World Of Warcraft and Philosophy

Iuhos Krisztian-Laurentiu

Pub III

Înainte de a începe aș dori să ofer cateva explicații, World of Warcraft este un joc online
care în zilele sale de glorie a avut in jur de 12 milioane de jucatori activi. Acest numar imens de
jucatori aduce cu el toate tipurile de oameni. Pot confirma personal că jucătorii variază de la
copii la bătrâni, bărbați, femei. O scurtă descriere a jocului ar fi cam așa, fiecare jucător are
ocazia de ași creea propriul caracter care sa îl reprezinte în această lume. Acesta pe urma poate
participa la o multitudine de activități care au oarecum ca idee principala comunicarea cu alte
persoane, totuși această comunicare este oarecum limitată deoarece în acest joc sunt 2 facțiuni
care nici una din ele este cea bună sau cea rea, fiecare face o alegere in funcție de estetica lor sau
ca ar fi mișto ca avatarul tau sa fie un varcolac sau un taur imens.

Pentru început având acest număr imens de jucători, aceștia au ocazia de a-și creea mici
comunități să le numim clanuri. Această carte începe cu un exemplu destul de morbid,
imaginațivă o înmormântare în timpul căria apar alte persoane neinvitate care încep să se bată cu
participanți îmormantări, să distrugă sicriul iar în timp ce fac toate astea să râdă și să strige
injurii, știu ar fi o situație care incontestabil acest lucru ar fi cu totul imoral. Urmat de acest
exemplu este urmatoarea situație într-un joc de paintball scopul este de a elimina echipa adversă
iar ce ar fi mai avantajos decât faptul ca echipa adversă anunță peste tot ca la o anumită dată și
oră vor fi neînarmați și vor sta nemișcați, un avantaj imens în arta razboiului, avantaj de care
orice general ar profita. Ei bine frumusețea să spunem așa a unei lumi virtuale este că aceste 2
situații pot avea loc în același timp. În Martie 2006 exact acest lucru s-a întâmplat. O jucatoare
care facea parte dintr-un clan sau guild a murit in realitate, pentru a o comemora colegii ei au
anunțat ca vor organiza o “înmormântare” în joc unde doritorii pot veni pentru a ține un moment
de reculegere pentru cineva cu care au împărțit aceeași pasiune. Ei bine în acest joc există
posibilitatea de a omorâ caracterele facțiunii inamice. Așa că o alta guildă a profitat de această
ocazie și au ambuscat acest eveniment filmând totul și ulterior postând videoclipul pe Youtube.

Aici apare o problemă de moralitate, prima guildă care a organizat evenimentul consideră
etica jocului la fel cum este în viața reală, sunt oameni cu un suflet bun fapt care este transpuns și
atunci când se joacă cu niște pixeli pe un monitor, în schimb cealaltă guildă consideră că scopul
în acest joc este da ai domnia pe ceilalți prin determinare, îndemanare sau chiar o “surpriză”.
Ambele grupuri au derptate în modul în care privesc această situație. Aici apare problema ce este
etic, moral sau nu într-un mediu digital în care ambele tipuri de comportamente sunt acceptate și
încurajate. Aici totul cade asupra individului ce alege el să facă într-o lume digitală unde este
protejat de consecințele realității prin anonimitate. Ce alegi să faci în această situație continui ca
o persoană care urmează un anumit cod moral sau îți eliberezi fantezia de a “trăii” așa cum iți
dorești. Autori aduc idea Platoniană cum că moralitatea este un construc social și că oameni aleg
să fie morali din cauza unei frici sociale, dar cum ar acționa cand știu că pot face orice fără a
avea probleme chiar dacă este vorba de un mediu digital.

În continuarea cărți autorii atribuie urmatoarea întrebare asupra unor aspecte ale jocului,
ce rost are? Care e scopul acestor lucruri? Cu ce mă ajută să progresez și să imi fac caracterul
mai bun? Trebuie să recunosc că și eu mi-am pus aceleași întrebari după 3 ore de cules flori
invârtindu-mă în cerc. Autori aduc în discuție nihilismul și susțin că acesta nu este diferit în
lumea digitală față de lumea reală. Ce scop este in a avea aceeași rutină zilnică să te trezeși să
mergi la lucru doar ca să te întorci acasă, mănânci și te pui să dormi ca dimineață să poți lua
lucrurile de la capat. Acest tip de comportament poate apărea și în această lume virtuală cu toate
că un procent semnificativ se joacă doar pentru a se rupe pentru ceva timp de realitatea
plictisitoare și monotonă, aceștia caută aventruă poartă discuți cu prientenii pe care și-au format
de-a lungul timpului, admiră estetica jocului sau vor acel să guste succesul și sentimentul de
victorie atunci când îl înfrâng pe tipul rău. Având în vedere cât de complicat poate deveni
nihilismul voi închide aici acest subiect.

Realitatea noastră, și, prin urmare, înțelegerea noastră a lumii în cadrul WoW sunt limitate de
propria noastră perspectivă.