Lecţia mixtă

Lecţia mixtă sau combinată este lecţia care urmăreşte înfăptuirea mai multor sarcini
didactice. Într-o asemenea lecţie se realizează verificarea vechilor cunoştinţe, asimilarea altora
noi, fixarea acestora, sistematizarea şi recapitularea precum şi organizarea muncii elevilor în
vederea formării de priceperi şi deprinderi, fiecăreia dintre acestea fiindu-i rezervată o verigă sau
secvenţă de lucru.
Etape lecţie mixtă:
 momentul organizatoric:
 1-2 minute în care profesorul rezolvă unele activităţi de natură organizatorică;
 dacă e cazul se asigură ordinea şi liniştea, se controlează prezenţa cerându-se lămuriri
asupra cauzelor absenţelor;
 se verifică materialele necesare, iar elevii îşi pregătesc cele necesare (cărţi, caiete şi
alte materiale ce le sunt de folos în timpul orei);
 semnificativ pentru acest pas este trezirea interesului şi sensibilizarea pentru
activitate, prin crearea unei stări psihologice favorabile desfăşurării lecţiei.
 reactualizarea elementelor învăţate anterior
 controlul temei şi a nivelului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi însuşite
 temele de casă se controlează atât cantitativ cât şi calitativ (corectitudinea temelor pe
bază de sondaj), fapt care îi obişnuieşte pe elevi cu pregătirea perseverentă şi
conştiincioasă, pentru a se evita lacunele din cunoştinţele lor;
 controlul nivelului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi însuşite anterior se realizează
cu ajutorul metodelor amintite: chestionarea orală, lucrări scrise, teste etc.;
 acest moment se încheie cu aprecieri globale şi individuale.
 momentul pregătirii elevilor pentru asimilarea noilor cunoştinţe
 se poate face printr-o conversaţie introductivă, insistându-se asupra cunoştinţelor
necesare înţelegerii noilor probleme ce urmează a fi transmise, cât şi a condiţiilor
psihologice solicitate de activitatea ce urmează (crearea unei stări de aşteptare, a unei
-problemă, trezirea interesului, curiozităţii etc.);
 pregătirea pentru ceea ce se va asimila se poate face şi prin intermediul verificării
informaţiilor, deprinderilor şi priceperilor anterioare;
 pe lângă aspectele intelectuale sau cele de natură afectiv motivaţională, pe care le
vizează această pregătire, ea trebuie să urmărească şi altele de natură volitivă (să
pregătească elevul pentru efortul cerut, depăşirea unor obstacole).
 anunţarea şi scrierea pe tablă a titlului lecţiei noi şi a planului ei.
 planul poate fi prezentat întâi oral apoi scris, sau poate fi prezentat pe parcurs, pe
măsură ce lecţia este transmisă.
 comunicare şi asimilare a noilor cunoştinţe
 are loc coordonarea activităţii profesorului şi elevilor în vederea realizării obiectivelor
instructiv-educative,
 asimilarea de noi cunoştinţe, integrarea lor în sisteme tot mai largi, dezvoltarea
proceselor şi însuşirilor psihice.
Asimilarea noilor cunoştinţe se face diferit de la o materie la alta. La unele obiecte de studiu li se
pot prezenta elevilor obiecte şi fenomene din natură, li se cere să le observe, la altele se îmbină
prezentarea materialului intuitiv cu explicaţia, sau li se pot prezenta experimente şi acţiuni.
Astfel, asimilarea este un proces care prezintă o succesiune de activităţi ce urmăresc contactul
elevilor cu materialul nou, prelucrarea şi aprofundarea acestui material, desprinderea
generalizărilor, sau, cu alte cuvinte, formarea noţiunilor/operaţiilor adică obţinerea
performanţelor prefigurate la obiective.
 fixarea cunoştinţelor predate
 profesorul organizează activităţi prin care îndrumă elevii să-şi fixeze cunoştinţele prin
sistematizarea lor, prin organizarea unor exerciţii aplicative, prin reluarea într-un alt
context a esenţialului din cunoştinţele predate;
 această fixare nu se face doar la sfârşitul etapei de asimilare, ci ea se poate realiza şi
pe parcurs, prin fixări parţiale, care ajută la înaintarea în necunoscut;
 aceasta pentru că asimilarea de informaţii noi, formarea de deprinderi şi priceperi care
nu sunt suficient consolidate, înseamnă parcurgerea de către elevi a unui drum nou;
 prin fixări parţiale profesorul se poate convinge dacă elevii înţeleg cele comunicate, îl
urmăresc;
 în fixarea finală nu se reactualizează întreg materialul predat ci se vor repeta numai
ideile principale ţinând seama de utilitatea, de importanţa lor pentru însuşirea
următoarelor teme.
 precizarea temelor de casă.
 ca parte integrantă a muncii şcolare şi ca o continuitate a activităţii din clasă, temele
îmbracă diferite forme, scopul lor fiind de a stimula activitatea independentă a
elevului. scopul didactic urmărit prin efectuarea temelor este tot fixarea cunoştinţelor,
însuşirea şi consolidarea unor priceperi şi deprinderi de muncă;
 temele alese trebuie să fie accesibile, variate, corespunzătoare vârstei copilului,
volumul lor să nu fie prea mare pentru a nu supraîncărca elevul.
 temele prea uşoare sau prea grele nu stimulează interesul elevilor;
 profesorul poate da recomandări cu privire la modul de rezolvare a temelor, fără însă
a le rezolva el însuşi în clasă.
Se observă că pe tot parcursul lecţiei e necesară asigurarea feedbackului, datele obţinute
de profesor de la elevi constituind cadrul de referinţă pentru măsurarea şi aprecierea
performanţelor realizate. Etapele lecţiei mixte au durată diferită în funcţie de scopul urmărit,
tema tratată; unele momente pot lipsi şi de asemenea ordinea lor nu e precisă. În funcţie de
diverşi factori variabili ce intervin în desfăşurarea lecţiei se disting mai multe variante.