zi, neav`nd biata femeie de nici unele la casa ei =i
ne=tiind ce s[-i dea b[iatului de m`ncare, a scos un =tergar ales pe
margine, de-l avusese dar de la maic[-sa pe c`nd se m[ritase, =i d`n-
du-i-l ]mp[turit frumos b[iatului, ]l trimise taman ]n alt sat, la un
neam al ei, ca s[-i dea pe el un c[u= de m[lai =i un bo\ de br`nz[. Da
bordeiul v[duvei era la marginea satului =i ca s[ treci ]n satul cel[lalt,
trebuia s[ tai o p[dure mare =i ]ntunecoas[, apoi o c`mpie =i dup[
aceea, un deal =i-o vale, pustie nevoie mare.
I se str`ngea inima femeii de grij[, c`nd socotea c[-i at`ta cale
lung[ pentru biet fecioru-s[u, care de s[r[cie =i nem`ncare, de abia
se \inea pe picioarele-i =ubrede, dar ce era s[ fac[? }=i f[cu o cruce,
]l puse =i pe copil s[ se ]nchine, s[ zic[ un „Doamne ajut[“ =i-l porni
la drum.
Pornise b[iatul cam c`nd era soarele de dou[ suli\i pe cer =u acu,
acu sta s[-nsereze =i bietul copil nu mai venea.
Biata maic[-sa f[cea ce f[cea, ie=ea ]n prag, punea m`na strea=in[
la ochi =i cerceta zarea. De fecior nici g`nd.
Dac[ v[zu ea c[ asfin\e=te soarele =i nici \ipenie de vietate nu se

z[re=te c`t cuprinzi cu ochiul, ]=i trase =tergarul bine pe cap, ]n\epeni
u=a bordeiului =i, mai moart[ dec`t vie, porni s[ afle de urma fe-
cioru-s[u.
Merse ea mai ]ntì mai domol, trecu p[durea =i ie=i pe c`mpie.
Din vreme ]n vreme, ]=i striga feciorul pe nume, doar, doar i-o
r[spunde, dar p[durea t[cea ca morm`ntul. O cuprinse atunci o fric[
de moarte =i o lu[ la fug[ peste c`mpul plin de m[r[cini =i unde pu-
nea piciorul, tot ]n m[r[cini se ]nfunda =i-l scotea plin de s`nge. Dar ea
pas s[ simt[ ceva, c[ ]n sufletul ei alta nu sim\ea, dec`t dorul de copi-
lu-i r[t[cit ori, fere=te Doamne, m`ncat de fiarele s[lbatice din p[dure.
+i alerga s[rmana ]ntr-un suflet =i la tot pasul picura s`ngele din
t[lpile-i ]mpunse de spini =i unde c[dea pic[tura de s`nge, r[s[rea o
floare mare =i ro=ie, p`n[ ce se umplu c`mpia toat[ de asemenea flori.
Taman c`nd r[cnea ea mai amar: „Ionic[, Ionic[“, numai ce auzi, de
dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare dep[rtare,
care ]ng`na: „mam[, mam[“.
Femeia nu mai sim\i nici urcu=ul greu al dealului, nici valea abrupt[
=i ]ntr-o clipit[ fu l`ng[ copil, unde c[zu gr[mad[.
Dup[ ce-=i mai veni ]n fire, ]=i lu[ feciorul ]n bra\e =i porni cu el
]napoi acas[. Dar c`nd s[ treac[ peste c`mpie, ce s[ vezi? Numai flori
ro=ii, ]ncotro c[tai cu ochii.
De atunci se zice c[ ar fi macii pe p[m`nt.
LEGENDA FLORII „NU-M{-UITA“
Mul\umit de frumuse\ile ]mpr[=tiate pe p[m`nt, de m`na sa pu-

ternic[ =i creatoare, Dumnezeu se primbla uit`ndu-se la toate, cu o
]nduio=are p[rinteasc[.
Toate mul\umite, se plecau ]naintea Domnului =i ziceau:
— Doamne, cu toate ne-ai ]nzestrat. D[-ne =i nou[ nume, precum
ai dat primului om =i so\iei sale.
Iar Dumnezeu le zise:

— Fie dup[ cum cere\i, =i pe r`nd fiecare primi numele ce Crea-
torul ]i dete =i toate vesele, se chemau ]ntre ele =i-=i r[spundeau, iar
Dumnezeu ]=i urm[ ]nainte plimbarea.
}n mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas de
durere =i pl`ngere, ridic`ndu-se spre el:
— Cine pl`nge? Cine este nedrept[\it ]n mijlocul drept[\ii =i iu-
birii? =i plec`ndu-=i Dumnezeu privirea, z[ri ]naintea lui o mic[ =i
ne]nsemnat[ floare albastr[ ce pl`ngea cu o durere a=a de mare, ]nc`t
P[rintele-a-Toate sim\i mil[ pentru aceast[ floare pierdut[ =i uitat[
printre toate. De ce pl`ngi? Spune, c[ci lacrimi nu voi dec`t ]n ochiul
celor ce vor gre=i =i m[ vor uita.
— Doamne =i p[rinte, uitat[ am fost de tine. Toate au nume, nu-
mai eu singur[ n-am primit pe al meu.
— Ei bine, te vei numi floarea amintirii. Tu vei servi celor ce se
vor iubi =i nu se vor uita.
+i floarea sur`dea =i micul ochi albastru mul\umea =i se ]nchina
lui Dumnezeu, care plec[ mai departe zic`nd:
— Va veni un timp, c`nd m`na omeneasc[ nici te va mai s[di, nici
te va mai culege =i oamenii te vor c[lca ]n picioare, precum vor c[lca
peste inimile lor, f[r[ a-=i mai aduce aminte c[ ceea ce odat[ s-a iubit
nu trebuie a se uita =i ura va \ine loc mare ]n via\a omului =i m[ vor
uita =i pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, c[ci omul va fi cel
dintì, care va aduce pe p[m`nt ura, crima =i uitarea =i cap[t la toate
va fi moartea.
POVESTEA P{P{DIEI
}nainte, oamenii erau mai buni dec`t ast[zi. Pe atunci, chiar

Dumnezeu venea pe p[m`ntul nostru, av`nd ca nelipsit tovar[= de
c[l[torie pe Sf`ntul Petru. }n chipul unor mo=negi b[tr`ni, cu haine
s[r[c[cioase, de-ai fi crezut c[-s ni=te cer=etori, umblau prin lume,
ne=tiu\i de nimeni, r[spl[tind fiec[ruia dup[ faptele sale.
Pe acea vreme tr[ia un biet mo=neag. Era singur. To\i ai lui muri-
ser[. Lucra pe la cunoscu\i =i-i da fiecare ba o hain[, o ]nc[l\are, ba
de-ale gurii ori un ban de cheltuial[, c[ci ]l =tiau c[ e om harnic, eco-
nom =i cinstit. Mai ales toamna, c`nd se f[ceau praznice ]n sat, mo=ul
c[p[ta c`te =i mai c`te bun[t[\i.
Dar o dat[ cu anii, mo=ul se sim\ea tot mai slab, tot mai b[tr`n.
+i-l chinuia mereu un g`nd: „Eu am m`ncat la multe praznice str[ine,
]n via\a mea. Dar mie, care nu am pe nimeni, cine-mi va face po-
meni, c`nd voi muri?“
+i cu bruma de bani ce-i avea str`n=i, ]njgheb[ =i el cum putu un
praznic de sufletul lui.
Toate fiind gata, b[tr`nul pofti lumea la praznic. A=tept[ mult,
dar nici un om nu-i p[=i pragul.
To\i din sat ]=i ziceau: „Bietul mo=neag, nici el nu are ce m`nca.
Unde s[ mai mergem =i noi? }n loc s[-l ajut[m, s[-i lu[m =i ce are?“
+i nimeni nu veni la praznicul mo=ului.
Foarte m`hnit, ne]n\eleg`nd a=a ceva, mo=neagul ]=i lu[ tot ce
preg[tise: oale cu sarmale, pilaful, colacii, lum`n[rile =i ]ntinse masa
pe la r[scrucile drumurilor, pe maidanuri =i pe oriunde =tia c[ trece
lume; doar s-a nimeri vreun nevoia= s[ guste =i din praznicul lui.
— Unde vom g[si ceva de-ale m`nc[rii, Doamne? gr[i Sf`ntul Petru
lui Dumnezeu. Sunt lihnit!
— Vom afla Petre, r[spunse Domnul, iat[ satul nu-i departe.
Cum cobor`r[ un deal, Sf`ntul Petru v[zu c[ ]n adev[r s-apropi-
au de poarta \arinei unui sat. Ajun=i acolo, mare minune! De o parte
=i de alta a drumului, c`teva str[chini cu sarmale =i pilaf, din care
se ridicau aburi c[ldu\i. Iar deasupra, colaci rotunzi, rumeni\i fru-
mos =i cu lum`n[ri aprinse ]nfipte la mijloc. Mo=ul nu uitase s[ aduc[
=i aci bucate.
F[r[ a mai ]ntreba ceva, Sf`ntul Petru se apuc[ de ]nfulecat
gospod[re=te. Dumnezeu f[cu la fel, dup[ ce mai ]ntì binecuv`nt[
m`ncarea.
— Totdeauna ai avut grij[, Doamne. Sl[vit fie numele t[u!
Se ]nchin[ Sf`ntul Petru, dup[ ce-=i potoli foamea, pun`nd cola-

cul =i lum`narea ]n buzunar.
— Ba mai bine mul\ume=te cre=tinului cu inima bun[, care, de=i
s[rac lipit, a adus aici tot ceea ce noi osp[t[m.
+i luminat de vorbele lui Dumnezeu, Sf`ntul Petru ]n\elese toat[
povestea praznicului...
— Nu se cuvine, Doamne, s[ r[m`n[ ner[spl[tit[ o fapt[ a=a de
frumoas[, ad[ug[ Sf`ntul Petru.
— Las[, Petre, nu purta grij[, ]l dojeni Atotputernicul cu bun[tate.
C`nd Sf`ntul Petru =i cu Dumnezeu se scular[ =i pornir[ mai de-
parte, ]n locul str[chinilor cu bucate, se ivir[, ca prin farmec, ni=te
cununi de frunze mari, verzi, ]ntinse pe p[m`nt =i av`nd la mijloc, ]n
v`rful unor lujere pl[p`nde, flori galbene-aurii ca ni=te f[cliu\e.
+i de atunci, ]n fiecare prim[var[, p[p[dia ne st[ ]n cale pretutin-
deni: pe la r[scruci de drumuri, pe marginea =oselelor, pe maidanuri,
pe lumini=uri de p[dure, unde mo=ul cel bun la suflet adusese, cu
mare trud[, bucate =i lum`n[ri aprinse.
POVESTEA ROM~NI|EI
Apoi a fost odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[teas[, care n-aveau copii.

Ba ]mp[r[teasa credea c[ n-are s[ aib[ niciodat[. C`nd ]ntr-o vreme,
iat[ c[ trece pe la poart[ Dumnezeu =i cu Sf`ntu Petru.
Sf`ntu Petru, uit`ndu-se la casele ]mp[r[tesei, vorbi:
— Doamne, ce o fi de oamenii [=tia c[ nu au b[ie\i?
Dar Dumnezeu gl[sui:
— Dac[ ]mp[r[teasa ar bea rou[ de pe crini, amestecat[ cu rou[
de pe pelin, ar na=te o fat[ cum n-a mai fost =i nici n-are s[ fie pe
lume de frumoas[; da s[-i puie numele Rom`ni\a.
+i tocmai era pe vremea c`nd ]nfloresc crinii.
+i preasfin\ii trecur[ ]ncolo.
Dar o=teanul, care =edea de straj[ la poart[ auzise =i repede, fuga
la ]mp[r[teas[ de-i spuse. }mp[r[teasa, bucuria ei, =i d[du ordin s[
se culeag[ ]n fiecare diminea\[ rou[ din paharele crinilor =i de pe

frunzele pelinului. +i a=a str`nse un pahar de rou[ =i-l b[u. Minune!
La nou[ luni n[scu o fat[ cu fa\a alb[ ca =i crinul =i peri=orul ei mi-
rosea ca pelinul =i ]i puse numele Rom`ni\a.
+i Rom`ni\a crescu mare. Dar fetei nu-i pl[cea lumea, nici petre-
cerile, nici s[ o vad[ cineva =i era alb[, alb[, ca =i crinul =i p[rul ]i
mirosea ca pelinul. }ns[ ]i pl[ceau florile, c[ toat[ ziua nu ]ngrijea
dec`t de ele =i ce dar avea c[ pe toate le ]n\elegea ce vorbesc.
+i fata crescu de optsprezece ani, =i craii ]ncepur[ s[ curg[ la pe\it.
Fata ]i primea pe to\i, le vorbea, iar c`nd ei aduceau vorba de m[riti=,
fata le spunea s[ nu-=i mai bat[ capul, c[ au s[ fie neferici\i. Vorba
asta ]i ]nsp[im`nta =i plecau =i nu mai veneau. +i vorba asta se
]mpr[=tie ]n toat[ lumea =i cu vremea nu mai veni nici un pe\itor.
Asta sc`rbi mult pe p[rin\ii fetei =i ]ncepur[ s[ o probozeasc[.
Cu toate astea, un fecior de ]mp[rat tare de departe, nu se d[du
m`hnit de cele ce auzise despre fat[ =i se porni =i el ]n pe\it.
Iar[=i, vorb[ cu fata. Fata a r`s, a =uguit cu fl[c[ul, ]ns[ c`nd auzi
de m[riti=, ea ]i spuse:
— Prea bine, dar ai s[ fii nefericit.
— Dar de ce? ]ntreb[ fl[c[ul.
— Pentru c[ eu nu-s f[cut[ din lumea asta =i cine m-o lua, r[m`ne
v[duv chiar din ziua cununiei.
— A=a, zise fl[c[ul, nu cred.
— De, ]ncearc[, dar s[ nu pl`ngi; eu trebuie s[ m[ prefac ]n floare
s[lbatic[.
— Da nu cred, i-a zis feciorul de ]mp[rat.
— }ncearc[ =i vei vedea.
— +i de unde =tii?
— Am visat demult c[ am auzit un glas, ca venit din cer, =i parc[-mi
gr[i: Rom`ni\[, cum te-i cununa, ai s[ te prefaci ]ntr-o floare de c`mp,
dar =i de leac.
Feciorul de ]mp[rat tot nu crezu, =i ]i zise c[ o ia orice-ar fi.
+i, hai nunt[, petrecere, zaiafet. S`mb[t[ seara ]i puse hobotul,
dar fata pl`ngea de uda p[m`ntul. Duminic[, la cununie, abia ]i puse

pirostriile pe cap =i fata se =i schimb[ la fa\[ =i se f[cu alb[, alb[, ca
varul. Nunta=ii crezur[ c[-i e r[u =i o scoseser[ afar[, ]ns[ fata d[du
de v`nt, se str`nse, mìnile i se pref[cur[ ]n frunze, picioarele ]n
tulpin[, trupul se sub\ie =i se b[\o=[ =i capul i se pref[cu ]n o floare la
fel cu „ochiul-boului“ =i mic[ ca o p[r[lu\[, cu mirosul ca al pelinu-
lui; iar oamenii ]i ziser[ rom`ni\[ =i rom`ni\a ]i zice =i p`n[ ]n ziua
de ast[zi =i oamenii fac ceai din ea, de-l beau iarna c`nd r[cesc. Se
d[ mai ales la copiii mici, c`nd se ]mboln[vesc.
+i a=a ]nc[lecai pe un fus, o g[tii =i eu de spus.
LEGENDA TUTUNULUI
Tutunul a fost n[scocit de un drac. Nici un om nu =tia numele

buruienii, p`n[ c`nd fu cunoscut[ ]n chipul urm[tor.
}ntr-o zi, un plugar v[zu pe drac sem[n`nd. Curios, ]l ]ntreb[:
— Ce semeni tu acolo?
— Asta n-ai s-o =tii tu niciodat[, zise dracul.
S[teanul, sup[rat, r[spunse:
— Ce =tii tu, =tiu =i eu. A=a de de=tept ca tine sunt =i eu.
— A=a? Vrei s[ punem r[m[=ag? ]ntreb[ dracul. Dac[ tu vei afla
p`n[-n trei zile numele plantei, al t[u s[ fie tot p[m`ntul, cu tot ce se
afl[ pe el, iar dac[ nu, e=ti al meu, cu trup =i suflet!
Omul primi; cu toate acestea, c`nd ajunse acas[, era tare m`hnit.
Nici nu m`nc[, nici nu b[u de sup[rare.
— Ce e cu tine, b[rbate? ]ntreb[ femeia.
— Ah, nevast[, e r[u de mine.
+i-i povesti cele ]nt`mplate. Femeia spuse:
— Dac[-i numai at`ta, b[rb[\ele, fii f[r[ grij[! Numele buruienii
]l voi afla u=or.
Spun`nd aceste cuvinte, se desc[l\[ ]ndat[ =i intr[ ]ntr-un butoi
cu p[cur[, de-=i m`nji bine tot trupul, apoi desf[cu o saltea de la un
pat =i se t[v[li ]n fulgii din ea.
Dup[ aceea se duse pe c`mpul sem[nat cu buruiana necunoscut[,

alerg[ prin brazde ]ncoace =i ]ncolo =i se aplec[ la p[m`nt, ca =i cum
ar fi vrut s[ m[n`nce din frunze.
Cum o z[ri dracul, ie=i din cas[ ca s[ gonesc[ acea pas[re mare,
b[tu din palme =i strig[:
— U=! pas[re, piei de la tutunul meu! Ptiu! Ptiu!
Femeia, care aflase numele buruienii, fugi =i povesti b[rbatului cum
numise dracul buruiana.
C`nd sosi ziua a treia, Necuratul se bucur[ grozav, crez`nd c[ prin-
sese ]nc[ un suflet =i toat[ fa\a ]i r`dea de bucurie.
}ntreb[ pe plugar cum se nume=te buruiana.
— Tutun! Strig[ acesta vesel.
Dracul pierdu r[m[=agul =i fu nevoit s[ dea \[ranului p[m`ntul.
De la acest \[ran se r[sp`ndi tutunul pe toat[ fa\a p[m`ntului.
De aceea tutunul se mai nume=te =i „buruiana dracului“.
URZICA
Se zice c[ un om s[rac =i b[tr`n, tot umbl`nd prin sat pe la po-

meni =i praznice, s-a s[turat de la o vreme =i a zis:
— Am m`ncat mult prin case str[ine =i bine-ar fi s[ ridic =i eu o
buc[\ic[ de poman[, cu ce-oi putea, ca s[-mi calce =i-n casa mea pi-
cior de om.
A str`ns unchia=ul azi un gologan, mìne altul, p`n[ ce v[zu c[
are str`n=i c`\iva. Cu d`n=ii a cump[rat pìne, o buc[\ic[ de carne =i
ce i-a mai venit ]n g`nd. A pus dup[ puterile lui oalele cu bucate la
foc =i pe la amiaz[ pomana era gata.
Merse apoi la pop[ =i-l chem[ s[-i sfin\easc[ pomana, dar popa-i
r[spunse c[ nu poate veni, av`nd treab[.
Unchia=ul se ]ntoarse ]napoi, zic`ndu-=i:
— Las[, c[ s-a g[si cine s-o m[n`nce =i nesfin\it[. Iar Dumnezeu
]mi =tie inima =i-mi cunoa=te necazurile.
}n drum, s-abate pe la unul =i pe la altul dar, ori c[ nu-i prea g[sea

pe-acas[, ori c[ aveau treab[, c[ la urm[ nimeni nu veni s[-i guste
din bucate.
Masa st[tu ]ntins[ =i-a doua zi, =i-a treia zi =i, degeaba.
Bietul unchia=, lu[ sapa =i merse-n gr[din[, f[cu o groap[ =i acolo
]=i ]ngrop[ pomana, rupt de durere.
A=a-i cu omul s[rac; nimeni nu-l bag[ ]n seam[, nici chiar c`nd
caut[ s[ fac[ bine, dar...
Oamenii sunt r[i, =i Dumnezeu e bun =i mare!
+i Dumnezeu s-a milostivit. Din pomana s[racului, cea ]ngropat[,
a r[s[rit o tuf[ de urzici, care au umplut p[m`ntul. Oamenii le-au
v[zut, le-au cules, le-au f[cut bucate =i le-au m`ncat, iar cine m[n`nc[
urzici, s[ se =tie: din pomana s[racului m[n`nc[!
POVESTEA VIORELEI
Demult, demult, cic[ ]ntr-un sat, care o fi fost acela, era un om

s[rac =i avea o fat[ tare frumoas[ =i cu ochii alba=tri, pe care o che-
ma Viorica =i era cuminte =i harnic[, nevoie mare; dar dac[ n-are
omul la casa lui de ce se prinde, geaba ]s toate; a=a c[ fata ]=i agoni-
sise o para, muncind tot pe la str[ini.
De la o vreme, ]i muri =i tat[-s[u =i r[mase singur[, singuric[,
doar cu g[inile =i cu m`\a =i n[dejdea ]n Dumnezeu; c`t despre lume,
dac[ lucra, avea, dac[ ]=i cosea, ]mbr[ca. N-avea nimeni grija ei, da
nici dragoste mare de la cineva, ba din contra =i hul[ c`t ar fi voit =i
ponos. Din pricina asta, fata nu mai avea n[dejde ]n nimeni =i vor-
ba, ce urma s-o spuie cuiva, o \inea ]nchis[ ]n sufletul ei, ca =i sc`rbele
=i g`ndurile ei.
Un b[ietan a vrut s-o am[geasc[, spun`nd c[ vrea s-o ieie de femeie,
dar fata, din spusele lui a priceput c[ vrea numai s[-=i r`d[ de d`nsa =i
i-a pierit =i n[dejdea, cum s-ar zice, c[ ar putea face cas[ cu cineva =i
ca s[-=i ]nece orice dor a ]nceput a ]ndr[gi florile =i a vorbi cu ele.
Da Dumnezeu, care le vede pe toate, a v[zut inima fetei =i i-a dat

dar de-a vorbi cu florile. +i fata ]ntr-o zi s-a pomenit c[ ]n\elege tot
ce vorbesc ele =i pe zi ce trecea ]=i aduna tot mai multe semin\e de
flori =i r[sad =i le sem[na ]n straturile din fa\a casei =i fiecare floare,
dup[ ce r[s[rea =i ]nflorea, ]i spunea povestea =i toate ]i ]n=irar[ c[
sunt f[cute din c`te o fiin\[ omeneasc[. Bun[oar[ l[crimioara ]i spuse
c[ e din fecior de ]mp[rat, care a pl`ns dup[ o z`n[ ce murise;
zoreaua, din fat[ de ]mp[rat ce se ]ndr[gostise de Luceaf[rul-de-Sear[,
floarea-soarelui, din alta, ce se ]ndr[gostise de Soare, iar mama lui,
Lumina, a pref[cut-o ]n floare. A=a c[ =i ei i-a venit chef, de la o vreme,
s[ se schimbe ]n floare =i ]ncepu a ]ntreba de toate florile, ce s[ fac[
s[ se ]nrudeasc[ cu ele. Iar floarea-soarelui i-a zis c[ numai Dumnezeu
mai poate face minunea asta, pentru c[ a trecut vremea ie=irii flo-
rilor din p[m`nt =i ca o fat[ ori un b[ietan s[ se schimbe ]n floare
trebuie s[ aib[ sufletul =i trupul curat, ca ]ngerii din cer.
Viorica, la asta nu a zis nimic =i se cobor] cu g`ndul ]n sufletul ei
=i ]l r[scoli, =i d[du c[ nu era vinovat[ cu nimic, ]nc[ =i c[ era cu-
rat[ ca lumina zilei, c`nd e cerul curat ca lacrima, =i se hot[r] s[
duc[ via\a ]nainte cu r[bdare =i credin\[ c[tre Cel-de-Sus, ca =i p`n[
atunci, dec`t c[ a ]nceput s[ se roage cu mai mult foc, s-o m`ntuie
Dumnezeu de necazuri.
Da ce necaz se m`ntuie pe lume, s[ se m`ntuie =i al ei, c[ o pìne
=i-o c`=tig[ cu amar, =i-o m[n`nc[ singur[, c[ de str[in[, era str[in[,
c[ de s[rac[, era s[rac[ =i nemiluit[ de nimeni era!
De multe ori pica cu fa\a la p[m`nt =i cu fruntea ]n mìni =i se ruga:
— Doamne! Dec`t s[ m[ g[seasc[ toate s[rb[torile singur[ =i dec`t
s[ m[ huleasc[ =i s[ m[ ghiontiasc[ to\i, mai bine m-ai lua de pe
p[m`nt. +i zicea:
— Doamne, de ce nu m-ai pref[cut demult ]n o floare, ]n o bu-
ruian[, s[ nu mai trag at`tea necazuri?
S-a rugat ea azi, mìne, poimìne, p`n[ a crezut c[ =i cerul o uitase.
Da Dumnezeu, tocmai c`nd crede omul c[ e adormit pentru el,
atunci ]l scutur[ =i ]i zice:
— Ascult[, am venit!
El vedea =i asculta =i chem[ ]ntr-o zi pe Sf`nta Florie, care purta
condica florilor =i ]i zise:
— Ce floare mai lipse=te de pe p[m`nt?
Sf`nta Florie, ca femeie sf`nt[ ce era =i ca una care =tia toate flo-
rile =i avea scris[ povestea fiec[rei flori, ]=i puse b[tr`ne=ti-i ochelari
lega\i cu a\[ dup[ ureche =i se uit[; se uit[ c`t s-a uitat, g[si c[ ]i
lipse=te o floare: vioreaua.
— Apoi ]mi lipse=te, Doamne, a gr[it d`nsa =i a spus.
+i repede a b[tut Dumnezeu din palme =i a venit un ]nger =i i-a zis:
— S[ te duci ]n satul cutare, la casa cutare, la o fat[ pe care o
cheam[ Viorica =i s[ mi-o prefaci ]n floare; iar la toamn[, dup[ ce s-o
scutura s[m`n\a, s[-mi aduci sufletul ei.
+i ]ngerul se l[s[ pe p[m`nt =i schimbat ]ntr-un fl[c[u drume\, da
frumos, a=a, pe la n[mezi, c`nd stau oamenii pe la m`ncare, b[tu la
poart[, la fat[. Viorica tocmai st[tea la vatr[ =i ]=i g[tea de-ale
m`nc[rii. Cìnele colo, a dat a l[tra; auzi =i b[taie ]n poarta ei.
— Bun[ ziua, a zis ]ngerul.
— Mul\umim dumitale, a gr[it fata.
— Nu mi-\i l[sa s[ m[ hodinesc pe prisp[? a vorbit el.
— Ba de ce nu, a r[spuns Viorica.
+i, dup[ ce a chemat cìnele, omul a intrat ]n ograd[ =i s-a a=ezat
pe prisp[.
Da fetei a=a i-a fost de ]ndem`n[ de drume\, c[ i-a dat s[ m[n`nce
acolo ce-a avut =i din vorb[ ]n vorb[, au ajuns la necazuri =i fata =i-a
spus toat[ jitia.
— Apoi s[ te m[ri\i, i-a gl[suit ]ngerul.
— Ba nu, c[ nu m[ m[rit, a r[spuns d`nsa, c[ nu m[ ia nimeni,
c[-s s[rac[ =i dac[ m-or lua, da tot un s[r[ntoc, un pric[jit; =i dec`t
dou[ tr[isti goale, mai bine defel.
— Da dac[ Cel-de-Sus ar trimite pe unul bogat, ce-ai zice?
— Ce s[ zic, a r[spuns fata. Nimic. Dumnezeu sf`ntul =tie ce cer eu.
— Vrei s[ fii floare? a gr[it ]ngerul.
— Da, a spus Viorica, vreau s[ fiu o floare =i =tii ce floare? S[ aib[

fa\a ochilor mei =i s[ vesteasc[ oamenilor venirea prim[verii.
—Apoi, Dumnezeu sf`ntul s[ te blagosloveasc[, i-a zis ]ngerul,
binecuv`nt`nd-o cu m`na. Tu, pentru sufletul t[u curat =i trupul t[u
ne]ntinat, s[ fii viorea, dup[ numele t[u.
+i ]ngerul ]=i zv`rli straiul din spate peste d`nsa; iar c`nd ]l ridic[,
fata nu era dec`t o floare albastr[, iar ]ngerul ie=i pe poart[ =i porni
]n lume, povestind oamenilor povestea viorelei.
Oamenii din sat au b[gat de seam[ lipsa fetei de acas[, da, m[
rog, ]ngropi un neam =i vorbe=ti ce vorbe=ti de el =i de acolo, ]i pui
cruce, da de un str[in! S-a dus, e bun uitat; =i de la o vreme n-a mai
vorbit de d`nsa nimeni. A trecut prim[vara, floarea a f[cut semin\e,
s-a scuturat =i acuma se ofilea; ]ngerul i-a luat sufletul =i a pornit cu
el spre cer, r[m`n`nd s[ spun[ povestea cei ce o auziser[ de la ]nger.
+i de atunci ]s viorelele pe p[m`nt; iar cum mije=te a prim[var[,
]=i arat[ ochii iste\i la soare =i parc[ se bucur[ =i dup[ ce =i-au f[cut
datoria p[m`nteasc[ de =i-au l[sat semin\ele pe p[m`nt, pe la S`n-
Petru pier, spre a le vedea cu bucurie al doilea an, urm`nd aceea=i
lege scris[ de Dumnezeu ]n cartea florilor =i a c[rei poveste e precum
v-am spus-o.
ZORELELE
— De fost a fost, c[ de n-ar fi fost, nici povestea mea nu-=i mai

avea rost.
A fost odat[ demult, pe c`nd umbla Dumnezeu pe p[m`nt =i-ndrep-
ta, cu bun[tatea-i nem[rginit de mare, relele lumii. Acu nici c[ mai
g`nde=te s[ se coboare printre noi, c[ din p[timirea ce-a p[timit, de
data asta a ]n\eles c[ omenirea-i cu des[v`r=ire cìnoas[ =i binele
n-are ce c[uta-n ea.
Erau pe-atunci trei fete, tot una =i una, m`ndre la chip, zdravene
la trup =i cu r`nduial[ mult[ la mintea lor s[n[toas[.
Erau surori =i orfane. Munceau de c`nd se genea de ziu[ p`n[-n
noapte, s[ \ie casa, s[-ndestuleze masa =i s[ fac[ podoabe de pus pe

ele ]n zile de s[rb[tori.
Dar nu roboteau ca oricine, de m`ntuial[, din datorie. Trudeau
hain, cu tot trupul =i cu-ntreg sufletul lor, f[r[ codire, f[r[ pic de r[gaz.
Cum ciripea r`ndunica sub strea=in[, luau s[pile la spinare =i la drum!
Le prindeau p`nzele de lumini= la c`mp. Erau cele dintì viet[\i care
]nsemnau umbre fugare-n b[taia lunii, care scociorau javrele, trec`nd
pe uli\i. C`nd pornea larma dinspre casa lor =i se-ntindea p`n[ la poar-
ta jit[riei, =tiau to\i c[ au ie=it la \arin[ Zorelele. A=a le ziceau, c[
se-nfr[\iser[ cu zorile, se cufundaser[-n ele.
Pe la un pr`nz cu soare mult, pe c`nd zoreau s[ sf`r=easc[ de pr[=it
un cadal`c, v[d ele un unchia= g`rbov, trudit. Abia de mai sufla. Se
oprise sub un stejar. Sta rezemat ]n b[\. N-avea putere nici s[ se a=eze
jos. Venea de departe. Nu m`ncase nimic, nu a\ipise un pic, trei zile
=i trei nop\i. Fusese gonit din loc ]n loc de oameni, alung`ndu-l cu
ciomege, huiduindu-l. }l ]ntrebaser[ cam de unde vine =i ce caut[
printre ei? +i el le-a r[spuns c[ tocmai din ve=nicie =i c[ vrea s[ vaz[
s[m`n\[ din rev[rsarea ei pe p[m`nt. +i lumea s-a ]nciudat. L-a so-
cotit drept un vr[jitor, care umbl[ s[ sece apele din f`nt`ni, s[ ia
laptele de la vaci, s[ p`rjolesc[ holdele, s[ m`neze pometurile. +i,
sc[pat cu greu de furia mul\imii, ajunsese p`n[ la hatul unde pri-
dideau cu pr[=itul cele trei fete. }i era foame =i-i era sete.
C`nd a dat pe la ele, l-au oprit din cale-i. Sosise tocmai ]n vre-
mea conacului mic. Una a adus ap[, alta a aprins focul; a treia a-ntins
o fa\[ de mas[ pe iarb[, la umbr[ =i a pus pe ea merinde. Nici una,
nici dou[, la vorba-i blajin[: „pr`nz bun, fetele mo=ului“, l-au =i-ndem-
nat ele:
— Apropie-te =i-i gusta ceva!
Una alerg[ s[-i dea ap[ de sp[lat, alta l-ajut[ s[ se a=eze, a treia
i-ntinde z`mbind un codru de pìne:
— Dincotro, b[tr`nelule?
— Din largul f[r[ hotar!
— Cum e pe-acolo?
— Tare bine! E numai lumin[! Numai dreptate =i adev[r! Numai

bun[tate =i mil[!
— +i ce te aduce pe la noi?
— Vreau s[ v[z dac[ au prins ele c`tu=i de pu\in r[d[cin[ pe
p[m`nt?
— +i g[situ-le-ai pe undeva?
— De unde? Am fost luat ]n r`s. M-au alungat trei zile, c-am ajuns
umbr[, nu altceva. Doar aci le-nt`lnii. S[ tr[i\i, bujorii taichii!
— S[ tr[ie=ti =i dumneata, mo=icule! +i s[ ai noroc, ]n calea ce
str[ba\i, s[ nu mai ]nt`lne=ti r[utate!
— Toate oi crede, numa asta, nu! P`n[ acu doar ea mi-a fost
c[l[uz[ pe cale, cu ea m-am ad[pat!
}n timpul [sta, femei =i b[rba\i c[utau cu ciud[ la tihna lor, tr[geau
cu chioarda, s[ vaz[ ce =i cum. Au trimis iscoade s[ le-asculte vorba
=i sfatul. +i n-au apucat s[-mbuce dec`t de vreo dou[ ori, c[ au z[rit
un copil d`nd fuga dinspre ei pe tarlale. Striga cu mìnile duse p`lnie,
c`t ]l \inea gura:
— Zorelele con[cesc cu-n mo= venit din alte p[r\i! Vorbesc =i
t[inuiesc de lume, zic c[-i rea =i-o batjocoresc!
At`ta a fost de-ajuns ca, din hold[-n hold[, s[ se-ntinz[ vestea c[
cele trei fete fac vr[ji, c[ pr`nzesc cu Uciganul schimbat ]n om.
+i-au dat chiote, s-au adunat =i au ]nconjurat, ca un nor de l[custe,
pe meseni.
Ce s[ mai povestesc ce s-a ]nt`mplat? Care putere din lume e-n stare
s[ pun[ stavil[ puhoaielor de munte, c`nd n[v[lesc pe v[i ]nguste? +i
cine se-ncumet[ s-abat[ din cale-i furia dezl[n\uit[ a mul\imii?
A fost destul p`n[-a dat unul, s[ fac[-nceputul, c[ nu s-a l[sat
nimeni mai pe jos. Pietre, buturi, lemne, cine c[ta s[ mai aleag[ pe
ce punea m`na =i cu ce lovea?
Arunca fiecare cu ce r[g[duia, cu ce-i venea la-ndem`n[. S`nge,
carne, oase, nu se mai deosebeau. O pat[ mare, ro=ie-v`n[t[-stacojie,
se-ntindea pe locul unde era a=ternut[ masa, cu trei fete =i cu-n
mo=neag ]n jurul ei. Care nu le-a fost ciuda ]ns[ c`nd, adun`nd piftia
s-o-ngroape, n-au z[rit umbr[ din trupul str[inului.
— Unde-i e c[ciula?
— Unde-s ciubotele m[car?
Nici un fir din barba-i alb[ colilie nu r[m[sese. Se minunau s[tenii
to\i, dar nu se crucea unul!
— A fost un solomonar! ziceau ei.
— N-am spus noi?
— P[i, se putea altfel? Zorelele astea aveau de mult leg[turi cu el.
D-aia f[ceau pe grozavele, de ne tulburau lini=tea cu mersul din noapte
la c`mp. Alergau duse ca pe a\[ de Necuratul.
Le-au pus m[dularele sf`rtecate-ntr-o groap[ ]n p[dure, f[r[ semn
cre=tinesc la cap, f[r[ lum`nare, f[r[ strop de t[mìe.
— }ngropare p[g`neasc[!
— Ce-au c[tat, au g[sit! a=a t[l[liau care mai de care.
A doua zi-n zori, nu mic-a fost mirarea lumii, c`nd din ad`ncul
p[m`ntului, unde aruncaser[ pis[li\[ trupurile lor, au ie=it ni=te flori,
la culoare cum era viul ]ntins pe iarb[, tare dr[g[la=e la vedere, =i
veselnice, lucru mare, ca =i cele trei Zorele.
Cre=teau v[z`nd cu ochii, se-ntindeau pe c`te-un copac, se ridi-
cau ]n v`rful lor, s[reau pe alte ramuri, ]nfr[\indu-se mereu ]ntre ele,
p`n[ d[deau de soare; c`nd se-ndoiau, se plecau ]n jos, ]=i str`ngeau
aripioarele, ca o pas[re l[sat[-n zbor; parc[ p[leau. Era vremea
pr`nzului mic, c`nd au fost ucise ele. }nchideau ochii atunci, s[ nu
mai vaz[ r[utatea din jur.
Au r[spicat ei, tic[i\ii, cam am`nat minunea =i s-au c[it de fapta
lor. Ce folos ]ns[ c[ omul se-ncumin\e=te a=a de t`rziu, c`nd nimic
bun nu mai e de f[cut? +i-i vine asta, ca dintr-un izvor nesf`r=it, ca s[
vaz[ orbirea de care a fost izbit, ca s[-n\eleag[ care e adev[rul =i
cum r[sare la urma urmei dreptatea. Atunci se fr[m`nt[-n el =i se
bate cu capul, c[indu-se, de to\i pere\ii.
De aceea =i vorba b[tr`neasc[ zice, c`nd vrea s[ h[r[zeasc[ un
strop de-n\elepciune cuiva: „s[-i dea Dumnezeu mintea din urm[ a
rom`nului!“
+i-nv[\[m`ntul ce a venit norodului orbit de minciun[ =i de pizm[

a fost c[ s-a p[truns cum c[ unchia=ul n-a stat s[ fie un vr[jitor, ci
chiar Tat[l-Ceresc, =i c[ Zorelele au fost singurele f[pturi pe lume,
care au purtat ]n ele bun[tatea =i mila. De aceea n-au fost l[sate de el
prad[ pieirii =i au fost schimbate ]n flori m`ndre, cum le erau trupu-
rile =i mai ales sufletele.
LEGENDA MUNCII
Dup[ ce Adam =i Eva au c[lcat porunca Domnului, au fost goni\i

din rai. }n lume ]ns[ nu cre=teau nici de unele. Dumnezeu ]mpodobise
deocamdat[ numai raiul, iar dincolo de gardul raiului nu mai era nici
o verdea\[ =i nici viet[\i.
Pustiu =i ar=i\[ era toat[ lumea. C`nd s[ scoat[ Arhanghelul pe
poart[ pe cei doi os`ndi\i, s-a ]ngrozit de ce a v[zut afar[. }nduio=at
p`n[ la mil[, el se ]ntoarce atunci cu grab[ ]napoi =i smulge dintr-un
r[zor un r[sad de pom
— |ine-l, Adame. S[-l r[s[de=ti =i s[-l ]ngrije=ti, c[ la mare pierzare
te duci.
}n vremea aceasta ]ns[, prin poarta cr[pat[ a raiului, s-a strecurat
pe neb[gate de seam[ un c`rd ]ntreg de dobitoace. Se luaser[ =i ele
]n ne=tire dup[ cei doi goni\i.
Arhanghelul d[ s[ le strige ]napoi.
Da Dumnezeu de sus, dac[ vede ]nt`rzierea de la poart[, a crezut
c[ poate e vreo ]mpotrivire din partea urgisi\ilor =i s-a m`niat.
Arhanghelul, ]n pripa lui, i-a mai sf`rcuit o dat[ cu sabia cea de
foc =i-a tras por\ile.
Adam =i Eva au plecat ]n lume cu c`rdurile de jivine ce r[m[seser[
afar[; =-au mers ei a=a mult, tri=ti =i p[r[si\i, de au nimerit unde i-au
dus picioarele. +i-acolo unde-au poposit =i-au f[cut bordei =i-n fa\a
bordeiului au r[s[dit r[d[cina dat[ de Arhanghel.
Minunea e tot de la Dumnezeu. A doua zi, din r[d[cina ceea cres-
cuse un pom rotat, ]nc[rcat cu bun[t[\i.
Roadele acelea aveau toate gusturile, c[ le \ineau =i de foame, =i

de sete.
M`ncau =i oamenii, =i dobitoacele lor. Dac-au v[zut ei asta, le-a
venit inima la loc. O fi trecut poate ani la mijloc, c`t or fi tr[it ei a=a
tr`ndavi =i cu m`na ]ntins[ la u=[, dup[ roade.
De la o vreme, pomul acela binecuv`ntat a prins a sl[bi din
rod.T`njea =i se ofilea v[z`nd cu ochii.
I se usca din crengi =i se scorbora la trunchi, p`n[ ce ]ntr-o bun[
zi s-a uscat cu totul.
Vezi c[ Adam =i Eva nu-l mai ]ngrijiser[, cum le d[duse sfat Ar-
hanghelul. Ei, =tii vorba. Aveau mur[-n gur[ =i nu se g`ndeau c[ toate
se m`ntuie la un timp, dac[ nu mai d[ omul =i din mìni. +i-a=a au
r[mas de s[ moar[ de foame. Rabd[ ei de foame o zi, dou[. A treia zi
]ns[, aman! Ce-i de f[cut? Ca s[-=i mai \ie sufletul, au ]nceput bie\ii
oameni s[ mulg[ pe unele din animalele lor, altora s[ le taie puii.
Sa\ mare ]ns[ n-aveau. }=i aduceau aminte pl`ng`nd de r[d[cina
lor cu man[. S-au apucat atunci s-o sape, =-au g[sit-o m`ncat[ de
viermi, iar p[m`ntul era sec[tuit. Acum le p[rea r[u c[ n-au c[utat-o
din vreme =i n-au primenit locul, dar era t`rziu.
Ei, dar cu p[rerea de r[u nu trecea foamea. S-apuc[ ei acum s[
]nvieze r[d[cina.
Caut[ p[m`ntul mai gras, sap[ =i fr[m`nt[ ]mprejur, aduc ap[ =i
a=az[ r[sadul.
Dar col\ nu mai da; =i pl`ngeau =i se v[ietau f[r[ s[-i aud[ nimeni.
Mutar[ pe urm[ ]n alt loc cuibul; alt[ munc[ =i alt timp pr[p[dit.
Dar nu ]ncol\ea, ca din piatr[. Bocet =i str[danie, degeaba.
Munceau acum oamenii toat[ ziua =i de at`ta trud[ =i ar=i\[ le
curgeau bobi de sudoare de pe frunte, de ]nmuiar[ p[m`ntul uscat.
De la o vreme, ce s[ le vad[ ochilor? Alt[ minune! Tot mila lui
Dumnezeu, pesemne; stropii de sudoare se pref[ceau ]n gr[un\e =i
gr[un\ele ]ncol\eau =i au crescut ]n urm[, din sudoarea lor, fire verzi
care au legat un rod nou. Tot c`mpul acela muncit s-a acoperit cu
grù, cu secar[ =i tot felul de f`n. De atunci Adam =i Eva au prins
gust de munc[, c[ se hr[neau acum din sudoarea fe\ii lor.
SEMIN|ELE, OAMENII
Dumnezeu, dup[ ce a f[cut p[m`ntul, a trimis sem[n[tori s[ are =i

s[ semene. Le-a dat grù, secar[, ov[z, ]n fine, de toate semin\ele cele
bune. Dumnezeu a vrut ca grùl =i toate pìnile s[ fie curate, prea cu-
rate, s[ nu fie nici o buruian[ ]ntr-]nsele; =i le-a spus la sem[n[tori:
— Voi dac[ ]\i ara =i sem[na, s[ nu cumva s[ v[ culca\i =i s[ dormi\i!
Dar ei n-au ascultat ce le-a spus Dumnezeu =i s-au culcat =i-au
adormit.
Atunci „Detuna-l-ar“ a venit =-a aruncat prin sem[n[turi semin\e
de-a lui: m[z[riche, neghin[... C`nd s-au trezit ei, v[d c[ au r[s[rit
printre grù toate buruienile. S-apuc[ s[ le pliveasc[, dar iat[ vine
Dumnezeu:
— Ce-a\i f[cut, zice Dumnezeu, a=a-i c[ n-a\i ascultat ce v-am spus
=i „Detuna-l-ar“ a sem[nat =i buruienile lui? L[sa\i, nu mai plivi\i, c[ci
cu cele rele scoate\i =i cele bune; l[sa\i de acuma a=a. Eu, zice
Dumnezeu, de aceea v-am spus s[ nu dormi\i, c[ am vrut s[ sem[n,
s[ creasc[ pìnile curate, pentru ca =i oamenii s[ fie cura\i, dar de-
amu nu mai poate s[ fie cura\i, vor fi amesteca\i.
+i de aceea unii oameni sunt a=a buni ca grùl, iar al\ii au firea
rea ca neghina. C[ oamenii au r[s[rit din p[m`nt o dat[ cu grùl,
c`nd a sem[nat Dumnezeu. Pesemne, acei ce au sem[nat erau sfin\i
trimi=i de Dumnezeu.
T{TARII +I HOLDELE DE GR~U
Cic[ ]nainte vreme, demult, demult, mai tot rom`nul avea holde
de grù; iar paiul era ]nc[rcat cu boabe =i cu spice de jos de la p[m`nt
=i p`n[-n v`rf, nu numai ]n v`rf cum e azi.
Spre nenorocul nostru ]ns[, au n[v[lit odat[ t[tarii ]n \ar[ dup[
robi =i dup[ pr[zi. Au cotelit ]ncoa, au cotelit ]ncolo, ]n sus, ]n jos,
dar n-au g[sit fiarele astea nici un pui de rom`n. Fugiser[ to\i cu
c[\el, cu purcel, cu tot ce aveau =i se f[cuser[ b[jenari prin p[duri,
pe dealuri =i pe la coade de v`lcele, p`n[ s-o ]ndura Dumnezeu s[

aduc[ vremuri mai bune.
Ce s[ fac[ t[tarii? Neg[sind nici vite, nici bani ca s[-i duc[ ]n \ara
lor, cum le era obiceiul, s-au hot[r`t s[ fac[ alt[ piei=te pe capul
\[ri=oarei noastre. +ti\i ce?
V[zuser[ holdele cele minunate de grù ale rom`nilor, a=a de
m`ndre =i de frumoase, c[ le luau ochii. +i la ]ntoarcere la c[minurile
lor, s-au pus din toate p[r\ile p[m`ntului =i, cu toate puterile lor, au
dat foc holdelor.
Au ars toate, toate, c[ n-avea cine s[ le scape. S[ fi v[zut atunci!
Era un p`rjol =i o piei=te =i o fum[raie pe tot p[m`ntul, c[ te-ai fi
smuls cu mìnile de p[r!
+i a \inut p`rjolul zile, s[pt[m`ni =i luni ]ntregi.
Acu ce era s[ mai fac[ lumea f[r[ grù?
Era gata, gata s[ se fac[ toate holdele cenu=[ =i s[ nu mai r[m`n[
nici o s[m`n\[, c`nd vru bunul Dumnezeu de ne ajut[ s[ avem =i azi
de pìne.
+ti\i cum? Uite c[ ]ntr-o curte a unui biet de rom`n r[m[sese sub
prisp[ un cìne.
+i bietul dobitoc, cum a v[zut c[ t[tarii au fugit, dar v`lvoarea ]l
ajunge, s-a repezit cum a putut prin fl[c[ri la un pai de grù plin de
boabe =i, p`n[ a nu-l cuprinde fl[c[rile, l-a ]mbucat =i, rup`ndu-l, a
luat ]n gur[ ce a putut. Pe urm[, chel[l[ind =i l[tr`nd, a fugit c`t a
putut ]n p[dure departe, unde erau ascun=i rom`nii. +edeau bie\ii
oameni acolo, vedeau =i ei pr[p[dul ce era pe p[m`nt =i se tot v[itau:
„De unde s[ mai lu[m noi, fra\ilor, grù m[car de s[m`n\[?“
Cum se t`nguiau ]ns[, norocul lor, v[d cìnele; i se p`rlise o parte
din p[r s[rmanului dobitoc! }i mai iau seama =i odat-]ncep to\i s[
salte de bucurie:
— Uita\i-v[, fra\ilor! Vede\i ce ne aduce cìnele ]n gur[?
Se uit[ to\i =i v[d c[ s[rmanul cìne, nici una, nici alta, se opre=te
]n mijlocul lor, pune boabele jos =i ]ncepe s[ sar[ ]n sus =i s[ latre,
spun`ndu-le parc[, ]n limba lui, de isprava ce f[cuse.
Rom`nii au pus boabele bine, iar ]n prim[var[, c`nd s-au ]ncre-

din\at c[ spurc[ciunile de t[tari au fugit de prin locurile astea, au
pus, cu s[m`n\a adus[ de cìne, un petecel de loc, la care se uitau
to\i ca la soare.
D-aci ]nainte, din grùl [la au tot ]ntins mereu sem[n[turile =i s-au
f[cut cu vremea iar la loc, cum sunt =i azi.
Dar neajuns tot a avut din focul [la, c[ d-atunci paiul n-a mai fost
]nc[rcat cu boabe =i cu spice pe de-a-ntregul, din p[m`nt =i p`n[ ]n
v`rf, ci a f[cut =i face spic numai ]n v`rf, pentru c[ numai at`t a pu-
tut apuca cìnele ]n gur[.
+i uite, vezi? D-atunci are grùl spic.
Iar cìnelui e bine s[-i dai pìne c`t de mult[, de unde ai, de unde
n-ai, c[ el bietul a sc[pat grùl de la pieire.
Altminteri, n-ai mai vedea azi pe nic[ieri pìne, c[ cic[ ]n vremea
aia, alt[ \ar[ nu mai avea grù dec`t a noastr[; iar grùl nostru a fost
sc[pat de cìne.
FRAGILE DE C~MP
A=a-s oamenii, ca ierburile p[m`ntului; c`\i sunt, ]ntr-at`tea chipuri

=i forme. Dar ]nc[ firea lor? Schimb[toare ca vremea.
Cic[ pe vremea lui Cristos, o femeie, bat-o focul, se uitase de sine
=i fiindc[ era frumoas[, cu frumuse\ea ei scos-a mul\i b[rba\i din
minte, p`n[ ce, ]n cele din urm[, o muiere, care pentru ea o ducea
foarte r[u cu b[rbatul, se ruga de Cristos s[ fac[ ce va face =i s[-i
]ndrepte b[rbatul la ]mplinirea datoriilor lui casnice, c[ci de unde nu,
ea ]=i p[r[se=te pruncii =i casa =i o ia ]n larga lume.
Cristos o ]ntreb[ c[ de ce se ]ntoarce cu o astfel de rugare c[tre
el, =i nu la mai-marii soborului?
— Pentru c[, r[spunse ea, cunosc =i cred c[ numai tu binele oa-
menilor ]l vezi =i =tiu =i aceea c[ voia ta e ca ]ngerul p[cii s[ fie ]n
mijlocul fiec[rei familii.
— Bine ai r[spuns, ]i zise Cristos. B[rbatul t[u, de azi nu te-a p[r[si
mai mult, dar ai grij[ de-l iart[, ca iertarea ta s[-l ]nduplece la mai
mare poc[in\[ =i la mai ]nfocat[ iubire fa\[ de tine.
Cu o or[ mai t]rziu, Cristos, ]nconjurat de o ceat[ mare de oa-
meni, ]i ]nv[\a c[ se apropie ]mp[r[\ia cerului, deci fiecare p[c[tos,
care vrea m`ntuire de sub pedeapsa sa vecinic[, s[ se poc[iasc[, =i
at`t de frumos =i dulce le-a vorbit, de to\i pl`ngeau cu hohot.
Numai unul r`dea =i acesta era Satan.
— Tu de ce nu pl]ngi? ]l ]ntreb[ Cristos.
— Nu =tiu, r[spunse el.
— Nu vrei poc[in\[?
— Eu =i ai mei nu cunoa=tem acest cuv`nt.
— De ce bucurii ai parte ]n lume?
— De focul cel vecinic.
— Atunci de ce r`zi c`nd to\i [=tialal\i pl`ng?
— R`d, ca prin r`sul meu s[-i abat de la frica acelui r[u mare =i
singur ]n felul lui, c[ci ace=tia, mai-nainte de a veni tu ]ntre noi, erau
to\i ai mei, cu trup, cu suflet =i acum auzindu-te pe tine, nu mi-au
r[mas credincio=i dec`t doar b[rbatul cela care nu-=i iube=te muierea
=i femeia ceea, care cu frumuse\ea ei l-a ]n=elat pre el.
— Nici ace=tia nu vor fi ai t[i!
— Ba da, Doamne, c[ci iubirea p[c[toas[ nu g`nde=te cu frica
pedepsei iadului. De s-a poc[i lumea toat[, =i ace=ti doi ai mei vor
r[m`ne. Ai mei =i ai iadului.
Cristos din nou ]=i arunc[ bl`nda-i privire peste oameni =i le zise:
— Amin, amin zic vou[, nici unul nu =ti\i c`nd vine ziua =i ora la
care ve\i fi la r[spundere =i la judecat[ pentru faptele voastre; pentru
mul\i, ora aceea se sf`r=e=te ]n clipa aceasta; care dintre voi nu vrea s[
se poc[iasc[, s[ ias[ afar[, c[ neghina nu-i bun[ ]ntre grùl cel curat.
Satan r`de =i face semn unei femei =i unui b[rbat.
Femeia ]=i ridic[ un picior, vrea s[ p[=easc[.
Satan r`de lui Cristos ]n fa\[.
}n clipita aceea ]ns[, sub p[m`nt se aud tunete =i to\i oamenii se
]nsp[im`nt[.
— Care nu vre\i ]mp[r[\ia cerului, ci ]mp[r[\ia iadului, unde-i foc

vecinic =i pururea scr`=nirea din\ilor, ie=i\i afar[.
Satan z`mbe=te r[ut[cios =i, ]mb[rb[t`nd pe cei doi, le face semn
s[ ias[.Cei doi p[c[to=i ]ns[, p[trun=i de frica, ]ndurarea =i bun[tatea
lui Dumnezeu, cad cu fe\ele la p[m`nt, ]=i bat cu pumnii piepturile =i
]n fa\a tuturor se poc[iesc zic`nd:
— P[c[tuit-am ]naintea ta, Doamne, =i a lumii, dar acu rogu-ne
de iertare. }ndur[-te spre noi, nevrednicii, m[re=te lacrimile cele se-
cate ale poc[in\ei noastre, cu care vrem a sp[la =i a cur[\i vasul su-
fletului nostru, pe care, cu p[catele cele multe =i grele, spurcatu-l-am.
P[c[tuit-am, dar bun[tatea =i ]ndurarea ta, Doamne, p[rinte al cerului
=i p[m`ntului, mai mare este dec`t p[catele noastre, mai mare dec`t
p[catele lumii, mai mare chiar =i dec`t ]ntreg universul. P[c[tuit-am,
dar din greu ne doare c[ te-am v[t[mat =i acum, din cap[tul drumului
p[catelor ne ]ntoarcem; prime=te-ne =i nu ne l[sa s[ mai pic[m.
Lacrimile celor doi p[c[to=i care cereau de la Cristos t[rie, pentru
re]ntoarcerea =i poc[in\a lor, c[deau ca m[rgelele pe p[m`nt =i fiecare
=i le pref[cea ]ntr-o floricic[ mic[, alb[. }nsemna aceasta, c[ Dumnezeu
sf`ntul mult a pre\uit ]ntoarcerea =i poc[in\a lor.
Satan se dete a le c[lca cu picioarele, ca s[ nu le ieie nimeni ]n
seam[, dar Cristos ]i zise:
— Nu c[lca cu picioarele-\i spurcate acele fructe scumpe =i dr[g[la=e.
Iar c`nd Satan, ru=inat, ]=i trase de acolo picioarele, din florile ce
s-au ivit din lacrimile celor doi p[c[to=i s-au f[cut ni=te fructe mici,
ro=ii =i tot pl[cute, de care sunt p`n[-n ziua de azi =i or fi p`n[ la
cap[tul lumii =i le zicem fragi de c`mp.
CUPRINS
Legende istorice 209
LEGENDE ISTORICE
D{CI|A DIN CEAHL{U
Tr[ia odat[ pe muntele Ceahl[u o d[ci\[ vestit[ pentru frumuse\ea

ei negr[it[ =i mul\imea turmelor de oi =i capre.
Ea era fat[ de crai, ]ns[ se lep[dase de toate de=ert[ciunile =i
ispitele lume=ti =i se f[cuse ciob[ni\[.
Vestea despre d[ci\a cea frumoas[ =i bogat[ din Ceahl[u trecuse
peste hotare =i fel de fel de feciori de crai =i ]mp[ra\i venir[ s-o
pe\easc[, ]ns[ to\i se ]ntoarser[ dup[ cum venir[; fata nu voia s[ se
m[rite cu nici un chip.
Povestea cu d[ci\a din Ceahl[u ajunse =i p`n[ la urechile lui Tra-
ian, care se spune c[ era cel mai mare ]mp[rat de pe vremea aceea.
Traian se hot[r] s-o pe\easc[ =i el, c`t din m`ndrie, c`t din dorin\a
de a avea o ]mp[r[teas[ a=a de frumoas[.
+i plec[ la Ceahl[u cu mare alai. Dup[ un drum lung =i anevoios,
ajunge ]n sf`r=it la poalele muntelui.
De-aici, pe\itorii desc[lecar[ =i o luar[ pe jos, c[tre st`na ciob[ni\ei
celei minunate.
Fata, ie=ind ]ntru ]nt`mpinarea oaspe\ilor, ]i ]nteb[ — ce caut[?
— Pe tine te caut, r[spunse Traian. Vin s[ te iau de so\ie. Sunt
Traian, ]mp[ratul ]mp[ra\ilor.
D[ci\a r[mase deodat[ ]ncremenit[ la auzul vorbelor preafrumo-
sului Traian, dar repede ]=i veni ]n fire, aduc`ndu-=i aminte de
jur[m`ntul ce-l f[cuse, =i o rupse la fug[ din fa\a lui Traian, ]nde-
p[rt`ndu-se spre desi=ul p[durii.
Traian ]ns[ se lu[ dup[ ea =i trei zile =i trei nop\i o urm[ri de-
aproape, prin fel de fel de v[i, p[duri. A treia zi ]ns[, fata obosind,
Traian o ajunge, pune m`na pe ea =i-i zice:
— De ce ai fugit de mine?
— De-acuma ]nsa m-ai prins, nu mai pot fugi, sunt roaba ta.
— Nu roab[, ci st[p`n[.
— Nu st[p`n[, ci so\ie, zise d[ci\a l[s`nd ochii ]n jos.
Si a=a Traian se ]nsur[ cu d[ci\a din Ceahl[u, lu`nd de zestre, pe
l`ng[ turmele de oi =i capre, =i toat[ \ara din jurul Ceahl[ului.
TRAIAN
Apoi cic[ Traian [sta a fost un ]mp[rat vestit nevoie mare. El a

f[cut r[zboiul cu toate limbile =i pe toate le-a supus =i tot el cic[ a
cuprins \ara asta care ]nainte a fost a dacilor.
Ce pl`ns =i ce jale era, vai, mam[, pe femeile dacilor! Pl`ngeau de
s[rea c[ma=a de pe ele, c[ vezi dumneata, cine era s[ le mai fac[ lor
rostul =i agoniseala casei, cine s[ le mai vad[ de copii?
Dar n-a trecut vreme mult[ =i Traian, ca s[ le ]mpace, a poruncit
s[ fie adu=i de la Roma oameni tot unul =i unul, pe care s[-i dea de
b[rba\i nevestelor ]n locul dacilor uci=i.
Din ei s-au tras rom`nii no=tri de azi. Chiar p`n[ acum de cur`nd,
nu =tii? le zicea rom`ncelor d[cioaice.
BRAZDA LUI TRAIAN
Demult, demult, cic[ se afla la Mehadia un balaur mare, mare,

care m`nca vitele oamenilor =i le f[cea mare pagub[. Ca s[ scape
lumea de-a=a pr[p[d, Traian s-a luat la lupt[ cu el. +i s-au luptat
am`ndoi mult =i bine =i ]n multe p[r\i, ba =i la Marea Neagr[, f[r[ a
se putea r[pune unul pe altul. P`n[ a dat Dumnezeu de a r[zbit
voinicul pe balaur care, ]ngrozit, a rupt-o la fug[ spre Cheia, gonit

din urm[ de Traian.
C`nd mergea, balaurul f[cea d`r[ mare, care =i azi se vede ca un
canal =i-i zice lumea brazda lui Traian. O s[ vede\i =i dumneavoastr[,
mo=ule, c`nd v[ ve\i duce la Alm[jel.
L-a gonit voinicul pe balaur ce l-a gonit, iar la Cheia l-a ajuns =i i-a
t[iat capul.
Dar s[ te cruce=ti, nu alta! Capul spurc[ciunii, ]n loc s[ piar[ cum
pier capetele t[iate de la trup, odat[ s-a v`r`t ]ntr-un stei de piatr[.
NOVAC
}n vremea veche, veche de tot, de c`nd abia se \ine minte, tr[ia

prin \ara asta un uria=, al c[rui nume era Novac. A=a de puternic =i
de fioros era omul [sta, ]nc`t b[tea ]ntruna sate ]ntregi, ora=e =i cet[\i
=i multe o=ti ]mp[r[te=ti.
+i treaba asta o f[cea singur, f[r[ a avea ]mprejuru-i m[car un
singur osta=.
Harnic lupt[tor, m[i nepoate! Dar =i m`nc[u, cum era el, nu mai
g[se=ti!
M`nca =i h[rt[p[nea halcate ]ntregi =i nu se s[tura uria=ul [sta cu
orsice; nu-i ajungeau ]ntr-o s[pt[m`n[ dou[-trei cirezi de vaci =i de-
atunci cic[ a r[mas zic[toarea: „A m`ncat c`t Novac!“, pentru unul
care m[n`nc[ mult.
Cu toate astea, mare bine f[cea el neamului nostru, c[ se lupta
numai cu limbile care nu d[deau pace rom`nului.
+i-apoi, nu era nici fudul. Se purta a=a ca noi.
Novac a tr[it =i a h[l[duit prin lume mult =i bine... p`n[ ]ntr-o
vreme c`nd =ti\i ce s-a ]nt`mplat?
Au ie=it pe lume: pu=ca, praful de pu=c[ =i gheata. Ce =i-a zis
Novac?!
— O, Doamne! P`n[ acu mi-a fost vitejia! De azi ]nainte, ]ns[, poate
orice om, =i oric`t de nimic ar fi, s[ m[ cure\e de pe p[m`nt, f[r[ s[
dau piept cu el. +i-apoi a venit =i p[c[to=enia asta de fudulie pe

p[m`nt! S[ mai tr[ie=ti? +tiu, dar, ce-oi face. Ca s[ nu m[ poat[ r[pi
orice n[t[flea\[, mai bine m[ omor singur!
+i cum a gr[it a=a Novac, =i-a luat plugul cu cei doi boi uria=i =i a
tras o brazd[ ad`nc[: brazda lui Novac, pe care a dus-o, a dus-o p`n[
unde nu se =tie. La cap[tul brazdei, =ti\i ce-a f[cut?
S-a ]ngropat uria=ul, cu boii =i cu plugul; uite-a=a, ca s[ nu se mai
=tie de el!
ROM~NII +I T{TARII
Cic[ la ]nceput rom`nii n-aveau domnitori =i st[p`nitori ca-n ziua

de azi, ci ei tr[iau r[zle\i\i prin deosebite \inuturi =i se c`rmuiau sin-
guri de sine. Ei ]=i alegeau din mijlocul lor, pe c`te trei ani de zile,
trei b[rba\i dintre cei mai de=tep\i =i mai ]n\elep\i, =i b[rba\ii aceia
apoi, care erau ca ni=te filozofi, se sf[tuiau =i puneau ]mpreun[ toate
trebile ob=te=ti la cale =i to\i ceilal\i se supuneau =i ascultau de sfa-
turile =i poruncile lor.
A=a o duser[ ei un timp mai ]ndelungat, =i mai bine, =i mai r[u,
dup[ cum era adic[ =i firea, n[ravurile =i apuc[turile feluritelor
popoare p[g`ne cu care venir[ ]n decursul acestui timp ]n atingere =i
dup[ cum o duceau =i al\i oameni ]n lume, care tr[iau =i se c`rmuiau
ca =i d`n=ii, singuri de sine.
De la un timp ]ns[, v[z`nd t[tarii, un popor p[g`n, neast`mp[rat,
pr[d[tor =i foarte crud, c[ rom`nii n-au pe nimeni st[p`nitor =i c[
\inuturile ]n care locuiesc ace=tia sunt foarte ]ntinse, frumoase =i
m[noase, se purtar[ cu g`ndul ca s[-l subjuge, s[ le ieie toate averile
=i mo=iile, =i dup[ aceea s[ se fac[ ei st[p`ni peste d`n=ii =i peste
\inuturile lor.
Din minutul acela apoi, c`nd le-a plesnit t[tarilor un astfel de g`nd
dr[cesc prin minte, rom`nii nu avur[ mai nici o zi bun[ =i senin[,
c[ci nu era an ]n care t[tarii s[ nu n[v[leasc[ cel pu\in o dat[ ]n
\inuturile lor, s[ prade, s[ omoare, s[ ard[ =i s[ nimiceasc[ tot ce le
sta sau ce le venea ]n cale.
V[z`nd rom`nii c[ t[tarii nu =uguiesc, ci, din contr[, c[ totuna-i

b`ntuiesc =i-i prad[ =i multe alte sup[r[ri le fac, iar[ pre cei ce au
nenorocirea s[ cad[ ]n mìnile lor, parte-i ucid, parte-i iau =i-i duc cu
sine ]n robie, prinser[ dintr-un ]nceput a se aduna la un loc =i a da
piept cu d`n=ii. Mai pe urm[ ]ns[, v[z`nd ei c[ nu sunt ]n stare a \ine
piept la un num[r at`t de mare de t[tari, c`\i veneau de fiecare dat[
asupra lor, prinser[ a se ascunde prin stuf[riile iazurilor, lacurilor =i
ale bahnelor, cuget`nd c[ poate ]n aceste locuri ml[=tinoase vor putea
sc[pa de prigonirea =i urgia p[g`n[.
Dar degeaba le-a fost lor toat[ osteneala =i n[dejdea, c[ci t[tarii
auzind acuma, de la cine vor fi auzit, =i ]ncredin\`ndu-se mai pe urm[
=i ei singuri ce fac rom`nii ca s[ scape de d`n=ii, nici ]n aceste locuri
ml[=tinoase =i pline de tot felul de g`ng[nii nu le deter[ pace. Din
contr[, ei c`nd se porneau acuma asupra rom`nilor, luau cu d`n=ii
un fel de p[s[ri ]nv[\ate, ca =i copoii, la v`nat, numite nag`\i sau
cìni t[t[re=ti, =i pe pas[rile acestea apoi, cum ajungeau ]n apropierea
vreunui lac sau iaz mai mare, le da drumul ca s[ adulmece =i s[ vad[
de nu e cineva ascuns ]ntr-]nsul.
Nag`\ii, cum se vedeau slobozi, ]ncepeau a zbura ]ncolo =i-ncoace
pe deasupra stuf[riilor =i, cum z[reau printr-]nsele pe vreun rom`n
ascuns, ]ndat[ prindeau a se roti deasupra lui, a \ipa =i a \ivli de-\i
lua auzul.T[tarii, auzind nag`\ii \ip`nd =i \ivlind, se duceau drept ]n
partea aceea ]n care auzeau \ip[tul, ]i ]nconjurau din toate p[r\ile pe
rom`nii ascun=i, ]i scoteau pe nepus[ mas[ de prin stuf[rii afar[, =i
dup[ aceea: d[, Doamne, bine! Schingiuirile, chinurile =i muncile lor
nu erau proaste. +i dac[ ar fi r[mas numai cu at`ta, tot ar mai fi fost
cum ar mai fi fost, dar cele mai de multe ori nici un suflet de rom`n
nu sc[pa viu din mìnile acestor lifte s[lbatice.
A=a o p[\ir[ bie\ii rom`ni ]n mai multe r`nduri, cu toate c[ ei ]n
fiecare an c[utau s[ se ascund[ cu mult mai bine dec`t ]n anii trecu\i
=i cu toate c[ uneori stau zile =i nop\i ]ntregi, cufunda\i p`n[ la gru-
maz ]n ap[, cuget`nd c[, dac[ vor sta astfel, afurisi\ii de nag`\i nu-i
vor putea descoperi.
}ntr-o var[ ]ns[, v[z`nd ei c[ numai degeaba se ascund prin stuf[rii,

c[ =i-n aceste locuri sunt descoperi\i, se adunar[ iar[=i cu to\ii la un
loc =i se sf[tuir[ ca s[ fac[ =i ei o dat[ t[tarilor o moar[ de v`nt,
adic[, dac[ nu-i pot ]nvinge =i fug[ri din \ar[, cel pu\in s[-=i bat[ joc
de d`n=ii. C[ci a=a-i rom`nul, uneori chiar =i la cea mai mare nevoie
]i place s[ fac[ c`te-o =ag[, doar[-i mai trece din cel necaz. C[utar[
vreo c`teva iazuri mai mari pe unde =tiau ei c[ trec adeseori t[tarii,
a=ezar[ pe v`rfurile papurei =i a trestiei de prin cozile =i marginile
iazurilor acelora o mul\ime de cu=me, =i, dup[ aceea, lu`ndu-=i toat[
averea cea mi=c[toare, se retraser[ cu to\ii de la =es spre mun\i, cu
hot[r`rea ca, ]n caz c`nd ar fi s[-i urm[reasc[ t[tarii =i acolo, s[ le
]ntind[ o curs[ din care, dac[ vor c[dea ]ntr-]nsa, s[ nu mai poat[
sc[pa cu obraz curat.Nu mult dup[ retragerea rom`nilor spre mun\i,
iat[ c[ iar[=i n[v[lesc ca la vreo optzeci de mii de t[tari ]n \inuturile
lor, cu g`ndul ca de ast[ dat[ s[ pun[ m`na =i s[ st`rpeasc[ pe to\i
rom`nii de pe fa\a p[m`ntului.
Dar bine-a zis cine-a zis c[ ulciorul merge la f`nt`n[ numai p`n[
atunci, p`n[ c`nd i se fr`nge toarta. F[cut-au ei multe daune, nea-
junsuri =i nepl[ceri rom`nilor. Mult s`nge rom`nesc au mai v[rsat =i
multe lacrimi au mai stors din ochii p[rin\ilor, fiilor, fra\ilor =i ai nea-
murilor acelora pe care i-au ucis sau i-au dus ]n prinsoare, dar de
ast[ dat[ o p[\ir[ =i ei.
Nag`\ii, care =i de ast[ dat[ au fost slobozi\i cu scop ca s[ adul-
mece pe rom`ni, zbur`nd pe deasupra stuf[riilor =i d`nd de cu=mele
a=ezate pe v`rfurile papurei =i a trestiei, ]ncepur[ =-acum a se ]nv`rti =i
a \ipa pe deasupra acestora, ca =i mai ]nainte, c`nd d[deau de rom`ni.
Iar[ t[tarii, bucuria lor, cum ]i v[zur[ ]nv`rtindu-se =i-i auzir[ \ip`nd,
t[b[r`r[ din toate p[r\ile ca ni=te fiare s[lbatice asupra stuf[riilor unde
se ]nv`rteau nag`\ii =i ]n care credeau c[ se afl[ rom`nii ascun=i. }ns[,
c`nd colo, ce s[ vad[?... }n loc de rom`ni cu trup =i suflet, numai
cu=m[ l`ng[ cu=m[ =i alta nimic[, c[ci rom`nii erau acum de mult
retra=i spre mun\i =i ad[posti\i prin v[g[unile =i fund[turile acestora.
Ciuda =i m`nia t[tarilor, c`nd v[zur[ aceasta!... C[ci unde s-a mai
pomenit s[ p[\easc[ ei o ru=ine a=a de mare!... +i-n furia lor nu mai

st[tur[ pe g`nduri ce e de ]nceput =i de f[cut =i, presupun`nd c[
rom`nii se vor fi retras spre mun\i, se luar[ =i ei din urma lor, =i tot
pr[d`nd =i nimicind orice le sta ]n cale, se tot duser[ ]nainte p`n[ ce
ajunser[ aproape de locul unde se afla satul de azi Vama, din mun\ii
Bucovinei, =i unde s-au fost retras o parte din rom`ni.
O rom`nc[, care tocmai atunci mergea cu un val de p`nz[ ]mp[-
turit pe cap =i cu un copil de \`\[ ]n bra\e, spre apa Moldovei, z[rind
din dep[rtare c[ vin t[tarii, desp[turi degrab[ p`nza, ]nf[=[ copilul
]ntr-]nsa =i astfel ]l duse =i-l anin[ de cetina unui brad de sub poalele
B`rn[relului, anume ca s[ steie acolo p`n[ ce se va ]ntoarce ]nd[r[t
=i-l va lua. Apoi alerg[ tot ]ntr-o fug[, ]n dreapta =i-n st`nga, d`nd de
=tire rom`nilor de prin apropiere c[, iat[, iar vin t[tarii asupra lor.
N-a apucat rom`nca bine a anina copilul de cetina bradului =i-a
da de =tire c`torva rom`ni ca s[ se adune la un loc =i s[ fac[ ce vor
face, doar ca s[ le poat[ veni de hac prigonitorilor, c`nd iat[ c[ t[tarii
=i ajung l`ng[ B`rn[relul.
T[tarii cei dinainte, cum z[rir[ buc[\i de p`nz[ flutur`nd ca un
steag pe la mijlocul bradului =i cum auzir[ copilul, care era ceva mai
jos aninat, \ip`nd, au crezut c[ de bun[ seam[ acolo trebuie s[ fie
rom`nii ascun=i, =i deci se duser[ \int[ spre brad. Dar c`nd sosir[
mai aproape =i nu v[zur[ nimic altceva, dec`t o p`nz[ flutur`nd =i
copilul leg[n`ndu-se ca ]ntr-un leag[n ]n aer, un fior rece ca ghea\a
le trecu prin tot trupul =i nici unul nu se ]ncumet[ s[ treac[ mai de-
parte, ci to\i se oprir[ deodat[ ca ]nlemni\i locului.
Hanul, adic[ domnitorul =i conduc[torul lor, care de asemenea
venise cu d`n=ii =i care se afla ceva mai ]n urm[, v[z`nd c[ ]nainta=ii
cetei s-au oprit deodat[ locului =i nu vor s[ mearg[ mai departe, se
mir[ ce s-a ]nt`mplat. Deci se duse s[ vad[ ce este. +i cum a ajuns ]n
fruntea cetei, a ]nceput a striga =i a zice:
— Ce sta\i locului?... De ce nu trece\i mai departe? Ce s-a ]nt`mplat?
— D-apoi nu vezi, M[ria ta, de ce nu trecem! r[spunse unul din
mijlocul t[tarilor, care se vede c[ era vreun c[pitan sau a=a ceva,
ar[t`nd cu m`na spre p`nza ce f`lfìa =i copilul ce se leg[na ]ncolo

=i-ncoace.
— Ei!... +i-apoi?... N-a\i mai v[zut voi p`n[ acum copii de \`\[?...
Acuma vi-i ]ntìa oar[!... De-un copil s[ v[ teme\i? strig[ hanul, dup[
ce se uit[ =i el spre bradul de-a c[rui cetin[ era copilul aninat.
— Nu-i vorb[ de temut din pricina unui copil, c[ci am mai v[zut
noi destui copii ]n via\a noastr[... Dar alta e la mijloc!... P`nza aceas-
ta =i copilul ]nf[=at ]ntr-]nsa e un semn r[u pentru noi... Prin urmare,
eu sunt de p[rere s[ nu mergem mai departe, ca nu cumva s[ ni se
]nt`mple vreo nenorocire... Rom`nii, dup[ cum v[ este cunoscut, acum
c`teva s[pt[m`ni ne-au pus s[ le pescuim cu=mele de prin stuf[riile
iazurilor, iar de ast[ dat[ cine =tie ce curs[ ne-au mai ]ntins =i ce au
de g`nd s[ fac[ cu noi!... Mai bine s[ ne ]ntoarcem ]napoi!
— Ce-ai zis?!... Noi s[ ne ]ntoarcem ]napoi?!... At`ta ne-ar mai
trebui ca s[ ne r`d[ toate babele, strig[ acuma hanul ]nfuriat.
— Eu n-am zis s[ fugim, ci numai s[ ne ]ntoarcem de unde am
venit. Dar dac[ e vorba de fug[, apoi bine ar fi chiar =i s[ fugim c`t
mai e timp, c[ci fuga-i ru=inoas[, dar ]i s[n[toas[, vorba rom`nului.
+i mie, unuia, drept s[-\i spun, mi-i cu mult mai drag[ =i mai scump[
via\a noastr[ dec`t moartea rom`nilor care s-au v`r`t, ca ni=te ur=i,
prin creierii acestor mun\i!
— }nchipuire!... Haide\i cu mine =i ve\i vedea c[ nimic n-o s[ vi se
]nt`mple!
— D[, Doamne, s[ fie a=a cum spui M[ria ta =i nu cum presimt eu!
Nu apucar[ bine hanul =i c[pitanul a schimba cuvintele acestea, c`nd
iat[ c[ se =i trezir[ ]nconjura\i din toate p[r\ile de rom`nii care se adu-
nar[ de prin fundoaiele =i sihlele mun\ilor =i care lu`ndu-i pe nepus[
mas[ la r[fuial[, ]n vreo c`teva ore ]i =i m[cel[rir[ pe jum[tate.
Patruzeci de mii de t[tari, adic[ partea ce-a r[mas ]n via\[, v[z`nd
c[ rom`nii nu glumesc, ci, din contr[, c[ au de g`nd s[-i nimiceasc[
pe to\i, nu st[tur[ mai mult la lupt[, ci o tulir[ la fug[, de-a dreptul
spre B[rn[relul, spre Valea-Caselor, iar[ de-aici apucar[ repede pe
l`ng[ apa Moldovei ]n sus, pe locul unde se afl[ ast[zi C`mpulungul,

=i nu se oprir[ p`n[ ce nu ajunser[ la str`mtoarea dintre M[gura
Pojor`tei =i Muncelul Sadovei. Aici, fiind foarte greu de trecut, o luar[
ceva mai pe ]ncetul, se ]n=irar[ tot doi c`te doi =i a=a trecur[ pe plaiul
ce ducea pe l`ng[ Piatra-Str[jii =i ie=ir[ pe locul unde se afl[ ast[zi
satul Pojor`ta.
Ajun=i dincolo de M[gura Pojor`tei, st[tur[ pu\in locului de se
odihnir[ =i se puser[ la cale ]ncotro s[ se duc[ ca s[ poat[ ie=i mai
bine la cap[t: s-apuce de-a dreptul peste mun\i, spre Ardeal, ori s[ se
]ntoarc[ ]nd[r[t de unde au venit? +i dup[ mult[ chibzuire =i cump[-
nire, aflar[ cu cale c[ ar fi mai bine s[ plece spre Ardeal, =i de-acolo
apoi s[ se ]ntoarc[ pe alt[ cale, ]nd[r[t spre \ara lor.
+i a=a =i f[cur[... Se pornir[ mai departe. }ns[ de-aici ]ncep`nd
nu mai merser[ pe acea vale, cum au venit p`n[ ]ntr-acest loc, ci apu-
car[ de-a dreptul ]n sus, peste Runcul-Pojor`tei, iar[ dup[ ce suir[ =i
trecur[ Runcul, o luar[ tot pe culmea mun\ilor, anume ca, ]nt`mpl`n-
du-se s[-i urm[reasc[ rom`nii, s[ nu fie a=a de lesne =i pe nea=teptate
surprin=i, ca l`ng[ poalele B`rn[relului.
Dup[ ce au trecut Runcul-Pojor`tei, o luar[ peste v`rful Arsinesei
=i ie=ir[ ]n Opcina Arsinesei, iar dup[ aceea, trec`nd mun\ii Sterpa-
riu, Colacul, Boto=ul-mare, Senatorul =i Dadul, cobor`r[ drept spre
locul unde se afl[ ast[zi satul C`rlibaba =i de-aice se-ndreptar[ apoi
parte pe valea Bistri\ei, parte peste al\i mun\i, spre satul Bor=a din
Maramure=.
Ardelenii =i moro=enii, sau ungurenii, dup[ cum se mai numesc
rom`nii din Ardeal =i Maramure=, prinz`nd de veste acuma, de la
cine vor fi prins, c[ vine o ceat[ de t[tari asupra lor, se adunar[ mai
mul\i in=i la un loc =i prinser[ a t[ia o parte de p[dure de pe mun\ii
Opcioara =i T[tarca, pe unde presupuneau ei c[ vor trece t[tarii, ]ns[
n-o d[dur[ la p[m`nt, ci numai o ]n\inar[. Iar c`nd v[zur[ c[ t[tarii
]ntr-adev[r se ]ndreapt[ spre d`n=ii prin locurile acestea, t[iar[ =i
cealalt[ parte de p[dure, pe care de asemenea o l[sar[ ]n\inat[.
C`nd sosir[ acuma t[tarii =i deter[ s[ coboare spre Bor=a, precum
=i cei din vecin[tate, ]n frunte cu un moro=an ]nalt, sp[tos =i foarte
tare, c[ te b[ga ]n toate r[corile numai c`nd te uitai la d`nsul, le

ie=ir[ ]narma\i ]nainte =i ]ncepur[ pe nea=teptate a-i respinge =i a-i
alunga ]napoi, de unde au venit.
T[tarii, surprin=i, apucar[ repede spre Opcioara =i T[tarca. }ns[
rom`nii, aduna\i ]n apropierea acestor doi mun\i, cum sim\ir[ c[ t[tarii
se apropie de d`n=ii, ]ncepur[ care ]ncotro a repezi copacii ]n\ina\i
asupra lor.
Copacii, cump[nindu-se =i r[sturn`ndu-se cu un pocnet =i un vuiet
]ngrozitor, de se r[suna cine =tie unde prin v[ile =i fundoaicele mun\ilor
de prin apropiere, pe care t[tar cum ]l ajungea, mi-l =i culca la p[m`nt
=i-l f[cea f[r`mi.
+i a=a, unii fiind omor`\i de rom`nii ardeleni =i maramure=eni,
iar al\ii de copacii care se r[sturnau =i picau peste d`n=ii, ]n c`teva
oare to\i t[tarii fur[ m[cel[ri\i =i nimici\i, afar[ de hanul care nu =tiu
singur cum s-a-nt`mplat c[ a sc[pat =i s-a ]ndosit prin desimea =i
]ntunecimea p[durilor.
Dar ce folos c[, mai pe urm[, r[t[cind hanul ]ncolo =i-ncoace, prin
mun\ii de prin apropiere, anume Dadul, Manaila, Or[\ile, Senatorii
=i al\ii, f[r[ ca s[ poat[ da de plaiul pe care a venit sau de vreun alt
plai ca s[ se ]ntoarc[ ]n \ara sa, fu ]n scurt timp =i el prins =i dus
]naintea moro=anului celui voinic.
Moro=anul despre care ni-i vorba avea o cas[ tocmai pe v`rful
T[tarcei. +i c`nd a fost hanul t[t[resc prins, tocmai atunci se afla =i
el la casa sa de pe T[tarc[.
Rom`nii, care puser[ m`na pe han =i-l duser[ conduc[torului lor,
cum ajunser[ la fa\a locului, ziser[:
— Mai deun[zi, c`nd am m[cel[rit pe t[tarii care veniser[ asupra
noastr[, nu numai c[ ne-ai luat anume de r[u, ci chiar ne-ai =i batjo-
corit, cum de-am putut fi a=a de neb[g[tori de seam[ ca s[ nu punem
m`na =i pe capul hanului. Ei, bine! Iat[ c[ acuma l-am adus! El ne
]mbia pe drum cu bani, numai s[-i d[m ceva de b[ut, c[ moare de
sete. Se vede c[ mult[ carne de rom`n trebuie s[ fi m`ncat ]n via\a
sa, dac[ e a=a de ]nsetat! Poate c[ dumneata vei fi av`nd =i-i vei putea
da ceva de b[ut, ca s[ nu piar[ — bietul om — de sete!
—D-apoi bine, ce s[-i dau? ]ntreb[ moro=anul, m[sur`ndu-l pe

han cu ochii din cap p`n[-n picioare. N-am nimic alta la ]ndem`n[,
doar un poloboc cu moare de curechi... C[ n-o s[-i dau moare s[ beie?
Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre han =i ar[t`ndu-i polobocul cu moarea,
zise:
— Oamenii i=tia-mi spun c-ai fi foarte ]nsetat. +i eu v[d c[ e=ti
cam mahmur, deci... ia colo, ]n polobocul cela, e moare! Dac[ vrei,
potole=te-\i setea!
Hanul, ce era s[ fac[, se-nvoi s[ beie =i moare, numai s[ nu piar[
de sete. Dar cum se apropie de poloboc =i se pleac[ s[ beie moare
dintr-]nsul, moro=anul ]l apuc[ de picioare =i-l ridic[ ]n sus, ]l cufund[
cu capul ]n moare =i, dup[ ce ]l \inu astfel vreo c`teva minute, r[sturn[
polobocul =i-l slobozi apoi, cu han cu tot, la vale.
Polobocul, rostogolindu-se =i duc`ndu-se ca o s[geat[ ]n jos, peste
trunchiuri r[sturnate de copaci =i peste col\uri ascu\ite de pietre, c`t
ai bate din p[lme se f[cu mii de buc[\ele, iar ]mpreun[ cu d`nsul =i
hanul.
De atunci ]ncoace, muntele pe care s-a aflat casa moro=anului =i
de pe care a fost hanul t[t[resc slobozit cu polobocul la vale s-a nu-
mit T[tarca; valea unde a ajuns polobocul cu d`nsul, Apa sau Valea
T[tarcii, iar[ locul unde au fost ceilal\i t[tari r[pu=i de rom`nii arde-
leni =i maramure=eni — Obcina T[t[rcii.
+i a=a au sc[pat =i rom`nii de t[tari!
DRAGO+-VOD{
Drago=-Vod[ era un rom`n de=tept =i voinic din Maramure=. El

era un bun v`n[tor =i-i pl[cea s[ str[bat[ p[durile, ca s[ ucid[ fiarele
s[lbatice. }ntr-o zi se porni la v`n[toare cu haita sa de cìni. Apuc[
prin ni=te codri mari; umbl[ c`t umbl[ p`n[ c`nd cìnii dibuir[, ]n
sf`r=it, un taur s[lbatic cu ni=te coarne ]ncovoiate =i cu o barb[ stu-
foas[. Era un bour sau un zimbru, adic[ un fel de fiar[ puternic[ =i
mare ce nu se mai g[se=te acum prin \ar[ la noi. Cìnii ]l luar[ la
goan[ pe acel bour care fugea ca turbat prin codri =i p[rea c[ are
aripi la picioare. Drago=-Vod[ alerga =i el c[lare ]n urma haitei de
cìni, care l[trau to\i de urlau p[durile.
Astfel fugir[ cu to\ii o zi =i o noapte, f[r[ ca s[ se opreasc[. Bou-
rul fugea tot mai repede, iar cìnii, c`te unul-unul, c[deau mor\i de
oboseal[. Numai o c[\ea mai r[m[sese care nu se l[sa de fug[ =i p-aci,
p-aci era s[ ajung[ pe bour. Dar fiara, sosind la malul unui rù mare,
se repezi ]n ap[ ca s[ treac[ g`rla ]not. C[\eaua se arunc[ =i ea ]n
ap[, dar puterile nu o mai \inur[; ea se zb[tu din r[sputeri, p`n[ ce
deodat[ se afund[ ]n valuri =i se ]nec[. Drago= sosi =i el acolo, =i,
v[z`nd pierzania bietei c[\ele, arunc[ dup[ bour ghioaga sa cea \in-
tuit[ cu cuie de fier. Ghioaga izbi fiara drept ]n cre=tet =i apa rùlui
se ]nro=i de s`ngele ei. Atunci Drago= prinse bourul, ]i t[ie capul =i-l
lu[ cu sine, ca un semn de izb`nd[.
Drago= se f[cu st[p`n pe \ara unde se petrecuse aceast[ vestit[
v`n[toare. G`rlei ]n care se ]necase vrednica lui c[\ea ]i dete numele
de Moldova, fiindc[ pe c[\ea o chema Molda; =i toat[ \ara dimprejur
lu[ numele g`rlei, iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bou-
rului ucis ]n apa Moldovei de viteazul Drago=.
NEGRU-VOD{
He, he!... Mult[ vreme s-a b[tut Negru-Vod[ cu t[tarii, cu g`ndul

c[ doar-doar i-o scoate din p[m`ntu-[sta al nostru. Da’, geaba s-o
trudit; c[ t[tarii erau ca frunza =i ca iarba =i l-au speriat s[lbaticii
[=tia pe Negru-Vod[.
Atunci =ti\i ce-a f[cut el?
S-a dus, de mare foc, =i s-a b[gat herghelegiu la caii craiului de
peste mun\i.
— Ei, Radule! Ce simbrie ]mi ceri? i-a zis craiul c`nd l-a v[zut.
— Urma alege, M[ria ta! Acum m[ bag a=a.
A=a. +i Radu-Negru a muncit cu credin\[ la craiul acela. C`nd s-a
]mplinit luna, l-a ]ntrebat craiul:
— Mai stai?
— Mai stau.
— }\i place la mine?
— }mi place.
Acu’, ]n herghelie, Negru-Vod[ avea ]n paz[ =i multe iepe =i le
p[=tea =i pe ele, dar =i pe m`njii lor.
A=a. A trecut toat[ toamna, iarna =i a sosit =i prim[vara. Negru-
Vod[ tot herghelegiu era, dar cu g`ndul, s[racul, tot la fra\ii lui din
\ara noastr[.
}ntr-o noapte ]ns[, ce se ]nt`mpl[? Toate iepele au f[cut m`nji
=i... mare bucurie era pe herghelegiul craiului.
Dar a dat o ploaie =i m`njii, fiind pe c`mp, au r[cit. Pe unde s[
scoat[ atunci c[ma=a herghelegiul?
S-a sculat =i a gonit m`njii pe c`mp, ca s[ se ]nfierb`nte. Acolo
]ns[, minune, neicu\ule! Un m`nz era flocos =i alb ca oaia.
A ]nceput s[ se mire, s[ se cruceasc[ =i s[-l ia la minajeal[, ca s[
vad[: ce fel de cal este [la?
+i tot st`nd el =i mir`ndu-se, a v[zut c[ au ]nceput m`njii s[ se
joace; iar m`nzul cel ca oaia =ti\i ce-a f[cut?
Odat[ a scos aripile din p[r =i a ]nceput s[ zboare pe sus. Minune,
nu alta!
Bucuria lui Negru-vod[:
— Doamne, Doamne! o strigat el, [sta e norocul meu!
+i l-a minajat a=a p`n[ la trei ani.
Atunci l-a ]ncercat s[ vaz[: cu el tot zboar[?
A=a. +i l-a dus departe, departe ]n c`mp. Acolo, cum a ]nc[lecat
odat[, neicu\ule, a ]nceput calul s[ f`lfìe din aripi =i a zburat cu Neg-
ru-Vod[ p`n[ ]n slava cerului.
— |ine-te bine, st[p`ne, s[ nu te pr[p[desc! a strigat calul,
uit`ndu-se \int[ ]n ochi.
Apoi, dup[ ce-a f[cut c`teva rotocoale prin ]naltul cerului, calul a
]nceput s[ se lase ]ncet-]ncet pe p[m`nt =i s[-=i str`ng[ aripile.
L-a adus ]n herghelie; apoi s-a ]nf[\i=at ]naintea craiului de pes-
te mun\i.
— Acu te las, m[rite crai! M[ duc ]n \ara mea.

— Bine, Radule, du-te! Da’ ce simbrie ]mi ceri?
— Ia! S[-mi dai, M[ria ta, un cal din herghelie, pe care l-oi alege eu!
— Numai at`t?
— Ba s[-mi mai dai haiducii pe care ]i ai ]nchi=i ]n temni\ele M[riei
tale. }mi trebuie =i mie oameni viteji.
Craiul unguresc i-a dat lui Negru-Vod[ calul cel zbur[tor, f[r[ s[-l
=tie c[ e n[zdr[van; =i i-a mai dat =i oamenii cei cu viten\[, pe care-i
ceruse.
Ba la to\i haiducii le-a dat cai, =i Negru-Vod[ i-a potcovit cu pot-
coavele de-a-nd[ratelea, potcoavele av`nd col\ii ]nainte.
Apoi Negru-Vod[ a pornit c[lare pe arm[sarul cela n[zdr[van; iar
ceilal\i haiduci, pe caii lor — =i au tot venit ]n \ar[ aici, fug[rind =i
ciop`r\`ndu-i pe t[tari pe unde-i nimereau. Pe urm[, s-au mai odih-
nit =i ei oleac[, de at`ta munc[ =i alerg[tur[, colo departe, unde se
scocioar[ D`mbovi\a dintr-un munte.
Dar c`nd s-au str`ns iar[=i t[tarii, sumedenie, de nu-i mai r[bda
p[m`ntul, l-au aflat pe Negru-Vod[ unde e =i l-au tot fug[rit. Odat[
chiar erau gata-gata s[-l r[pun[, mai cu seam[ c[-l brodiser[ la T`mpa,
colo, la S[ritoarea lui Negru-vod[.
Atunci, minunea lui Dumnezeu, mo=ule! A avut noroc mare de o
v`lcea. Odat[ a s[rit-o vod[ cu ai lui. I-a mai ajutat apoi =i un codru
de p[dure, =i potcoavele ]ntoarse ale cailor, =i a=a... t[tarii iar i-au
pierdut urma.
Pe urm[, t[tarii l-au tot c[utat: ]n sus, ]n jos, la r[s[rit =i la apus...
mult =i bine; p`n[ s-au dezmeticit ei c[ potcoavele cailor sunt
]ntoarse...+i-au dus vestea mai-marelui lor.
— Ei! Acu’, fiindc[ a\i aflat cum stau lucrurile, prinde\i-i! a po-
runcit c[petenia.
— Nu putem, st[p`ne, oric`t ne-am trudi noi. C[ domnul [sta
zboar[ =i pe sus.
— Nu cred.
— De nu crezi, uit[-te ]n partea aia, spre apus!
C[petenia t[tarilor =i-arunc[ ochii, =i ce s[ vaz[?

Tocmai atunci Negru-Vod[ se ]n[l\a ]n slava cerului cu calul cel
n[zdr[van =i priveghea de deasupra toate mi=c[rile liftelor str[ine,
apoi se ]ntoarse la ai s[i =i gr[i cu glas puternic:
— Pe ei, b[ie\i!
+i i-a b[tut stra=nic pe to\i t[tarii, pe to\i, pe rud[ — pe s[m`n\[.
CUM A SC{PAT NEGRU-VOD{ |ARA

DE T{TARI
Ca s[ se poat[ sc[pa oric`nd de t[tari =i de alte neamuri s[lbatice,

Negru-Vod[ =i-a f[cut pe D`mbovi\a, la Cet[\uia, un loc de ap[rare,
]nt[rit bine, unde =edea cu doamna, cu boierii =i cu o parte din oastea
sa. +edeau pe scaune de piatr[ =i m`ncau pe masa care se vede =i azi.
Apoi, c`t a stat acolo, a f[cut dintr-un mal al D`mbovi\ei p`n[ ]n
cel[lalt un zid puternic, de-a curmezi=ul v[ii, s[ nu-l poat[ r[zbi apa;
iar la mijloc a l[sat o poart[, drept st[vilar, cu ajutorul c[reia putea
opri ori da drumul apei din D`mbovi\a c`nd voia.
+i =ti\i la ce i-a folosit zidul [sta? S[ v[ spun:
Dup[ ce a sf`r=it =i podul din piei de bivol, f[cut pe deasupra apei,
se suia M[ria sa pe pod, punea ocheanul =i se uita pe dealuri =i pe
v[i, c`t e ]ntinsul \[rii p`n[ la Dun[re, s[ vad[, nu cumva o z[ri vre-
un picior de du=man.
C`t o fi stat acolo nu =tiu. +tiu numai c[ ]ntr-o zi de toamn[, c`nd
privea cu ocheanul, odat[ z[re=te M[ria sa o urdie ]naint`nd ]n grab[
din vale, chiar spre locul unde locuia vod[ cu ai s[i.
Erau t[tarii, mul\i, mul\i, c`t[ frunz[ =i iarb[. }=i a=ezaser[ cor-
turile pe valea D`mbovi\ei, ]n josul zidului, =i se g[teau de b[taie. Ba
]ncepuser[ s[ urle =i s[ fac[ un t[r[boi de se cutremura p[m`ntul.
Nu le-a \inut ]ns[ mult bucuria, c[ dac[ i-a v[zut vod[, a poruncit
de s-a pus st[vilarul de la mijlocul zidului =i s-a str`ns ]n susul
D`mbovi\ei ap[ mult[, mult[, de mai-mai s[ treac[ peste maluri.
Pe urm[? Cum a sosit noaptea, a ridicat st[vilarul =i a dat drumul

apei devale.
S[ fi v[zut atunci, neni=orule! C`nd s-au pornit valurile de ap[,
tocmai pe c`nd t[tarii erau ]n somnu’ [l mai dulce, a luat apa aproape
toate corturile =i le-a dus cu s[lbatici cu tot; le-a dus unde? Nu se =tie.
Dintre cei sc[pa\i cu via\[, unii au rupt-o la fug[, iar al\ii au fost
ciop`r\i\i de osta=ii lui vod[.
Cu ajutorul zidului, apoi, a sc[pat Negru-Vod[ =i de al\i du=mani,
]nec`ndu-i cu ap[. Ba nu numai M[ria sa, ci =i al\i domni, ]n urma-i,
s-au folosit de zidul de la Cet[\uia.
Urmele zidului se v[d =i azi.
CONDEIELE LUI VOD{
Mircea cel mare =i vestit, domn al |[rii Rom`ne=ti, a plecat din

T`rgovi=te, cu mare alai, la drum lung. Merge M[ria sa h[t-departe,
p`n[ la |ara-Leahului, s[ fac[ leg[tur[ cu ei asupra ungurului.
Trecut-a M[ria sa Buz[ul, prin valuri tulburi ca r[zmeri\ele, l[sat-a
]n urm[ R`mnicul =i r[zbit-a spre Foc=ani, c`nd iat[ ]ntr-o s`nt[
duminic[ M[ria sa vod[ intr[ cu alaiul s[u prin mijlocul unui sat mare.
Ce s[ vad[ M[ria sa Mircea-Vod[?
La casa =oltuzului erau aduna\i s[tenii =i lucrau.
—Lucreaz[ cre=tinii ]n zi de s[rb[toare? zice vod[ cu p[rere de
r[u. Ian vezu tu, copil de cas[, ce lucreaz[ rom`nii [ia?
Trimisul lui vod[ merge l[ng[ \[rani =i-i ]ntreab[:
— Oameni buni, de ce lucra\i, c`nd ]nc[ popa nici n-a ]nchis u=ile
altarului, ca s[ zic[ psaltul „Tat[l nostru“ la liturghie?
— Ce s[ lucr[m, m[rite boierule?... Ia, ascu\im condeie pentru
M[ria sa vod[...
Copilul de cas[ duse lui vod[ =tirea aceasta.
— Ascut condeie pentru mine? zice vod[. Cum a=a?
— Da, M[ria ta...
Vod[, curios, merge l`ng[ s[tenii ce lucrau. Ce s[ vad[? S[tenii

lucrau harnici, dar nu condeie f[ceau, ci s[ge\i.
— Astea sunt condeie? Voi numi\i condeie ceea ce noi numim
s[ge\i? zise vod[ r`z`nd.
— P[i, doamne, la du=mani nu se scrie cu altfel de condeie, dac[
vrei s[-\i ]n\eleag[ r[va=ul!
Vod[ merse de se ]nt`lni cu craiul Lehiei =i cu domnitorul Mol-
dovei =i se legar[ acolo cu slove negre pe piele alb[, c[ vor fi buni
prieteni.
Dar vod[ adun[ la T`rgovi=te =i condeie domne=ti, ca acele ce-i
ascu\eau satele...
VISTIERUL +ERBAN
Mircea-Vod[ Basarab, ca s[ cunoasc[ bine toate nevoile supu=ilor

s[i, pleca adesea travestit prin \ar[, ]nso\it numai de c`te un slujitor
credincios =i intra ]n vorb[ cu oricine.
Pe c`nd str[b[tea o livad[ frumoas[, udat[ de un rùle\ minunat,
z[ri sub umbra unui nuc un p[stora= c`nt`nd duios din caval ]ncon-
jurat de oi\ele sale.
P[stora=ul se numea +erban.
Vod[, intr`nd ]n vorb[ cu el, ]l g[si at`t de curat la suflet =i de
iste\ la minte, ]nc`t zise tovar[=ului s[u:
— Eu cred c[ b[ie\andrul acesta ar fi folositor \[rii, dac[ i s-ar da
o ]nv[\[tur[ potrivit[ cu agerimea min\ii lui.
Vod[ ]l lu[ pe p[stora= cu sine =i-l dete la ]nv[\[tur[. Dup[ ce ajunse
]n v`rst[, Mircea ]l puse ]n cuno=tin\[ despre treburile \[rii =i mai
t`rziu ]i ]ncredin\[ vistieria \[rii, precum =i toate obiectele de pre\
ale cur\ii domne=ti. }n tot timpul domniei lui Mircea, +erban s-a bu-
curat de iubirea =i ]ncrederea domnului, cu toate acestea el nu putea
s[ uite via\a lini=tit[ din timpul p[storiei sale; de aceea el ]=i p[stra
]ntr-o camer[ secret[ ghioaga, cavalul =i ]mbr[c[mintea de p[stor.
La treizeci =i =apte de ani dup[ moartea lui Mircea, nepotul s[u,
Vlad |epe=, ]i ocup[ tronul. Boierii, care pizmuiau pe +erban, crezur[
c[ e timpul potrivit spre a sc[pa de d`nsul. Ei ]l p`r`r[ lui |epe= c[

ar fi furat, de c`nd e vistier, mul\i bani =i scule pre\ioase.
|epe=, cunosc`nd bine firea lui +erban, voi s[ se ]ncredin\eze dac[
este sau nu vinovat. Astfel, de fa\[ cu to\i boierii, ]i porunci s[-i aduc[
sabia pe care o purtase mo=ul s[u Mircea. +erban o aduse ]ndat[, dar
lipsit[ de pietrele scumpe, cu care fusese ]mpodobit[. B[nuiala lui
|epe= crescu, dar +erban ]i dovedi c[ pietrele au fost scoase =i
]ntrebuin\ate ]ntr-alt[ parte de fostul domn, ]nainte de a intra el ]n
slujba de la vistierie.
P`r`torii, v[z`nd c[ nu =i-au atins scopul, se ru=inar[, dar se ]nfu-
riar[ =i mai mult =i se hot[r`r[ a pierde pe +erban cu orice pre\.
Ei sf[tuir[ pe vod[ a-l ]ndatora s[ dea socoteal[, ]n termen de
=ase zile, de toat[ averea ce i s-a ]ncredin\at. }ndat[ ce termenul se
]mplini, vod[ merse din camer[ ]n camer[, ]nso\it de boieri; cercet`nd
dup[ list[, v[zu c[ toate lucrurile sunt ]n bun[ regul[.
Boierii ]ns[ nu se descurajar[; ei ar[tar[ lui vod[, ]n fundul unei
galerii, o u=[ de fier ]nchis[ cu trei z[voare. Aceasta e camera, ziser[
ei, ]n care am v[zut pe +erban c[ st[ c`te 2-3 ceasuri pe fiecare zi.
Aci trebuie s[ fi ascuns tot ce el a furat.
Vod[ dete ordin lui +erban s[ deschid[ numaidec`t =i acea u=[.
La ]nceput el nu voi, c[ci acolo fiind numai lucrurile din timpul
p[storiei sale, se temea s[ nu fie luat ]n r`s de boieri; dar vod[ ]l sili
s[ ]ndeplineasc[ porunca ce-i d[duse. +erban lu[ cheile =i deschise.
At`t vod[, c`t =i boierii, r[maser[ uimi\i, neg[sind ]n camer[ dec`t
ghioaga, cavalul =i ]mbr[c[mintea de p[stor, pe care +erban le p[stra
cu sfin\enie.
Vod[, ]nfuriat pe boieri, pentru c[-l min\iser[, ]i os`ndi s[ fie tra=i
]n \eap[, iar pe +erban ]l ridic[ la cel mai mare rang de boierie.
+erban ]i mul\umi pentru aceast[ mare cinste, ]ns[ am[r`t de in-
trigile boierilor, rug[ pe vod[ s[-i dea voie a se retrage la via\a sa de
p[stor.
Dup[ multe st[ruin\e, vod[ nu se mai ]mpotrivi. La plecare ]l
]mbr[\i=[ c[lduros =i ]i zise:
— Ferice de tine, +erbane! De-acum ]nainte ai s[ fii lini=tit! +i mie

mi-ar pl[cea via\a de p[stor, dac[ n-a= fi ]ndatorat cu c`rmuirea \[rii.
+erban, ]ndat[ ce ajunse acas[, la c[minul p[rintesc, ]=i ]mp[r\i
toat[ averea cu neamurile sale =i c`t tr[i fu iubit =i respectat de
cons[tenii s[i.
FATA DE LA COZIA
Dup[ Mircea-Vod[ au r[mas mai mul\i fii =i nepo\i de fra\i. }ntre

ace=tia au izbucnit certe pentru domnie, fiecare voind s[ ajung[ domn.
Afl`nd turcii despre aceste ne]n\elegeri, intrau cu armata ]n |ara
Rom`neasc[, pustiind-o. P`n[ s[ se str`ng[ rom`nii, turcii pr[dau ]n
drag[ voie.
}n vreme de primejdie mare, se g[seau chiar =i femei care por-
neau la lupt[ contra n[v[litorilor. O astfel de lupt[toare a fost ]n
timpul acestor r[zboaie =i „Fata de la Cozia“.
Era o fat[ orfan[, din mun\ii Coziei. C`nd auzi c[ turcii au intrat
]n \ar[ =i prad[ =i robesc, s-a ]mbr[cat ]n haine ost[=e=ti, a luat o
suli\[, sabia, arcul =i tolba cu s[ge\ile =i, f[r[ s[ =tie cineva, a plecat =i
ea la r[zboi. }n lupta care s-a ]ncins cu turcii, a dovedit o vitejie ca =i
cel mai viteaz soldat rom`n.
Pe atunci era obiceiul ca pe cei mai viteji domnul \[rii s[-i d[ruiasc[
cu c`te o mo=ie =i s[-i fac[ boieri, dac[ erau \[rani. Tot a=a a vrut s[
fac[ =i cu „Fata de la Cozia“. Ea ]i spuse atunci c[ nu e b[rbat, ci fat[.
To\i r[maser[ uimi\i, c`nd aflar[ c[ o fat[ a putut s[ fie at`t de
viteaz[. Iar domnul a zis:
— +i dac[ e=ti fat[, tot ]\i dau o mo=ie care s[-\i fie zestre c`nd te
vei m[rita.
Iar ]ntorc`ndu-se c[tre cei din jurul lui, ]i ]ntreb[:
— Care vre\i s[ lua\i de so\ie pe aceast[ fat[ viteaz[?
Mai mul\i fii de boier se ]mbiar[, chiar =i fiul cel mai t`n[r al dom-
nului. Fata ]l alese pe acesta, pentru c[ ]l v[zuse =i pe el lupt`nd cu
mare vitejie.
+TEFAN CEL MARE +I }NGERII
C`nd +tefan-Vod[ era copil de vreo cinci ani, s-a dus dup[ fragi cu
al\i copii de v`rsta lui.Seara, c`nd ceilal\i copii s-au ]ntors c[tre cas[,
luar[ de seam[ c[ +tef[nuc, dup[ cum ]l dezmierdau ei, nu era ]ntre
ei. Nec[ji\i de aceast[ ]nt`mplare, nici nu se duser[ pe la p[rin\ii lor,
ci fiecare se culc[ pe unde l-a ajuns somnul.
+tefan ]ns[ dup[ ce a r[mas singur-singurel ]n mijlocul codrului,
o lu[ la fug[, din ]nt`mplare, tot mai ]nspre mijlocul p[durii, crez`nd
c[ o s[ deie de margine.
}ntr-o vreme, vede la r[d[cina unui lemn gros o lumin[ ce ardea
f[r[ a se mi=ca, de=i v`ntul =i ploaia o b[tea cu toat[ puterea. +tefan,
c`t ce o lu[ ]n m`n[, spre mirarea lui, se v[zu ]n mijlocul unei c[su\e
de lemn de brad, ]n care altceva nu era dec`t dou[ m[su\e ]nc[rcate
cu lumini de cear[, apoi o iconi\[ mic[, pe de jum[tate =tears[, reze-
mat[ de o carte groas[ =i putred[ de veche.
Intr`nd ]n[untru, c[ldura ]l ]nmuia a=a, ]nc`t de voia lui, adormi
cu lumina ]n m`n[. C`nd era ]ns[ cam pe la miezul nop\ii, se trezi
din somn, sim\ind c[ i-a smuls cineva lumina din m`n[. }=i deschide
]nceti=or ochi=orii =i, spre spaima lui, vede la cele dou[ mese doi
mo=negi care, de b[tr`ni ce erau, nici pleoapele nu =i le mai puteau
ridica. Ace=tia se rugau st`nd ]n genunchi ]naintea iconi\ei.
— Bine c[ ne-o adus Dumnezeu pe acest copila=, zise unul dintre
b[tr`ni.
— Da’ un mai mare bine nu am avut niciodat[. Chiar era s[ murim
de foame =i de sete, neav`nd cine s[ ne aduc[ cele trebuincioase. El
ni le va aduce, a=a c[ ferici\i ne vom putea ruga =i de aci ]nainte,
netrebuind ca s[ ne ]ngrijim =i de ale gurii.
— A=a e, dar cum o s[-l cheme, ce nume o s[-i d[m, ]ntreb[ un
mo=neag.
— Are el nume =i ]nc[ un nume frumos, care cu vremea are s[ fie
nume sf`nt pentru neamul lui.
— +i cum a=a?
— Bine, e copil bun, cu frica =i credin\a lui Dumnezeu, se va pur-
ta bine, c[ci numai a=a o s[ i se sfeteasc[ norocul, care de mult pl`nge
de dorul lui.
— Dac[ e a=a cum zici, apoi s[ fie. +i scul`nd copilul, ]l m`nar[ ca
s[ le aduc[ ni=te r[d[cini de buruieni, din care apoi mo=negii ]=i f[ceau
de m]ncare =i ca drept plat[, din c`nd ]n c`nd, ]i mai d[deau =i lui
c`te o lingur[ de zam[ r[mas[ pe fundul ceauna=ului.
*
Trecur[ vreo c`\iva ani de c`nd +tefan era ]n slujba celor doi
mo=negi =i din acesta, din mic =i sl[bu\ ce era, se f[cu un b[ie\andru
]nalt =i sp[tos, m`ndru =i frumos de s[ te tot ui\i la el.
Odat[, merg`nd dup[ r[d[cini prin codru, vede o pas[re cum nu
i se mai ]nt`mpl[ s[ vad[ niciodat[, c[ci de unde s[ fi v[zut pas[re
cu clon\ul de diamant, cu trupul ca de aram[, cu penele de aur =i cu
picioarele de argint.
— Bine c[ te-am ]nt`lnit, F[t-Frumos, c[ e mult[ vreme de c`nd
te tot caut.
+tefan sta ca ]nlemnit, cupris de spaim[, la auzul acestor cuvinte
omene=ti.
— Nu-\i fie fric[ de nimic, c[ nu e nimeni pe aici care s[ ne vad[
=i s[ ne aud[, numai noi suntem singuri-singurei, dimpreun[ cu
Dumnezeu, care e ]n tot locul de fa\[. Mergi =i du mo=negilor t[i
r[d[cinile =i spune-le c[ ]ngerul \[rii tale te cheam[ de ajutor.
— Dar cine e=ti tu, pas[re m[iastr[, c[ de e=ti arma satanei, s[ te
alung din ace=ti codri, unde satana ]nc[ nu a avut putere ca s[ intre;
dar de e=ti vreo stafie necurat[, s[ m[ ascund de fa\a ta.
— Nu sunt nici stafie, nici arma satanei, ci sunt norocul t[u =i al
\[rii tale ]nvr[jbite. Mergi, ia-\i r[mas-bun de la cei doi mo=negi
cre=tini =i cer`ndu-le binecuv`ntarea p[rinteasc[, roag[-i ca ]n
rug[ciunile lor s[ nu-=i uite de tine =i de draga \[ri=oara ta.
+tefan f[cu dup[ cum l-a ]nv[\at pas[rea.
Mo=negii, auzindu-i vorbele, ]i dar[ binecuv`ntarea zic`nd:

— Mic ai fost c`nd aici ai venit, mare te duci, dar mai mare s[ te
re]ntorci. Mare ]n fapte =i ]n virtu\i, c[ci atunci =i Dumnezeul p[rin\ilor
=i ai mo=ilor no=tri ]\i va binecuv`nta pa=ii t[i. Mergi, dorul lui
Dumnezeu s[ te lumineze ]n toate c[ile tale. Nu uita ]ns[ niciodat[
c[ „nimic nu se face f[r[ Dumnezeu =i c[ unde primejdia e mare,
acolo e =i Dumnezeu mai aproape.“
C`nd cei doi b[tr`ni sf`r=ir[ cu binecuv`ntarea, casa se lumin[ =i
ei se f[cur[ nev[zu\i, c[ci nu erau altcineva dec`t doi ]ngeri, anume
trimi=i de Dumnezeu, ca s[-l ]ndrepte pe c[ile cele sfinte.
}ntorc`ndu-se +tefan, fa\a ]i sclipea ca lumina soarelui, iar pas[rea
cea de mai ]nainte nu o mai g[si, ci ]n locul ei g[si o fat[ ]nalt[, toc-
mai c`t el =i frumoas[, ca =i care nu mai v[zuse niciodat[.
Lui +tefan ]i pic[ drag[. Fata ]ns[ zise:
— +tefane, de vrei s[-mi fii drag =i s[-\i fiu nevast[, trebuie s[
ba\i to\i du=manii \[rii tale. Sprijinul e la Dumnezeu, iar eu ]\i sunt
norocul, care totdeauna te va duce pe c[ile cele bune. Roag[-te lui
Dumnezeu ca s[-\i binecuv`nteze pa=ii t[i =i pune jur[m`nt sf`nt
]naintea lui, c[ ]i vei \ine toate poruncile lui.
— A=a s[ fie, zise +tefan, =i c[z`nd ]n genunchi, se ruga Atotpu-
ternicului Dumnezeu, ca s[-i dea sprijinul lui cel dumnezeiesc,
jur`ndu-se c[ ]i va \ine poruncile. Atunci auzi un glas din cer, numai
de el ]n\eles, prin care Dumnezeu ]i binecuv`nta to\i pa=ii.
+tefan, ridic`ndu-se ]n picioare, ]ntinse m`na fetei cele frumoase
=i-i zise:
— }\i mul\umesc c[ m-ai scos din desi=ul codrului. C[ mi-ai dat
aceste ]nv[\[turi =i te rog ca s[ nu m[ ui\i. Uite, \ara ]mi pl`nge de
necaz, merg ca, cu ajutorul lui Dumnezeu =i al t[u, s[ o scap din gura
celor ce vreau s[ o ]nghit[.
Fata, s[rut`ndu-l pe frunte, se f[cu nev[zut[ =i a=a nev[zut[ l-a
]nso\it ]n toate locurile, p`n[ ce +tefan a fost chemat ]n ceea lume.
Lumea crede c[ el n-a murit, dar s-a ]n[l\at la cer cu trup cu tot,
ca s[-=i dea seam[ de faptele lui bune =i cre=tine=ti.
DIN COPIL{RIA LUI +TEFAN CEL MARE
C`nd era de zece ani, +tefan se ar[ta iste\ =i plin de n[zb`tii: nu

g[seai ]n sat copil netr`ntit de el.
De la o vreme a fost luat din satul Borze=tii, \inutul Bac[ului, =i
dus la Suceava, din Bucovina, unde tat[l s[u avea scaunul de dom-
nie. Nici aici nu s-a domolit. C`nd era ]ntre copii nu =tia multe, =i
cum se d[deau birui\i, jos cu ei la p[m`nt! A=a de me=ter era la tr`nt[,
]nc`t nu se g[sea nimeni s[-l ]ntreac[ sau s[-l biruiasc[.
Se dusese vestea ]n lume c[ feciorul M[riei sale e voinic =i amar-
nic, iar adesea ]i auzeai zic`nd: „Ce-ar fi de el c`nd va ajunge mare?“
Se =tie apoi c[ tat[l s[u, Bogdan-Voievod, a fost omor`t la o petre-
cere de Aron, care ajunse mai apoi vod[. Cum se v[zu acesta pe
scaunul domniei, c[ut[ valv`rtej s[-l omoare pe +tefan. Osta=i scumpi
pl[ti\i erau pu=i s[-i aduc[ capul. +tefan aflase de una ca asta =i se
f[cu nev[zut. +i umblau trimi=ii peste tot locul. }n cele din urm[ aflar[
c[ +tefan o pornise spre |ara de Jos =i c[ ni=te drume\i ar fu v[zut
un b[ie\andru ca de doisprezece ani, alerg`nd pe drumuri. Cum sim\i
+tefan c[ osta=ii cu porunca domneasc[ se apropie, pe neb[gate de
seam[ se ascunse ]ntr-o c[ru\[ ]nc[rcat[ cu saci =i acoperit[ cu paie.
Cum ajunser[ =irul de c[ru\e, trimi=ii ]ncepur[ s[ scormoneasc[ prin
c[ru\e, cu ni=te suli\e ascu\ite. V[z`nd c[ din c[ru\e nu iese nici un
\ip[t de om, mai ]ntrebar[ ce mai ]ntrebar[ pe drume\i =i ]=i c[utar[
de drum.
Dup[ o bucat[ bun[ de drum, numai ce vede un c[r[u= c[ din
c[ru\a lui picur[ necontenit s`nge. C`nd caut[, ce s[ vad[? Un b[iat
]mpuns ]n =oldul piciorului, de unde s`ngele curgea ]nc[. Atunci cu
to\ii pricepur[ pricina =i se minunau ]ntre ei: cum de n-a zis nici c`rc,
atunci c`nd l-au ]mpuns? +i d`ndu-i ]ngrijire l-au dus tot ascuns p`n[
la Gala\i. Aici le-a spus toat[ ]nt`mplarea =i drume\ii cu c[ru\ele i-au
spus de unde veneau.
C`nd +tefan ajunse voievod peste Moldova, a dat la to\i acei drume\i
mo=ii din bel=ug =i ranguri de boierie, c[ci zicea el: „Cu credin\[ mi-a\i
fost la mare cump[n[ =i omul la nevoie se cunoa=te ce fel e“.
+TEFAN CEL MARE +I NOROCUL
Mai demult, pe locul acesa unde sunt o mul\ime de sate, se zice

c[ au fost numai tot codri cu frunz[ umbroas[, desp[r\i\i unde =i unde
de poieni cu iarb[ gras[. Nu locuia nimeni pe aceste locuri pustii =i
s[lbatice, de aceea, de drumuri nici poman[ nu era, abia de era doar
vreo c[r[ru=[ b[tut[ de v`n[tori, ori de vreun urs tr`ndav.
+tefan-Vod[, care pe vremea aceea era un v`n[tor f[r[ seam[n,
nu avea ast`mp[r, bun[oar[ cum nu au nici azi oamenii mai tineri.
}ntr-o bun[ diminea\[, f[r[ a mai da de =tire ce are de g`nd =i
unde se duce, s-a luat =i s-a dus ]n codru, s[ mai trag[ cu ochiul dup[
vreo c[prioar[. Merg`nd mult[ vreme, c`t o fi mers, de bun[ seam[
nu o =tiu, =i, arunc`nd ochii ]ncoace =i ]ncolo, dete de un pui de
c[prioar[ m`ndru =i frumos de s[-l m[n`nci cu ochii. +tefan c`t ce-l
z[ri, puse pu=ca la ochi, dar c`nd era s[ sloboad[ coco=ul, mai ]mpu=c[
dac[ ai ce. Puiul se f[cu nev[zut. V[z`nd +tefan c[ aceasta nu poate
fi altceva dec`t voia lui Dumnezeu, fugi tot ]ntr-un suflet dup[ puiul
cel de c[prioar[, ca s[ vad[ unde se va ascunde.
+i-a mers, p`n[ spre mirarea lui vede c[ soarele era ascuns dup[
muchea dealului =i umbra nop\ii ]ncepu s[ se lase peste codrul ]n
mijlocul c[ruia se afla, =i numai dup[ ce se ]ntunec[, b[g[ de seam[
c[ nu =tie unde se afl[ =i c[ merindea ce =i-o luase o pierdu, zv`rco-
lindu-se printre crengile r[muroase ale stejarilor.
„Aceasta nu e bine“, ]=i zise ]ntristat p`n[ ]n ad`ncul inimii.
„Ad[post n-am, m`ncarea mi-am pierdut-o, iar de =tiut nu =tiu ]n care
parte a codrului e marginea mai aproape“.
}ng`ndurat, se a=ez[ pe un trunchi putred, r[sturnat de =tie
Dumnezeu c`nd, =i obosit cum era, a adormit. }n vis ]ns[ i s-a ar[tat
o copil[ t`n[r[ =i frumoas[ ca un ]nger cobor`t din cer.
— Ai s[ vii cu mine, ]i zise copila.
La aceasta +tefan, trezindu-se, ]=i lu[ pu=ca la um[r =i porni ]n
partea dincotro i se p[rea c[ a venit copila cea frumoas[.
Trec`nd peste un p`rù mare =i ad`nc, spre mirarea lui, vede iar
c[prioara cea din ziua trecut[. Cum ajunse l`ng[ ea, vru s[ o prind[,
dar c[prioara ]i zise:
— Nu pune m`na pe mine, p`n[ nu-mi f[g[duie=ti c[ ]i face at`tea
biserici c`\i du=mani vei bate.
— }\i f[g[duiesc c[ o s[ fac.
La aceasta c[prioara s-a dat peste cap =i, pe c`nd a ajuns la fun-
dul p`rùlui, era pref[cut[ ]ntr-o fat[ frumoas[ cu p[rul de aur =i cu
fa\a alb[ ca om[tul =i cu trupul ]nalt, sub\irel, ca o varg[ de alun,
]mbr[cat[ numai ]n aur =i argint.
+tefan, apropiindu-se de ea, ]i zise:
— Cine e=ti tu, c[ de e=ti satana, s[ m[ lep[d de tine, iar de e=ti
vreun ]nger de-al lui Dumnezeu, s[ m[ ]nchin.
— Nu sunt nici satana, nici ]nger. Eu sunt norocul t[u =i al \[rii
tale =i am venit, trimis[ fiind de Sf`nta Vineri, ca s[-\i dau de =tire c[
toate lucrurile tale o s[-\i mearg[ bine, dac[ numai de credin\a cea
dreapt[ vei ]ngriji, c[ci, at`t pe tine c`t =i pe neamul t[u, numai
credin\a ]n Dumnezeu v[ poate m`ntui.
+i pe c`nd se apropia +tefan s[ o prind[ de m`n[, se f[cu nev[zut[
=i nev[zut[ e =i azi; iar +tefan a fost unul dintre cei mai noroco=i
oameni din lume, deoarece norocul l-a sprijinit \in`ndu-se de cuv`nt;
c[ci ]n toate locurile pe unde b[tea vreun pizma=, ]n cealalt[ zi,
m[n[stiri frumoase ridica.
MAMA LUI +TEFAN CEL MARE
C`nd domnul +tefan cel Mare, la ]nceputul domniei sale, fu b[tut

de turci =i aproape toat[ oastea lui pierise ]n lupt[ =i c`nd, sleit de
puteri, urm[rit de du=mani, cu o mic[ ceat[ ]=i c[uta ad[post la
M[n[stirea Neam\ului, unde era stare\[ mama sa Maria, atunci pe
zidurile m[n[stirii s-a ar[tat o b[tr`n[ sl[bu\[, dar ager[:
— Fiul meu, zise ea, adres`ndu-se lui +tefan, cred c[ te ]ntorci
dup[ biruin\a asupra turcilor?
— Nu, mam[, eu sunt ]nvins =i du=manul m[ urm[re=te. }n zidurile
m[n[stirii tale n[d[jduiesc s[ m[ ad[postesc =i, adun`nd puterile

ce-mi mai r[m`n, s[ ]ncep din nou lupta cu otomanii.
— Eu nu primesc fugari sub ocrotirea mea. Du-te, lupt[-te din nou
cu du=manul patriei, ]nvinge sau mori pentru \ar[, =i atunci voi zice:
+tefan e fiul meu!
+tefan, ru=inat, a p[r[sit m[n[stirea, =i-a adunat resturile osta=ilor
lui =i, ]n lupta de la Valea Alb[, a ]nvins cu des[v`r=ire pe du=mani.
APRODUL PURICE
Ungurii venir[ ]n Moldova, s[ ne-o jefuiasc[ =i s[ ne-o cuprind[.
+tefan str`nse oaste ]n grab[ =i le ie=i ]nainte. }ncepu o lupt[ ]ngro-
zitoare. P[m`ntul se ]nro=i de s`ngele celor care picau mor\i. Pe c`nd
+tefan se arunca cu vitejie ]mpotriva du=manilor, ]i c[zu calul, str[puns
de un glonte. }ntre c[l[re\ii domnului se afla =i aprodul Purice, un om
mititel la trup, dar viteaz. V[z`nd Purice primejdia ]n care se afla +tefan,
desc[lec[ repede =i dete calul s[u domnului. Fiindc[ =i +tefan era mic
la statur[ =i nu putea s[ ]ncalece singur, aprodul Purice se f[cu jos, la
picioarele lui, ca o movili\[, pe care domnul se urc[ =i ]nc[lec[ u=or:
Z`mbind, +tefan se ]ntoarse c[tre Purice =i ]i zise:
„Purice, b[iete, de voi c`=tiga,
}n Movil[-nalt[ eu te voi schimba!“
Viteazul domn se arunc[ apoi din nou ]n lupt[, cu mai mult[ fu-
rie. Rom`nii ie=ir[ ]nving[tori. Dup[ r[zboi, +tefan d[rui aprodului
Purice mo=ii, pentru fapta lui =i dragostea ce-i purtase. Purice ajunse
bogat =i lu[ numele de Movil[. Din el se trage neamul boierilor
Movile=ti, dintre care unii ajunser[ =i domni.
R{ZBOIUL DE LA PODU-}NALT
}=i puser[ ]n g`nd turcii ca s[-l r[pun[ pe +tefan cel Mare =i pe
urm[ s[ robeasc[ =i \ara Moldovei. S-au ]narmat turcii =i-au pornit la
r[zboi cu oaste c`t[ frunz[ =i iarb[, ca doar[-doar[ l-or birui pe +tefan,
c[ altfel ]i cam duceau frica.
+tefan-Vod[ =i-a ridicat =i el oaste =i le-a ie=it ]n cale numai c-o

m`n[ de oameni, dar cu credin\[ ]n Dumnezeul cel puternic, cu
n[dejde ]n bra\ele lor cele v`njoase =i cu me=te=ugul ost[=esc mo=tenit
din mo=i-str[mo=i.
C`nd a v[zut +tefan puzderia ceea de turci, n-a fost chip s[ se
bat[ f[\i= =i la un loc larg; ]ndat[ a cotigit-o +tefan cu oastea ]nd[r[t,
pe ici, pe colea. +i tot i-a tras pe turci, ]ncet-]ncet, drept pe unde =tia
n[zdr[vanul Moldovei c[ i-ar face chis[li\[ pe du=manii care vroiau
s[-i ]nchin[m \ara, cu voie ori f[r[ voie.
Cu =iretlic i-a b[gat pe turci ]ntr-o vale ]nconjurat[ numai de co-
dri mari =i locuri fioroase, a=a c[ te uitai numai ]n cer =i-n p[m`nt,
]ncolo nu vedeai dec`t codru s[lbatic, v[i mocirloase, r`pi pr[p[stioase
=i locuri ]ntunecoase.
Turcii, care se bizuiau pe osta=ii lor cei mul\i, tot ]l urm[reau mereu
pe +tefan, g`ndind c[ =i ]n borta =oarecelui dac[ s-ar b[ga, tot or s[-l
bat[ odat[ pe +tefan, s[ spun[ mor\ilor de patima lui.
Oastea lui +tefan cel Mare =tia prea bine locurile din valea Raco-
vei =i, =tiind ce-o a=teapt[, ]=i f[cuse ]n prip[ cet[\ui de ap[rare, movi-
le de priveghere =i =an\uri de ad[post, de jur ]mprejurul v[ii Racovei.
A=a, pe v`rful dealului Paiu a fost cet[\uie, pe vale a fost silistr[rie
de praf de pu=c[, prin satele Porc[re\, P[une=ti, Valea R[ =i Poiana
C`rnului au fost tot movile =i =an\uri.
B[t[lia a ]nceput ]n Valea Similei, pe dealul care se cheam[ Cetatea,
unde se v[d =i ast[zi dou[ tabii (=an\uri); pe urm[ la gura v[ii Racovei
=i de-acolea s-au tot b[tut ]n sus, pe apa B`rladului, ]n B`rze=ti, pe valea
Rebricei =i p`n[ la t`rgul Sc`nteia, pe =leahul cel mare care merge spre
Ia=i, tot o b[taie a fost =i-i omora pe turci ca =i cum i-ar fi luat din oal[.
Pe unde-i satul Fund[tura a fost b[t[lie amarnic[. +tefan ]=i a=ezase
o=tirea pe dealul M[gura, care-i cel mai ]nalt deal de pe acolo, =i
tr[gea-n turci de-i potopea. +i ast[zi sunt urmele de =an\uri =i ale
unui beci care-i zic oamenii: Beciul lui +tefan-Vod[.
Pe =esul B`rladului, unde-i ast[zi satul +tefan cel Mare, a fost iar
o b[t[lie cu turcii. La Podu-Harapului de peste p`rùl Racova —
aproape de satul Chi\ocu — oastea lui +tefan a ucis un pa=[ harap, =i
de aceea se cheam[ =i podul: Podu-Harapului. Podul acesta a fost f[cut

de +tefan-Vod[.
+i c`\i du=mani au pierit =i c`\i au r[mas cu oasele rupte pe c`mpii,
tot nu se l[sau, c[ parc[ r[s[reau din p[m`nt, a=a de mul\i turci erau.
+tefan, dac[ a v[zut nevoia, a prins a se trage din calea lor, c[-l
urm[reau s[-l prind[.
Fiind str`mtorat de turci, s-a suit ]ntr-un stejar care venea pe lo-
cul unde se afl[ ast[zi biserica din Sc`nteia =i, cum sta ]n copac, +tefan
s-a rugat lui Dumnezeu.
— Doamne! scap[-m[ de focul ]n care m[ g[sesc ast[zi =i ]n locul
stejarului acestuia voi zidi un l[ca= dumnezeiesc!
Turcii au trecut ]nainte f[r[ ca s[-l z[reasc[, =i +tefan a sc[pat
cu via\[.
Dup[ ]nt`mplarea asta, Dumnezeu i-a ajutat =i i-a b[tut, cu isto-
vul,* pe turci, la Podu-}nalt, =i pe urm[ i-a alungat pe turci ]n jos,
spre Dun[re.
}n |inutul Tecuciului iar i-a b[tut amarnic pe turci, la un vad c[ruia
de-atunci i-a r[mas numele: Vadul-Turcilor.
+i a=a a sc[pat \ara de robie =i oastea moldoveneasc[ a f[cut minuni
de vitejie.
Cum a sf`r=it r[zboiul, +tefan a poruncit s[ fac[ ]n Sc`nteia o bise-
ric[ =i a mai f[cut =i un pod de piatr[ peste p`rùl Rebricea.
Mor\ii, c`\i au c[zut ]n vremea r[zboiului cu turcii, i-a ]ngropat
]nspre miaz[zi =i r[s[rit de Punge=ti, ]n locul unde-i zic oamenii: |in-
tirimul lui Vod[.
Iar pe cei care-au tr[it =i s-au purtat viteje=te ]n cump[na asta a=a
de mare, +tefan i-a r[spl[tit d[ruindu-le p[m`nt, ca s[ aib[ cu ]ndestu-
lare, neam de neamul lor.
Unora din c[pitani le-a d[ruit chiar locurile unde =-au ar[tat ei
faptele lor viteje=ti. A=a a fost la b[t[lia din satul Fund[tura.
R[z[=ii din Buc[t[ria, C[n\[l[re=ti, Chetre=ti, Ciofeni, Cose=ti,
G`rceni, Mirce=ti, Telejna de Sus =i T[t[r[ni, to\i sunt ]mp[m`nteni\i
* P`n[ la sf`r=it
din vremea r[zboiului de la Racova, pentru c-au =tiut cum s[-=i apere
crucea, vod[ =i mo=ia.
+-a=a, cu ajutorul lui Dumnezeu =i cu b[rb[\ia osta=ilor moldoveni,
a sc[pat +tefan-Vod[ \ara de necaz =i de ]nchinare ]naintea turcului.
B{T{LIA DE LA R{ZBOIENI — VALEA ALB{
Cic[ +tefan cel Mare =i Sf`nt fusese ]nvins de turci la un loc ce-i
zice Valea Alb[.
Nemaiajung`ndu-l capul ce s[ fac[, ca s[ scape \ara de ace=ti
p[g`ni, se duce la un sihastru s[-i cear[ sfat.
— Unde-s turcii? ]l ]ntreb[ sihastrul.
— }ntr-o vale ]nconjurat[ de dealuri.
— Atunci str`nge degrab[ o mie de oi, una de miei, alta de vaci =i
]nc[ una de vi\ei. Apoi a=az[ fiecare c`rd pe c`te un deal, dar a=a fel,
ca oile s[ fie fa\[-n fa\[ cu mieii, =i vacile, cu vi\eii. Mai pune la fiecare
c`rd c`te un p`lc de oaste. Suie-te pe urm[ pe cel mai ]nalt dintre
dealuri =i ]ncepe a tr`mbi\a =i a da drumul la tunuri =i apoi... ]i face
cum te-a ]nv[\at Dumnezeu.
+tefan f[cu ]ntocmai cum ]l ]nv[\[. Dar c`nd ]ncepur[ tr`mbi\ele
s[ sune =i tunurile s[ bubuie, unde n-au ]nceput vitele a rage, a zbie-
ra =i a alerga mieii ]nspre oi =i vi\eii ]nspre vaci, de credeai c[-i sf`r=itul
lumii, nu altceva.
Turcii, v[z`nd una ca asta, se buim[cesc de tot; nu =tiau ]ncotro
s[ deie =i ce s[ fac[. Dar c`nd v[zur[ p`lcurile de oaste c[ se ap-
ropie, ]i cuprinse o spaim[ stra=nic[ =i, de frica celor ce se petreceau,
g`ndeau c[ tot ce aud =i v[d ]i oaste de-a lui +tefan.
P[g`nii ]ncep a alerga ]n toate p[r\ile. O ]nv[lm[=eal[ mare se
isc[; iar +tefan se repede ca un tr[snet, cu cele patru p`lcuri ale oas-
tei, cuprinde pe turci din toate p[r\ile =i ]ncepu a-i bate viteje=te.
P[g`nii, r[zbi\i, o iau la fug[; +tefan ]i urm[re=te =i-i secer[ mereu,
mereu, p`n[ ce-i trece peste Dun[re.
+i a=a, =i de data asta, tot +tefan iese ]nving[tor.
+TEFAN-VOD{ +I MO+NEAGUL
Cic[ a plecat odat[ Vod[ +tefan la plimbare, cu boierii lui cei mari,
dup[ cum ]i era obiceiul ]n vremuri de pace, s[ cutreiere \ara ]n lung
=i-n lat, ]n drumul lui s[ vad[ sate d-astea d-ale noastre, s[ aleag[
locuri pentru biserici =i m[n[stiri, s[ cerceteze p[surile cre=tinilor, s[
ajute pe cei nevoia=i =i s[ mai =ad[ c`nd =i c`nd la pilde =i la t`lcuri,
cu unchia=i ca d-alde mine.
Acu’, dup[ trei zile de la plecare, numai uite c[ se opre=te la un
ogor. Acolo era un unchia=. Era b[tr`n-b[tr`n =i n-avea pe nimeni s[-i
dea ajutor, dec`t p-un copila= de vreo =apte ani. Unchia=ul — b[tr`n,
copilul — copil. Ce isprav[ aveau s[ fac[ bie\ii? Se chinuiau ur`t.
C[ uitasem s[ v[ spun: unchia=ul avusese ]n tinere\ile lui o spuz[
de copii, dar c`nd erau colea d[naci*, venea moartea =i-i ]nghi\ea
p[m`ntul care nu se mai s[tura. +i h[t-t`rziu, c`nd ]=i luase omul
n[dejde de la binele lumii acesteia p[c[toase =i-=i a=tepta sf`r=itul,
mai dob`ndi o odrasl[. Cre=te copilul, cre=te, p`n[, vezi dumneata,
alt[ n[past[ la casa omului, moare m[tu=a, iar unchia=ul o duce =i
mai greu. S[-=i ia alta? Ferit-a sf`ntul! Ce e ]ntì nu e pe urm[.
D-aia, m[i taic[, s-am[ra r[u cre=tinul.
Acu’, s[ nu uit[m vorba! Vod[, cum z[re=te pe mo=neag, mai
s[-l cuprind[ pl`nsul. Era milos, nevoie mare, M[ria sa. A intrat ]n
vorb[ cu el:
— Bun[ ziua, mo=ule!
— Mul\[mim M[riei tale, prealuminate doamne.
— De ce te-ai sculat t`rziu?
— Hei, M[ria ta! Nu m-am sculat t`rziu; m-am sculat de dimi-
nea\[, dar n-a vrut Dumnezeu cu mine.
Lui +tefan-Vod[ ]i pl[cu r[spunsul mo=neagului, ]ncepu s[ se mai
g`ndeasc[ =i-=i arunc[ ochii spre holde.
— S-or face bucatele, mo=ule?
* B[iat mare, fl[c[i[ndru

— Apoi de, M[ria ta. Sunt trei galioane pe mare; dac-or veni pline
nu se fac bucate; dac-or veni goale, iar nu se fac. Dac[ or veni ]ns[ pe
jum[tate, se fac.
Vod[ mirat, se pune pe g`nduri.
„M[, da iste\ mai e mo=neagul [sta! A=a rom`n mai zic =i eu“.
Pe urm[:
— Mo=ule, am doisprezece berbeci. C`nd le-o veni vremea, vii s[
mi-i tunzi?
— Vin, M[ria ta, cum nu?At`t a vorbit =i s-a dep[rtat +tefan-Vod[
cu ai lui, dup[ ce a dat mo=neagului c`\iva lei=ori acolea, s[-=i ]mpace
nevoia, =i un argat s[-i ajute la ar[tur[, p`n[ sara.
Hei, dup[ vreo c`teva zile, vod[ vine la divan.
— Boieri dumneavoastr[, zice el celor care ]l ]ntov[r[=iser[, ]\i =ti
oare s[ r[spunde\i la ]ntreb[rile ce voi pune?
— Apoi, cum nu? S-ar putea altfel, M[ria ta? r[spund boierii.
— Dac[-i a=a, =ti\i c[ mie-mi plac oamenii iscusi\i si d-aia v[ \in
pe l`ng[ mine. V-aduce\i aminte c`nd ne-am ]nt`lnit deun[zi cu
unchia=ul ]n \arina cutare?
— Ne aducem, r[spunser[ to\i ]ntr-un glas.
— Ce am ]ntrebat eu =i ce a vrut s[ zic[ mo=ul c`nd a r[spuns c[
s-a sculat de diminea\[, dar n-a vrut Dumnezeu cu el?
Se g`ndesc boierii, dar ce s[ r[spund[? C[ nu-i t[ia capul.
— P[i de, M[ria ta! +tim noi ce s-o fi g`ndit mo=ul? S[ ne ier\i,
dar n-am putea r[spunde.
— Dar cu bucatele? De ce galioane a vorbit unchia=ul =i ce e cu ele?
— Nici la asta nu ne pricepem, M[ria ta. B[tu-l-ar sfin\ii de
mo=neag!
— Apoi, ce =ti\i dumneavoastr[, dac[ nici la at`t nu v[ taie capul?
zice vod[ sup[rat.
Pe urm[ iar mai ]ntreab[:
— Dar despre ce berbeci e vorba?
Se g`ndesc, se g`ndesc, dar...
— S[ ne ier\i, M[ria ta, nici p-asta n-o =tim.
— N-o =ti\i? zice vod[ ]ncrunt`ndu-se =i r[stindu-se la ei. P[i, s[

=ti\i, c[ a=a vreau eu! P`n[-n trei zile a=tept r[spunsul la c`te=itrele
]ntreb[rile, c[ altminteri ]ntorc cojocul pe dos. Unde v[ st[ capul vor
sta =i picioarele!
Hei, acu-i acu! Boierii o sfeclir[, m[i taic[! Cerceteaz[ ei ]ncoa,
cerceteaz[ ]ncolo, ]n sus, ]n jos, cheam[ babe =i t[lmaci, fel =i chip —
degeaba! Nimeni nu le putea da r[spunsurile cerute de vod[.
Dac[ v[d =i v[d c[ li s-a apropiat veleatul, hot[r[sc s[ le dea toate
pe una =i s[ roage pe unchia=. A=a str`ng dou[sprezece sute de lei =i
trimit pe unul mai guraliv s[-l ispiteasc[ ce =i cum. Vod[ =tia tot, c[
aflase prin oameni de =iretlicurile lor, dar t[cea s[ vaz[ p`n[ unde-or
ajunge.
Se duce boierul cu pricina =i ispite=te pe unchia=, doar o afla ceva.
Da, se vede, unchia=ul i-a priceput g`ndul. Nu se da omul cu una cu
dou[.
Dac[ vede c[ n-o scoate la cale a=a, ]i spune c[ a=teapt[ boierii la
divan =i c[ mare bine o avea de la ei.
— A= veni, dar nu pot s[ las plugul, boierule.
— Hei, mo=ule, =i dumneata acum! |ine banii ai=tea =i \i-i ]mp[ca
nevoia. Numai vino!
Unchia=ul, c`nd vede banii, Doamne, Doamne! Bucuria lui.
Vine la divan s[ le fac[ pe plac.
Acu, divanul [la avea mai multe od[i. Boierii socoteau c[ vod[-i
dus departe, dar el, care le pricepuse g`ndul, vine ]ncet-]ncet =i se
furi=eaz[ ]ntr-o odaie de al[turi, s[ le auz[ vorba =i sfatul.
Din una ]n alta, cum =edea unchia=ul pe un je\ d-alea, mirat =i el
de cinstea ce-l g[sise, numai ]ncep s[-l ispiteasc[:
— Ia spune-ne, mo=ule, ce-ai crezut c[ te ]ntreab[ M[ria sa vod[ c`nd
te-a ]ntrebat de ce te-ai sculat t`rziu? +i ce ai vrut s[ zici c`nd ai r[s-
puns c[ te-ai sculat de diminea\[, dar n-a vrut Dumnezeu cu dumneata?
— Hei, m[ miram ce-o s[ fie vorba! Apoi, M[ria sa m-a ]ntrebat
de ce m-am ]nsurat b[tr`n =i eu am r[spuns c[ nu m-am ]nsurat b[tr`n,
ci t`n[r, c[ a= fi avut acum =i nepo\ei de sap[, dar n-a vrut Dumnezeu
s[-mi tr[iasc[ copiii cei dintì =i d-aia m[ am[r[sc a=a.
Se mir[ boierii.
— Da’ cu bucatele ce ai vrut s[ zici? mai ]ntreab[ ei.
— Ei, ce? Am zis c[ sunt trei galioane pe mare. Dac-or veni
]nc[rcate nu se fac bucate; d-or veni goale, iar nu se fac; iar d-or veni
pline numai p`n[ la jum[tate, se fac. Adic[, orice om pricepe. Dac[ o
ploua ]n lunile de var[ totdeauna, nu se fac bucate; dac[ n-o ploua =i
o fi secet[, iar nu se fac; iar d-o fi ploaie =i soare potrivit, a=a c`t
trebuie, s-or face bucatele.
— M[, m[, m[! Ce unchia= iste\, zic boierii care ]nsemnau pe
h`rtie, ca s[ =tie ce r[spuns s[ dea lui vod[.
— Da’, mo=ule, mai zic ei, [i doisprezece berbeci ce sunt? +i c`nd
te duci s[-i tunzi?
— Cine s[ fie? zise mo=neagul r`z`nd. Nu sunte\i dumneavoas-
tr[? Uite, s[ v[ num[r: unu, doi... tocmai doisprezece. +i ce s[ v[
mai tund? Nu v-am tuns c`nd mi-a\i dat dou[sprezece sute de lei?
C`nd aud a=a, r[m`n tare ru=ina\i boierii, da’ odat[ intr[ =i vod[
din odaia lui de al[turi. Vede\i dumneavoastr[, nu mai putea r[bda.
Ei r[m`n ]ncremeni\i.
— Frumos, frumos, boieri dumneavoastr[! S[ v[ dea ]nv[\[tur[
un mo=neag. De la mo= v-am cerut eu s[ afla\i r[spunsul?
— Iart[-ne, M[ria ta, zic ei. Ne vom ]nv[\a minte de-acu. N-am fi
chemat mo=ul, dar ne era de capetele noastre, de jup`nese =i de copii.
Vod[, suflet bun, ]i mustr[ =i-i iert[. Pe urm[ ]ncarc[ pe unchia=
de bani =i de scumpeturi, c[ se mira =i mo=ul de ce l-a g[sit, =i-i spune
s[ mai vie c`nd =i c`nd pe la M[ria sa, s[ se sf[tuiasc[, c[ tare mult ]i
pl[ceau, m[i taic[, lui +tefan-Vod[, mo=negii iste\i.
B{T{LIA DE LA VARNI|A
Povestesc b[tr`nii, care mai =tiu multe din vremea veche, c[ +tefan-
Vod[ a avut o lupt[ grozav[ cu t[tarii pe c`mpul Varni\ei, care vine
]n hotarul Benderului... =i at`ta s-a luptat cu d`n=ii ]nc`t a r[mas
+tefan-Vod[ numai cu un singur osta=.
Dac[ a v[zut vod[, c[ nu este chip s[ se bat[, a fugit ]nspre munte...

C`t a fi umblat +tefan cel Mare p`n[ a nimerit sih[stria lui Daniil,
nu =tiu, =tiu at`ta, c[ dac[ a dat de sihastru a ]ntrebat:
— Cine e acolo?
— Eu, +tefan al Moldovei.
Sihastrul i-a dat drumul ]n[untru.
— Dar ce v`nt te-a ab[tut, M[ria ta, ca s[ umbli prin meleagurile
acestea?
— C[pc[unii de t[tari m-au f[cut s[ pribejesc tocmai pe aici.
+i i-a povestit ce a p[\it cu t[tarii, cum a fugit din calea lor...
— Nu te sc`rbi, M[ria ta... Uite ce ai s[ faci: iaca-\i dau fuiorul
ista, aprinde-l =i du-te de ]nconjur[ p[g`n[tatea de jur ]mprejur de
trei ori =i apoi ]i vedea, ce a fi cu d`n=ii.
— D’apoi a ajunge fuiorul ista, ca s[ ]nconjur eu at`ta loc?
— M[ rog, ascult[ ce-\i spun eu, nu te teme, c[ =tiu ce te ]nv[\
+tefan-Vod[ a luat fuiorul =i a f[cut, dupa cum l-a pov[\uit si-
hastrul.
C`nd a ]nceput s[ ]nconjure +tefan-Vod[ pe t[tari cu fuiorul aprins,
a c[zut din v[zduh un fum peste p[g`ni, ]nc`t nu se vedeau unul pe
altul =i nici nu se cuno=teau ]nde ei.
A=a c[ unde mi s-a ]ncins o b[taie stra=nic[ ]ntre d`n=ii, c[ se t[iau
=i se omorau ca chiorii. +i s-au b[tut p`n[ ce la urma urmei au r[mas
numai doi fra\i.
Sim\ind ei c[ sunt numai doi, atunci au strigat unul c[tre cel[lalt:
— Cine e=ti tu acela?
— Eu ]s cutare, =i i-a spus numele, dar tu cine e=ti?
— Eu sunt, m[i frate! =i au contenit din b[taie.
— M[i, c[ mare urgie a c[zut asupra noastr[! N-am v[zut nici
osta=i moldoveni, nici c[pitani de-ai lor, =i nici pe vod[, ori m[car
vorb[ sau r[cnet de moldovan n-am auzit...
+i at`ta v[rsare de s`nge a fost acolo, c[ de atunci a r[mas c`mpul
Varni\ei ro=u cum e c[r[mida.
MAI MARE DEC~T VOD{
S-a fost r[zboit Stefan-Vod[ de-a valma cu o=tenii, mai multe zile,
numai s[ scape \ara de urgia p[g`nului. +i nu i-a fost munca ]n za-
dar, c[ci du=manul, r[zbit de oastea moldoveneasc[, =i-a luat t[lp[=i\a,
=i pe-aici \i-e drumul. Vorba ceea: fuga-i ru=inoas[, dar e s[n[toas[.
Dup[ at`ta trud[ ar fi vrut =i vod[ s[ aib[ o noapte de tihn[, sub
un acoper[m`nt cre=tinesc, =i de aceea a chemat pe-un boier de cre-
din\[ =i l-a trimis ]ntr-un sat din apropiere, s[-i caute gazd[.
— Dar vezi, s[ fiu eu mai mare ]n casa aceea, a ad[ugat la urm[
+tefan-vod[, sur`z`nd pe sub musta\a-i groas[.
— A=a voi face, M[ria ta, zise boierul, plec`ndu-se cu umilin\[.
Nu t`rzie vreme, boierul porni ]n goana calului, a=a c[ ]ndat[ se
pierdu ]n zare. Dar, cu c`t se dep[rta de tab[r[, cu at`t conteneau
din mers, p`n[ ce calu-i abia mai p[=ea pe c[r[ru=a ]ngust[ =i cotit[.
Trebuia s[ ]ndeplineasc[ porunca lui vod[, =i ]nc[ f[r[ gre=, c[ci
cu M[ria sa nu era de =uguit. Ferit-a sf`ntul s[-l fi m`niat, c[ apoi foc
=i par[!
+i de aceea a contenit, l[s`ndu-se ]n voia g`ndurilor: „Gazd[ mai
bun[ ca la boierul de sat, nici c[ se mai poate... Dar, d[, =tiu eu! Dac[
el o fi umbl`nd cu g`nduri ascunse asupra domniei?... +i numai asta
trebuie s[ fie, c[ci ce-a putut s[ ]n\eleag[ M[ria sa, c`nd a zis: S[ fiu
eu mai mare!...“
O ]ntorcea ]n felurite chipuri, doar l-a t[ia capul ce s[ fac[, s[ fie
bine.
Calul, l[sat ]n voie, apuca din c`nd ]n c`nd c`te-o gur[ de iarb[,
c[ se g[sea, slava Domnului, cu ]mbel=ugare pe marginea drumului.
A mers a=a o bucat[ bun[, c`nd deodat[ fa\a boierului se ]nse-
nin[, dovad[ c[-i venise ]n g`nd ce avea de f[cut. Struni calul d`n-
du-i pinteni =i apuc[ ]n goan[, s[ ajung[ mai degrab[ ]n sat, c[ci acum
nu era departe.
C`t ai sc[p[ra a =i fost la marginea satului.
Soarele era pe la toac[.
La cea dintì cas[, boierul strig[ la poart[. A ie=it femeia.
— Acas[ \i-e gospodarul, nevast[?

— Acas[! r[spunse femeia, ]ng`n`nd vorba.
— Spune-i s[ vie oleac[ afar[, c[ are s[ vorbeasc[ cu mine!
}n vremea asta omul, auzind c[-l cheam[, n-a mai a=teptat poft[
=i a ie=it.
— Plec[ciune, boierule! Cum e porunca?
— Porunca e asta: s[ te preg[te=ti, c[ci +tefan-Vod[, m`ndrul nos-
tru domn, vrea s[ g[zduiasc[ ]n ast[ noapte la tine.
— Se poate una ca asta? au zis deodat[ b[rbatul =i femeia,
deoarece nu le venea a crede.
— N-am venit s[ m[ joc de-a p[c[litul.
— Dar m-oi ]ntoarce =i-oi zice: se prea poate, b[rbate; ce, nu vezi
c[ M[ria sa vod[ +tefan mai mult spre norod se abate? Hai s[ ne
preg[tim, ce stai, parc[ e=ti de piatr[!
— Apoi, spune M[riei sale s[ vie s[n[tos!
Boierul, dup[ aceea, ]ntoarce calul =i porni ]napoi spre tab[r[.
Ce mai preg[tire la casa omului! +i n-avea dreptate? Doar st[p`nul
\[rii trebuia s[ vie la el. }n scurt, toate erau or`nduite: ograda
m[turat[, iar de la u=[ p`n[ la poart[ a=ternute l[icere noi-nou\e,
scoase atunci pentru ]ntìa oar[ din clitul de pe lad[. D-apoi ]n cas[!
Adev[rat: sf`nt[-i femeia =i binecuv`ntat[-i m`na ei! }ntr-o minut[
de ceas schimbase totul, de nici s[ mai cuno=ti: scuturat de s[ nu
g[se=ti un fir de colb, iar pe pere\i stau b[tute scoar\e cu fel de fel de
alesuri, chimpo=[te de d`nsa ]nc[ de c`nd era fat[ mare. De jur
]mprejurul casei, p[retarii ]n felurite fe\e se ]ntreceau cu l[icerele =i
perni=oarele de pe lai\[.
Dup[ ce-au m`ntuit cu dereticatul, gospodarii s-au apucat s[
]njghebe =i de-ale gurii.
Vestea c[ vine vod[ se r[sp`ndi ca fulgerul ]n sat. Lumea a ]nceput
a curge care ]ncotro. Vedeai mo=negi =i babe, g`rbovi\i de povara anilor
ce-i purtau ]n spate, cu nepo\ei de m`n[, gr[bind pasul ca =i cei mai
tineri, ca s[ fie =i ei de fa\[ la venirea M[riei sale.
Cei ce veneau de la munc[ uitau de cas[ =i se opreau =i ei. Mai
mare dragul s[ prive=ti: mul\ime mult[ de oameni, iar pe deasupra

capetelor str[luceau coasele ]n b[taia soarelui.
Puteai s[ juri c[ e o oaste ce a=teapt[ s[-i vie c[pitanul.
Soarele sta mai s[ scapete dup[ dealuri, c`nd iat[ c[ se arat[ ]n
zare mare alai. Fiecare ar fi vrut s[ vad[ mai bine ce-i; copiii se ]n[l\au
]n v`rful degetelor, b[tr`nii puneau m`na dreapt[ strea=in[ la ochi.
— E vod[!
— E +tefan-Vod[!
— Viteazul nostru domnitor.
— Vod[!
— Vod[!
Zbucni mul\imea. Pornesc cu to\ii ]nainte.
}ncet, ]ncet, alaiul s-a apropiat.
Odat[, ca un singur glas, r[sun[:
— Ura, ura! Tr[iasc[ +tefan, viteazul nostru domnitor! Ura! Ura!
}n dep[rtare, v[ile =i p[durile r[spund: ura! ura!, de parc[ =i firea
se bucura de venirea domnului.
Soarele asfin\ise. S[tenii s-au ]mpr[=tiat pe la casele lor; doar c`\iva
copii mai st[teau c[\[ra\i pe gard, ]n[l\`ndu-se s[ vad[ pe vod[.
Oamenii din cas[ nu =tiau cum ar umbla mai repede, s[ preg[teasc[
cele trebuincioase pentru oaspe\i.
Vod[, ]n cas[, sta de vorb[ cu boierii, tot despre treburi de-ale \[rii.
C`nd vorba era mai ]n toiul ei, deodat[ se aude un \ip[t de copil
mic...
Tiii! Uitasem s[ v[ spun c[ gazda avea un b[ie\el. S[ fi fost de
vreun an, dar ar[ta de doi, a=a era de r[s[rit, de gr[su\ =i rum[n.
M[-sa ]l aciuase mai de cu vreme ]n albiu\[, colo, pe cuptor.
Plodanul, auzind vorb[, se trezise =i o \inea a lui ]nainte, \ipa c`t
]i lua gura.
Femeia, vr`nd s[-l lini=teasc[ mai degrab[, i-a pus m`na la gur[.
— Ce faci, nevast[? zice +tefan-Vod[, las[-l ]n pace!
— M[ iart[, M[ria ta, dar din pricina lui nu te-ai putea odihni
]n cas[.
— Trebuie s[-l suf[r, c[ci copilul e mai mare ]n cas[! a ad[ugat

vod[, privind o clip[ pe boierul ce-l trimisese s[-i caute gazd[. Apoi,
uit`ndu-se cu drag la b[ie\el, ad[ug[: Viteaz o=tean al \[rii!
STEJARUL LUI +TEFAN CEL MARE
Cu vreo cinci sute de ani ]n urm[, cic[ domnitorul Moldovei +tefan

cel Mare a avut aici, ]n apropierea satului Cob`lnea, o grea lupt[ cu t[-
tarii, pe care i-a biruit, alung`ndu-i din \ar[. +i cum era datina pe acele
vremuri, dup[ fiecare b[t[lie, ]ncununat[ de succes, se ridica o biseric[
sau o m[n[stire. +tefan-Vod[ a ]n[l\at o bisericu\[ de lemn la marginea
satului l`ng[ un stejar t`n[r, sub care s-a odihnit ]n timpul luptelor.
Stejarul tot cre=tea, ]ntinz`ndu-=i ramurile viguroase ]n toate
p[r\ile. Neumbrit de al\i arbori, tulpina cre=tea mai mult ]n grosime,
iar coroana, ]n l[\ime.
}n vremurile de grea cump[n[, c`nd n[v[leau turcii sau t[tarii, ]n
scorbura stejarului spun c[ ar fi fost ascunse obiecte de mare pre\.
Cu timpul scorbura s-a ]nchis cu lemnul copacului ]n cre=tere =i o
]ntreag[ comoar[ a r[mas ]n tulpina lui.
SABIA LUI +TEFAN-VOD{
Se poveste=te c[ +tefan-Vod[, c`nd era aproape s[ moar[, a luat

ocheana =i s-a uitat ]n jos peste draga lui Moldov[, s-o vad[ bine de
tot =i s[ moar[ m[car cu ea ]n g`nd.
+i cum se uita +tefan-Vod[ a=a, a z[rit venind asupra lui, din =epte
p[r\i, =epte neamuri pline de du=m[nie. Atunci b[tr`nul domn lu[
sabia lui =-o ]mpl`nt[ ]ntr-un perete, gr[ind c[tre cei ce st[teau ]n
preajma lui:
— Dragii mei, de-a veni vr[jma=ul =i va cere s[ v[ supune\i lui,
spune\i c[ ]ngenunchea\i, numai =i el =[-=i arate puterea dac[-i vred-
nic s[ fie st[p`n. +i el va ]ntreba, cum? Iar voi s[-i r[spunde\i: „S[
sco\i sabia asta ]mpl`ntat[ de +tefan al nostru pe patul mor\ii“.
+i +tefan a murit.
Du=manii au sosit pe r`nd =i au dat cu ochii de sabie =i au aflat de
istoria ei, =i-au ]ncercat puterile, dar ca s-o scoat[, pace!...
+i de asta n-a fost Moldova ]n veacuri cotropit[.
SOBIESCHI +I PL{IE+II
Odat[, un rege polon cu numele Sobieschi se ]ntorcea ]n fruntea

unei o=tiri, prin Moldova, spre \ara lui. Sobieschi era trist, c[ci fusese
b[tut de turci. Drumul lui era pe l`ng[ Cetatea Neam\ului. C`nd o
z[ri, Sobieschi zise:
— Aceasta trebuie s[ fie vreun cuib al t`lharilor de moldoveni! S[
mergem s[-l lu[m, ca s[ nu ne ]ntoarcem acas[ f[r[ nici o isprav[.
Un ofi\er de al[turi ]i r[spunse:
— Eu a= zice, M[ria ta, s[ l[s[m cetatea ]n pace =i s[ ne urm[m
drumul ]nainte, c[ci n-avem tunuri de cetate!
— Te ]ngrije=ti c[ n-avem tunuri? ]i r[spunse mirat Sobieschi. O
vom lua cu mìnile.
+i dete porunc[ s[ aduc[ oastea ]nspre cetate.
}n cetate nu erau dec`t optsprezece p[zitori, tot unul =i unul, oa-
meni voinici de munte, adic[ pl[ie=i. Ace=tia, v[z`nd c[ o o=tire vine
s[ intre ]n cetate, ]nchid por\ile =i se g[tesc de ap[rare. }ncepe lupta.
Tunurile polonezilor trag necontenit, dar nici pl[ie=ii nu se las[ mai
pe jos. Ei r[spund cu gloan\e. Fiecare ]mpu=c[tur[ a lor doboar[ c`te
un du=man, =i mai ales din ofi\eri, ]n care ocheau mai mult.
Cinci zile \inu lupta. Mul\ime de poloni picar[ mor\i. Sobieschi
credea c[ se bate c-o armat[ numeroas[. Dintre pl[ie=i picar[ numai
zece in=i. Ei ]ns[ ispr[viser[ merindele =i gloan\ele. Bie\ii oameni fur[
sili\i s[ ]nchine cetatea, cu tocmeala, ]ns[, ca Sobieschi s[-i lase liberi,
s[ mearg[ oriunde or voi.
C`nd por\ile cet[\ii fur[ deschise, Sobieschi veni s[ vaz[ armata
cea numeroas[ cu care s-a luptat at`tea zile. }n loc de o=tire mult[ el
v[zu numai opt pl[ie=i, dintre care patru duceau pe umerii lor pe al\i
patru, care erau r[ni\i.
— Unde sunt ceilal\i? ]ntreb[ Sobieschi mirat.
— Optsprezece eram cu to\i, luminate rege! r[spunse un pl[ie=.
Zece au murit ]n lupt[, iar ceilal\i opt suntem aici.
— Cum, voi a\i ]ndr[znit s[ v[ ]mpotrivi\i mie =i s[-mi omor`\i
at`\ia viteji? strig[ Sobieschi turbat de m`nie. Nici nu merita\i s[ muri\i
de sabie, ci de =treang! Sp`nzura\i-i!
Pe loc, polonii ]nconjurar[ pe pl[ie=i, care, pun`nd jos r[ni\ii, ]=i
f[cur[ semnul crucii =i privir[ cu nep[sare la preg[tirile ce se f[ceau
pentru moartea lor.
Un ofi\er polon se apropie cu respect de Sobieschi care =edea
m`nios =i ]i spuse c[ oamenii nu =i-au f[cut dec`t datoria, =i-au ap[rat
viteje=te p[m`ntul lor =i c[, ]n loc de =treang, ei sunt vrednici de laud[.
Regele fu cuprins de mil[. El ]i iert[, zic`ndu-le:
— Voinicilor, sunte\i liberi! Merge\i =i spune\i copiilor =i fra\ilor
vo=tri c[ a\i avut cinstea s[ v[ ]mpotrivi\i cinci zile regelui Poloniei!
IOAN CORVIN +I CORBUL
}n jum[tatea a doua a secolului al XIV-lea tr[iau ]n jude\ul Hune-

doara trei fra\i: Radu, Mogo= =i Voicu, care erau cneji rom`ni. Dintre
ace=tia, Voicu a plecat la curtea regelui unguresc din Buda, unde a
intrat ]n garda regeasc[. La plecare l[sase pe so\ia sa cu un copil mic
]n fa=e =i ]i dete un inel, care s[-l arate c`nd va veni cu Ioan, c[ci a=a
]l chema, la Buda.
Dup[ ce se f[cuse b[iatul mai mare, plecar[ la Buda, ca s[-l caute
pe Voicu. Cu mama =i cu Ioan era =i fratele ei. Merg`nd pe drum =i
fiind cald, hot[r`r[ s[ se odihneasc[ sub umbra unui copac. Mama =i
unchiul adormir[, iar b[iatul r[mase juc`ndu-se cu inelul. Un corb
care era pe copac se repezi la Ioan =i-i smulse inelul sclipicios din
m`n[. B[iatul ]ncepu s[ \ipe, unchiul s[u se de=tept[, lu[ iute arcul
=i o s[geat[ =i trase ]n corb. Corbul c[zu str[puns la p[m`nt, cu el
]mpreun[ =i inelul.
C[l[torii ]=i continuar[ drumul =i ajunser[ la Buda, unde aflar[

de tat[l lor.
Regelui ]i pl[cu de Ioan =i-l dete la =coal[, ca s[ ]nve\e carte. C`nd
a fost mai mare, se f[cu =i el soldat =i ajunse =i general. }n r[zboaiele
cu turcii, Ioan s-a ar[tat foarte viteaz, a=a c[ regele i-a dat, drept
r[splat[, mai multe mo=ii =i castelul Hunedoara. La ]nceput ]i ziceau
=i lui, ca =i tat[lui s[u, Ioan Rom`nul; dup[ castelul Hunedoara ]i
ziceau Ioan Hunedoreanu; fiindc[ ]i b[tuse ]ntr-un r`nd pe turci l`ng[
Sibiu, ]i mai ziceau Iancu Sibiancu. Regele i-a mai dat =i dreptul ca
stema sau semnul familiei lui s[ fie un corb cu un inel ]n cioc, de
aceea ]i mai ziceau =i Ioan Corvinul, adic[ Corbeanul. Morm`ntul lui
Ioan Corvinul e ]n Alba-Iulia.
***
}n ajunul unei lupte cu turcii, Corvin fu ]ntrebat de unul din ofi\erii
s[i, dac[ armata turceasc[ e mai mare dec`t cea cre=tin[. Corvin
r[spunse:
— A=a poate s[ m[ ]ntrebe numai unul care se teme de umbra sa.
La mine a mai fost un ofi\er. Acela ]ns[ n-a ]ntrebat c`t de mul\i sunt
turcii, ci unde sunt turcii.
+i c`nd unii ]l sf[tuiau pe Corvin s[ nu se ia la lupt[ cu turcii,
fiind ace=tia prea mul\i, Corvin le zise:
— Dac[ vrem s[ ]nvingem pe mul\i, trebuie s[ ne batem cu mul\i.
}n urm[, fiind ]ntrebat c`\i lupt[tori are el ]n armat[, Corvin
r[spunse:
— At`\ia c`\i ne trebuie s[ ]nvingem pe du=man.
MATEI LA S{PATUL VIEI
Pe timpul lui Matei, \[ranii erau foarte asupri\i, c[ci trebuiau s[

fac[ clac[ la boieri, adic[ s[ le lucreze pe nimic mai multe zile pe
s[pt[m`n[, iar femeile lor trebuiau s[ lucreze tot pe nimic la curtea
boiereasc[. |[ranii nu-=i puteau vedea de pu\inul p[m`nt ce-l aveau
ei, a=a c[ r[m`neau tot s[raci. |[ranii mai erau =i b[tu\i =i altminteri
chinui\i, iar dac[ unul voia s[ se mute ]n alt sat, unde era un boier
mai cu frica lui Dumnezeu, era oprit. Matei Corvinul nu uitase c[ =i
str[mo=ii lui au fost \[rani rom`ni, de aceea sim\ea mare durere pen-
tru necazurile celor s[raci. El a dat porunc[ s[ fie l[sat fiecare \[ran
s[ plece din satul unde erau boieri f[r[ inim[.
— Odat[ regele st[tea la mas[, cu mai mul\i boieri. }ntre altele,
veni vorba =i despre munca grea a \[ranilor. Unul dintre boieri zise:
— M[ mir c[ se tot vorbe=te despre munca grea la \[rani! Ce munc[
fac ei de e a=a de grea? C[ sap[, sau secer[, sau cosesc?
Atunci zise Matei:
— S[ pofti\i cu mine la vie, c[ e tocmai s[patul viei!
Boierii au trebuit s[ asculte. S-au dus la vie =i fiecare a luat o sap[
de la lucr[tori =i a ]nceput s[ sape. Era cald ]n dup[-amiaza aceea, dar
fiindc[ =i regele s[pa cu ei, n-au avut ]ncotro =i au trebuit s[ sape p`n[
c[tre sear[. La to\i le curgeau sudorile =i ]i dureau mìnile =i mijlocul.
Seara s-au adunat iar[ la mas[ cu regele =i atunci i-a ]ntrebat Matei:
— Ei, ce zice\i, e u=oar[ munca \[ranului?
— Ba e tare grea, maiestate, r[spunser[ to\i boierii.
— Atunci fi\i cu mai mult[ mil[ fa\[ de ei!
Dar boierii totu=i ]l urau pe Matei, pentru c[ avea mil[ de \[rani
=i pentru c[ era rom`n de vi\[. Pe ascuns ]l batjocoreau, zic`ndu-i
cr[i=or valah. Dup[ moartea lui, poporul zicea: „A murit Matei, a pierit
=i dreptatea!“
PAVEL CHINEZU
Pe timpul c`nd rom`nii din Transilvania, Banat =i Cri=ana ]=i aveau

voievozii lor, ]n fruntea satelor =i a \inuturilor mai mici st[teau ju-
decii sau cnejii rom`ni. }n timp de pace, ace=tia erau judec[tori, iar ]n
timp de r[zboi, c[pitani. Ei erau boieri rom`ni, dar nu de cei care
asupreau pe \[rani.
Cu timpul, regii Ungariei au ]nceput s[-i asupreasc[ pe cnejii
rom`ni, silindu-i s[-=i p[r[seasc[ legea str[mo=easc[, iar cei care nu
se supuneau ]=i pierdeau drepturile de cneji =i ajungeau \[rani sim-

pli. Mul\i se ridicau, prin vitejie, ]n r[zboaie, iar[ la rangul de mai
]nainte. Unul dintre ace=tia a fost =i Pavel Chinezu*.
Pavel Chinezu a tr[it pe timpul lui Matei Corvinul. Era din neam
de cneaz rom`n. Familia lui Pavel ]=i pierduse drepturile de cneaz,
a=a c[ el ajunsese fecior de morar la moara din Ciucea, l`ng[ Cri=.
Pavel era at`t de tare, ]nc`t ridica butoiul cu ap[ =i bea din el ca
dintr-un pahar. Piatra de moar[ o \inea ]n mìni ca =i cum ar fi nu-
mai un c`rp[tor de lemn.
Odat[ au trecut pe l`ng[ moara din Ciucea ni=te boieri mari. Fiin-
du-le sete, au cerut ap[. Pavel a umplut o ulcic[ cu ap[ =i, pun`nd-o
pe o piatr[ de moar[, le-a dus-o boierilor. Ace=tia s-au mirat mult de
t[ria lui =i unul din ei i-a zis:
— Pagub[, s[ stea un voinic ca tine la moar[! Intr[ ]n armat[ =i
lupt[ contra turcilor!
Pavel a pornit bucuros =i a intrat ]n armat[. }n luptele cu turcii s-a
dovedit at`t de viteaz, ]nc`t ]n cur`nd a ajuns c[petenie de oaste =i
mai t`rziu chiar ban de Timi=oara, adic[ voievod al Banatului.
***
Odat[ a fost o lupt[ mare ]ntre turci =i cre=tini pe C`mpul Pìnii,
]n jude\ul Hunedoara. Armata transilv[nean[ era p-aci s[ fie b[tut[,
c`nd sosi Pavel Chinezu ]n ajutor, cu armata lui de rom`ni b[n[\eni.
}n am`ndou[ mìnile cu c`te o sabie, el secera pe turci cum se secer[
grùl.
}ngrozi\i, turcii r[ma=i ]n via\[ fugir[ ]n mun\i, unde partea cea
mai mare din ei fur[ omor`\i de rom`ni.
Iar dup[ lupt[, s-a ]ncins ]ntre solda\ii cre=tini un osp[\ mare, la
care Pavel a jucat b[tuta, \in`nd c`te un turc ]n din\i, subsuoar[ =i
]ntr-o m`n[.
* Pavel Chinezu este, de fapt, Pavel Cneazul, cunoscut lupt[tor antiotoman,

rom`n transilv[nean de la jum[tatea veacului al XV-lea.
UN OSTA+ DE-AL LUI |EPE+
}n timpul luptelor de h[r\uial[ pe care le purta |epe= cu turcii,

condu=i de ]nsu=i sultanul Mahomed, un soldat rom`n c[zu prizoni-
er. Sultanul, poruncind s[-l aduc[ ]naintea sa, ]l ]ntreb[ r[stit:
— Spune, ghiaure, pe unde se ascunde domnul vostru?
— Pretutindeni =i nic[ieri, iar dac[ vrei s[-l g[se=ti, du-te de-l
caut[!
Uimit de r[spunsul =i ]ndr[zneala soldatului, ]l ]ntreb[ iar[=i:
— C`\i solda\i are el, de to\i?
— Mai pu\in cu unul... +i dac[ vrei s[ =tii c`\i i-au mai r[mas, du-
te de-i num[r[!
Tulburat de m`nie, sultanul strig[ b[t`nd din picior:
— Dac[ nu vrei s[ spui, ghiaure, voi porunci s[ te sp`nzure.
— Aceasta e pedeapsa care o merit[ orice soldat care se las[ a fi
prins.
V[z`nd c[ n-o scoate la cale cu asprime, sultanul zise cu glas
dulce:
— Ascult[, ghiaure, ]\i d[ruiesc via\a, ]\i dau avere =i te fac pa=[
]n \[rile mele, numai spune-mi ce te-am ]ntrebat!
— Nici sp`nzur[toarea, nici comorile =i nici ]nsu=i tronul t[u nu
m[ vor face s[-mi v`nd \ara =i pe domnul meu.
— To\i solda\ii lui |epe= sunt iste\i ca tine?
— Din to\i, eu sunt cel mai prost, c[ci altfel eram =i eu ca ceilal\i:
mort ori liber.
V[z`nd Mohamed at`ta curaj =i credin\[, r[mase g`nditor; ]ntor-
c`ndu-se c[tre pa=alele din jurul s[u, zise cu ]ntristare:
— Dac[ |epe= ar avea o sut[ de mii de solda\i ca acesta, de mult
ne-ar fi gonit din Europa!
Mohamed porunci apoi s[ scoat[ pe soldat din fiare, ]i d[rui o
pung[ cu bani de aur =i-l l[s[ liber.
Soldatul trecu m`ndru printre =irurile musulmanilor =i se duse
la ai s[i.
***
Hei, m[re! Era r[u din partea turcilor, pe vremea lui Vlad |epe=!
Veneau turcii =i luau oamenii ]n z[logire, ori s[-i fac[ solda\i de-ai
lor; ba luau =i viti=oare d-ale noastre: tot din zece oi, una.
+i ce era mai bun =i mai din bel=ug, pe vremea aceea, dec`t oaia?
Ea s[raca:
„Vine vara, te-ndulce=te;
Vine iarna, te-nc[lze=te...“
Era a=a de mult laptele, c[ pe atunci mo=ii no=tri f[ceau m[m[liga
cu lapte, ]n loc de ap[, c[ era mai ieftin laptele!
+i d-aia avea Vlad-Vod[ necaz pe turci.
}i c[uta, pe rud[, pe s[m`n\[, =i cum ]i prindea, ]i tr[gea ]n \eap[.
Vlad-Vod[ pedepsea =i pe boierii care ]=i d[deau de multe ori
coatele cu turcii, ori nu se purtau cinstit cu oamenii d-alde noi.
Odat[, ca s[-i prind[ mai lesne, a f[cut un osp[\ mare =i a chemat
la el pe boierii pe care avea pic[.
Cum au venit [ia, el i-a tras ]n \eap[!...
C~ND A FUGIT |EPE+ PESTE MUN|I
... +i dac[ s-a v[zut cople=it de num[rul cel mare al turcilor, ]n

care zadarnic secerase o noapte ]ntreag[, cu g`nd c[ i-o r[pune, a
dat viteazul porunci s[ se ascund[ ]n codri ce brum[ de oaste ]i mai
r[m[sese. Apoi, ]n fruntea ei =i pe poteci ascunse, a mers M[ria sa ]n
mun\i la cetatea ce-=i cl[dise pentru vremuri grele =i care-i purta nu-
mele: Cetatea lui |epe=. Acolo s-a ]nchis ]ntre ziduri =i, st`nd zile ]n-
tregi, se ruga ]ntruna lui Dumnezeu s[ aduc[ vremuri mai bune pen-
tru neamul nostru =i pl`ngea cu mult[ jale, g`ndindu-se la vitejii c[zu\i
]n lupt[ cu p[g`nii.
Turcii ]ns[ s-au luat dup[ el =i, cercet`nd, i-au aflat culcu=ul sus ]n
mun\i, pe valea Arge=ului. +i atunci s-au pornit cu to\ii, c`t[ frunz[ =i
iarb[; iar c`nd s-au apropiat de culcu=ul lui vod[, au t[b[r`t mai ]n
vale. Apoi c[petenia lor =i-a ales c`\iva turci pe spr`ncean[ =i i-a pornit
pe dealuri, mai ]n apropierea st`ncii pe care era a=ezat[ cetatea, s[

cerceteze cam c`\i voinici ar avea vod[ =i ]n care loc anume ar putea
a=eza tunurile, ca de acolo s[ poat[ bate p[g`nii cetatea mai cu fo-
los. C[utau, vede\i dumneavoastr[, locul cu norocul, de unde s[
sileasc[ pe |epe= a ie=i din ascunz[toare, ca s[ poat[ fi r[pus.
Dar nu le-a ajutat Cel-de-Sus.
C[ s-au dus ei, turcii, nu-i vorb[, =i, cercet`nd, au g[sit tare bun
dealul Pietr[ria, mai ]n partea cealalt[ de unde e st`nca pe care se vede
cetatea; bun pentru tunuri, fiind mai ]nalt dec`t st`nca de care ne fu
vorba, =i bun pentru c[ dealul Pietr[ria putea folosi =i ca drum de c[ru\e.
Dar ]ntre turcii trimi=i ca iscoade era =i un nepot al celui urm[rit,
nepot pe care Vlad-Vod[ ]l =tia de mic ]ntre turci.
+i „s`ngele ap[ nu se face“, dar iubirea de neamul =i de \ara lui
era mai tare dec`t iubirea ce-o fi avut-o de p[g`nii care-l crescuser[.
Deci, =tiind c[ peste dou[ zile turcii au s[ bat[ cu puteri mari cetatea
]n care erau n[dejdile neamului s[u, ce =i-a zis nepotul?
— O, Doamne! Cum s[-l scap de urgia turceasc[? Oare n-ar fi bine
s[-i dau de veste chiar de-aici, de pe Pietr[rie?
+i tot socotindu-se el, a luat o s[geat[ =i a scris pe ea, cu ce s-o fi
priceput, numai c`teva vorbe: „Afl[, unchiule, c[ turcii sunt pe
aproape. Peste dou[ zile or s[ bat[ cetatea cu tunurile =i or pune ]n
primejdie =i via\a M[riei tale. Fugi!“
A pus apoi s[geata ]n arc =i, furi=`ndu-se de tovar[=i, colea pe ]nse-
rate, a azv`rlit-o cu putere ]n cetate. A avut grij[ ]ns[ s[ p`ndeasc[
vremea c`nd vod[ =edea la mas[ =i se vedea fa\a la lumina unui sfe=nic
=i a mai avut grij[ ca, ochind ]n lumina sfe=nicului, s[ ]ndrepte s[geata
chiar prin fereastr[, ]n[untru.
+i n-a gre=it \inta, c[ci s[geata a c[zut chiar l`ng[ picioarele lui
|epe=. C`nd a intrat pe fereastr[, s-a stins lum`narea =i s-a speriat
M[ria sa.
— Doamne, ce s[ mai fie =i asta?
Dar dezmeticindu-se, a aprins iar lumina, a dibuit pe jos unde
auzise zgomotul =i, g[sind s[geata, a citit r[va=ul nepotului.
— Trebuie s[ plec[m, b[ie\i! a gr[it vod[, s[rind ]n sus ca ars. +i

fiindc[ nu cuno=teau bine c[r[rile =i ]mprejurimile, mult s-a bucurat
M[ria sa c`nd a v[zut c[ se g[sesc ]n cetate =i c`\iva rom`ni din satul
vecin, ast[zi satul Aref. Cu ei s-a sf[tuit |epe=: cum s[ plece, pe unde
s[ plece =i cum s[ fac[ s[ nu-i afle turcii urma.
— Eu, zice un rom`n mai t`n[r =i mai ]ndr[zne\, dup[ ce se
]n\eleser[ pe unde s[ apuce,te sf[tuiesc, M[ria ta, s[ potcove=ti to\i
caii cu potcoavele ]ntoarse =i apoi s[ fugi\i, c[ numai a=a \i-or pierde
p[g`nii urma!
— Bine ai gr[it, voinice! A=a o s[ fac, a gl[suit vod[ =i, dup[ ce
au f[cut cum au fost pov[\ui\i, au dat pinteni cailor =i au plecat pe
muscele ]n sus, peste mun\i, ]n Ardeal, cu g`ndul c[ doar-doar, aco-
lo fiind tot cre=tini, or g[si oaste =i mai mult[ ca s[ izgoneasc[ pe
turci de aici.
Drept mul\umire c[tre rom`nii cu care s-a sf[tuit ]n acele zile grele,
a avut vod[ grij[ ca, ]nainte de a pleca, s[ lase o carte de danie, carte
scris[ pe piele de iepure. Prin ea d[ruia acelor viteji to\i mun\ii din
]mprejurimi.
Mare parte din ace=ti mun\i sunt st[p`ni\i =i azi de locuitorii Are-
fului.
***
Acu, s[ nu uit[m vorba. Dup[ dou[ zile de la trimiterea s[ge\ii
scrise, au venit turcii de au a=ezat la Pietr[rie tunurile =i au ]nceput
s[ bat[ cu putere ]n cetate. Dar abia dup[ mult[ vreme =i dup[ mult[
cazn[ au d[r`mat-o, l[s`nd-o cum e azi. +i mare le era bucuria c[ or
pune m`na pe vod[ =i pe oastea lui.
C`nd caut[ ]ns[, ce s[ prind[? }n[untru nici pui de domn, nici
picior de om!
— C[uta\i, m[, prin apropiere, c[ trebuie s[ fi fugit!
Scotocesc ]n toate p[r\ile, cu de-am[nuntul, c[ i-ar fi g[sit =i ]n
gaura de =arpe s[ se fi ascuns. Care nu le fu ]ns[ mirarea c`nd,
cercet`nd urmele cailor, le-au v[zut c[ merg toate ]n cetate, nu afar[?
Potcoavele ]ntoarse fuseser[ ele bune la ceva!
— Mare minune! Strigar[ turcii =i spuser[ mai-marelui t[r[=enia.

— C[uta\i, b[ie\i, tot prin cetate, c[... cine =tie unde-or fi ascun=i
ghiaurii?!
+i atunci iar r[scolesc [ia tot, tot, prin pietre =i pe sub pietre;
socotesc ]n sus =i ]n jos, r[cnesc =i strig[ numele aceluia de care tres[-
reau =i ]n somn. Dar zadarnic: „Vod[ nu r[spunde, c[ n-are de unde.“
Dac[ nu-l g[sesc, vin de spun c[peteniei.
— Bre, bre, bre! zice acela. Hai, bre, s[ ne c[r[b[nim de pe aici,
c[, dup[ c`te-mi dau cu p[rerea, ghiaurii [=tia trebuie s[ fi intrat ]n
p[m`nt!
VLAD |EPE+ +I SOLII TURCE+TI
Se spune c[ pe timpul domniei ]n |ara Rom`neasc[ a lui Vlad-

Vod[ |epe=, sultanul Mahomed al II-lea a trimis ni=te soli.
Ace=tia, dup[ ce au intrat ]n sala de primire a domnului rom`n =i
se ]nchinar[ dup[ obiceiul lor, nu-=i scoase fesurile din cap. Atunci
|epe= ]i ]ntreb[:
— De ce v[ purta\i voi a=a? A\i venit ]naintea mea s[-mi face\i
mare necinste.
Iar[ solii turce=ti r[spunser[ ]ntr-un glas:
— A=a este obiceiul la st[p`nitorii \[rii noastre.
|epe=-Vod[ le spuse atunci:
— Vreau =i eu s[ ]nt[resc obiceiul vostru, ca s[-l \ine\i =i mai tare.
Porunci atunci la slujitorii s[i s[-i aduc[ cuie ]ndat[, ca s[ ]nt[reasc[
cu ele fesurile solilor ]n cap.
Dup[ ce f[cu lucrul acesta, dete drumul solilor zic`ndu-le:
— Merge\i =i spune\i st[p`nului vostru c[ el este obi=nuit s[ sufere
asemenea necinste din partea voastr[, noi ]ns[ nu suntem ]nv[\a\i.
Alt[ dat[ s[ nu mai trimit[ la noi, ori ]n alte \[ri =i la al\i st[p`nitori,
soli cu obiceiurile sale, c[ noi nu vroim s[ i le primim.
DREPTATEA LUI VLAD |EPE+
Pe timpul domniei lui Vlad |epe=, un negu\[tor care se afla ]n

c[l[torie pe la noi spuse s[ se strige pe la r[sp`ntii c[ a pierdut o pung[
cu o mie de lei. El f[g[dui o sut[ de lei aceluia care o va g[si =i i-o va
da. Nu trecu mult =i un cre=tin, om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflau
mul\i rom`ni pe vremea lui |epe=, se ar[t[ p[guba=ului =i-i zise:
— Jup`ne negu\[tor, merg`nd pe cale, la cotitura drumului de la
r[scrucile din dosul pesc[riilor, am g[sit punga aceasta. Eu socotesc c[
e a dumitale, deoarece am auzit strig`nd c[ ai pierdut o pung[ cu bani.
— }ntr-adev[r, a mea este, =i-\i foarte mul\umesc c[ mi-ai adus-o.
Negu\[torul, ]ncep`nd s[ numere banii, se fr[m`nta cu mintea cum
ar face s[ nu dea suta cea de lei f[g[duit[.
Dup[ ce num[r[ to\i banii, ]i puse la loc ]n pung[, apoi zise celui
ce i-o adusese:
— Am num[rat, dragul meu, =i am v[zut c[ dumneata \i-ai oprit
f[g[duiala. }n loc de o mie de lei, am g[sit nou[ sute. +i bine ai f[cut,
c[ci era dreptul dumitale.
— Jup`ne negu\[tor, a r[spuns cre=tinul. R[u =i f[r[ cale zici dum-
neata c[-\i lipse=te din pung[ o sut[ de lei. Eu nici n-am dezlegat-o,
s[ m[ uit c`\i bani sunt ]ntr-]nsa. Cum am g[sit-o, a=a \i-am adus-o!
— }\i spusei, zise negu\[torul, c[ am pierdut punga cu o mie de
lei =i mi-ai adus-o cu nou[ sute. Asta e!
Omul nu mai zise nimic, ci ie=i =i se duse drept la vod[, spre a se
t`ngui.
— M[ria ta, zise el, nu mi-a dat suta de lei cea f[g[duit[ =i nu mi-e
ciud[ at`t pentru suta de lei, c`t mi-e ciud[ c[ m[ b[nuie=te a nu fi
fost om de omenie. Eu am fost curat ca argintul =i nici prin g`nd nu
mi-a trecut s[ m[ ating de lucrul altuia.
Vod[ pricepu tertipurile negu\[torului =i porunci s[ i-l aduc[.
Ascult`nd =i pe unul, =i pe altul =i pun`nd vorbele ambilor ]n cump[na
drept[\ii, v[zu ]n care parte bate. Apoi, uit`ndu-se \int[ ]n ochii
negu\[torului, zise:
— Dac[ tu, jup`ne negu\[tor, ai pierdut o pung[ cu o mie de lei,

iar acesta a g[sit una cu nou[ sute, este dovedit c[ aceast[ pung[ nu
este a ta. Tu, cre=tine, ia punga cu banii ce i-ai g[sit =i s-o dai aceluia
care se va ar[ta c[ a pierdut o pung[ cu nou[ sute de lei; iar tu, jup`ne
negu\[tor, a=teapt[ p`n[ se va g[si punga cu cei o mie de lei, ce zici
c[ ai pierdut-o!
A=a se =i f[cu, c[ci nu era chip s[ se fac[ ]ntr-altfel. Vlad-Vod[
|epe= judecase.
Negu\[torul o p[\i c`t de bun[ =i se c[i ]n toat[ via\a de fapta
neomeneasc[ ce s[v`r=ise.
PETRU RARE+
Pe malul Brate=ului, ]ntr-o colib[ mic[, acoperit[ cu frunzari,

cre=tea t`n[rul Petru Rare=, umbrit =i ]nc[lzit de dragostea maic[-si
=i, ]ntocmai ca o ml[di\[ de stejar r[s[rit[ ]n p[m`nt prielnic, se f[cea,
v[z`nd cu ochii, tot mai frumos =i mai voinic. Era acum de dou[zeci
de ani. Fl[c[ii de primprejurimi ]l puneau ]ntotdeauna ]n fruntea lor
=i la joc, =i la treab[, c[ci, dintre to\i, el era cel mai v`njos la trup =i
mai dibaci la minte.
Pletele lui negre c[deau pe um[r ]ntocmai ca o coam[ de leu =i ]n
ochii lui foco=i ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor =i dorul
de a le ]nvinge.
Maic[-sa, Domnina, ]l ]nv[\ase carte, c[ci ea, de=i se ]ndeletnicea
acum cu pescuitul, ]n tinere\ea ei fusese avut[ =i tr[ise cu lumea cea
de soi.
Cerinat, un om c[runt la cap =i ]n[sprit de munc[, arg[\ea de ani
]ndelunga\i la Domnina =i de mult ce se deprinsese cu Petru, cresc`n-
du-l de mic pe bra\e, ]l iubea ca pe ochii din cap.
De c`te ori Petru se ducea la v`nat sau la pescuit, Cerinat tre-
buia s[-l ]nso\easc[. El ]l priveghea, ]l ajuta, ]l ap[ra de toate prime-
jdiile ]n care furtunaticele lui tinere\i ]l aruncau cu nesocotin\[, =i
nu o dat[ l-a scos din fundul Brate=ului, cu sufletul la gur[; nu o
dat[ l-a sc[pat, abia nesf`=iat, din gura fiarelor s[lbatice, ba chiar
]ntr-o zi ]ndr[zne\ul copilandru pierdu un deget de la m`na dreapt[,
rupt de col\ul unui lup.
}n zadar c[uta maic[-sa s[ ast`mpere pornirile lui ]nv[p[iate. El
nu tr[ia cu pl[cere dec`t ]n primejdie =i nu visa dec`t lupte =i biruin\e.
— Mam[, zise el ]ntr-una din zile, spune-mi de ce mi se bate ini-
ma a=a de tare ]n piept?... De ce ochii mei nu g[sesc destul loc de
privit ]mprejur?... Vezi tu vulturul acela de sus, care zboar[ printre
nori? }n locul lui, mam[, a= vrea s[ fiu, s[ zbor =i eu dup[ placul
meu. El st[p`ne=te lumea cu aripile, iar eu ce sunt aici? Numai dor,
f[r[ putere.
— O, drag de copila=, r[spunse Domnina, cru\[-\i tinere\ile. Tu nu
=tii ce-i scris ]n cartea vie\ii. Poate c[ Dumnezeu a pus degetul pe
fruntea ta =i dac[ s`nge de viteaz va fi s[ curg[ prin vinele tale, nu-l
cheltui de pe acum. A veni vremea, c`nd ]\i vei da zbor inimii =i vei fi
vultur ]ntre oameni...
VISUL LUI PETRU RARE+
Dup[ moartea lui +tefan cel Mare, a urmat pe tronul Moldovei

fiul s[u, Bogdan, apoi fiul acestuia, +tef[ni\[-Vod[ =i ]n urm[, Petru
Rare= — frate cu Bogdan.
Despre Petru Rare= se povestesc urm[toarele:
Fiind frate vitreg cu Bogdan-vod[, Petru Rare= nu a putut tr[i la
curtea domneasc[, ci a trebuit s[ plece ]n lume. Fiind om harnic, el s-a
ocupat cu comer\ul, cump[r`nd pe=te la Gala\i =i aduc`ndu-l spre
v`nzare, cu carele, ]n nordul Moldovei.
}ntr-o sear[, poposind cu carele de pe=te l`ng[ rùl B`rladului, s-a
culcat obosit de drum. A visat c[ dealul aflat de cealalt[ parte a B`r-
ladului =i cel de dincoace erau de aur, cu dumbr[vi cu tot, =i am`ndou[
se ]nchinau lui. Diminea\a, de=tept`ndu-se din somn, a povestit visul
arga\ilor s[i de la care. Ace=tia au zis:
— Bun vis ai visat, jup`ne! Cum vom sosi la Ia=i =i la Suceava,
vom vinde tot pe=tele.
Au ]njugat apoi boii =i au dat s[ porneasc[; dar ce s[ vezi! }nspre

Rare= venea o ceat[ mare de boieri =i oameni din popor, care strigau
cu to\ii:
— Tr[iasc[ domnul nostru, Petru-Vod[!
Murise +tef[ni\[-Vod[ =i poporul alesese ca domn pe Petru.
Acesta a d[ruit carele, cu pe=te cu tot, arga\ilor, =i a plecat la
Suceava, unde era scaunul domniei.
Petru Rare= a fost un domn viteaz, care a avut multe lupte cu le=ii
=i cu ungurii. A fost cel dintì domn care a vrut s[ uneasc[ Ardealul
cu Moldova. Dar nu a putut, pentru c[ turcii l-au amenin\at cu r[zboi,
de va ]ncerca aceasta.
PETRU RARE+ +I ARCA+UL
Odat[, Petru Rare= se ]mbr[case ]n haine scumpe, ost[=e=ti, =i ie=i

singur ]ntr-o butc[, spre a se plimba pe aci, pe colea, prin ]mprejurimile
Sucevei. Pe c`nd se ]napoia ]n ora=, ]ncepu o ploaie mare.
Un arca= care venea spre Suceava ]i f[cu semn s[ stea. Vod[ opri
numaidec`t caii, iar arca=ul, f[r[ s[-l cunoasc[, ]i zise:
— Te rog, prietene, ia-m[ =i pe mine ]n butc[, fiindc[ ploaia ]mi
pr[p[de=te hainele pe care azi le-am ]mbr[cat pentru prima oar[.
— Bucuros, r[spunse Rare=, f[c`ndu-i loc. Dar de unde vii?
— De la conacul domnesc, din Mun\ii Dornei, unde am fost de paz[.
— +i cum ai petrecut acolo, ]n timpul c`t ai stat?
— Nici nu se poate mai bine. Chiar azi, ]nainte de plecare, am
pescuit din iazul conacului c`\iva pe=ti al c[ror gust nu-l mai uit.
— +i ce neam de pe=te?
— Ghici! zise arca=ul.
— Poate c[ somn?
— A! ceva mai bun.
— Atunci lin?
— Ceva mai bun.
— +al[i, mrene...?
— Ceva cu mult mai bun.

— Ei, dac[ este a=a, s[ m[ crezi c[ nu pot ghici.
— Atunci s[-\i spun eu; erau p[str[vi.
— P[str[vi din iazul M[riei sale!
— Da, r[spunse arca=ul.
Altcineva s[ fi fost ]n locul lui Rare= ar fi pedepsit poate pe arca=,
el ]ns[ nu numai c[ nu-l pedepsi, dar intr`nd ]n Suceava =i v[z`nd c[
ploaia nu ]ncetase, zise arca=ului:
— Ia spune, prietene, unde stai, c[ci voi s[ te duc p`n[ acas[.
— A! }\i mul\umesc, prietene, dar eu =ed prea departe =i...
— Nu, nu, ]l intrerupse Rare=, las[ vorba =i arat[-mi uli\a =i casa.
Arca=ul nu se mai ]mpotrivi =i merser[ ]nainte.
Pe drum ]ncepur[ iar[=i vorba.
— Fiindc[ te v[d om at`t de bun, zise arca=ul, a= dori s[ te cu-
nosc. Spune-mi, cine e=ti?
— Acum, zise vod[, ghice=te =i tu cine sunt eu.
— E=ti osta=, nu-i a=a?
— Ba da, tocmai.
— E=ti suta=?
— Ceva mai mult.
— +etrar?
— Mai mult dec`t at`t.
— Arma= poate?
— Nu, ceva =i mai mult...
— De fel, zise arca=ul sfiindu-se, nu cumva e=ti hatman?
— Ba nu, =i mai mult.
— Doar n-[i fi vod[?
— Da, chiar el ]nsu=i, r[spunse Rare= r`z`nd.
— Vai de mine! Zise arca=ul ]nsp[im`ntat =i dete s[ sar[ jos.
— Stai! Acum, dup[ ce mi-ai m`ncat p[str[vii =i te-am adus ]n
butc[, cred =i eu c[ ai vrea s[ scapi de mine, dar nu se poate, trebuie
s[ mergem ]mpreun[ p`n[ la tine acas[!
+i astfel arca=ul fu silit s[ stea ]n butc[ p`n[ la locuin\a sa. C`nd
se dete jos, nu =tia cum s[ ]ngenuncheze =i s[ cear[ iertare.
MIHAI VITEAZUL
Mihai Viteazul era fiu de domn dar, murindu-i p[rin\ii, a r[mas al

nim[nui, c[ neamurile lui vroiau s[ i se piard[ de urm[, pentru c[
aveau presim\ire c[ din Mihai avea s[ ias[ un om mare. A r[mas bie-
tul b[iat pe la casele oamenilor, ca ori=icare b[iat orfan. Umbla toat[
ziua cu al\i b[ie\i, prin mun\i, cu oile =i caprele, fluier`nd =i f`=cìnd.
}ntr-o prim[var[, pe la un Ispas, suia c-o turm[ de oi pe un deal =i
numai ce vede ]ntr-un mijloc de poieni\[ o mul\ime de =erpi =ez`nd
to\i cu capurile laolalt[, f[c`nd un b`zìt fioros, ]ntr-un mu=unoi de
spume. Acolo se str`nsese dou[zeci =i patru de =erpi, s[ fac[ m[rgea.
Mihai Viteazul auzise de la mo=negii satelor c[ =erpii se str`ng ]n fiecare
an =i fac m[rgea, =i dac[ se ]nt`mpl[ om pe-ndem`n[ =i ia m[rgeaua
din coada =arpelui celui mai mare, pe ce g`nde=te, pe aceea are noroc.
Mihai auzise de pe la oamenii de prin sate c[ el n-ar fi de neam
prost, c[ din ura ce purtau cu p[rin\ii lui celelalte neamuri l-au
dezmo=tenit pe el, ca s[ le r[m`n[ averea lor =i s[ n-aib[ team[ ca,
f[c`ndu-se el mare, s[ le fie lor primejdios.
C`nd a v[zut Mihai =erpii f[c`nd m[rgea, toate acestea i se oglin-
deau ]naintea ochilor; sta ca ]nlemnit ]n marginea poieni\ei =i se
g`ndea cum s[ pun[ m`na pe m[rgea =i s[-=i ]ndeplineasc[ dorin\a
de a se r[zbuna pe to\i f[c[torii de rele =i de-a cur[\i \ara de p[g`ni,
c[ pe-atunci \ara era st[p`nit[ de turci.
Cum =edea b[ietul a=a g`nditor, numai ce vine un corb =i se pune
pe um[rul lui =i, nimic mai mult, se repede ]n mijlocul =erpilor, ia
m[rgeaua ]n cioc =i zboar[ ]n sus. Atunci Mihai, ]n buim[ceala ceea,
uit[ de =erpi =i se ia la fug[ ]ncotro zbura corbul.
Mihai fugea necontenit, ca s[ nu piard[ corbul din ochi, =i nu
sim\ea c[ pe unde mergea, trecea prin
„P[duri ]ntunecoase
+i v[i pr[p[stioase,
Prin t`rguri =i sate,
R[m`n`nd la spate
|ara Munteneasc[,
Cu vi\[ domneasc[“.
+i corbul nu s-a oprit p`n[ ]n ora= la |arigrad. +i, c`nd a ajuns ]n

marginea ora=ului, corbul a l[sat m[rgeaua jos, dinaintea lui Mihai.
}n momentul acela tocmai trecea pe acolo ]mp[ratul turcesc, ]n
butc[ cu =ase cai, =i cunosc`nd pe Mihai c[ e copil de rom`n, l-a luat
la el ca s[-l creasc[ =i s[-l treac[ la legea turceasc[. +i a=a a =i fost.
Mihai, de=i trecuse la legea turceasc[, c[ n-avusese ]ncotro c`rni, dar
el credin\a cre=tineasc[ o p[stra ]n inim[ =i cu ea ]n inim[ a =i murit.
Mihai slujea la curtea ]mp[ratului turcesc, cre=tea =i se ]nt[rea pe
fiecare zi, a=a c[ =i ]mp[ratul se mira de frumuse\ea =i ]n\elepciunea
lui Mihai.
C`nd a ajuns la v`rsta de dou[zeci de ani, era de trei palme ]ntre
ochi, c[ciula pe cap din trei piei de urs =i cojoc din treizeci de piei de
berbec; palo=ul =i c[ma=a de za c`nt[reau trei m[ji.
Dup[ ce a trecut de v`rsta de dou[zeci de ani, pe Mihai l-a p[lit
dorul de \ar[ =i de r[zbunare =i =tia c[ ]n grajdurile ]mp[ratului turcesc
era un cal n[zdr[van. A mers, l-a luat =i, ]nc[lec`nd pe el, a venit ]n
|ara Munteneasc[, a cur[\it-o de p[g`ni =i de f[c[tori de rele, de cei
ce ]l dezmo=tenise =i de to\i cei ce tr[iau din munca altuia, iar ]n urm[
a ajuns domn peste |ara Rom`neasc[ =i a domnit =apte ani. +i, ]ntr-
acei =apte ani, s-a luptat =i a biruit =apte crai =i ]mp[ra\i, a zidit =apte
biserici =i m[n[stiri, ca s[ fie numele lui neuitat =i pomenit ]n veci.
MIHAI VITEAZUL +I T{TARII
Cu oastea lui venise odat[ Mihai Viteazul p`n[-n p[r\ile noastre

=i se ]n=irase oastea pe coast[. Iar Mihai ]ntinsese o mas[ m`ndr[ cu
mai-marii o=tirii =i acolo gr[iau c[pitanii lui, tot ridic`nd =i ciocnind
paharele.
— S[ tr[ie=ti, M[ria ta, =i s[ st[p`ne=ti de-acu’ \ara numa-n pace
=i noroc! Ca iat[, pe turci i-am b[tut =i pe t[tari a=ijderea, iar aici, la
munte, chiar du=manii s[ vie, iute-iute le lu[m piuitul.
Mihai le mul\umi, ]i l[ud[ pentru ispr[vile lor =i le spuse s[ aib[
totdeauna n[dejde-n Dumnezeu, c[ el e mare =i puternic, apoi ]i
rug[ frumos s[ puie oastea-n r`nduial[, de paz[, c[ el vrea s[

a\ipeasc[ pu\in.
Zis =i f[cut.
N-apuc[ ]ns[ s[ adoarm[ domnul, ca de c`nd m-apucai s[ v[ spun,
=i iat[ din vale venea ]n goana mare o oaste de t[tari. Erau mul\i ca
frunza =i veneau ]n grab[, chiar spre muntele Plea=[.
Apoi, cum z[rir[ oastea lui Mihai, t[tarii slobozir[ un tun. C[pe-
tenia t[tarilor ]ns[, ca mai-marele lor, se afla mult mai devale, ]n Pri-
boiu, =i d-aia Mihai, c`nd pricepu ce =i cum =i v[zu at`ta liot[ de lifte
p[g`ne, ce se g`ndi: „Mare e=ti, Doamne. Da eu, numai cu m`na asta
de oameni ai mei, n-o s[ pot r[zbi repede. S[ v[z. Oare n-oi g[si
vreun mijloc?“
+i tot socotindu-se Mihai, odat[ chem[ pe un osta= d-ai lui =i-i
porunce=te:
— Du-te repede acolo devale, ]n lag[rul t[t[resc, la Priboiu. Aco-
lo s[ dai h`rtia asta ]n m`na c[peteniei t[tarilor. Ai ]n\eles?
— }n\eles, M[ria ta, zice osta=ul =i se duce ca v`ntul, iar vod[ se
]ntoarce c[tre boieri =i le spune:
— +ti\i ce-am scris ]n h`rtie?
— Ce?
— Le-am scris s[ nu vie la lupt[ acum, ci mìne, s[ ne ]ncerc[m
puterile.
— P[i o s[ fie a=a de pro=ti?
— S[-i vede\i.
A=a. Osta=ul s-a dus ]n tab[ra t[t[reasc[ =i a dat h`rtia cu pricina.
Iar t[tarii, c`nd au v[zut, nu-=i g[seau locul de bucurie. „O s[ ne mai
odihnim o noapte =i o s[ aib[ vreme =i ajutoarele s[ vin[!“
}n vremea asta, Mihai punea de ]nchidea muntele =i oprea D`m-
bovi\a, pun`nd =i st[vilar. A=a, apa venea ]n susul D`mbovi\ei, din-
colo de st[vilar, mare, mare, s[ poat[ umbla o mie de mori.
C`nd v[zu asta, Mihai, care era cu to\i ai lui pe munte, se odihni
]n pace =i dormi f[r[ grij[.
A=a. Cum se ivi ziua urm[toare, t[tarii, care se ]nmul\iser[ =i erau
c`t[ frunz[ =i iarb[, plecar[ pe D`mbovi\a ]n sus, s[ se bat[ cu oas-

tea lui Mihai, cum le fusese vorba.
Dar au cercetat ei ]ncoa, ]ncolo, ]n sus =i-n jos, f[r[ s[-i dea de
urm[, c[ oastea rom`neasc[ era sus pe munte =i nimeni nu le putea
ar[ta c[rarea pe unde s[ urce acolo.
+i au tot cercetat. Acu, aproape de Cet[\enii-din-Vale era un
c`rciumar care se chema Baciu. Au ]nceput t[tarii s[-l str`ng[-n chingi
=i s[-l cerceteze.
— Unde este, m[i, Mihai? C[ h`rtia i-am primit-o, dar oastea nu
i-am v[zut-o.
— Este, zise Baciu, c`nd v[zu c[ nu mai scap[, este sus pe Piatr[,
cu toat[ oastea, str`ns[ buluc, ca o ceat[. Dac[ v[ lua\i acum la lupt[,
m[i t[tarilor, n-a\i c`=tiga nimic. Dar asculta\i-m[ pe mine.
— Cum?
— Opri\i o=tirea la noapte, c[ le c`=tiga\i pe toate.
T[tarii, =i acu pro=ti de dau ]n gropi, ascultar[ de pova\a lui Baciu
=i se oprir[ la Cet[\enii-din-Vale, f[r[ s[-=i dea cu socoteala de planul
lui Baciu.
Le spusese a=a, ca s[ fie timp =i mai ]ndelungat, s[ se str`ng[ =i
mai mult[ ap[ ]n susul st[vilarului.
A=a. Iar Baciu se urc[ sus pe Plea=[ la Mihai, care ]=i f[cuse divan
chiar pe valea lui Coman.
— Doamne, M[ria ta! Fii pe pace de-acu; pe t[tari i-am mai oprit
o toan[.
+i atunci c`nd Mihai socotea c[ t[tarii to\i sunt t[b[r`\i, odat[ a
ridicat st[vilarul =i a dat drumul apelor.
Pe urm[!
Ca pe multe mi-i ducea la vale D`mbovi\a pe to\i t[tarii. }i luase
tocmai pe c`nd ei dormeau f[r[ grij[. P`n[ la ziu[ nu s-a mai aflat
nici un picior de t[tar prin ]mprejurimi. Ba s[ nu mint; ie=ea c`te
unu, la mal, umflat =i ]n\epenit pentru totdeauna.
+i iac[... a=a s-a descotorosit Mihai Viteazul =i de t[tari.
R{SPLATA DOMNEASC{
Matei-Vod[ Basarab avea obiceiul de a se plimba adesea prin ma-

halalele Bucure=tilor, schimbat ]n haine, pentru a nu-l cunoa=te ni-
meni.
}ntr-o zi ]nt`lni o feti\[ palid[ la fa\[, cu ochii ]neca\i ]n lacrimi.
Oprind-o ]n cale, o ]ntreb[:
— Unde te duci, drag[ copil[?
— }n t`rg, boierule, s[ v`nz hainele ce mai avem, iar cu banii ce
voi prinde pe ele, s[ cump[r[m pìne.
— Dar tat[l t[u nu lucreaz[, ca s[ nu mai fi\i nevoite a vinde lu-
crurile din cas[?
— Eu n-am tat[, c[ci a murit ]n r[zboiul de la Finta. Dac[ tr[ia el,
noi nu ajungeam ast[zi ]n a=a lips[.
Matei Basarab, p[truns de mil[, adaose:
— Cred c[ vod[ nu v-ar fi l[sat f[r[ ajutor, dac[ ar fi aflat despre
nenorocirea voastr[; ba, chiar acum dac[ ar afla, el n-ar putea suferi
ca so\ia unui vrednic osta= al s[u, care =i-a dat via\a pentru \ar[, s[
]ndure s[r[cia =i o copil[ orfan[ s[ pl`ng[ pe drumuri. Nu, vod[ e
om bun, iube=te dreptatea =i r[spl[te=te ]ntotdeauna vitejia osta=ilor.
Matei ]ntreb[ apoi pe feti\[ cum l-a chemat pe tat[l s[u =i unde
=ade. Dup[ aceea ]i zise:
— S[ face\i ]n grab[ o jalb[ ]n care s[ ar[ta\i ]mprejurarea voa-
str[ =i s-o da\i lui vod[, prin vreunul din boierii s[i.
— Ah, boierule! Nu mai \in minte c`te j[lbi a f[cut biata mam[ =i
pe c`\i de-ai cur\ii domne=ti i-a rugat ca s[ le dea lui vod[. La ]nceput
to\i ]i f[g[duiau, dar mai t`rziu, unul spunea c[ nu a g[sit timp po-
trivit spre a vorbi cu vod[, altul c[ i-a vorbit, dar M[ria sa n-a hot[r`t
nimic...
— V-au min\it ace=ti tic[lo=i, zise cu m`nie Basarab. Sunt sigur c[
nici una din j[lbi nu i-au dat =i nici m[car o vorb[ n-au pus pentru
voi. S[ mai face\i ]nc[ o jalb[ =i mìne, ]nainte de amiaz[, s-o aduci
la palat, unde te voi a=tepta negre=it! Deocamdat[ s[ nu vinzi aceste
haine. Du-te acas[ =i fii ]ncredin\at[ c[ vei c[p[ta ajutor din partea
M[riei sale, dac[ va fi adev[rat tot ce mi-ai spus.
— Prea bine, zise feti\a, dar pentru desear[ n-avem nici o f[r`-
mitur[ de pìne.
—Iat[, v[ ]mprumut eu cu aceast[ sum[, =i vod[ ]i dete doi gal-
beni. Apoi se f[cu nev[zut.
Copila, plin[ de bucurie, puse banii ]n m`na mamei sale =i,
spun`ndu-i ]nt`mplarea, am`ndou[ se mirau =i se ]ntrebau cine s[
fie binef[c[torul lor.
Un vecin ]ns[ le spuse c[ acela trebuie s[ fie ]nsu=i vod[, c[ci el a
mai f[cut asemenea fapte.
Biata copil[, auzind cuvintele vecinului, ]ncepu s[ se ]ngrijoreze,
fiindc[ ]ndr[znise s[ vorbeasc[ cu vod[ f[r[ nici o sfial[. A doua zi,
cu mult[ greutate, mama sa o hot[r] a merge la palat.
Matei Basarab cercetase de cu sear[ =i aflase despre tat[l fetei,
despre faptele lui viteje=ti =i despre starea de s[r[cie a celor dou[
fiin\e nenorocite.
}ndat[ ce el z[ri pe feti\[ =i pe mama ei, porunci s[ le cheme ]n
palat. Aci le dete ]n m`n[ un hrisov domnesc =i le zise:
— |ine\i hrisovul acesta! El v[ d[ dreptul la o pensie din vistieria
\[rii =i s[ =ti\i c[ a=a r[spl[te=te vod[ pe to\i aceia ai c[ror p[rin\i sau
so\i s-au jertfit pentru \ar[.
MOARTEA LUI CONSTANTIN BR~NCOVEANU
Era ]n august 1714. Br`ncoveanu domnea de mult. Acum era ]n

v`rst[ de 60 de ani =i era domn ]n\elept =i iubit. Patru feciori m`ndri
]i ]mpodobeau casa =i ]i ]nveseleau b[tr`ne\ile.
Pe vremurile acelea =i p`n[ ]n zilele noastre, domneau numai obi-
ceiuri patriarhale. Nu numai domnul, ci fiecare boier avea curte ]n
toat[ regula; avea zilnic o mas[ de cel pu\in =aizeci =i adesea c`te o
sut[ de persoane, la care m`ncau toate rudele, p`n[ la cele mai
sc[p[tate, =i avea =i o mul\ime de robi, de care ]ngrijea p[rinte=te, =i
grajduri cu cai frumo=i.
Feciorii, chiar dac[ ar fi fost de mult ]nsura\i =i de ar fi avut copii,

tot n-ar fi ]ndr[znit s[ =ad[ jos de fa\[ cu tat[l lor, sau s[ fumeze ori
s[ spun[ vreun cuv`nt, p`n[ ce nu-i ]ntreba el.
Constantin Br`ncoveanu, ]nc[ demult ajunsese nepl[cut sultanu-
lui, pentru c[ adunase =i bog[\ii. El pusese de b[tuse =i monede mari,
de aur, ceea ce era un act de neat`rnare.
}ntr-o diminea\[, domnul se scul[, ]=i sp[l[ fa\a =i ]=i piept[n[ barba
cea alb[ ca z[pada. Pe c`nd \inea ]nc[ ]n m`n[ pieptenele de filde=,
v[zu deodat[ c[ palatul ]i e ]mprejurat, paznicii dezarma\i ori
]njunghia\i, =i ]n grab[ ]=i chem[ feciorii:
— Scula\i, c[ci au sosit cei care ne vor moartea!
El fu prins, ]mpreun[ cu so\ia, fiica lui, feciorii, nepotul =i cum-
natul s[u, vistierul V[c[rescu.
Era ]nainte de Pa=te. Fur[ t`r`\i to\i la Constantinopol, arunca\i
]n ]nchisoarea celor =apte turnuri =i \inu\i acolo p`n[ la august.
Br`ncoveanu =i V[c[rescu erau supu=i ]n toate zilele la cele mai
]nfrico=ate chinuri, c[ nu voiau s[ spun[ unde =i-au ascuns bog[\iile,
c[ci turcii nu g[sir[ c`t credeau c[ vor g[si, cu toate c[ r[scoliser[ =i
jefuiser[ tot. }n sf`r=it, turcii ]n\eleser[ c[ nu mai aveau ce dob`ndi
de la d`n=ii prin sil[ =i ]i ]n=tiin\ar[ s[ se preg[teasc[ de moarte.
Br`ncoveanu adun[ pe feciorii s[i ]n juru-i =i le vorbi astfel:
— +i bunurile, =i via\a ne sunt pierdute. Acum trebuie s[ ne ]n-
grijim s[ nu ne pierdem =i sufletele. Fi\i b[rba\i, iubi\ii mei, =i nu v[
fie team[ de moarte. Vede\i ce a suferit Cristos pentru noi =i de ce
moarte a murit! R[m`ne\i tari ]n credin\[ =i nu v[ cl[tina\i, nici pen-
tru via\a voastr[, nici pentru lumea toat[!
Atunci se auzi zgomot ]n odaia de al[turi =i intr[ un pa=[, care le
porunci s[ mearg[ cu d`nsul la sultan.
Sultanul =edea pe malul Bosforului, ]ntr-un chio=c minunat, ce
str[lucea de aur =i de pietre scumpe.
— Br`ncovene, zise d`nsul, adev[rat este c[ ai vrut s[ te desfaci
de ]mp[r[\ia noastr[ =i s[-\i faci \ara neat`rnat[? Spune!... Adev[rat
este c[ ai pus de ai b[tut moned[ din bog[\iile tale? Spune, cum ai
putut lucra astfel f[r[ de team[, parc[ n-ai fi avut st[p`n?... Dezvi-
nov[\e=te-te!
— De am domnit bine ori r[u, zice domnul, aceasta numai Dum-
nezeu o =tie; iar dac[ am fost mare pe p[m`nt, uit[-te acum ce sunt!
— Br`ncovene, m[soar[-\i vorbele! Sunte\i to\i pedepsi\i la moarte;
nici unul din neamul t[u nu va sc[pa cu via\[.
— Cum o vrea Dumnezeu. Via\a noastr[ e ]n m`na ta...
Un muezin (sau strig[torul din turla geamiii, care veste=te maho-
medanilor ora rug[ciunii) ]naint[, f[cu trei plec[ciuni =i zise:
— St[p`ne, noi avem un obicei, anume c[ os`nditul poate fi ier-
tat, dac[ ]=i schimb[ legea =i se d[ la sf`nta noastr[ credin\[.
— Br`ncovene, zise sultanul, leap[d[-te de cìneasca ta credin\[
cre=tineasc[ =i ]mbr[\i=eaz[ credin\a noastr[, ]mpreun[ cu fiii t[i, ca
s[ tr[i\i =i s[ fi\i liberi!
— Mai bine s[ se sting[ neamul meu, dec`t s[ m[ lep[d de sf`nta
mea credin\[!
— Atunci, preg[ti\i-v[ de moarte! strig[ sultanul ]ncrunt`ndu-se.
+i porunci ca s[ pun[ m`na ]ntì pe V[c[rescu.
— F[-te turc =i leap[d[-te de st[p`nul t[u, ca s[ fii =i bogat, =i
fericit!
— Un V[c[rescu nu ]=i tr[deaz[ domnul =i biserica! strig[ acesta.
+i ]=i plec[ capul de i-l t[ie.
Dup[ aceasta turcii puser[ m`na pe al treilea fiu al lui Br`n-
coveanu, un b[iet falnic cu ochii negri, plini de foc =i cu un p[r negru
ca pana corbului.
Must[\ile abia ]i mijeau.
— Leap[d[-te de credin\a ta, zise sultanul, =i te cru\!
— Nu-mi face ru=ine vorbindu-mi astfel, zise el.
+i ]ngenunche, iar capul lui se rostogoli p`n[ dinaintea picioare-
lor tat[lui s[u.
Acesta oft[ din ad`ncul inimii =i zise:
— Doamne, fac[-se voia ta.
Sultanul ar[t[ pe al doilea fiu. Acesta c[zu ]n genunchi ]n fa\a tat[lui
s[u. B[tr`nul ]ng[lbeni de team[, ca nu cumva fiul s[u s[ sl[beasc[,

dar el ridic[ spre d`nsul ochii s[i p[trunz[tori =i zise ro=indu-se:
— Tat[! Numai eu \i-am adus necazuri =i \i-am tulburat via\a, din
pricina inimii mele slabe =i s`ngelui meu iute. Nu pot s[ m[ duc s[
dorm somnul de veci, p`n[ ce nu-\i voi cere iertare!
Fa\a b[tr`nului se ]nsenin[ iar[=i =i, binecuv`nt`ndu-l, ]i zise:
— }n ceasul acesta, orice gre=eal[ e izb[vit[, f[tul meu!... Du-te la
Dumnezeu!
+i, tot ]ngenunchind, ]=i ]ntinse =i acesta capul spre g`de. Cel mai
mare dintre cei patru fra\i, a c[rui fa\[ voiniceasc[ era ]nconjurat[
de o barb[ mare, se uit[ la cadavrul fratelui s[u =i ]l podidir[ lacri-
mile. Sultanul b[g[ de seam[.
— Leap[d[-te, fiul meu, de legea ta; \ie \i-e drag[ via\a; treci la
legea noastr[ =i ai s[ fii fericit!
Fiul lui Br`ncoveanu ]ns[ p[ru c[ nici n-ar fi auzit cuvintele lui, ci
f[cu el singur semn c[l[ului s[-i taie capul, care, c`nd c[zu, stropi cu
s`nge pe sultan. Br`ncoveanu oft[ ad`nc =i zise:
— Doamne, fac[-se voia ta!
— Br`ncovene, zise sultanul, un singur copil ]\i mai r[m`ne.
G`nde=te-te bine!
Br`ncoveanu se uit[ la copilul cel pl[p`nd, ]=i v[zu so\ia le=inat[,
]=i v[zu fetele pl`ng`nd ]n hohot, dar r[spunse f[r[ =ov[ire:
— Fac[-se voia Domnului!
— Copile, zise sultanul, d[-te la legea noastr[ =i vei tr[i!
Ochii lui dulci c[tar[ spre tat[l s[u, parc[ ar fi vrut s[ dob`ndeasc[
de la privirea lui curaj =i putere.
— Eu mor bucuros, tat[, strig[ d`nsul cu vocea limpede. Sunt mic,
]ntr-adev[r, dar sunt din neamul t[u!
+i se rostogoli =i capul lui.
Atunci i se duse =i puterea b[rt`nului. C[zu ]n genunchi, trase la
s`nu-i pe fiii uci=i, ]i m`ngìe =i ]i s[rut[, se jeli, ]=i chem[ copiii
dr[g[la=i pe nume, pe urm[ se ridic[ =i zise cu glas puternic:
— Mi-a\i omor`t, p[g`nilor, patru feciori. Dumnezeu s[ v[ pr[p[-
deasc[ iar[=i =i iar[=i! S[ v[ sting[ de pe fa\a p[m`ntului, cum se
risipesc norii la b[taia v`ntului. Loc s[ n-ave\i unde s[ fi\i ]ngropa\i,

nici copiii s[ vi-i pute\i m`ngìa. F[r[ odihn[ =i f[r[ pace s[ fi\i ]n
veci!... A=a s[ m-auz[ Domnul!
Atunci sultanul =i oamenii lui se m`niar[. Rupser[ ]n buc[\i
ve=mintele cele bogate de pe corpul b[tr`nului domn =i ]ncepur[ s[-i
jupoaie pielea de pe corp. Nici un \ip[t, nici un vaiet nu ie=i din gura
lui, ]n timpul acestui chin ]ngrozitor. }n sf`r=it, umplur[ pielea cu paie,
o puser[ ]ntr-o suli\[ =i o t[v[lir[ prin noroi strig`nd:
— Ghiaur, cìne de cre=tin! }\i cuno=ti pielea?
Atunci Br`ncoveanu mai ridic[ ]nc[ o dat[ vocea =i zise:
— Carnea pute\i s-o sf`=ie\i ]n buc[\i, dar totu=i Constantin
Br`ncoveanu moare cre=tin credincios, p[r[sit de to\i, dar odihnin-
du-se ]ntru Domnul.
+i zic`nd aceste cuvinte, eroul ]=i dete sufletul.
Un copila=, fiul fiului s[u, de spaim[ ]=i ascunsese c[p=orul ]n cutele
hainei unei femei. C[l[ul ]l apuc[ de p[r =i, \in`ndu-l sp`nzurat ]n
aer, ]ntreb[:
— S[ r[m`n[ ]n via\[ acesta, or s[ mearg[ =i el dup[ ceilal\i?
Atunci o \iganc[ ]=i f[cu loc prin mul\ime =i ]ntinse un b[ie\a=
zic`nd:
— Sta\i, c[ [sta e nepotul lui Br`ncoveanu; copilul [la e al meu!
Era doica, care ]=i da propriul ei copil, ca s[ scape pe cel din urm[
al st[p`nilor ei. +i se uit[, f[r[ s[-i dea o lacrim[, cum i se jertfi copi-
lul; apoi str`nse la s`nu-i pe cel sc[pat =i, f[c`nd un jur[m`nt sf`nt,
fugi cu el. Nevestele nenoroci\ilor fur[ liberate din ]nchisoare, de unde
=i plecar[ la Vene\ia. Tocmai t`rziu se ]ntoarser[ ]n \ara lor. Una din
fiicele lui Br`ncoveanu, Domni\a B[la=a, fusese at`t de ]ndurerat[,
]nc`t se retrase de tot de lume =i nu vru s[ mai =tie de averea care
fusese pentru d`nsa pricina at`tor nenorociri.
Domni\a B[la=a, din partea ei de mo=tenire, cl[di ]n Bucure=ti
marele spital Br`ncovenesc, l`ng[ care se afl[ un azil =i o biseric[
foarte frumoas[, ce poart[ numele ei, „Domni\a B[la=a“.
HOREA
Horea a fost un mocan, ca =i cei care umbl[ cu cercuri, dar a avut

minte mare; carte ]nc[ a =tiut el, dar pu\in[.
Pe acea vreme iob[gia era grea =i ]n mun\i, =i bie\ii mocani nu o
puteau suferi. De aceea s-au adunat mai mul\i ]n jurul lui Horea, pe
care l-au ales de c[pitan, au jurat to\i, cum c[ p`n[ la o pic[tur[ de
s`nge se vor \ine laolalt[ =i se vor sc[pa de iob[gie prin puterea
armelor.
A=a au ]nceput ei a pr[da cur\ile domne=ti, ]ncep`nd de la Deva
p`n[ la Cluj. Pe domni ]i prindeau =i ]i omorau. Domnii, numai de
numele lui Horea fugeau m`nc`nd p[m`ntul; de atunci a r[mas
c`ntecul care zice:
„Horea bea la F[g[d[u,
Domnii fug f[r[ hinteu,*
Horea =ade pe butuci,
Domnii fug f[r[ papuci.“
Auzind ]mp[ratul despre r[scoala aceasta, trimise c[tane care, ve-
nind ]n Ardeal, pe to\i i-au ]mpr[=tiat.
Horea, =tiind c[ dac[ va pica ]n mìnile lor nu va sc[pa viu, s-a
tras ]n p[duri, dar totu=i domnii, iscodind unde e ad[postit, l-au ]ncon-
jurat de toate p[r\ile =i l-au prins, apoi l-au dus la B[lg[rad (Alba
Iulia), unde a fost omor`t cu roata. Iar trupul lui — t[iat ]n buc[\i =i
pus pe l`ng[ drumuri, ca v[z`nd trec[torii s[-=i aduc[ aminte, c[ cine
va mai face ca Horea, a=a va p[\i =i el...
CUZA LA SULTAN
C`nd s-a dus Cuza-Vod[ la ]mp[ratul turcesc, atunci c`nd s-a mirat
lumea de-acolo de iste\imea =i frumuse\ea lui =i s-au dat drepturi mai
mari \[rii noastre, =ti\i ce lucru de seam[ s-a mai f[cut?
* Hinteu — caleasc[.
}mp[ratul turcesc, de mare bucurie, a dat porunci s[ ias[ din

]nchisori =i din robie to\i rom`nii care de mult, de mult robeau ]n
\ara turceasc[ =i nu mai =tiau, s[racii, de at`ta amar de vreme, nici
de taic[, nici de maic[, nici de fra\i, nici de surori. +i s[ plece oame-
nii acas[, o dat[ cu Vod[ Cuza!
+i a=a s-a ]nt`mplat.
Acu ]ntre cei robi\i era un om de pe la noi, anume: C[lin! Era rob
=i el, =i nevasta.
C`nd ]l duseser[ ]n \ara turceasc[, ]l luase un turc, ]i d[duse patru
boi =i-un plug =i-l trimisese la c`mp, departe.
Bietul C[lin, ce s[ fac[? Ara ce ara acolo, iar duminica venea la
casa turcului, care — mirat de h[rnicia lui — ]l lua de-l cinstea =i
zicea p[g`nul:
— Bre C[lin! Harnic la tine, rum`ne, bre!
+i acolo a stat el doisprezece ani. Iar c`nd a sosit Cuza-Vod[ ]n
|arigrad, au ]nceput s[ bat[ tobele =i s[ se strige pe uli\i:
— S[ ias[ to\i robii =i s[ se duc[ ]n \ar[, c[ i-a dezrobit Cuza-Vod[!
+i ie=eau to\i; iar de nu ie=eau, ]i t[iau turcii.
C[lin, s[racu’, era la plug, departe ]n c`mp, =i el nu =tia de minu-
nea asta.
A avut ]ns[ noroc cu nevasta care era =i ea tot ]n \ara turceasc[,
cu copiii.
C`nd se striga pe uli\i era cu vadra la ap[ =i auzi =i ea vestea cea
bun[.
Se repede atunci ]naintea lui Vod[ Cuza =i ]i cade ]n genunchi:
— +i noi s`ntem robi, M[ria ta!
— P[i, unde sta\i?
— La cutare turc.
+i s-au dus trimi=ii lui vod[, acolo la plug, de l-au adus pe C[lin =i
au chemat =i pe turc:
— S[-i dai drumul acas[, jup`ne!
+i =i-a str`ns C[lin tot ce avea; iar turcul, c`nd l-a v[zut c[ pleac[,
a ]nceput s[ pl`ng[:
— E, bre, bre! Mult[ avere ]mi f[ceai tu mie, dac[ mai =edeai,
bre! N-am =tiut eu de una ca asta, c[ nu mai plecai, bre!
Apoi i-a dat turcul o vac[ =i c`teva sute de franci =i a venit C[lin
]n |ara Rom`neasc[, cu nevast[ cu tot; =ti\i unde? Chiar ]n S[m[ila
noastr[.
El a b[tut pariu-ntìu. +i de la el, drumului de colo, de pe Frumu-
=elu, i-a r[mas numele de drumul lui C[lin robul.
DREPTATEA LUI CUZA-VOD{
+tia Vod[ Cuza c[ lucrurile nu merg tocmai bine ]n \ar[. }ns[, ca

s[ se ]ncredin\eze de adev[r, nu se l[sa numai pe spusele altora, ci
pleca singur prin sate =i ora=e, c[ci a=a-i p[rea mai s[n[tos. Spun cei
ce l-au cunoscut c[, unde nici te g`ndeai, acolo ]l aflai =i mult c[uta
s[ dreag[ toate cele rele.
Odat[ se opri la un tribunal, unde sim\ise c[ nu se ]mp[r\ea
dreptatea dup[ cum ar fi trebuit, ci tocmai str`mb[tatea era mai la
vedere. }mbr[cat ]n haine schimbate, se amestec[ printre oamenii ce
a=teptau s[ le vin[ r`ndul la judecat[. Intr[ ]n vorb[ cu ei, le punea
]ntreb[ri =i c[uta s[-i descoase asupra pricinilor pentru care au ajuns
acolo =i cum se poart[ cu d`n=ii oamenii drept[\ii.
— De patru ani m[ judec =i nu pot c[p[ta dreptul meu, zise un
\[ran ce st[tea trist mai deoparte.
— Pentru ce te judeci? ]l ]ntreb[ Cuza cu prietenie.
— Ia, pentru ni=te p[m`nt pe care mi l-a apucat pe nedrept
arenda=ul din sat.
— Ei, cum? Ce \i-au spus judec[torii?
— Ce s[-mi spun[! De c`te ori vin la ]nf[\i=are, m[ am`n[... ba
c[-i pe dincolo, ba, sucit[... ba, ]nv`rtit[...
— +i crezi c[ ai dreptate?
— Apoi cum s[ nu... tot satul =tie. M-a= pune eu altfel ]n contr[ cu un
boier? Pe c`t ]n\eleg, am`narea se face mai mult ca s[ c`=tige vr[jma=ul
meu; iar eu, din s[rac cum sunt, s[ ajung la sap[ de lemn cu judec[\ile...
— Dac[ este a=a, s[ faci ce-am s[ te ]nv[\ eu. Acum, c`nd te-o
chema ]n[untru, s[ intri =i s[ r[spunzi la ce te-o ]ntreba. Iar de-\i va
spune judec[torul c[ se am`n[ procesul pe alt[ dat[, atunci s[ te ar[\i
foarte sup[rat =i s[ te cer\i cu el, zic`nd: “Dar bine, domnule judec[tor,
p`n[ c`nd se am`n[, c[ m-am s[turat tot venind s[ cap[t dreptate
de la dumneavoastr[? Ce vra s[ zic[ asta?“... +i, f[r[ s[ mai stai la
g`nduri, s[ te repezi =i s[-i arzi o palm[.
— Vai de mine, m[ ]nchide! Nu mai scap din pu=c[rie, c`te zile oi
avea!
— N-ai grij[!... Pe r[spunderea mea! Uit[-te la mine... Cuno=ti cine
sunt?
Cuza-i ar[t[ un semn prin care ]l f[cu s[ priceap[ c[ are ]n fa\[ pe
domnul \[rii.
|[ranul, foarte ]ncurcat, nu mai zise nici o vorb[.
Nu trecu mult =i u=ierul ]l chem[.
Pre=edintele g[si din nou un clenci =i am`n[ procesul pentru alt[ zi.
Atunci s[teanul, plin de m`nie, ]=i lu[ inima ]n din\i, ce-o fi s[
fie... }ncep`nd s[ se certe, se repezi =i-i dete o palm[ de r[sun[ sala.
Caut[ apoi s[ plece. Numaidec`t se sun[ clopo\elul.
— Alerga\i... pune\i m`na... ho\ul... a b[tut pe domnul pre=edinte!...
Se face o zarv[ mare... Sar vreo patru, pun m`na pe el =i pe sus ]l
aduc iar[=i ]n sala de judecat[.
Dar ]n acel moment iat[ c[ intr[ cineva... To\i r[m`n ]ncremeni\i...
Era domnul.
— Ce-i, ce s-a ]nt`mplat? Ce zgomot s-auzea?...
— Tr[i\i, M[ria voastr[, omul acesta a p[lmuit pe domnul pre=e-
dinte, ]ng`n[ procurorul...
— Ei... =i... ce-i cu asta? Numaidec`t acum vre\i s[-l pedepsi\i?
Chiar ]n ceasul acesta?! Mai l[sa\i-l, c-ave\i timp... Mai am`na\i jude-
cata peste o zi... peste dou[... peste o lun[... peste un an... Ce v[ gr[bi\i
at`t! El cum caut[ de at`\ia ani dreptate =i voi ]l am`na\i ]ntruna!
Pentru d`nsul nu se poate face am`nare?!
Sala mu\i. Pre=edintele, judec[torii =i ceilal\i func\ionari schim-
bau fe\e-fe\e =i tremurau ca varga...
Vod[ singur se interes[ de afacerea \[ranului am`nat mereu de

ani de zile =i-i puse s[ dea sentin\a cuvenit[, chiar sub ochii lui. Iar
dup[ ce au sf`r=it cu toate procesele ce le aveau sorocite, ]i alung[
din slujb[ pe to\i, c[ci prea multe p[cate ap[sau asupra capului lor...
— Ura! Tr[iasc[ Cuza! izbucni mul\imea plin[ de veselie.
Iar domnul, pun`nd lucrurile la cale, se f[cu nev[zut.
CUZA +I SOLDATUL
Cuza voi s[ se ]ncredin\eze odat[ ce fel de armat[ are el. De-aceea,

]=i schimb[ straiele domne=ti, se ]mbr[c[ ]n straie sold[\e=ti, =-o por-
ni prin mahalalele Bucure=tilor, tr[g`nd cu ochii prin cele cr`=me, s[
vad[ nu cumva d[ peste un soldat.
Umbl[ el ce umbl[ =i numai ce z[ri un c[l[ra=, c`nt`nd ]ntr-o
cr`=m[.Intr[ =i el acolo.
— Bun[ ziua, camarade!
— Mul\umesc, camarade!
— Dar ce faci aici?
— Cinstesc un pahar de vin.
— Apoi de asta am venit =i eu. +i unde mi se pun am`ndoi pe chef
=i d[-i, =i d[-i, p`n[ noaptea t`rziu.
— M[i, eu am g[tit paralele, ]i d[ Cuza ]ntr-o vreme, tu mai ai?
— Ba =i eu le-am g[tit.
— Apoi atunci ce bem?
— +tii ce? Am s[-mi las sabia z[log la cr`=mar p`n[ diminea\[,
pe-o oc[ de vin. A=a fac to\i de la noi c`nd g[tesc paralele.
Zis =i f[cut.
B[ur[ =i oca aceea de vin =i pornir[.
A doua zi, Cuza, cu noaptea-n cap, veni la cazarma c[l[ra=ilor s[-i
inspecteze.
Solda\ii au fost sco=i ]n ograd[ =i a=eza\i ]n dou[ r`nduri.
Cuza se plimb[ pe dinaintea lor de vreo dou[ ori, apoi se opri
scurt, puse m`na pe un soldat, ]l scoase din r`nd =i gl[sui tare:
— Acestui osta= va trebui s[ i se taie capul. A=a vreau eu!

Soldatul ]ng[lbeni ca turta de cear[ =i ]ncepu s[ tremure. }l cu-
prinser[ fiorii mor\ii. To\i cei de fa\[ r[maser[ ]nm[rmuri\i, ne=tiind
ce se ]nt`mpl[.
— Porunca mea s-o ]mplineasc[ soldatul cutare.
Cuza numi pe soldatul cu care b[use noaptea.
Acela ie=i foarte lini=tit din r`nd, se opri scurt ]n fa\a camaradului
os`ndit, puse m`na pe sabie, ]=i ridic[ ochii c[tr[ cer gr[ind:
— Doamne! Multe minuni ai f[cut ]n lumea aceasta cu cei nevi-
nova\i... Rogu-te, f[, dac[ acest soldat e nevinovat, ca sabia mea s[
se prefac[ ]n sabie de lemn! +i odat[ =i trage sabia din teac[.
Si o minune! Sabia soldatului era de lemn...
To\i au crezut c[-i o minune, afar[ de Cuza =i tovar[=ul s[u de
petrecere.
Aceast[ p[c[leal[ pl[cu lui Cuza-Vod[ =i de aceea ]l f[cu pe soldat
caporal, dar ]l sf[tui s[ nu-=i mai lese niciodat[ arma z[log pe la
cr`=me, c[ e tot ce poate fi mai ru=ine pentru un ap[r[tor al \[rii.
CUZA +I JUDEC{TORUL
Pe l`ng[ multe nedrept[\i f[cute de slujba=ii \[rii, mai intrase ]n

urechea domnitorului Cuza c[ judec[torii de prin \ar[ s-au cam de-
prins s[ ]mpart[ dreptatea =i dup[ zim\ii galbenilor.
+i cum era el deprins s[ se-ncredin\eze ]ntotdeauna singur, o ia
iar la drum, hai, hai, hai, hai, cu toiag =i cojoc =i c[ciul[ moc[neasc[
pe cap.
+i a=a ajunge el ]ntr-un t`rg nu =tiu care =i ca orice cre=tin se v`r[
]ntr-o cr`=m[, s[ ia o gustare.
Acolo, ]ntr-o odaie mai din fund, la o mas[, dup[ obicei, cinsteau
mai mul\i \[rani care se uitar[ cam mira\i la noul oaspete.
C`nd Cuza trecu pe l`ng[ mas[, cu cojocul ]ntre umere, atinse ]ntr-
adins cu poala cojocului sticlele =i paharele, care se f[cur[ \[nd[ri jos.
De aici g`lceav[ =i sfad[, mai ales c[ \[ranii cei de la mas[ erau
pu\in ame\i\i de b[utur[. Cuza ie=i afar[ =i \[ranii droaie dup[ el, s[
le pl[teasc[ paguba.
}n sf`r=it, ]n fa\a negustorului de dup[ tejghea =i de fa\[ fiind =i
un sergent de uli\[, care cinstea =i el mai de-o parte, la o mas[, Cuza
d[ o palm[ celui mai clon\os dintre \[rani.
Sergentul de uli\[ se puse la mijloc =i se sf`r=i cu hot[r`rea ca \[ra-
nii, pentru pagub[ =i lovire, s[-l deie ]n judecat[ pe mocanul nostru.
Zis =i f[cut.
Dup[ dou[-trei zile se g[seau cu to\ii ]n fa\a judec[torului din acel
t`rg, cum =i sergentul =i negustorul, ca martori.
— Cum ]i pricina, mo=ule? ]ntreb[ judec[torul.
Cuza s-apropie de mas[ =i cam pe sub col\ul mesei slobozi judec[-
torului c`\iva galbeni, apoi povesti ]nt`mplarea petrecut[ la cr`=m[.
A ]ntrebat judec[torul =i pe t`nguitori =i pe martori =i la urm[ toat[
dreptatea s-a dat mocanului nostru.
Tot ]ntr-acel ceas, tot ]n judec[torie fiind, Cuza =i-a dezvelit pieptul,
ar[t`ndu-=i =i ]ndrept[rile de domn.
Judec[torul, v[z`nd, se-mpleteci =i c[zu jos.
Cuza, pe \[ranul lovit cu palma, ]l s[rut[ pe obraz, s[-i spele pata,
c`t pentru pagub[, ]l r[spl[ti b[ne=te.
Cum s-a aflat nu se =tie, dar ]ntr-o clip[, la fa\a locului fu ispravnicul
de \inut =i to\i slujba=ii mari din t`rg.
Cuza d[du porunc[ ca judec[torul s[ fie ridicat =i dus ]n t`rgul Ie=u-
lui, la domnie. Ce i s-o fi ]nt`mplat acolo, nu se =tie, dar cald nu i-o fi fost.
OCA LUI CUZA
Multe =i frumoase lucruri se povestesc la Gala\i despre domnito-

rul Cuza.
De te cobori la vale spre Dun[re =i-n cale te aba\i pe la pr[v[lia
vreunui negustor b[tr`n g[l[\ean, ]ndat[ ce deschizi vorba de timpu-
rile trecute, mo=neagul porunce=te cafele =i, ]ntr-un u=or oftat, ]ncepe
s[-=i istoriseasc[ amintirile trecutului, ]n care nu uit[, Doamne fere=te,
s[-\i pomeneasc[ pe Cuza. De urci ]n partea t`rgului ce duce c[tre

Vadul Ungurului, ori pe calea Tecuciului ce trece pe la curtea r[po-
satului Ion Soare, vechi =i bine cunoscut de-al domnitorului Cuza,
iar[=i ]nt`lne=ti ]n cale casele Clucerului ori ale altui boier b[tr`n ori
negustor care-i gata s[-\i spun[ c`te-o-nt`mplare a lui, ori numai auzi-
t[, despre domnitorul Cuza.
}ntr-o sear[, ce-i veni lui Cuza, fiind ]n Gala\i, hai s[ vad[ singur
dac[ negustorii v`nd cu oca lui.
+i-a tras o saric[ mi\oas[ deasupra hainelor str[lucitoare, milit[-
re=ti, lu[ o c[ciul[ ciob[neasc[ pe cap, ]ndes`nd-o p`n[ peste urechi,
=i cum era =i ]ntuneric =i ningea de nu se vedea om cu om, o lu[
razna, tocmai spre t`rgul cel nou.
— Bun[ vreme, jup`n negustor!
— Bun[ s[-\i fie inima, voinice! socotindu-l a fi vreun \[ran venit
la t`rg. Ger =i ninge-ntruna, hai? ]i mai spuse negustorul.
— Frig =i-a= vrea s[ m[-nc[lzesc. Ian ad[ o oc[ de-a lui Cuza!
Dup[ pu\inel timp, domnitorul se treze=te c-o ulcic[ de lut ca de-o
jum[tate de oc[.
— D-apoi bine, jup`ne negustor, asta-i oca lui Cuza?
— Vezi bine c[ pentru voi, \[ranii, aiasta-i!
Domnitorul se gr[bi s[ pl[teasc[ =i porni.
A doua zi, negustorul se pomeni chemat de p`rc[lab, care porun-
ci de-i leg[ de g`t negustorului ulcelele de lut ]n care vindea vinul
drept oca lui Cuza; =-a fost purtat a=a prin t`rgul cel nou =i ru=inat.
Din ziua aceea nu s-a mai g[sit nici un negustor care s[ nu v`nd[ cu
oca cea dreapt[ a lui Cuza, una =i pentru boieri, =i pentru \[rani.
A=a =tia domnitorul Cuza s[ afle =i s[ fac[ dreptate poporului.
PINTEA VITEAZUL
Acum dou[ sute de ani, tr[ia ]n M[gogea un bog[tan numit Stu-

pul, c[ci era bogat ca un stup, care-i mai bogat. }ntre al\i servitori
avea Stupul unul mut, cu numele Cup=a Pintea. Un an de zile ]l sluji
Pintea pe Stupul, dar nici un cuv`nt din gura lui n-a scos; to\i ]l cre-
deau mut, c[ era t[cut =i g`nditor. P[rin\i nu avea. +i Stupul purta
r[u pe Pintea, nu-i da nici de m`ncare de-ajuns; iar de lucrat lucra
p`n[-i p`rìau oasele. Se g`ndea bietul Pintea la zicala c`ntecului:
„Cine-i slug[ la altul
Multe rabd[ s[racul;
Las’ s[ rabde, dac[ =ede,
Codru-i mare, =i nu-l vede!“
Odat[ fiind la plug Pintea cu st[p`nul, acesta ia oticul* =i ]l ]n-
cinge pe Pintea peste spate. Aceasta a fost prea mult =i pentru un
mut. Deci se ]nfurie, b[g[ codori=tea zbiciului ]n p[m`nt =i strig[ r[stit
c[tre st[p`nul s[u:
— P`n[ face codori=tea asta frunz[ verde, nu m[ mai vezi; va fi
amar de zilele tale, de va ]nverzi de azi ]ntr-un an!
Cu aceste vorbe, Pintea apuc[ codrul, iar Stupul r[mase ]ncremenit
c`nd auzi amenin\area din gura lui Pintea, pe care-l \inea mut.
La anul veni Pintea chiar ]n acel loc =i afl[ codori=tea zbiciului
]nverzit[. Atunci ]ncepu a zice-n frunz[, de bucurie c[ i-a venit vre-
mea. S-a pus =i a jupuit tuspatru boii Stupului, =i-i frige =i-i m[n`nc[
cu ortacii, iar Stupului ]i pl[te=te cu dou[ chichii** de bani (dup[
al\ii a dat Pintea o chiv[r[ de bani slujnicei care-i da de m`ncare,
p`n[ fu slug[ la Stupul). Apoi s-a dus, =i dus a fost p`n[-n ziua de azi.
Lumea lui de aci ]ncolo a fost codrul, unde-=i avea conacul cu or-
tacii lui, care erau la num[r doisprezece.
Mai mult se \inea Pintea pe dealul ce este spre miaz[noapte de la
L[pu= =i care deal p`n[ ]n ziua de azi se nume=te „+atra Pintii“. De
acolo da n[val[ asupra boga\ilor, cu deosebire asupra oamenilor
negu\[tori, ]i despoia de bani, din care f[cea parte =i la s[racii din
satele vecine. De aceea suflet de om nu l-ar fi tr[dat pentru c`t bine-i
]n lume, c[ era spaima boga\ilor =i mila s[racilor, iar s[raci atunci
erau mai mul\i ]n lume dec`t boga\i.
* Oticul — b[\ la un cap[t ca o lop[\ic[, folosit pentru cur[\irea plugului.

** Chichii — l[di\[.
Mult[ vreme, mul\i ani de-a r`ndul o fi tr[it el cu ortacii lui prin
codri, ie=ind pe la str`mtori dup[ bani, g[lbiori pe la cei negu\[tori.
Mult[ vreme o fi cutreierat el mun\ii, c`tu-i de la L[pu= p`n[-n Ma-
ramure=, Bucovina =i Moldova, ba =i ]n mijlocul Ardealului a intrat,
tot prin codri, vezi bine, c[ doar zice c`ntecul:
„C-o l[sat cet[\i =i sate,
C[ sunt pline de p[cate,
+i-o intrat ]n codrul verde,
Unde ur`tul se pierde.“
Pe c`nd calicimea, s[r[cimea, mul\imea nemul\[mit[ cu starea lu-
crurilor povesteau cu bucurie de vitejiile lui Pintea, pe atunci bog[-
tanii, b[no=ii, asupritorii, tremurau c`nd ]i auzeau de nume =i ar fi
dat oric`t, numai s[ se poat[ m`ntui de el.
Printre nenum[ra\ii lui du=mani erau =i cet[\enii din Baia Mare,
c[rora le f[cuse ]n multe r`nduri daune ]nsemnate, din care cauz[
ace=tia =i erau cei mai ]nsemna\i du=mani ai lui. Dar Pintea habar
n-avea de num[rul du=manilor, nu; el trecea de-a lungul =i de-a latul
B[ii Mari c`nt`nd:
„De-ar avea du=manii modru,
Face-m-ar cenu=[-n codru;
De-ar avea du=manii r`nd,
Face-m-ar cenu=[-n v`nt!
}ngrijitu-s, nu m[ las,
S[ fac voia la pizma=!“
Tradi\ia ne spune c[ ]ntr-o iarn[ grea era Pintea cu so\ii lui pe
„+atra-Pintii“ =i erau ]n mare lips[ de bucate; venise greul traiului,
de=i bani aveau destui.
Deci el a \inut sfat cu so\ii, ce ar fi de f[cut, =i a ales pe trei in=i =i
le-a dat bani s[ mearg[ ]n Baia Mare s-aduc[ vin, pìne =i sare. Dar
cei trei se codeau, c[ f[r[ el nu cutezau a intra ]n Baia Mare. Deci au
zis c[tre Pintea:
— C[pitane, noi vom merge la Baia Mare =i-om aduce vin, pìne
=i sare, dac[ ni-i spune din ce \i-a sta moartea? — c[ ei bine =tiau c[
pe Pintea nici glon\ul nu-l prinde.
+i el le-a spus c[ din trei fire de grù de prim[var[ =i dintr-un

plumb mic de argint — acelea, dac[ le-a ]nfunda cineva ]n pu=c[, l-or
prinde =i l-or omor]; dar alt glon\ pe el nu-l prinde.
+i s-au dus ortacii la Baia Mare =i au t`rguit, dar c`nd la ]ntors
]napoi, i-au prins pandurii =i i-au legat =i au vrut s[-i omoare. Iar
c[pitanul ora=ului le-a f[g[duit c[ i-a l[sa slobozi, de vor spune ei
din ce va sta moartea Pintii, c[ glon\ul din pu=c[ nu-l prinde. +i ace-
ia, de fric[ sau din r[utate, au spus, iar pandurii s-au dus, condu=i de
so\ii lui Pintea, p`n[ la „+atra-Pintii“ =i acolo s-a iscat, ]ntre haiducii
Pintii =i ]ntre pandurii ora=ului, o lupt[ ]nver=unat[. Dar Pintea c[zu
mort, lovit de un glon\ de argint =i de trei fire de grù de prim[var[,
iar capul i l-au t[iat =i pus pe poarta cet[\ii de la Baia Mare, unde ]n
toat[ s[pt[m`na ]l piept[na o rom`nc[ =i-l ar[ta poporului ce venea
la t`rg, ca s[ se conving[ c[ de bun[ seam[ Pintea Viteazul e mort,
deoarece poporul nu vrea s[ cread[ c[ =i Pintea poate muri.
CODREANU
}ntr-o iarn[ c[zuse un om[t mare =i troienise drumurile. Un vame=,

trec`nd prin codrii Orheiului cu sania, r[t[cise calea. Viscolea ]ntru-
na, =i c`nd nu mai era chip de mers mai departe, a poruncit s[ fie
opri\i caii ]n drum ca s[ ]nnopteze acolo, la margine de codru. }n jur
— ]ntuneric, ninsoare, viforni\[ =i urlet de lupi fl[m`nzi...
Vizitiul z[ri o lumin[ ]n dep[rtare. Doi arn[u\i au fost l[sa\i ]n
tr[sur[, iar vame=ul, un arn[ut =i vizitiul s-au pornit ]nspre lumini\[.
Era anevoios de mers; cu mult greu au ajuns la o c[su\[, cu n[me\i
p`n[-n stre=ini, ]n fereastra c[reia lic[rea o lumin[. L`ng[ u=a casei
st[tea un cal. Drume\ii r[t[ci\i au intrat ]n cas[. Aici era cald =i bine.
La foc st[tea un b[rbat frumos, voinic, care i-a poftit s[ se a=eze la
foc =i i-a cinstit cu rachiu din plosc[. Drume\ii au hot[r`t s[ popo-
seasc[ p`n[ diminea\[. Necunoscutul s-a dovedit a fi un om vorb[re\,
un povestitor =i un c`nt[re\ minunat. Timpul zbura pe neprins de
veste. Mai apoi au luat vorba de Codreanu, despre care se povesteau
multe =i nevrute, =i streinul a prins a-i ]ntreba c`te =i mai c`te despre
haiduc. Vame=ul ]l gr[ia de r[u, f[c`ndu-l cum ]i venea la gur[: uciga=,
v`rcolac, neispr[vit, r[uf[c[tor, t`lhar. Arn[utul ]l contrazicea, spu-
n`nd c[ haiducul este un voinic viteaz, care nu se teme de poter[, ba
din contra o trage pe sfoar[ cum ]i place. Surugiul cel s[rac ]l l[uda
pe Codreanu, vorbea numai de bine, spunea c[ de-ar fi mai mul\i
haiduci de ace=tia, apoi s[racii ar tr[i mai bine, iar turcii ar mai avea
fric[. Vame=ul i-a poruncit s[ tac[, spun`nd c[ vorbe=te nimicuri =i
continua s[-l batjocoreasc[ =i s[-l ]njure pe Codreanu: ]ndruga verzi
=i uscate, schimonosea ceea ce povestea lumea. Necunoscutul ]l ascul-
ta cu mult[ aten\ie. „Ei, dar acum, m[ rog dumitale, s[-mi spui, l-a
]ntrebat el, are acel Codreanu vreun dumnezeu?“
„Ba-i mai r[u dec`t un busurman! Mai r[u dec`t un t[tar!...“ a
r[spuns vame=ul ]nfierb`ntat de rachiu =i a povestit, c[ odat[ Co-
dreanu ]n timpul slujbei ar fi intrat c[lare ]n biseric[, s-a purtat necu-
viincios cu lumea, apoi a ucis preotul =i a pr[dat biserica.
Haiducul asculta cu durere ]n suflet aceste scorneli.
„Ei bine, f[cu atunci el, Codreanu, dup[ cum spui e un uciga=...
Dar poate c[ se arat[ bun m[car cu cei s[raci? Poate le face bine la
copii?“ Dar vame=ul a r`s, spun`nd c[ de cei boga\i =i puternici Co-
dreanu se teme, iar pe cei s[raci ]i chinuie cu mult[ cruzime c`teodat[,
fiindc[ asta ]i face pl[cere. +i pe loc a mai n[scocit ceva s[-i fac[ pe
to\i s[-l cread[.
Codreanu n-a mai putut r[bda: l-a apucat pe vame=, l-a dat la
p[m`nt, l-a dezarmat =i l-a legat burduf. I-a legat iute =i pe cei doi
arn[u\i, ca s[ nu sar[ ]n ap[rarea ciocoiului. Apoi vr`nd s[-=i verse
m`nia, a scos din traist[ patru potcoave, caiele, ciocan =i... l-a potco-
vit pe vame= la m`ni =i la picioare. „A=a \i se cuvine pentru c[ \i-ai
b[tut joc de cei s[raci! f[cu haiducul, termin`nd lucrul. Despre cio-
coii vo=tri po\i s[ spui minciuni c`t \i-o pl[cea, iar despre noi de azi
]nainte cred c[ n-o s[ mai spui!“
Dezleg`ndu-l pe surugiu, i-a spus: „S[ nu cumva s[ spui =i tu vre-
odat[ la fel. }\i jupoi pielea =i \i-o presor cu sare!“
C`nd s-a zorit de ziu[, vame=ul ce st[tea uimit =i chinuit a fost

luat =i dus la tr[sur[. Codreanu le-a ]mp[r\it bani la ceilal\i =i le-a
poruncit s[-l duc[ pe vame= mai repede unde avea nevoie.
URSU
Odat[, la o c`rcium[, Ursu a f[cut cuno=tin\[ cu un fl[c[u t`n[r,

care era ]ndr[gostit de o fat[ frumoas[, pe care tat[l ei nu vroia s-o
m[rite cu d`nsul, c[ era s[rac.
Fl[c[ul era de tot sc`rbit, nici nu vroia s[ beie paharul cu care ]l
cinstise haiducul...
Amintindu-=i de dragostea nefericit[, pe care a avut-o, haiducul a
hot[r`t s[-i ajute fl[c[ului. Era nevoie de bani, =i c`t mai repede.
Tocmai ]n vremea aceasta f`rta\ii i-au spus haiducului c[ un boier
bogat se preg[tea s[ plece la Chi=in[u.
}n ajunul plec[rii, ]n curtea boierului a intrat un c[l[re\ ]narmat =i
i-a poruncit s[ ieie la drum vreo sut[ de galbeni, fiindc[ o s[ aib[
pl[cerea s[ se ]nt`lneasc[ cu Ursu, c[ruia nu i-s pe plac boierii s[raci.
C[l[re\ul a disp[rut. La curte se ridicase zarv[ mare, a fost anun\at[
poli\ia, tot drumul a fost ]mp`nzit de pu=ca=i =i oameni ]narma\i, iar
pe poteci l[turalnice se pornir[ c[l[re\i trimi=i s[ deie de urma haidu-
cului. Boierul nu putea s[ am]ne plecarea. Cu frica ]n spate s-a pornit,
]nconjur`ndu-=i careta cu vreo sut[ de c[l[re\i, ]narma\i p`n[ ]n din\i.
Unul dintre posturi se g[sea nu departe de sat. }n vremea aceasta
ploua, era noapte, frig =i paznicii au intrat ]n c`rcium[ s[ se usuce =i
s[ se ]nc[lzeasc[
Acolo s-au luat cu vorba, s-au ]mb[tat =i au uitat de paz[. }n
c`rcium[ a intrat deodat[ Ursu. Paznicii s-au trezit din be\ie, iar hai-
ducul a ]nceput a-i oc[r], c[ nu-=i ]ndeplinesc slujba, nu-l ascult[ pe
boier; =i cu lovituri de bici i-a alungat pe to\i din c`rcium[.
Pe la miezul nop\ii boierul cu toat[ paza trecea prin p[dure.
Deodat[ ]n mijlocul drumului a ap[rut un c[l[re\. A urmat o
]mpu=c[tur[ de pistol. „Ursu!“ r[cni careva, =i paznicii s-au luat ]n
goan[ dup[ c[l[re\. Vizitiii m`nau caii =i se \ineau cu careta pe-

aproape de paznici. }mpu=c[turile celui din fa\[ nu conteneau, stra-
jnicii r[spundeau =i ei... R[cnete, =uier[turi, zarv[ mare! To\i zburau
]nainte. Folosindu-se de ]nv[lm[=eal[, Ursu s-a ascuns ]n p[dure =i c`nd
a ajuns careta ]n dreptul lui, a intrat printre c[l[re\i =i a prins a fugi
]naintea tuturora =i a striga: „Prinde\i-l, m[i, trage foc ]n netrebnic!“,
ceilal\i au dat ]n cai =i mai avan, ]ntrec`ndu-l, iar el a s[rit de pe cal ]n
caret[, s-a a=ezat al[turi de boierul ]nfrico=at, l-a salutat =i i-a vorbit:
— Vezi, cucoane? Ursu este om de condi\ie: a f[g[duit c[ o s[
mearg[ al[turi de dumneata =i s-a \inut de cuv`nt. Ca r[splat[ tre-
buie s[ respec\i ]nvoiala =i s[-mi dai suta cea de galbeni.
Boierul n-a spus nici un cuv`nt, a scos punga =i i-a dat-o haiducu-
lui. Ursu i-a mul\umit =i a ]nc[lecat iar pe calul s[u, care alerga al[turi
de caret[. Nimeni n-a b[gat de seam[ nimic: to\i zburau ]nainte,
r[suna p[durea de ]mpu=c[turi =i r[cnete.
Urc`nd ]n =a, Ursu i-a ajuns din urm[ =i a ]nceput a-i croi cu harap-
nicul pe c[l[re\i: „Na, na neispr[vi\ilor ce sunte\i, l-a\i sc[pat pe Ursu
din mìni!“
Apoi a ie=it ]naintea lor, a mai tras un foc de pistol ]n aer =i a
disp[rut...
TOBULTOC
Era ]ntr-o noapte de Pa=te. Biserica era numai lumini: se f[cea

slujb[ religioas[. }n spatele tuturora st[tea Tobultoc, un haiduc ]nalt
=i frumos. El a z[rit pe-aproape o femeie, ]mbr[cat[ s[r[cu\, chinuit[
=i palid[ la fa\[, iar l`ng[ d`nsa — o feti\[ slab[ ca vai de ea. Femeia
nec[jit[ se uita neputincioas[ ]nainte =i parc[ nici auzea slujba, nici o
vedea. Tobultoc o ]ntreb[, de ce e a=a de am[r`t[ ]ntr-o zi ca aceasta.
Femeia a oftat =i i-a povestit cu lacrimi ]n ochi o istorie trist[: c[
doi ani ]n urm[, c`nd se pornise ghea\a, b[rbatul i s-a ]necat ]n Nis-
tru =i ea a r[mas cu o cas[ de copii =i f[r[ nici un ban. S[n[tatea i-i
firav[, copiii — bolnavi =i ei, =i iat[ a=a o duc de azi pe mìne, mai
mult fl[m`nzi, ]ntr-o cocioab[ friguroas[...
Tobultoc a ]ntrebat-o unde ]i este casa =i a ie=it din biseric[. El a

trecut repede prin tot satul, a ]nc[lecat pe un cal, l[sat pe vale la p[=une,
=i s-a dus la conacul boieresc, ce se afla la o arunc[tur[ de b[\ de sat.
C`nd s-a apropiat de conac, s-au repezit la el to\i cìnii, dar i-a
pus pe fug[ voinicul =i s-a pornit spre odaia luminat[, unde st[tea la
mas[ =i se veselea boierul cu oaspe\ii s[i.
— Eu sunt Tobultoc, a spus el ap[sat, nu v[ fie fric[. Am venit s[
mai u=urez masa.
Apoi a de=ternut de-un corn fa\a de mas[ =i a ]nceput a pune ]ntr-
]nsa de toate c`te oleac[. A legat-o, a pus-o pe um[r =i a ie=it spun`nd:
— Zilele acestea o s[ primi\i ]napoi fa\a de mas[, iar pentru
m`ncare v[ mul\umesc din toat[ inima.
De mare groaz[ ]nlemnise to\i pe loc =i nu scoteau nici un cuv`nt.
Chiar =i strajnicii, care intraser[ s[-l lege pe Tobultoc, au ]ncremenit.
Tobultoc s-a ]ntors ]n sat ]n fuga calului, a c[utat casa s[rmanei
v[duve, a desc[lecat =i a intrat ]n[untru, a aprins f[cliile =i a a=ezat
masa. Copiii s-au trezit =i s-au bucurat, v[z`nd at`tea bun[t[\i pe mas[.
Dup[ terminarea slujbei, c`nd se apropia v[duva de cas[, \in`n-
du-=i copila de m`n[, sc`rbit[, c[ n-o s[ aib[ m[car cu ce-=i ]nfrupta
copiii de Pa=ti, z[ri lumin[ ]n ferestruic[ =i se ]nsp[im`nt[. I se p[ruse,
c[ aceasta nu este casa ei =i s-a dus mai departe, dar feti\a a tras-o
]napoi zic`nd: „Unde ne ducem noi, mam[? Iat[ casa noastr[!...“
}ncredin\`ndu-se c[ nu s-a ]n=elat, s-a ]ntors ]napoi =i a hot[r`t s[
intre ]n cas[. C`nd a intrat, ce s[ vad[? Pe lai\[ =edea necunoscutul
care vorbise cu ea ]n biseric[ =i ]l hr[nea pe copilul cel mai mic, iar
ceilal\i copii st[teau ciucure ]n jurul lui =i osp[tau de toate.
TREI VITEJI
Au fost odat[ dou[ v[dane.Una avea un b[iat, dar cea cu un b[iat

a murit =i b[iatul ei l-a crescut sor[-sa cu doi b[ie\i. De acum avea
trei b[ie\i. Pe ai ei b[ie\i ]i chema pe unul Costin =i pe altul Constan-
tin. Pe-al surorii sale ]n chema Ioni\[. S-au ridicat fl[c[i mari =i s-au
aflat viteji. +i-au f[cut straie =i si-au cump[rat arme =i cai mari cu
aripi; zburau pe sus, at`t erau caii lor de iu\i. Au umblat ei lumea
]mprejur cu caii lor p`n[ au ajuns la |arigrad. }n |arigrad au umblat
mai mul\i ani. Ei erau trei viteji, iar ]mp[ratul turcesc avea trei fete
tot de seama lor. De acuma ei aveau vorb[ cu d`nsele s[ se ]nsoare =i
s[ le ia. S-au sf[tuit ei ]nde ei: „Hai, m[i, s[ lu[m fetele!“
S-au ]narmat, au ]nc[lecat pe cai =i s-au dus la |arigrad la fete.
Au pornit tustrei c[l[ri s[ le ieie. Acei doi, Costin =i Constantin au
r[mas mai ]n urm[, dar Ioni\[ s-a dus cu calul mai ]nainte. Merg`nd,
a mai jucat calul pe l`ng[ zid, pe acolo, dar o fat[, cea mai micu=oar[,
a avut vorb[ s[ o ia el. C`t a umblat el acolo, fata a ie=it afar[ cu o
garofi\[ ca de vin ro= =i se plimba prin flor[rie =i s-au v[zut =i i-a spus:
— B[di\[ Ioni\[,
Ia poftim ast[ garofi\[!
Atunci el a sumu\at calul peste zid =i a luat-o cu garofi\[ cu tot, a
pus-o pe obl`ncul =[ii =i a s[rit zidul ]napoi.
C`nd a ie=it ]n uli\[, s-a ]nt`lnit cu cei doi =i ei l-au ]ntrebat:
— De unde ai g[sit-o, m[i?
— Am g[sit-o ]n flor[rie =i am luat-o
— Da cele dou[ nu-s pe acolo?
— Nu-s.
Au s[rit tot peste zid =i aceia =i le-au luat de dinaintea ]mp[ratului
=i le-au scos afar[. }mp[ratul s-a uitat =i n-a zis nimic. Ei erau vesti\i:
fugeau turcii ca =oarecii c`nd intrau ei ]n |arigrad.
Ei au venit ]ncoace pe la L[pu=na... =i aveau movil[ =i sub movil[
erau grajduri de cai; \ineau caii acolo, dar deasupra, dac[ au adus
miresele, au f[cut un cort albastru =i au prins a benchetui. Dar m[-sa
tr[ia. Ei s-au pus la benchetuit, dar pe bab[ au pus-o cu ocheana s[
se uite s[-i p[zeasc[ de turci. C`nd ]i va vedea c[ vin, s[ le spun[.
}n ziua c`nd =i-au adus miresele, nu s-a v[zut nimic. A doua zi
c`nd s-a uitat:
Colbul se vedea
+i apoi pierea.
A ridicat turcul toat[ turcimea, oastea, de la mic =i p`n-la mare,

c[l[ri to\i s[-i prind[ pe ace=ti trei voinici, s[-i duc[ vii s[ le deie
fetele =i s[-i pun[ mai mari; nu s[-i taie.
A intrat ]n cort baba, dar ei benchetuiau... =i le-a spus:
— Maic[, voi be\i =i benchetui\i
Cu trei fete de-mp[rat,
Luate din |arigrad.
Dar nu =tiu L[pu=na a ]nflorit,
Ori oastea turceasc[ a t[b[r`t!
— M[i, vere Ioni\[, ie=i tu afar[ =i num[r[. Mama-i b[tr`n[, nu
poate c[ta cu ocheana pe steaguri =i prapuri. S[ numeri =i, dac-or fi o
sut[ cincizeci de mii, s[ mergem c`te=itrei, dar dac-or fi numai cinci-
zeci de mii, numai bine \i-or ajunge \ie.
Ioni\[ a num[rat p`n[ la o sut[ cinizeci, p`n[ la dou[, p`n[ la
trei, a num[rat p`n[ la dou[, trei sute de mii =i de acolo a lep[dat, c[
ei n-au fost o sut[ cincizeci de mii, dar au fost mii nenum[rate. Ioni\[
=i-a f[cut socoteal[ =i a zis: „}s mul\i tare, avem s[ mergem tustrei,
miresele avem s[ le l[s[m pe bab[. Da am s[ spun c[-s numai cinci-
zeci de mii =i am s[ m[ duc s[ le ies eu singur ]nainte“. C`nd a intrat
]n cort, l-au ]ntrebat:
— M[i, ai num[rat?
— Am num[rat.
— Da c`\i sunt?
— Cam vreo cincizeci de mii.
— Apoi dac[-i a=a, du-te =i te ]mbrac[ =i ia-l pe murgul cel zburlit
=i la picioare =ivoit, c-aceluia-i spore=te la fug[.
Ioni\[ s-a ]mbr[cat, s-a ]narmat =i a ie=it ]naintea turcilor. I-a oprit
=i i-a suduit:
— M[i p[g`ni, unde merge\i voi?
Da ei au dat r[spuns:
— Mergem la cei trei viteji: la Costin, la Constantin =i la copilul
r[mas Ioni\[.
— Eu sunt copilul r[mas.
A prins a t[ia =i a f[cut drum prin turci ca =i cum cose=ti =i r[m`ne

brazd[ =i o ]ntorci ]napoi. }i ]n=ira c`te trei, patru mii =i se ]ntorcea
]napoi =i-i t[ia. De acum pe locul cela nu mai putea s[ mearg[, de
le=uri tr`ntite ce erau. A t[iat trei zile =i trei nop\i ]ntr-]n=ii, a t[iat de
n-a mai r[mas nici unul.
Baba a c[tat cu ocheana. }n ziua ceea colb s-a v[zut, a doua zi =i
mai pu\in, iar a treia zi nu s-a v[zut nimic. Dar verii lui benchetuiau
=i nici nu-=i aduceau aminte de d`nsul. Baba intr[ la d`n=ii =i le spune:
— M[i, voi benchetui\i
Cu trei fete de-mp[rat,
Luate din |arigrad,
Dar la v[rul vostru nu g`ndi\i!
Lua\i-v[ =i v[ duce\i ]naintea lui c[ o fi pierit pe undeva.
Au mers ei =i au ]n=euat caii =i au purces ]naintea lui ca s[ vaz[ ]i
mort ori ]i viu.
Merg`nd, s-au ]nt`lnit cu d`nsul, venind pe drum; venea c[lare
gem`nd:
— M[i, de este vreun v[r de-al meu, d[-te ]n l[turi, c[ nu te v[d
bine =i te-oi strica. Calul meu de trei zile ap[ n-a b[ut =i mie ochii mi
s-au ]mp[ienjenit =i nu te cunosc bine.
A venit speriat =i baba l-a mai afumat cu buruiene.
— D-apoi tu, m[i, cum de ai z[bovit at`ta timp, dac[ au fost nu-
mai cincizeci de mii? Tu puteai s[-i tai ]n dou[ ceasuri.
— N-au fost cincizeci de mii, da au fost sute de mii, c[ veneau
cum vine negura pe dealurile =i v[ile pline de turme.
— P[i tu, dac[ ai v[zut c[-s at`\ia, de ce nu ne-ai dat de =tire s[
mergem =i noi?
— D-apoi fetele pe cine s[ le l[s[m? Pe bab[? S[ zic[ ele c[ suntem
ni=te blestema\i?!
CUPRINS
LEGENDE TOPONIMICE
BABELE
Povestea spune c[ ar fi fost o singur[ bab[, pe care o chema Dochia.

Adic[ bab[ nu era ea, c[ s[ vede\i. Ba era fiica unui ]mp[rat vestit =i era
a=a de frumoas[, c[ to\i fiii de crai o pe\ir[, dar ei, nici unul nu-i pl[cea.
Azi a=a, mìne a=a, poimìne la fel, p`n[ ce unul din ei, nici una,
nici alta, porne=te cu r[zboi ]mpotriva ]mp[ratului, tat[l fetei, ]l bate,
]l prinde =i se apropie de palatul fetei, c[ci g`ndul lui nu era altul
dec`t s[ pun[ m`na pe fat[.
Biata fat[, c`nd a auzit, de fric[ s[ nu cad[ ]n m`na lui, s-a dus la
o vr[jitoare =i a rugat-o s-o prefac[ ]ntr-o bab[ zb`rcit[ =i ur`t[.
+i-a luat ni=te oi, s-a ]mbr[cat ]n nou[ cojoace, c[ci era iarn[ =i
topenie* de frig =i =i-a luat drumul spre p[dure. A stat fata, adic[
baba, nu fata! Zic, a stat, p`n[ prim[vara, c`nd a dat col\ul ierbii. }n
ziua dintì a lui martie a fost a=a de cald, c[ baba =i-a lep[dat un
cojoc din cele nou[. A doua zi, =i mai cald, =i baba =i-a mai lep[dat
un cojoc, =i a=a p`n[ ce =i-a dezbr[cat toate cojoacele. Da tocmai a
noua zi, c`nd =i-a azv`rlit ultimul cojoc, unde ]ncepe deodat[ un v`nt
a=a de puternic, ]nc`t o ]nghe\[ pe bab[ =i o pref[cu ]ntr-o stan[ de
ghea\[. Pas[mite c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tat[-s[u.
De-atunci a r[mas rostul vremii tot a=a schimb[cios ]n cele nou[
zile de la ]nceputul prim[verii. +i tocmai c`nd ai zis Doamne-ajut[ =i
* Topenie — pr[p[d, dezastru.

Legende toponimice 291
\i-ai lep[dat surtucul, atunci te pomene=ti cu c`te un pui de gerule\,

ba ]nc[ =i cu c`te o z[pad[, de nici nu =tii cum s[-l ]mbraci iar[=i mai
degrab[. De atunci a r[mas =i vorba c[: „S[ te fereasc[ Dumnezeu de
zilele Dochiei!“
}n multe p[r\i se mai crede c[ aceast[ Dochie ar fi fost fiica lui
Decebal =i c[ a fugit ]n p[dure =i s-a f[cut p[stori\[, de fric[ s[ nu
cad[ ]n mìnile romanilor =i ale ]mp[ratului Traian.
Dup[ ultima zi a babei, se crede c[ frigul nu mai are putere, iar
oamenii nu mai au nevoie de foc. De aceea oamenii, ]n acea zi, cur[\[
cur\ile, str`ng tot gunoiul la un loc =i ]i dau foc, iar apoi sar peste el
ca s[ se afume =i s[ fie feri\i de orice spurc[ciune, c[ci toate spurc[-
ciunile ard o dat[ cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afum[ =i prin
case, cu o c`rp[ ars[.
De acum s-au sf`r=it =i cu babele, =i sf`nta munc[ re]ncepe iar[=i
cu acela=i dor ca =i anul trecut.
TURNUL LUI BUTU
}n masivul Ceahl[ului, ]ntre alte multe =i nenum[rate st`nci, se

afl[ una foarte greu de urcat, cu numele de Turnul lui Butu.
}n vremuri dep[rtate, cam pe timpul lui Alexandru cel Bun, or fi
vreo 500 de ani — a=a poveste=te poporul — tr[ia un oarecare Butu,
rom`n viteaz =i osta= de frunte. Alexandru ]l alese ca ginere al lui,
logodindu-l cu fiica sa Ana.
Ce se ]nt`mpl[ ]ns[? }n aceast[ vreme era r[zboi cumplit ]ntre
le=i =i nem\i, =i Alexandru, domnul Moldovei, trimisese pe viitorul
s[u ginere, Butu, cu cinci sute de c[l[re\i osta=i ]n ajutorul le=ilor.
Dup[ mai multe lupte cr`ncene, Butu cade ]ntr-o zi greu r[nit sub
zidurile unei cet[\i =i-=i d[ sufletul, f[r[ s[ mai poat[ vedea pe ai s[i,
nici pe Ana.
Trecu un timp p`n[ ce sosi vestea la curtea lui Alexandru, veste
trist[ =i ]nfior[toare, despre moartea vrednicului Butu. Jelanie mare,
dar mai cu seam[ Ana, logodnica, nu-=i mai contenea cu pl`nsul, c[ci
]i jurase credin\[ pe veci.
}ntr-o zi, vreo jum[tate de an dup[ moartea lui Butu, o cheam[

pe Ana tat[l ei, domnitorul Alexandru.
— Fiica mea, ce tot pl`ngi? ]i zise el, s-a ispr[vit cu Butu; mor\ii
cu mor\ii, viii cu viii. M-am g`ndit s[ te logodesc cu boierul cutare.
Ana nici nu voia s[ aud[ de toate astea; pentru ea s-a ispr[vit cu
rostul vie\ii. Dac[ n-a fost s[ fie cu Butu, apoi ce-i mai trebuie altul?
Alexandru nici nu voia s-o asculte =i o logodi, f[r[ vrerea ei, cu un
boier mare.
}ncepur[ a se face preg[tirile de nunt[, c[ci ziua pentru c[s[torie
se apropia. S[rmana Ana, nici nu mai =tia ce s[ fac[. Voia s[ plece de
acas[, dar era p[zit[ stra=nic.
Ce s[ fac[, ce s[ dreag[? Soarta ei fu a=a. Ziua nun\ii se apropia,
=i iat[ c[, nici una, nici dou[, Butu sose=te ]n miez de noapte la Ana.
A cuprins-o, a s[rutat-o, ]ndemn`nd-o s[ vin[ cu el. Butu =tia de toate
ce se petrecuse cu Ana, ]n tot timpul de c`nd murise el.
Fata se l[s[ ademenit[ de iubitul ei =i porni cu el c[lare, pe un cal
n[zdr[van, tot strigoi, c[ a=a vine povestea. Calul zbura, nici c[ atin-
gea p[m`ntul, =i cum calul ]n goan[ ajunge la un loc, unde o fi fost
nu se =tie, o fi fost la locul a=a-numit Piatra turnului sau Piciorul dra-
cului. Calul se poticni =i c`t pe ce era s[ r[m`n[ locului. Ana f[cu ce
f[cu =i calul zbur[ mai departe =i c`nd ajunse pe mun\i =i voia s[
treac[ piscul Ceahl[ului, coco=ii c`ntar[, puterea lui Butu sl[bi, =i cu
cal cu tot, dimpreun[ cu Ana, c[zu pe mun\i =i se pref[cur[ cu to\ii
]n stan[ de piatr[, care e Turnul lui Butu de ast[zi.
POVESTEA VRANCEI
Demult, pe timpul domniei lui +tefan cel Mare, pe c`nd |ara Rom`-
neasc[ nu era unit[ ]nc[ =i \inuturile Munteniei =i Moldovei aveau fie-
care domnii lor, a fost o lupt[ mare ]ntre pl[ie=ii lui +tef[ni\[ =i armata
turceasc[ care n[p[dise ca frunza =i iarba pe p[m`ntul Moldovei.
B[t[lia a fost aprig[ =i, din cauza num[rului prea mare de du=mani
fa\[ cu oastea lui +tefan, moldovenii au c[zut birui\i.
Voievodul, am[r`t ]n suflet de aceast[ pierdere, fugise din fa\a pu-

hoiului vr[jma=, ca s[ nu fie prins =i, r[t[cind singur prin mun\i, a
ajuns pe valea Putnei.
Pe atunci, ]n Vrancea nu erau sate cu lume mult[ ca ]n vremea de
ast[zi =i nici locuri goale =i dealuri chelba=e, cum se v[d acum. Codrii
st[p`neau mai peste tot =i abia unde =i unde c`te un p`lc de case se
g[seau ]n=iruite =i ascunse pe la poalele p[durilor, l[turi= cu scurgerea
apelor, iar oamenii erau mai to\i ciobani care-=i p[=unau oile prin
golurile =i poienile mun\ilor.
Dup[ at`ta umbl[tur[ prin codri, nimeri, prin asfin\itul soarelui,
la o cas[ de pe dumbrava B`rse=tilor.
Aici, o bab[ b[tr`n[ torcea dintr-un fuior de c`nep[, pe prispa casei.
— Bun[ ziua, b[tr`nico, zise voievodul, desc[lec`nd =i leg`nd ca-
lul de \`\`na por\ii.
— Bun[ s[-\i fie inima, voinice, r[spunde bl`nd b[tr`na, care,
uit`nd s[ mai trag[ fir din caier, privea mirat[ pe viteaz, c[ci nu-l
cuno=tea cine este.
— F[ bine, m[tu=ic[, de-mi d[ ceva de m`ncare =i las[-m[ s[ m[
odihnesc pu\in, c[ tare am ostenit de c`nd umblu pe coclaurile astea!
Baba, f[r[ s[ mai fac[ vorb[ mult[, puse masa =i ]i dete str[inului
s[ ]mbuce lapte cu m[m[lig[ =i br`nz[ de oi, repezindu-se apoi la
co=ar de a=ez[ arm[sarul la iesle.
C`nd se ]napoie ]n cas[, g[si pe str[in culcat. Se a=ezase pe o lavi\[,
a=a ]mbr[cat cu sarica, cum se afla, =i a\ipise, c[ci, dup[ cum se
cuno=tea pe tr[s[turile fe\ei, era tare obosit.
}l privea acum nedumerit[ baba =i nu ]n\elegea cine s[ fie str[inul
acesta cu p[rul b[lai =i cu fa\a rumen[ =i frumoas[, de a r[t[cit toc-
mai prin inima codrilor ace=tia, unde doar numai mocanii de aici
s[l[=luiau ]n voie cu oile lor, f[r[ s[ tulbure cineva lini=tea.
Tot uit`ndu-se a=a cu luare-aminte, b[tr`na observ[ c[ voinicul
purta haine ost[=e=ti de domn, cusute ]n fireturi =i aur, pe sub sarica
greoaie de l`n[ de oaie, care se l[sase pu\in la o parte, dezvelindu-i
pieptul de viteaz.
}ndat[ ]=i d[du cu ideia c[ nu poate fi altul dec`t +tefan-Vod[,

domnul Moldovei, despre care auzise c[ fusese ]nvins de turci ]ntr-o
b[t[lie, c[ oastea i-a fost risipit[ =i alungat[, iar el s-a retras ]n mun\i.
F[r[ s[ mai stea pe g`nduri, porni ]n fug[ p`n[ la st`na din vale,
ca s[-=i vesteasc[ feciorii, l[s`nd pe +tefan-Vod[ singur, s[ se m`ngìe
cu somnul.
Baba avea =apte feciori voinici, tot unul =i unul, nal\i, sp[to=i =i
v`njo=i, care nu se temeau de nimeni ]n calea lor. }n ei ]=i pusese acum
n[dejdea =i, ajung`nd la st`n[, le povesti cele ]nt`mplate cu voievo-
dul, ]ndemn`ndu-i ca s[ plece c`t mai cur`nd =i, r[scolind \inutul Vran-
cei, s[ str`ng[ pe to\i voinicii plaiului acesta, cu care +tefan s[ por-
neasc[ la lupt[ =i s[ alunge pe turci din \ar[.
De cuv`nt, feciorii babei, to\i =apte, se r[sp`ndir[ ]n =apte p[r\i ale
Vrancei, bucium`nd pe v[i =i dealuri, p`n[ a doua zi ]n zori, str`ng`nd
fiecare c`te o ceat[ de voinici cu care se l[sar[ pe dealul Dumbr[vei.
Diminea\a, c`nd baba ]=i v[zuse feciorii venind, deschise larg u=a
de la odaia ]n care se afla +tefan-Vod[ =i, voioas[, ]i zise:
— M[ria ta, nu fii ]ntristat! Scris este c[ un a=a de bun viteaz s[
nu r[m`n[ ]nvins de m`na du=manului. Ia te uit[ cum ]\i vin osta=ii
cu care vei ]nvinge lifta p[g`n[!
+tefan ie=i ]n prag =i r[mase mirat c`nd v[zu curg`nd din toate
p[r\ile cete de voinici ]narma\i cu l[nci =i arcuri, coase =i topoare ce
str[luceau ]n razele soarelui de abia r[s[rit.
— Dar de unde sunt ace=ti voinici, b[tr`no, =i cine i-a adunat a=a?
— Sunt pl[ie=ii Vrancei, M[ria ta, =i vin cu to\ii ca s[ porne=ti cu
ei la lupt[. Te-am v[zut c`t de am[r`t erai c`nd ai venit asar[ =i =tiam
c[ oastea \i-a fost nimicit[ ]n lupt[ cu turcii. De aceea am trimis pe
cei =apte feciori ce-i am =i, uite, p`n[ diminea\[ \i-au str`ns oaste
nou[ ]n loc, to\i voinici =i dornici de lupt[.
Apoi, chem`ndu-=i feciorii l`ng[ ea, urm[:
— Aista-i Bodea, aista Spirea, cel[lalt Negril[, apoi B`rsan, Spul-
ber, Pav[l =i cu Nistor. To\i sunt feciorii mei =i acum \i-i dau M[riei
tale. Cu ei =i cu ]ntreaga ceat[ ce au adunat, mergi f[r[ team[ =i, cu
voia lui Dumnezeu =oimanul, vei scoate pe du=mani din \ar[.
Voievodul, ]nveselit acum, privea m`ndru la o=tenii ace=tia aduna\i

]n prip[ ]n jurul s[u, care i se p[rur[ vrednici de lupt[, apoi ]ntorc`n-
du-se c[tre bab[ ]i zise:
— Dar cum te nume=ti, b[tr`no?
— Tudora Vr[ncioaia.
— S[ tr[ie=ti, m[tu=[ Tudora, =i Dumnezeu s[-\i dea s[n[tate pen-
tru sprijinul =i dragostea de \ar[ ce ar[\i.
Apoi, ]mb[rb[t`ndu-=i oastea adunat[, plecar[ cu to\ii peste dealuri
=i, str[b[t`nd codrii la vale, izbir[ ]n coast[ pe vr[jma=i.
To\i s-au luptat voinice=te. +tefan-Vod[ era printre cei dint[i, ]ncon-
jurat de fl[c[ii Vr[ncioaiei care se luptau ca ni=te lei, lovind ]n dreapta
=i ]n st`nga tidvele p[g`ne care c[deau ca bostanii, ]nro=ind p[m`ntul.
+i astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, +tefan a ]nvins =i de data asta
pe turci, izgonindu-i din \ar[ afar[.
Atunci, de bucurie, voievodul se puse de petrecu =i veseli cu osta=ii
s[i, iar ]n urm[ chem[ l`ng[ el pe cei =apte feciori ai Vr[ncioaiei =i le zise:
— Fl[c[i, cu voi am c`=tigat izb`nda =i am alungat pe vr[jma=i.
Dac[ nu nimeream la casa mamei voastre, mult[ vreme turcii ne
sec[tuiau \ara. Sunte\i vrednici de r[splat[ domneasc[.
Iat[, voi sunte\i =apte fra\i, iar ]n Vrancea sunt =apte mun\i. Ai
vo=tri s[ fie ]n veci, cu v[i, ponoare =i tot ce se afl[ acolo! }ntoarce\i-
v[ dar ]napoi ]n codrii vo=tri =i s[-i st[p`ni\i s[n[to=i, din neam ]n
neam! Iar mamei voastre duce\i-i mult[ s[n[tate din partea voievo-
dului +tefan, care la vreme de str`mtoare a g[sit la casa ei pat pentru
odihn[ =i bra\e viteje=ti de lupt[.
Le f[cu ocolni\[* pe piele de vi\el, scris[ cu litere de aur, pentru
dania domneasc[, document ]n puterea c[ruia fiii Vr[ncioaiei ajunser[
st[p`nii mun\ilor Vrancei, de la Trotu= p`n[ ]n valea B`sca, a Buz[ului.
+i de atunci, fiecare din cei =apte fra\i, ]napoindu-se pe plaiurile
Vrancei, s-au a=ezat la poalele mun\ilor, ]ntemeindu-=i fiecare sate
dup[ numele lor: Bode=ti, Spire=ti, Negrile=ti, B`rs[=ti, Spulber,
P[ule=ti, Nistore=ti etc.
* Ocolni\[ — hart[ indic`nd hotarul mo=iei

IZVORUL LUI +TEFAN CEL MARE
Mai demult nu era at`ta pace ]n \[ri ca acuma. Vr[jbile erau mai
dese =i b[t[liile erau lucru de toate zilele. A=a, ]n \ara moldoveanu-
lui, ca =i ]n alte \[ri, nu se potolea bine o vrajb[ =i se =i ]ncepea alta.
C`nd se b[teau cu t[tarii, c`nd cu turcii, c`nd cu ungurii, c`nd cu
alte limbi str[ine.
Odat[ s-au b[tut le=ii =i cu +tefan cel Mare care era ]mp[rat
neast`mp[rat, c[ci nu era an l[sat de Dumnezeu ]n care el s[ nu se
h[r\uiasc[ cu cineva.
Din ce le-o venit vrajba, nu se =tie. Destul c[ le-o venit =i at`ta!
Fiecare ]mp[rat ]=i str`ngea armat[, care de care mai mult[ =i mai
viteaz[. Cel le=esc =i-o str`ns le=i de ai lui, cel moldovenesc — rom`ni
de ai lui. +-o f[cut pu=ti, care de care mai o\elite, =i s-o str`ns iasc[
de prin to\i codrii. Astfel ]narma\i, s-o b[tut azi, s-o b[tut mìne, ]ns[
f[r[ s[ se dovedeasc[ care e mai biruitor. La urma urmelor li se g[tise
iasca =i li se rupse =i cremenea pu=tilor, dar tot de ]mp[cat nu se
]mp[car[. Poate c[ +tefan, ca om mai cre=tin, s-ar fi ]mp[cat, dar cel
al le=ilor nu se ]nvoi, o dat[ cu capul.
G[tindu-li-se =i m`ncarea pentru ei =i c[tanele lor, se hot[r`r[ ca
numai am`ndoi s[ se lupte, lupt[ dreapt[, lupt[ voiniceasc[. F[r[
mult[ b[taie de cap se ]nvoir[, c[ci doar[ nici unuia nu-i prea era
fric[ de lupt[, fiind colea voinici, nu cum suntem noi, bun[oar[.
Suflec`ndu-=i m`necile, se luar[ la tr`nt[ =i se zolir[ p`n[ ce era
soarele ]n crucea amiezii, dar nu se biruir[. La amiaz[ b[ur[ c`te o
]nghi\itur[ de ap[, c[ci li se uscase limba =i cerul gurii de ]nfierb`nta\i
ce erau, apoi se h[r\uir[ p`n[ la ojina* cea mic[, c`nd ]mp[ratul le=ilor,
mai sl[bind din picioare, c[zu peste un bolovan de i s-au sucit gru-
mazii =i cu ei suci\i s-a ]ntors acas[, rug`ndu-se lui +tefan de iertare.
+tefan, milostiv =i bun la inim[ cum era, l-a iertat =i l-a l[sat s[ se
* Ojin[ — moment al zilei situat la jum[tatea timpului dintre amiaz[ =i

asfin\it; gustare care se ia ]n acest moment al zilei.
]ntoarne ]n \ara lui, aduc`ndu-i aminte c[ nimic nu se poate face f[r[

voia lui Dumnezeu.
Izvorul din care au b[ut ap[ s-o chemat apoi izvorul lui +tefan cel
Mare. Care e =i unde e nu se =tie, c[ de atunci e mult =i oamenii au
murit f[r[ a ne l[sa vreun r[va= ori vreo ]nsemn[tur[.
Se crede c[ cine ar bea din apa acelui izvor, oric`t de bolnav ar fi,
s-ar face s[n[tos.
LEGENDA MURE+ULUI +I OLTULUI
Tr[ia odat[ un ]mp[rat pe v`rful unui munte, ]ntr-o cetate cu dou[

turnuri. +i odat[, ]ntr-o var[, a plecat ]mp[ratul acela la r[zboi =i nu
s-a mai ]ntors.
}mp[r[teasa a trimis soli ]n toate p[r\ile, s[ dea de urma so\ului
ei, =i s-au dus solii cercet`nd p`n[ la marginile lumii, =i s-au ]ntors
dup[ vreme ]ndelungat[, f[r[ bucurie.
+i avea ]mp[r[teasa doi copii care se jucau ]n \[r`n[, c`nd a ple-
cat tat[l lor s[ se r[zboiasc[; iar acum erau mari =i fl[c[i de ]nsur[-
toare. Unul crescuse ]n turnul dinspre miaz[noapte, cel[lalt, ]n tur-
nul dinspre miaz[zi, =i am`ndoi erau feluri\i la fire =i la g`nduri, dar
unul =i unul la chip =i la f[ptur[.
+i s-au ]n\eles ei s[ plece de-a lungul lumii =i s[ caute pe tat[l lor.
Mama lor a pl`ns =i de bucurie, =i de durere, c`nd a aflat de hot[r`rea
lor; de bucurie, c[ are fl[c[i at`t de vrednici, =i de durere, c[ se te-
mea s[ nu-i piard[. Dar i-a pov[\uit s[ se \ie ve=nic ]mpreun[, cum
\in boii la jug, =i ve=nic drumul unuia s[ fie drumul celuilalt. +i i-a
binecuv`ntat =i le-a dat voie s[ plece, =i iar[=i i-a sf[tuit s[ mearg[ ]n
tov[r[=ie nedezlipit[, =i au plecat fl[c[ii.
De abia p[r[sir[ cetatea p[rin\ilor =i au ]nceput s[ nu se ]n\eleag[
la drum, c[ci erau feluri\i la fire =i la g`nduri. Cel crescut ]n turnul
dinspre miaz[noapte a apucat pe partea unde fusese turnul ]n care a
crescut.
Pe unul ]l chema Mure=ul, pe cel[lalt, Oltul.
+i de-acolo, din cre=tetul muntelui, li s-a desp[r\it c[rarea, c[

Mure=ul a pornit spre miaz[noapte, iar Oltul, spre miaz[zi. +i era
Oltul sf[r`micios =i iute din fire =i a apucat nebune=te la vale, spre
ziua senin[, iar Mure=ul era ]ntunecat cu inima =i lini=tit ca noaptea
pa=nic[ =i a apucat ]ncet, ]ncet, spre miaz[noapte. Dup[ c`t[va vreme
]ns[, pe Mure= l-a ajuns dorul de frate-s[u =i i s-a ]ntristat sufletul =i
de aceea s-a ]ntors spre miaz[zi s[-=i afle fratele. +i nu l-a mai aflat,
ba =i-a pierdut =i calea =i a apucat ]n alt[ parte, tot lini=tit =i cu inima
de pace.
Dar mama lor, c`nd a v[zut c[ s-au desp[r\it chiar de la casa
p[rinteasc[, a alergat s[ le curme drumul, dar nu era chip s[-i ajung[,
mai ales c[ ei fugeau ]n dou[ p[r\i. +i a pl`ns ]mp[r[teasa, =i ]ntr-
acel minut, am`ndoi b[ie\ii s-au f[cut rùri, =i rùri au r[mas.
+i de atunci Oltul cel sf[r`micios =i iute din fire a dat n[val[ prin
\[ri muntoase =i s-a azv`rlit prin mun\i cu pr[p[stii =i s-a afundat pe
la Turnul Ro=u, clocotind =i izbindu-se de st`nci. +i de aceea lui i se
c`nt[ c`ntecul:
„Oltule, rù blestemat,
Te-ai f[cut ad`nc =i lat;
C[ vii mare, spumegat
+i cu s`nge-amestecat.“
Iar Mure=ul de atunci curge tot pe =es =i tot spre =esuri n[zuie=te
lini=tit =i ]ncrez[tor. +i de aceea i se c`nt[ c`ntecul:
„Mure=, Mure=, ap[ lin[..“
SOME+UL +I CRI+UL
}n vremurile de demult, de c`nd sunt =i pove=tile, tr[ia la poala

muntelui Vl[deasa un crai frumos =i t`n[r. }i era numele Bogdan. Mun-
tele cu p[durile de brazi =i p[=unile toate erau ]n st[p`nirea lui.
}i venise =i craiului vremea s[ se ]nsoare, dar peste pu\in[ vreme,
dup[ ce ]=i aduse domni\a, n[v[lir[ du=manii ]n hotarele lui, ]i aprin-
ser[ cetatea =i pe crai ]l omor`r[.
Domni\a sc[p[ de moarte =i, dup[ ce ]=i adun[ turmele ce mai

r[maser[ de m`na du=manilor, se sui la munte. Pe locul, c[ruia ]i zic
=i ast[zi Bogd[neasa, ]=i f[cu un bordei. Aici n[scu, peste c`teva zile,
doi copii gemeni, feciori am`ndoi. +i, cum e vorba din poveste,
cre=teau voinicii ]ntr-o zi ca-n dou[ =i se f[cur[ ni=te fl[c[i c`t ]\i era
mai mare dragul.
Copiii ]ndr[gir[ ciob[nia =i abia a=teptau s[ treac[ iernile, pentru
ca s[ poat[ ie=i la larg. Vara ]=i purtau turmele la p[=une prin poie-
nile din apropiere =i, ]n vreme ce oile p[=teau cumin\i =i bl`nde, ei
]ncepeau s[ c`nte din tulnic =i din fluier. +i c`ntau ciob[na=ii mei a=a
de frumos, ]nc`t izvoarele se opreau din =opot =i r[m`neau ]nm[r-
murite, iar p[s[rile ]ncetau din zbor =i se adunau stoluri ]n jurul lor,
ascult`ndu-le c`ntecul.
Trecu a=a o bucat[ de vreme, dar ]ntr-o var[ d[duse o secet[
mare =i, ]n lipsa p[=unii, oile ]ncepur[ s[ fl[m`nzeasc[. Atunci fra\ii
pl[nuir[ s[-=i mute turmele mai departe, p`n[ vor afla undeva o
p[=une mai bun[.
}ntr-o diminea\[ ]=i luar[ r[mas-bun de la mama lor =i plecar[ la
drum.
}n v`rful muntelui aflar[ p[=une bun[ =i ap[ destul[. }=i puser[
staulele aici =i, slobozind oile la p[scut, se apucar[ s[-=i fac[ colib[.
Ziua trecu repede, =i seara, dup[ ce ]=i a=ezar[ oile, voinicii ]=i f[cur[
foc, vr`nd s[-=i g[teasc[ ceva de m`ncare. Dar nici nu se aprinse focul
bine, c`nd ]ncepuse s[ sufle un v`nt ascu\it =i fra\ii sim\ir[ cum ]i cu-
prinde, f[r[ veste, somnul. C`nd se trezir[ a doua zi din somn, soarele
era la amiaz[. Oile zbierau de foame ]n staul =i cìnii abia se mai \i-
neau pe picioare de osteni\i. Fra\ii se uitar[ unul la altul buimaci, ]=i
num[rar[ oile. V[z`nd c[ nu lipse=te nici una, le mai veni inima la loc.
Se sp[lar[ =i apoi ]=i scoaser[ oile la p[=une. Peste pu\in, uitar[
grija =i ]ncepur[ s[ c`nte din fluier. +i cum c`ntau a=a, cu g`ndul la
mama lor, deodat[ le r[s[ri ]nainte, ca din p[m`nt, o fat[ frumoas[
ca o Cos`nzean[. Ciobanii ]ncetar[ din c`ntat =i r[maser[ privind
mira\i spre fat[. Ea veni aproape de ei, apoi le spuse sup[rat[:
— R[u a\i f[cut, voinicilor, c[ a\i venit aici!... Poiana asta e mo=ia
mamei, care e vr[jitoare, =i cu greu ve\i putea sc[pa de r[zbunarea
ei. Eu v-am v[zut =i ieri =i mi-a\i c[zut dragi. Am venit acum la voi s[
v[ spun cum s[ v[ feri\i de vr[jile mamei =i s[ v[ ajut. Aceluia care se
va ar[ta mai vrednic ]ntre voi ]i f[g[duiesc c[ ]i voi fi nevast[. +i acum
asculta\i. Mama a trimis asear[ „Somnul“ la voi, pentru ca s[ v[
adoarm[ pe veci. Mie mi-a fost mil[ de voi =i am furat o parte din el,
a=a c[ nu v-a putut strica. Acum mama e m`nioas[ foc =i pe sear[ iar
va trimite „Somnul“ la voi. Dar nu v[ teme\i, c[ el nu v[ mai poate
strica. De diminea\[ va trimite la voi pe fratele meu =i, dac[ ]l ve\i putea
bate, atunci va trimite =i cerboaica. Cerboaica asta are un corn ]n frunte.
Aici ]i st[ puterea. Dac[ voi ve\i putea reteza cornul, atunci a\i sc[pat.
Dup[ aceste vorbe, fata le ]ntinse o frunz[ =i zise:
— Cine se va =terge cu frunza asta pe frunte, acela nu va adormi
=i va r[m`ne tare. Dar fi\i cu grij[, numai unul s[ v[ =terge\i cu
frunza ]ntr-o sear[, c[, dac[ v[ =terge\i am`ndoi, atunci ]=i pierde
puterea de vraj[.
Unul dintre fra\i lu[ frunza =i tocmai vru s[ mul\[mesc[, c`nd
fata se f[cu iar[=i nev[zut[.
Trecu =i ziua asta, cum trec toate zilele, =i seara, dup[ ce ]=i a=ezar[
oile, fratele mai mic zise:
— B[di\[, ad[ frunza la mine ]n seara asta =i tu te pune de te
odihne=te, c[ vreau s[-mi ]ncerc =i eu puterea cu feciorul vr[jitoarei!
— Bine, fr[\ioare, r[spunse cel[lalt, dar tu e=ti mai t`n[r cu ceva
=i mai pl[p`nd ca mine =i mi-ar fi jale s[ te v[d pr[p[dit de zmeu.
Mai bine te odihne=te tu =i las[ grija ]n sarcina mea.
— Rogu-te, b[di\[, f[ pe voia mea ]n seara asta, =-atunci mìne va
veni =i r`ndul t[u.
Fratele mai mare ]l privi pe cel[lalt cu drag, apoi scoase frunza
din s`n =i i-o ]ntinse:
— |ine, fr[\ioare, =i Dumnezeu s[-\i ajute!
Abia ispr[vi aceste vorbe, v`ntul ]ncepu s[ sufle =i somnul ]i cu-
prinse iar[=i pe furi=. Mezinul scoase frunza =i se =terse cu ea pe frunte.
Sim\i ]ndat[ cum i se limpeze=te mintea =i cum puterea ]i cre=te.
Peste pu\in, v`ntul ]ncepu s[ sufle mai tare. Cìnii ]ncepur[ s[ aler-
ge ]n toate p[r\ile, l[tr`nd furio=i, =i oile s[ se fr[m`nte ]n staul. Atunci
ciobanul se ridic[ de l`ng[ fratele care dormea ca mort =i strig[ c[tre
oi, apoi ]=i chem[ cìnii l`ng[ el. Oile, auzind glasul st[p`nului, se
lini=tir[ =i cìnii se apropiar[, l[tr`nd vesel =i gudur`ndu-se.
Dup[ miezul nop\ii cìnii ]ncepur[ s[ latre din nou, dar mai tare
acum, =i ciobanul v[zu la lumina lunii un om apropiindu-se de staul
pe furi=. Ciobanul puse repede m`na pe ciomag =i se ridic[ de jos
sprinten. Str[inul ajunse l`ng[ staul =i cerca s[ deschid[ strunga. Cìnii
se apropiar[ de el l[tr`nd furio=i, dar c`t ai clipi din ochi, amu\ir[ pe
veci. Ciobanul se apropie de strung[ =i strig[:
— Ce cau\i acolo, omule?! Dac[ e=ti vreun drume\ str[in =i r[t[cit,
vino de te odihne=te aici l`ng[ foc =i las[ oile ]n pace, c[ de unde nu,
apoi s[ =tii c[ \i-ai aflat omul!
— Cum ai spus, frate? Ian mai zi o dat[!
— Apoi, am zis s[ fii pe pace, c[ \i-ai aflat omul!
— Alelei, f`rtate, =i s[r[cu\ de tine, ce r[u ai nimerit-o, dar dac[
]\i d[ puterea, dup[ cum te arat[ gura, apoi hai la lupt[!
Ciobanul ]n\elese ]ndat[ cu cine are de lucru, dar nu se sperie. }=i
f[cu cruce, apoi se ]ndrept[ spre str[in =i se luar[ la lupt[. Zmeul se
fr[m`nta din r[sputeri =i arunca foc ]n toate p[r\ile, dar nici ciobanul
nu se l[sa. Lupta \inu p`n[ ]n rev[rsatul zorilor =i atunci ciobanul
sim\i cum ]l sl[besc pe zmeu puterile. Se mai opinti el de c`teva ori,
dar ciobanul f[cu ce f[cu =i ]l tr`nti. Zmeul r[mase mort, dar =i fl[c[ul
era ostenit, c[ abia ]l mai \ineau picioarele. Se trase ]ncet p`n[ la
izvor =i se sp[l[.
Peste pu\in se trezi fratele mai mare, dar a=a de tare ]l muiase
somnul, ]nc`t era mai slab ca fratele care se luptase.
Ziua o petrecur[ cu greu, c[ci le era jale dup[ cìnii pr[p[di\i de
zmeu. Seara lu[ cel[lalt frate frunza =i, dup[ ce se frec[ =i el pe frunte,
petrecu ]n priveghere p`n[ dup[ miezul nop\ii. Deodat[ auzi un r[cnet
s[lbatic. Atunci s[ri de jos ca ars =i, dup[ ce apuc[ ]n m`n[ ciomagul,
se uit[ b[nuitor ]n toate p[r\ile.
Peste pu\in v[zu venind ]n goan[ un cerb, care ]n loc de dou[

coarne avea numai unul ]n frunte.
Ciobanul ochi de c`teva ori cornul, apoi r[suci ciomagul ]n aer =i-l
azv`rli cu at`ta putere, ]nc`t rupse cornul. Cerboaica se sperie =i o lu[
]n goan[ ]napoi, pe unde venise. Atunci ciobanul alerg[ la locul unde
v[zuse c[z`nd ciomagul =i, l`ng[ el al[turi, afl[ =i cornul cerboaicei. }l
lu[ ]n m`n[, dar nu avu vreme s[ se uite la el, c[ci ]n clipa urm[toare
ciobanul se pref[cu ]ntr-un izvor. Cornul era vr[jit, c[ cine va pune
m`na pe el s[ se prefac[ ]n izvor. Fata vr[jitoarei uitase s[ le spun[
fra\ilor s[ nu se ating[ de el. Nu peste mult[ vreme, se trezi =i mezinul
=i, dup[ ce nu ]l v[zu nic[ieri pe fratele s[u, ]ncepu s[-l caute. Umbl`nd
a=a, ]ncoace =i-ncolo, a dat cu ochii de ciomag =i de corn. L-a luat =i el
]n m`n[, dar ]n clipa urm[toare se pref[cu =i el ]ntr-un alt izvor.
Vr[jitoarea ]=i r[zbunase.
Povestea e adev[rat[. Izvorul fratelui mai mare e Some=ul, care curge
lin, iar izvorul mezinului e Cri=ul, care curge repede, de parc[ alearg[
]n c[utarea fratelui pierdut. +i Some=ul, =i Cri=ul izvor[sc din Vl[deasa.
Iar locul unde a c[zut cornul se nume=te =i ast[zi: „Cornul Cerboaii“.
LOCURI LEGATE DE NUMELE LUI DRAGO+-VOD{
Zice c[ dintru ]nceput Drago=-Vod[ era domn =i st[p`nitor peste

Maramure=. Mai pe urm[ ]ns[, av`nd foarte multe =i mari nepl[ceri,
neajunsuri =i daune de suferit din partea ungurilor, precum =i a altor
limbi str[ine =i du=mane, care voiau numaidec`t s[-i schimbe legea =i
s[-i r[peasc[ mo=tenirea str[bun[, s-a hot[r`t s[ p[r[seasc[ \ara
str[mo=easc[, s[ treac[ peste mun\i, ]n p[r\ile noastre, =i apoi s[ se
a=eze aicea pentru totdeauna.
Dar fiindc[ \[rile dincoace de mun\i, adic[ Bucovina, Moldova
=i Basarabia erau pe timpul acela cercetate =i cutreierate ]n lungi= =i
curmezi= de c[tre o mul\ime de popoare str[ine, care ca ni=te l[custe
nes[\ioase veneau din p[r\ile r[s[rite, de-aceea =i Drago=-Vod[,
necunosc`ndu-le p`n[ atunci c`t de mari sunt, cum arat[ =i ce fel
de oameni locuiesc ]ntr-]nsele, a voit mai ]ntì s[ le cerceteze =i s[

se ]ncredin\eze, ori de-i va fi cu putin\[ a le cuprinde =i a le st[p`ni,
=i abia dup[ aceea s[ descalece ]ntr-un loc, care-i va veni mai bine
la socoteal[.
+i ca ]ntreprinderea lui s[ nu fie b[t[toare la ochi, ca ]nver=una\ii
=i ne]mp[ca\ii s[i du=mani s[ nu prind[ de veste despre ceea ce voie=te
el s[ fac[ =i s[-i z[d[rniceasc[ apoi ]ntreg planul ce =i l-a fost f[cut, a
chemat ]ntr-o zi la sine pe to\i sfetnicii =i mai-marii o=tilor, precum
pe mul\i boieri =i al\i b[rba\i ale=i, care aveau acelea=i dureri =i erau
de-aceea=i p[rere cu d`nsul, =i cu aceia s-a pus apoi la cale, cum =i ]n
ce chip s[ iscodeasc[ \ara care avea de g`nd s[ o cuprind[.
+i dup[ ce s-au adunat to\i cei chema\i la un loc =i s-au sf[tuit mai
multe ore, ce =i cum s[ fac[ ca s-o scoat[ mai bine =i c`t mai degrab[
la cap[t, se-ntoarser[ pe-acas[, prinse fiecare a se preg[ti cu cele tre-
buincioase de drum =i c`nd fur[ acuma gata de pornire, ie=ir[ cu to\ii
]n chip de v`n[toare =i, apuc`nd spre r[s[rit, deter[ s[ treac[ din-
coace de mun\i.
Drago=-Vod[ =i tovar[=ii s[i, vr`nd-nevr`nd, cutreierar[ mai multe
zile de-a r`ndul cei mai ]nal\i mun\i dinspre Maramure=, precum: Bra-
tila, Fluturica, Iedul, |apul, Lucina, T[tarca, Opcioara, D`rmocsa,
Dadul, Manaila, Lefele, Senatorii, Orata, Boto=ul Mare, Boto=ul Mic,
Runcul =i Runcule\ul.
La vreo c`teva zile, ]ns[, de cutreierare =i zbuciumare ]ncolo
=i-ncoace =i anume tocmai c`nd nu mai puteau de osteni\i =i vl[gui\i
ce erau =i nu =tiau ]ncotro s-o mai apuce =i ce s[ mai fac[, iat[ c[
Cel-de-Sus le scoate ]nainte un sihastru cucernic care ie=i din desi=ul
unei p[duri.
Drago=-Vod[, cum ]l vede, bucuria lui! Se duce drept la d`nsul, ]i
d[ bun[ ziua, ]i spune cine-i, de unde-i =i ce caut[ =i apoi ]l ]ntreab[:
ori de nu =tie el vreun plai sau vreo potec[ care duce spre \ar[?
Sihastrul ]l m[sur[ mai ]ntì cu privirea din cap p`n[-n picioare,
apoi, v[z`nd c[ at`t el c`t =i tovar[=ii lui sunt foarte obosi\i, nu-i dete
r[spuns la ]ntrebare, ci le f[cu semn tuturora ca s[ mearg[ dup[ d`nsul
p`n[ ]ntr-o poieni\[ care se afla din ]nt`mplare ]n apropiere, zic`nd

c[ acolo le va spune ceea ce are de g`nd s[ le spun[.
At`t Drago= c`t =i tovar[=ii s[i nu se puser[ de pricin[, ci, urm`nd
cucernicului sihastru care plecase ]nainte, se duser[ p`n[ ]n poiana
ar[tat[ =i-acolo se puser[ cu to\ii pe iarb[, ca s[ se odihneasc[.
Dup[ ce au stat acuma c`t or fi stat pe locul unde s-au fost pus =i
dup[ ce s-au odihnit pu\intel, zise sihastrul:
— Dac[ ave\i de g`nd numaidec`t s[ v[ cobor`\i spre \ar[, atunci
s[ nu umbla\i ca p`n[ acuma, hoin[rind ]ncolo =i-ncoace prin mun\i,
c[ci numai degeaba v[ pierde\i timpul, ci s[ lua\i bine seama =i s[ urma\i
semnului ce vi se va ar[ta =i care va duce spre r[s[rit; nicidecum ]ns[
s[ nu v[ lua\i dup[ semnul ce vi se va ivi spre apus, spre miaz[noapte
ori spre miaz[zi, c[ci atunci nu ve\i ie=i bine la cap[t! +i acum,
Dumnezeu s[ v[ binecuv`nteze =i s[ v[ ]ndeplineasc[ toate dorin\ele!
+i rostind sihastrul cuvintele acestea, se porni ]ncotro era ]ndreptat.
Drago=-Vod[ ]i mul\[mi din toat[ inima pentru sfatul ce i l-a dat
=i, lu`ndu-=i r[mas-bun de la d`nsul, se porni asemenea ]n cale-i. +i
mai umbl`nd el dimpreun[ cu tovar[=ii s[i, c`t timp va mai fi um-
blat, prin mun\ii din apropiere, iat[ c[ se ive=te dintr-o smid[* un
cerb cu dou[sprezece coarne, care porni ]nd[r[t, spre apus; de alt[
parte sare un vier s[lbatic, dintr-o sihl[, =i ]ncep`nd a groh[i apuc[
spre miaz[noapte; =i iar[=i din alt[ parte se arat[ un pluton,** care
prinse la fug[ spre miaz[zi. }n urm[ se ive=te un bourel murg cu trei
stele ]n frunte, care-=i lu[ cursul spre r[s[rit.
Drago=-Vod[, c[ruia i se-ntip[rise bine ]n minte sfatul ce i l-a dat
sihastrul, care s[lb[ticiune, cum o vedea, o l[sa s[ se duc[ ]n trea-
b[-=i. C`nd dete ]ns[ cu ochii de bourelul cel cu trei stele ]n frunte,
at`t el c`t =i tovar[=ii s[i se \inur[ lipc[ de d`nsul, ca s[ nu-l piard[
din vederi, urm[rindu-l necontenit, at`t pe v`rfurile mun\ilor celor
mai ]nal\i, c`t =i prin pr[p[stiile cele mai ad`nci =i mai primejdioase;
* Smid[ — desi= din arbori tineri sau din tuf[ri=.

** Pluton — varietate de cerbi.
at`t prin v[g[uni =i v`lcele, c`t =i prin poieni =i preluci,* p`n[ ce ajun-
ser[ la apa Moldovei.
Aicea, fiind bourelul pre care ]l urm[reau ei foarte ostenit =i asu-
dat de fug[, se arunc[ deodat[ ]n valurile cele repezi =i limpezi ca
lacrima ale apei acesteia =i c`t ai bate din palme se f[cu nev[zut, ca
=i c`nd ar fi intrat ]n p[m`nt.
Drago=-Vod[ =i tovar[=ii s[i, pierz`ndu-l din ochi =i nemaiput`n-
du-i da de urm[, cugetar[ c[ a apucat pe albia apei ]n jos =i de-aceea
merser[ =i ei o bucat[ de loc la vale, al[turea cu Moldova, p`n[ ce
ajunser[ ]ntr-o poian[ r[sf[\at[ =i frumoas[ de pe malurile acestui
rù. }n poiana aceea apoi, fiindc[ ]nnoptase acuma h[t-bini=or =i nu
puteau merge mai departe, de ]ntuneric =i osteni\i ce erau, se oprir[
locului ca s[ mìe.
Iat[ ]ns[ c[ ]n rev[rsatul zorilor, c`nd le era somnul mai dulce, se
aude un muget str[b[t[tor de bour, ]n partea dinspre miaz[noapte =i
miaz[zi.
Drago=-Vod[, cum ]l aude, cuget`nd c[ e bourul dup[ care s-au
fost luat ]n ziua premerg[toare, sare drept ]n picioare, de=teapt[ =i
pe ceilal\i in=i =i se pornesc apoi iar[=i cu to\ii ]n partea aceea, ]n care
se auzise mugetul bourului, adic[ pe apa Moldovei la vale, =i merser[
timp de mai multe ore, p`n[ ce deter[ ]ntr-o sihlete** mare, care se
afla ]n cap[tul dinspre miaz[noapte-apus a C`mpulungului de ast[zi.
De aicea, auzind iar[=i mugetul bourului dincolo de apa Moldovei,
apucar[ ]n m`na st`ng[, trecur[ Moldova de cealalt[ parte, se suir[
pe Izvorul sau P`rùl-Morii, la deal, p`n[ ce ajunser[ la Curm[tura
Feredeului; de-aicea apucar[ pe coama muntelui Feredeul ]n sus =i
merser[ p`n[ ce ajunser[ mai p`n[ ]n v`rful acestuia. Aicea, st`nd
pu\in locului =i poposind, iat[ c[ li se arat[ iar[=i un bour, care venea
despre muntele P[u=a =i care li se p[ru c[ e acela=i ce-l pierdur[ din
vederi ]n sara zilei premerg[toare.
* Preluc[ — poian[ mic[ ]ntr-o p[dure.

** Sihlete — p[dure deas[ de copaci tineri; h[ti=.
Drago=-Vod[, cum ]l z[re=te, m`nios c[ l-a purtat cine =tie pe unde,

pune arcul la ochi =i d[ s[-l culce la p[m`nt. }ns[ bourul ]n aceea=i
clip[ fuge ]n dosul unui paltin ]nalt =i gros — =i s[ te cam mai duci la
fug[ spre r[s[rit!
Drago=-Vod[ =i ceilal\i in=i se iau repede dup[ d`nsul, ca s[ nu-l
scape =i de ast[ dat[ din vedere, urc[ =i coboar[ ca s[geata mai multe
dealuri =i d`mburi, p`n[ ce ajung aproape de un p`rù care curge
drept spre r[s[rit =i la care, fiind bourul prigonit foarte ]nsetat, se
opri pu\in ca s[ soarb[ vreo c`teva guri de ap[. Urm[ritorii s[i, care
s-au fost ]mpr[=tiat unii ]n dreapta =i al\ii ]n st`nga, se opresc aseme-
nea, ]l ]nconjur[ din toate p[r\ile, ]ntind arcurile =i, c`t ai clipi din
ochi, ]l culc[ la p[m`nt. Drago=-Vod[, cum vede c[ a c[zut jos =i nu
se mai clinte=te din loc, bucuria lui, se repede degrab[ la d`nsul, s[-l
vad[ c`t e de mare =i de gras. Dar c`nd ajunge la starea locului, d[,
spre cea mai mare mirare a lui, c[ s[lb[ticiunea s[getat[ nu e bour,
dup[ cum crede el, ci un simplu bou s[lbatic. Deci ]ntorc`ndu-se c[tre
tovar[=ii s[i, care asemenea alergaser[ ca s[ vad[ s[lb[ticiunea r[pus[,
zise ]ntr-un ton cam sup[r[cios:
— Bat[-l p`rdalnicul s[-l bat[! Acesta nu e bour, ci bou s[lbatic!
+i fiindc[ e bou, Bou s[ se numeasc[ de-acum ]nainte =i locul acesta,
unde a fost s[getat!
+i cum a spus Drago=-Vod[, a=a s-a =i ]nt`mplat, c[ci at`t p`rùl
din care a b[ut boul cel s[batic ap[, c`t =i locul unde a fost el s[getat,
din momentul acela Boul le-a r[mas numele, =i tot a=a se numesc =i-n
ziua de ast[zi.
Dup[ aceasta porunci Drago=-Vod[ la vreo c`\iva feciori voinici s[
taie vreo c`\iva br[dani tineri, s[ fac[ un fel de leas[ dintr-]n=ii, s[ ieie
boul s[getat, s[-l pun[ pe leasa aceea, s[-l ridice pe umere =i s[ plece
apoi cu to\ii mai departe, p`n[ ce se vede, c[ci apropiindu-se soarele
spre apus =i fiind locul acela foarte s[lbatic, nu voi s[ r[m`n[ =i s[
mìe acolo.
Feciorii, c`t ai bate ]n p[lme, f[cur[ ceea ce li se spuse =i apoi se
pornir[ cu to\ii mai departe, la vale, pe \[rmurile p`rùlui unde a
fost boul cel s[lbatic s[getat.
Ajung`nd la Gura-Boului, care trecea al[turea cu mun\ii Senatoriul

=i cu Runcul-Boului =i se revars[ ]n Moldovi\a, trecut[ de iastalalt[ parte
=i apucar[ apoi pe \[rmul st`ng al Moldovi\ei ]n jos =i merser[ p`n[ la
gura Drago=ei, care curge din mun\ii dinspre r[s[rit =i se revars[ ]n
dreptul muntelui Sc[uelele, asemenea ]n Moldovi\a. Aice, v[z`nd ei c[
dac[ s-ar duce mai departe, la vale, ar merge mai mult spre amiaz[ =i
nu, dup[ cum le-a fost spus sihastrul, spre r[s[rit, st[tur[ locului, se
odihnir[ pu\in =i apoi, dup[ ce dete locului acestuia numele de Popa-
sul lui Drago=, apucar[ pe p`rùl la care au fost ajuns, ]n sus, =i ]n mai
pu\in de trei p[trari de or[ ajunseser[ ]ntr-o c`mpie larg[ =i frumoas[
care se-ntindea pe de-o parte =i pe de alta a p`rùlui acestuia.
}n c`mpia aceea pl[c`ndu-le foarte mult, at`t lui Drago=-Vod[ c`t
=i tovar[=ilor s[i, hot[r`r[ s[ se opreasc[, s[ steie un timp mai ]nde-
lungat =i s[ se odihneasc[, c[ci alerg[turile =i zbucium[rile din zilele
trecute le sleiser[ mai toate puterile.
+i cum au hot[r`t, a=a au =i f[cut. }=i aleser[ un loc mai larg =i
mai ]ndem`natic, =i fiindc[ soarele ]ncepuse acuma a se ascunde dup[
piscurile mun\ilor, unii se apucar[ s[ doboare ni=te ciungi ca s[ fac[
foc, al\ii se puse s[ jupeasc[ boul ce-l adusese cu sine, =i iar[=i al\ii
]ncepur[ a t[ia feluri\i br[dani, f[gani, precum =i al\i cop[cei, =i a face
dintr-]n=ii un fel de lag[r. +i a=a, ]n scurt timp, lag[rul era f[cut gata,
focul aprins, boul jupit =i carnea lui pus[ pe c[rbuni ca s[ se frig[.
}ns[ p`n[ a se frige carnea, unii dintre d`n=ii, mai sprinteni =i
deprin=i cu pescuitul, buc[\elir[ un ciung uscat, f[cur[ — c`t ai
sc[p[ra dintr-un amnar — mai multe f[clii dintr-]nsul, aprinser[
f[cliile, se duser[ la p`rùl cel limpede ca lacrima din apropiere =i
]ncepur[ a pescui. +i n-a trecut mult timp la mijloc =i se-ntoarser[ c-o
mul\ime de pe=ti ]nd[r[t, precum: p[str[vi, lostoce, lipeni, mrene,
cleni =i ochene, de care era buc=it p`rùl, care se vede c[ p`n[ atun-
cea nime nu umblase pe acolo, ca s[ prind[ pe=ti. Ajung`nd la lag[r
=i cin[tuind* pe=tii, ]i puse =i pe ace=tia pe j[ratic, ca s[ se frig[.
* A cin[tui — a scoate m[runtaiele =i a cur[\a (de obicei, p[s[rile =i pe=tii ce

urmeaz[ s[ fie frip\i).
Dup[ ce s-au fript pe=tii =i carnea de-ajuns, scoaser[ pìnea =i

ploscele cu vin ce le-au fost luat cu d`n=ii c`nd s-au pornit d-acas[ =i
]ncepur[ a m`nca, a bea =i a se veseli. Iar[ dup[ ce au m`ncat, au
b[ut =i s-au veselit de-ajuns, fiind acuma h[t-t`rziu =i ei osteni\i =i
somnoro=i, puse Drago=-Vod[ pe vreo c`\iva in=i mai zdraveni s[ steie
de straj[, iar ceilal\i se culcar[ =i nu se scular[ p`n[ a doua zi la
pr`nzul cel mare.
A doua zi, dup[ ce s-au de=teptat =i dup[ ce fiecare s-a sp[lat ]n
apa cea curat[ =i r[coritoare a p`rùlui din apropiere, Drago=-vod[
se puse ]n cale cu tovar[=ii s[i s[ cerceteze locurile de prin ]mprejurime
=i abia dup[ aceea, adic[ dup[ ce le va fi cercetat pe toate =i le va fi
v[zut singur cu ochii s[i, s[ plece mai departe.
+i ]n ziua aceea, l[s`nd pe vreo c`\iva in=i de paz[ l`ng[ lag[rul
ce l-au fost f[cut ]n seara zilei premerg[toare, to\i ceilal\i, ]n frunte
cu Drago=, plecar[ pe \[rmul Drago=ei ]n sus =i se duser[ p`n[ la
ob`r=ia acesteia, adic[ p`n[ la Poiana M[rului, de pe culmea c[reia,
c`nd e timp senin =i frumos, se pot vedea nu numai mun\ii din
]mprejurime, ci =i o parte bun[ din =esul dinspre r[s[rit, care se-ntin-
de p`n[ la apa Sucevii. De aicea se-ntoarser[ ]nd[r[t cutreier`nd mai
toate v[ile, dealurile =i mun\ii care se-ntind de-a dreapta =i de-a st`nga
Drago=ei, precum: Macri=ul, B`tca Macri=ului, Bobeica-Frumosului,
Smidovaticul, Fusa, Lupoaia, Cucereasa =i Ar=i\a Tanului. +i abia pe
la ]nserate se ]ntoarser[ ]nd[r[t.
A doua zi apucar[ pe apa Moldovi\ei ]n sus =i trec`nd pe locul
unde se afl[ satul de ast[zi Vatra Moldovi\ei =i unde mai t`rziu Ale-
xandru-vod[ cel Bun f[cu o m[n[stire, merser[ p`n[ aproape de
ob`r=ia Moldovi\ei, adic[ p`n[ nu departe de Ardgel, =i cercetar[
dealurile, mun\ii =i v[ile care se-ntind de-a dreapta =i de-a st`nga aces-
tui rù, precum Ionul, Ciocanul, D[m[cu=a, Vulcanul, Boule\ul,
M[gura, Strigoiul, Pietrosul, F[ge\elul =i mul\i al\ii, de ale c[ror nume
nu-mi mai pot aduce acuma aminte.
A treia zi apucar[ pe apa Moldovi\ei la vale, merser[ p`n[ la locul
unde se afl[ satul de ast[zi Frumosul =i ]ncepur[ a cutreiera dealurile
=i mun\ii de prin ]mprejurimea acestuia, p`n[ spre Poiana-Micului,

precum: Ar=icioara, H`ga, Arsura, Comarnicul, Rotunda, Dealul-Bra-
dului =i Dealul-M[rului.
Iat[ ]ns[ c[ tocmai c`nd ajunser[ pe muntele Boboica =i voiau acum
s[ se ]ntoarc[ ]nd[r[t de unde s-au pornit, le iese ]nainte iar[=i un
bour cu trei stele ]n frunte, ca =i cel dintì, care cum dete cu ochii de
d`n=ii o rupse la fug[ ]n jos, spre r[s[rit.
Drago=-Vod[ =i tovar[=ii s[i, cum ]l z[resc, se =i iau dup[ d`nsul, ]l
urm[resc c`nd ]n drepta, c`nd ]n st`nga, c`nd spre r[s[rit, c`nd spre
miaz[zi, p`n[ ce ajung pe \[rmul cel drept al p`rùlui Humorul, ceva
mai la vale de m[n[stirea Humorului de azi. Aice, nemaiput`nd fugi
bourul, de ostenit =i asudat ce era, ]l str`mtoreaz[ din mai multe p[r\i
=i-i curm[ via\a.
— Locul acesta se va chema de-acum ]nainte Bouri, spre aducere-
aminte de bourii care i-am urm[rit p`n[ aicea! strig[ Drago= plin de
bucurie, dup[ ce s-a apropiat de d`nsul =i s-a ]ncredin\at c[ ]ntr-adev[r
e bour, =i nu bou s[lbatic ca cel ce ]l s[getase cu vreo c`teva zile mai-
nainte.
+i de-atunci =i p`n[ nu demult, Bouri s-a numit at`t locul acesta
c`t =i un p`rùa= care se revars[ ]n Humorul =i la gura c[ruia a fost
bourul s[getat..
+i-acuma, dup[ ce au s[getat bourul =i botezar[ cu numele lui
locul unde i-au curmat firul vie\ii, ]l luar[ vreo c`\iva feciori zdra-
veni, pe ni=te pari, =i se-ntoarser[ apoi cu to\ii ]nd[r[t, de unde s-au
pornit ]n diminea\a zilei aceleia. +i cum ajunser[ la starea locului,
]ncepur[ iar[=i, ca =i-n ziua ]ntìa, a m`nca, a bea =i a se veseli p`n[
c[tre miezul nop\ii.
+i a=a petrecur[ ei mai multe zile de-a r`ndul, parte pe c`mpia
cea ]ntins[ =i frumoas[, unde =i-au fost f[cut lag[rul, c`nd au ajuns
]n acele locuri, parte cutreier`nd =i cercet`nd mun\ii =i v[ile de prin
]mprejurime =i v`n`nd s[lb[ticiile ce le ie=eau ]n cale.
}n acela=i timp ]ns[, c`t a petrecut Drago=-Vod[ cu so\ii s[i pe
c`mpia unde =i-au ridicat lag[rul, au f[cut ei =i o f`nt`n[ sub poalele
unui deal pe care avea Drago=-Vod[ mare pl[cere de-a se sui, mai ales
diminea\a, pe la r[s[ritul soarelui, =i a privi de acolo ]n toate p[r\ile.
De-atunci s-a numit f`nt`na aceea F`nt`na lui Drago= =i tot a=a se
nume=te ea =i-n ziua de ast[zi, m[car c[ acuma nimeni nu poate bea
ap[ dintr-]nsa, pentru c[ ]n anii din urm[ s-a risipit =i s-a astupat mai
cu totul. Iar[ dealul, sau mai bine zis coasta, sub poalele c[reia s-a
f[cut f`nt`na aceea, s-a numit dintru ]nceput Dealul lui Drago=, mai
pe urm[ ]ns[ au ]nceput oamenii a-l numi Dealul sau Coasta Drago=ii.
Tot dup[ numele lui Drago= s-a numit de atunci ]ncoace =i c`mpia
unde =i-a a=ezat acesta lag[rul s[u: C`mpul sau c`mpia lui Drago=,
iar[ p`rùl de-a lungul c[ruia se-ntinde aceast[ c`mpie s-a numit
Drago=a =i tot a=a se nume=te el =i ast[zi. C`mpul sau c`mpia lui Dra-
go=, ]ns[, s-a schimbat mai pe urm[ ]n C`mpul sau C`mpia Drago=ii.
+i dup[ ce a petrecut Drago=-Vod[ cu oamenii s[i mai multe zile
=i nop\i ]n lag[rul de pe c`mpul dinspre care a fost p`n[ acum vorba,
s-au ridicat cu to\ii =i au plecat mai departe pe Drago=a ]n sus =i mer-
ser[ p`n[ la Poiana M[rului. De-aici, c`rnind spre miezul nop\ii, se
duser[ mai departe p`n[ ce se apropiar[ de mun\ii de pe malul drept
al Sucevi\ei. Aicea, d`nd iar[=i de-un p`rù care se revars[ ]n Sucevi\a
=i fiind foarte obosi\i de drum, se oprir[ ]ntr-o preluc[ de pe malul
acestui p`rù, se odihnir[ pu\in =i dup[ aceea pornir[ iar[=i mai de-
parte, la vale, pe p`rùl acesta care, de c`nd a poposit Drago= =i cu
oamenii s[i l`ng[ d`nsul, s-a numit =i se mai nume=te ]nc[ =i ast[zi
Drago=inul; iar[ muntele de l`ng[ care curge acest p`rù, Piciorul =i
Dealul-Drago=inului.
Ajung`nd la Gura-Drago=inului, apucar[ pe malul Sucevi\ei ]n jos
=i nu steter[ mai mult locului p`n[ nu ajunser[ ]n marginea dinspre
r[s[rit a mun\ilor, adic[ pe locul unde se afl[ ]n timpul de fa\[ satul
Marginea. Aicea steter[ iar[=i locului =i poposir[.
Dup[ ce s-au odihnit =i aicea de-ajuns, se pornir[ iar[=i mai de-
parte, tot spre r[s[rit, p`n[ ce ajunser[ ]n partea dinspre apus a sa-
tului de ast[zi Volov[\, =i anume pe dealul care se nume=te Ar=i\a.
Ajun=i aicea, se puser[ iar[=i ]n cale s[ steie mai multe zile, ca =i-n
C`mpul lui Drago= de l`ng[ Drago=a, =i s[ cerceteze cu de-am[nuntul

locurile de prin ]mprejurime.
+i cum se hot[r`r[, f[cur[ =i aicea un lag[r. Sf`r=ind lag[rul de f[cut,
a=ez[ Drago=-Vod[ str[ji, jur-]mprejurul lui, iar el =i cu ceilal\i tovar[=i
ai s[i, adic[ cu sfetnicii, c[pitanii o=tilor =i al\i boieri =i fii de boieri
care venir[ cu d`nsul, dup[ ce cinar[ =i se veselir[ plini de bucurie c[
au ie=it cu ajutorul lui Dumnezeu la \ar[, se puser[ ca s[ se odihneasc[.
A doua zi diminea\[, cum se scular[, trimise Drago=-Vod[ pe trei
in=i dintre cei mai ale=i, mai iscusi\i =i mai viteji c[pitani, ]n p[r\ile
de prin apropiere, ca s[ iscodeasc[ \ara ]n care au intrat, =i anume,
pe unul spre amiaz[, pe al doilea spre miaz[noapte, iar pe al treilea,
=i pe cel din urm[, spre r[s[rit.
Cei doi c[pitani dintì, dup[ ce merser[ ]n p[r\ile ]n care li s-au
spus =i dup[ ce cutreierar[ timp de mai multe ore, adic[ pe c`t le-a
fost cu putin\[, locurile pe unde trecur[, se-ntoarser[ ]napoi cu ve-
stea c[ locurile cercetate de d`n=ii sunt foarte frumoase =i m[noase.
Cel din urm[ ]ns[, cum s-a pornit la iscoad[, nu ajunse departe
=i dete de-o preluc[ r[sf[\at[ =i ]mprejurat[ cu tot felul de pomi.
Iar ]n mijlocul prelucii aceleia erau ni=te pietre frumoase cu tot fe-
lul de scrisori =i ]mpestri\[turi pe d`nsele =i-ntre pietrele acelea se
afla o colibioar[.
C[pitanul nostru, cum z[ri colibioara, se =i apropie de d`nsa =i
intr[ ]n[untru ca s[ vad[ de este cineva ]ntr-]nsa ori e p[r[sit[ =i
de=art[. +i cum intr[ ]n[untru dete de-o b[tr`n[ care sta ]naintea
icoanei Maicii Domnului =i se ruga. Uimit de ceea ce v[zuse, se opri
deodat[ locului ne=tiind ce s[ fac[: s[ ]nainteze mai aproape =i s[
vorbeasc[ cu d`nsa, ori s[ a=tepte p`n[-=i va sf`r=i rug[ciunea!
Dar b[tr`na, cum sim\i c[ a intrat cineva la d`nsa, ]=i ]ntoarse
capul ca s[ vad[ cine-i =i, cum dete cu ochii de d`nsul, se =i ridic[ ]n
picioare =i, ]ntorc`ndu-se cu fa\a c[tre el, ]ncepu a-i spune cu de-am[-
nuntul: cine =i de unde este el, cu cine =i cum a venit p`n[ acolo =i c[
ea ]l a=teapt[ de mult s[ vin[, iar[ dup[ ce-i spuse toate acestea ]l
rug[ ca s-o duc[ ]ndat[ la Drago=.
C[pitanul, mir`ndu-se de cele ce v[zu =i le auzi, crezu la ]nceput

c[ se afl[ ]naintea unei vedenii =i de aceea nici nu mai cutez[ a o
]ntreba de unde vine ea acolo, cine este =i cum se cheam[, ci o duse
]ndat[ la Drago=.
Drago=-Vod[, cum o v[zu, se mir[ =i el, ca =i c[pitanul ce-o aduse,
de unde a r[s[rit deodat[ femeia aceasta. Apoi o ]ntreb[ cum se cheam[,
cine este =i de unde vine s[ locuiasc[ ]n acele locuri singuratice?
— Numele meu e U\a! r[spunse b[tr`na, =i sunt n[scut[ ]n mun\ii
Bradului. P[rin\ii mei au fost boieri de neam, dar r[ut[\ile =i nesta-
torniciile timpului m-au f[cut s[ p[r[sesc lumea ]nc[ din tinere\e =i
s[ tr[iesc aicea, singur[, ]n rug[ciuni, c[ doar[ s-a ]ndura bunul
Dumnezeu =i ne-a m`ntui de liftele cele spurcate =i rele. Pe tine,
doamne, te =tiu cine e=ti; =tiu de ce \i-ai p[r[sit \ara =i mo=ia str[mo-
=easc[, =i de aceea vin acuma s[-\i spun, ]n numele Domnului ce m-a
trimis, c[ te a=teapt[ mare m[rire. }n scurt[ vreme ai s[ ajungi domn
=i st[p`nitor peste ]ntreaga \ar[ ]n care ai intrat =i neamul t[u are s[
fie mare =i vestit, =i numele lui nu se va =terge niciodat[, c`t a mai fi
urm[ de cre=tin ]n \ara noastr[. Deci locul pe care \i-ai pus piciorul,
c`nd ai ie=it din \ara p[rinteasc[, s[ nu-l mai p[r[se=ti, ci s[-l cuprinzi
=i s[-l st[p`ne=ti, c[ nimeni n-are s[ \i se poat[ pune ]mpotriv[!
+i cum rosti b[tr`na cuvintele acestea, un nour negru cu fulgerare
=i tunete o cuprinse, =i c`t ai clipi din ochi se f[cu nev[zut[ =i de
atunci ]ncoace nimeni nu i-a mai dat de urm[, nimeni n-a mai v[zut-o,
m[car c[ Drago=-Vod[ puse oameni anume ca s-o caute ]n toate p[r\ile.
+i era femeia aceea ]n v`rst[ cam de-o sut[ de ani, la fa\[ cam
slut[ =i ur`t[, la privire ]ns[ bl`nd[, =i cine-a v[zut-o i se p[rea c[
vede o minune ]naintea sa.
+i mai st`nd Drago=-Vod[, c`t timp va mai fi stat dup[ ]nt`lnirea
=i vorbirea ce-a avut-o cu b[tr`na U\a, pe locul unde =i-a fost a=ezat
el lag[rul din urm[, cercet[ toat[ \ara ]n care a intrat, ]n lungi= =i-n
curmezi=. Iar[ dup[ ce s-a ]ncredin\at c[ e foarte ]ntins[, frumoas[ =i
m[noas[, fiind pe l`ng[ aceasta ]nc[ =i ]mp[nat[ cu tot felul de p[duri
=i codri, dumbr[vi =i rediuri =i ad[pat[ cu o mul\ime de rùri =i p[raie
cu ap[ limpede ca lacrima =i pline cu tot soiul de pe=ti, s-a hot[r`t ca

s[ se pun[ luntre =i punte s-o cuprind[ toat[, =-apoi s[ se fac[ el dom-
nitor =i st[p`nitor peste d`nsa. Dar fiindc[ el a fost venit de ast[ dat[
numai ca s-o iscodeasc[ =i avea numai foarte pu\ini oameni cu d`nsul,
s-a ]ntors ]nd[r[t ]n \ara sa, ]n Maramure=, =i a prins a ]ndemna pe
supu=ii s[i =i pe al\i rom`ni, ca s[ vin[ =i ei cu d`nsul.
+i nu mult dup[ aceasta, iat[ c[ s-au ridicat mai mul\i boieri =i
popor de r`nd =i s-au pornit cu to\ii, =i au venit ca s[ se a=eze de
iast[lalt[ parte de mun\i, ]n \ara cea nou[, adic[ ]n Moldova, c[ci a=a
s-a numit \ara aceasta dup[ ce a cuprins-o Drago=-Vod[.
+i de ast[ dat[, Drago=-Vod[ =i cei ce au venit cu d`nsul nu se
pornir[ de-acas[ ]n chip de v`n[toare, ca-ntìa oar[, ci ei luar[ =i
toat[ averea lor cu d`n=ii =i \inur[ calea drept spre locul acela unde a
stat Drago=-Vod[ de vorb[ cu U\a.
+i dup[ ce au sosit =i au desc[lecat pe locul acela, a pus Drago=-
vod[ s[ fac[ o ]nt[ritur[ pe d`nsul, adic[ o cet[\uie, ca la timp de
rebeliune, de mare cump[n[ =i nevoie, s[ aib[ unde a se retrage =i de
unde a se ap[ra ]mpotriva du=manilor.
+i-au f[cut o ]nt[ritur[ cu cinci =an\uri, din sus de satul de ast[zi
Volov[\, =i anume sub poalele dealului Ar=i\a. +i ]nt[ritura aceea, ale
c[rei urme de ziduri se mai pot vedea ]nc[ =i ast[zi, s-a numit Fort[re\.
Iat[ ]ns[ c[, nu mult dup[ ce s-a ridicat ]nt[ritura despre care ne-a
fost vorba, merg`nd vestea ]n toate p[r\ile c[ Drago=-Vod[ a desc[lecat
]n Moldova, ]i venir[ soli de la Siretiu =i de la Suceava, cu daruri
pre\ioase, =i-l rugar[ s[ ajute pre bie\ii cre=tini ]mpotriva c[pc[unilor,
a t[tarilor, a le=ilor =i a altor lifte rele care n[v[leau ]n \ar[ de-o
b`ntuiau =i-o pr[dau =i multe neajunsuri =i nepl[ceri f[ceau locuito-
rilor, din care pricin[ cei mai mul\i dintre d`n=ii, de fric[ =i groaz[,
luar[ lumea-n cap, ascunz`ndu-se prin mun\i.
Drago=-Vod[, ascult`nd rug[mintea solilor, nu se codi, ci adun`nd
pe to\i voinicii s[i precum =i pe al\i rom`ni la un loc, se porni f[r[
]nt`rziere cu d`n=ii ]mpotriva du=manilor =i, lupt`ndu-se cu to\ii ca
ni=te lei, ]n scurt timp cur[\i \ara de d`n=ii.
}ns[ nu trecu mult[ vreme la mijloc, dup[ biruin\a aceasta, =i se

isc[ din nou r[zboi din partea t[tarilor =i a le=ilor. Dar =i Drago=-Voda,
cum prinse de veste ca du=manii iar[=i voiesc s[ intre =i s[ prade \ara,
nu st[tu mult pe g`nduri ce s[-nceap[ =i s[ fac[, ci v[z`nd c[ \ara e
]n primejdie, =i s[ri la lupt[ =i r[sfr`nse, cu ajutorul lui Dumnezeu, =i
acest r[u, alung`nd liftele cele rele p`n[ departe peste hotar.
Dup[ aceast[ nou[ ]nvingere asupra du=manilor, s-au adunat
c[pitanii o=tilor =i boieriii cei mai de frunte la un loc =i \in`nd sfat
laolalt[ ]l aleser[ pre Drago=-Vod[ de cap =i domnitor peste ]ntreaga
\ar[, c[ci Moldova pe vremea aceea nu avea domnitor, =i-l rugar[ s[
nu locuiasc[ mai mult ]n cet[\uia ce =i-a fost f[cut-o el dup[ desc[-
lecarea Moldovei, ci s[ se a=eze ]n Siretiu, =i-acolo s[ locuiasc[.
Drago=-Vod[, fiind un om cu mult[ chibzuin\[, nu se puse de pri-
cin[, ci ascult`nd de ]ndemnul sfetnicilor =i al mai-marilor o=tilor sale
si voind a ]mplini dorin\a poporului b[=tina=, care locuia pe acea vreme
]n ora=ele Suceava, Siretiu =i Cotov[\,* precum =i prin c`teva sate
r[zle\ite de-a lungul =i de-a latul \[rii, despre a c[ror nume nu-mi
mai pot aduce acuma aminte, a p[r[sit cet[\uia sa =i s-a pornit cu
c[pitanii o=tilor =i cu sfetnicii s[i spre Siretiu, unde se hot[r] s[ pe-
treac[ p`n[ la sf`r=itul vie\ii sale.
Siretenii, cum au auzit c[ Drago=-Vod[ vine spre d`n=ii =i voie=te
s[ se a=eze pentru totdeauna ]n t`rgul lor, s-au bucurat =i au ie=it cu
mic cu mare ca s[-l ]nt`mpine =i s[-l duc[ cu pomp[ mare ]n ora=.
Locul unde au ie=it siretenii ]ntru ]nt`mpinarea lui Drago=, precum
=i a sfetnicilor =i c[pitanilor s[i, =i pe care se afl[ ast[zi un s[ti=or mic,
s-a numit de atunci ]ncoace Dr[gu=enii. Unii ]ns[, =i mai ales str[inii,
pe l`ng[ Dr[gu=eni, ]l mai numesc ]nc[ =i Dr[gu=ana sau Dr[gu=anca.
Dup[ ce s-a a=ezat Drago=-Vod[ ]n Siretiu =i dup[ ce-a luat acum
c`rma ]ntregii \[ri asupra sa, aduc`ndu-=i aminte de prorocia babei
U\a, f[cu, pe locul unde a tr[it =i s-a aflat aceasta, o biseric[ de lemn
de stejar =i al[turea cu biserica aceea a f[cut el mai pe urm[ =i cur\i
* Asemenea ora= nu exist[.

domne=ti. +i trimise apoi pe mai mul\i in=i dintre cei ce veniser[ cu

d`nsul din Maramure=, ca s[ mearg[ =i s[ se a=eze la acel loc, s[-=i
fac[ case =i s[ prind[ a lucra p[m`ntul de prin ]mprejurime, iar la vreme
de nevoie s[ sar[ cu to\ii =i s[ steie ca un zid ]ntru ap[rarea \[rii.
Cei trimi=i nu se deter[ ]ntr-o lature, ci se duser[ cu to\ii =i-=i f[cur[
fiecare c`te o cas[ mare =i frumoas[, din jos de biseric[, pe locul care
se nume=te ast[zi S[li=te.
+i fiindc[ at`t biserica lui Drago=-Vod[ c`t =i casele de pe l`ng[
d`nsa s-au cl[dit pe \[rmul unei v[lcele sau p`rùa=, pe \[rmul c[ruia
a fost coliba U\ei, de-aceea at`t satul care mai pe urm[ a crescut h[t-
mare, ]nc`t avea =apte biserici, cu o mul\ime de cur\i boiere=ti, c`t =i
p`rùa=ul, care izvor[=te de sub dealul Ple=a =i se revars[ din jos de
sat ]n Sucevi\a, s-au numit dintru ]nceput Valea-U\ei, ]ntru aducerea-
aminte de baba U\a, iar[ mai pe urm[, Olov[\.
Murind Drago=-Vod[ care a fost cel dintì domnitor peste rom`nii
din Moldova =i care, ]n scurtul timp c`t a domnit, mare =i mult bine a
f[cut el \[rii =i supu=ilor s[i, fu dus =i ]nmorm`ntat ]n biserica din
Valea-U\ei, f[cut[ de d`nsul.
La vreo c`teva sute de ani dup[ moartea =i ]nmorm`ntarea lui Dra-
go=-Vod[, suindu-se pe tronul Moldovei +tefan-Vod[, care a fost unul
dintre cei mai ]n\elep\i, mai voinici =i mai vesti\i domnitori rom`ni, =i
din care pricin[ s-a numit el apoi +tefan cel Mare, ridic[ biserica cea
de stejar a lui Drago= din Valea-U\ei =i o mut[ pe locul unde se afl[
ast[zi s[ti=orul Putna =i m[n[stirea Putnei =i unde se poate vedea =i
ast[zi, iar ]n locul ei f[cu alt[ biseric[ din piatr[, cu mult mai mare =i
mai frumoas[, care asemenea se poate vedea =i acuma.
Dup[ moartea lui +tefan cel Mare =i ]nmorm`ntarea sa ]n m[n[-
stirea Putnei, venind ]n decursul timpului al\i domni la c`rma \[rii =i
fiind Moldova, mai ales ]n partea de sus, adic[ unde locuim noi ast[zi,
foarte adeseori c[lcat[, pr[dat[ =i pustiit[ de neast`mp[ra\ii =i ne]m-
p[ca\ii s[i du=mani care ca ni=te fiare s[lbatice n[v[leau asupra ei,
precum mul\i al\i locuitori, a=a =i cei din Valea-U\ei, de frica =i groaza
du=manilor, p[r[sir[ satul =i fugir[ cu to\ii spre munte, n[d[jduind
c[ mai pe urm[ se vor ]ntoarce iar[=i ]nd[r[t. Dar \in`nd r[zmeri\ele =i

rebeliunile un timp mai ]ndelungat =i nemaiput`ndu-se nimeni din-
tre cei fugi\i ]ntoarce ]nd[r[t la vetrele lor, au ]nceput cu timpul, pe
locul unde erau mai ]nainte casele lor, biserica cea nou[ a lui +tefan
cel Mare =i cet[\uia lui Drago=-Vod[ a cre=te dud[u =i tot felul de co-
paci, astfel c[ la vreo c`teva zecimi de ani dup[ aceea, at`t vatra sa-
tului, c`t =i locurile de prin ]mprejurime se pref[cur[ ]ntr-o p[dure
mare =i deas[, ca toate p[durile. Ba, ce este ]nc[ =i mai mult, nici
chiar cet[\uia =i biserica nu se mai puteau vedea de-n[l\imea =i de-
simea tufarilor care crescuser[ nu numai pe l`ng[ d`nsele, ci p`n[ =i
pe zidurile lor. Iar ]n loc de oameni ]nt`lneai acum numai fiare =i alte
s[lb[ticiuni care cutreierau p[durea de-a lungul =i de-a latul, f[r[ cea
mai mic[ grij[ c[ le va face cineva vreun r[u.
Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-o zi, cine mai =tie c`\i ani vor fi de-atuncea, ie=ind
un cioban cu oile la p[scut, ajunse cu d`nsele p`n[ pe locul dintre
Cainov[\ =i Surupana, dou[ v[i care se afl[ ]n partea dinspre amiaz[
a satului de ast[zi. Acolo ]=i p[scu el oile sale p`n[ ce a ]nceput a se
]ng`na ziua cu noaptea. C`nd a prins acuma a se ]ntuneca h[t-bini=or
=i voi a se-ntoarce cu oile acas[, d[ c[ vreo c`teva oi, care cu pu\in
mai ]nainte de-aceea se desp[r\ise de celelalte =i intrase ]n desi=ul
p[durii, ]i lipsesc din turm[. +i cum dete el c[-i lipsesc oile, prinse a
le c[uta ]ncolo =i-ncoace. Dar degeaba, c[ci fiind acuma prea t`rziu
=i p[durea ]n care au fost intrat ele prea deas[ =i ]ntunecoas[, nu le
putu nicidecum afla =i de aceea le l[s[ ]n =tirea Domnului =i se-ntoarse
f[r[ de d`nsele acas[. A doua zi ]ns[, cum se zori de ziu[, se porni
dimpreun[ cu al\i ciobani, ca iar[=i s[ le caute.
Ajung`nd =i intr`nd ciobanii ]n p[durea ]n care se pierdur[ oile,
umblar[ mai lung timp ]ncolo =i-ncoace, dar degeaba, c[ nici unul nu
le putu afla. +i neafl`ndu-le nu le r[mase alta dec`t s[ se ]ntoarc[
]napoi f[r[ de nici o isprav[. Dar iat[ c[ la ]ntoarcere dau cu ochii
de-o st`nc[ foarte mare. Ei, v[z`nd st`nca aceea, dau s[ se apropie
de d`nsa, dar nu pot, c[ci era ]nconjurat[ din toate p[r\ile de o mul-
\ime de tufari =i copaci ]mpleti\i cu ieder[, ca =i c`nd ar fi fost ]nt[rit[
cu ni=te ziduri. V[z`nd ei c[ cu una, cu dou[ nu e chip a se apropia

de d`nsa, ]ncepur[ b[rb[te=te a da ]ntr-o parte =i-ntr-alta tufarii =i iedera
ce le sta ]n cale =i a se apropia ]n chipul acesta de d`nsa. Iar[ dup[ ce
au ajuns cu mare chiu =i vai ]n apropierea st`ncii, deter[ cu ochii de o
pe=ter[. +i cum deter[ ei cu ochii de pe=tera aceea, ]ndat[ se =i b[gar[
]n[untru, cuget`nd c[ vor afla ]ntr-]nsa oile pierdute. +i-ntru adev[r
c[ le =i aflar[. Dar pe c`t de mare le-a fost bucuria la ]nceput, c`nd
z[rir[ oile culcate ]ntr-un ungher =i rumeg`nd, pe-at`ta de mare le-a
fost mai dup[ aceea mirarea, c`nd c[utar[ mai bine ]n dreapta =i ]n
st`nga =i v[zur[ c[ ei nu se afl[ ]ntr-o pe=ter[ de r`nd, cum se g[sesc
foarte adeseori pe unele locuri, =i mai ales prin mun\i, ci ]ntr-o ]nc[pere
larg[ =i frumoas[, ]nconjurat[ din toate p[r\ile cu ziduri =i deasupra
cu boltituri. +i plini de uimire cum erau, ]ndat[ cunoscur[ =i se
]ncredin\ar[, de pe icoanele cele muceg[ite care at`rnau pe pere\i,
precum =i de pe crucile, sfe=nicele =i prapurile care stau rezemate
sau aruncate pe jos, c[ ei nu se afl[ ]ntr-o pe=ter[, ci ]ntr-o biseric[
p[r[sit[. }=i luar[ deci oile =i, ]ntorc`ndu-se cu d`nsele spre cas[, pe
cine-l ]nt`lneau ]n drum ]l opreau ]n loc =i-i istoriseau c[ iac-acolo =i-
acolo au dat peste o biseric[ p[r[sit[.
Oamenii, =i mai ales s[tenii de unde erau ciobanii cu oile pier-
dute, cum auzir[ ceea ce le-au istorisit ace=tia, se =i pornir[ cu c`rdul
spre p[durea cu pricina, =i cum ajunser[ la starea locului, ]ncepur[
care dincotro a t[ia copacii =i tufarii de pe l`ng[ biseric[ =i a o scoate
la iveal[ din ]ntunericul p[durii, unde a stat ascuns[ cine =tie c`t timp
de ochii oamenilor. Iar dup[ ce o scoaser[ la lumin[, chemar[ pie-
trari =i stoleri =i-i puser[ s-o tencuiasc[ =i s-o v[ruiasc[ at`t pe din-
afar[ c`t =i pe dinuntru =i s-o acopere.
Pietrarii chema\i, ]ncep`nd a o tencui, deter[ de o u=[ tainic[ care
ducea ]ntr-o pivni\[. }n pivni\a aceea deter[ ei de-un sicriu mare de
piatr[, ]n care se aflau oase de om. Iar pe o cruce de aur, care aseme-
nea s-a aflat ]n sicriul acela, sta scris: Drago=-Vod[ (un semn c[ oa-
sele din sicriu erau ale lui Drago=-Vod[), cel dintì domnitor rom`n
al Moldovei, care dup[ moarte a fost ]nmorm`ntat ]n bicerica cea de
lemn, f[cut[ de d`nsul.
Nu mult dup[ aceasta venir[ =i al\i oameni din satele de prin ap-
ropiere =i ]ncepur[ a-=i face case pe l`ng[ biserica descoperit[ de
ciobani. +i cu c`t mai mul\i copaci c[deau la p[m`nt, cu at`tea mai
multe case se ridicau =i satul se m[rea pe zi ce mergea. Dar de ast[
dat[, satul nu s-a f[cut pe locul acela unde a fost el mai ]nainte, ci
mai spre apus, =i nici nu s-a mai numit el ca de la ]nceput, Valea-U\ei
sau Olov[\, ci Volov[\. +i tot a=a se nume=te el =i ast[zi.
+i cu c`t se ]nmul\eau s[tenii, cu at`ta =i p[durea dinspre r[s[rit
=i dinspre apus se r[rea =i sc[dea mai tare, p`n[ ce, ]n sf`r=it, ajun-
ser[ ei cu r[ritul dincolo de dealul Ar=i\a, la poalele c[ruia a fost
cet[\uia lui Drago=-Vod[.
CETATEA NEAM|ULUI
Despre ]ntemeierea Cet[\ii Neam\ului, spun b[tr`nii c[, ]nainte

de +tefan-Vod[, cu mult ]nainte, au venit ni=te nem\i pe-aici =-au silit
pe oameni de le-au c[rat piatr[ =i le-au cl[dit cetatea.
+i a=a de mult ce i-au nec[jit pe oameni nem\ii ceia, c-au r[mas
oamenii s[raci lipi\i p[m`ntului, pierindu-le vitele c[r`nd la piatr[,
=i, dup[ ce s-au m`ntuit boii =i caii, au pus =i vacile la jug.
C`nd s-a m`ntuit cetatea, r[m[sese ]n ]mprejurimile acestea nu-
mai un bou f[r[ coarne =i o vac[ f[r[ coad[.
Mai t`rziu s-au sculat oamenii de-au alungat pe nem\i =i le-au
d[r`mat cetatea, dar venind +tefan ]n scaunul Moldovei a cl[dit-o iar[=i.
+tefan n-a mai chinuit lumea ca nem\ii ceia, c[ el a fost om mare,
bun =i sf`nt, cum n-a mai fost pe fa\a p[m`ntului.
Am auzit c[-n cetatea Neam\ului erau case domne=ti =i biseric[,
dar acum nu se mai cunoa=te nimica.
+i-n mijlocul ogr[zii din cetate era o f`nt`n[ ad`nc[ tare. Te co-
borai cu g[leata p`n[ la jum[tate =i de-acolo puteai intra ]ntr-o hrub[
care r[spundea ]n f`nt`n[ =i prin hruba aceea mergeai, mergeai =i
ie=eai la cap[tul muntelui, de ceea parte, ]n p[dure, spre Oglinzi, dup[
cum se =tie c-au fost de la cetate =i p`n[-n T`rgu Neam\.
Am apucat =i eu pe un boier, unul Belibou; avea a-=i face un han;

cur\ile cele vechi, zicea c[ nu-s la mod[.
+i a ]nceput a c[ra piatr[ de la cetate.
D[r`mau zidurile aici =i pietrarii ]i zideau ]n t`rg han =i cur\i noi.
Nu zicea nimeni nimic. Ce s[ zic[? Boierul, boier mare, ce s[-i
faci? Cum s[ te pui cu d`nsul?
P`n[ ce-a dat Dumnezeu =i s-a sculat alt boier, care acu era s[rac
=i umbla a=a, bezmetic; ]i zicea Alexandru Nebunul!...
S-a sculat =i pe jos a pornit la Ia=i, la domnie.
M`nca pìne =i bea ap[ la =ipote, pe marginea drumului...
+i p`n[ ce n-a r[zbit la vod[ nu s-a l[sat...
Pe-atunci era domnitor, la Ia=i, Grigore-Vod[ cel frumos...
A zis boierul acela, Alexandru Nebunul, c[tre vod[:
— M[ria ta, p[cat s[ se d[r`me cet[\ile b[tr`ne=ti =i s[-=i fac[
nevrednicii de azi cr`=me din ele!
+-a c[zut ]n genunchi.
+i c`nd s-a ]ntors „nebunul“ la cei cumin\i, avea h`rtie la m`n[,
de la domnie, c[tre ispr[vnicie...
+i s-a ]nf[\i=at la ispravnic =-a zis:
— Uite porunca s[ ias[ oamenii din toate satele dimprejurul cet[\ii,
cu c`te trei nuiele =i cu c`te-un par =i s[-ngr[deasc[ cetatea! +i de
azi ]nainte, piatr[ de zidit cr`=me =i cur\i boiere=ti s[ nu se mai ridice...
Au ie=it oamenii cu nuiele =i cu pari =-au ]ngr[dit cetatea, dar pe
urm[ au venit vremuri noi... =i s-a stricat gardul...
}NTEMEIEREA SUCEVII
Se zice c[ ]n vechime, pe locurile unde se afl[ ast[zi ora=ul Suceava

=i satele de prin ]mprejurime, erau numai p[duri c`t vedeai cu ochii.
Puteai merge cu s[p[turile ori ]ncorto ai fi voit, c[ nu mai dai de
nici un ora= sau sat, ci numai unde =i unde c`te de-un p[stor care-=i
p[=tea turma sa prin cele preluci =i poieni.
+i tuturor p[storilor, c`\i erau, le mergea foarte bine, c[ci aveau

toate cele trebuincioase, at`t pentru d`n=ii c`t =i pentru turmele lor.
}ntr-o var[ ]ns[, fiind secet[ foarte mare, toate apele prin ]mpre-
jurime secar[, =i toat[ p[=unea, nu numai cea de pe costi=e =i dealuri,
ci =i cea de pe v[i se uscase.
V[z`nd p[storii c[ seceta nu mai ]nceteaz[ =i tem`ndu-se ca nu
cumva s[ le piar[ turmele, unica lor avere, de sete =i de foame, se
retraser[ cu d`nsele de la =es, ]n sus spre codru.
Dar c`nd se apropiar[ de codru =i deter[ s[ intre ]ntr-]nsul, nu
=tiur[ singuri ce s[ fac[: s[ intre, ori s[ nu intre? Ar fi intrat, se te-
meau c[ nu vor afla destule poieni, unde s[-=i pasc[ oile. S[ r[m`n[
la poalele acestuia, era peste putin\[, c[ci p[=unea, c`t[ mai r[m[sese
neatins[ de ar=i\a soarelui, se sf`r=ise.
Deci ce era s[-nceap[ =i s[ fac[? Unul spunea una, altul alta, dar
nimeni nu ghicea cum =i ]n ce chip ar putea s[ ias[ mai degrab[ =i
mai bine la cap[t.
}n urm[, dup[ mai mult[ sf[tuire, chibzuire =i cump[nire, zise unul
dintre d`n=ii, care era mai b[tr`n, mai ajuns de cap =i mai p[\it:
—Ce s[ mai ]ntindem at`ta vorb[? Nu =ti\i c[ vorba mult[ e s[r[cia
omului? S[ mearg[ c`\iva in=i dintre noi, care ]s mai tineri =i mai
voinici, s[ caute ]n toate p[r\ile, doar[ dau peste ni=te c`mpuri sau
poieni ce n-au fost ]nc[ cu des[v`r=ire dogor`te =i p`rlite de ar=i\a
soarelui, =i cum vor afla ]n vreun loc destul[ p[=une, s[ se ]ntoarc[
]napoi =i s[ ne deie de =tire!
Cum rosti b[tr`nul cuvintele acestea, cinci in=i dintre d`n=ii, care
erau mai voinici =i mai inimo=i, adic[ care n-aveau fric[ de nimic, ci
se jucau cu lupii ca =i cu ni=te c[\ei =i se tr`nteau cu ur=ii pe-ntrecute,
nu st[tur[ mult pe g`nduri, ci, lu`ndu-=i fiecare bota sa cea ciob[nesc[
]n m`n[, se =i pornir[ la drum.
+i apuc`nd unii ]n dreapta, al\ii ]n st`nga, merser[ ]ncotro ]i du-
ser[ ochii =i picioarele, doar[ dau mai degrab[ peste p[=unea dorit[.
Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-un t`rziu, unul dintre d`n=ii care a mers, acuma
c`t timp va fi mers, se treze=te deodat[ c[ p[durea prin care a fost
apucat ]ncepe a se r[ri, =i poieni dr[g[la=e, acoperite cu iarb[ verde

ca buraticul =i-nalt[ p`n[ la brù =i presurate cu tot felul de flori,
unele mai frumoase dec`t altele, i se deschid ]naintea ochilor.
P[storul, cum dete cu ochii de poienile acelea, bucuria lui! S[ fi
prins pe Dumnezeu de-un picior =i nu i-ar fi p[rut a=a de bine! Deci
prinse ]ndat[ a c[uta ]n dreapta =i-n st`nga, ori de nu se afl[ =i ap[
printr-]nsele. +i umbl`nd el a=a ]ncolo =i-ncoace, c`t timp va fi um-
blat, d[ deodat[ peste o ap[ mare, care curgea alene la vale.
Era Suceava.
Mai merge el dup[ aceasta c`t mai merge =i d[ apoi de-o p[dure
mare =i deas[ de arini, care se-ntindea pe malul drept al Sucevii, iar[
de cealalt[ parte de ap[, vede o poian[ ca aceea de-\i era mai mare
dragul s[ te ui\i la d`nsa.
+i cum vede el poiana, nu poate r[bda de-a nu se apropia de ap[
=i-a cerca s[ treac[ de cealalt[ parte.
Dar iat[ c[ tocmai c`nd dete peste un vad =i voi s[-l cerce c`t e de
ad`nc =i ori de-l va putea trece, ies partu oameni din p[durea cea de
arini =i se ]ndreapt[ spre d`nsul.
Erau cei patru p[stori de care s-a fost desp[r\it, scurt timp dup[
ce au plecat s[ caute p[=une.
Apropiindu-se cei patru in=i de d`nsul, ei spuser[ c[ pe culmea unui
deal, care se afl[ ]n mijlocul p[durii celei de arini, este un sihastru, =i
trec`nd ei pe acolo, sihastrul i-a miruit pe tuspatru, cu mir ]n frunte.
Auzind aceasta, so\ul lor ]i rug[ s[-l duc[ la sihastrul acela, ca s[-l
miruiasc[ =i pe d`nsul.
Cei patru in=i nu se puser[ de pricin[, ci, dup[ ce v[zur[ =i ei poiana
cea mare, care se-ntindea de-a st`nga Sucevii, =i cercar[ vadul aces-
teia, ca s[ vad[ c`t e de ad`nc, se ]ntoarser[ ]nd[r[t =i se pornir[ cu
to\ii ]n sus spre sihastru.
Sihastrul, care locuia ]ntr-un arbore gros =i scorburos de pe v`rful
dealului, cum ]i z[ri de departe c[ vin spre d`nsul, le ie=i ]nainte,
merse cu d`n=ii p`n[ l`ng[ arborele ]n care locuia, mirui =i pe noul-
venit =i-apoi mai st`nd de vorb[ cu d`n=ii =i ]nv[\`ndu-i ]nc[ vreo
c`teva rug[ciuni, ]i ]ndemn[ s[ vin[ ]n toate zilele la d`nsul, c[ci el ]i

va ]nv[\a =i alte rug[ciuni.
P[storii ]i mul\umira din toat[ inima pentru primirea cea p[rinteasc[,
c`t =i pentru ]nv[\[turile cele bune, =i f[g`duindu-i c[ ]n scurt timp
iar[=i vor veni la d`nsul, se-ntoarser[ ]nd[r[t de unde s-au pornit.
Ajung`nd la tovar[=ii lor, care i-au fost trimis ca s[ caute p[=une,
le istorisir[ din fir-]n-p[r toate celea ce le-au aflat =i le-au v[zut pe
unde au umblat. Iar dup[ ce le-au istorisit, nu mai steter[ acuma mult
pe g`nduri ce s[-nceap[ =i s[ fac[, ci, lu`ndu-=i fiecare turma sa, se
pornir[ cu to\ii la drum, spre locuin\a sihastrului, =i cum ajunser[ la
starea locului, se a=ezar[ pentru totdeauna ]n apropierea acestuia.
Cu timpul mai venir[ =i al\i p[stori, din alte p[r\i, =i aceia aseme-
nea ]=i f[cur[ colibe pe l`ng[ locuin\a sihastrului.
}n urm[ venir[ =i muntenii de la munte, cu c[pitanul lor ]n frunte,
=i dup[ ce se a=ezar[ =i ace=tia ]n apropierea sihastrului, f[cur[ pe un
alt deal, care se ]ntinde ]n partea dinspre miaz[zi =i care se desparte
de cel dintì numai prin o vale, o cetate de piatr[, iar[ pe locul unde
a fost arborele ]n care a locuit sihastrul, f[cur[ o biseric[ de lemn. +i
fiindc[ sihastrul murise ]nainte de ridicarea bisericii acesteia, de-aceea
t[iar[ =i a=ezar[ ei =i arborele, ]n care a locuit acesta, ]ntr-]nsa.
+i a=a, cu timpul, ridic`ndu-se din ce ]n ce tot mai multe case =i
alte cl[diri,at`t ]mprejurul cet[\ii c`t =i a bisericii celei de lemn,
p[durile de prin apropiere ]ncepur[, pe zi ce mergea, a se r[ri =i-a
disp[rea, iar[ ]n locul lor a se ]ntemeia ora=ul de ast[zi, Suceava.
La vreo c`teva zeci sau sute de ani dup[ aceasta, nu v[ pot spune
c`t, destul at`ta c[ venind c[pc[unii, care aveau numai c`te un ochi
]n frunte, asupra Sucevei, nu numai c[ b[tur[ =i pr[dar[ pe locuitorii
acesteia, ci-i deter[ totodat[ =i foc, de arser[ mai toate casele dintr-
]nsa, dimpreun[ cu biserica cea de lemn, iar cetatea o d[r`mar[.
Dar bine-a zis cine-a zis c[ „apa trece, pietrele r[m`n!“
Venit-au c[pc[unii =i t[tarii =i al\ii =i multe daune =i sup[r[ri au
f[cut bie\ilor rom`ni. Dar cum venir[, a=a se =i ]ntoarser[... Apa s-a
scurs, =i pietrele au r[mas! Rom`nii, ce sc[par[ teferi din mìnile lor,
adun`ndu-se din nou la un loc, ]=i f[cur[ alte case, cu mult mai mari
=i mai frumoase de cum erau cele de mai-nainte.
Mai t`rziu, =i anume dup[ ce =i-au ales rom`nii pe Iuga-Vod[ de
domnitor, puse acesta ca s[ se ridice pe locul unde a fost mai-nainte
biserica cea de lemn alt[ biseric[, cu mult mai mare =i mai frumoas[,
=i nu din lemn, ca cea dintì, ci din piatr[ =i c[r[mid[. +i de-atunci =i
p`n[ ]n ziua de ast[zi, biserica aceasta, care acuma e mai toat[ ruinat[
=i pustie, s-a numit =i se nume=te biserica Mir[u\ului sau simplu Mir[u\.
Tot pe timpul lui Iuga-Vod[, se zice c[ s-a ]nceput =i restaurarea
cet[\ii, care a fost mai-nainte d[r`mat[ de c[pc[uni.
Fiind ]ns[ desp[r\it[ de biserica Mir[u\ului prin p`rùl care, ve-
nind spre Areni =i trec`nd pe l`ng[ dealul T[t[ra=i, se revars[ ]n
Suceava, neput`nd din pricina aceasta nimeni trece c`nd ar fi voit
=i cum ar fi voit, de la d`nsa la biseric[ =i de la biseric[ la d`nsa,
de-aceea Iuga-Vod[ le-a ]mpreunat pe am`ndou[ prin un pod um-
bl[tor, f[cut, dup[ spusa unora, din piei de bivol, iar[ dup[ a alto-
ra, din gum[.
+i-acuma ori de c`te ori voia, nu numai Iuga-Vod[, care a fost cel
dintì domnitor rom`n ce-a locuit ]n aceast[ cetate, ci =i urma=ii s[i,
care asemenea locuir[ ]ntr-]nsa, s[ mearg[ la biserica Mir[u\ului ca
s[ se ]nchine, slobozeau podul, iar[ dup[ ce se ]nchinau =i se ]ntorceau
acas[, tr[geau podul ]n urma lor.
Un alt pod, f[cut de asemenea din piei de bivol, duce de la cetate
spre miaz[noapte-apus, adic[ spre bisericu\a de ast[zi a Sf`ntului Ioan
Botez[torul, care s-a zidit cu mult mai t`rziu ]n gr[dina cur\ii
domne=ti.
+i acest pod ]nc[ se slobozea numai atunci c`nd avea s[ ias[ sau
s[ intre cineva ]n cetate. De altmintrelea, sta mai totdeauna ridicat,
cu deosebire noaptea, precum =i atunci c`nd se apropia vreun du=man
de cetate =i voia s[ intre cu puterea ]n[untru.
+i a=a s-a ]ntemeiat ora=ul Suceava, care lung timp a fost scaunul
domnitorilor rom`ni, fala =i podoaba Moldovei!
POVESTEA IA+ULUI
Mai demult, pe c`nd pe unde e Ia=ul acum erau numai codri =i

c`mpuri =i nici zare de case, tr[ia un cioban vestit pe locurile acelea
=i-l chema Dediu.
Dediu ciobanul avea dou[sprezece st`ne; fiecare st`n[ era cu c`te
dou[ mii de oi. }ntr-o zi, iaca vine pe acolo =i domnul |[rii Moldovei,
c[lare, cu oameni de ai s[i. Vede domnul at`tea st`ne =i ]ntreab[ pe
un cioban: „Ale cui sunt?“. Ciobanul r[spunde: „Sunt ale lui Dediu“.
V[z`nd domnul at`tea dealuri frumoase, s-a g`ndit c[ ar fi un minu-
nat loc pentru vreun t`rg domnesc. +i porunce=te ciobanului ca s[
cheme pe Dediu p`n[ la d`nsul. Se duce ciobanul =i-i spune porunca.
Dar Dediu face:
— Du-te =i spune domnului s[ vie el la mine, dac[ are treab[!
Ciobanul a adus acest r[spuns. Domnul ]l mai trimite o dat[: „S[
vin[ numaidec`t“. Dediu r[spunde tot a=a: „Dac[ are treab[, n-are
dec`t s[ vin[ la coliba mea“.
A=a =i a treia oar[. Ce s[ fac[ domnul? Vine c[lare p`n[ la Dediu.
}i zice de departe:
— De ce n-ascul\i porunca domnului t[u, c[ci el st[p`ne=te |ara
Moldovei =i trebuie s[ i te supui?!...
— Apoi de ce nu mi-au spus a=a =i cei pe care i-ai trimis c[tre
mine? r[spunse Dediu din colib[.
— Ie=i p`n[ afar[ s[ vorbim ceva! strig[ domnul.
— Nu ies! strig[ =i Dediu.
— Ie=i!
— Nu ies!
— S[ vezi tu c[ ai s[ ie=i! strig[ domnul sup[rat =i gata s[ scoat[
sabia...
— Ba de-acuma am s[ ies! strig[ Dediu, care era o dat[ voinic, nu
de dou[ ori; =i a=a erau to\i ciobanii lui.
— Apoi Ie=i s[ se numeasc[ t`rgul pe care vreau s[-l ]ntemeiez
aici! strig[ domnitorul.
+i Ie=i a r[mas numele lui p`n[ azi.
Acuma, domnul s-a dus acas[ =i l-a chemat pe Dediu. Vine el. Dom-
nul ]l ]ntreab[:
— Bine, Dediule, cum se face c[ to\i ai t[i sunt a=a de zdraveni =i
voinici =i tari la virtute?
— }ndat[ ai s[ vezi, M[ria ta, zise Dediu.
La mas[, domnitorului i-au adus dou[sprezece feluri de m`ncare.
Dediu m`nca numai m[m[lig[ cald[ cu br`nz[ gras[ =i bun[.
— M[n`nc[ ]mpreun[ cu mine! zise domnul.
— Nu, M[ria ta! strig[ Dediu.
— De ce?
— Ca s[ fiu voinic.
— Ce fel?
— Iac[, zise Dediu, eu oi lua dou[sprezece linguri din astea
dou[sprezece feluri de m`ncare de-a M[riei tale =i le-oi pune ]ntr-o
sticl[; pe urm[ oi lua =i o bucat[ de m[m[lig[ fierbinte, de a mea, =i
oi pune ]ntr-]nsa oleac[ de br`nz[... Trei zile s[ l[s[m =i m`ncarea
M[riei tale, =i m`ncarea mea, ici, dup[ sob[. +i om vedea.
Pune el a=a, dou[sprezece linguri din cele dou[sprezece feluri de
m`ncare, ]ntr-o sticl[; astup[ sticla =i o pune dup[ sob[. Apoi ia pu\in[
br`nz[ de oi =i o pune ]ntr-un d[rab* de m[m[lig[ fierbinte =i face
un urs** zdrav[n =i-l zv`rle dup[ sob[.
C`nd, la trei zile, ce s[ vezi?! }n sticl[, m`nc[rile miroseau, de
trebuia s[ fugi c`t colo; iar ursul lui Dediu era acum mai bun, c[ci
]n[untru br`nza se f[cuse unt.
— Ei, M[ria ta, acum vezi de ce suntem noi mai voinici? C[ nou[
nu ne ghior[ie ma\ele ]n p`ntece de nici un fel de m`ncare de felul
acestora..
— S[ tr[ie=ti, Dediule! Strig[ domnul. Te v[d c[ e=ti un om cu-
minte. Haide, te prinzi cu mine cum[tru?
— M[ prind, =i cu noroc s[-i dea Dumnezeu! Zise Dediu.
* D[rab — bucat[.
** Urs — bo\ de m[m[lig[ cu br`nz[ de oaie la mijloc =i pr[jit pe carbuni.
La cum[trie, Dediu a adus o poal[ de galbeni =i a d[ruit 500 de

mioare oache=e de-un ochi =i 500 de mioare oache=e de am`ndoi ochii
=i 50 de berbeci frumo=i, ciu\i de am`ndou[ coarnele. A=a au botezat
ei t`rgul Ie=ului!..
CURTEA DOMNEASC{ DIN COTNARI
}n vremea lui +tefan cel Mare =i Sf`nt, Cotnari era t`rg ]n toat[
legea. Numele lui zice c[ i se trage de la vorba: Cot n-are, adic[ n-are
cot de cotit vasele; c[ pe atunci vinul se m[sura cu h`rg[ul =i de la
vorba h`rg[u zice c[ se trage numele t`rgului H`rl[u.
Aici, la Cotnari, avea +tefan-Vod[ cur\i domne=ti, ]nconjurate de o
gospod[rie mare =i frumoas[; c[ +tefan-Vod[ era gospodar ]n toat[
regula =i era dornic s[ vad[ ]n \ara lui numai sate mari =i bogate,
gr[dini de pomi, dealuri cu podgorii, iazuri cu pe=ti, mun\i plini de
fel de fel de vite de soi =i frumoase. De-aceea d[ruia mereu p[m`nt
=i f[cea mereu r[z[=i pe oamenii viteji =i cinsti\i, ca s[ tr[iasc[ din
bel=ug =i s[-l pomeneasc[ veac de veac c-a fost cu priin\[ asupra lor.
El avea podgorie pe dealul M`ndrului, de la vale de biserica
s[seasc[, =i +tefan-Vod[ zice c-ar fi r[s[dit ]ntì =i ]ntì vie ]n Cotnari.
Dar podgoria domneasc[ nu era tocmai soi, a=a c[ dealul M`ndrului
nu-i da vie m`ndr[ =i nici vin bun. Erau al\i cotn[reni care aveau vie
cu poam[ ]ntr-ales =i f[ceau vinuri bune, mai dihai ca vod[; cum era
via lui Zlaciu =i a altor podgoreni.
+tefan cel Mare nu s-a l[sat s[ fie de r`sul podgorenilor, ci s-a
apucat =-a adus ni=te poam[ ungureasc[, de soi bun, c[ nu se mai
afla a=a soi de poam[ bun[ ]n toat[ \ara Moldovei.
Unii spun c[ a adus-o de la Sf`ntul Munte, =i iat[ cum; +tefan cel
Mare, ]n tinere\ea lui, a ]nv[\at la |arigrad me=te=ugul turcesc de a
se r[zboi =i acolo s-a ]mprietenit cu ni=te c[lug[ri de la m[n[stirea
Zugravului, din Sf`ntul Munte.
Dup[ ce s-a f[cut el domn, le-a trimis el c[lug[rilor de la Sf`ntul
Munte, ]n mai multe r`nduri, o mul\ime de bani, =i c[lug[rii, auzind
c[ via lui +tefan-Vod[ de la Cotnari nu-i tocmai soi, i-au d[ruit din
partea lor vreo cinci mii de butuci ale=i din viile cele mai vestite, ]n
ciubere, cu p[m`ntul de pe loc, =i a=a i-a trimis ]n Moldova.
+tefan-Vod[ a primit darul cu mult[ bucurie =i a pus de i-a r[s[dit
cum a =tiut mai bine, =-a dat Dumnezeu de s-au prins =i s-au ridicat
ni=te vi\e lungi =i butucoase =i cu ni=te struguri mari, cu bobi\ele
ma=cate, =i la gust erau s[lcii ca merele hultuite ]n r[chit[. Mustul
era tot s[lciu =i a=a era p`n[ la un an, de-acolea, dup[ ce se-nvechea
se f[cea de-o bun[tate stra=nic[, ]nc`t nu se mai g[sea vin de potriva
lui ]n toat[ |ara Moldovei, da’ nici ]n \[rile megie=e cu \ara noastr[.
Vinul din podgoria domneasc[ de la Cotnari era c[utat amarnic =i
era floare ospe\ilor domne=ti =i boiere=ti.
Oricine cerca s[ r[s[deasc[ c`rlige din via lui vod[, nu izbutea
defel, c[ nu-i pria locul; pentru c[ ]n podgoria domneasc[ fiecare bu-
tuc avea p[m`nt din locul de unde a fost adus[ via.
Pe c`nd petrecea +tefan cel Mare la Cotnari, mai pe to\i gospo-
darii de primprejur i-a f[cut r[ze=i =i le-a dat de toate cu ]ndestulare,
ca s[ tr[iasc[ mul\umi\i. Le-a dat celor din satul Domne=tii-Mari, care
f[ceau felurite slujbe la curte, de h[ituit la v`n[tori, cu c[ratul pìnilor
=i lemnelor la curtea domneasc[; de aceea se =i chemau oamenii
domne=ti, iar satul s-a numit Domne=ti =i cu vremea =-a schimbat nu-
mele ]n Dume=ti.
Gospodarilor din satul Gropni\a, tot +tefan cel Mare le-a dat
p[m`nt, c[ aveau =-ai=tea slujbe la curtea domneasc[. Unul Ciohoda-
riu, din Gropni\a, ]ngrijea de ]nc[l\[rile domne=ti =i din vi\a lui sunt
urma=i =i-n ziua de ast[zi.
***
Pe dealul din partea de r[s[rit a satului Scobin\i din comuna Ba-
deni, +tefan cel Mare a avut alt[ curte domneasc[.
ORHEIUL-VECHI
Cetatea nu numai c[ intra ]n hotarele |[rii Moldovei, dar ]ntr-o

vreme a fost un ora= mare.
}n uria=a v[g[un[, cuprins[ de un cot al R[utului, se ]n[l\a un
castel cu ziduri crenelate. }n interior se g[seau =i ateliere de meseria=i,
care f[ceau c[r[mizi, olane, obiecte de ceramic[ =i de bronz. Mul\i
du=mani au ]ncercat s[ ieie cetatea, dar ap[r[torii i-au respins. Ora=ul
a fost asediat de turci. Hoardele lor d[deau n[val[ mereu la ]nt[riturile
cet[\ii, ap[r[torii, ]ns[, le \ineau piept d`rz =i cu b[rb[\ie.
Cetatea a c[zut fiindc[ s-a aflat ]n ea un tr[d[tor. Fiul p`rc[labului
din cetate, fiind ]ndr[gostit de M[rioara, logodnica unui o=tean viteaz,
pe nume Andrei, a hot[r`t s[ pun[ st[p`nire pe fat[, merg`nd pe
calea m`r=[viei.
}n cea de-a treizeci =i una noapte s-a ]nv[luit cerul de o n[fram[
neagr[. Fiul p`rc[labului s-a furi=at din cetate, a trecut R[utul =i a
venit la cortul pa=alei turce=ti de i-a c[zut la picioare =i i-a v`ndut
planul s[u diavolesc pentru a fi cucerit[ cetatea.
C[tre diminea\[ turcii s-au f[cut a-=i ridica oastea spre a se retrage.
Suferind de sete, pl[ie=ii s-au repezit spre rù dup[ ap[. Atunci
ienicerii c[l[ri s-au n[pustit asupra lor din ascunzi=uri, i-au m[cel[rit
=i astfel a c[zut Orheiul-Vechi.
Dar nici a=a n-a putut cuceri dragostea fetei fiul p`rc[labului. Turcii
l-au r[spl[tit ]n felul lor: i-au turnat pe g`t aur topit — at`ta, c`t le
ceruse el pentru tr[dare.
Ora=ul a fost pref[cut ]n ruine. Orheienii, care au sc[pat cu via\[,
s-au ascuns ]n codru =i =i-au f[cut s[la= ]n alt[ parte, nu unde fusese
vechea cetate.
CETATEA SOROCII
Odat[ domnitorul Moldovei Petru Rare= mergea c[lare pe malul

]mp[durit al Nistrului. +i merg`nd el a=a, numai iat[ ce vede sus, pe
cer, cum un uliu s-a luat dup[ dou[ lebede. Atunci Petru Rare= a scos
din tolb[ o s[geat[, a ochit ]n uliu =i a ]ntins coarda arcului. Dar toc-
mai ]n clipa aceea calul voievodului s-a speriat de ceva, a nechezat

puternic =i s-a ridicat ]n dou[ picioare. A tremurat m`na voievodului,
=i s[geata slobozit[ a zburat nu spre uliu, ci spre una dintre lebede.
F[r[ suflare, biata pas[re a c[zut ]n apa rùlui. Domnitorul a mai
tras o dat[ =i a c[zut uliul. Mult[ vreme s-a rotit leb[da singur[ ]n
nalturi tot chem`ndu-=i tovar[=a de via\[, dar, v[z`nd c[ nu mai apare,
s-a ]n[l\at sus de tot, a str`ns aripile =i s-a aruncat pe o st`nc[ ascu\it[,
ce se afla l`ng[ satul C[su\a.
Apropiindu-se de st`nc[, a v[zut mult s`nge voievodul =i nu-=i afla
locul de mahn[. Iar nu departe de st`nc[ un me=ter cioplea ]n piatr[.
— E tare piatra?
— Alta mai tare nu g[se=ti, domnitorule. De vrei cetate s[-\i du-
rezi, s[ =tii c[ va \ine o ve=nicie.
— A=a s[ fie! S[ se ridice o cetate din piatra acestei st`nci.
De atunci st`nca se nume=te a Lebedei, iar din piatra adus[ de l`ng[
satul C[su\a, azi Cos[u\i, a fost construit[ vestita cetate a Sorocii.
LEGENDA M{N{STIRII PUTNA
Cic[ tr[ia ]n chilia aceasta un c[lug[r: Daniil Sihastru. }i zicea

lumea sihastru, pentru traiul s[u singur. Acesta a fost cobor`t din cer
de Dumnezeu, pentru a face bine oamenilor r[t[ci\i prin pustietatea
aceasta. El nu m`nca aproape nimica.
}ntr-o sear[ veni peste dealul acesta, pe apa Vi\eului, +tefan =i cu un
argat de-al s[u. El a fost dovedit de du=mani =i c[ta amu loc de odihn[.
+i s-a a=ezat s[ se odihneasc[ pe piatra aceea mare. Cum sta el a=a, iac[
vede o lumin[ ]n fereastr[ la sihastru, c[ci atunci el ]=i f[cea rug[-
ciunea sa de sear[. }ndat[ ei merg c[tre chilie, c[ci erau tare fl[m`nzi.
Ajun=i acolo, +tefan bate ]n u=[.
— Cine-i acolo? ]ntreab[ Daniil.
— Om bun, r[spunde +tefan.
— Dac[ e om bun, s[ intre!
Ei intrar[ ]n[untru.
— Ce-ai p[\it de-ai venit =i pe la mine?

Nec[jit =i am[r`t cum era, nu zise nimic.
— Eu =tiu ce-i cu tine. De m[ ascul\i ce \i-oi spune eu, s[ =tii c[
dovede=ti p[g`n[tatea! Altminterea e r[u!
— Jur pe feciorul meu c[ \i-oi asculta toate poruncile!
— Atunci pune urechea la piciorul meu st`ng! Ce auzi?
— Ce s-aud? Numai pl`nsete =i j[luiri.
— Bine zici! Acestea, +tefane, s[ =tii c[-s j[luirile \[rii! Pune amu
urechea la piciorul meu drept! Amu ce auzi?
— Amu aud c`ntece frumoase.
— Bine zici! Pune g`nd c[ de unde ai auzit acele c`ntece, faci o
m[n[stire!
— Dar unde c`nt[? ]ntreb[ +tefan.
— +tii unde, +tefane!? Iac[ acolo acel deal, suie mìni dis-de-di-
minea\[ pe el =i trage cu arcul, iar unde o s[ g[se=ti s[geata ]nfipt[,
s[ =tii c[ de acolo s-aude c`nt`nd!
— Dar amu, p[rinte, te rog s[ ne dai un pic de m`ncare, c[ tare
fl[m`nzi suntem!
— Bine, dar eu, +tefane, nu m[n`nc nimic. De unde s[-\i pot da ceva?
— Caut[, p[rinte, c[ nu ne mai putem \ine pe picioare de fl[m`nzi!
Caut[ Daniil ]n toate p[r\ile, ]n urm[ g[si un pic de prescure din
care d[du =i lui +tefan o buc[\ic[, =i argatului, =i-i mai r[mase =i lui
un pic; c[ era blagoslovit[ prescurea ce le-o d[duse.
Dup[ ce au terminat ei osp[\ul, s-au culcat am`ndoi ]n chilie, iar
sihastrul a r[mas afar[ ca s[-i p[zeasc[. C`nd r[s[ri soarele, Daniil
b[tu la u=[:
— Scoal[, +tefane, =i du-te!
Ei se scular[ pe-ndat[ =i se suir[ sus pe deal. Scoate +tefan arcul
=i trage, dar s[geata s-a ]mpl`ntat h[t, ]n p[dure. Pe-ndat[ ei mer-
ser[ ]n c[utarea locului unde s-a ]mpl`ntat. Dup[ lung[ c[utare, ei o
g[sesc ]mpl`ntat[ ]ntr-un paltin b[tr`n. Dar cu cine s[ zideasc[ el
m[n[stirea, c`nd ei erau numai doi! Atunci, se duse +tefan noaptea
la Volov[\ =i ia biserica de-acolo =i p`n[-n ziu[ o aduce aici. Tot p`n[
]n ziu[ o =i propte=te. }ns[ nici nu o propte=te bine, c`nd iat[ vede
venind pe turci. Ei l-au v[zut pe +tefan c`nd a dus biserica, iar acum
au venit s[-l prind[. +tefan, v[z`nd aceasta, intr[ ]n biseric[ =i se
rug[ lui Dumnezeu ca s[-l scape.
Ascult`ndu-i ruga, d[du o cea\[ grea de nu vedeai la un pas. Amu
turcii se z[p[ciser[ =i ]ncepuse a se omor] ]ntre ei. Se b[tur[ ei a=a
p`n-la amiaz[, c[ nu mai r[mase de ei dec`t doi ofi\eri care, de fric[
ca +tefan s[ nu-i ucid[, o luar[ la fug[. Pierind cu to\ii, cerul ]nce-
puse s[ se lumineze. +tefan, bucuros, merse la Suceava =i aduse
me=teri ca s[ zideasc[ o m[n[stire m`ndr[.
LEGENDA VORONE|ULUI
+tefan-Vod[ cel Bun, b[t`ndu-l turcii la R[zboieni, au mers s[ in-

tre ]n cetatea Neam\ului. +i fiind mum[-sa ]n cetate, nu l-au l[sat s[
intre =i i-au zis c[ pas[rea ]n cuibul s[u nu piere. C[ s[ se duc[ ]n sus,
s[ str`ng[ oaste, c[ izb`nda va fi a lui. +i a=a, pe cuv`ntul m`ne-sa,
s-au dus ]n sus =i au str`ns oaste.
Iar ]mp[ratul turcesc au venit cu toat[ puterea lui la Cetatea
Neam\ului. +i au suit pu=tile deasupra unui munte dinspre Moldova.
+i au ]nceput a bate Cetatea Neam\ului foarte tare. Iar pe acea vreme
era un neam\ ]nchis ]n cetate. +i v[z`nd c[ bat cetatea, au zis
p[zitorilor s[ spun[ mumei lui +tefan-Vod[ s[-l sloboad[ de la ]nchi-
soare, din temni\[, pe d`nsul, c[ el va m`ntui cetatea de acel greu.
Deci, slobozindu-l pe acest neam\ de la ]nchisoare, s-au =i apucat acel
neam\ de au ]ndreptat pu=cile din cetate asupra turcilor, unde stau
acolo ]n munte. +i au =i lovit ]n gura unei pu=ci turce=ti, de au sf[r`-
mat-o. +i au ]nceput a bate ]n corturile turcilor, c`t =i boldul de la
cortul ]mp[ratului l-au sf[r`mat. Deci n-au mai putut sta turcii ]ntru
acel v`rf de munte, de unde avea cetatea nevoie.
Iar +tefan-Vod[, merg`nd de la Cetatea Neam\ului ]n sus, prin
Moldova, au mers =i la Vorone\, unde tr[ia un p[rinte sihastru, pe
nume Daniil. +i b[t`nd +tefan-Vod[ ]n u=a sihastrului, s[-i descuie,
au r[spuns sihastrul s[ a=tepte +tefan-Vod[ afar[, p`n[ =-a istovi ruga.
+i dup[ ce =-a istovit sihastrul ruga, l-au chemat ]n chilie pe +tefan-

Vod[. +i s-au ispovedit +tefan-Vod[ la d`nsul. +i au ]ntrebat +tefan-
Vod[ pe sihastru ce va mai face, c[ nu poate s[ se bat[ cu turcii: ]nchi-
na-va \ara la turci, au ba? Iar sihastrul au zis s[ nu o ]nchine, c[
r[zboiul este a lui, numai, dup[ ce va izb`ndi, s[ fac[ o m[n[stire
acolo, ]n numele Sf`ntului Gheorghe, s[ fie hramul bisericii. Deci au
=i purces +tefan-Vod[ ]n sus, pe la Cern[u\i =i pe la Hotin =i au str`ns
oaste, feluri de feluri de oameni. +i au purces ]n jos. Iar turcii, ]n\ele-
g`nd c[ va s[ vie +tefan-Vod[ cu oaste ]n jos, au l[sat =i ei Cetatea
Neam\ului de a o mai bate =i au ]nceput a fugi spre Dun[re. Iar +tefan-
Vod[ au ]nceput a-i goni ]n urm[ =i a-i bate, p`n[ i-au trecut de Dun[re.
+i ]ntorc`ndu-se ]napoi, +tefan-Vod[ s-au apucat de au f[cut m[-
n[stirea Vorone\ului. +i au pus hramul bisericii Sf`ntul Gheorghe.
M{N{STIREA ARGE+ULUI
Peste Muntenia a domnit odat[ Neagoe Basarab. Acestui domn ]i pl[-

cea foarte mult s[ ridice la biserici =i la m`n[stiri. El pl[nui s[ cl[-
deasc[ pe malul frumos al Arge=ului o m`n[stire cum nu se mai afla alta.
Neagoe tocmi la lucru pe cei mai iscusi\i lucr[tori de pe atunci, pe
vestitul me=ter Manole cu al\i nou[ tovar[=i ai s[i. El le f[g[dui averi
mari =i ranguri ]nalte, dac[ ]i vor ]n[l\a o m`n[stire frumoas[ cum nu
mai era alta; dac[ nu, ]i amenin\[ s[-i zideasc[ de vii, chiar ]n temelii.
Me=terii se apucar[ de lucru. Ce s[ vaz[ ]ns[ ei? Zidul ce f[ceau
ziua se d[r`ma noaptea. Azi a=a, mìne a=a, vreo patru zile lucrar[
]n zadar. Domnul, v[z`nd c[ zidul nu spore=te, se ]ncrunta la ei =i-i
amenin\a s[-i pun[ de vii chiar ]n temelii. Cel mai ]ntristat dintre to\i
era me=terul Manole. El ]=i fr`ngea mìnile, ne=tiind ce s[ fac[.
}ntr-o zi, adormind, el vis[ c[ zidul se va surpa tot mereu, dac[
nu vor zidi pe cea dintì so\ie sau sor[ care va veni a doua zi s[ le
aduc[ de m`ncare. Povestind acest vis tovar[=ilor s[i, to\i se jurar[
s[ fac[ ceea ce le spunea visul, adic[ s[ zideasc[ ]n zid pe cea dintì
so\ioar[ sau surioar[ care se va ivi ]ntre ei a doua zi, ]n zori.
A doua zi, Manole se urc[ sus pe schele s[ privesc[ care so\ie se
vede. C`nd, vai! Ce z[ri? So\ia lui venea ]nc[rcat[ cu de-ale m`nc[rii.
Bietul Manole ]ncepu s[ pl`ng[ =i, c[z`nd ]n genunchi, se rug[ astfel:
„D[, Doamne, pe lume,
O ploaie cu spume,
M`ndra s[-mi opreasc[;
S-o opreasc[-n vale,
S-o-ntoarc[ din cale“.
+i, miracol! O ploaie c[zu din norii negri =i grei, de se umplur[
drumurile de ap[. Dar so\ia lui Manole nu s-a ]ntors din drum. Ea
venea mereu. Manole s-a rugat cu foc, din nou, s[ sufle un v`nt pu-
ternic, ca s[-i ]ntoarc[ so\ia din drum.
+i, din nou miracol! S-a st`rnit un v`nt a=a de puternic, ]nc`t smul-
gea copacii din r[d[cini. Pe so\ia lui Manole ]ns[ nu o putu ]ntoarce.
Ea ajunse cea dintì la cl[dire.
Me=terul Manole, plin de durere, ]i ie=i ]nainte, o s[rut[ =i o duse
pe zid. Pref[c`ndu-se c[ glume=te, el ]i zise:
„St[i, m`ndru\a mea,
Nu te speria,
C[ vrem s[ glumim
+i s[ te zidim!“
La ]nceput, d`nsa se ]ncrezu. C`nd ]ns[ a v[zut c[ zidul se ridic[
pe l`ng[ ea, ]ncepu s[ pl`ng[ =i s[ se roage:
„Manole, Manole,
Me=tere Manole,
Zidul r[u m[ str`nge,
Trupu=oru-mi fr`nge!“
Manole ]ns[ ofta =i zidea mereu. Peste pu\in, so\ia lui nu se mai
vedea. Numai din zid se auzeau cuvintele:
„Manole, Manole,
Me=tere Manole,
Zidul r[u m[ str`nge,
Via\a mi se stinge!“
De acum ]nainte, zidul nu se mai surpa. Me=terii au putut s[
ispr[veasc[ m[rea\a m[n[stire. Neagoe-Vod[, auzind c[ m[n[stirea
s-a ispr[vit, a venit s-o vad[ =i s[ se ]nchine ]n ea. C`nd a v[zut falni-
ca zidire, i-a ]ntrebat pe me=teri dac[ ar putea construi o m[n[stire

mult mai frumoas[ ca aceea. Me=terii, ca s[ se m`ndreasc[, i-au
r[spuns astfel, de pe acoperi=:
„Ca noi me=teri mari,
Calfe =i zidari,
Al\ii nici c[ sunt
Pe acest p[m`nt.
Afl[ c[ noi =tim
Oric`nd s[ zidim
Alt[ m[n[stire
Pentru pomenire;
Mult mai luminoas[
+i mult mai frumoas[!“
Neagoe a r[mas atunci pe g`nduri =i, ca s[ nu mai fie alt[ m[n[stire
mai frumoas[ ca aceea, a hot[r`t s[-i piarz[ pe me=teri. A poruncit
s[ se ridice schelele =i sc[rile, ca me=terii s[ fie l[sa\i sus, pe aco-
peri=, s[ putrezeasc[ de vii. Ace=tia ]=i f[cur[ aripi din =indril[ =i cu
ele s-au lansat de sus. Dar aripile nu le-au folosit la nimic, fiindc[
cum c[deau, mureau pe loc.
Pe locul unde a c[zut Manole a ie=it un izvor cu apa s[rat[, ca
lacrimile.
C{PRIANA
Unde-i amu satul C[priana, ]nainte vreme era o poian[. +tefan cel
Mare, trec`nd odat[ pe aici, =i-a ad[pat calul =i a stat s[ se odih-
neasc[. +ez`nd a=a, a v[zut o c[prioar[. Cineva a dat s-o ]mpu=te,
dar el l-a oprit. Pe urm[ s-a dat mai la o parte =i a ]nceput s[ priveasc[.
Din p[dure au ie=it mai multe c[prioare. Lui +tefan cel Mare i-a pl[cut
locul cela =i a hot[r`t s[ fac[ o m[n[stire, iar satul din jur a fost nu-
mit C[prioara. Cu vremea s-a pref[cut ]n C[priana.
Unii mai spun cum c[ +tefan cel Mare ar fi ]mpu=cat el singur
c[pri\a ceea =i de at`ta satul a fost numit C[prioara.
}ntr-o vreme, c`nd se b[tea +tefan cel Mare cu turcii prin codrii
Moldovei, i-au c[lcat turcii oastea =i el s-a dus la o bab[ care avea
=apte feciori. To\i erau acas[. El i-a spus:
— D[-mi ace=ti =apte feciori mie, c[ vin turcii ]n Moldova.

— Ai t[i sunt, a spus baba.
I-a luat =i s-a dus cu d`n=ii. Au ]nceput a lupta cu turcii =i i-au
izgonit din Moldova. Dup[ ce i-au izgonit, au mers la poposit ]n
direc\ia C[prienii, atunci nu era C[priana. +i au poposit ei acolo =i au
tras cu s[geata =i domnitorul a zis:
— Unde a c[dea s[geata, s[ se fac[ o m[n[stire, s[ fie ca amintire
despre lupta aceasta, cum i-am izgonit eu cu cei =apte feciori ai babei
din codrii Moldovei pe turci.
C`nd a dat s[geata ]n sus, s[geata a venit ]n jos =i a nimerit drept
]ntr-o c[prioar[ s[lbatic[ =i a omor`t-o. +tefan atunci a zis:
— Aici s[ se fac[ o m[n[stire =i s[ se numeasc[ C[priana.
+i a=a s-a f[cut.
BISERICA DE LA C{U+ANI
A fost demult, tare demult, pe c`nd turcii se credeau st[p`ni ]n

Moldova.
F[r[ ]ng[duin\a sultanului =i a vizirilor, oamenii au ]nceput s[ fac[
acest l[ca= pe ascuns, pe jum[tate ]n p[m`nt =i de o form[ at`t de
simpl[.
+i atunci c`nd c[l[re\ii Por\ii ]ntrebau ce se zide=te, li se r[spundea,
c[ un hambar pentru gr`ne.
Apoi dup[ ce a fost zidit[, acel de cuno=tea vr[jitoria culorilor a
zugr[vit chipuri cu priviri omene=ti.
Odat[ turcii au c[lcat pragul, au b[gat ]n biserica aceasta cai.
Careva din locuitorii C[u=anilor de atunci le-a dat cailor de
m`ncare =i ce le-o fi dat, numai el =tie, c[ to\i caii turcilor au pierit.
V[z`nd una ca aceasta, turcii ce au f[cut? Au pus m`na pe iata-
gane, pe suli\e =i, ]nfuria\i, au scos ochii tuturor sfin\ilor.
— A=a vor fi pedepsi\i to\i acei care au v[zut =i au t[cut!
Dar oamenii nu s-au ]nfrico=at.
+i a r[mas taina aceea =i ast[zi neaflat[.
CUPRINS
APRECIERI
Deceul este un basm, menit a da solu\iunea unei probleme. Prin forma sa

interogativ[ el se apropie de ghicitoare; prin fond ]ns[, prin mijloacele pe care le
]ntrebuin\eaz[, prin elementul cel supranatural, deceul face pe deplin parte din
basm. Un deceu, fie c`t de scurt, nu se va confunda niciodat[ cu ghicitorile; pe
c`nd, din contra, un deceu ceva mai lung are p`n[-ntr-at`ta aspectul unui basm,
]nc`t colectorii ]l public[ f[r[ nici o sfial[ ]ntre basmele propriu-zise; =i nici n-au
unde aiurea s[-i afle locul ]n ]ntreaga sistem[ a literaturii poporane. A=a basmul
publicat de Ispirescu sub titlu: Numai cu vitele se scoate s[r[cia din cas[ nu este
dec`t un lung deceu: de ce v`n[torii sunt s[raci iar ciobanii boga\i? Elementul
cel tenden\ios al deceului rezult[ din amestecul celor dou[ realit[\i: realitatea
st[rii celei necon=tiente din somn, de unde izvor[=te basmul propriu-zis, =i reali-
tatea st[rii celei con=tiente de veghere, care impune min\ii omene=ti la tot pasul
tendin\a de a rezolva probleme. Deceul este fiu al ambelor acestor realit[\i,
apar\in`nd pe jum[tate visului =i pe jum[tate aievei. El se na=te din ]nso\irea ]n
p[r\i a visului cu aievea. C`nd basmul propriu-zis =i copilul s[u, deceul, ajung
deopotriv[ la un ]nsemnat grad de dezvoltare ]ntr-o societate deja relativ destul
de ]nalt[, elementele lor se fuzioneaz[, sistematiz`ndu-se ]ntr-un complex numit
mitologie, ]n care sunt dou[ p[trimi necon=tiente provenind direct sau indirect
din basmul propriu-zis, o p[trime con=tient[ datorit[ caracterului celui tenden\ios
al deceului, =i o alt[ p[trime con=tient[ rezultat[ din opera ulterioar[ de siste-
matizare. Prin jum[tatea cea necon=tient[, sustras[ liberului arbitru, toate mi-
tologiile se aseam[n[ una cu alta, =i ele nu se deosebesc dec`t prin jum[tatea cea
con=tient[, care le apropie de natura literaturii celei culte.
Deceurile ]n genere, fie rom`ne=ti, fie strìne, sunt de o varietate extrem[ =i
de o extrem[ ingeniozitate. Ele dau o solu\iune poporan[ nea=teptat[ probleme-
Aprecieri 337
lor celor mai mari ca =i problemelor celor mai mici, =i poporul are o deplin[
credin\[ ]n deceu, ca =i-n basm, ca =i-n vis, m[car c[ nu crede ]n fabul[, acest
produs deja prea dep[rtat al basmului.
B. P. HASDEU
Vorba poveste, de=i obi=nuit sinonim[ cu basm, are =i rom`ne=te o sfer[ mult
mai ]ntins[, put`nd desemna alternativ: legend[, snoav[ =i chiar proverb (po-
vestea vorbei). De aceea ambii termeni se asociaz[ adesea cu acea nuan\[ dis-
tinctiv[, c[ unul — basmul — se rezerv[ pentru nara\iunea fantastic[ propriu-
zis[, iar cel[lalt — povestea — poate, prin caracterul ei mai comprehensiv, s[
]mbr[\i=eze =i alte ramuri ale literaturei orale.
Basmul e o form[ a genului narativ al c[rei caracter esen\ial e miraculosul,
supranaturalul, prin care se deosebe=te de romanul =i de nuvela din literatura ar-
tistic[. Deosebirea-i de legend[ e astfel marcat[ de fra\ii Grimm: «Basmul e mai
poetic, legenda mai istoric[; basmul subzist[ aproape de la sine, ]n eflorescen\a =i
expansiunea-i proprie; legenda, de un colorit mai pu\in variat, are ]nc[ particula-
ritatea c[ se \ine de ceva cunoscut =i =tiut, de o localitate sau de un nume istoric».
Laz[r +{INEANU
Nu ]ncape nici o ]ndoial[ c[ legenda lui Drago= e o legend[ heraldic[, cum e

de pild[, ca s[ amintim un exemplu mai apropiat, legenda corbului cu inel din
stema Corvinilor. De aceste legende era plin[ Europa medieval[. Aproape fiecare
blazon ]=i avea legenda lui proprie. De data aceasta ]ns[, nu avem de a face cu o
simpl[ legend[ heraldic[, care se g[se=te izolat[ numai la poporul nostru, ci cu o
ramur[ a unui puternic arbore ]ntre legende, a c[rui r[d[cini ne duc departe ]n
p[m`ntul diferitelor popoare europene =i orientale. Ideea fundamental[ a tutu-
ror acestor legende este c[ eroul urm[rind un animal misterios (de obicei cerb)
este condus pe locuri necunoscute. P. Cassel ne d[ urm[toarele variante ale aces-
tui motiv, cules aproape din literatura tuturor popoarelor.
1. Un prin\ din India urm[re=te un cerb =i apoi se r[t[ce=te ]n locuri necu-
noscute.
2. Dietrich, din epopeea german[, atras de un cerb ajunge ]n iad.
3. Acela=i lucru se ]nt`mpl[ =i cu un cavaler dintr-o legend[ din Gesta Ro-
manorum.
4. Un v`n[tor din Tirol urm[re=te un cerb alb, p`n[ ce se pr[p[de=te ]n lo-
curi st`ncoase =i necunoscute.
5. Contele Wildenstein, atras de frumuse\ea unui cerb negru, urm[rindu-l,
piere ]ntr-o pr[pastie.
6. }ntr-o legend[ din Japonia, eroul legendei, Jamatoke, este atras =i ]n=elat
de un demon cu figur[ de cerb.
7. }ntr-o localitate din Bavaria, v`n[torul urm[re=te un cerb =i c`nd l-a ajuns,
cerbul s-a transformat ]n fat[ =i s-au ]necat am`ndoi ]ntr-o f`nt`n[.
8. Un rege v`neaz[ la Regensburg dup[ un cerb =i c`nd vrea s[-l prind[,
cerbul se schimb[ ]ntr-o fat[.
9. }n pove=tile lui Syntipas, cerbul urm[rit scap[ de vederea v`n[torului =i ]n
locu-i apare un demon.
E de observat c[ sub figura cerbului mai adesea se ascunde un demon, de obi-
cei ]n form[ de fecioar[ =i e adus[ ]n leg[tur[ cu o f`nt`n[. Dup[ p[rerea lui Cas-
sel urm[rirea cerbului simbolizeaz[ v`narea dup[ pl[ceri, iar f`nt`na — savurarea
lor. Ca s[ fie seria =i mai complet[ am putea ad[uga =i cunoscuta legend[ a
Sf`ntului Hubertus, patronul v`n[torilor, carele, dup[ ce urm[re=te un cerb, ]l
ajunge =i vrea s[-l s[geteze. Animalul se opre=te, iar v`n[torului uimit ]i apare
ca o minune cerbul legendelor cre=tine, purt`nd ]n frunte o cruce str[lucitoare.
Acestea ]ns[ sunt motive mai ]ndep[rtate ale legendelor noastre, ]n care aproape
numai ideea fundamental[ e comun[. }n mersul lor de la un popor la altul prin
]nrùrirea altor elemente str[ine, abia se mai poate deslu=i ]n\elesul lor original,
astfel c[ numai printr-o analiz[ =i comportare riguroas[ mai putem afla elemen-
tele comune =i a dovedi o leg[tur[ ]ntre ele. Acela=i fenomen de sincretism
bun[oar[ ]l ]nt`lnim =i ]n lumea miturilor p[g`ne. Ne-am ]ndep[rta prea mult
de la obiectul cercet[rilor noastre dac[ am urm[ri aceast[ problem[, ]ncep`nd
de la miturile de origine cosmogonic[, ar[t`nd apoi evolu\ia lor sub influen\a
misticului cre=tinesc, sau de a urm[ri migra\iunea =i evolu\ia lor de la un popor
la altul. Pentru a putea face compara\ii mai precise =i a ajunge la rezultate mai
pozitive (=i pentru a nu r[t[ci ca eroul legendei noastre prin locuri necunoscute)
va trebui s[ tragem un cerc mai restr`ns, lu`nd ]n combina\ie numai pe acele
dintre legende care sunt ]ntr-o leg[tur[ mai str`ns[ cu legenda noastr[.
Romulus VUIA
+i dac[ poe\ii =i cercet[torii poeziei culte, ai literaturii luate sub multiplele

ei aspecte, au dus la continuarea a ceea ce este poezia popular[ (...), mul\i din-
tre ei filologi ori istorici literari, =i-au pus legitime ]ntreb[ri: de unde vin =i cum se
propag[ legendele =i tradi\iile populare? C[ci s-a observat c[ fiecare tradi\ie oral[
are o extraordinar[ for\[ de suprave\uire de-a lungul veacurilor =i o miraculoas[
tendin\[ de difuzie ]n spa\iu. Orice legend[ =i fragment epic popular, fie francez,
german, italian, rom`n ori slav, se poate identifica ]n tr[s[turi esen\iale =i de
multe ori ]n similitudini neb[nuit de mari =i ]n Australia, ]n Africa sau mai =tii la
ce trib izolat din vreo insul[ oceanic[. +i atunci: care este locul de na=tere, c`nd
s-au n[scut =i cum au ajuns, cu alte cuvinte, care este modul de propagare =i
legile migratorii ale legendelor populare?
Aprecieri 339
Curiozitatea =tiin\ific[ niciodat[, parc[, n-a cunoscut mai mult[ pasiune ca

acum, ]n a da r[spunsuri la aceste probleme. Claustra\i ca ]n chilii medievale,
p[trun=i de un ad`nc spirit religios, ]ntre tomuri =i nenum[rate manuscrise, un
Joseph Bedier, Reinold Kohler, M. Gaster, =i ca ei at`\ia, se l[sau du=i cu sufletul
=i mintea c[tre timpuri legendare =i locuri miraculoase, c`nd =i unde s-au n[scut
legende, tradi\ii, basme. Cu o logic[ =i informa\ii cum pu\ini de la ei au mai
avut, ]ncercau s[ stabileasc[ forma princeps, „die Urform“, a diferitelor variante
pe care le aveau ]n fa\[, s[ urm[reasc[ filogeneza, preciz`nd cu alte cuvinte lo-
cul =i data transmisiunilor populare.
Gheorghe VRABIE.
Specia e denumit[ popular, pretutindeni la noi, poveste. Termenul legend[,

de provenien\[ cult[, a fost adoptat treptat ]n secolul trecut, nu f[r[ =ov[ieli ]n
delimitarea sensului. El a fost f[urit de hagiograful Iacobus de Voragine ]n seco-
lul al XIII-lea. La ]nceput, sub form[ de neutru plural, legendum, desemna partea
din biografia unui sf`nt care trebuia citit[ ]n ziua comemorativ[. El a evoluat
apoi ]n latina medieval[ la forma de feminin singular, legendae, denumind via\a
scris[ a unui sf`nt. Mai t`rziu, termenul a c[p[tat ]n\elesul de nara\iune
neadev[rat[, fictiv[, ]n opozi\ie cu cea istoric[, adev[rat[. }n acest sens a ]nceput
s[ fie adaptat =i la noi, de ex. P. Ispirescu ]=i intitula colec\ia, ]ncep`nd din 1872,
Legende sau basmele rom`nilor. Aceea=i neprecizie se vede =i la V. A Ureche care
]=i intitula o colec\ie Legende rom`ne (1891), ]ntruc`t, al[turi de legendele is-
torice, cuprindea basme nuvelistice =i basme legendare. B. P. Hasdeu ]ncearc[ cel
dintì precizarea terminologiei, extins[ =i la subspeciile ei. }n 1867, el adopt[
termenul tradi\iune pentru ]ntreaga specie, pentru ca ]n 1892/93 s[ admit[ si-
nonimia „legende sau tradi\iuni populare (cuvinte din b[tr`ni)“. }n studiul s[u,
Basm (1893), Hasdeu introduce termenul deceu, f[urit dup[ modelele europene
„le pourquoi“, „das Warum“, „the why“, pentru a denumi nara\iunile menite „a
da solu\iunea unei probleme“, adic[ cele cu profil etilogic. El nu s-a impus ]nc[
nici la noi, nici ]n celelalte \[ri europene. A r[mas ]n uzan\[ doar cel de tradi\ii
populare denumind legendele istorice cu caracter local, a=a cum a fost folosit
mai ]ntì de S. Fl. Marian, Tradi\iuni populare rom`ne (1878), apoi ]n edi\ia a
doua, l[rgit[, Tradi\ii populare rom`ne din Bucovina (1895). O subspecie a le-
gendelor se mai nume=te mit. Cuv`ntul a fost larg ]ntrebuin\at, cu sensuri adesea
total diferite. }n chip curent, prin mituri se ]n\eleg legendele popoarelor antice,
care relateaz[ ispr[vile zeilor =i eroilor semizei cu privire la facerea lumii, apoi
la rivalit[\ile dintre ei, suma lor alc[tuind mitologia cu care ne-a obi=nuit lite-
ratura antic[. }n vremea din urm[, unii cercet[tori ]i dau un ]n\eles mult mai
restr`ns de istorie sacr[ despre ac\iunile fiin\elor supranaturale, relat[ri adev[rate,
care devin prin aceasta model permanent pentru om =i sunt reproduse, ]n conse-
cin\[, numai ]n intervale de timp sacre. Reactualizarea ritual[ e ]nsu=irea lui dis-
tinctiv[. }n folcloristic[, s-a ]ncet[\enit folosirea termenului mit pentru a denumi
toate nara\iunile despre lumea anterioar[ celei de azi, ar[t`nd ispr[vile zeilor =i
originea tuturor fiin\elor =i lucrurilor, de obicei, crea\ia acestora.
Ovidiu B~RLEA
}n\elepciunea popular[ este partea de filozofie veche a noastr[, aceea care

a generat z[c[m`ntul pentru formele „gramaticalizate“ ale g`ndirii filozofice,
pentru a numi astfel cultura cult[ ]n deosebire de cea oral[, „negramaticalizat[“
(Cf. M. Pop, Problémes generaux de l’ethnologie européene, ]n Travaux du Premier
Congrés International d’Ethnologie européene, Paris, 1971).
Iar ]n ea, cosmogoniile reprezint[ un capitol, poate cel mai ]nsemnat, ]ndepli-
nind acela=i rol pe care l-au avut ]n protofilozofiile clasice sau ]n filozofie, ]n
prima ei v`rst[, predominant cosmologic[.
Bog[\ia motivelor, polimorfismul parc[ f[r[ de limit[ al construc\iilor, fantezia
uluitoare ideatic[ subtil[ cu rafinamente metafizice, universalitatea ei, toate aces-
tea fac din legendele etiologice, cu prec[dere, piese de mare rezisten\[ valoric[.
Dar de ce legende =i nu mituri?
Distinc\ia pare s[ nu fie de circumstan\[, ci de principiu, pentru c[, dup[ o
opinie, mitul este „o subspecie a legendei“...
Al[turi de mituri, ]n legend[ ar mai sta, ca subspecii, nara\iunile etiologice,
hagiografice (religioase) =i istorice, ceea ce nu mai las[ nici o ]ndoial[ asupra
sferei sale de cuprindere. Formal, a=a stau lucrurile, dar func\ional avem de-a
face mai degrab[ cu o identitate. Mitul de=i inclus prin subspeciile etiologic[ =i
mitologic[, adesea identificate =i pe bun[ dreptate, ]n legend[, nu are regimul
p[r\ii fa\[ de ]ntreg, ci al unei func\ii esen\iale ]ntr-un organism.
Gh. VL{DU|ESCU
Legenda istoric[ porne=te de la o realitate (un fapt sau un personaj istoric),

c[reia i se d[ de cele mai multe ori =i o amprent[ de miraculos. Prin urmare,
„fantasticul e modalitatea estetic[ indispensabil[ pentru realizarea genului“. Dintre
domnitori, cei mai populari sunt: Drago=, +tefan cel Mare, Neagoe, Vlad |epe= =i
Vod[ Cuza. Negru-Vod[ a r[mas ca „un rom`n tare voinic, frumos =i cuminte“. El
ar fi trecut mun\ii =i a sc[pat pe „mul\i fra\i de-ai no=tri“ de t[tari. „Vlad |epe= e
l[udat de popor c[ a speriat pe turci =i a st`rpit ho\ia din \ar[, tr[g`nd ]n \eap[
pe to\i nelegiui\ii. De aceea era at`t de mare bel=ug ]n \ar[, ]nc`t oamenii f[ceau
m[m[liga cu lapte, ]n loc de ap[, fiind mai ieftin laptele. „O sam[ de cuvinte“,
culegerea cronicarului Ion Neculce =i operele cronicarilor preceden\i au cuprins
Aprecieri 341
numeroase legende care circulau ]n popor. De aici, ele au p[truns ]n opera cult[
a lui Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu =i a multora din prozatorii no=tri.
Barbu TEODORESCU
Octavian P{UN
Legendele ]ncorporeaz[ elemente de istorie real[ transfigurate de fabula\ia

popular[ cu ajutorul unor motive =i simboluri mitice. Fiecare colectivitate are isto-
ria sa bazat[ pe mituri, tradi\ii =i legende. (...) Motivele, temele =i structurile poe-
tice din legendele populare au constituit surse de vitalizare a literaturilor lumii.
Form[ esen\ial[ =i arhetipal[ a epicului, depozitar[ a istoriei umanit[\ii, legenda a
oferit, acolo unde izvorul folcloric s-a ]nt`lnit cu artistul de geniu, teme constitu-
ente =i elemente generatoare de capodopere: Faust, Don Juan, Hanu Ancu\ei =. a.
Octavian P{UN
Autorul ei (legendei, n.n.) ]nceteaz[ a fi simplu factor de transmitere. E pre-

ocupat nu numai de „ceea ce spune“, ci =i de felul cum spune, cum ]n=ir[ =i
]mpline=te faptele =i ce semnifica\ie le d[. Fenomenul trece astfel din domeniul
graiului popular ]n cel al literaturii orale. Pentru acest aspect, s-ar impune mai
mult termenul de legend[. Din nefericire, termenul e, prin originea lui, mai aproape
de ideea de scris =i citit =i implicit mai departe de fenomenul folcloric al transmi-
terii orale. El se refer[ mai mult la operele literare create pe baza tradi\iilor popu-
lare. (...) Ea (legenda, n.n.) e purt[toarea unui ad`nc rost social. Legenda explic[,
l[mure=te, ]nva\[, d[ exemple de urmat, sau de ocolit cu dezgust =i oroare. Ea
leag[ str`ns colectivitatea unui grup social, a unui sat, a unui \inut, a unui popor...
Ovidiu PAPADIMA
Mitul, basmul =i legenda — cu toate diferen\ele de ordin estetic ce se pot

stabili ]ntre ele — sunt, ]ntr-un anume sens, o revela\ie a necunoscutului, a lumii
nebuloase =i magice, ascuns[ sub suprafa\a realit[\ii concrete =i afundat[ ]n abi-
surile con=tiin\ei umane. +i cum regiunile necunoscutului erau pentru omul pri-
mitiv infinit mai ]ntinse, mai bogate ]n taine dec`t cele ale realit[\ii palpabile,
mitul =i legenda au fost pentru el una din expresiile intelectuale cele mai plenare
=i mai cuprinz[toare.
Ion DODU B{LAN
}n folclorul rom`nesc, ca =i ]n acela al altor popoare europene, legenda

desemneaz[ un repertoriu de nara\iuni orale cu func\ie cognitiv[. }n esen\[, ea
explic[ un fapt real sau considerat a fi real, printr-un simbol narativ care in-
clude, de regul[, motive fabuloase =i supranaturale. }n acest sens s-a subliniat
adeseori c[, ]n contextul culturii orale, legendele alc[tuiesc mai mult o =tiin\[
dec`t o literatur[, dar nu o =tiin\[ bazat[ pe cunoa=terea real[ =i ra\ionament, ci

o pseudo=tiin\[, fundamentat[ pe reprezent[ri imaginare...
Statutul estetic al legendei, ca specie folcloric[, nu este mai pu\in determinat
dec`t al altor categorii de proz[ oral[. Ea nu are structura monotopic[ =i gradul
]nalt de stereotipie ale basmului fantastic, dar este mai puternic formalizat[ fa\[
de basmul animalier sau snoav[, pentru c[ ]ns[=i func\ia ei, ]n contextul culturii
populare, este mai unitar definit[. Sensul cognitiv al legendelor trebuie c[utat nu
at`t ]n caracterul lor etiologic, c`t ]n observarea realist[ a obiectelor =i fenome-
nelor lumii ]nconjur[toare sau a comportamentului uman, ]n consemnarea unor
aspecte specifice, c[rora li se acord[ o anumit[ semnifica\ie...
Etiologiile sunt imaginar-fantastice, acestea fiind una din particularit[\ile
definitorii ale genului. }n sistemul tradi\ional de g`ndire ele erau crezute, aveau,
deci, pentru mentalitatea folcloristic[, valoare de adev[r. Este exagerat[ ]ns[ ipo-
teza c[, odat[ aceast[ valoare pierdut[, legenda ]nceteaz[ s[ mai existe ca atare.
}n afara func\iei de explicare, aceste etiologii au avut =i func\ie de semnificare,
]nregistr`nd aprecieri sau atitudini ale sensibilit[\ii umane generate de fenome-
nele observate =i de aspectele lor ciudate.
Mihai POP
Pavel RUX{NDOIU
... asem[narea cea mare =i uneori identitatea ce exist[ ]ntre basmele tuturor
popoarelor ne dovede=te c[ =i fondul acestor basme, departe de a fi din timpu-
rile preistorice, mitologice, este din contra asemenea mult mai modern. C[ci cu
c`t un element comun popoarelor indo-germane este mai vechi, cu at`ta s-a
schimbat =i s-a modificat ]ntr-un mod a=a de radical, ]nc`t ]nrudirea sa la acele
popoare a trebuit s[ fie descoperit[ ]n urma unor cercet[ri profunde, cum ne-o
arat[ bun[oara limbistica. Abia dup[ at`tea secole de cercet[ri, adeseori curioa-
se, asupra rela\iunii limbilor ]ntre d`nsele a reu=it Bopp, ]n secolul nostru, s[
dovedeasc[ c[ limbile Europei stau ]n str`ns[ leg[tur[ cu unele limbi orientale =i
c[ toate sunt fiicele uneia =i aceleia=i limbi primitive. La basme din contra, ]ntoc-
mai ca la pove=ti, istorioare =i snoave, ne ajunge citirea lor ]n diferite literaturi
pentru a recunoa=te imediat, cu deosebirea numai c[ aici sunt ]ntr-o hain[ rom`n[,
acolo ]ntr-o hain[ german[ =i acolo ]ntr-una francez[ =i a=a mai departe. De sine=i
deci ni se impune concluziunea c[ =i basmele ]n ce prive=te fondul lor nu poate
s[ fie dec`t din aceea=i epoc[ ca =i pove=tile, istorioarele =i nuvelele, =i nicide-
cum de o antichitate a=a de mare sau chiar dintr-o epoc[ mitic[. Dac[ dovedim
deci pentru unele basme originea nuvelistic[ a fondului lor, atunci se explic[ =i
asem[narea lor la diferite popoare; c[ci, ]n acela=i mod precum au ajuns ]n lite-
ratur[, tot ]n acela=i mod =i mai ]n aceea=i vreme au venit =i acele pove=ti, care
erau mai potrivite cu dispozi\iunea fantastic[ a poporului. De aceea se aseam[n[
Aprecieri 343
=i fondul basmelor, numai haina le deosebe=te. Aceast[ hain[ ]ns[=i nu este alt-
ceva dec`t o \es[tur[ compus[ din diferite elemente literare ce au venit din diferite
p[r\i de au ]nrùrit asupra fanteziei poporului. Limba de alt[ parte, cu idiotis-
mele ei =i cu particularit[\ile ei, s[v`r=e=te apoi actul de asimilare.
M. GASTER
S-au cercetat ]nceputurile pove=tii, =i problema nu e lipsit[ de interes. Patria

miraculosului, \ara f[r[ margini =i f[r[ m[sur[ ]n imagina\ia ei, aceea pentru
care via\a omului, spectacolul naturii ]nconjur[toare, nu sunt lucruri de zugr[vit
=i ]n=iruit, nici m[car de ]mpodobit pe liniile ini\iale =i decisive, ci numai un punct
de plecare, un ]ndemn, un impuls c[tre cele mai extraordinare construc\ii, ]n
alc[tuirea templelor imense, ]n nesf`r=ita lor decorare fantastic[, ]n r`njiturile =i
str`mb[rile, terifice =i ridicole, ale zeilor, ]n dezordonata acumulare a ispr[vilor
=i n[zb`tiilor din poeme de cea mai extravagant[ dezvoltare, e India Arienilor
dezarmonici, nelogici, incapabili de stricta disciplin[ a g`ndului cu care suntem
obi=nui\i, de la civiliza\ia elenic[ ]ncoace. S-a dovedit — =i nu o dat[ — c[ Egiptul
s-a ]mp[rt[=it =i el de asemenea opere de imagina\ie, c[ el le-a =i scris, ]ntr-o
literatur[, care, ]n afar[ de imn =i de povestea fantastic[, nu mai poate prezenta
nimic. Grecii, ca Herodot, au g[sit, al[turi de o istorie pref[cut[ imediat dup[
prefacerea evenimentului ]n legend[, „fabule“, cu ]nv[\[turi sau f[r[, care vin
]ntocmai ca pove=tile noastre. Orientul asiatic, ]ntre multe lucruri care vin de la
d`nsul, a transmis Europei prin Bizan\, sintez[ a celor dou[ lumi p`n[ atunci
rivale, =i asemenea povestiri, ]ntr-o societate ]n care clasa de sus tr[ia ]n
reminiscen\e clasice erudute, din ]njgheb[ri mai mult sau mai pu\in tipice, ]n
jurul noii mitologii cre=tine, clasele de jos care aveau o poezie popular[ =i nara-
tiv[, cu subiectele luate de pretutindeni, s-au l[comit la asemenea produse ale
]nchipuirii. Negustorii care debarcau pe coastele Traciei le aduceau ]mpreun[ cu
alte elemente de poezie epic[ ]n proz[, ca acelea con\inute ]n Halima, ]n cele O
mie =i una de nop\i, devenite, cum vom vedea, =i la noi favorite ale poporului.
Cum au trecut ]n Italia lui Boccaccio nara\iunile burghezilor reveni\i din Con-
stantinopol, Tripoli sau Alexandria Egiptului, astfel prin drume\i ai nego\ului
r[s[ritean aceste crea\iuni populare au r[zb[tut ]n lumea bizantin[ (...) N-ar fi
imposibil — cum =i aiurea am afirmat-o (Iorga =i Gorceix, Anthologie de la litte-
rature roumaine. Paris, 1922. ed. a II-a Prefa\[) — ca din epopeea medieval[
francez[, trecut[ =i ]n alte \[ri, p`n[ ]n Orientul european, s[ fi venit acea
admira\ie pentru nobilul osta= singuratic, f[r[ l[comie de prad[, f[r[ ambi\ie de
a ]nainta, f[r[ sete de r[zbunare, curat =i bun, care cutreiera lumea numai pen-
tru c[ e legat de aceasta prin ]ns[=i voin\a lui, prin juruin\a pe care lui singur =i-a
f[cut-o. Este ceva cavaleresc a=a de proasp[t ]n ce ]ncearc[ =i s[v`r=e=te F[t-
Frumos ]nc`t nu pare s[ vin[ numai de la o a=a de ]ndep[rtat[ origine. Tot mai
mult se va dovedi c`t de ad`nc a fost occidentalizat[ mai ales de o bucat[ de vreme,
sub toate raporturile, societatea bizantin[ =i toate cele ]n leg[tur[ cu d`nsa.
Nicolae IORGA
Se pot distinge dou[ clase de povestiri: cele care au valoare estetic[ =i cele
care au, ]nainte de toate, o valoare utilitar[. Dar povestirile pot fi, de asemenea,
clasificate dup[ con\inut: adic[ dup[ temele, credin\ele =i calitatea personajelor
lor. Iat[ c`teva distinc\ii care se fac, ]n mod obi=nuit, ]ntre diversele categorii de
povestiri. Prin fabul[ ]n\elegem o povestire ]n versuri despre personaje animaliere
dotate cu calit[\i umane sau care ac\ioneaz[ ca =i cum ar fi oameni. C`nd este ]n
proz[, aceast[ povestire se nume=te povestire cu animale. Basmul este o poveste
miraculoas[ =i romanesc[, ]n care locul ac\iunii nu este localizat, ]n care perso-
najele nu sunt individualizate, corespunz`nd unei concep\ii „copil[re=ti“ asupra
universului =i care este de o „indiferen\[ moral[“ absolut[. Cum se spune ]n Ges-
ta Romanorum: „Erat quidam rex in cujus imperic quidam pauper habitabat...“
sau „}ntr-un regat al Chinei un prin\ frumos ca lumina zilei...“ }n legend[ locul
este indicat cu precizie, personajele sunt indivizi determina\i, actele lor au o
motiva\ie, iar faptele sunt de calitate eroic[ ]n sf`r=it, mitul ar fi, ]n fond, o le-
gend[ localizat[ ]n locurile =i timpurile de dincolo de r[u =i se refer[ la perso-
naje divine. (...) Dificultatea devine cu at`t mai mare atunci c`nd ]ncerc[m s[
distingem ]ntre mit =i legend[. O povestire cu personaje divine nu poate fi loca-
lizat[, ac\iunea se poate desf[=ura ]ntr-un loc oarecare. Pe de alt[ parte, adese-
ori, e greu de determinat adev[rata calitate a eroului. Astfel istoricii religiilor
contest[ unor personaje supranaturale australiene sau americane calitatea de zeu
]nc`t un termen mai pu\in precis ajunge s[ fie folosit, acela de All-Fathers, Peres-
de-tous-et-de-tout. Un alt termen vag este acela de erou civilizator. }n ce moment
Heracles poate fi calificat sau a fost el calificat zeu? +i toate categoriile de demoni!
Pe scurt, dac[ se \ine seama numai de calitatea personajelor, nu se pot stabili cri-
terii precise de diferen\iere ]ntre legend[ =i mit. (...) Vom ]n\elege prin legend[ o
povestire localizat[, individualizat[ =i obiect de credin\[, iar prin mit vom ]n\elege
o legend[ ]n leg[tur[ cu lumea supranatural[ =i care se exprim[ prin rituri.
Arnold van GENNEP
}n contrast cu num[rul legendelor =i tradi\iilor privind corpurile cere=ti =i

celelalte lumi, pove=tile despre formarea p[m`ntului, despre condi\iile sale
prezente, despre geneza locuitorilor s[i — oameni =i animale — apar ]n num[r
aproape zdrobitor. O privire realist[ a multitudinii de legende =i tradi\ii orale
disponibile, fie printre popoarele primitive, fie printre grupurile analfabete din
Aprecieri 345
propria noastr[ cultur[, duce inexorabil la concluzia c[ imagina\ia b[smuitorului

s-a oprit cu prec[dere asupra lucrurilor acestei lumi. Actul principal de crea\ie a
p[m`ntului nu a intrat ]n mod obi=nuit ]n tradi\ia accidental[, dat fiind c[ a
primit ca ortodoxe explica\iile, fie ale uneia dintre marile mitologii, fie ale scrip-
turilor ebraice. Pe de alt[ parte, exist[ multe pove=ti care l[muresc prezen\a unor
tr[s[turi caracteristice ale peisajului. Despre un munte, de pild[, se zice c[ ar fi
ni=te pietroaie mari c[zute din buzunarele unui uria= sau pietroaiele sc[pate din
ciurul lui Dumnezeu, care s-a stricat =i le-a l[sat s[ treac[, sau se datoresc unor
bolovani azv`rli\i ]ncoace =i ]ncolo de uria=i. Alt grup important de legende
prive=te urmele ]ntip[rite ]n st`nc[. Acestea sunt explicate ca fiind urmele l[sate
de piciorul unui om sau animal primordial, adesea un zeu. Una din legendele
cele mai curente, cunoscut[ ]n Lumea veche, dar bucur`ndu-se de o circula\ie
special[ la indienii americani, este aceea a unei st`nci ]n mare, de pe care aman\i
nenoroci\i s-au aruncat, av`nd o moarte tragic[. Uneori, desigur, aceast[ le-
gend[ nu este dec`t o simpl[ poveste local[ =i nu are preten\ia s[ explice prezen\a
unei st`nci. Acestora le apar\in c`teva grupuri de legende explicative privind for-
marea uscatului. }n ce prive=te marea, tr[s[tura cea mai greu de explicat a fost
apa ei s[rat[ =i, din aceast[ cauz[, numeroase legende au ]ncercat s[ l[mureasc[
acest lucru. Cea mai cunoscut[ este povestea cu r`=ni\a de sare furat[ care ]nce-
ta s[ r`=neasc[ numai la porunca st[p`nului ei. Un c[pitan de vas o ia pe corabia
lui =i ea continu[ s[ r`=neasc[ p`n[ ce corabia se scufund[ =i, apoi, toat[ marea
se umple de sare. Legendele care explic[ vremea sunt mult mai curente ]n folclo-
rul primitiv dec`t ]n cel apusean. Exist[ o mare asem[nare ]ntre aceste legende
]n toate regiunile lumii cu toate c[ ideile sunt at`t de generale ]nc`t nici o rela\ie
istoric[ real[ nu poate fi stabilit[ ]ntre altele. Povestea lui Eol care \ine v`nturile
]nchise ]ntr-o pe=ter[ =i le d[ drumul dup[ bunul-plac apare nu numai ]n mitolo-
gia clasic[, dar =i ]n locuri foarte ]ndep[rtate ca Siberia, Noua Zeeland[ =i Cali-
fornia. Tot at`t de r[sp`ndit[ este povestea p[s[rii uria=e care st`rne=te v`nturile
b[t`nd din aripi. Pas[rea bate prea tare din aripi =i eroul ]i taie aripile ca s[-i
modereze b[taia. Aceast[ din urm[ poveste era cunoscut[ nu numai ]n antica
Babilonie, dar =i ]n Islanda, =i a fost semnalat[ printre indienii nord-americani
din Noua Sco\ie =i printre negrii din Georgia.
Stith THOMPSON
}n primul r`nd trebuie s[ ne oprim asupra categoriilor prozei care nu fac

parte din domeniul basmului. Publica\iile existente le denumesc „legende“,
„tradi\ii“, „credin\e“ etc. Nu exist[ o terminologie unanim acceptat[ pentru a le
desemna. Materialul cu care vom opera corespunde cel mai mult no\iunii de
tradi\ie — de=i unele texte au un evident caracter de legend[ —, iar partea eroic[
a materialului — no\iunii de legend[. Din p[cate tradi\iile (legendele) rom`ne=ti

au fost foarte pu\in ]nregistrate ]ntr-un mod complet. (...) Uria=ii sunt perso-
najele cele mai populare din folclorul est-romanic. Le ]nt`lnim adesea ]n bas-
mele epice; de exemplu, ]n basmul Sora criv[\ului (transcris de Fundescu) este
]nf[\i=at un uria= culcat cu capul pe un mal al m[rii, iar cu picioarele pe malul
cel[lalt. Eroii basmelor Parsion, Cr`ncu, v`n[torul codrilor, Petre =i multe altele
lupt[ cu diferi\i uria=i. Exist[ uria=i ciclopi, precum =i uria=i de tipul lui Str`mb[-
Lemne (compar[ cu Smulge-Stejar de la slavii r[s[riteni).
Este util s[-i deosebim de ace=tia pe uria=ii care apar ]n tradi\iile populare.
Dac[ basmul are un caracter fantastic manifest, tradi\ia (legenda) poveste=te de-
spre lucruri care s-ar fi petrecut ]n realitate. Un indiciu ]n acest sens ]l constituie
faptul c[ deseori sunt indicate locuri concrete — pr[p[stii, mun\i, p[duri — unde
ar fi tr[it uria=ii. Numele obi=nuite ale acestor personaje sunt „urie=ii“, „neamul
urie=ilor“ „urie=ii p[m`ntului“. Dar se ]nt`lnesc =i alte denumiri, cum ar fi cea
specific valah[ — novaci...
V. GA|AC
Prima Form[ pe care am ales-o este Legenda pentru c[ ea apare ]ntr-un sec-
tor determinat al culturii occidentale =i ni se prezint[ ca o entitate bine delimi-
tat[ — am ]n vedere legenda cre=tin[ sub forma pe care a luat-o =i a p[strat-o ]n
biserica catolic[ din primele secole p`n[-n zilele noastre. Nu o vom cerceta ]n
totalitatea aspectelor pe care le poate lua, nici ]n maxima ei generalitate, ci, mai
cur`nd, ca tip definitiv al unei realiz[ri particulare. Exist[ ]ntotdeauna un avan-
taj ]n posibilitatea de a ]n\elege o Form[ ]n punctul s[u de realizare autentic[,
acolo unde, ]ntr-adev[r, este ea ]ns[=i; ]n cazul care ne intereseaz[ este, deci,
avantajos s[ putem studia Legenda ]ntr-un mediu =i ]ntr-o epoc[ ]n care ea este
aproape singura lectur[, ]n care validitatea sa este un element esen\ial, pentru
care ea este unul dintre punctele cardinale ale cerului vizibil, de fapt singurul
care permite orientarea. E adev[rat c[ acest avantaj este tot at`t de mult =i un
pericol — nu trebuie s[ facem din legenda medieval[ o simpl[ paradigm[ =i tre-
buie s[ evit[m tenta\ia de a c[uta ]n imaginea pe care ea ne-o propune valoarea
unui concept pe care Legenda nu-l consolideaz[ dec`t prin toate virtualit[\ile
sale. Este ]ns[ dificil s[ compari atunci c`nd te fixezi prea mult asupra unui feno-
men particular. }n acest caz, totu=i, pericolul este mai mic pentru c[ via\a mo-
dern[, experien\ele vie\ii noastre personale ne ]ndep[rteaz[ suficient de legenda
catolic[ pentru a o analiza p[str`nd fa\[ de ea un recul necesar.
André JOLLES
Aprecieri 347
Alte tr[s[turi diferen\iaz[ ]ntre ele diverse tipuri de basme =i legende popu-
lare: unele poart[ urmele stilurilor culturale arhaice, revolute (asemenea matri-
arhatului) sau pun ]n lumin[ mari ]ndep[rt[ri de civiliza\ie. Cum putem lua ]n
discu\ie aici aceste complexe probleme? S[ subliniem cel pu\in c[, chiar devenite
texte „literare“, eliberate de matricea lor ritual[ =i de fundamentul mitic origi-
nar, toat[ aceast[ mas[ considerabil[ de fabule, apologuri, basme, legende, snoave,
recap[t[, la un nivel care este al lor, func\ia mitului. Ca =i miturile, fiecare pies[
a unei literaturi orale revel[ o situa\ie tip =i constituie, la fel de bine, explica\ia
unei realit[\i sau a unui comportament, dar =i un model de imitat. Literaturile
orale ale popoarelor primitive, ca =i cele ale societ[\ilor populare europene sau
orientale, prezint[ o serie de situa\ii-cheie: cele care, ]n ansamblu, definesc
condi\ia uman[. Variantele nu ]nceteaz[ s[ profiteze, dar motivul-baz[ r[m`ne
totdeauna u=or de recunoscut. Mecanismul difuziei =i contamin[rii acestor mo-
tive a constituit, ]ncep`nd cu c`teva genera\ii ]n urm[, principalul obiect de stu-
diu al folclori=tilor. Imposibil s[ rezum[m aici rezultatele cercet[rilor. Vom re\ine
doar faptul c[, pe l`ng[ o literatur[ oral[ didactic[, aproape orice construc\ie
oral[ — chiar atunci c`nd nu pare s[ urm[reasc[ dec`t distrac\ia, divertismentul
— urm[re=te instruc\ia autorilor, adic[, la un nivel mult mai profan, particip[ la
un efort de ini\iere. Tot a=a, ini\ierea primitiv[ propriu-zis[ nu se m[rgine=te la o
moarte =i o resurec\ie ritual[. Ea dezv[luia, ]ntre altele, tinerilor candida\i tradi\iile
secrete ale clanului legate de teologie, cosmogonie, mitologie =i moral[. }n h[\i=,
copilul australian sau african nu era doar — asemenea lui Dege\el — devorat de
un c[pc[un sau pus ]n situa\ia de a-=i proba curajul, viclenia sau inteligen\a. }n
egal[ m[sur[, era instruit, afla acum numele secret al zeului, miturile, legen-
dele, genealogia clanului, diversele comportamente omene=ti. Or, ]ntreaga lite-
ratur[ oral[ nu face dec`t s[ reia =i s[ continue, cu alte mijloace =i ]ntr-un alt
plan de referin\[, educa\ia exemplar[ a perioadei ini\iatice. O alt[ solidaritate
structural[ asociaz[ miturile =i g`ndirea mitic[ ]n general textelor literaturilor
orale: concep\ia asupra Timpului. Ca =i ]n mituri, evenimentele basmelor sau
legendelor sunt situate ]n illo tempore, ]ntr-un prezent etern care nu are nimic
comun cu timpul istoric al evenimentelor omene=ti. Acest timp al miraculosului
„a fost odat[“ din basme =i mituri nu este supus legilor duratei.
Mircea ELIADE
Mitul, a=adar, se afl[ la o extrem[ a structurii literare, iar naturalismul, la

cealalt[. }ntre ele se ]ntinde ]ntreaga arie a roman\ului, utiliz`nd acest termen
nu ]n sensul modului istoric din primul eseu, ci al tendin\ei men\ionate ceva mai
departe, ]n acela=i eseu, de a disloca mitul ]n direc\ia omenescului dar, spre deose-
bire de „realism“, de a conven\ionaliza con\inutul ]n direc\ia idealiz[rii. Conform
principiului central al disloc[rii, elementele metaforice identificabile ]n mit se

pot conexa ]n roman\ numai printr-o anumit[ form[ de compara\ie: analogica,
asocia\ia semnificativ[, imagini al[turate incidental etc. }n mit putem ]nt`lni un
zeu-soare sau un zeu-copac; ]n roman\ g[sim o persoan[ asociat[ ]n mod sem-
nificativ cu soarele sau cu copacii. }n modurile mai realiste asocia\ia devine mai
pu\in semnificativ[ =i mai mult o chestiune de imagini incidentale, dac[ nu chiar
coinciden\e sau accidente. }n legenda uciderii balaurului, av`nd ca prototip pe
cea a Sf`ntului Gheorghe sau Perseu, =i mai mult ]n cazul al doilea o \ar[ st[p`nit[
de un ]mp[rat b[tr`n =i neputincios este terorizat[ de un balaur care ]n cele din
urm[ o cere pe fata ]mp[ratului, dar este ucis de c[tre erou. Aceasta pare s[ fie o
analogie romantic[ (poate c[, de asemenea, ]n acest caz, o descenden\[) a mitu-
lui unui pustiu rede=teptat la via\[ de c[tre un zeu al fertilit[\ii. A=adar, ]n mit,
balaurul =i b[tr`nul ]mp[rat se identific[.
Northrop FRYE
Cu siguran\[ c[, ]n aceste societ[\i arhaice, mitologia era foarte important[ =i

dispunea de texte mitologice mai cur`nd dec`t de orice altele. Dar miturile refuz[
s[ se lase ]n\elese c`t[ vreme r[m`n rupte de via\a oamenilor care le povestesc.
De=i chemate devreme sau t`rziu — foarte devreme, uneori, cum se ]nt`mpl[ ]n
Grecia — c[tre o carier[ literar[ proprie, nu sunt prin aceasta inven\ii dramatice
sau lirice gratuite, f[r[ raport cu organizarea social[ sau politic[, cu ritualul, cu
legea sau cu obiceiul; rolul lor, dimpotriv[, era de a justifica toate acestea, de a
exprima ]n imagini marile idei care organizau =i sus\ineau tot acest e=afodaj.
George DUMÉZIL
}n apropierea legendei (Sage) se afl[ legenda religioas[; ]n limba francez[

chiar termenii prin care sunt desemnate sunt aceia=i: omul de =tiin\[ trebuie s[
fac[ distinc\ia ]ntre cele dou[ specii prelungind denumirile printr-un determi-
nant: „legend[ popular[“ (sau folcloric[) =i „legend[ hagiografic[“. (...) Legen-
da (religioas[), ca =i legenda laic[ (Sage), poveste=te ]nt`mpl[ri supranaturale,
care, ]ns[, ]n legenda laic[ (Sage) r[m`n oarecum nedeterminate, ]n timp ce ]n
legenda religioas[ se t[lm[cesc prin raportare la un sistem fix, religios, ]n func\ie
de care totul este selec\ionat =i ordonat. (...) Legenda religioas[ se afl[ mai
aproape de legenda laic[ dec`t de basm chiar =i atunci c`nd nu mai este nimic
de crezut: o carte de legende biblice, citit[ de un necredincios r[m`ne o legend[
laic[; aceea=i poate fi =i situa\ia legendelor hagiografice. Dar dac[ credin\a sau
necredin\a ]n adev[rul relatat poate determina apari\ia =i via\a unei specii, ca-
racteristicile esen\iale trebuie extrase din povestirea ]ns[=i.
Max LÜTHI
Aprecieri 349
Saga, legendele =i memoratele nu se desprind a=a clar de masa prozei uzuale

=i nu se caracterizeaz[ prin independen\[ =i unitate structural[. Ele ]nse=i nu
sunt sisteme estetice suficiente, ci mai mult produse sau elemente ale sistemelor
atotcuprinz[toare de cunoa=tere, recte ale sistemelor publicistice sau universale
(saga istoric[ — a unui sistem de cunoa=tere istoric, legendele social-utopice —
ale unui sistem politic, legendele religioase =i saga mitic[ — ale sistemului reli-
gios =.a.m.d.) De aici rezult[ dualitatea caracteristic[ a multor opere din aceast[
grup[, care ]ngreuneaz[ ordonarea unui anumit fel de sag[, legende sau memo-
rate. Majoritatea legendelor =i acelor saga istorice =i mitice sunt totodat[ saga
toponimice sau etiologice =i chiar legate de anumite locuri geografice — sate,
ora=e, rùri, lacuri, mla=tini, mun\i c`t =i construc\ii, obiecte, animale, nume de
oameni. Pentru aceste specii este caracteristic[ o evoluare relativ slab[ a mijloa-
celor =tiin\ifice. De obicei ele nu sunt relatate f[r[ o anumit[ ocazie =i nu au o
introducere special[ =i un final special, care s[ fie reie=it formal din limbajul
curent, uzual. Timpul ac\iunii, la fel, nu este indicat, ci coincide cu timpul fizic
al vorbitorului =i auditorului. Forma real[ a textului la aceste specii depinde de
condi\iile ]n care povestitorul se adreseaz[ cercului s[u de auditori...
Astfel fiecare saga nu este prezentat[ ca un anume text, ci ca un ciclu de texte,
subiecte, motive =i episoade foarte mobile, care pot fi grupate ]n foarte diferite
moduri. Nu este exclus[ importan\a, ca element caracteristic al acestor categorii...
K. V. CISTOV
Fapte literare vii, legendele folclorice — ca toate materialele crea\iei popu-

lare — au ajuns s[ poarte semnele distinctive ale epocilor prin care au trecut, ale
timpului ]n care au fost culese. De aceea, dac[ unele din ele nu au vreo hot[rnicire
]n vreme — fiind, ]ntr-un fel, croite ca toate referirile care ]ncep cu „a fost odat[“,
— altele prind contur definitivat ]n limitele unei istorii aproape precis m[surate.
Legendarul acestor crea\ii populare este variabil prin ]ns[=i structura sa: de
la imaginea f[r[ chenar pe scara timpului =i spa\iului, proiectat[ nebulos ]n felul
obi=nuit al mitului, p`n[ la imaginea care nu mai poate sta independent[ de coor-
donatele existen\ei reale =i care prezint[ doar lumina colorat[ a legendarului.
Vasile AD{SC{LI|EI
Realul arhaic este astfel un amestec de observa\ie =i poveste, de experien\[

direct[ =i proiec\ie simbolic[, de ac\iune practic[ =i meta-ac\iune ritualic[ =i
magic[.
Adev[rul legendei se ]ntemeiaz[ pe un real modelat cultural, pe un real trans-
format ]ntr-un „imago mundi“ al unui anume grup uman, al unei anume
experien\e =i istorii sociale concrete.
}n felul acesta el nu depinde de confruntarea empiric[ =i de verificarea

=tiin\ific[, ci de acordul cu ethos-ul existent, de armonizarea cu sistemul general
de credin\e =i proiec\ii specifice acelei mentalit[\i.
... Legenda se individualizeaz[ prin amestecul de elemente fabuloase =i ele-
mente concrete, empirice (]n planul con\inutului), prin aspectul succint, adese-
ori monoepisodic al povestirii (]n planul formei), prin func\ia explicativ[ =i prin
solicitarea adeziunii =i a atributului credibilit[\ii (]n planul atitudinii sociale).
Mihai COMAN
Dac[ prin conven\ia sa poetic[, basmul propune evaziuni din realul vie\ii
imediate, a c[rei dimensiune lipsit[ de spectaculos este negat[ =i compensat[
de idealitatea lumii imaginate, legenda, dimpotriv[, r[m`ne fascinat[ de realul
vie\ii ]nconjur[toare c[reia, prin retorsiune poetic[, se obstineaz[ s[-i afle nu
at`t o explica\ie, c`t o semnifica\ie. Consecin\a acestei retorsiuni este o defor-
mare a realului — proces specific oric[rei construc\ii epice integrabile ]n cate-
goria legendei. Studiile consacrate legendei, ]n special celei de factur[ istoric[,
sesiz`nd aceast[ particularitate, s-au ar[tat preocupate, ]n general, s[ stabileasc[
gradul de ]ndep[rtare fa\[ de real. Problema este, totu=i, de interes secundar.
Nu gradul de ]ndep[rtare fa\[ de real este important, ci sensul acestor deform[ri
sistematice...
Realizat[ ]n conformitate cu o anumit[ conven\ie, nara\iunea de tipul „le-
gend[“ presupune un sistem de elemente interne =i un mod de organizare a aces-
tora ]n vederea realiz[rii unui efect estetic specific.
... Legenda se situeaz[ pe o pozi\ie intermediar[, ]ntre basm, cel mai solemn
tip de nara\iune, =i povestire, form[ periferic[ de construc\ie epic[, ]n sistemul
c[reia inten\ia estetic[, de=i nu este cu totul absent[, atinge cele mai sc[zute
valori.
Silviu ANGELESCU
Func\ional etiologic[, legenda tinde s[ comenteze =i s[ explice, din perspec-

tiva unei mentalit[\i populare (cu deosebire cea de nivel arhaic), fenomene natu-
rale =i sociale, originea =i ]nsu=irile particulare ale unor fiin\e =i lucruri. Protec\iile
imaginare se fac pe baza unei experien\e cognitive, se sprijin[ pe un fond
informa\ional acumulat. Interesul pentru insolit al spiritului creator de legend[
justific[ selec\ia faptelor neobi=nuite din universul larg =i divers pe care ]l ofer[
realitatea; ele sunt trecute prin filtrul imagina\iei, supuse acestei for\e care „de-
formeaz[“ copiile pragmatice furnizate de percep\ie.
Nicoleta COATU
Aprecieri 351
}n terminologia poporului legenda apare cu sensul de istorie veche, ]nt`m-

plat[ demult. Aceast[ denumire provine de la caracterul ac\iunii trecute =i se
refer[, ]n primul r`nd, la forma de expunere.
Legendele ]l cuceresc pe ascult[tor prin fantezia bogat[, fabula distractiv[,
modul de investiga\ie artistic[, printr-o autentic[ tabl[ de valori spirituale. Ima-
ginea poporului ]nsufle\e=te bradul, hameiul, bujorul, codrul, ]nsufle\e=te izvoarele.
Aceste personific[ri stimuleaz[ fantezia, contribuind la cunoa=terea tainelor na-
turii, ]nlesnesc ]n\elegerea fenomenelor lumii ]nconjur[toare, explic[ originea unor
denumiri de coline, f`nt`ni, izvoare, a=ez[ri omene=ti, cet[\i, poetizeaz[ faptele
eroice ale personalit[\ilor cunoscute ]n istorie.
Grigore BOTEZATU
Importante nu numai din punct de vedere artistic, aceste legende ne ]nf[-

\i=eaz[ „lumea“ ]n accep\iunea ei cea mai divers[, din care se degaj[, ]n afar[ de
parfumul poeziei sufletului popular, ]ntreaga mentalitate a poporului. Chiar dac[
unele concep\ii sunt dep[=ite, ele manifest[ ]ns[ o puternic[ for\[ moral[, o
ne]ncetat[ posibilitate creatoare, o ]ncredere ]n puterea omului de-a ie=i ]nving[tor
din cele mai complicate situa\ii ]n lupta lui permanent[ spre lumin[ =i adev[r.
Tony BRILL

Legende Populare Romanesti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legende Populare Romanesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGENDE POPULARE

Not[ asupra edi\iei ........................................... 2

Aprecieri critice .............................................. 336

2 Legende populare rom`ne=ti

Selec\ie: Constantin Dragomir

Coperta: Isai C`rmu

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost selectate din culegerile:

ISBN 9975-74-021-9 © LITERA, 2002

DUMNEZEU N{SCUT DINTR-UN V~RTEJ...

Dintru-nt`i =i-nt`i, era numai ap[ =i ]ntuneric. Pe ap[ plutea o

Dumnezeu, cic[, s-a n[scut din aer.

C`nd a vrut bunul Dumnezeu s[ zideasc[ lumea =i s[ pr[seasc[

— S[ stai acolo c`t lumea, tic[losule! +i, ]n tot veacul, s[ te-arate

Dumnezeu a f[cut cerul =i p[m`ntul ]n =ase zile.

}NC{ O VERSIUNE DESPRE FACEREA LUMII

Dint`i =i-nt`i, at`rna ]n aer, purtat de v`nt, un munte din v`rful

]n jum[tate, c`t al lui, c`t al lui Dumnezeu. Diavolul a ]nceput a se

Dar abia mam[-sa a adormit =i el i l-a scos. De ]ndat[ ochiul a

Dar g`ndul lui era ca s[-l pr[p[deasc[ pe frate-s[u, c[ci ]ndat[ ce

+i c`nd tun[ =i fulger[, tot el e pricina. Atunci scap[r[ de m`nie

CUM L-A IZGONIT DUMNEZEU

Se zice c[ de c`nd cu h[ul, c`nd lumea nu era pl[smuit[, tr[ia =i

Atunci el ]l alung[ pe dracul din cer, blestem`ndu-l ]n chipul

SF~NTUL ILIE P{LIE

Diavolul dup[ ce a f[cut cu Dumnezeu lumea, i-a spus lui Dum-

tunul, =i c`nd a pornit asupra diavolilor, pe to\i i-a omor`t. Unii au

Dintre to\i ]ngerii =i arhanghelii lui Dumnezeu, s-a r[zvr[tit ]ntr-un

Lucifer se scobor] pe p[m`nt, iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine

DE C~ND E LEGAT SATANA

Diavolul, c`nd a prins de veste c[ are s[ vie Hristos ]n iad s[ scape

TART{RUL ESTE |INTUIT

Zice c[ Necuratul, pe c`nd nu c[zuse ]nc[ din m[rirea sa, voi s[

Dumnezeu, ]ns[, ]n atot=tiin\a sa, ]n\elese =iretenia diavolului, =i

IUDA A FOST FERECAT }N LAN|URI

Mai t`rziu, dup[ ce Iuda a v`ndut pe Domnu Hristos =i din prici-

ap[, le cl[tesc de trei ori =i le cur[\[ ]nainte de a lua ap[. Atunci =i

Pe dinaintea loca=ului S`mbetei, trece un r`u =i r`ul acela e apa

CERUL, POSTURILE, ROHMANII

=i i-ar \ine, s[ nu le m[n`nce carnea, s[ posteasc[. De aceea sunt

La ]nceputul ]nceputurilor, c`nd nu era nici lumin[, nici ap[, nici

Dumnezeu i-a r[spuns atunci cu bun[tate:

Diavolul a plecat capul ru=inat, s-a afundat din nou ]n ap[ =i a

}ntr-una din zile, numai ce chem[ pe Sf`ntul Petre la el =i ]i zise:

— De asta n-ave\i nici o grij[, domni=orilor. De nu i-a pl[cea cum

=i s-a dezbr[cat. +i-a pus chimirul peste albituri =i zdup, cu un scui-

— D[-le la o parte, smintitule, orb ai fost? Pune-le ]ncolo pe iarba

mina zilei s[ n-o mai vezi ]n via\a ta =i s[ tr[ie=ti acolo ca o lighioan[

DEP{RTAREA CERULUI DE P{M~NT

C`nd a f[cut Dumnezeu p[m`ntul, cerul era aproape de p[m`nt.

SABIA, SOARELE, LEGEA

Dup[ ce s-au culcat oamenii, Dumnezeu s-a apucat s[ fac[ Soarele.

=i a se face tot mai mic, aripile i se taie, p`n[ ce r[m`ne ca degetul =i

}n vremuri de demult, ]n ni=te vremuri ]napoia noastr[, foarte

]n fa\a altarului s[ slujeasc[ cununia, a ridicat groaznic[ furtun[,

Aici era locuin\a Dimine\ii.

NUNTA SOARELUI CU LUNA

Cic[, f`rtate, ]n vremea de demult, c`nd de abia urzise Dumnezeu

— Ce s[ fie, ni=te nelegiui\i ce s-au luat cu surorile lor!..

Veni =i ziua nun\ii! Din toate col\urile p[m`ntului, ]mp[ra\ii, mici

+i, desc[lec`nd, scoase din o traist[ de fier j[ratec, ]l r[sfir[ pe o

Era o veselie =i un chef, ca la zile de astea! Beau =i m`ncau =i

]ngereasc[ ce-i unea. L[crimai f[r[ s[ vrei, de nevinov[\ia acestei

de tare, cum se ]nro=e=te el de dragoste diminea\a, c`nd r[sare pe