Ministerul Educatiei Nationale

Scoala Postliceala Sanitara "Fundeni"

Bucuresti

Specializarea Asistent Medical Generalist

PROIECT DE ABSOLVIRE

Ingrijirea Pacientului cu Accident Vascular Cerebral

Profesor Coordonator: Absolvent:

Prof. CRAESCU MARIETA CRINA PRECUPETU CRISTINA ANDREEA
Prof. PANDURU VERONICA

Sesiunea August 2018

Cuprins

Motto:....................................................................................................................................................2
Argument..............................................................................................................................................3
CAPITOLUL I - ELEMENTE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE....................................................4
I.1. ANATOMIA CREIERULUI..........................................................................................................4
I.1.1.CEREBELUL...............................................................................................................................4
I.1.2. DIENCEFALUL..........................................................................................................................9
I.1.3. EMISFERELE CEREBRALE..................................................................................................12
I.1.4. Fiziologia scoarţei cerebrale......................................................................................................17
I.1.5. Activităţile cognitive.................................................................................................................19
I.1.6. Activităţile afective.....................................................................................................................21
I.1.7. Activităţile volitive....................................................................................................................22
I.1.8. Funcţiile de analiză şi sinteză ale scoarţei cerebrale..................................................................23
CAPITOLUL II – CADRUL
TEORETIC.......................................................................................................24

Definiție...............................................................................................................................................24
Etiologie...............................................................................................................................................24
Patogenie - cauze.................................................................................................................................24
Semne și simptome..............................................................................................................................27
Complicatii:.........................................................................................................................................28
Diagnostic............................................................................................................................................28
Tratament...........................................................................................................................................29
Prognostic............................................................................................................................................32
CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PLANUL DE ÎNGRIJIRE.................33
CAPITOLUL IV – CAZURI CLINICE.............................................................................................35
CAZUL CLINIC NR. 1.......................................................................................................................35
CAZUL CLINIC NR. 2.......................................................................................................................39
CAZUL CLINIC NR. 3.......................................................................................................................43
CONCLUZII.......................................................................................................................................48
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………………………………50

1
 Motto:
Deasupra tuturor rămâne dorința omului care așteaptă de la noi
altceva. Un altceva mai bun, rupt de mentalități învechite și anchiloze
inconveniente. Este posibil și rezultatul va fi benefic pentru toți și pentru
noi ca profesioniști, profesori și pentru cei ce au mare nevoie de noi.
Deci oricum s-ar numi ceea ce facem pentru el trebuie să fie altfel decât
până acum. Adica mai bine... mult mai bine
Măriuca Ivan

2
 Argument

Pornind de la ideea că accidentul vascular cerebral este cel mai important capitol din
patologia creierului, m-am hotarât ca la lucrarea de diploma să-mi iau ca temă ,,Particularitați
de îngrijire a bolnavului cu accident vascular cerebral” . Din nefericire, tulbrările vasculare ale
creierului apar din ce în ce mai timpuriu, apartinând vârstei mijlocii și uneori chiar celei tinere.
Oameni în plină activitate si sănătate aparenta cad victime acestei boli. Bolile cerebro-
vasculare au morbiditate și mortalitate crescută, ocupând locul III după bolile cardiace si
neoplazice. Numărul cazurilor de boli cerebro-vasculare este în continuă creștere și aceasta pe de
o parte, datorită frecvenței tot mai mari a aterosclerozei și a hipertensiuni arteriale, pe de altă
parte a prelungirii duratei medii de viața a omului societații moderne, favorizându-se astfel
posibilitatea apariției accidentului vascular cerebral pe fond de scleroză vasculară accentuate de
vârstă.

3
 CAPITOLUL I - ELEMENTE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

I.1. ANATOMIA CREIERULUI

I.1.1.CEREBELUL

Cerebelul este aşezat în partea posterioară a cutiei craniene, sub lobii occipitali ai
emisferelor cerebrale (fig. 1.1.). Este constituit din două emisfere cerebeloase, legate prin vermis.
El reprezintă 1/10 din volumul encefalului. Este conectat cu trunchiul cerebral prin trei perechi
de pedunculi cerebeloşi inferiori, mijlocii şi superiori.

4
 Fig. 1.1. Encefal

Pedunculii cerebeloşi inferiori leagă cerebelul de bulb, pedunculii cerebeloşi mijlocii leagă
cerebelul de punte, iar pedunculii cerebeloşi superiori leagă cerebelul de mezencefal. Ei sunt
constituiţi din fibre aferente şi eferente
(tab. 1.).

Fig. 1.2.

PEDUNCULII FASCICULE NERVOASE

superiori spinocerebelos Gowers; cerebelocerebral şi dentorubric

mijlocii pontocerebelos; reticulocerebelos şi cerebeloreticular

inferiori spinocerebelos Flechsig; olivocerebelos;

vestibulocerebelos;

cerebelovestibular; cerebeloolivar

5
 Tab. 1.1. Alcătuirea pedunculilor cerebeloşi.

Fig. 1.3.

Structura internă a cerebelului.

Substanţa albă, dispusă la interior, este formată din fibre de asociaţie, comisurale şi de
proiecţie (aferente şi eferente). Substanţa cenuşie formează la exterior cortexul cerebelos şi
pătrunde în interior formând nucleii cerebeloşi.
Funcţiile cerebelului. Din punct de vedere funcţional, cerebelul prezintă trei componente
cu vechime filogenetică diferită: arhicerebelul, paleocerebelul şi neocerebelul.
a) Arhicerebelul sau lobul floculonodular, formaţiunea cea mai veche, îndeplineşte funcţia
de reglare a echilibrului. Primeşte aferente vestibulare şi proprioceptive inconştiente.
Lezarea arhicerebelului determină pierderea echilibrului, dar nu afectează precizia
mişcărilor comandate de scoarţă.

6
 b) Paleocerebelul, format din nucleii cerebeloşi, are rol în menţinerea tonusului muscular
(alături de nucleul roşu, substanţa reticulată şi scoarţa cerebrală). El acţionează prin intermediul
fasciculelor vestibu-lospinale şi rubrospinale. Extirparea paleocerebelului determină creşterea
tonusului muscular, iar excitarea lui determină scăderea acestuia.
c) Neocerebelul, formaţiune nouă filogenetic, este constituit din emisferele cerebeloase şi
nucleul dinţat. Este caracterizat prin prezenţa cortexului cerebelos format din trei straturi
celulare: stratul molecular, stratul ganglionar şi stratul granular (fig. 1.4.). Cel mai important este
stratul mijlociu, ganglionar, format din celule piriforme Purkinje.
Neocerebelul asigură coordonarea mişcărilor fine comandate de scoarţa cerebrală,
diminuând sau întărind aceste comenzi şi determinând astfel armonizarea activităţii diferitelor
grupe musculare.

Fig. 1.4.

Extirparea neocerebelului este urmată de pierderea capacităţii de execuţie a mişcărilor fine,

tulburări în mers şi atonie. Extirparea totală, experimentată la animale, determină lipsa tonusului
muscular (atonie), incapacitatea de a păstra poziţia verticală (astazie) şi diminuarea capacităţii de
efort fizic (astenie).
Fibrele aferente şi eferente realizează multiple conexiuni cu talamusul, cu cortexul, cu
nuclei ai trunchului cerebral şi cu măduva spinării (fig. 1.5.).

7
 Fibrele eferente nu ajung direct în coarnele anterioare medulare, ci în nucleii vestibulari, în
substanţa reticulată a trunchiului cerebral sau în cortexul motor. Extirparea totală a cerebelului
este compatibilă cu viaţa, funcţiile sale fiind preluate progresiv de către cortex.

Fig.
1.5. Cerebel raporturi

8
 Fig. 1.6.

I.1.2. DIENCEFALUL

Diencefalul este situat în prelungirea trunchiului cerebral, între mezencefal şi emisferele

cerebrale. În alcătuirea diencefalului intră talamusul, metatalamusul, epitalamusul şi
hipotalamusul.

9
 Fig. 1.7.
a) Talamusul, prin nucleii care intră în structura sa, constituie o staţie de releu pentru
fibrele ascendente provenite de la măduvă, bulb şi cerebel în drumul lor spre cortex. Fac excepţie
fibrele olfactive, vizuale şi auditive, care nu au releu talamic.
Nucleii talamici prezintă conexiuni talamo-corticale, talamo-striate (cu corpii striaţi),
talamo-cerebeloase, talamo-bulbare şi talamo-hipotalamice.
Datorită multiplelor conexiuni, talamusul reprezintă un centru de integrare a impulsurilor
nervoase ascendente în drumul lor spre cortex.
b) Metatalamusul, format din corpii geniculaţi, reprezintă staţie de releu pe calea fibrelor
optice (care fac staţie în corpii geniculaţi laterali) şi pe calea fibrelor auditive (care fac staţie în
corpii geniculaţi mediali).
Din corpii geniculaţi, fibrele nervoase se despart spre cortex şi spre coliculii cvadrigemeni.
c) Epitalamusul este constituit din glanda epifiză şi nucleul habenular, legat de centrii
olfactivi de la baza emisferelor cerebrale.
Nucleul habenular intervine în orientarea capului în funcţie de sursa odorantă.

10
 d) Hipotalamusul cuprinde trei grupe de nuclei: anteriori, mijlocii şi posteriori.

Fig. 1.8.

Spre deosebire de fibrele căilor sensibilităţilor exteroceptivă şi proprioceptivă conştientă,

căile sensibilităţii viscerale, înainte de a ajunge în talamus, fac sinapsă în nucleii hipotalamici.
Nucleii anteriori, de integrare parasimpatică, produc hormoni: vasopresina şi ocitocina,
care se depozitează în hipofiză posterioară.
Nucleii mijlocii, de integrare parasimpatică, secretă hormoni numiţi factori de eliberare,
care reglează secreţia lobului anterior hipofizar.
Nucleii posteriori, de integrare simpatică, determină reacţii adaptative de termoreglare.
Hipotalamusul, centru de integrare vegetativă, îndeplineşte următoarele funcţii:
 menţinerea constantă a temperaturii corpului prin termogeneză şi termoliză;
 reglarea metabolismului intermediar şi hidric;
 reglarea secreţiei adenohipofizare şi, prin aceasta, a sistemului endocrin;
 reglarea aportului alimentar şi hidric (a senzaţiilor de foame, sete, saţietate);
 reglarea funcţiilor respiratorii şi cardiovasculare;
 reglarea funcţiilor sexuale;
 intervine în stările emoţionale, de comportament şi de stres;
 coordonarea alternanţei stărilor de veghe şi somn.

11
 Hipotalamusul este conectat cu trunchiul cerebral, talamusul, paleocortexul şi
neocortexul.

Hipotalamusul, cea mai importantă regiune a diencefalului, constituie împreună cu

sistemul limbic o unitate funcţională. Rolul său esenţial de control şi integrare a funcţiilor
vegetative îndreptăţeşte numele de „creier vegetativ" care i-a fost dat.

Fig. 1.9.

Nucleii bazali (corpii striaţi).

Nucleii bazali sunt mase de substanţă
cenuşie situate deasupra şi lateral de talamus.
Sunt situaţi pe traseul căilor extrapiramidale
şi conectaţi atât între ei, cât şi cu nucleii
mezencefalici, cu nucleii diencefalici şi cu
cortexul.
Nucleii bazali au rol în reglarea motilităţii
automate comandată de scoarţa cerebrală, în
controlul mişcărilor inconştiente şi al mişcărilor complexe semivoluntare (în mers, fugă,
schimbarea direcţiei etc). O tulburare a funcţiilor acestora este boala Parkinson.

I.1.3. EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a encefalului. Cele două
emisfere sunt despărţite prin fisura interemisferică şi legate între ele prin corpul calos, trigonul
cerebral şi comisuri.

12
 Emisferele cerebrale prezintă o faţă dorso-laterală, jna medială şi una bazală. Feţele sunt
străbătute de şanţuri adânci (scizuri), care delimitează lobii, şi şanţuri mai puţin adânci, care
delimitează girusurile (circumvoluţiunile).
Şanţurile cele mai importante sunt: şanţul lateral Sylvius, şanţul central Rolando, şanţul
parieto-occipital şi şanţul calcarin.
Lobii delimitaţi de aceste şanţuri pe fiecare emisferă sunt: frontal, parietal, temporal şi
occipital (fig. 4.18.). Pe faţa bazală este situat girusul hipocampului. Pe faţa mediană se observă
girusul corpului calos şi şanţul calcarin.
Substanţa albă (60% din masa emisferelor) se află la interior şi este constituită din fibre
de asociaţie, fibre comisurale şi fibre de proiecţie ascendente (senzitive) ş descendente (motorii).
Substanţa cenuşie (40% din masa emisferelor) este dispusă la exteriorul emisferelor
cerebrale (33%), unde formează scoarţa cerebrală (cortexul), şi la baza emisferelor (7%),
formând nucleii bazali (corpii striaţi).
În fiecare emisferă se găseşte câte un ventricul lateral (I şi II), cu lichid cefalorahidian, care
comunică cu ventriculii III şi IV din trunchiul cerebral şi cu canalul ependimar medular.
Scoarţa cerebrală. Este segmentul cel mai evoluat al nevraxului, centrul integrator al
senzaţiilor, motricităţii, conştiinţei, voinţei, învăţării, memoriei, stărilor emoţionale şi
comportamentale. Structural şi funcţional, scoarţa cuprinde două formaţiuni distincte:
a) Sistemul limbic, formaţiune veche filogenetic, este constituit din două straturi de celule
nervoase: stratul granular — senzitiv şi stratul piramidal — motor. Funcţional, deosebim:
 paleocortexul, creierul olfactiv, constituit din bulbii, tracturile şi trigonul olfactiv, care
are funcţii legate de simţul primar al mirosului (zona olfactivă primară);
 arhicortexul, creierul de comportament, care este constituit mai ales din formaţiunile
hipocampice.
Arhicortexul este centrul de reglare a unor reacţii vegetative. În corelaţie cu hipotalamusul,
determină comportamentul emoţional şi instinctual, reglarea aportului alimentar şi a unor mişcări
legate de actul ali-mentaţiei (supt, deglutiţie, masticaţie), reglarea activităţii sexuale şi
menţinerea atenţiei.
Zonele de asociaţie ale neocortexului mai constituie încă un subiect de cercetare pentru
fiziologi şi psihologi, prezentând multe necunoscute care îşi aşteaptă rezolvarea în viitor.

13
Fig. 1.10.

Fig. 1.11.

14
b) Neocortexul, formaţiune nouă filogenetic, este constituit din şase straturi de celule:
molecular, granular extern, piramidal extern, granular intern, piramidal intern şi fusiform.
Din punct de vedere fiziologic, neocortexul cuprinde zone senzitive (neocortexul receptor),
motorii (neocortexul efector) şi de asociaţie.
Zonele senzitive sunt arii senzitive şi senzoriale în care predomină celulele granulare.
— Ariile senzitive sau somestezice, situate în girusul postcentral din lobul parietal, sunt
zonele unde se proiectează fibrele sensibilităţilor cutanate şi proprioceptive. Fibrele sensibilităţii
tactile, termice, dureroase şi proprioceptive proiectează amestecat.
Reprezentarea grafică schematică a proiecţiei anumitor regiuni ale corpului în aria
somestezică primară, în funcţie de densitatea fibrelor senzitive, se numeşte homunculus
senzitiv.
— Ariile senzoriale sunt arii speciale unde se proiectează fibrele vizuale (aria vizuală),
auditive (aria auditivă), gustative (aria gustativă) şi olfactive (aria olfactivă).
Zonele motorii cuprind arii ale motricitatii.
 Aria motricităţii voluntare este localizată în girusul precentral al lobului frontal. De aici
iau naştere căile descendente piramidale.
 Aria premotorie reprezintă originea fibrelor nervoase care, după sinapsa din corpii striaţi,
ajung la nucleii din trunchiul cerebral de unde pornesc căile extrapiramidale.
Zonele de asociaţie sunt situate în lobul frontal (pentru funcţii psihice şi de
comportament), în lobul temporal (pentru reacţii emoţionale, memorie auditivă, activitate
sexuală) şi în zona parieto-occipitală (de integrare superioară a activităţii somatice). Funcţiile
acestora fac parte din activitatea nervoasă superioară a neocortexului.
Aferenţele şi eferenţele vegetative proiectează, de asemenea, în ariile somestezice şi în aria
premotorie.
Între zonele corticale există numeroase fibre de legătură care asigură unitatea funcţională a
cortexului. Datorită acestora, stimularea zonelor senzitive determină răspunsuri motorii sau
vegetative adecvate, realizând o unitate senzitivo-motorie.
Măduva spinării – este un țesut nervos situat în canalul rahidian (ca o coloană cilindrică )
de la nivelul primei vertebre cervicale până la nivelul lombarei a doua unde se termină prin conul
medular în formațiunea filiformă ” filum terminale ” , având o umflătură cervicală și una
lombară, de măduvă stă lipită piamater.

15
 Sistemul nervos periferic ste cel mai complex și evoluat aparat asigurând coordonarea
armonioasă a majorității funcțiilor organismului uman.El este alcătuit din nervi spinali și nervi
cerebrali sau cranieni , transmisia nervoasă fiind asigurată de celulele nervoase și prelungirile lor
ce formează împreună neuronii.
Celula nervoasă prin prelungirile sale, axonii, si deutridele, unesc organele corpului uman
într-un tot unitar , fiind legat prin receptori de mediul ambient.
Prin axon, influx nervos pleacă de la celula ( prelungire de obicei unică și lungă ) iar prin
dendrite ( prelungire scurta ) influxul nervos vine la celula.
Axonul se continua cu fibra nervoasă care realizeaza legatura dintre doi neuroni ( sinapsa).
Nervii spinali sunt alcătuiți din fibre nervoase, motorii, somatice și sensibile.
- Sunt nervi micști;
- Fiecare nerv spinal reprezinta o radacină anterioară (motorie) și una posterioară (senzitiv)
- Pe traiectul rădăcinii posterioare se află ganglionul spinal în interiorul căruia se gasește
corpul celular al primului neuron senzitiv periferic.
- Ramurile anterioare ale nervilor spinali din regiunea toracală formeaza 12 perechi de
mervi intercostali.
- Ramurile anterioare ale nervilor spinali din celelalte regiuni se anastozează formând 5
plexuri nervoase: cervical, brachial, lombar, sacral și sacrococcigian.
Nervii cranieni în raport cu funcțiile lor sunt considerați ca nervi senzitivi, motori și
micși; sunt în numar de 12 perechi notați cu cifre romane:
l. Nervul olfactiv
ll. Nervul optic
lll. Nervul oculomotor
lV. Nervul trohlear sau patetic
V. Nervul trigemen
Vl. Nervul abducens
Vll. Nervul facial
Vlll. Nervul acustico-vestibular ( vestibulocohlear )
lX. Nervul glosofaringian
X. Nervul vag ( pneumogastric )

16
 Xl. Nervul accesor sau spinal
Xll. Nervul hipoglos
Sistemul nervos vegetativ este parte integrantă a sistemului nervos ce poate să-și
desfășoare activitatea și independent de voință. Între sistemul nervos vegetativ și cel periferic
există numeroase legături funcționale și anatomice, care se influențează reciproc, rezultând
adaptarea la schimbările mediului intern și extern a funcțiilor organelor interne.
Rolul sistemului nervos vegetativ:
- Controlează și reglează activitatea organelor interne, vaselor sanguine, glandelor cu
secreție internă și externă, etc.
- Menține homeostazia, constantele lichidelor corpului, bătăile inimii, frecvența mișcărilor
respiratorii, secreția glandelor sudoripare.
Componentele sistemului nervos vegetativ:
- Simpaticul
- Parasimpaticul – cu acțiuni antagonice asupra fiecărui organ
Activitatea sistemului nervos central
a. Simpaticul
• Inervația simpatică intensifică activitatea inimii
• Inhiba miscările peristaltice (activitatea digestivă)
• Vasoconstrucția glandelor salivare
• Vezica urinară – relaxează muschiul detrusor și contractă sfincterul vezical
• Căile aeriene – relaxează mușchii netezi ai bronhiilor, vasoconstricția
• Alături de medulo – suprarenala fortifică mijloacele
de apărare ale organismului: crește căldura, marește glicemia, micșoreaza circulația
periferică, marește circulația centrală.
b. Parasimpaticul
• Inervația parasimpatică scade activitatea inimii
• Intensifică mișcările peristaltice
• Vasodilatația glandelor salivare
• Contractă mușchiul detrusor și relaxează sfincterul vezical
• Realizează contracția muschilor netezi ai bronhiilor
• Are caracter de refacere și conservare.

17
 I.1.4. Fiziologia scoarţei cerebrale

La baza activităţii sistemului nervos stau actele reflexe. Se descriu două categorii de reflexe:
reflexe necondiţionate şi reflexe condiţionate.
Reflexele necondiţionate, înnăscute şi comune tuturor indivizilor, sunt constante şi
invariabile. Arcurile lor reflexe există de la naştere şi se închid la nivele inferioare ale
nevraxului. Unele reflexe necondiţionate sunt simple (clipit, tuse, strănut, secreţie salivară etc),
altele sunt complexe (lanţuri de reflexe) şi stau la baza formării instinctelor (alimentar, de
reproducere, de apărare, matern etc).
Reflexele condiţionate, dobândite în cursul vieţii, sunt temporare şi individuale. Arcurile
lor reflexe se închid la nivelul cortexului. Reflexele condiţionate se fonnează pe baza celor
necondiţionate, prin coincidenţa repetată în timp a doi excitanţi, unul necondiţionat (EN) şi unul
condiţionat (EC).
Mecanismul formării unui reflex condiţionat constă în stabilirea unei legături funcţionale
temporare între focarele de excitaţie corticală ale celor doi excitanţi care coincid, EN şi EC.
Excitaţia este procesul cortical activ, care provoacă, menţine sau intensifică activitatea
nervoasă. Are un efect pozitiv asupra organismului.
Inhibiţia este, de asemenea, un proces activ care se manifestă prin diminuarea sau
încetarea unor activităţi corticale:
 inhibiţia externă, necondiţionată sau înnăscută, este caracteristică reflexelor
necondiţionate şi apare sub acţiunea unui excitant extern, fără o pregătire prealabilă a
scoarţei;
 inhibiţia internă, condiţionată sau dobândită, este caracteristică scoarţei cerebrale şi
apare numai după o pregătire a acesteia. Excitantul care o provoacă este cel care a produs
anterior reflexul condiţionat.
Formele inhibiţiei interne sunt: de stingere, de întârziere şi de diferenţiere. Inhibiţia de
stingere se produce aunci când EC nu mai este asociat cu EN. Inhibiţia de întârziere se produce
atunci când intervalul de timp dintre aplicarea EC şi aplicarea EN se măreşte, deci reflexul
condiţionat apare după o perioadă de latenţă. Inhibiţia de diferenţiere se produce la asocierea mai
multor excitanţi condiţionaţi de aceeaşi natură, dar de intensităţi diferite.

18
 Excitaţia se poate transforma în inhibiţie şi invers, proces de mobilitate denumit dinamică
corticală. În cadrul dinamicii corticale deosebim: iradierea, concentrarea şi inducţia reciprocă.
Iradierea constă în extinderea excitaţiei sau a inhibiţiei dintr-o zonă corticală în zone
vecine legate funcţional de prima. Mărimea procesului de iradiere depinde de intensitatea
stimulului.
Concentrarea este un proces activ, opus fenomenului de iradiere. El constă în revenirea
excitaţiei sau inhibiţiei la zona iniţială.
Inducţia reciprocă constă în faptul că un focar de excitaţie provoacă inhibiţie în jurul lui,
în timp ce un focar de inhibiţie provoacă în jurul lui o zonă de excitaţie. Ea tinde să limiteze
extinderea excitaţiei sau a inhibiţiei, iar din această interdependenţă rezultă un echilibru
funcţional între cele două procese.
Veghea şi somnul. În reglarea alternanţei dintre veghe şi somn, un rol esenţial îl deţine
sistemul reticulat activator ascendent (SAA), constituit din formaţiunile reticulate ale
trunchiului cerebral. Acestea primesc aferenţe prin colaterale ale căilor ascendente specifice ale
sensibilităţii şi trimit eferenţe ascendente şi descendente. Eferenţele ascendente proiectează difuz
şi nespecific în cortex, determinând, prin impulsurile declanşate permanent, creşterea tonusului
funcţional şi pregătirea lui pentru recepţionarea informaţiilor. Se realizează astfel „reacţia de
trezire" caracteristică stării de veghe, stării de conştientă şi procesului de învăţare. Între cortex şi
formaţiunea reticulată există un permanent circuit cortico-reticulo-cortical, de tip feed-back, de
autoreglare a activităţii corticale.
Veghea reprezintă starea funcţională cerebrală determinată de creşterea tonusului SAA,
concomitent cu orientarea conştienţei spre o anumită activitate. Veghea începe o dată cu
stabiiirea contactului conştient cu mediul înconjurător sau cu gândurile proprii şi se termină când
acest contact încetează.
Somnul se defineşte ca o pierdere naturală, periodică şi reversibilă a relaţiilor senzitivo-
motorii cu mediul exterior. Alternanţa somn-veghe coincide la om cu ciclul noapte-zi,
constituind ritmul nictemeral. În somn se produc modificări vegetative (scăderea frecvenţei
respiratorii, a debitului ventilator, a debitului cardiac,a tensiunii arteriale, a activităţilor digestive
şi excretorii), modificări somatice (scăderea tonusului muscular şi încetarea activităţii
locomotorii) şi modificări bioelectrice (ale EEG).

19
 Somnul se datorează oboselii neuronilor care menţin starea de veghe, prin inhibarea SAA.
Somnul este influenţat de existenţa unor condiţii propice de ambianţă (linişte, întuneric, poziţia
culcat, închiderea ochilor).
În timpul somnului se produc faze ciclice de activitate neuronală — somnul paradoxal sau
profund, caracterizat prin mişcări rapide ale globilor oculari şi apariţia viselor, şi somnul lent,
caracterizat prin mişcări oculare lente şi sforăit. Visele atestă faptul că somnul nu este o stare
total lipsită de conştientă, precum narcoza sau coma. Visele reprezintă o trezire corticală spre
lumea interioară, a experienţei proprii, ele putând fi influenţate de evenimentele anterioare,
precum şi de unii stimuli externi sau interni.
Somnul este necesar pentru refacerea unor structuri nervoase care întreţin starea de veghe.
Privarea de somn, la om şi la animalele de experienţă, provoacă modificări metabolice şi
tulburări funcţionale la nivelul SNC. Durata somnului variază în funcţie de vârstă şi de starea
fiziologică a organismului.
Durata medie a somnului este de 20 de ore la sugar, 10 ore la copii şi adolescenţi, 8 ore la
adulţi şi de 6-7 ore la persoanele vârstnice.
Activitatea nervoasă superioară
Activităţile cerebrale se grupează în: activităţi de cunoaştere (cognitive), afective şi volitive.

20
 I.1.5. Activităţile cognitive

Învăţarea. Reprezintă procesul de acumulare conştientă de informaţii şi dobândire de

experienţă. Acumulările de noi cunoştinţe nu sunt ereditare. Ele se dobândesc în timpul vieţii
prin interacţiunea permanentă cu factorii de mediu natural şi social. Învăţarea se desfăşoară în
timpul stării de veghe şi necesită activitatea SAA, a diencefalului, a sistemului limbic şi a
neocortexului. Cortexul prelucrează datele furnizate de receptori şi le fixează în memorie.

Formarea de reflexe condiţionate reprezintă un mecanism elementar al învăţării numit

condiţionare clasică (pavlovistă). El are la bază asocierea cunoştinţelor şi deprinderilor ce
urmează a fi însuşite, cu stimularea unor centri din sistemul limbic şi diencefal. Stimularea
centrului recompensei, când animalul de experiment execută corect actul învăţat, şi a centrului
pedepsei, când animalul greşeşte sau refuză să înveţe, grăbeşte procesul de însuşire de noi
cunoştinţe. Acest mod de învăţare, bazat pe recompensă şi pedeapsă, poartă numele de
condiţionare operantă. Este valabil şi în cazul învăţării umane.

Substratul elementar al învăţării este reprezentat de conexiunile sinaptice al căror număr

creşte odată cu vârsta şi cu acumularea de noţiuni noi.

Învăţarea este influenţată de factorii ambianţi, de prezenţa unor stimuli suplimentari şi de o

motivaţie corespunzătoare. În cazul neîntăririi apare inhibiţia de stingere. De aici reiese rolul
important al repetiţiei.

Memoria. Reprezintă capacitatea sistemului nervos de a reţine activ, de a recunoaşte şi

evoca selectiv informaţii şi experienţe anterioare. Memoria instantanee este capacitatea
sistemului nervos de a înregistra şi reproduce imediat evenimente, impresii sau imagini care au
avut loc cu câteva secunde sau minute înainte. Memoria de scurtă durată asigură conservarea
informaţiei pe durată de ore sau zile. Memoria de lungă durată (permanentă) asigură depozitarea
informaţiei pe durată îndelungată.

În memorare sunt implicate ariile de asociaţie prefrontale şi parieto-occipitale, sistemul

limbic şi structuri din diencefal şi mezencefal. Cercetările au demonstrat că în timpul proceselor
de memorare se intensifică sinteza de proteine şi ARN în neuroni.

21
 Fig. 1.12. Tomografii: 1. a unui creier sănătos; 2. a unui bolnav de maladia Alzheimer.

Inteligenţa. Capacitatea de învăţare depinde de nivelul de inteligenţă. Ea este definită drept

capacitatea intelectuală înnăscută de înţelegere, rezolvare şi adaptare la noi probleme şi condiţii
de viaţă şi implică şi factori de mediu socio-cultural. Stabilirea nivelului de inteligenţă are
deosebită importanţă socială şi se determină prin teste specifice (IQ).

Gândirea umană. Reprezintă forma cea mai înaltă a cunoaşterii, care oferă posibilitatea
reflectării realităţii şi proiectării acţiunilor viitoare. Pe baza informaţiilor acumulate, gândirea
realizează reflectarea lumii materiale sub formă de idei, noţiuni, asocieri logice, judecăţi etc.
Gândirea implică, pe lângă integritatea morfofuncţională a SNC, numeroase procese nervoase,
ca: excitaţia şi inhibiţia, iradierea şi concentrarea, inducţia reciprocă, memorizarea, analiza şi
sinteza, generalizarea şi abstractizarea, formarea legăturilor temporare etc. Trăsăturile gândirii
sunt corelarea, integrarea şi prelucrarea informaţiilor. Substratul material al gândirii este
reprezentat de ariile de asociaţie frontale, parietale şi temporale.

22
 I.1.6. Activităţile afective

Emoţiile. Sunt procese afective de durată scurtă, precum bucuria, mânia, frica, plăcerea şi
neplăcerea. Se exprimă somatic şi vegetativ. Modificările somatice se exprimă prin: mimică,
plâns, râs, gesturi, voce, tonus muscular, urmate uneori de atac sau fugă.
Emoţiile se exprimă şi prin activităţi viscerale: tahicardie sau bradicardie, modificări de
tensiune arterială, secreţie sudorală şi endocrină, modificări în motilitatea tubului digestiv.
Expresiile emoţionale au la om o semnificaţie socială, ele reflectând starea afectivă a persoanei,
prin gesturi, mimică şi tonul vorbirii.
Substratul fiziologic al emoţiilor cuprinde lobul frontal, sistemul limbic şi hipotalamusul.
Motivaţia. Reprezintă un proces nervos complex care stă la baza tuturor actelor de
comportament. Motivaţia activează şi direcţionează un anumit tip de comportament. Motivaţiile
de ordin biologic determină comportamentul alimentar, conservarea individului, comportamentul
sexual şi de îngrijire a urmaşilor.
La om există şi motivaţii de ordin psihic şi social. Motivarea idealului de comportament în
dezvoltarea copilului este de ordin afectiv, proiectată asupra tatălui, mamei, educatorului sau
asupra unor membri din grupul social în care copilul se dezvoltă.

23
 I.1.7. Activităţile volitive

Voinţa. Reprezintă o formă de activitate nervoasă conştientă. La originea oricărui act

voluntar se află un impuls, o motivaţie, mai veche sau mai recentă. În elaborarea unor activităţi
voluntare un rol deosebit îl are lobul prefrontal, ca sediu de integrare superioară a personalităţii şi
comportamentului social ale individului. Voinţa reprezintă pentru individ puterea de a lua decizii,
dar şi perseverenţa de a le duce la îndeplinire.

I.1.8. Funcţiile de analiză şi sinteză ale scoarţei cerebrale

Aceste funcţii constau în capacitatea scoarţei de a supune unei analize fine şi de a diferenţia
excitanţii din aceeaşi categorie, care provin de la receptori.
Datorită funcţiei de analiză, reflexele condiţionate apar ca răspuns numai la excitanţii
condiţionaţi faţă de care s-au format şi nu faţă de excitanţi asemănători. Prin aceasta, scoarţa este
capabilă să separe numai acei excitanţi care sunt importanţi pentru viaţă, realizând o adaptare fină
a organismului la variaţiile mediului.
Funcţia de sinteză constă în capacitatea scoarţei cerebrale de a grupa şi de a sistematiza
excitanţii care acţionează simultan sau succesiv asupra sa. Zonele de asociaţie permit scoarţei
gruparea şi sinteza excitanţilor într-un singur complex. Cele două funcţii ale scoarţei se
condiţionează reciproc şi asigură scoarţei o funcţionare unitară, prin care se realizează integrarea
organismului în mediu.

24
 CAPITOLUL II – CADRUL TEORETIC

Definiție
Accidentul vascular cerebral homoragic se datorează apariției unei cantități de sânge în țesutul
cerebral, datorită unui puseu de tensiune arterial care fortează vasul ce iriga acel țesul și îl
fisurează, a unor malformații vasculare deja existente (așa cum sunt anevrismul, anghiomul) , a
unor tulburări de coagulare sau a unui tratament cu medicamente anti-coagulante.

Etiologie
Factorii etiologici implicați în accidentele vasculare cerebrale hemoragice sunt reprezentați
de :

- Hipertensiunea arterială, ruptura anevrismelor, angioamelor, cavernoamelor,

malformațiilor arterio-venoase, angiopatia amiloida cerebrală;

- Sângerare în tumorile cerebrale, transformarea hemoragică a infarctului miocardic,

afecțiuni hemoragipare, substanțe toxice sau medicamentoase;

- Există numerosi factori de risc cunoscuți, multi dintre aceștia fiind legați de stilul de
viață: fumatul, alcoolul, diete nesănătoase, etc;

- Unele intervenții chirurgicale pot determina formarea unui cheag de sânge, care poate
migra și provoca un accident vascular cerebral;

- Este si cazul celor care prezintă alte caracteristici ale unui sindrom specific cu
determinism genetic.

Patogenie - cauze
O indicație asupra naturii funcțiilor cerebrale apare pentru prima dată în vechea medicină
egipteană unde în documente ce datează între anii 3000-2500 Î.H. se descriu circumvoluțiunile
și membranele creierului aratându-se totodata că rănile acestui organ produc paralizii.

25
 Alcmenon ( 520 Î.H. ) gânditor grec spunea ”fiecare senzație are teritoriul ei de reprezentare
în creier”. Textele Hipocratice arată rolul de reglare al creierului asupra tuturor funcțiilor
organismului și în același timp descrie o serie de simptome produse de îmbolnavirea creierului.

” Creierul, spune Hipocrate ( 460 Î.H. ), este organul cel mai puternic al corpului; cu creierul
gândim, întelegem, vedem, auzim, deosebim frumosul de urât, răul de bine, plăcutul de
neplăcut”.

Jan Van Heurne ( 1543-1601 ) clasifica bolile capului în boli externe și boli interne, împărțite la
rândul lor în boli ale meningelui, boli ale creierului și boli ale cavităților ventriculare.

Cauze:

Accidentul vascular cerebral este determinat de trei factori :

3.1.Factori de risc:

• Vârsta – are incidență mai mare la persoanele între 40 și 60 de ani, este mai rar la
persoanele intre 20 și 40 de ani;

• Sexul – hemoragia cerebrală are o incidentă aproximativ egală la cele două sexe, spre
deosebire de infarctul cerebral care apare mai frecvent la sexul masculine.

• Ederitatea – este admisă ca fiind un factor genetic în hipertensiunea arterială

• Obezitatea – favorizează instalarea aterosclerozei; se susține relația între

suprapunderalitate și hemoragia cerebrală. De altfel obezitatea apare ca un factor de risc ce
acoperă întreaga patogenie cerebro-vasculară.

• Diabetul zaharat – are un rol însemnat în geneza apoplexiei cerebrale prin faptul că
deteriorările peretelui vascular cu ateroscreloze consecutive pot duce la accidente hemoragice la
nivelul creierului într-o proportie de 10-20% .

• Toxicele ( cafea , tutun , alcool , etc ) au actiune toxică asupra vaselor cerebrale .

26
• Factorii socio-profesionali – solicitari intense pe plan profesional, excesul de
responsabilitate profesională, situații conflictuale, schimbări bruște și frecvente ale modului de
viată și a activitații cu dezadaptare consecutivă.

G.B.Morgagi ( 1811 ) explică hemoragia cerebrală printr-o ruptură vasculară , urmare a unui
puseu hipertensiv.

Virchow ( 1858 ) urmareste leziunea la nivelul celulei. Dintre numeroasele cercetari de anatomie
patologică celulară nervoasă, cele mai insemnate privesc hemoragia cerebrală ( ramolismentul
cerebral

Factorul nervos – cauzează o serie de disfuncții pe plan metabolic

• Sedentarismul – lipsa activității fizice și a mișcării contribuie la apariția ateroscrelozei.

3.2. Factorii determinanții:

a. Factorii care modifică structura peretelui muscular:
- Hipertensiunea arterială – are rol major în provocarea hemoragiei cerebrale ; când este
îndelungata cu valori mari, induce apariția unor modificări vasculare la nivel cerebral,
accelerarea dezvoltării aterosclerozei.
- Ateroscreloza cerebrală – este cauza producerii rupturii vasculare; poate sta la originea unor
anevrisme la nivel cerebral.
b. Particularitați anatomice ale vascularizării cerebrale:
- dispunerea arterelor cerebrale terminale
- dispunerea anatomică a ramurilor lenticulo-striate
- distribuția anatomică a sistemelor circulatorii cerebrale.
c. Factorii implicați în mecanismul hemostazei:

- orice tulburare între factorii vasculari, trombocitari și plastmatici ai hemostazei pot genera
apariția unui focar hemoragic.

3.3. Factori declanșanți:

- traumatisme psiho-afective, oboseală fizică;

- stări de încordare (conflictuale, emoționale);

27
- excese alimentare (mese copioase ), excese alcoolice;

- insolația ;

- prezența unor dureri viscerale;

- variații bruste de temperatură și presiune.

Semne și simptome
Este greu de ierarhizat importanța și gravitatea semnelor clinice pentru ca așa dupa cum bine stiți
”exista bolnavi și nu boli ”, fiecare persoană având particularitățile sale în apariția unei boli.

Totuși, anumite persoane ar trebui sa fie atente la unele semne, simptome care ar trebui să îi
trimită la medic.

Cei care de-a lungul vieții au ignorat stilul de viată sanatos și au consumat abuziv alcool sau
alimente grase ( noțiuni greu de definit pentru unele persoane ), și care au dus o viată sedentară
sau care au avut valori sporadic crescute ale tensiunii arteriale și ale glicemiei, trebuie sa dea mai
multa importanța unor manifestări minore care trec uneori neobservate. Acestea sunt : parestezii
(furnicături ) în diferite zone ale corpului, epidoade de amețeli, cefalee (dureri de cap) cu
acufene (zgomote nemotivate în urechi), tulburări de mers , scăderea bruscă a acuitații vizuale
( încețoșarea privirii), cefalee pulsatile ( durere de cap care pulsează).

• Simptomele accidentului vascular cerebral hemoragic:

Principalele simptome ale accidentului vascular cerebral sunt senzația de slăbiciune sau
paralizie a feței, brațului sau piciorului, existând deseori pe o singură parte a corpului. Pot să
apară totodată, deficit brusc de coordonare a membrelor, pierderea bruscă a vederi sau vederea
dublă, dificultate de vorbire sau de întelegere a celorlalți, instalarea bruscă a stări severe de
amețeală, pierderea echilibrului și apariția cefaleei severe ( durere puternică de cap ).

Chiar și simptomele care durează puțin pot indica riscul apariției unui atac vascular cerebral.

Simptomele pot progresa sau fluctua în cursul primelor două zile după debut. Aceasta situație
poartă numele de atac cerebral în evoluție.

28
 Singurul semnal care vă poate avertiza că puteți avea un atac vascular cerebral este AIT
(accident ischemic tranzitoriu). Un AIT durează , de obicei, mai puțin de o oră și nu lasă sechele
fizice sau cognitive permanente.

Simptomele sunt asemanatoare cu cele ale accidentului vascular cerebral.

Complicatii:
- Tulburări trofice care pot apărea precoce sub forma unor zone rosiatice cutanate, edeme,
flictene, escare de decubit în partea paralizată;

- Infecții pulmonare;

- Infecții urinare;

- Hemoragii digestive, explosive sau hematemeză;

- Infecții retiniene, ulcerații corneene;

- Infecții bucale;

Diagnostic
Primul pas pe care medicul trebuie sa îl facă pentru a stabili diagnosticul este să realizeze
anamneza. Medicul va obține informații detaliate – de la bolnav sau de la rude în cazul în care
bolnavul nu poate comunica – cu privire la simptomele prezente, la modul de instalare, la factorii
de risc prezenți, la afecțiunile pe care bolnavul le prezintă sau de care a suferit, la bolile prezente
în familia bolnavului.

Apoi se va efectua un examen fizic al suferindului și doctorul va recomanda o serie de

investigații pentru a stabili diagnosticul cu exactitate. Printre investigațiile pe care doctorul le
poate recomandă se numară:

- CT: permite stabilirea rapidă a diagnosticului și tratamentului;

- IRM (RMN): ajută ca și CT-ul la stabilirea diagnosticului;

29
- Ecografia sau ultrasonografia Doppler: permite observarea fluxului sanguin;

- Puncția lombară: este utilizată în cazurile în care se suspectează că există o hemoragie la

nivelul creierului care să fie responsabilă de instalarea AVC-ului;

- Angiograma cerebrala: utilă în identificarea unor obstrucții ale vaselor cerebrale;

- Electrocardiograma sau monitorizarea electrocardiografică Holter în cazul în care se

bănuiește ca o afecțiune cardiacă poate și cauza AVC-ului

- Electroencefalografia (EEG)

- Analize sanguine – hemoleucograma, glicemia, teste pentru evaluarea functiei rinichilor,

ficatului.

Tratament
Tratamentul hemoragiei cerebrale:

Măsuri de prevenire a hemoragiei cerebrale vizează îndepartarea factorilor de risc prin

combaterea alcoolismului și tratamentul corect al hipertensiuni arteriale, luesului și bolilor de
sânge.

Tratamentul curativ – transportul bolnavului trebuie să se efectueze cu multă atenție, cu mijloace

potrivite ( brancarde speciale ) și cu menajamente, tinând cont de starea bolnavului. Transportul
se face la spitalul cel mai apropiat , unde se pot aplica metode de resuscitare și de terapie
adecvate.

Odata ajunsi la spital , bolnavul va fi hidratat cu lingurita, daca înghite sau daca nu i se vor
administra zilnic 2000-2500 ml lichide în perfuzie lentă lV sau IS. Lichidele și unele alimente se
pot administra și prin sonda gastricp endonazală.Pentru a asigura respirație libera, capul
bolnavului va fi intors pe o parte, iar mucozitatile aspirate.

Dacă tulburările respiratorii sunt severe și amenința cu instalarea hipoxiei sau branhoplegiei I se
administrează oxigen pe sonda endonazală.În caz de retentie urinară, se recurge la sondaj vezical.

30
În scopul prevenirii escarelor, bolnavul va fi intors des in decubit lateral și de fiecare data
tegumentele spatelui și flancurile vor fi masate cu talc, lenjeria de pe pat se va schimba de îndata
ce se va umezi.

Tratamentul medicamentos constă în administrarea de medicamente ganglioplegice ,

hexametoniu – pendiomid sau neuroplegice – clorpromazina, aceasta din urma având și efect
sedativ asupra bolnavilor agitați.

Medicamentele hemostatice ( acid epsilon-aminocoproic, VIT.K, venostat se administrează de

asemenea, deși unii autori le contesta utilitatea.

Edemul cerebral este combătut cu ajutorul soluțiilor de manitol 2o% , glucoză 30% , injectate
lent.

La apariția febrei se instituie imediat tratament cu antibiotic (la început cu penicilină și

streptomicină apoi daca este necesar cu alte antibiotice). În unele hemoragii cerebrale este indicat
tratamentul neurochirurgical.

Tratamentul simptomatic se referă la starile de agitație psihomotorie ( tranchilizante ), vărsături

cu ajutorul unei sonde gastrice prin care se aspira lichidul din stomac și se dau Torecan, Emetiral
si Propizin.

Corticoterapia:

Acțiunea corticosteroizilor asupra barierei sânge-creier a fost justificată prin efectul lor
antiinflamator, antiexudativ și antihialuronidazic, reducând permeabilitatea vasculară crescută
din edemul cerebral acut. Totodată exercită o acțiune protectoare asupra membrelor lipoproteice
a mitocondriei și implicit asupra echipamentului sau enzimatic.

Cortizonul se administrează în doze 150 ml pe zi apoi se diminuează progresiv în urmatoarele

10 zile. S-au mai utilizat aldosteronul și spironoloctona.

Tratament cu diuretice:

Medicamentele cu efect diuretic reduc supraîncarcarea hidrosodică a spațiului extracelular.

31
Acetozolamida este un inhibitor de anhidroza carbonica, având efect sigur asupra reducerii
secreției plexurilor. Doza de 1-2mg pe zi, este utilă deoarece inhibă secreția. Lichidul cefalo-
rahidian intensifică eliminarea apei și a sodiului. Furosemid reduce reabsorția sodiului la nivelul
tubului proximal renal, 1-2 fiole de 3 ori pe zi.

Nefrix are indicație majoră în edemul din encefalopatia hipertensiva, se dă in doze de 75-100mg
pe zi.

Acidul ethacrynic (ederen) în doze de 25-100mg pe zi reduce edemul cerebral și acționează

asupra transportului de natriu la nivelul rinichiului.

Alte indicații:

Thom are rol de reglare a ph.ului, aducându-l în limite fiziologice, combate starea de acidoza și
are efect diuretic.

Pentoxilina (trental) are un rol favorizant de crestere a circulației cerebrale.

Dimetilsufoxudul (DMS) realizează un aport mărit de oxigen.

Tratamentul comelor:

 Evitarea mișcărilor inutile;

 Crearea accesului la o venă prin puncție venoasă și instalarea unei perfuzii cu soluție de
glucoza izotonică 5% ;
 Reechilibrarea respirației și circulației:

- în insuficiența respiratorie acută se va face permeabilizarea căilor respiratorii superioare,

intubarea orotroheala, ventilatie mecanică și oxigenoterapie izobară;

În insuficiența circulatorie se va administra perfuzie cu soluții macromoleculare (dextran,

macrodex 500-1000%) și anumitor persoane (noratrinal) cand tensiunea arterială sistolică scade
sub 80mmHg.

 Reechilibrarea hidroelectrolitică și acidobazici prin administrarea de perfuzie lV cu

soluții izotone de Na Cl 9% și bicarbonate de Na 14% sau Than ( in acidoza).

32
  Profilaxia infecțiilor intercurente urinare și bronhopulmonare cu penicilina 1600000 u pe
zi, ampicilina 2g / zi sau alte antibiotice injectabile.
 În hemoragia cerebrală se vor administra hemostatice: fetomenadiona 10mg / zi IV și
venostat i.m. 3-4 zile
 În embolia cerebrală se vor administra anticoagulante pâna la reducerea timpului de
protrombina Quick la 25-30% heparina 50mg/ l fiola sau 5000/u i.m. sau lV timp de 3-4
zile, apoi trombostop c.p 2mg 2-3 / zi.
 În encefalopatia hipertensiva se vor administra hypotensive Raunervil 2,5 mg i.m.,
furosemide 20mg lV la 6-8 ore.

Prognostic
În hemoragia cerebrală , evoluția poate fi de mai multe tipuri: cu faze de revenire urmate de
intensificarea simptomatologiei sau ducând la deces în cateva ore de la inundarea ventriculară.

În cazul in care bolnavii supraviețuiesc rămân cu sechele, recuperarea funcțională fiind mult mai
redusă, iar o parte a hemiplegiei are și afazie.

Prognosticul este dezastruos atât prin mortalitate ridicată cât și prin sechele grave în caz de
supraviețuire.

În hemoragia subarahnoidiana, deși evoluția este frecvent favorabilă, prognosticul rămâne

rezervat, fiind destul de obișnuit.

33
 CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PLANUL DE
ÎNGRIJIRE

Asistenta medicală (nursa) este un cadru tehnic specializat în munca medico-sanitară, situată pe
cea mai înaltă treaptă a cadrelor medii sanitare. Ea este pregatită pentru îngrijirea bolnavilor,
ținând sub supraveghere permanentă bolnavii, urmărind toate complicațiile și accidentele
posibile ale bolii de bază și ale tratamentului aplicat, pe care trebuie să le cunoască în toate
amanuntele și să le recunoască în caz de nevoie. Posedând cunostințele necesare, ea va interveni
în limita sarcinilor sale în toate cazurile de urgentă , pentru a nu pierde nici un moment pana la
sosirea medicului.
Asistenta medicală cunoaște toate tehnicile curente ale examinărilor complementare necesare
stabilirii diagnosticului .Execută recoltările de produse biologice și patologice, sondaje etc.
Efectuează formele legale de internare și externare a bolnavilor din spital, ține la curent
evidențele administrative și medicale ale bolnavului, făcând adnotările necesare în foaia de
temperatura și observație. Pe baza indicațiilor prescrise de medic în foaia de observație,
pregatește condica de medicamente.

Formulează regimul dietetic al bolnavilor și asigură controlul și distribuirea lui cu ajutorul

personalului subaltern.

Administrează medicamente și supravegheaza efectul lor, semnalând orice schimbare care s-ar
ivi în starea bolnavului.

Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere fața de viața și sănătatea lui dar în special fața
de conștiința nostră personală, având datoria de a consacra toată știința și energia noastră pentru
îngrijirea fiecărui bolnav.

Îngrijirea bolnavului cu accident vascular cerebral este o muncă grea care cere eforturi fizice și
un aport intelectual apreciabil.

Asistenta medicală va avea în vedere :

• Pregătirea și schimbarea patului cât mai des, deoarece bolnavii sunt imobili și pot face
escare de decubit, pot avea incontinenta de defecație etc;

• Toaleta bolnavului constituie indispensabile ale procesului de vindecare;

34
• Prevenirea escarelor de decubit este un obiectiv principal la bolnavii cu accident vascular
cerebral;

• Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative ale organismului și notarea lor în fisa de

observație, puls, respirație, tensiune arterială, temperatură etc;

Urmărirea apariției unor manifestari patologice;

• Pregătirea și efectuarea recoltărilor de produse biologice și patologice pentru examinări

de laborator, la invitația medicului;

• Pregătirea și asistarea explorărilor paraclinice ale sistemului nervos central;

• Administrarea medicamentelor pe cale orală, parenterală , perfuzabilă;

• Alimentația și hidratarea bolnavului;

• Asistenta medicală va pastra permanent legatura cu familia pacientului;

• Asistenta medicală trebuie sa cunoasca perfect reacțiile adverse ale medicamentelor,

pentru a surprinde și corecta seria de efecte nedorite.

35
 CAPITOLUL IV – CAZURI CLINICE

CAZUL CLINIC NR. 1

Pacientul C.E în vârstă de 78 de ani , domiciliat în Bucuresti, s-a internat în spitalul fundeni,
pe secția de Neurologie la data de 11.02.2016.

Diagnostic la internare:

- AVC recent

- Hemipareză dreaptă

- Afazie mixtă

- Boala cardiacă ischemică

- Ulcer duodenal

- Fibrilatie arterială cu debut incert

Pacientul cunoscut cu ulcer duodenal pentru care a fost internat în urmă cu un an și este tratat cu
famotidină , este adus la camera de gardă de familie care afirmă că pacientul are tulburari de
limbaj, deficit motor la membrul superior drept cu imposibilitatea ortostatismului și a mersului,
simptomatologie care a persistat și la prezentarea la camera de gardă.

Antecedentele pacientului:

- Hepatită cronică în urmă cu 4 ani

- Traumatism prin cădere de la înaltime în urmă cu 20 de ani cu fractură femurală dreaptă

- Neagă TBC, diabet, glaucom

Examenele clinice ale medicului:

- La internare pacientul prezintă : T.A. 120/70mmHg si temp. 38C

- Respirație pulmonara normală

- La nivel facial prezintă pareză centrală dreaptă

36
- Hemipareză dreaptă

Analize recoltate:

- Biochimie și imunologie

- Coagulogramă

- Glicemie

- Urină

- Creatinină

- Ionogramă

- HLG

Examene funcționale:

- Endoscopie digestivă

- CT cerebral

- Radiografie pulmonară

- EEG

Tratamentul medicamentos:

După examenele paraclinice și clinice efectuate la internare i s-a prescris următorul tratament
medicamentos:

- Soluții perfuzabile Ringer și ser fiziologic

- Fraxiparine 0,3ml / 12 ore

- Plavix

- Ampicilină 1gr./8 ore

- Ciprinol 2 cps.

- Glicerină boraxată aplicată local

37
 - Sortis 10 mg

Sub tratament evoluția pacientului este favorabilă , cu remitere partială a simptomatologiei.

NEVOIA PROBLEMA SURSA OBIECTIVU INTERVENȚII EVALUAREA

(de dificultate) L PACIENTULUI

Autonome Delegate

Nevoia de a Alimentație și -surse de ordin -pacientul să -asistenta calculează necesarul Necesitățile alimentare
bea și a hidratare fizic (obstrucții, aiba o stare de de calorii pe 24 ore, în funcție ale pacientului să fie
mânca inadecvată prin intoxicații, etc.) bine, fără de activitatea pacientului și împlinite conform
deficit -surse de ordin grețuri sau vârstă, asigurând echilibrul standardelor.
psihologic vărsături; între principiile nutritive
(anxietate, -pacientul să fundamentale.
stres) fie echilibrat
-surse de ordin hidro-
sociologic; electrolitic;
-lipsa -să fie
cunoașterii echilibrat
nutrițional;
-pacientul să
fie echilibrat
psihic.
Nevoia de a Dezinteres -de ordin fizic; -protejarea -alegerea lenjeriei în funcție de -pacientul nu mai prezintă
se îmbrăca și pentru ținuta -de ordin corpului și sex, vârstă, temperatură, talie probleme în privința
dezbrăca vestimentară; psihologic asigurarea și statură; îmbrăcării adecvate.
Absența -de ordin socio- intimității; -pregătirea lenjeriei la
simptomelor economic -educarea îndemâna pacientului;
extrapiramidale pacientului. -explicarea gesturilor
(tremor, -ajutarea pacientului în
rigiditate, efectuarea tehnicii.
mișcări
coreoatetozice)
Nevoia de a fi Carențe de -slabiciune sau -pacientul să Toaleta Îngrijirea Diminuarea leziunilor
curat, îngrijit, igienă paralizia prezinte pacientului plăgilor tegumentare
de a proteja Alterarea membrelor tegumente și Evitarea Executarea
tegumentele și tegumentelor și a -imobilitate mucoase escarelor de îngrijirilor
mucoasele fanerelor -dezechilibru curate decubit -îl învață
-anxietate, stres -redobândirea măsuri de
stimei de sine igienă
corporală
Nevoia de a Vulnerabilitate -deficit -pacientul să Asistenta -pacientul are capacitatea
evita fata de pericole senzorial beneficieze de medicala de a evita pericolele
pericolele Alterarea -tulburare de un mediu de favorizează
integritatii gândire siguranță fără adaptarea
fizice/psihice Anxietate, stres accidente și persoanei la
Alterarea infecții noul mediu,
memoriei, -să fie furnizează

38
 atenției și echilibrat explicații
orientării psihic clare și
temporo-spațiale deschise
asupra
îngrijirilor
programate,
creează un
climat de
înțelegere
empatică,
asigura un
climat calm și
securitate
Nevoia de a Comunicare -integritatea -pacientul să -educarea -pacientul prezintă
comunica ineficace la nivel organelor de folosească pacientului cu comunicare eficientă la
senzorial și simț mijloace de privire la nivel senzorial și motor
motor -gradul de comunicare mijloacele
Comunicare inteligență, adecvate stării specifice de
ineficientă la percepție sale exprimare a
nivel intelectual -emoții -să fie gândurilor și
Comunicare compensat sentimentelor;
ineficientă la senzorial
nivel afectiv;
Prezența
semnelor de
agitație,
iritabilitate,
agresivitate și
alte manifestări
comportamental
e inadecvate.
Nevoia de a Neplăcerea de a -lezarea -pacientul să Asigurarea -asistenta -pacientul nu prezintă
se recrea efectua activități integrității prezinte stare mijloacelor medicală va dificultate în îndeplinirea
recreative fizice de bună de recreere a fi activităților recreative.
-situații de criză dispoziție pacientului consecventă
-neadaptarea la -să beneficieze în
boală de somn planificarea și
odihnitor organizarea
-să amelioreze activităților
condițiile recreative
fizice -diminuează
anxietatea
-ameliorează
condițiile de
spitalizare

Nevoia de a Ignoranța; -mediu -identifică -pacientul să -pacientul deprinde

învăța cum să Deteriorare necunoscut manifestările dobândească lucrurile elementare cu
îți păstrezi cognitivă -tulburări de de dependență atitudini, privire la păstrarea
sănătatea gândire și -utilizarea obiceiuri și sănătății personale.
memorie modalităților deprinderi
-anxietate, stres de expunere, noi;
-insuficiente conversație , -asistenta
cunoștințe demonstrație medicală
pentru o mai indetifică

39
 bună nevoile de
înțelegere educație ale
pacientului.

CAZUL CLINIC NR. 2

Pacienta V.M. domiciliată în București în vârstă de 75 de ani, s-a internat pe secția de

neurologie a S.U.U.B. la data de 15.03.2016

Diagnostic la internare:

- AVC acut

- Afazie globală

- Hemilpegie dreaptă

- Diabet zaharat tip ll

Pacienta hipertensivă cu diabet zaharat de tip ll regulat prin tratament, cu ulcer duodenal perforat
operat 1970 / gasterec-tomie partială , cu tratament neglijat la domiciliu se internează pentru
deficit motor la membrul superior drept, tulburarea masivă a limbajului.

Examene de sânge:

- Coagulogramă

- Biochimie și imunologie

- Hematologie

Examene ale urinei:

- Urocultură

- Sumar de urină

- Infecție urinară cu Protes

Examinări funcționale:
40
 - CT cerebral

- Doppler

- Ecografie

- EGG

- Hiperglicemie repetată pe parcursul internări

- Hipercolesterolemie

Tratament medicamentos:

În urma analizelor efectuate la internarea pacientei i s-a prescris următorul tratament

medicamentos:

- Soluții perfuzabile cu ser fiziologic și Ringer

- Fraxiparine 0,3 ml
- Aspenter 2cpX3
- Furosemid 2fX3
- Famotidină 1cps/ziX3
- Prozin
- Sortis 10mgX2
- Blaxan 1cps/ziX3
- Zinacef 3fl/ziX4
Sub tratament cu antihipertensive, antiagregante, anticoagulante, evoluția a fost favorabilă cu
remisiunea aproape totală a deficitului motor al membrului drept și a tulburari de limbaj.

NEVOIA PROBLEMA SURSA OBIECTIVU INTERVENȚII EVALUAREA

(de dificultate) L PACIENTULUI

Autonome Delegate

Nevoia de a Alimentație și -surse de ordin -pacientul să -asistenta calculează necesarul Necesitățile alimentare
bea și a hidratare fizic (obstrucții, aiba o stare de de calorii pe 24 ore, în funcție ale pacientului să fie
mânca inadecvată prin intoxicații, etc.) bine, fără de activitatea pacientului și împlinite conform
deficit -surse de ordin grețuri sau vârstă, asigurând echilibrul standardelor.
psihologic vărsături; între principiile nutritive

41
 (anxietate, -pacientul să fundamentale.
stres) fie echilibrat
-surse de ordin hidro-
sociologic; electrolitic;
-lipsa -să fie
cunoașterii echilibrat
nutrițional;
-pacientul să
fie echilibrat
psihic.
Nevoia de a Dezinteres -de ordin fizic; -protejarea -alegerea lenjeriei în funcție de -pacientul nu mai prezintă
se îmbrăca și pentru ținuta -de ordin corpului și sex, vârstă, temperatură, talie probleme în privința
dezbrăca vestimentară; psihologic asigurarea și statură; îmbrăcării adecvate.
Absența -de ordin socio- intimității; -pregătirea lenjeriei la
simptomelor economic -educarea îndemâna pacientului;
extrapiramidale pacientului. -explicarea gesturilor
(tremor, -ajutarea pacientului în
rigiditate, efectuarea tehnicii.
mișcări
coreoatetozice)
Nevoia de a fi Carențe de -slabiciune sau -pacientul să Toaleta Îngrijirea Diminuarea leziunilor
curat, îngrijit, igienă paralizia prezinte pacientului plăgilor tegumentare
de a proteja Alterarea membrelor tegumente și Evitarea Executarea
tegumentele și tegumentelor și a -imobilitate mucoase escarelor de îngrijirilor
mucoasele fanerelor -dezechilibru curate decubit -îl învață
-anxietate, stres -redobândirea măsuri de
stimei de sine igienă
corporală
Nevoia de a Vulnerabilitate -deficit -pacientul să Asistenta -pacientul are capacitatea
evita fata de pericole senzorial beneficieze de medicala de a evita pericolele
pericolele Alterarea -tulburare de un mediu de favorizează
integritatii gândire siguranță fără adaptarea
fizice/psihice Anxietate, stres accidente și persoanei la
Alterarea infecții noul mediu,
memoriei, -să fie furnizează
atenției și echilibrat explicații
orientării psihic clare și
temporo-spațiale deschise
asupra
îngrijirilor
programate,
creează un
climat de
înțelegere
empatică,
asigura un
climat calm și
securitate
Nevoia de a Comunicare -integritatea -pacientul să -educarea -pacientul prezintă
comunica ineficace la nivel organelor de folosească pacientului cu comunicare eficientă la
senzorial și simț mijloace de privire la nivel senzorial și motor
motor -gradul de comunicare mijloacele
Comunicare inteligență, adecvate stării specifice de
ineficientă la percepție sale exprimare a
nivel intelectual -emoții -să fie gândurilor și

42
 Comunicare compensat sentimentelor;
ineficientă la senzorial
nivel afectiv;
Prezența
semnelor de
agitație,
iritabilitate,
agresivitate și
alte manifestări
comportamental
e inadecvate.
Nevoia de a Neplăcerea de a -lezarea -pacientul să Asigurarea -asistenta -pacientul nu prezintă
se recrea efectua activități integrității prezinte stare mijloacelor medicală va dificultate în îndeplinirea
recreative fizice de bună de recreere a fi activităților recreative.
-situații de criză dispoziție pacientului consecventă
-neadaptarea la -să beneficieze în
boală de somn planificarea și
odihnitor organizarea
-să amelioreze activităților
condițiile recreative
fizice -diminuează
anxietatea
-ameliorează
condițiile de
spitalizare

Nevoia de a Ignoranța; -mediu -identifică -pacientul să -pacientul deprinde

învăța cum să Deteriorare necunoscut manifestările dobândească lucrurile elementare cu
îți păstrezi cognitivă -tulburări de de dependență atitudini, privire la păstrarea
sănătatea gândire și -utilizarea obiceiuri și sănătății personale.
memorie modalităților deprinderi
-anxietate, stres de expunere, noi;
-insuficiente conversație , -asistenta
cunoștințe demonstrație medicală
pentru o mai indetifică
bună nevoile de
înțelegere educație ale
pacientului.

CAZUL CLINIC NR. 3

Pacientul F.I. în vârstă de 82 de ani, domiciliat în București s-a internat pe secția de

Neurologie a S.U.U.B. la data de 19.04.2016

Diagnostic la internare:

- AVC acut

43
- Hemipareză dreaptă

- Fibrilație arterială cu av rapida

Pacientul în vârstă de 82 de ani cu antecedente de AVC ischemic (2002) cunoscut cu Fia

(afirmativ din vara anului 2003) care a urmat tratamentul cu digoxin ( pe care l-a înterupt ) este
găsit căzut la domiciliu fără să vorbească acuzând dureri la nivelul toracelui și cefalee occipitală.

Examene de sânge:

- Coagulogramă

- Biochimie și imunologie

- Hematologie

- Proba de coagulare a sângelui modificată la PT =13,3(11-13/sec)

Examene funcționale:

- CT cerebral

- Radiografie pulmonară

- Fund de ochi

- EEG

Tratamentul medicamentos:

În urma rezultatelor analizelor clinice și paraclinice i s-a prescris următorul tratament

medicamentos:

- Soluții perfuzabile manitol , Ringer , ser fiziologic

- Aspenter 75mg

- Fraxiparine 0,3ml

- Tanakan 3cps X3

- Dicarbocalm

44
 - Algocalmin

- Digoxin

- Prozin 1 fl X 2

- Famotidine 1 cps X3

- Haldon

Obiectiv la internare :T.A.=150/80mmHg,temp38C, frusta pareză predominant brahială,

vorbește, execută ordine simple, se încurcă la ordine complexe, dificultate în denumirea
obiectelor.

Evoluție favorabilă neurologică sub tratament inițial antiagregant, apoi anticoagulant

oraldigitale, atrofie cerebrală, sedative, dar cu evidentierea unor sd. Psihoorganic cronic mixt.

NEVOIA PROBLEMA SURSA OBIECTIVU INTERVENȚII EVALUAREA

(de dificultate) L PACIENTULUI

Autonome Delegate

Nevoia de a Alimentație și -surse de ordin -pacientul să -asistenta calculează necesarul Necesitățile alimentare
bea și a hidratare fizic (obstrucții, aiba o stare de de calorii pe 24 ore, în funcție ale pacientului să fie
mânca inadecvată prin intoxicații, etc.) bine, fără de activitatea pacientului și împlinite conform
deficit -surse de ordin grețuri sau vârstă, asigurând echilibrul standardelor.
psihologic vărsături; între principiile nutritive
(anxietate, -pacientul să fundamentale.
stres) fie echilibrat
-surse de ordin hidro-
sociologic; electrolitic;
-lipsa -să fie
cunoașterii echilibrat
nutrițional;
-pacientul să
fie echilibrat
psihic.
Nevoia de a Dezinteres -de ordin fizic; -protejarea -alegerea lenjeriei în funcție de -pacientul nu mai prezintă
se îmbrăca și pentru ținuta -de ordin corpului și sex, vârstă, temperatură, talie probleme în privința
dezbrăca vestimentară; psihologic asigurarea și statură; îmbrăcării adecvate.
Absența -de ordin socio- intimității; -pregătirea lenjeriei la
simptomelor economic -educarea îndemâna pacientului;
extrapiramidale pacientului. -explicarea gesturilor
(tremor, -ajutarea pacientului în
rigiditate, efectuarea tehnicii.
mișcări
coreoatetozice)

45
Nevoia de a fi Carențe de -slabiciune sau -pacientul să Toaleta Îngrijirea Diminuarea leziunilor
curat, îngrijit, igienă paralizia prezinte pacientului plăgilor tegumentare
de a proteja Alterarea membrelor tegumente și Evitarea Executarea
tegumentele și tegumentelor și a -imobilitate mucoase escarelor de îngrijirilor
mucoasele fanerelor -dezechilibru curate decubit -îl învață
-anxietate, stres -redobândirea măsuri de
stimei de sine igienă
corporală
Nevoia de a Vulnerabilitate -deficit -pacientul să Asistenta -pacientul are capacitatea
evita fata de pericole senzorial beneficieze de medicala de a evita pericolele
pericolele Alterarea -tulburare de un mediu de favorizează
integritatii gândire siguranță fără adaptarea
fizice/psihice Anxietate, stres accidente și persoanei la
Alterarea infecții noul mediu,
memoriei, -să fie furnizează
atenției și echilibrat explicații
orientării psihic clare și
temporo-spațiale deschise
asupra
îngrijirilor
programate,
creează un
climat de
înțelegere
empatică,
asigura un
climat calm și
securitate
Nevoia de a Comunicare -integritatea -pacientul să -educarea -pacientul prezintă
comunica ineficace la nivel organelor de folosească pacientului cu comunicare eficientă la
senzorial și simț mijloace de privire la nivel senzorial și motor
motor -gradul de comunicare mijloacele
Comunicare inteligență, adecvate stării specifice de
ineficientă la percepție sale exprimare a
nivel intelectual -emoții -să fie gândurilor și
Comunicare compensat sentimentelor;
ineficientă la senzorial
nivel afectiv;
Prezența
semnelor de
agitație,
iritabilitate,
agresivitate și
alte manifestări
comportamental
e inadecvate.
Nevoia de a Neplăcerea de a -lezarea -pacientul să Asigurarea -asistenta -pacientul nu prezintă
se recrea efectua activități integrității prezinte stare mijloacelor medicală va dificultate în îndeplinirea
recreative fizice de bună de recreere a fi activităților recreative.
-situații de criză dispoziție pacientului consecventă
-neadaptarea la -să beneficieze în
boală de somn planificarea și
odihnitor organizarea
-să amelioreze activităților
condițiile recreative

46
 fizice -diminuează
anxietatea
-ameliorează
condițiile de
spitalizare

Nevoia de a Ignoranța; -mediu -identifică -pacientul să -pacientul deprinde

învăța cum să Deteriorare necunoscut manifestările dobândească lucrurile elementare cu
îți păstrezi cognitivă -tulburări de de dependență atitudini, privire la păstrarea
sănătatea gândire și -utilizarea obiceiuri și sănătății personale.
memorie modalităților deprinderi
-anxietate, stres de expunere, noi;
-insuficiente conversație , -asistenta
cunoștințe demonstrație medicală
pentru o mai indetifică
bună nevoile de
înțelegere educație ale
pacientului.

CONCLUZII

Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate incepe dupa ce au avut
un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarma ca un AVC ar putea sa

47
apara in curand. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar putea ajuta la prevenirea unui
accident vascular cerebral.

Este imperios necesara solicitarea unui ajutor medical de urgenta in cazul in care apar simptome
de AIT, care sunt asemanatoare celor ale unui accident vascular cerebral si care cuprind
probleme de vedere, de vorbire, de comportament si a procesului de gandire. Un AIT poate
provoca o pierdere de cunostinta, convulsii, ameteala (vertij), o slabiciune sau amorteala intr-o
parte a corpului. Simptomele unui AIT, totusi, sunt temporare si de obicei dispar dupa 10 pana la
20 de minute, desi uneori ele pot persista pana la 24 ore. 
Multe AVC-uri pot fi prevenite prin controlul factorilor de risc si prin tratarea altor conditii
medicale care pot duce la aparitia unui accident vascular cerebral. 

Pacientul trebuie sa se implice cat de mult poate in ingrijirea sa. Desi el poate simti nevoia sa il
lase pe ingrijitorul sau sa preia conducerea, cu cat pacientul participa mai mult in procesul de
reabilitare cu atat este mai bine. Este recomandat ca el sa ceara ajutor atunci cand trebuie sa faca
fata oricarei dizabilitati pe care o are si sa incerce sa-i faca pe ceilalti sa inteleaga care sunt
limitele, neputintele sale. 

Trebuie sa recunoasca, sa accepte faptul ca are o depresie atunci cand aceasta exista si sa incerce
sa gaseasca o rezolvare a ei. Depresia este frecventa dupa un accident vascular cerebral si poate
fi tratata. 
Participarea la un program de reabilitare dupa accidentul vascular cerebral , cat mai curand
posibil. O combinatie de terapie fizica, logopedie si terapie ocupationala poate fi utila pentru a-l
ajuta pe pacient sa faca fata activitatilor cotidiene de baza, cum ar fi spalarea, imbracarea si
alimentarea. O echipa formata dintr-un doctor, anumiti specialisti intr-o varietate de terapii si
asistente il pot ajuta sa depaseasca dizabilitatile, sa invete noi metode pentru a putea duce la
indeplinire sarcinile si sa "intareasca" acele parti ale corpului care au fost afectate de accidentul
vascular cerebral.

Adaptarea familiei la noua situatie este foarte importanta pentru vindecarea pacientului. Un
suport puternic din partea familiei poate ajuta substantial in acest sens. 
Acordarea de ajutor in legatura cu problemele de limbaj folosind anumite trucuri simple. Aceste

48
probleme pot afecta o parte sau toate aspectele legate de folosirea limbajului, precum ar fi
vorbirea, citirea, scrierea si intelegerea cuvintelor vorbite. Poate fi utila vorbirea lenta si directa,
in putine cuvinte si ascultarea cu atentie. 

Suportul pentru reabilitare implica participarea in programul de recuperare a pacientului cat de

des pot membrii familiei. Este bine ca acestia sa ofere cat de multa sustinere si incurajare se
poate.

BIBLIOGRAFIE

BORUNDEL C. „ Manual de medicină internă pentru cadre medii” –Editura ALL,București

1995

49
CÂMPEANU E., ȘERBAN M., DUMITRU E., „Neurologia clinică vol.11” – Editura Dacia ,
Cluj-Napoca, 1980

CHIRU F . „Neurologie ghid practic” – Editura Cisan , București 1998

MARCOVICI H., „Accident vascular cerebral”-Editura Facla , Timișoara 1990

POPA C., „Neurologie” – Editura National , București 1997

TITIRCA L., „Ghid de nursing”-Editura Viata Medicală Romanească, București 1991

VOICULESCU V., SUVADE M., „Din istoria cunoașterii creierului”, Editura Științelor ,
București 1963.

50