Universitate de Stat din Moldova

Facultatea : Științe Economice

Specialitatea :------------------------

Departamentul ,, ECONOMIE, MARKETING și TURISM

Lucru individual la Teoria Economică

REFERAT
TEMA:Finanțarea micului business

Autor: gr.

Conducător științific: Bradu Margareta

Nota:

Chișinău 2021
 Cuprins:
Introducere............................................................................................................................................................2
Cap. I. Abodări teoretice despre micul business ca formă de antreprenoriat .........................................................3
Cap. II. Analiza structurii surselor de finanțare a micului business în Republica Moldova..................................7
Cap.II. Problemele și soluțiile finanțării micului business în Republica Moldova................................................10
Concluzii și recomandări.....................................................................................................................................13
Bibliografie:........................................................................................................................................................14

1
 Introducere

În orice economie, businessul mic are rolul de a asigura protecția socială și stabilitatea politică
în cazul unor reglementări eficiente din partea statului. Astfel, suportul micului business reprezintă o
prioritate pentru guvernul țării.

Actualitatea temei. Activitatea şi dezvoltarea businessului mic şi mijlociu sunt strict

dependente de infrastructura pieţei şi evoluţia macroeconomică a ţării.
Experienţa altor state a arătat că problemele social-economice ale Republicii Moldova pot fi
rezolvate prin dezvoltarea intensă a businessului mic şi mijlociu, care poate deveni un element cheie
aleconomiei de piaţă în etapa actuală.
Concomitent problemele finanţării businessului sunt foarte acute, precum şi problemele
domeniilor de susţinere şi sprijin în perioada redresării economiei naţionale, care sunt studiate,
rezolvate doar parţial.
Aceste şi alte momente sunt puse la baza temei de cercetare şi motivează actualitatea ei.

Scopul lucrării constă în fundamentarea teoretică cît şi practică a aspectelor finanţării micului
business, în elaborarea măsurilor de sistematizare şi eficientizare a agenţilor economici, precum şi
modalităţile de susţinere a lor la noi în republică.

Metodologia cercetării. Pentru atingerea scopului au fost utilizate metoda analizei și sintezii,inducției și
dedudției, abstractizarea științifică e.t.c

Selectare temei, scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura lucrării, care cuprinde:
introducerea, trei capitole ce redau conţinutul lucrării, concluzii, bibliografia şi acte normative.

Rolul și importanța practică a lucrării. Micul business este foarte variat, în special în țările
cu o economie antreprenorială, si are loc în cele mai diverse domenii, a cărui importanță majoră e
resimțită pretutindeni. Micul business devine din ce în ce mai atractiv pentru oamenii talentaţi şi de
performanţã, inovativi, caracterizaţi prin rezultativitate înaltă. Importanța vitală și eficiența MB
prezintă interes marilor întreprinderi, ce nu se pot lipsi de produsele şi serviciile micului business.

Literatura de bază. La realizarea lucrării au fost utilizate acte normative din legislația
Republicii Moldova cu privire la susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, cu privire la
susţinerea şi protecţia micului business, cît și cărți și informații de pe pagina oficială a Ministerului
Economiei.

Cuvinte cheie – micul business, finanțare, proiecte, antrepremor, întreprinderi mici, întreprinderi
mijlocii.
2
 Cap. I. Abodări teoretice despre micul business ca formă de antreprenoriat.
Odată cu trecerea la economiea de piaţă, întreprinderile din Moldova obţin posibilitatea de a
activa în diverse domenii. Tot mai mult este recunoscut rolul lor în prosperarea societăţii şi eficacitatea
economică. Se întreprind măsuri cu privire la creşterea şi dezvoltarea întreprinderilor mici în ţară. Este
adoptată legea Republicii Moldova “Cu privire la susţinerea şi protecţia micului business”, care
reglamenteazã organizarea şi funcționarea întreprinderilor micului business. Putem menţiona şi
problemele caracteristice micului business, fapt ce accentuează punctele slabe caracteristice lui. În
mare măsură, ele sunt legate de problemele perioadei de tranziţie la economia de piaţă, dificultăţile
însuşirii relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi tradiţiilor întreprinderilor mici, ceea ce accentuează
părţile slabe ale MB. 1

Potrivit surselor oficiale, pe parcursul ultimilor doi ani s-a constatat o ameliorare a situaţiei
economico-financiare a întreprinderilor micului business. În acest sens, cele mai bune rezultate au fost
înregistrate de întreprinderile comerciale, fiind urmate de cele ce practică tranzacţii imobiliare şi cele
din industria de prelucrare a materiei prime agricole. Totuşi, statistica atestă un număr de numai 10 mii
de întreprinderi care au obţinut profit (doar 36 la sută din totalul de întreprinderi a micului business),
ceea ce ne face să tragem concluzia că „coloana vertebrală” a economiei noastre este deocamdată
foarte şubredă. Din cîte se ştie, cele mai neprofitabile întreprinderi activează în agricultură, sector care
necesită investiţii de lungă durată şi monitorizări frecvente de piaţă. Profituri mici au înregistrat şi
antreprenorialele mici din domeniul industriei. Această situaţie, într-o anumită măsură, este
determinată de pregătirea profesională insuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare
uşurinţa cu care unele persoane, iniţiind o afacere, se desemnează în funcţia de director fără a avea cea
mai elementară pregătire în domeniul managementului. Cercetătorii din domeniu susţin că doar 5 – 10
la sută din populaţia unei ţări posedă aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există şi
dificultăţile însuşirii relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi tradiţiilor întreprinderilor mici şi o serie de
alte piedici, mult mai grave, în calea dezvoltării  micului business în Republica Moldova.

De asemenea, micul business trebuie privit şi prin prisma asigurării bunei funcţionări a
întreprinderilor mari cu produse şi servicii primare. Trebuie conştientizat faptul că întreprinderile din
sectorul sus-numit întîmpină dificultăţi în desfăşurarea activităţii, iar una din marile piedici care
tergiversează dezvoltarea sectorului continuă să reprezinte lipsa accesului la finanţare. Problema
finanţării este actuală pentru toate întreprinderile mici, indiferent dacă sunt create şi activează într-o

1
N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chisinau 2001.

3
ţară cu economie dezvoltată sau în tranziţie. Astfel, resursele întreprinderii, adeseori sunt insuficiente
acoperirii deficitului de finanţare atît pe termen scurt, adică pentru capital circulant, cît şi pe termen
lung, pentru investiţii.

Piaţa financiară din republică, fiind una din cea mai stabilă din fostele state URSS, este
constituită din instituţii financiare bancare şi instituţii financiare nebancare, care au drept obiectiv
acordarea creditelor şi împrumuturilor pentru satisfacerea cererii de finanţare.

Din cadrul instituţiilor financiare bancare fac parte băncile comerciale, iar din cadrul celor
nebancare: Organizaţiile de Microfinanţare, Asociaţiile de Economii şi Împrumut a Cetăţenilor,
Companiile de Leasing, Factoring etc.

Beneficiari ai produselor financiare oferite de către instituţiile sus-numite pot fi:

• Persoane juridice – agenţi economici, inclusiv întreprinderile micului business;

• Persoane fizice, cetăţeni, precum şi persoane care desfăşoară activitate de antreprenor:

- întreprinderi individuale,

- gospodării ţărăneşti,

- deţinători de patent.

Agenţii economici pot utiliza în dezvoltarea activităţii lor următoarele instrumente financiare:

• credite şi împrumuturi;

• garanţii;

• cote reduse ale impozitelor şi taxelor, precum facilităţi de la plata acestora;

• servicii de leasing, factoring etc.;

• economii personale, precum şi utilizarea profitului nerepartizat;

• venture capital.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat
promotor al dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaşte o
dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg

4
consum.2Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de
afaceri şi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri mai mari
decît investiţiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile
întreprinderilor mici şi într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea
necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, avînd o contribuție
substanţială şi în soluţionarea problemei şomajului. Spre exemplu, 50 la sută dintre populaţia aptă de
muncă a Germaniei şi 60 la sută a SUA sînt antrenate anume în micul business. Iar în Republica
Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova, doar în doi ani de zile sectorul
micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la sută din cele 59 de mii în total pe
economie.

Sectorul micului business în Republica Moldova, ca şi în majoritatea statelor în curs de

dezvoltare, a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la economia
centralizată la cea de piaţă. Potrivit datelor Proiectului BIZPRO în Moldova astăzi cca. 90 la sută din
totalul de agenţi economici ai ţării reprezintă întreprinderile micului business, dintre care 73 la sută
sînt micro-întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici.

Sursa: datele DSS al Republicii Moldova

2
Legea nr.112 din 20.05.1994 cu privire la susţinerea şi protecţia micului business.

5
 Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximaţie situaţia anului 2000:
predomină activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime
agricole şi extractivă – 13 la sută; tranzacţiile imobiliare – 11,8 la sută; transport şi telecomunicaţii –
6,5 la sută şi construcţii – 5,7 la sută.

Tabel 1. Forța de muncă, angajată în sectorul MB, după categorii de întreprinderi

Mărimea firmei Numărul total de Numărul angajaților

întreprinderi Nr. % în total
Total întreprinderi, 29423 572786 100 %
Inclusiv
MB 26991 170154 29,7 %

Întreprinderi micro 21726 69896 12,2 %

Întreprinderi mici 5265 100258 17,5 %

Întreprinderi mari 2432 402154 70,3 %

Sursa: Direcţia Principală Dezvoltarea Businessului Mic şi Mijlociu a Ministerului Economiei şi
Comerţului, anul 2000
Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chişinău, unde
sîntconcentrate 67 la sută din numărul total de întreprinderi mici şi micro-întreprinderi. Alte 3,7 lasută
din întreprinderi ale micului business sînt înregistrate în mun. Bălţi, iar 2,7 la sută în UTA Găgăuz
Yeri. De menţionat că întreprinderile micului business din Chişinău sînt mai mari decît celelalte, atît
după cifra de afaceri şi numărul de salariaţi, cît şi după cheltuielile efectuate pentruîntreţinerea
personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la sutădin întregul volum
al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga ţară, aici fiind ocupaţi circa 57 la sută din toţi
salariaţii întreprinderilor mici şi mijlocii.
Tabel 2. Distribuția teritorială a întreprinderilor din sectorul micului business
Întreprinderile micului business Întreprinderi Total
Teritoriul mari întreprinderi
Micro % Mici % Total MB(unit) Nr. % Nr. %
(unit) (unit) % (unit) (unit)
Localități urbane 15676 72 3292 64 18968 70 1283 48,7 20251 69
(Chișinău, Bălți)
Localități rurale 6050 28 1973 36 8023 30 1149 51,2 9172 31
Total 21726 100 5265 100 26991 100 2432 100 29423 100

6
 Cap. II. Analiza structurii surselor de finanțare a micului business în Republica
Moldova
Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai mari
contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi
tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului business. Se
poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile mici. În practica
mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al
vînzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajaţi de 1 - 9 persoane şi un
volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în legislaţia Republicii Moldova, drept
micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajaţi şi un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil.
lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele menţionate diferă de la o ţară la alta. Spre exemplu în SUA
întreprinderi mici sînt considerate acelea care au pînă la 500 de angajaţi. Analiza sectorului financiar
din Republica Moldova indică o predominare a instituţiilor financiare bancare, în prezent, pe teritoriul
republicii activînd 16 bănci comerciale, dintre care sucursale ale băncilor străine sunt Banca
Comercială Romînă Chişinău (Romînia) şi Unibank (Rusia).3

Pe parcursul anului 2004 portofoliul de credite al băncilor comerciale a depăşit 9 190 mil. lei, ceea ce
reprezintă o creştere de 13% faţă de anul 2003 şi, respectiv, o dublare faţă de anul 2001. Un alt aspect
pozitiv înregistrat în ultimii ani este majorarea cotei creditelor acordate pe termen lung, ceea ce
semnifică stimularea investiţiilor şi nu doar a activităţilor de consum curent.
Totodată, analiza ratelor dobînzilor indică o micşorare a costului banilor, solicitat de băncile
comerciale, în anul 2004 acesta constituind pentru creditele acordate în lei – 21%, faţă de 28% în anul
2001, iar pentru creditele acordate în valută liber convertibilă (dolari americani, euro) rata procentuală
reprezentînd 11.4% şi, respectiv, 14%.4
Necătînd la faptul că pe parcursul ultimilor ani este înregistrată o tendinţă pozitivă a numărului
şi volumului creditelor acordate de sistemul bancar, întreprinderile micului business continuă să
întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe. Această afirmaţie este dovedită şi de faptul că ponderea
creditelor direcţionate pentru sectorul sus-numit nu depăşeşte 15% din total, marea majoritate a lor
fiind acordate agenţilor economici concentraţi în raza municipiului Chişinău.
Totodată, este necesar a evidenţia că majoritatea creditelor subiecţilor micului business sunt din
resursele instituţiilor financiare internaţionale, care acordă linii de credit băncilor comerciale
autohtone, acestea din urmă alordînd resurse financiare întreprinderilor din sector.
3
N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chisinau 2001.

4
C.Balaceanu.,C.Bentoiu.,Microeconomie, Bucuresti 2007.

7
 De exemplu, pe parcursul anului 2004, linii de credit pentru întreprinderile micului business au
fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitori fiind Moldindconbank, Victoriabank şi
Mobiabancă.
Totuşi, chiar dacă sunt principalii furnizori de mijloace financiare, băncile comerciale sunt
adeseori reticente în acordarea creditelor subiecţilor micului business, dată fiind solvabilitatea
nesatisfăcătoare a întreprinderii, insuficienţa garanţiilor, lipsa istoriei de creditare etc. Astfel,
alternativa creditelor acordate de către băncile comerciale constituie, în prezent, produsele oferite de
organizaţiile de microfinanţare, care au menirea de a credita afacerile mici, preponderent din zonele
rurale, facilitînd accesul la resurse financiare ieftine, precum şi de a stimula iniţiativa privată.
Organizaţiile vizate („Corporaţia de Finanţare Rurală” SA, „Microinvest” SRL şi „ProCredit” SA)
activează în baza Legii nr. 280-XV din 22.07.2004 privind Organizaţiile de Microfinanţare (în
continuare OMF) şi alocă împrumuturi din mijloace proprii/împrumutate, fără a avea dreptul de a
accepta depozite. Totodată, importanţi furnizori de resurse financiare sunt Asociaţiile de Economii şi
Împrumut ale Cetăţenilor (AEÎC), create în baza Legii nr. 1505-XIII din 18.02.1998 ca organizaţii
necomerciale care acceptă depozite de la membrii săi şi cărora le eliberează împrumuturi.
În prezent, AEÎC formează o reţea bine dezvoltată din circa 535 de asociaţii, prezente practic în
fiecare localitate din ţară. În anul 2004, prin intermediul AEÎC, au fost acordate împrumuturi în
mărime de 250 mil. lei, cota beneficiarilor reprezentînd circa 55% din total membri ai asociaţiilor.
Concomitent, este necesar a completa că parteneri ai businessului rural sunt un şir de proiecte finanţate
de comunitatea internaţională, printre acestea fiind SRISP, IFAD.
În continuare se merită a evidenţia că, întru facilitarea accesului la finanţare a agenţilor
economici, activează Fondul pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business,
căruia, conform Legii Bugetului de stat pentru anul 2004, i-au fost transferate 1 mil. lei, destinate
garantării în proporţie de 50% a creditelor acordate de către băncile comerciale. În anul 2005 de
asemenea este preconizată alocarea sumei de 1 mil. lei.
Totodată, este necesar a sublinia că, recent, a fost constituită Societatea Interbancară de
Garantare „GarantInvest” SRL, fondată de 7 bănci comerciale autohtone, „Corporaţia de Finanţare
Rurală” SA şi AO „ProRuralInvest”.
Misiunea societăţii vizate este de a oferi servicii instituţionalizate de garantare a creditelor, de a
îmbunătăţi accesul la credite comerciale a întreprinderilor cu gaj insuficient şi, implicit, de a contribui
la majorarea numărului de antreprenori privaţi eligibili pentru creditare.
O altă metodă de susţinere financiară a agenţilor micului business este scutirea de la plata
impozitului pe venit, prevăzută în articolul 49 al Codului fiscal. Astfel, întreprinderile a căror număr de
salariaţi este pînă la 19 persoane şi a căror vînzări nete nu depăşesc 3 mil. lei, indiferent de sfera de
activitate; gospodăriile ţărăneşti, cooperativele agricole de prestări servicii, pot beneficia de scutirea
8
integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 perioade fiscale şi în proporţie de 35% pe
parcursul următoarelor 2 perioade fiscale.
Dreptul de a benefica de facilitatea dată apare o dată cu completarea unei cereri tip la oficiul
teritorial al Inspectoratului Fiscal de Stat. Scopul facilităţii nominalizate este acordarea suportului
financiar pentru dezvoltarea activităţii întreprinderii, antreprenorul beneficiind, de fapt, de o alternativă
a împrumuturilor de stat, dar, care nu trebuiesc rambursate şi pentru care nu se achită dobîndă.5
Conform analizelor de ţară, efectuate de către instituţiile de evaluare internaţională, este evident
faptul că în Republica Moldova există oportunităţi de dezvoltare a finanţării prin intermediul
operaţiunilor de leasing, astfel încît acestea să contribuie la satisfacerea nevoilor de modernizare a
întreprinderilor. Tranzacţiile de leasing în societatea modernă devin o sursă importantă de finanţare
comercială, fiind tot mai certă necesitatea dotării agenţilor economici cu echipamente moderne, iar
lipsa mijloacelor financiare aduce acest instrument de finanţare în topul preferinţelor antreprenorilor.
Leasingul, de asemenea, este soluţia pentru problemele permanente legate de obţinerea facilităţilor
bancare de credit şi de garanţii, precum şi pentru cerinţele băncilor de a obţine garanţii
corespunzătoare pentru creditele acordate.
În final, este necesar a concluziona că produsele destinate satisfacerii necesarului de finanţare
al agenţilor Micului Business sunt diverse şi încearcă să intre în concordanţă cu cerinţele şi
posibilităţile antreprenorilor. Fără îndoială, piaţa financiară în Republica Moldova, fiind flexibilă şi
dinamică, va absorbi cele mai bune practici international din domeniu, ceea ce va îmbunătăţi cu
siguranţă accesul la finanţare al micilor întreprinzători, or, este bine ştiut faptul că,
„CONSUMATORUL ESTE REGE”, iar producătorul trebuie să se conformeze necesităţilor acestuia.

5
P. Roşca, Economia generală, Chişinău 1997
9
 Cap. III. Problemele și soluțiile finanțării micului business în Republica Moldova

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi,
businessmanii indică, în primul rînd, piedicile birocratice :
-          sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al
funcţionarilor publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control;
-          politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi;
Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor financiare
proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung (pentru
investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.
Piaţa financiară a ţării este alcătuită din 15 bănci comerciale şi instituţii de finanţare nebancare:
organizaţii de microfinanţare, companii de leasing, factoring etc. Totuşi, deşi băncile sînt principalii
deţinători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în acordarea creditelor subiecţilor
micului business, din cauza solvabilităţii insuficiente a întreprinderilor micului business, insuficienţa
garanţiilor, lipsa experienţei etc. În plus, rata dobînzii solicitată de bănci este considerată de micii
antreprenori exagerată şi, deci, total neconvenabilă. Drept urmare, întreprinderile micului business
continuă să întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe. O dovadă e şi faptul că ponderea creditelor
direcţionate pentru sectorul micului business nu depăşeşte 15 la sută din totalul de credite, iar
majoritatea creditelor sînt acordate agenţilor economici din raza mun. Chişinău. Trebuie de menţionat
şi faptul că majoritatea creditelor acordate micului business provin de la instituţiile financiare
internaţionale care au deschis linii de creditare la băncile comerciale, acestea din urmă împrumutînd
resursele financiare întreprinderilor din sector. Vom aminti că în anul 2004 asemenea linii de credit
anume pentru întreprinderile micului business, au fost acordate de către BERD şi Banca Mondială,
debitori fiind Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă.
În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanţare, au fost instituite
Organizaţiile de Microfinanţare, inclusiv Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor (AEIC),
care se deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în ţară sînt înregistrate peste 535 de
AEIC care activează în zonele rurale.
Alte organizaţii de microfinanţare sînt ProCredit, Microinvest şi Corporaţia de Finanţare Rurală
care se orientează spre satisfacerea cererii de finanţare a agenţilor micului business, deţinătorilor de
patentă, gospodăriilor ţărăneşti etc. Dar şi în aceste cazuri condiţiile de creditare nu sînt considerate
convenabile de către reprezentanţii micului business, fiind vorba şi de o rată a dobînzii ridicată.
Printre partenerii finanţării business-ului rural se numără şi Proiectul Investiţii şi Servicii
Rurale (RISP) şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).

10
 Pentru facilitatea accesului la finanţare a agenţilor economici a fost creat şi fondul pentru
Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business, destinat garantării în proporţie de 50 la
sută a creditelor acordate de băncile comerciale agenţilor economici. Fondul însă are o contribuţie prea
nesemnificativă la dezvoltarea micului business, beneficiind de mijloace financiare foarte limitate: în
anul 2004, conform Legii bugetului, acestui fond i-au fost transferate 1 mil. de lei şi tot 1 mil. de lei
urmează a fi transferat în anul 2005.
Înlăturarea diferitelor bariere, în mare parte, depinde de voinţa statului de a realiza reforme
reale în direcţia optimizării cadrului regulatoriu al micului busines şi perfecţionării politicii fiscale –
reformeimplementate în baza Programului de Stat de susţinere a micului business pentru anii 2002 –
2005 şi principiilor Cartei europene pentru întreprinderile mici, la care Republica Moldova a aderat în
anul 2004.
Reformarea cadrului regulatoriu:
- Perfecţionarea activităţii organelor de control, reorientarea funcţiilor de sancţionare spre
acordarea ajutorului şi motivaţiei îndeplinirii corecte a prevederilor legislaţiei. În acest sens primii paşi
au fost făcuţi prin adoptarea (la 18 februarie 2003) Hotărîrii Guvernului nr. 168 „Cu privire la
activitate de supraveghere şi control” care prevede măsuri de perfecţionare a structurii şi funcţiilor
organelor de control, crearea sistemului informaţional unic de supraveghere şi control, de trecere a
organelor de control la activitate planificată.6 Prin Hotărîrea Guvernului nr. 395 (din 1 aprilie 2003),
frecvenţa controalelor efectuate de organele abilitate a fost redusă la o singură dată, pe parcursul a doi
ani la aceeaşi întreprindere; iar controalele asupra respectării normelor tehnice, tehnologice, sanitare,
condiţiilor ecologice, de ocrotire a muncii etc., nu mai des decît o dată pe an. În anul 2004 (la 26 iulie),
a fost adoptată şi Hotărîrea Guvernului nr.862 care prevede divizarea funcţiilor organelor de control de
funcţiile instituţiilor de evaluare a conformităţii, comasarea mai multor organe de control, efectuarea
anumitor controale numai în baza unor informaţii prealabile privind posibilele încălcări a cadrului
legislativ şi normativ, limitarea accesului, către agentul economic, al instanţelor de evaluare a
conformităţii. Aceeaşi hotărîre mai prevede achitarea controalelor din contul bugetului de stat, a
tuturor cheltuielilor, legate de efectuarea controalelor, inclusiv a serviciilor de evaluare a conformităţii.
- Micşorarea cuantumului şi nomenclatorului serviciilor publice, acordate cu plată subiecţilor
pieţei, cu anularea în perspectivă a acestei practici. În prezent, Guvernul revizuieşte nomenclatoarele şi
tarifele la serviciile cu plată, prestate de către autorităţile publice, întru diminuarea acestora.
- Optimizarea sistemului de autorizaţii la etapa iniţierii activităţii antreprenoriale prin
implementarea sistemului oficiilor unice. Este implementat sistemul „unui singur ghişeu”.
Antreprenorul se prezintă la acest oficiu teritorial al Camerei Înregistrări de Stat numai de două ori –
6
D.Moldovanu.,Curs de teorie conomica,Chisinau 2006.

11
pentru depunerea cererii de înregistrare şi pentru ridicarea certificatului de înregistrare, actele de
constituire şi ştampila întreprinderii. Pînă la crearea sistemului unui „singur ghişeu” procedura de
înregistrare conţinea 13 etape. Acum au rămas doar două: Camera de Înregistrare de Stat, care a unit
12 etape, şi deschiderea unui cont în bancă. În prezent o firmă poate fi înregistrată în cca. 10 zile.
Oficiile teritoriale şi regionale sînt conectate într-o reţea unică care funcţionează în regim on-line.
- Ca urmare a adoptării Legii cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală, a devenit
posibilă trecerea treptată la evidenţa electronică a înregistrării întreprinderilor.
- Taxa de înregistrare a întreprinderii este una dintre cele mai mici din lume: între 250 şi 550 lei,
în funcţie de forma juridică de organizare a întreprinderii.
În paralel cu simplificarea procesului de înregistrare a întreprinderilor, au fost făcuţi şi anumiţi
paşi în direcţia optimizării procesului de acordare a licenţelor. Prin Legea nr. 214-XV din 24 iunie
2004 a fost anulată obligativitatea autentificării notariale a documentelor necesare obţinerii licenţei,
agentul economic fiind scutit de plata serviciilor notariale.
Şi, nu în ultimul rînd, reforma regulatorie prevede şi optimizarea cadrului normativ de
reglementare care va fi efectuată în conformitate cu legea nr. 424-XV (din 16 decembrie 2004),
supranumită „Legea ghilotinei”. Pînă în prezent, din cele peste 1000 de acte normative prezentate de
instituţiile administraţiei de stat şi publice, Grupul de lucru naţional a acceptat 413 pentru a fi înscrise
în registrul de stat al actelor normative. Alte 227 acte normative necesită unele modificări, iar 300 de
regulamente şi instrucţiuni nu vor fi incluse în registrul menţionat, ca fiind învechite, însă ele urmează
a fi înlocuite cu regulamente şi instrucţiuni noi care ar corespunde rigorilor economiei de piaţă.
Cu toate acestea, reprezentanţii micului business privesc cu mari rezerve reformele preconizate
de stat, deoarece în ţară nu există, deoacamdată, o experienţă de combatere eficientă a birocraţiei şi
corupţiei, iar susţinerea statului este aproape insesizabilă pe lîngă impactul negativ al cadrului
regulatoriu şi politicii fiscale. Chiar în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei este
recunoscut faptul că "actualul cadru regulatoriu are un efect advers asupra dezvoltării economice, iar
activitatea economică în ansamblu este sub potenţialul economiei, în special, în ceea ce priveşte
activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii şi investiţiile". Actele normative care stabilesc
împuternicirile organelor de control din Republica Moldova conîin mari deficienîe şi lacune. Actele
juridice adoptate la nivelul ministerelor, inspectoratului fiscal, departamentelor, de multe ori, contravin
Constituţiei, Codului Fiscal, Codului Civil etc.
Toate aceste flagele sînt încurajate de ineficienţa sistemului de drept, care a compromis ideea
de justiţie în ţară. Cetăţenii nu apelează la organele de justiţie pentru a-şi apăra drepturile, deoarece
procesele judiciare durează inadmisibil de mult, necesită cheltuieli însemnate şi, ceea ce e mai rău,
deciziile lor sînt influienţabile, atît prin mituirea judecătorilor, cît şi prin indicaţiile unor persoane sus-
puse.
12
 Concluzii și recomandări.

Activitatea de antreprenoriat este locomotorul economiei de piață, care oferă ageților economici
să-și promoveze afacerea în mod liber și individual ce duce la deplasarea nivelului bunăstării
individuale cît și naționale pe o axă ascendentă.
Libertatea, riscul, și raspunderea inițiatorului activității de antreprenoriat oferă acestui din urmă
un impuls de gîndire rațională care ar duce la obținerea profitului managerial sau în cel mai rău caz a
celui antreprenorial. Și anume acest comportament duce la utilizarea cît mai eficientă a resurselor,
astfel rezultînd minimum cheltuieli – maximul rezultat.
La etapa actuală nivelul economiei oricarei țări este pozitiv stipulată, în mare majoritate de
prezența întreprinderilor mici pe piață, deoarece sunt mai flexibile la schimbările pieței. Flexibilitatea
activității întrepinderilor oferă antreprenorilor să se mențină pe piață pe o perioadă lungă de timp, și să
se situeze în fruntea concurenței anume dupa principiul minimum cheltuieli – maximum rezultat.
O economie dezvoltată nu înseamna altceva decît întreprinderi sănătoase, business orientat spre
o dezvoltare continuă, implementarea noilor tehnologii, și cel mai important – un consumator cu putere
mare de cumpărare. Consumatorul cel din urmă nu este altceva decît clasa medie, care în tarile
dezvoltate nu-s altcineva decît întreprinzatorii privați, oameni care au afaceri proprii mici și mijlocii.
E bine acolo unde nu suntem noi?
În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici și mijlocii, numarul mediu de angajati
fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte răspîndite afacerile de familie, în care activează doar membrii
familiei. Dezvoltarea pe aceasta cale a fost încurajată și stimulată nu numai de statul italian, dar și de
companiile mari. Și asta pentru ca companiile mari sunt interesate sa plaseze unele comenzi de
fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se doar cu asamblarea.
Efectul este bine cunoscut – productivitate înalta a muncii, valoare adaugata a produsului mare, etc.
Un alt segment, altul decît producerea, îl constituie serviciile. Oamenii singuri au înteles ca este mai
convenabil sa te adresezi dupa un serviciu la o firma mica decît la una mare, pentru că cea mica
activează într-un teritoriu restrîns, astfel reacţionînd foarte repede la cererea clientului, pe cînd
birocrația din marile companii, cauzează totdeauna întîrzieri neconvenabile.

13
 Bibliografie:

Acte legislative:

1. Legea nr.179 din 21.07.2016 cu privire la întreprinderile mici și mujlocii

Monografii

2. D.Moldovanu.,Curs de teorie conomica,Chisinau 2006.

3. C.Balaceanu.,C.Bentoiu.,Microeconomie, Bucuresti 2007.
4. N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chisinau 2001.
5. P. Roşca, Economia generală, Chişinău 1997.

Surse internet

Obiecții:

1. Primul capitol depășește 2 pageni.

2. Puține surse biblografice.
3. Lipsesc recomandările în ,,Concluzii și recomandări”

14