Agroturismul

Iuhos Krisztian

Agroturismul este o forma de turism - relativ recenta in Romania - ce a aparut din

necesitatea gasirii unor solutii de crestere a veniturilor gospodariilor rurale prin valorificarea
potentialului lor economic. Acest potential se refera atat la excedentul de cazare existent in
gospodaria taraneasca -pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti - cat si la bunurile
si serviciile oferite de aceasta spre consumul persoanelor care vin in mediul rural pentru relaxare,
odihna si agrement.
In functie de ambientul natural, cultural si folcloric al regiunii, serviciile agroturistice
oferite de gospodariile taranesti pot varia de la servirea mesei, servicii de insotire si calauza
turistica pe anumite trasee sau initiere in anumite mestesuguri traditionale, la posibilitatea
practicarii unor sporturi sau asistarii la o serie de obiceiuri traditionale din gospodarie, localitate
sau zona (sezatori, hore satesti, colinde, hramuri bisericesti, targuri traditionale, spectacole
folclorice, etc).
Ferma agroturistica este o structura de primire pentru gazduire si servirea mesei ce
functioneaza in cadrul unei gospodarii taranesti si care asigura alimentatia turistilor cu produse
proaspete din surse proprii si locale.
Obiectivul principal al organizarii activitatii de agroturism il constituie folosirea rationala
a celor trei resurse importante si anume: pamantul, capitalul si forta de munca.
O organizare eficienta a unei gospodarii agroturistice cuprinde:
Locuinta este situata in partea din fata a cladirii. La parter se afla bucataria, sufrageria si
camera de zi iar la etaj dormitoarele. Dormitoarele, la multe gospodarii taranesti, s-au
transformat in pensiuni turistice.
Anexele gospodaresti In general in zona de mijloc se gaseste un mic atelier gospodaresc,
o magazie, camara de alimente, crama, laboratorul de transare sau prepararea produselor
traditionale, etc.
Grajdul pentru animale are la parter adapostul pentru animale, sala de muls, tancul de
racire iar la etaj fanarul, si turnul de siloz.
Curtea din fata, cuprinde si un spatiu de odihna si unul de joaca pentru copii.
Livada si gradina de legume se amenajeaza separat si este ingradit. Aici trebuie sa existe
sectorul de pomi si arbusti fructiferi, sectorul de legume perene, si sectorul de legume anuale si
succesive grupate intr-un mic asolament.
 Gospodaria taraneasca romaneasca reprezinta denumirea spatiului administrativ si
spiritual in care familia restransa sau extinsa romana traieste si isi desfasoara activitatea
spirituala si materiala.Se stie ca structura unei gospodarii este determinata de anumiti factori:
conditiile de relief, ocupatiile, starea sociala, gustul estetic si experienta constructorului.
La inceput, locuinta taranului era rudimentara: case mici, facute din barne de lemn de
stejar, lipite cu pamant galben, varuite si acoperite cu paie; pe jos - pamant galben batatorit.
Casele erau compuse dintr-o camera si tinda in care se intra din pridvor. In tinda existau cuptorul
pentru copt painea si vatra; mobilierul era sarac: scaunele mici, un blidar pentru vase, „tronece”
cu faina de mamaliga, „vredite” cu mancarea animalelor. Camera de locuit avea pe peretele
median cuptorul cu cahle. Ca mobilier, totul era simplu: masa, blidar, scaune, pat, lada de zestre
pentru haine, laita. De tavanul din grinzi de lemn se agatau leaganul, lampa, farfurii si ulcioare
din lut ars, frumos ornamentate cu motive populare. Pe pereti se aflau icoane pe sticla, iar pe pat
cuverturi tesute in razboi si perine. Tot mobilierul era din scandura nevopsita; abia in a doua
jumatate a secolului al XlX-lea va patrude in lumea satului, sub influenta saseasca, mobilierul
pictat.
Gospodaria taraneasca mai cuprindea sopronul din stalpi de lemn, acoperit cu tigla, sura
din lemn (aici se depozitau nutreturile si se tineau carul si plugul), grajdul pentru vite, cotetul
pentru porci si cel pentru pasari, cuptorul. Vis- a -vis de casa, la nivelul solului, se construia o
casuta, locul unde se faceau cele mai multe treburi gospodaresti. Nefiind pivnite, multe produse
se tineau in tinda, in camara sau in pod.
Casele mai recent construite, in unghi, sunt mai inalte, mai voluminoase, mai bine aerisite
si insorite. Sunt construite din caramida si acoperite cu tigla, iar structura lor este bucataria si trei
camere. Organizarea interiorului nu mai respecta aceleasi reguli, suferind puternice influente
urbane si renuntandu-se la folosirea textilelor, cele care au individualizat interiorul.
Agro-Housing
1. Un hol la intrare in locuinta in care sa fie primiti turistii;
2. Camere de dormit pentru turisti;
3. Sufrageria;
4. Bucataria (in cazul in care turistii opteaza pentru prepararea resurselor);
5. Grupul igienico-sanitar pentru turisti.
In construirea, reamenajarea sau rearanjarea casei (fermei agroturistice) trebuie pastrat
specificul rural si arhaic. Din aceasta cauza specificul manifestat prin materialele de constructii,
tehnicile de lucru, arhitectura, decoratiuni, mobilier, trebuie redescoperit si identificat ca atare
fiind ferit de contaminarile civilizatiei oraselor.
In general ceea ce este autentic este simplu, frumos si functional. Tehnicile traditionale
nu numai ca determina specificul si personalitatea locului, dar nu sunt cu nimic mai prejos decat
solutiile oferite in prezent de tehnica moderna.
Uneori, fie din sinceritate, fie din snobism, orasenii apreciaza si confirma valorile satului
romanesc traditional. Traiul aparent usor din mediul urban este platit adesea cu stres si poluare.
Casa si gradina trebuie sa se incadreze armonios in mediul rural fara sa atraga atentia
trecatorului prin stridenta.
Fatada si intrarea casei trebuie amenajata si decorata cu gust inspirandu-se din arhitectura
locala si asigurandu-se o armonie intre constructie si vegetatia din jur.
In cadrul gospodariei locuinta este o constructie formata din incaperi de dormit si din
dependente separate din punct de vedere functional cu intrare din strada sau din curte fie
destinata adapostirii omului in conditii civilizate. In acest ansamblu gospodaria trebuie sa
dispuna de acces in locuinta, de cazare si alimentatie, de conditii igienico-sanitare, de mijloace
de informare si de alte elemente adiacente confortabile care sa constituie o atractie pentru turisti.
Conditia principala a unei ferme agroturistice este ca locuinta sa dispuna de incaperi
suficiente pentru propria familie si de capacitati suplimentare de cazare disponibile si
confortabile pentru turisti. Aceasta conditie presupune separarea optima a spatiilor destinate
turismului in cadrul locuintei familiale pe intreg parcursul anului.
In conformitate si cu reglementarile legale, locuinta agroturistica trebuie sa raspunda unui
set de criterii generale pentru a fi apta in acordarea ofertei de cazare pentru turisti. Aceste criterii
sunt urmatoarele:
spatiile si accesul destinat turistilor trebuie sa fie separate de cele ale gazdei;
camerele de cazare trebuie sa fie decomandate cu acces direct din hol sau din casa scarii,
sa fie spatioase, luminoase si insorite, cu posibilitate de incalzire, mobilate strict corespunzator
normelor, de preferat cu mobilier simplu, traditional si rustic, eliminand obiectele lipsite de
utilitate pentru turisti;
sa existe balcoane si terase la camere sau la holurile destinate turistilor dotate cu
sezlonguri, fotolii de rachita, mese si lumina electrica;
sa aiba o camera de zi destinata turistilor pentru servitul mesei, petrecerea timpului liber,
lectura, jocurilor de societate, vizionare TV si altele;